Mănăstirea Sf.

Ecaterina de pe muntele Sinai

Mănăstirea Sfânta Ecaterina este un lăcaș de cult, astăzi greco-ortodox, în Sinai, în Egipt,
fondat între 548 și 565 și este încă cea mai veche mănăstire creștină locuită. Mănăstirea
este situată la picioarele Muntelui Sinai. A fost construit pe locul unde se crede că profetul
Moise a văzut Rugul Aprins. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina,
hramul mănăstirii este Schimbarea la Față. Așezământul monahal Sfânta Ecaterina este,
probabil, cea mai veche mănăstire creștină în care viața monastică nu a fost întreruptă, cu o
istorie de 17 secole. Mănăstirea este înscrisă din 2002 în Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO. În prezent în Mănăstirea Sfânta Ecaterina trăiesc 25 de monahi de mai multe
naționalități, iar slujbele se oficiază în limba greacă bizantină (Limba greacă medievală,
greacă mijlocie sau bizantină a fost limba populației grecești și elenizate din statele
medievale din Mediterana de Est și oficial limba vorbită a Imperiului Roman (Bizantin) de
Răsărit). Biserica monahală datează din vremea domniei Sfântului Împărat Iustinian.
Arhitectul acesteia, Ștefan de Aila, a construit o bazilică din bazalt cu trei aripi separate de
coloane masive și cu acoperișul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt sculptate în stil
corintic. Diversitatea capitelurilor pare să fie mai degrabă o alegere deliberată decât
rezultatul folosirii unor componente ale altor clădiri (cum este cazul altor construcții). Bazilica
are cinci capele laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Rugul sfânt continuă să
crească în spațiul de dincolo de capătul estic al clădiri. Bazilica Schimbării la Față a
Domnului este cea mai mare clădire de cult din întreaga mănăstire, astfel că este centrul
vieții sale monahale, unde se slujește cel mai adesea Sfânta Liturghie. Fiind construită din
ordinul Sfântului Împărat Iustinian, ușile sale de lemn se numesc Ușile lui Iustinian. Absida
sa este decorată cu un uriaș mozaic care îl reprezintă pe Iisus Hristos în timpul slăvitei Sale
Schimbări la Față, însoțit de cei doi profeți și de cei trei ucenici care au fost de față la
aceasta. Biserica este în stil bazilical cu trei părți interioare (pronaos, naos și altar) separate
de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Pe fiecare coloană există o icoană, care
reprezintă sfinții unei luni, iar mai sus, în interiorul unei mici racle din granit sigilată cu
semnul crucii, se află sfintele moaște ale acelorași sfinți. Bazilica are cinci paraclise laterale,
iar capătul vestic este flancat de turnuri. Vechea biserică a Sfântului Rug a fost încorporată
în clădire. Incinta mănăstirii este în egală măsură misterioasă și impresionantă, cu pasaje și
scări ce fac trecerea de la un nivel la altul. Biserica este așezată în poziție centrală a
zidurilor. De jur-împrejur sunt chiliile, cu două și trei nivele, unde locuiesc călugării. Terenul
fiind în pantă se urcă și se coboară mai multe trepte, de la o latură la alta a zidurilor de
aparare, depinde de direcțiia în care vrei să mergi. În paraclisul mănăstirii, unde o candelă
este în permanență aprinsă și în care se poate intra numai descălțat , monahii spun că se
află locul rugului aprins, în care Dumnezeu a vorbit cu Moise. Chemarea lui Moise de a fi
eliberatorul Israelului a avut loc când el s-a întors să vadă minunea rugului care ardea şi
totuşi nu era mistuit. Aşa cum ne relatează Sfânta Scriptură, Dumnezeu I S-a arătat de mai
multe ori lui Moise. Prima dată i s-a arătat sub forma unei flăcări minunate care ardea
deasupra unui rug. Din centrul rugului i-a vorbit Însuşi Dumnezeu. Moise a aflat, astfel, că îi
va conduce pe evrei la izbăvirea din robia egipteană. Altarul capelei Rugului Aprins nu este
așezat deasupra sfintelor moaște ale mucenicilor, ca de obicei, ci peste rădăcinile Rugului
Aprins. La câțiva metri de capelă, unde a fost transplantat pentru a se putea construi altarul
pe rădăcinile sale, rugul este înfloritor. Se spune că acesta este singurul astfel de tufiș care
crește în Peninsula Sinai și că orice încercare de a răsădi ramuri ale sale în alte părți a
eșuat. Biblioteca mănăstirii formată din patru camere de bibliotecă, este, probabil, cea mai
veche bibliotecă creștină care a supraviețuit. Acesta conține șase mii de manuscrise în
greacă, siriacă, arabă, georgiană și slavona din biserică, dintre care trei mii din antichitate și
unele mai vechi decât mănăstirea în sine. Această bibliotecă fiind a doua în lume după cea a
Vaticanului ca număr de manuscrise. Mănăstirea are o colecție de peste 2000 de icoane,
inclusiv unele din puținele piese care au supraviețuit perioadei iconoclaste a Imperiului
Bizantin din secolul al VIII-lea și al IX-lea, datorită situației din regatul islamic. Între acestea
se numără unele din cele mai vechi icoane păstrate până în prezent. Mănăstirea reprezintă
una dintre cele mai vechi mărturii creștine timpurii și este situată la aproximativ 1 500 de
metri deasupra nivelului mării într-o zonă de mare interes ecologic și arheologic, nu departe
de Muntele Sinai și de situl preistoric Abu Madi. Structura se întinde pe o suprafață de
aproximativ șapte mii de metri pătrați și se caracterizează printr-un zid gros din piatră locală
de aproximativ douăzeci de metri înălțime care se întinde de-a lungul celor patru laturi de
aproximativ optzeci de metri fiecare cu bastioane, turnuri de fortificație și pasarele de-a
lungul întregului perimetru. Singura intrare este pe partea de est și este situată la nivelul
străzii, în corespondență cu accesul anterior plasat cu câțiva metri mai sus, care în trecut a
fost accesat doar printr-un scripete. Centru ortodox cu o viata monahala neintrerupta,
incepand din secolul al VI-lea, Manastirea "Sfanta Ecaterina" este un monument crestin
unic, unde duhul civilizatiei bizantine, demult apuse, este inca viu.