Comportamentul

organizațional
- context și interacțiuni -
 Organizaţiile – cadru de muncă
— Grupare de indivizi care muncesc împreună
într-o diviziune a muncii pentru a atinge un
scop comun;

— Gary Johns le defineşte ca şi „invenţii sociale

destinate realizării unor scopuri comune prin
efort de grup”.

— Organizaţia este un mediu social al cărui scop este de a

produce bunuri sau servicii prin intermediul coordonării
eforturilor indivizilor şi a grupurilor din care este compusă.

— Un ansamblul de resurse umane, materiale, financiare şi

informaţionale, reunite şi funcţionând în vederea realizării unui
scop
De ce organizații?
Organizaţiile – cadru de muncă

— Scop, misiune, obiective și strategii

— Capital intelectual

— Sistem deschis
Ce este comportamentul
organizaţional?
… studiul şi indivizilor şi grupurilor în organizaţii;

… studiul şi înţelegerea comportamentului individual şi de

grup, a modelelor şi structurilor pentru a îmbunătăţi
performanţa şi eficienţa organizaţiei;
Domeniul de studiu al
comportamentului organizaţional
— comportamentul oamenilor;
— procesul de management;
— contextul organizaţional în care are loc procesul de
management;
— procesele organizaţionale şi munca;
— interacţiunile cu mediul extern din care face parte
organizaţia
 Niveluri de analiză a comportamentului
organizaţional

Mediu Organizaţie

Grupuri

Indivizi

Mediu
Există două abordări ale înţelegerii
comportamentului uman în organizaţii care
sunt legate, dar contrastează una cu cealaltă:

— Abordarea psihologică
— Abordarea sociologică
 Icebergul organizaţional

Aspecte formale
Clienţi
Obiective formale
Reguli şi norme

Resurse financiare Tehnologie

Facilităţi fizice

Competenţe şi abilităţi de suprafaţă

Aspecte comportamentale
Atitudini
Comunicare
Echipe informale
Personalităţi
Conflicte
Comportament politic

Competenţe şi abilităţi de bază

De ce să studiem comportamentul
organizaţional?
— înţelegerea mai bună a propriei persoane cât
şi a altor oameni într-un context legat în
principal de muncă;
— pentru a fi un manager eficient este necesară
o combinaţie de cunoştinţe şi experienţă;
Un bun manager are nevoie de
cunoștințe și experiență.

Învăţarea “experienţială” se referă la a

învăţa din propriile experienţe
 Studiul comportamentului
organizaţional nu produce principii
călăuzitoare ci mai degrabă o serie
de afirmaţii a căror explicaţie
depinde de situaţie.
Comportamentul organizaţional nu este
doar un simplu „simţ al realității”

„Angajaţii satisfăcuţi de posturile lor tind să fie mai

productivi decât cei mai puţin satisfăcuţi.”

„Toţi angajaţii preferă posturi interesante şi care să-i

stimuleze.”

„Liderii organizaţionali eficace au trăsături de

personalitate similare.”
Simțul realității provine din:
- experienţa directă
- experienţa indirectă
Surse pentru opinii incorecte:

— Suprageneralizarea
— Practica organizaţională
— Atenţia mediilor de informare
— Judecăţile de valoare
Abordarea contextuală
— explică de ce nu există un „cel mai bun mod”
— există o mulțime de comportamente care pot
să fie potrivite pentru o anumită situaţie
— învaţă managerii să trateze problemele în
contextul situaţiei date
— „Dacă îi dai unei persoane un peşte o vei hrăni
pentru o zi. Dacă o vei învăţa să pescuiască o vei
hrăni pentru o viaţă.”
Cercetarea în comportamentul organizaţional
PROBLEMĂ - > IPOTEZA -> MĂSURARE

TEHNICI DE CERCETARE
— Observarea (prin participare și directă)
— Cercetarea corelaţiei

— Cercetarea experimentală
- Variabilă independentă
- Variabilă dependentă
Corelația nu implică cauzalitate!