Caracteristicile multiaspectuale ale conceptului de educație a copilului 

Primii ani ai copilăriei, sunt anii formatori şi reprezintă cea mai importantă perioadă din viaţa
copilului pentru succesul său de mai târziu. Intervenţia adultului asupra copilului în această
perioadă este fundamentală. Un mediu familial şi social protector ar trebui să asigure copilului
mic suficientă afecţiune şi protecţie care să-i permită să se dezvolte atât fizic, cât şi emoţional şi
cognitiv pentru a deveni un individ unic, cu respect de sine şi încredere în forţele proprii.

Educaţia timpurie porneşte de la ideea că vârsta mică constituie baza dezvoltării personalităţii şi
că, pentru reuşită educaţională a copilului, familia, instituţiile educaţionale şi comunitatea sunt
răspunzătoare de realizarea obiectivelor educaţionale.

Țin să menționez că educația timpurie a copilului cuprinde un ansamblu de caracteristici:

îngrijire, nutriţie, sănătate, protecție, creștere și dezvoltare. Aceste caracteristici sunt extrem de
importante în evoluția copilului și sunt accentuate în mod diferit în funcție de vârsta copilului și
de situație.

Îngrijirea reprezintă una dintre caracterisctici și factorul principal în dezvoltarea optimă a

copilului. A îngriji înseamnă a răspunde necesităţilor fundamentale ale copilului, ce ţin de:
protecţie, alimentaţie, asistenţă medicală, dragoste şi afecţiune, interacţiune, stimulare și
securitate. Buna îngrijire oferă o bază pentru toate activitățile din grupă. Un copil îngrijit cu
afecțiune își poate ușor direcționa atenția către mediul înconjurător, jucării, cărți, materiale
didactice, echipamente, joc și activitate. O combinație bună dintre îngrijire și educație poate
promova imaginea pozitivă despre sine la copil, abilități expresive și interactive, precum și
dezvoltarea gândirii, imaginației, creativității, independenții etc.

O altă caracteristică importantă este cea de nutriție ce se referă la asigurarea unei alimentații
echilibrate și sănătoase repartizată corect în mese per zi. Potrivit STUDIUL NAŢIONAL
„CUNOŞTINŢELE, ATITUDINILE ŞI PRACTICILE FAMILIILOR ÎN DOMENIUL
ÎNGRIJIRII ŞI DEZVOLTĂRII TIMPURII A COPIILOR” se recomandă de alimentat copilul de
5 ori pe zi (3 mese de bază şi 2 gustări). Cu toate acestea fiecare al şaselea copil (14,2%) din
mediul rural şi fiecare al cincilea copil (19%) din pătura inferioară a statutului socio-economic
este alimentat insuficient (trei sau mai puţine mese pe zi), menționez că pe lângă insuficență
cantitativă mesele nu acoperă nu acoperă necesarul de enzime (factorul calitativ) atăt de necesare
pentru o creștere sănătoasă a copilului.

Pentru ca hrana preșcolarului să fie completă și potrivită, trebuie să cuprindă toate componentele
indispensabile vieții și creșterii: proteine, lipide, glucide, vitamine, săruri minerale și apă. Hrana
copilui trebuie să asigure intreținerea țesuturilor, creșterea, cheltuielile de energie suplimentară,
precum și mărirea puterii de aparare a organismului impotriva bolilor infecțioase.

Sănătatea deasemenea este o caracteristică extrem de importantă. Unul din factorii care
influenţează starea de sănătate a copilului este igiena. Copilul mic este ca un magnet pentru
microbi. Pe oriunde pune mînuța, germenii sînt pregătiți să se lipească de el și nerăbdători să-și
facă de cap prin organismul copilui. Un număr mare de boli şi decese în rîndurile copiilor sînt
condiţionate de microbii care ajung în gura lui prin alimente, apă, prin jucării şi alte obiecte pe
care copilul le ia în gură. Altă parte de boli este provocată de microbii care nimeresc în
organismul copilului prin piele sau mucoase. Obiceiurile sănătoase de igienă se dobîndesc în
timp, de aceea este de datoria părinților/ personalului din IET să mențină igiena copilului atâta
timp cât picii sunt dependenți de cei maturi și ulterior să-l învețe cum să-și protejeze
corespunzător sănătatea de atacul germenilor și microbilor din jur.

Protecția reprezintă caracterisica prin intermediul căreia sunt recunoscute și asumate

responsabilitățile față de copii, drepturile lor și, în special, dreptul de a fi protejați de orice formă
de violență, neglijență sau abuz. Politica de protecție a copilului se bazează pe principiul non-
discriminării, interesului superior al copilului, supravețuirii și dezvoltării holistice. Prin
intermediul caracteristicii de protecție se urmărește: crearea unei atmosfere pozitive de învățare,
sprijinire și încurajare a copiilor.

Alte două caracteristici foarte importante sunt creșterea și dezvoltarea. Cunoaşterea creşterii şi
dezvoltării normale a copilului este absolut necesară pentru înţelegerea fiziologiei şi patologiei
vîrstei preșcolare. Creşterea se referă la schimbările specifice de ordin fizic şi creşterea în
dimensiune, creşterea în înălţime, greutate, lungimea membrelor, precum şi la modificarea
formei corpului. Dezvoltarea este definită ca sporire în complexitate sau modificare de la forme
simple la forme mai complexe şi mai detaliate. Este un proces ordonat, continuu, în cadrul căruia
copilul obţine cunoştinţe vaste, dezvoltă un comportament mai variat şi deprinderi mai diverse.
Dezvoltarea va realiza prin interacţiunea permanentă copil-adult; adult-copil, prin activităţi,
jocuri, prin apreciere și încurajarea copilului.

În concluzie pot spune că fiecare caracteristică este importantă și se complimentează reciproc cu

celelalte. Respectarea uneia și omiterea alteia nu va aduce rezultatele râvnite, de aceea e
important să le abordăm/ implimentăm zilnic pe toate în activitatea de cadru didactic/ părinte.

Respectând și îndeplinind responsabilitățile fiecărei caracteristici se poate realiza mult mai facil
scopul principal al educației timpurii ce vizează dezvoltarea multilaterală a copilului şi pregătirea
pentru integrarea în activitatea şcolară.