Analiză instrumentală 5

LUCRARE PRACTICĂ nr. 3 /…………………….

Determinarea cantitativă spectrofotometrică a Fe2+ cu 1,10−fenantrolină

Principiul metodei: Ionii Fe2+ formează cu 1,10−fenantrolina un complex colorat în

roșu cu absorbanța maximă la 510 nm, proporțională cu concentrația în ionii feroși. Reacțiile
ce au loc sunt următoarele:
Fe3+ + agent reducător → Fe2+
2+

N N
2+
+ Fe Fe/3
N N

Reactivi și aparatură:

− Soluție apoasă 10 % acetat de sodiu;

− Soluție apoasă 10 % hidroxil amină;
− Soluție apoasă 0,1 % 1,10−fenantrolină;
− Soluție stoc 0,01 mg/mL Fe2+ (10 μg/mL), preparată din sare Mohr−Fe(NH4)2(SO4)2;
− Spectrofotometru U.V.−V.I.S.

Procedură:

1. În eprubete gradate (5 mL) se introduc 0,2; 0,4; 0,6; 0,8 respectiv 1,0 mL soluție
stoc 0,01 mg /mL Fe+2. Ulterior, in fiecare eprubetă se adauga cate 0,1 mL soluție hidroxil
amină 10%, 1,0 mL soluție 1,10−fenantrolină 0,1% și cate 1 mL soluție acetat de sodiu 10%.

2. După omogenizare se lasă în repaus 10 minute, se completează la 5 mL cu apă

distilată, se omogenizează și se citește absorbanța la lungimea de undă de 510 nm în cuva de 1
cm, față de apă ca martor;

3. Se reprezintă grafic valoarea absorbanței măsurate funcție de concentrație A=f(C) și

se trasează curba de calibrare;

4. Proba (1 mL) se prelucrează în mod asemănător. Folosind curba de calibrare, prin

interpolare, se determină conținutul în Fe+2.
 Analiză instrumentală 6

Determinarea cantitativă spectrofotometrică a Fe2+

Nr. Concentraţie mL soluție Absorbanța
Reactivi mL apă
eprubetă μg/mL Fe+2 stoc Fe+2 λ=510 nm
1 2,0 0,2 0,1 mL hidroxil amină 10%
2 4,0 0,4 1 mL 1,10−fenantrolină 0,1%
3 6,0 0,6 1 mL acetat de sodiu 10 %
4 8,0 0,8 REPAUS 10 MINUTE
5 10,0 1,0 completare cu H2O la 5 mL
1mL
Probă − omogenizare
probă