Salicilații pot fi stabilizați cu soluție de hidroxid de potasiu alcalin ridicat și acid citric pentru uz oral și

local.

199 / 5000

Результаты перевода
Sunt furnizate tablete / capsule de aspirină acoperite în care descompunerea acidului
acetilsalicilic este inhibată prin încorporarea lor înainte de acoperirea acizilor citric,
alginic sau glutamic din amestecuri ale acestora.

Este dezvăluită o tabletă stabilă de aspirină. Comprimatul este preparat în condiții de umiditate
controlate. Acidul salicilic liber generat în tabletă nu depășește 3,0% atunci când tableta este păstrată
pentru testarea stabilității timp de 6 luni.

Aspirina are un timp de înjumătățire de 40 de zile în soluție apoasă la temperatura camerei, în 80 de zile
toată aspirina este hidrolizată, cu alte cuvinte se deteriorează. Vrem să extindem acest timp de acțiune
cu sistemele de livrare. Când un medicament acoperit a fost luat pe cale orală, acesta a fost absorbit în
tractul gastro-intestinal.

Așadar, întrebarea aici este cum putem fi siguri că aspirina din nucleul matricei polimerice este mai
degrabă dizolvată decât hidrolizată sau cum funcționează aspirina în organism ca ASA- (produs al
reacției de dizolvare a aspirinei) sau acid salicilic (produs al reacției de hidroliză) de aspirină)?

Aspirina este un medicament AINS cunoscut, care are cel mai lung ciclu de viață al produsului. Aspirina
este foarte sensibilă la conținutul de umiditate, deci este fabricată prin tehnica de compresie directă. Cu
toate acestea, compresia directă a aspirinei are ca rezultat formarea aspirinei amorfe care are o energie
cinetică mai mare care poate duce la probleme de stabilitate, în special hidroliza aspirinei pentru a da
acid acetic și acid salicilic (agent keratolitic). Deci, un miros urât de acid acetic din comprimatele de
aspirină indică depozitarea proastă a comprimatului de aspirină. De asemenea, o tabletă acoperită de
aspirină cu ace pe suprafața sa indică hidroliza comprimatului. în plus, cantitățile reziduale de acid
salicilic din tableta de aspirină este un test necesar în USP. Metoda HPLC trebuie utilizată pentru a
diferenția între ASA și SA (diferența de polaritate). Se efectuează testul de dizolvare, iar analiza probelor
extrase poate fi un instrument util pentru a determina dacă aspirina este dizolvată sau hidrolizată. Deci,
metoda spectroscopică UV nu poate face această sarcină, deoarece ASA și SA au același cromofor și, în
consecință, aceeași absorbanță. Cred că ASA este forma absorbită a aspirinei, nu SA. Deoarece SA este
mai polar decât ASA, ceea ce duce la o absorbție slabă sau nulă din GIT. Mesalamina poate susține acest
gând, deoarece dimerul acidului 5 amino-salicilic duce la o creștere semnificativă a caracterului hidrofil
care împiedică absorbția acestuia. Acest lucru asigură livrarea medicamentului în colon pentru a trata
colita ulcerativă. Grupul acetil din aspirină îi conferă o partiție optimă cofficientă pentru absorbția
transcelulară.

Metoda menționată în USP 36 pentru a monitoriza dizolvarea aspirinei acoperite enteric pe baza
spectroscopiei UV pentru a monitoriza eliberarea aspirinei în mediu acid timp de 2 ore la lungimea de
undă 285 nm, cu limita care nu excede 10% și apoi timp de 1 oră în stadiul tampon. la diferite lungimi de
undă 260 nm. această metodă este suficientă pentru a fi siguri că nu există eliberare de aspirină în
mediul acid. în plus, puteți analiza acidul salicilic liber prin HPLC.
Acid salicilic, metabolitul activ al aspirinei. Acidul salicilic este un acid slab și foarte puțin din acesta este
ionizat în stomac după administrarea orală. Acidul acetilsalicilic este slab solubil în condițiile acide ale
stomacului. PH-ul crescut și suprafața mai mare a intestinului subțire determină absorbirea rapidă a
aspirinei acolo, ceea ce la rândul său permite dizolvarea mai multor salicilat. Aproximativ 50-80% din
salicilat din sânge este legat de proteina albuminei, în timp ce restul rămâne în stare activă, ionizată.
Aproximativ 80% din dozele terapeutice de acid salicilic sunt metabolizate în ficat.

Să explicăm câteva aspecte privind absorbția aspirinei:

odată ce aspirina trece prin stomac în intestinul subțire,
pH-ul crește la 5,5-6,5. La acest pH, majoritatea aspirinei se deprotonează,
devine ionizat și devine foarte solubil. Cu toate acestea, există încă un
câteva procente din aspirina neutră care se poate deplasa pasiv prin
membrană și apoi fi absorbit prin vena portă în sânge din
de unde merge direct la ficat. (Forma încărcată / ionizată nu poate
trece cu ușurință prin membrană.) Deoarece această mișcare pe
membrana elimină aspirina neutră din intestin, substanța chimică
se schimbă echilibrul dintre forma neutră și cea ionizată a aspirinei și
o parte din forma ionizată va lega un proton pentru a restabili
echilibru. Acest lucru continuă în mod repetat până când este absorbit. In efect,
absorbția formei neutre determină chimia să facă mai mult
formă neutră în intestin care se absoarbe, ceea ce face mai mult
În plus, aspirina absorbită ca ASA și apoi hidrolizată în organism după absorbția nu în intestin la acid
salicilc, care este metabolitul activ al aspirinei. Prin urmare, dacă aspirina dvs. hidrolizată în matrice,
concentrația sa va scădea în intestin și ca rezultat în sânge.
Acidul salisilic poate fi, de asemenea, absorbit din intesină, dar cu un mecanism diferit, astfel încât nu
putem fi siguri de cantitatea de medicament care ar putea ajunge în sânge în acest caz.
Va fi la fel dacă aspirina nu este hidrolizată sau nu. Presupunerea dvs. ar trebui evaluată prin lucrări
practice.

Conform cunoștințelor mele, dacă aspirina este bine formulată și urmată pentru un studiu de stabilitate
pe termen lung, fără modificări semnificative, atunci procentul de S.A. liberă nu ar trebui să depășească
3% în funcție de USP și BP, indiferent dacă sunt comprimate acoperite simple sau enterice. În testul de
dizolvare care este o simulare a condiției GIT, vom măsura A.S.A. eliberat din forma de dozare și nu S.A.,
ceea ce înseamnă că A.S.A. este suficient de stabil pentru a fi eliberat și absorbit (rețineți că folosim std
de referință A.S.A. pentru comparație utilizând HPLC nu U.V.). În plus, degradarea A.S.A depinde nu
numai de conținutul de umiditate, ci și de creșterea temperaturii, care accelerează degradarea într-un
timp mai scurt, în timp ce umezeala singură, dacă este prezentă în formulă, determină hidroliza treptată
care poate fi detectată la depozitarea pe termen lung. După absorbție, A.S.A va suferi hidroliză la S.A
care are activitate farmacologică.

Abstract
S-au efectuat studii cu privire la stabilitatea unei formulări de comprimare cu comprimare directă care
conține aspirină ca medicament hidrolabil model. EmdexR (un diluant cu zahăr mixt care conține
aproximativ 8% umiditate) și acid stearic (un lubrifiant) au alcătuit restul formulării. Ambele tablete și
amestecul de pulbere necomprimate au fost fabricate, ambalate în recipiente de depozitare și plasate
pe stabilitate la diferite temperaturi de depozitare. Probele de stabilitate au fost analizate pentru
aspirină și acid salicilic folosind o metodă analitică care indică stabilitatea. Analiza datelor privind
stabilitatea a arătat că rata descompunerii aspirinei s-a accelerat în timp. De asemenea, rata de
descompunere a aspirinei a crescut odată cu temperatura. Datele s-au potrivit cu ecuația empirică y =
100 - ktn, unde y este procentul de aspirină rămas, t este timpul, iar k și n sunt constante. Formularea a
arătat o bună stabilitate, cu mai puțin de un procent de descompunere care a avut loc după 1,75 ani de
depozitare la temperatura camerei. Acest rezultat indică faptul că, deși formularea de aspirină conținea
aproximativ 8% umiditate, la temperatura camerei majoritatea umidității prezente în formulare nu este
disponibilă pentru a reacționa cu aspirina. Energia de activare aparentă a descompunerii aspirinei în
stare solidă a fost de 46 kcal / mol, care este mai mare decât se aștepta. Acest rezultat se poate datora
unei eliberări de umiditate dependente de temperatură din EmdexR. Sunt necesare studii suplimentare
pentru a verifica această explicație.