Tetraevanghelul – prima carte în limba română tipărită de diaconul Coresi

Tetraevanghelul (în neogreacă tetraevanghélion: tetra = patru și evangelion = Evanghelie) este o carte

liturgică ortodoxă. Aceasta cuprinde cele patru evanghelii canonice împărțite în pericope (zaceale) precedate
de ziua și săptămâna liturgică în care trebuie citite. Textul evangheliilor conține și indicațiile tipiconale. Stă
de obicei pe masa altarului și este îmbrăcat într-o ferecătură împodobită cu imagini ale evangheliștilor;
tradiția interzice folosirea pielii de animal pe masa altarului.
Tetraevangheliarul românesc a fost considerat prima carte tipărită de Diaconul Coresi în limbă română.
Evanghelia, îşi primeşte numele de la grecescul „Evanghelion”, în traducere însemnând „bună vestire”, cu
cele patru Evanghelii canonice (de la Matei, Marcu, Luca, Ioan).
Spre deosebire de Evangheliar (sau Evanghelia), care cuprinde numai pericopele pentru duminici şi
sărbători creştine de peste an, Tetraevanghelul cuprinde întregul text din cele patru Evanghelii, împărţit în
pericope.
Traducerea acestei cărţi în limba română devine o necesitate pentru cultul ortodox şi Coresi mărturiseşte
aceasta în epilogul cărţii, punând cuvintele sale pe seama autorităţii locale, judele Hans Benkner: ,,Cu
vrerea Tatălui şi cu ajutoriul Fiului şi cu sfrăşitul Duhului Sfănt, în zilele Măriei lu Ianăş crai, eu jupănul
Hanăş Begner de în Braşov am avut jelanie pentru sfentele cărţi creştineşti Tetraevanghel şi am scris aceste
sfente cărţi de învăţătură să fie popilor rumâneşti să înţeleagă şi să înveţe rumânii cine-s creştini, cum
grăiaşte şi sfăntul Pavel apostol cătră Corinteni 14 capete: în sfănta beserecă mai bine e a grăi cinci
cuvinte cu înţeles decât 10 mie de cuvinte neînţelese în limbă striină. După aceia, vă rugăm toţi sfinţi
părinţi, oare vlădici, oare episcopi, oare popi în cărora mănă va veni aciaste cărţi creştineşti, cum mainte
să nu judece, neci să săduiască. Şi cu zisa jupănului Hanăş Begner, scris-am eu diiacon Coresi ot
Trăgovişte şi Tudor diiac. Şi s-au tipărit în luna lu mai 3 zile şi s-au sfrăşit în luna lu ghenarie 30 zile, vă
leato 7 mie 69 în cetate, în Braşov”
Cartea braşoveană este tipărită de diaconul Coresi şi Tudor diiacu, începând cu 3 mai 1560 şi terminând
cu 30 ianuarie 1561, în format in-folio, însumând 249 file în 32 caiete, format 30 x 18,5 centimetri, 24
rânduri pe pagină, hârtie braşoveană fără filigran(dantelă), tras în două tiraje, în limbă română. Doar
indicaţiile tipiconale şi scara textului sunt reproduse în limbă slavonă. Pe frontispiciu(prima pagină) cărții se
află arabescuri(decorațiuni arabe) de mari dimensiuni (142 x 78 milimetri).
Cartea a fost tipărită după ce „neşte creştini buni” au tradus-o din limba slavonă „ca să fie popilor
rumăneşti să înţeleagă, să înveţe rumânii cine-s creştini”. Acei „creştini buni” erau preoţii bisericii din Şchei,
care formaseră o şcoală de copişti şi au tradus şi alte cărţi coresiene.
Zece exemplare din Tetraevanghelul românesc
În 1903, când se edita „Bibliografia Românească veche”, se cunoştea doar un exemplar al acestei cărţi,
cel descoperit la mănăstirea Ciolanul în 1888 şi predat Academiei Române. Apoi s-au cunoscut alte opt
exemplare din Tetraevanghelul românesc al lui Coresi, încă trei exemplare la Academia Română, câte un
exemplar la Biblioteca Universităţii din Cluj-Napoca, Muzeul Naţional din Budapesta, Arhiepiscopia
Ortodoxă din Sibiu, Arhivele Statului din Deva şi Muzeul Făgăraş. Un alt exemplar, deci de-al zecelea, se
află la Braşov, în colecţia particulară a familiei Stinghe, care, conform însemnărilor, la 1688 se afla în
comuna Brusturi, în proprietatea popei Mihai, în 1721 la popa Antim din Moloca (sat de lângă Cluj) şi în
1789 din nou la Brusturi, în posesia popei Ioan, iar în prezent în Şcheii Braşovului, în colecţia particulară
amintită. Cartea a cunoscut două editări prin teologul Timuş Piteşteanu, la sfârşitul veacului al XIX-lea
(„Tetraevanghelul diaconului Coresi, Reimprimat după ediţia primă din 1560-1561 de arhiereul dr.
Gherasim Timuş Piteşteanul”, cu o prefaţă de C. Erbiceanu, Bucureşti, 1889) şi prin Florica Dimitrescu, la
Editura Academiei, în anul 1963 - „Tetraevanghelul tipărit de Coresi 1560-1561, comparat cu Evangheliarul
lui Radu de la Măniceşti, 1574”.