Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Informatică și Ingineria Sistemelor

REFERAT
Disciplina: Etica Comunicare și Drept
Tema: Dreptul muncii

A efectuat: Crupa Grigore gr. TI201 FR

A verificat: Veronica Roșca

Chişinău -2020
 Cuprins:
1. Dispoziţii  generale  de  drept  de  muncă. 
2. Contractul  individual  de  muncă. 
3. Timpul  de  muncă  şi  timpul  de  odihnă. 
4. Disciplina  muncii.  
 1. Dispoziţii  generale  de  drept  de  muncă.

Dreptul muncii este o ramură a sistemului de drept din R. Moldova, care cuprinde regulile
juridice ce reglementează relaţiile sociale de muncă, individuale şi colective dintre patroni şi
salariaţi.

Obiectul dreptului muncii îl constituie raporturile juridice de muncă care i-au

naştere, de regulă, în urma încheierii unui contract individual de muncă.

Sfera de reglementare a dreptului muncii cuprinde de asemenea şi alte raporturi

juridice, indisolubil legate de cele de muncă.

În cadrul lor pot fi numite :

1. Raporturile juridice de plasare în câmpul muncii.

2. Raporturile juridice de pregătire profesională.

3. Raporturile juridice de supraveghere şi control asupra respectării legislaţiei muncii.

4. Raporturile juridice de jurisdicţie a muncii. (soluţionarea litigiilor de muncă)

Izvoarele dreptului muncii sunt considerate actele normative adoptate de

către organele de stat, cu participarea organelor sindicale ce reglementează relaţiile de muncă

ale salariaţilor şi alte relaţii sociale strict legate cu cele de muncă.

2. Contractul  individual  de  muncă.

Contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul
se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte
regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul să-i plătească la timp şi integral salariul, să-i
asigure condiţiile de muncă prevăzute de legislaţia muncii, de contractul colectiv de muncă şi de
înţelegerea părţilor.

Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă în baza negocierilor dintre părţi. Se
întocmeşte în două exemplare, se semnează de ambele părţi şi se

înregistrează, aplicându-se ştampila unităţii. Un exemplar se înmânează salariatului, iar celălalt

se păstrează la angajator.

Modificarea contractului constituie o schimbare a condiţiilor lui, printr-un acord

suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract.

Contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor.

 3. Timpul  de  muncă  şi  timpul  de  odihnă.

Sub aspect general timpul de muncă se consideră timpul consacrat muncii. Sferele de aplicare a
muncii în societate sunt diferite. Cetăţenii muncesc nu numai în unităţi, ci şi în gospodăriile lor
personale, pe loturile de lângă casă şi în grădină, îndeplinesc o anumită muncă obşteasca.

Durata timpului de muncă este una din cele mai importante condiţii de muncă ce afectează
interesele tuturor cetăţenilor. De aceea normarea duratei timpului de muncă al salariaţilor este
efectuată de către stat cu participarea sindicatelor.

Durata zilnică normală a timpului de muncă constituie 8 ore. Pentru unele categorii de salariaţi
durata zilnică a timpului de muncă este redusă :

a) pentru salariaţii în vârstă de până la 16 ani – nu poate depăşi 5 ore

b) pentru salariaţii între 16-18 ani şi cei care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare – 7 ore.

Salariatului trebuie să i se acorde zilnic odihnă în timpul lucrului şi după el. Pauza pentru masă
şi repausul zilnic sunt necesare atât pentru menţinerea sănătăţii, cât şi pentru sporirea
productivităţii muncii lor.

Pauza pentru masă, cu o durată de cel puţin 30 de minute, se acordă după 4 ore de la începutul
lucrului. Această pauză nu se include în timpul de muncă.

4. Disciplina  muncii

Disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de

comportare stabilite conform Codului muncii, contr. colectiv de muncă şi contr. indiv. de
muncă.

Disciplina muncii se asigură în unitate prin crearea de către angajator a condiţiilor economice,
sociale, juridice şi organizatorice de muncă, prin aplicarea de stimulări şi recompense, precum
şi de sancţiuni în caz de comitere a unor abateri disciplinare.