Dioxidul de zirconiu: o ceramică dovedită şi

durabilă
pentru restaurările estetice
 

Rezumat
În cadrul ceramicilor dentare, dioxidul de zirconiu s-a dovedit a fi un material durabil, de încredere,
capabil să inhibe dezvoltarea fisurilor şi să prevină eşecul catastrofal. Zirconia – forma oxidată a
zirconiului – poate exista în diferite faze, în funcţie de temperatură. Utilizată în combinaţie cu
tehnologia CAD/CAM, zirconia permite fabricarea restaurărilor integral ceramice estetice în toate
regiunile cavităţii orale.

Proiectarea şi fabricarea asistată de calculator (CAD/CAM) a permis materialelor să fie utilizate în

aplicaţii dentare ce nu se pot fabrica în mod tipic pe căi convenţionale. Unul dintre cele mai importante
materiale este zirconia tetragonală stabilizată parţial cu ytria. Zirconia (ZrO2) este forma oxidată a
zirconiului (Zr), la fel cum alumina (Al2O3) este un oxid al aluminiului (Al).

Proprietăţile zirconiei
Materialul integral ceramic utilizat cel mai frecvent este acela care în stomatologie poartă denumirea
de “zirconia pură.” Deşi nu este tocmai pură, zirconia prelucrabilă este constituită predominant din
zirconia, cu componente de stabilizare precum ytriul şi elemente minore ca alumina, care sunt
importante pentru stabilitatea pe termen lung. Zirconia poate exista iniţial în faza tetragonală la
temperatura camerei prin adăugarea componentelor precum calcia (CaO), magnezia (MgO), itria
(Y2O3) şi ceria (CeO2).1

Adăugarea ytriei în proporţie de 3-5% procent de masă produce o zirconia parţial stabilizată. Deşi
stabilizată la temperatura camerei, sub acţiunea stresului faza zirconiei tetragonale se poate modifica în
faza monoclinică, însoţită de o creştere volumetrică ulterioară de 3%. Această schimbare dimensională
împrăştie energia dinspre formarea fisurilor şi poate stopa progresia acestora. Aceasta se numeşte
solidificarea de transformare, fiind o caracteristică a materialului ce ajută scheletele de zirconia să
reziste eşecului catastrofal. Chiar dacă în material poate exista o fisură, modificarea fazei previne
propagarea sa în toată profunzimea restaurării. Adăugarea unor cantităţi mai mari de materiale de
stabilizare produce faza cubică a zirconiei la temperatura camerei, care imită aspectul diamantelor
reale, totuşi, nu şi valoarea acestora.1

Zirconia cu densitate totală este extrem de dificil de prelucrat, fabricarea unui singur element
necesitând până la două ore. De aceea, majoritatea restaurărilor cu schelete din zirconia sunt fabricate
prin prelucrarea unui bloc de zirconia poroasă sau parţial arsă. Scheletul este frezat supradimensionat
şi apoi ars de la aproximativ 1350°C până la 1500°C pentru condensarea totală a zirconiei, cu
producerea unui material translucent şi a valorilor de rezistenţă cuprinse între 900-1200MPa.2,3 În
cursul tranziţiei de la scheletul frezat la scheletul dens apare o contracţie semnificativă de sinterizare,
cuprinsă în mod tipic între 20-30% (fig. 1). Temperaturile diferite de ardere se corelează cu
dimensiunile particulelor pulberii din bloc — în general, cu cât dimensiunea iniţială este mai mică, cu
atât este mai redusă temperatura de ardere. Majoritatea blocurilor au coduri de bare care transmite
calculatorului densitatea blocului de frezare pentru a freza corespunzător scheletul supradimensionat.
Arderea insuficientă sau exagerată poate afecta dimensiunea finală, porozitatea, proprietăţile mecanice
şi adaptarea cristalului.
Probleme de interes
Dintre toate restaurările integral ceramice produse în 2010, cele pe bază de zirconia reprezintă
aproximativ 50%. Pe măsură ce a crescut popularitatea zirconiei, la fel a crescut şi numărul
producătorilor de blocuri prelucrabile. Diferenţe în rândul ceramicilor de zirconia se pot observa la
nivelul purităţii zirconiei, a dimensiunilor granulelor, elementelor de trasare, ca de altfel şi în privinţa
compuşilor de stabilizare. Există, totodată, diferenţe în rândul pulberilor de zirconia şi al procesării lor
pentru obţinerea blocurilor. Costurile ridicate ale blocurilor nu se datorează în mod obligatoriu
materialului, ci se poate atribui procesului care este necesar pentru a produce un bloc omogen şi sigur.
Blocurile de zirconia de slabă calitate se pot deforma şi au porozitate semnificativă, după cum arată şi
figurile 2 şi 3. În consecinţă, rezultatele clinice, precum adaptarea, translucenţa, rezistenţa şi
stabilitatea pe termen lung poate fi semnificativ afectată. De asemenea, zirconia se poate degrada în
timp; componentele minore, precum alumina ajută la prevenirea degradării.4

O îngrijorare ce reprezintă subiectul cercetării şi al dezbaterii o reprezintă problema ciobirii ceramicii

de faţetare. În testele efectuate cu zirconia, aceasta nu pare să eşueze. Totuşi, există numeroase
rapoarte referitoare la ciobirea faţetelor. În numeroase studii publicate rata de ciobire a faţetelor a fost
de aproximativ 15% după o perioadă de 3 până la 5 ani.5-7 O recenzie a diferitelor studii clinice
întreprinse pe restaurările de zirconia a indicat un interval larg de ciobire între 1-5 ani, cuprins între 5-
25% pentru ceramicele cu temperatură de ardere redusă. Ciobirea a devenit mai frecventă, cu o rată de
54% după 1 an, în cazul ceramicii aplicate pe zirconia densă.8,9 Totuşi, alţi autori raportează puţine
probleme de acest fel.10,11

Este important de observat că pare a exista o corelaţie cu ciclul de ardere şi temperatura de vârf din
cursul arderii faţetei. Studiile de laborator au arătat că ceramicele cu temperatură de ardere joasă pot fi
mai puţin rezistente la fisurare decât ceramicele cu temperaturi ridicate de ardere şi că densitatea
porţelanului este mai redusă. Zirconia este un izolator termic bun care previne transferul căldurii spre
faţeta ceramică, împiedicând-o să devină total densă, indiferent că este arsă rapid sau arsă la o
temperatură mai joasă. De asemenea, răcirea rapidă poate crea stres în porţelan, care la rândul său
poate duce la fisurare. Orice ajustare de suprafaţă, precum şlefuirea, sablarea sau chiar şi lustruirea
poate schimba faza de la suprafaţa zirconiei şi poate afecta stabilitatea şi rezistenţa zirconiei, precum şi
cea a porţelanului de faţetare.12-14 Un alt domeniu de interes îl reprezintă utilizarea zirconiei ca
restaurare cu acoperire totală. Deşi zirconia prezintă o microstructură fină, există variate rapoarte
privind proprietăţile sale de abrazie şi nu există studii clinice publicate privind longevitatea zirconiei
cu contur complet şi uzura dentiţiei antagoniste. Totodată, nu există nici standarde internaţionale
pentru CAD/CAM şi materialele CAD/CAM, din care face parte şi zirconia. Este important de reţinut
că blocurile de zirconia aprobate de Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (FDA din SUA) nu
necesită în general să demonstreze nicio proprietate mecanică sau funcţională specifică. Blocurile sunt
aprobate într-un proces în care ele se dovedesc a fi echivalente cu un bloc anterior existent pe piaţă
care a dovedit biocompatibilitate şi succes clinic, aşa-numitul “510K.” Blocurile de zirconia
disponibile până în prezent sunt aprobate pentru efectuarea scheletelor, dar nu în mod specific şi pentru
alte aplicaţii, precum coroane totale, punţi sau substructuri mari cu sprijin pe implante.

Unele studii demonstrează că zirconia este abrazivă pentru dentiţia antagonistă. Studiile care utilizează
dinţii naturali au arătat că zirconia cauzează uzura excesivă a structurii dentare. Fenomenul este
adevărat îndeosebi dacă o suprafaţă ca prelucrată este pur şi simplu glazurată. Glazura se uzează,
expunând o suprafaţă aspră care accelerează apoi uzura dentară. Dacă zirconia nu este lustruită până la
obţinerea unor suprafeţe precum oglinda, ea poate cauza uzura excesivă.15 Alte studii în derulare
demonstrează că zirconia lustruită are un caracter uzabil16. Studiile recente care utilizează substituenţii
smalţului, steatitul, tind să demonstreze că zirconia cu un grad crescut de luciu este uzabilă.17 La
executarea coroanelor de zirconia suprafeţele trebuie bine lustruite şi să rămână intacte. Dacă ocluzia
trebuie ajustată şi clinicianul nu poate obţine luciul crescut, restaurarea trebuie returnată laboratorului
în vederea finisării.

Şlefuirea excesivă sau dură poate cauza fisuri care pot penetra în substructura zirconiei, cauzând
transformare, care iniţial poate bloca aceste fisuri. Totuşi, în timp, cu expunerea la mediul oral şi la
inversarea stresului de transformare, fisurile se pot propaga. În plus, multe din „zirconiile cu
translucenţă crescută” conţin cantităţi mici de alumină, care este un important stabilizator. Proporţiile
mai mici de alumină pot cauza transformare excesivă, fisurare şi abrazie dentară7; totuşi, se aşteaptă ca
studiile clinice să ofere un răspuns mai clar.

Restaurări cu schelete frezate şi faţete frezate

O posibilă soluţie pentru problema ciobirii faţetei, precum şi o metodă pentru fabricarea rapidă a
faţetei pentru schelete implică utilizarea unei faţete frezate arse sau lipite pe un schelet de zirconia.
Actualmente pentru utilizarea clinică sunt disponibile trei produse. Două dintre ele se pot folosi pentru
coroane şi punţi posterioare cu 3 elemente. Cel de-al treilea produs este limitat la restaurările
unidentare.

Abordarea prin faţete frezate implică fabricarea unui „ac despicat”; în cazul fabricării unei punţi cu
contur total se creează două ace. Unul dintre ace se foloseşte la frezarea scheletului de zirconia, iar cel
de-al doilea ac frezează dintr-un bloc dens o faţetă corespunzătoare cu contur total. Faţeta frezată este
apoi lipită de scheletul de zirconia cu ciment pe bază de compozit răşinic (fig. 4, 5). Acest concept de
frezare menţine mai departe posibilitatea de a elimina complet modelele fizice pentru punţile cu trei
elemente. Combinarea amprentei digitale a preparaţiei, a dinţilor antagonişti şi a înregistrării ocluziei
poate produce un model virtual în care contactele ocluzale adecvate sunt generate prin intermediul
faţetei frezate. Astfel, nu este necesară nicio articulaţie fizică pentru a dezvolta contactele ocluzale
corecte.

Aceasta tehnică software cu ac despicat este folosită de asemenea pentru producerea cadrelor de
zirconia, faţetate cu blocuri CAD prelucrate. Tehnica CAD-on combină o zirconia CAD frezată sub
forma infrastructurii şi disilicat de litiu CAD frezat sub formă de faţetă. CAD este cristalizat în urma
prelucrării cu ajutorul unui cuptor. Cele două componente sunt unite cu ajutorul sticlei de fuziune
CAD Crystall/Connect, care se topeşte în timpul unui ciclu de ardere. Apoi sticla topită leagă scheletul
de elementul de faţetare.
Al treilea sistem de faţete frezate este proiectat pentru restaurările unidentare. În acest caz, se frezează
o infrastructură de zirconia şi se concepe un fişier de date pentru a produce faţeta frezată. Cu toate
acestea, faţeta este frezată dintr-un bloc de porţelan poros. Ea se ataşează de zirconia cu o pulbere
specială de fuziune cu dentina, iar componentele combinate sunt arse pentru a condensa faţeta de
porţelan şi pentru a o fuziona cu zirconia.

Scheletele de zirconia se cimentează cel mai frecvent de structura dintelui cu cimenturi ionomer de
sticlă; cu toate acestea, se poate folosi o serie de primeri pentru a crea o adeziune cu zirconia.
Ionomerii de sticlă aderă slab, aproape deloc.7 Adeziunea zirconiei poate îmbunătăţi retenţia la
structura dintelui, iar aceste cimenturi de răşinice nu sunt solubile. Cu toate acestea, există o problemă
discutabilă, cu privire la sablarea zirconiei. Majoritatea producătorilor contraindică utilizarea sablării
pe suprafaţa faţetei, dar permit sablarea suprafeţei interne cu particule mici de alumină (25-50 microni)
la presiune joasă (între 25 psi şi 50 psi, 2/3 bari), ca ultimul pas înainte de cimentarea restaurării. Acest
lucru poate ajuta la curăţarea suprafeţei interne şi poate oferi o retenţie mecanică pentru cimentul
nelipit. Unele studii au demonstrat o posibilă problemă în sablarea suprafeţei interne în privinţa
propagării fisurii, în timp ce altele au arătat o îmbunătăţire a proprietăţilor.18, 19

Bonturi de zirconia
Blocurile de zirconia au fost dezvoltate pentru a produce bonturi individualizate pentru o mare
varietate de sisteme de implant. Se foloseşte un element intermediar între implant şi zirconia. Unul
dintre capetele unităţii se înşurubează în implant, iar bontul frezat din zirconia se lipeşte de porţiunea
bontului. Se frezează un bloc parţial ars de zirconia pentru a obţine un bont personalizat.
În cazul în care datele furnizate de CT cu fascicul conic se coroborează cu scanarea intraorală, se poate
proiecta şi freza un bont individualizat cu acurateţe. După sinterizarea zirconiei, bontul este cimentat
cu un compozit răşinic. Studiile iniţiale arată că adeziunea zirconiei la titan cu ajutorul compozitului
este suficientă pentru a rezista solicitărilor intraorale.

Concluzii
Zirconia a devenit unul din tipurile de ceramică dominante, utilizate pentru o varietate de clase de
restaurări CAD/CAM, inclusiv schelet/faţetă manuală, schelet/faţetă frezată, lucrări protetice cu
acoperire totală, bonturi de implante şi substructuri extinse cu suport pe implante. Deşi zirconia este
actualmente cea mai dură ceramică disponibilă, variaţiile de fabricaţie şi procedurile de finisare pot
influenţa longevitatea acestui material precum şi a porţelanului de faţetare. Se recomandă o bună
relaţie de lucru cu laboratorul de tehnică dentară.

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Figura 4
 Figura 5

Referinţe bibliografice:

1. Swain MV, Hannink RHJ. Metastability of the martensitic transformation in a 12 mol% ceria-
zirconia alloy: II, grinding studies. Journal of the American Ceramic Society. 1989;72(8):1358-
1364.
2. Swain MV. Limitation of maximum strength of zirconia-toughened ceramics by transformation
toughening increment. Journal of the American Ceramic Society. 1985;68(4):C97-C99.
3. Xu HHK, Jahanmir S, Ives LK. Effect of grinding on strength of tetragonal zirconia and
zirconia-toughened alumina. Machining Science and Technology. 1997;1(1):49-66.
4. Lawson S. Environmental degradation of zirconia ceramics. J Eur Ceram Soc. 1995;15(6):485-
502.
5. Sailer I, Fehér A, Filser F, et al. Prospective clinical study of zirconia posterior fixed partial
dentures: 3-year follow-up. Quintessence Int. 2006;37(9):685-693.
6. Vult von Steyern P, Carlson P, Nilner K. All-ceramic fixed partial dentures designed according
to the DC-Zirkon technique. A 2-year clinical study. J Oral Rehabil. 2005;32(3):180-187.
7. Sailer I, Fehér A, Filser F, et al. Five-year clinical results of zirconia frameworks for posterior
fixed partial dentures. Int J Prosthodont. 2007;20(4):383-388.
8. Al-Amleh B, Lyons K, Swain M. Clinical trials in zirconia: a systematic review. J Oral
Rehabil. 2010;37(8):641-652.
9. Rothbrust, F, Keutschegger W, Kraxner S, et al. Microstructural effects on the clinical
performance of anatomical zirconia [abstract]. J Dent Res. 2011;90(spec iss A). Abstract 3668.
10. Blatz M, Mante F, Chiche G, et al. Clinical survival of posterior zirconia crowns in private
practice [abstract]. J Dent Res. 2010;89(spec iss B). Abstract 2110.
11. Nathanson D, Chu S, Yamamoto H, et al. Performance of zirconia based crowns and FPDs in
prosthodontic practice [abstract]. J Dent Res. 2010;89(spec iss B). Abstract 2115.
12. Fahmi M, Pober R, Giordano R. Effect of surface treatment on porcelain bond strength to
zirconia [abstract]. J Dent Res. 2007;86(spec iss A). Abstract 1571.
13. Fahmi M, Pober R, Giordano R. Thermal shock of porcelain veneered zirconia with various
surface treatment [abstract]. J Dent Res. 2008;87(spec iss B). Abstract 0092.
14. Arrejaie A, Giordano R, Pober R. Mechanical properties of Y-TZP/porcelain interface with
multiple surface treatments [abstract]. J Dent Res. 2010;89(spec iss A). Abstract 1571.
15. Shah S, Michelson C, Beck P, et al. Wear of enamel on polished and glazed zirconia [abstract].
J Dent Res. 2010;89(spec iss A). Abstract 227.
16. Sorensen JA, Sultan EA, Sorensen PN. Three-body wear of enamel against full crown ceramics
[abstract]. J Dent Res. 2011;90(spec iss A). Abstract 1652.
17. Geis-Gerstorfer J, Schille C. Influence of surface treatment on wear of solid zirconia (LAVA)
[abstract]. J Dent Res. 2011;90(spec iss A). Abstract 3056.
18. Bulot D, Sadan A, Burgess JO, Blatz MB. Bond strength of a self-adhesive universal resin
cement to lava zirconia after two surface treatments [abstract]. J Dent Res. 2003;82(spec iss A).
Abstract 0578.
19. Papanagiotou HP, Morgano SM, Giordano RA, Pober R. In vitro evaluation of low-temperature
aging effects and finishing procedures on the flexural strength and structural stability of Y-TZP
dental ceramics. J Prosthet Dent. 2006;96(3):154-164.