CURS CT

PATOLOGIE CEREBRALA
(Patologie vasculara cerebrala. Infectii cerebrale. Tumori cerebrale.)

PATOLOGIA VASCULARĂ CEREBRALĂ

• Clasificarea patologiei vasculare:

– este variabila ( in functie de autori)
– cea mai utilizata este clasificarea in:
• patologie de tip ocluziv
• patologie de tip non-ocluziv,

• Patologia vasculara cerebrala include:

– accidente vasculare cerebrale (AVC)
– malformatii vasculare cerebrale (MV)

1. AVC
• Definitia unui AVC = un deficit neurologic care are drept origine presupusa o
cauza vasculara.

• AVC implica :
– o leziune la nivelul parenchimului cu caracter temporar sau
permanent
– o leziune vasculara cel mai frecvent arteriala ( 90%)

• AVC
– de etiologie arteriala:
• ischemice ( 80%)
• hemoragice ( 20%):
– hemoragii intraparenchimatoase
– hemoragii subarahnoidiene.
– de etiologie venoasa (tromboze venoase cerebrale)

 Diagnosticul
 trebuie sa fie rapid pentru a permite o conduita terapeutica imediata
in vederea reducerii deficitului neurologic.
 Principalele mijloace utilizate sunt CT si IRM -pot sa aduca informatii
despre:
 tipul de AVC (ischemic sau hemoragic)
 teritoriul vascular interesat

1
  evantual mecanismul responsabil in cazul ischemiei ( trombotic
sau hemodinamic)
 sunt de urmarit doua aspecte:
· studiul structurilor nervoase, pentru a pune in evidenta rasunetul
asupra parenchimului al leziunilor vasculare;
• studiul vascular – care sa analizeze fluxul si morfologia
vasculara

 Explorarea structurilor nervoase cerebrale

 se face de prima intentie prin CT:

- explorarea fosei posterioare prin cupe de 3-5mm grosime cu pas
de 5mm.

- explorare supra-tentoriala prin cupe de 5-10mm grosime si pas de

10mm.

 modificarile elementare sunt diferite in functie de:

- tipul de accident – ischemic sau hemoragic
- de timpul scurs de la momentul producerii accidentului.

 Examinarea vasculara in AVC

 Diagnosticul de AVC ischemic sau hemoragic necesita o completare a

investigatiilor in vederea stabilirii etiologiei.

 Ca tehnici curente sunt utilizate:

– echografia Doppler a trunchiurilor supraaortice
– angiografie conventionala
– angioRM

• Echografia Doppler -se pot evidentia:

• o tromboza arteriala (prin confirmarea absentei de fux)
• inversarea sensului circulator intr-un vas (de exemplu in
sindromul de furt subclavicular)
• o stenoza arteriala (prin descrierea tomografica a placii de
aterom, precum si analiza spectrala a vitezelor de flux la nivelul
stenozei, pre- si poststenotic)
• FAV
• disectia arteriala
• afectiuni congenitale sau vasculite neinfectioase

• Angiografia conventionala - trebuie să permită:

• precizarea unei ocluzii în caz de nesiguranţă diagnostică,

2
 • să precizeze circulaţia cerebrală în ansamblul său
• să găsească leziunea responsabilă de accidentul ischemic

Fig 1. angiografie carotidiana. Stenoza de ACI

ASPECT IMAGISTIC in functie de etiopatogenie

• Din punct de vedere etiopatogenic, accidentele vasculare pot fi:

• ischemice – arteriale sau venoase;

• hemoragice.

A. Accidentele ischemice de origine arteriala

Etape: aspect CT
1. Primele ore – fara semne CT – rar sunt descrise semne precoce CT:
- Stergerea discreta a giratiei
- Stergerea diferentierii sa-sc in teritoriul afectat
- Contrast spontan al a. cerebrale medii
2. Faza acuta – edematoasa:
– aspectul dominant este edem vasogenic = hipodensitate difuza care
poate asocia efect de masa, in functie de intinderea teritoriului afectat.
3. Dupa cateva zile
- teritoriul ischemiat se delimiteaza precis => hipodensitate ce
respecta un teritoriu vascular, cu limite nete, fara efect de masa.
4. Stadiul sechelar
- hipodensitatea are aspect lichidian si devine retractila.
 Administrarea de produs de contrast iodat
 NU este indicata in AVC ischemic acut din doua motive: nu aduce
informatii suplimentare si apare riscul lezarii BHE fragilizate.
 devine importanta atunci cand se suspecteaza un context tumoral.

3
Fig. 2 AVC constituit in teritoriul ACM stg, superficial si profund; se remarca
efectul de masa exercitat de hipodensitatea ischemica

Fig.3 Hipodensitate ischemica in teritorul ACP drt si hiperdensitate vasculara ACP

drt

B. AVC ischemic de etiologie venoasa (infarct venos)

– presupune o infarctizare a unui teritoriu parenchimatos in cazul

trombozelor sinusurilor durei mater.

 Aspectul CT
- hipodensitate de tip edematos (in faza acuta) ce nu respecta un
teritoriu arterial

- de multe ori leziunile sunt simetrice, situate cortico-subcortical,

emisferic inalt.

- frecvent transforma hemoragic => se recomanda explorarea CT cu

contrast cu setiuni de 5mm (se evidentiaza astfel tromboza sinusului =
absenta incarcarii lumenului venos - trombusul ramane hipodens in

4
 comparatie cu continutul sinusului opacifiat care este intens
hiperdens- semnul „delta vid”)

C. Accidentele vasculare hemoragice

(hemoragii intraparenchimatoase spontane) :

 Aspectul CT este variabil in functie de varsta accidentului:

a. Hemoragia recenta se traduce CT prin hiperdensitate (60-70 UH) cu efect de
masa si edem perihematic;
b. Hematomul in rezolutie trece printr-o faza izodensa (resorbtia hemoglobinei)
si apoi spre hipodensitate sechelara – uneori retractila.

Fig 4 Doua hematoame intracerebrale, unul temporal stâng de 4,5 /3,2 cm şi altul
frontal drept cu dimensiuni maxime de 6,3/4,8 cm în plan axial ce determină
amprentarea ventriculului lateral de aceeaşi parte şi deplasarea la stânga a
structurilor liniei mediane cu 1,9 cm; Edem cerebral difuz.

2. MALFORMATII VASCULARE

 Anevrismele:

 definitie = pierdere a paralelismului peretilor unor artere.

 cea mai frecventa localizare este poligonul lui Willis.
 Diagnosticul
- este facil in cazul anevrismelor mari
- pune probleme serioase in cazul anevrismelor mici, mai ales in teritoriul
posterior.

5
- CT nativ : de prima intentie;
- formatiune izodensa, uneori cu calcificari, cu contur net, atasata cel
mai frecvent poligonului Willis.
- uneori - prezenta unei sangerari in spatiul subarahnoidian.
- CT cu contrast intravenos este obligatoriu
- incarcarea cu contrast apare intensa, de tip vascular in faza arteriala.
(Prin reconstructii MIP si 3D se pot face aprecieri asupra
apartenentei tipului si dimensiunilor anevrismului).

- Dupa administrarea contrastului, se evidentiaza umplerea omogena a

anevrismului, de tip vascular, ca in figura alaturata:

Fig 5 CT: - hemoragie subarahnoidiană şi leziune cu densitate mixtă cu o arie

excentrică hiperdensă. Incărcarea omogenă a lumenului patent al gigantului
anevrism .

3. HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANA

-prezenta sangelui necoagulabil in spatiul subarahnoidian

- etiologie:
– malformatii vasculare cerebrale,
– afectiuni sistemice
• boli infecto-contagioase,
• maladii cardio-vasculare,
• afectiuni hematologice,
• afectiuni imunoalergice cu afectare vasculara difuza,
• intoxicatii,
• tumori cerebrale)
– cauza nedeterminata

6
- Aspect CT: hiperdensitate spontana la nivelul spatiilor intergirale, a cisternelor, a
tentotiului, sau fisurii interhemisferice.

Fig 6 Hemoragie subarahnoidiană la nivelul cisternei prepontine şi supraselare,

fisurii sylviene şi interemisferice

4. HEMATOMUL INTRACEREBRAL SECUNDAR

• revarsatul sanghin intracerebral cu etiologie distincta:

– traumatica,
– secundar sangerarii unei malformatii vasculare cerebrale, a unei
tumori sau a unei metastaze

• Diagnostic imagistic:
• CT, IRM:
– precizeaza topografia revarsatului sanghin intracerebral,
– marimea efectului de masa, edemul asociat
– pot identifica malformatii oculte, mici tumori
– pot decela complicatii posibile:
• inundatia ventriculara,
• hematomul subdural prin efractia cortexului
– pot identifica etiologia posibila:
• tumora,
• malformatie vasculara,
• traumatism

7
Fig 6 Hematom intracerebral parietal dreapta.

5. EFECTE VASCULARE CEREBRALE SECUNDARE POST-TRAUMATICE

 Hematomul epidural cerebral

= revarsat sanghin intracranian, traumatic sau netraumatic, care se dezvolta intre

dura mater si endocraniu, are caracter evolutiv, poate fi incapsulat sau neincapsulat

• topografie: 70% sunt supratentoriale, cel mai des in regiunea T

• sursa sangerarii:
– arteriala -85% (artera meningee medie sau rr ei),
– venoasa (sinusurile durale sau venele lor emisare, vena meningee
medie),
– osoasa (sistemul de lacune diploice)
• cele netraumatice apar prin :
– decolarea durei prin decompresiunea brusca a unei hidrocefalii sau
– prin neglijarea suspendarii durale inainte de extirparea unei tumori
supratentoriale, dupa evacuarea unui hematom subdural

Aspect CT nativ: biconvex hiperdens in faza acuta, izodens in faza subacuta (3-4
sapt) si hipodens in faza cronica (3-4luni) deseori asociat cu fractura craniului
adiacent zonei hematomului.

8
Fig 7 Colectie hiperdensa biconveza extrtacerebrala.

 Hematomul subdural

• = revarsatul sanghin intracranian, incapsulat sau nu, uneori calcificat, de

cauza traumatica si netraumatica, uni- sau bilateral, dezvoltat intre creier si
dura mater

• topografie:
– emisferica, frontal, temporal sau parietal, mai rar occipital

• cele netraumatice apar la:

– bolnavii in varsta (reducerea masei cerebrale),
– cei cu coagulopatii
– cu drenaje ale LCR
– tratament anticoagulant

Aspect CT nativ: concavo-convex hiperdens in faza acuta, izodens in faza subacuta

(3-4 sapt) si hipodens in faza cronica (3-4luni)

9
Fig.8 Colecţie extracerebrală hiperdensă la nivelul sp subdural stg, comprimând şi
deplasând emisferul cerebral stg – hematom subdural acut

Fig 9 Colecţie extracerebrală izo si hipodensă la nivelul sp subdural drt,

comprimând şi deplasând emisferul cerebral drt – hematom sdubdural subacut spre
cronicizare.

10
  Hematomul intracerebral posttraumatic

• = revarsatul sanghin intraparenchimatos secundar unui traumatism

craniocerebral

• Diagnostic imagistic:
– CR,IRM:
- precizeaza
– topografia revarsatului sanghin intracerebral,
– marimea efectului de masa,
– edemul asociat

– Diagnostic diferential: cu
• hematomul asociat unui infarct hemoragic,
• hemoragia dintr-o tumora

Aspect CT : arie intraparenchimatoasa nativ hiperdensa in faza acuta, izodens in

faza subacuta (3-4 sapt) si hipodens in faza cronica (3-4luni), cu margini imprecise
cu edem inconjurator, cu efect de masa asupra structurilor cerebrale invecinate.

Fig 10.Hematoam intracerebral acut temporal stg.

11
  Contuzii cerebrale

Metoda de electie in diagnosticul contuziilor cerebrale este CT.

DE CE ?
- Accesibilă.
- Facilă.
- Neinvazivă.
- Repetabilă, permiţând monitorizarea pacienţilor cu contizie cerebrală.
- Stabileşte diagnosticul de contuzie cerebrală şi implicit conduita
terapeutică.

 Entitate anatomo-patologică determinată de:

- contactul dintre suprafaţa creierului şi protuberanţele osoase ale
endocraniului.
- acţiunea forţelor dinamice generate de traumatism asupra
parenchimuui cerebral.
 NU ESTE UN DIAGNOSTIC CLINIC.
Singura modalitate de diagnostic “in vivo” fiind vizualizarea leziunilor
specifice prin CT.
 REPREZINTĂ UN EFECT TRAUMATIC FOCAL.
Non-sens: contuzie cerebrală difuză

Aspectul CT al contuziilor cerebrale:

Contuzile superficiale
- hiperdensităţi focale corticale = focare hemoragice
- hipodensităţi inconjuratoare = edem de acompaniament
+/- efect de masă

Contuziile intermediare:
- arii cu densitate neomogenă prin prezenţa de multiple arii hemoragice
intercalate cu zone de edem şi necroze tisulare (aspect de “sare si piper”)
- proporţia ariilor hiper-/ hipodense depinde de :
1. Extensia hemoragiei
2. Gradul de edem
3. Timpul scurs de la traumatism

Aspectul CT al contuziilor cerebrale în evolutie

- In primele 24 de ore după traumatism predomină leziunile cu densitate
crescută.
- În timp, focarele hiperdense devin izodense (1 săptamână), apoi hipodense prin
rezoluţia focarelor hemoragice.

12
 - Astfel, în timp creşte ponderea zonelor hipodense, marginile contuziei cerebrale
fiind prost definite datorită edemului vasogenic ce circumscrie focarul contuziv
şi care se extinde în substanţa albă.
- De obicei, la 24-48 ore zonele hemoragice nu cresc în dimensiuni, dar este
posibilă şi confluarea focarelor hemoragice, transformându-se in hematom
intracerebral posttraumatic întârziat, cu prognostic nefast şi indicaţie imediată
pentru intervenţie chirurgicală.

INFECTII CEREBRALE

1. ABCESUL CEREBRAL
- arie centrală din leziunea cerebrală se necrozează şi e înconjurată de o
capsulă de colagen.
- leziune rotund-ovalară hdensă, cu capsulă izodensă ce ia contrast. Edem
perilezional marcat ce poate da efect de masa asupra structurilor invecinate.

Fig 11 a. Abces cerebral (nativ) Fig 11 b. Abces cerebral (contrast)

13
Fig 12. Abcese cerebrale multiple postcontrast – captare marginala la niveul
capsulei, necroza centrala necaptanta.

2. CHISTUL HIDATIC CEREBRAL

Parazitoza produsa de Echinococcus granulosus - formatiune chistica cerebrala.

Aspect CT nativ: leziuni rotunda, bine delimitata hipodensa cu densitati

lichidiene cca 0-10UH cu fin perete marginal. Daca este mare poate avea efect de
masa asupra structurilor vecine si edem perilezional. Postcontrast captare doar la
nivelul reactiei inflamatorii perichistce.

Fig.13 Chist parietal dreapta voluminos, cu efect de masa asupra ventricolului

lateral drt si coasei creierului.

14
 TUMORI CEREBRALE

Clasificare:
 - tumori supratentoriale:
• extranevraxiale
• intranevraxiale

 - tumori infratentoriale:
• extranevraxiale
• intranevraxiale

A.TUMORILE SUPRATENTORIALE
1. T. EXTRANEVRAXIALE

 Meningiomul

- cea mai frecventă tumoră primitivă intracraniană, nonglială;

- poate apare la orice vârstă – incidenţa maximă: 45 ani; 60% la femei
- cele mai comune localizări: regiunea parasagitală, convexităţile, aripile
sfenoidale, corpul sfenoidal, regiunea periselară

- Aspect CT NATIV; Leziune izo sau usor hiperdensa fata de cortexul cerebral, cu
posibile calcifieri la interior. Situata intotdeauna in contact dural. Poate fi insotita
de liza osoasa subjacenta.
- Aspect CT CONTRAST: Captare omogena a contrastului iv.

Fig.14a.Meningiom sfenoidal drt Fig 14b. Meningiom sfenoidal drt

(fereastra de parenchim) (fereastra de os)

15
  Craniofaringiomul

 = tumoră chistică cu componente solide, formată din epiteliu scoamos

stratificat; prezintă frecvent calcificări; poate fi complet solid
 localizare: la joncţiunea dintre glanda pituitară şi infundibul
• frecvent aderent de structurile adiacente

Diagnostic CT:
- lez. chistică
- +/- calcificari
- +/- hidrocefalie
- postcontrast captare moderata la nivelul componentelor solide.

Fig 15 Formatiune heterogena cu arii hiperdense (calcificări) şi hipodense (chistice)

cu localizare supraselară. Craniofaringiom supraselar.

2. INTRANEVRAXIALE
GLIOAMELE

 Astrocitomul

- localizare: oriunde în emisferele cerebrale

- aspect CT:
- arii omogene, hipodense, relativ bine delimitare
- rar: edem perifocal; 20% prezintă calcificări
- de obicei neiodofile

16
Fig 16. Formaţiune chistică cu noduli tumorali parietali şi central

 Glioblastomul şi astrocitomul anaplastic – tumori maligne

- localizare: oriunde în emisferele cerebrale

- aspect CT:
-leziune neomogenă, cu arii h / Hdense, bine delimitată
- încărcare neomogenă cu contrast
- edem înconjurător marcat, digitiform cu efect de masa.

Fig 17.Parietal stg., masa hipodensa, bine delimitata de un perete neregulat, iodofil.
Glioblasom multiform.

17
Fig 18 Masa heterogena, relativ bine delimitata, cu iodofilie periferică şi arie
centrală de necroză; efect de masă şi edem înconjurător marcat, digitiform.
Glioblasom multiform.

 Oligodendrogliomul

 tumori infiltrative, relativ bine delimitate, cu incidenţă crescută a

calcificărilor
 aspect CT: -nespecific asemănător altor tumori gliale
- incidenţă crescută a calcificărilor

Fig 19a. Nativ heterogen cu Fig 19b.Iodofilie neomogena

calcificări intratumorale

18
  Metastazele

Apar frecvent în neoplasmele pulmonare şi de sân

localizare: frecvent la nivelul joncţiunii sa-sc
 frecvent înconjurate de edem vasogenic
 nativ pt fi hipo, izo sau hiperdense
 contrastul pateu fi nodular (difuz) sau inelar (periferic)
 leziuni unice/ multiple

Fig 20a Imagini nodulare hiperdense Fig 20 b Iodofilie nodulara.

spontan, bine delimitate. Edem Edem perilezional.
perilezional.

B. TUMORILE INFRATENTORIALE
1. EXTRANEVRAXIALE

 Meningiomul

 Localizare:- stânca temporală, clivus, gaura occipitsală mare, tentorium

 foarte rar : ventriculul IV

 CT, IRM: asemănător leziunilor supratentoriale

19
Fig 21. Meningiom placat la faţa post a stâncii temporale, cu iodofilie intensă şi
omogenă şi calcificări punctiforme.

 Neurinoame

 cel mai frecvent nervul VIII şi mai rar n. VII

 mai frecvent la pacienţii cu neurofibromatoză tip II: nn. XII, IX, X
 diagnostic CT leziuni intens iodofile la nivelul unghiului pontocerebels
 tumorile de nerv VIII produc lărgirea canalului acustic ce apare ocupat de
masa tumorală

2. INTRANEVRAXIALE

- pot prezenta:- semne focale datorită implicării structurilor nervoase din fosa
posterioară, cerebel ,trunchi cerebral
- semne datorate hidrocefaliei supratentoriale

 la:- copii: sunt tumori primare (glioame de trunchi cerebral, meduloblastom

cerebelos sau astrocitom)
- adult: sunt tumori secundare (metastaze ale tumorilor pulmonare –
bărbaţi sau de sân – femei)

 Astrocitomul

- cea mai frecventă tumoră infratentorială la copii

- e o tumoră slab infiltrativă, bine delimitată, cu componentă chistică (60%)
 localizare: emisferele cerebeloase
- aspect CT: componenta -solidă: izodensă
-chistică: hipodensă
-iodofilie marcata a componentei solide; încărcarea poate
apare şi la nivelul capsulei chistului
-20% prezintă calcificări

20
Fig 22.Voluminoasă masă chistică localizată în centrul fosei post. ce determină
compresia si deplasarea spre ant. a ventriculului IV cu hidrocefalie consecutivă.
Astrocitom chistic.

 Meduloblastomul

 localizare: vermis (cu dezvoltare spre anterior în ventriculul IV)

- diagnostic CT - masă cu densitate tisulară, omogenă, izo sau uşor hiperdensa cu

-iodofilie marcata
-rar: calcificări, chiste

Fig 23. Masa vermiana izo- uşor hiperdens, cu iodofilie omogenă, ce comprimă
ventriculul IV cu hidrocefalie obstructivă suprajacentă

21
  Ependimonul

-de obicei T solidă, frecvent prezintă calcificări

-rar: tumori chistice

 localizare:
 ataşată de podeaua ventriculului IV;
 tumora tinde să crească şi să se extindă spre orificiile lui Luschka şi
Magendie

 CT, IRM: nu sunt specifice

Fig 24. Formaţiune tumorală iodofilă dezvoltată la nivelul ventriculului IV

CURS CT MEDIASTIN

 Mediastinul reprezintă regiunea interpleuro-pulmonară dispusă între stern şi

coloana vertebrală. Mediastinul cuprinde un complex de organe ale
aparatului cardiovascular, respirator, digestiv, înconjurate de ţesut conjuctiv
lax şi este străbătut de vase, căi limfatice şi nervi.

 Mediastinul îmbracă în ansamblu forma unei piramide cvadrangulare, delimitată:

 - anterior, de peretele sterno-condral;
 - posterior, de coloana vertebrală toracică;

22
  - lateral, de foiţele pleurale mediastinale.
 -inferioar, spaţiul mediastinal este separat de cel abdominal prin diafragm.
 -superior, mediastinul comunică larg, prin defileul cervico-toracic, cu spaţiile şi
viscerele gâtului.

Sistematizarea mediastinului:

 Proiectarea unui plan ce uneşte marginea inferioară a manubriului sternal cu

marginea inferioară a celei de-a IV-a vertebre toracice a permis individualizarea
unei zone superioare-porţiunea supraazygo-aortică şi a unei porţiuni inferioare –
zona infraazygo-aortică care la rândul ei este împărţită prin trei planuri frontale în
porţiuni anterioară, mijlocie ş posterioară. Această clasificare a fost aceptată de
Nomica Anatomica internationale distingându-se patru compartimente
mediastinale:
 anterior – cuprins între faţa posterioară a sternului şi faţa anterioară a
pericardului – corespunde spaţiului retrosternal;
 mijlociu – cuprins între cele două planuri tangente la pericard;
 posterior – este cuprins între faţa posterioară a pericardului şi coloana vertebrală.

Fig1 Sistematizarea mediastinului

Anevrismele aortei toracice

- sunt sacciforme, fuziforme, disecante
- CT dilatatii aortice peste 4cm, cu calcifieri parietale, tromboza parietala.
- CT postcontrast – incarcarea masei vasculare in timp parterial, aspect
hipodens al trombilor comparativ cu lumenul vascular.
- In caz de ruptura anevrismala – masa cu densitati nativ crescute cca 60 UH
de hematom mediastinal. Poate apare si revarsat pleural stang.

23
Fig. 2 Anevrism trombozat de aorta toracica

Disectia aortei toracice

- diferente de densitate intre lumenul fals si ceel real. Postcontrast lumenul
real este mai mic decat cel fals. Lumenul fals prezinta un debit de umplere
mai lent la scanari rapide de tip angio.

Fig. 3 Disectie de aorta

Adenopatii mediastinale
- CT: hipertrofii ganglionare omogene sau inomogene cu hipodensitati centrale
de necroza

24
Mase adipoase mediastinale – lipomatoza toraica, lipoamele mediastinului – mase cu
densitati nativ negative, omogene (cele benigne) sau inomogene cu septe sau
componente tisulare la interior (cele maligne)

Fig. 4 Masa adipoasa mediastinala.

Mase chistice mediastinale

-chistul benign congenital, chistul pleuropericardic (masa omogena cu densitati
lichidiene 0-20UH nativ, cu perete subtire ce se incarca postcontrast
- chiste dermoide, teratoame, limfangioame (mase inomogene cu componente
lichidiene si tisulare), cu incarcare postcontrast a componentelor tisulare.

Fig. 5 Chist pleuropericardic

Mase solide mediastinale

- pot fi de natura inflamatrorie sau tumorala (benigna sau maligna). Pierderea
planului de demarcatie cu structurile invecinate pledeaza pentru malignitate,

25
 fara a fi insa un semn de certitudine. Demonstrarea caracterului invadant
asupra organelor mediastinale si inglobarea acestora in masa tumorala,
sugereaza caracterul malign.

Hiperplazia timica
- cresterea globala in volum a timusului cu aspect CT de masa tumorala solida
cu densitati spontane similare timusului normal cu posibile zone chistce sau
calcifieri

Timoamele
- timoamele noninvazive - mase solide bine circumscrise intre 1 si 10 cm cu
densitati spontane similare timusului normal si captae moderata
postcontrast, adesea cu prezenta de calcifieri.
- Timoamele invazive – mase solide imprecis delimitate cu necroza la interior,
ce invadeaza traheea, marile vase, pleura mediastinala, pericardul. Priza
inomogena de contrast

Timolipomul
- tumori benigne incapsulate intr-o capsula fibroasa, cu continut grasos (densitati
spontan negative), omogena.

Gusa tiroidiana
- localizata in spatiul pretraheal. Densitati spontane mari de cca 112-122 UH (60-
70UH in tiroiditele cronice), cu priza intensa de contrast avand in vedere ca tesutul
tiroidian concentreaza iodul din substanta de contrast iodata administrata iv.
Aspectul gusei este glanda marita de volum cu plonjare mediastinala de la nivelul
regiuniii cervicale anterioare, cu contur neregulat, boselat, cu aspect adesea
multinodular, uneori cu calcifieri

Fig. 6 Gusa tiroidiana multinodulara plonjata mediastinal

26
Limfoamele mediastinale
- Hodgkin – largirea simetrica bilaterala a mediastinului mijlociu, prin
prezenta de adenopatii prevasculare si pretraheale separate sau mase
ganglionare conglomerate, fara priza de contrast. Posibile calcifieri sau
necroze intraganglionare
- Non-hodgkin – largirea asimetrica a mediatinului prin mase ganglionare
conglomerate, difuz delimitate, neomogene cu necroza centrala.

Fig. 7 Limfom mediastinal

CT TORACO-PULMONAR

Tumori bronhopulmonare maligne

- CT apreciaza localizarea, volumul, invazia locala, raporturile cu organele
invecinate, cu peretele toracic, mediastinul, precum si prezenta adenopatiilor
sau metastazelor la distanta.
- Masa parenchimatoasa inomogena, imprecis delimitata, cu prelungiri spre
campul pulmonar adiacent, inomogena, cu priza moderata si adeseori
neomogena de contrast situata centrohilar sau periferic. Poate fi insotita de
atelectazie (cele centrohilare), proces pneumonic sau colectii pleurale.
- Adenopatii mediastinale prezente de peste 1cm diametru.
- Poate fi insotite de metastaze pulmonare sub forma de noduli de dimensiuni
variate, bine delimitati moderat captanti, diseminati in unul sau ambii campi
pulmonari.
- Tumorile periferice pot invada pleura si toracele osos cu liza costala, sau
chiar invazia musculaturii toracice.
- Invazia marilor vase, a esofagului, a carinei, fac tumora inoperabila.
- Metastazele in glandele suprarenaline sunt frecvent intalnite, ca nodului
inomogeni suprarenalinei uni sau bilaterali, cu moderata priza de contrast de
tip heterogen.
- Pot metastaza si la nivel osos, cerebral, hepatic

27
Fig. 8 Tumora pulonara periferica

Fig. 9 Metastaza suprarenaliana dreapta de la CC pulmonar

Metastazele pulmonare ale altor cancere primare – apar CT ca noduli de

dimensiuni variate, bine delimitati moderat captanti, diseminati in unul sau
ambii campi pulmonari.

28
Fig. 10 Metastaze pulmonare multiple

Chistul hidatic pulmonar

- masa lichidiana, omogena bine delimitata de un perete fin moderat captant,
care in evolutie, dupa evacuare partiala poate prezenta nivel hidroaeric
caracteristic cu membrana ondulata semn dat de membrana proligera
decolata ce pluteste la suprafata lichidului.

Abcesul pulmonar
- neevacuat: imagine nodular hipodensa, inconjurata de arie pneumonica.
Captare perinodulara de tip inelar.
- evacuat: imagine hidroaerica rotund-ovalara cu perete gros ce capteaza
contrastul

Atelectazia
- masa solitara, sistematizata pe loi sau segmente, in contact cu pleura, deseori
ascutita, cu captare omogena postcontrast, fara bronhograme asu
alveolograme aerica.
- caractere retractile asupra organelor de vecinatate

Pneumonia
Masa sistematizata lobar sau segmentar, fara caractere retractile, cu prezenta
caracteristica de bronhograma si alveolograma aerica, bine delimitata scizural si
imprecis delimitata in rest, moderat captanta postcontrast.

Pneumotoraxul
- Aer liber in spatiul pleural cu colabarea pulmonului spre hil

29
 Pleureziile
- CT poate detecta colectiile pleurale minime, neevidentiabile radiografic,
- forma de lame cu densitati lichidiene (0-10UH) la bazele pulmonare (cele in
cantitate mica) pana la epansamente masive ce ocupa partial sau total marea
cavitate pleurala.
- Revarsatele lichidiene se pot insinua intrascizural
- Revarsatele pot fi coazonate (inchistate) laterotoracic sau intrascizural

CURS CT ABDOMEN

FICAT
Steatoza hepatica
- CT aspect difuz hipodens al ficatului ( sub 30 UH), in rest cu aspect omogen.

Fig.11 Steatoza hepatica

Ciroza hepatica
- CT hepatomegalie, cu contur boselat cu micronoduli sau macronoduli
hepatici de regenerare izo sau discret hiperdensi.
- Semne de hipertensiune portala – largirea venei porte, splenice,
splenomegalie, circulatie colaterla portocava, ascita.

30
 Fig 12. Ciroza hepatica

Carcinomu hepatocelular
- CT masa tumorala solitara sau multifocala izo sau hipodensa sponta,
inomogena, cu posibile arii necrotice la interior, cu captare neomogena a
contrastului si spalarea rapida a acestuia, cu mentinearea sa tardiva doar la
nivelul capsulei sau septelor fibroase.
- Adenopatii in hilul hepatic sau retroperitoneale
- Posibil tromboza de porta, suprahepatice sau chear de cava
- Ascita poate fi prezenta
- CT permite evaluarea extensiei locoregionale sau la distanta prin metastaze a
tumorii.

Fig 13 Carcinom hepatic

31
Chistele hepatice
- CT mase lichidiene unice sau multiple, bine delimitate cu priza parietala de
contrast de tip inelar.

Fig14 Chist hepatic

Hemangioamele hepatice
- CT nativ hipodense, rotund-ovalare, bine delimitate, omogene
- CT postcontrast – capteaza periferic in faza arteriala (la cca 20 sec de la
injectare) ; apoi capteaza centripet, devenind izodensa cu vasele sanguine la
sfarsitul fazei portale (cca 40-50sec de la injectare).

Fig 15 Hemangiom hepatic – iodofilie progresiva

32
 Adenomul hepatic
- tumora benigna dar cu risc de degenerare.
- CT nativ hipodensa, bine delimitata cu arii necrotice.
- Postcontrast devine hiperdensa in faza arteriala. In faza portala poate avea
orice aspect (hipo, izo sau hiperdens)
- Daca are continut adipos mult, poate fi hipodensa nativ si postcontrast

Abcesul hepatic
- unic sau multiplu
- CT leziuni hipodense spontan, omogene cu densitati intre 15-30 UH, bine
delimitate cu capsula periferica care capteaza contrastu de tip inelar.
- Poate prezenta aer la interior sub forma de bule aerice sau nivel hidroaeric,
cu precadere abcesele cu germeni anaerobi.

SPLINA

Hematomul subcapsular
- CT in faza acuta, imagine hiperdensa spontan localizata subcapsular, iar in
faza tardiva aspect hipodens lenticular tangent la suprafata splinei, fara
priza de contrast.
- Hematoamele vechi se pot calcifica.

Fig 16. Hematom splenic subcapsular

Abcesele splinice
- CT arii nodulare hipodense spontan, bine delimitate, cu densitati parafluide,
cu priza inelare periferica de contrast.

33
 Infractul splenic
- CT una sau mai multe zone hipodense triunghiulare cu baza la capsula si
varful la hil, neiodofile. Poate exista totusi o fina captare la nivelul capsulei.
- Uneori calcifieri
- Infarctele mari pot interesa intreaga splina care apare hipodensa, necaptanta

Fig 17. Infarct splenic

PANCREASUL

Pancreatita acuta
- CT faza de pancreatita medie (edematoasa) – crestera in dimensiuni a
pancreasului focal sau difuz, delimitare imprecisa, densitati usor scazute
nativ. Postcontrast usoara captare neomogena. Poate fi insotita de colectii
lichidiene peripancreatice si de necroza grasimii peripancreatice ce devine
mai densa (cca 25UH)
- In faza severa de pancreatita necroticohemoragica – cresterea in volum a
pancreasului, cu aspect neomogen, imprecis delimitat, cu arii extinse
necrotice la interior precum si peripancreatic de aspect hipodens.
Postcontrast parenchimul inca viabil capteaza substanta iodata, in timp ce
ariile necrotice nu. Colectii fluide mai mult sau mai putin extinse.
- Arii hemoragice hiperdense nativ cca 60 Uh in aria pancreatica
- Complicatii – pseudochistul pancreatic – dupa cca 6 saptamani apare ca o
arie hipodensa constituita din tesut necrotic, sange si secretii pancreatice,
situata intra sau extrapancreatic. Initial nu prezita capsula proprie, fiind
delimitat de peretii tesuturilor invecinate. Ulterior odata cu maturarea
chistului, se formeaza pereti din tesut granulos si apoi fibros care capteaza
contrastul iodat.

34
 Fig 18 Pancreatita acuta

Pancratita cronica
- CT diminuarea glandei, cu aspect fibros, cu calcifieri
- Dilatatii ductale
- Contur neregulat al pancreasului

Adenocarcinomul pancreatic
-CT masa focala excentrica frecvent la nivelul capului pancreatic, imprecis
delimitata, cu necroza centrala, caprate inomogena
- situatia cefalica poate determina dilatatii ductale biliare si pancreatice, cu
aparitia sindromului icteric.
- invadara grasimi peripancreatice sau a vaselor adiacente
- adenopatii retroperitoneale
- metaztaze la distanta, frecvent hepatice.

Fig 19. adenocarcinom pancreatic corporeal

35
RINICHI

Chistele renale
- CT arii rotunde hipodense spontan cu densitati lichidiene, bine delimitate, cu
perete foarte fin, cu usoara priza parietala de contrast, situate cortical sau
parapielic.

Fig 20 Chist renal drept

Epiteliomul renal – tumora Grawitz

- CT masa hipodensa nativ uneori cu necroza la interior, imprecis delimitata
- Postcontrast iodofilie intensa in faza arteriala, urmata de „spalare” si aspect
hipodens in faza parenchimatoasa
- Frecvent tromboza de vena renala
- Uneori calcifieri
- Extensie extracapsulara in grasimea peri, apoi pararenala.
- Adenopatii reroperitoneale, si in hilul renal
- Metastaza pulmonare, osoase, cerebrale

Fig 21. Tumora Gravitz stg

36
Nefroblastomul – Tumora Wilms - tumora renala maligna a copiilor
- CT mase solide hipodense ce produc distrugerea parenchimului renal, fara
calcifieri, cand prezinta hemoragie sau necroza aspectul devine heterogen.
- Postcontrast tumora ramane hipodensa
- Adenopatii paraaortice si in hilul renal

CURS CT PELVIS

EXAMINAREA IMAGISTICĂ A VEZICII URINARE

• Modificări de pozitie, formă şi contur

• Apar in fibroza retroperitoneală, lipomatoza pelvină, hematoame, limfocele sau
tromboza de VCI, etc.
• Deplasarea vezicii urinare poate apare in diferite leziuni ale organelor vecine
(tumori genitale, prostatice, de rect si sigmoid), tumori osoase si musculare,
anevrisme ale vaselor pelvine.
• În aceste conditii vezica urinară are aspect piriform.
- În lipomatoza pelvină mari cantităţi de grasime înconjoară
organele pelvine.
- Limfocelele sunt mase cu aspect chistic, cu densitati fluide si
parafluide in functie de continutul proteic, care pot comprima
vezica urinară.
- Hematoamele acute pelvine au, la examenul CT, densităţi crescute.
- Procesele inflamatorii pelvine pot interesa vezica urinară.
Diverticulitele sau afecţiunile intestinale inflamatorii pot produce o
îngroşare cu caracter focal a peretelui vezical - diagnostic
diferenţial cu procese tumorale. Ele pot determina formarea de
fistule entero-vezicale cu prezenţa de aer în interiorul vezicii.
Îngroşări localizate ale peretelui vezical pot apare şi în
endometrioza vezicală, cistita radică, tumorile vezicale benigne sau
maligne.
- Diverticulul vezical poate fi congenital sau dobindit – imagine
saculara paravezicala; poate reprezenta locul de aparitie a unui
carcinom vezical.
• Tumorile vezicale benigne
• sunt rare: fibroamele, feocromocitoamele sau angioamele se prezintă ca imagini
lacunare intravezicale. Diferenţierea acestor leziuni de calculi şi cheaguri
sangvine intravezicale este relativ uşoară CT, calculii având densităţi spontane

37
 crescute, iar cheagurile sangvine sunt mobile la schimbările de poziţie ale
pacientului.
• Traumatismele de vezica urinară
• apar în traumatismele pelvine, produc ruptura intra- sau extraperitoneală sau
contuzie cu hematom al peretelui vezical.
• Ureterocel - formaţiune chistică frecvent localizată la jonctiunea uretero-vezicală
cu sau fară dilataţie ureterală distală.Localizarea intra sau extramurală mimează
diverticulul. Formele ectopice se extind la nivelul colului şi/sau uretrei.

• Carcinoamele vezicale
• CT nu poate face distincţia între stadiile A (T1), B1(T2) şi B2 (T3a) deoarece nu
poate diferenţia învelişurile peretelui vezical. CT este utilă în determinarea
extensiei tumorii la organele vecine, la pereţii pelvini şi prezenţa metastazelor la
distanţă.

Fig 22 Tumora vezicala

• Afectiuni maligne mezenchimale

• Sunt tumori rare, cu originea in tesutul muscular. Apar mai frecvent in decada a
patra, dar exista si tipuri ce ce se intilnesc la copii.
• Tipurile benigne (leiomiom, rabdomiom) au contur net, uneori pediculate; mase
tisulare omogene, cu iodofilie moderata. Fibroamele, neurofiboamele, lipoamele
si hemangioamele sunt foarte rare.
• Tumorile maligne prezinta agresivitate cu infiltrare a organelor adiacente.

38
 • Sarcomul este rar. Cel mai frecvent este leiomiosarcomul, iar la copii,
rabdomiosarcomul.
• Leiomiosarcomul este o tumoră voluminoasă, slab delimitată, invazivă, ulcerată,
iodofilă, neomogena.
• Rabdomiosarcomul - la copii - tumoră polipoidă ce proemină sau poate umple
lumenul vezical. Postcontrast masele solide se încarcă accentuat, neomogen

EXAMINAREA PELVISULUI MASCULIN

PATOLOGIA PROSTATEI

- Prostata apare pe sectiunile CT ca structura omogena, cu densitati tisulare (40-65 UH),

contur net, ovalara situata infravezical cu dimensiuni ce cresc odata cu virsta (2,5-3 cm a-
p si 3-5 cm transvers); pot apare microcalcificari periferice (fleboliti in plexul
periprostatic).
- Marginea laterala a prostatei este tangenta la ligamentul muschiului ridicator anal.
Limita vezico-prostatica este in general orizontala, artefactele de volum partial putind
masca neregularitatile de la acest nivel.
- Veziculele seminale sunt situate posterior , in contact cu peretele vezicii urinare.

Anomalii congenitale
• Apar frecvent în asociere cu alte anomalii genito-urinare.
• Agenezia de prostată - lipsa de ţesut prostatic în loja prostatică.
• Hipoplazia prostatică - se diagnostichează dificil la copii ce au normal o prostată
mică. La adult, prostata mai mică de 4g este considerată hipoplazică.
• Chisturile pot fi congenitale sau dobindite - sunt localizate medial (chisturile de
duct Muller, de utriculă prostatică) sau lateral (rar congenitale, secundare
inflamaţiei, retenţiei sau traumatismului). Pot depasi 5 cm comprimind vezica si
rectul.
• CT nu are acurateţe în diferenţierea leziunilor chistice prostatice.

Prostatite
• Prostatitele acute se produc prin propagarea unei infecţii joase sau iatrogene.
• Prostatita cronică este mult mai frecventă, recurentă şi clinic silenţioasă.
• Abcesul prostatic este o sechelă a prostatitei; mai rar apare în urma unei
diseminări hematogene.
• CT- prostatita acută nu poate fi distinsă clar de o prostată normală sau de
hiperplazia benignă prostatică; de obicei apare o mărire simetrică a glandei cu

39
 aceeaşi densitate cu a prostatei normale sau a adenomului prostatic fara a deplasa
uretra.
• - prostatita cronică : prostată de dimensiuni reduse datorită fibrozei şi cicatrizării
ţesutului glandular
- abcesele şi focarele de lichefiere apar postcontrast i.v. ca arii hipodense,
neregulate, ce pot prezenta încăcare inelară periferică.
• Tuberculoza urogenitala este frecvent insotita de prostatita ; leziunile ulceroase si
cavernoase duc la fistulizare in uretra, rect sau perineu. Pot apare calcificari ce
trebuie diferentiate de calculii prostatici.

Hiperplazia benignă de prostată

• Este o hiperplazie benigna adenomatoasa ce intereseaza structurile tubulare din
partea centrala a prostatei, comprimand baza vezicii urinare.
• Implică proliferarea tisulară în zona de tranziţie şi în glandele periuretrale, mărind
prostata.
• CT - singurul semn CT este vizualizarea unei prostate voluminoase (peste 5 cm),
bine delimitată, greu de diferenţiat de adenomul prostatic; ţesutul glandular
periferic normal se delimitează ca zonă hipodensă postcontrast; poate amprenta
vezica urinară determinând obstrucţie subvezicală; pot apare zone de asimetrie cu
protruzie spre lumenul vezicii.

Carcinomul de prostată
• Este a doua tumora ca frecventa la barbat. Apare de obicei la varste inaintate,
interesind initial periferia prostatei. Odata cu depasirea capsulei, in functie de
localizare poate interesa tesutul periprostatic, vezica urinara, veziculele seminale,
sau regiunea perineala, muschii obturator intern, iliac extern.
• CT stabileste stadiul extensiei tumorale şi/sau evaluează răspunsul la terapia
aplicată .
• Leziunile intracapsulare nu se pot diferenţia de ţesutul glandular normal.
Modificările focale de contur (difuz sau cu aspect nodular) pot fi prezente dar sunt
necaracteistice. Glanda mărită de volum sugerează o hipertrofie benignă, dar nu
exclude tumora malignă de mici dimensiuni.
• Dilatatia asimetrica a unei vezicule seminale sugereaza invazie tumorala in
special cind este vizibila obstructia unghiului dintre vezica urinara si vezicula
seminala.
• Extensia extraglandulară constă în invadarea veziculelor seminale, a vezicii
urinare cu dispariţia planurilor de separaţie grăsoase dintre aceste structuri
intrapelvine.
• In stadiul D se evidenţiază leziuni metastatice pelvine, la nivelul coloanei
vertebrale, oaselor lungi, oaselor bazinului (pot fi osteocondensante 80%, mixte
15% sau osteolitice 5%), ficatului sau plămânului sau există adenopatii
retroperitoneale.
• Dupa administrarea in bolus a contrastului iv, tumorile mici capteaza la fel ca
restul tesutului prostatic, fiind foarete greu de vazut. Tumorile mari capteaza
intens, neomogen, ca si zonele de infiltratie din vezica urinara si rect, fiind
posibila stabilirea extensiei.

40
 • Zonele de necroza si adenopatiile sunt usor de delimitat postcontrast. Criteiile de
apreciere a adenopatiilor sunt aceleasi ca la restul tumorilor pelvine (1,5 cm).

• Sarcoamele sunt mult mai rare si apar la tineri; metastazeaza precoce hematogen
in ficat, plaman si os.
• Rabdomiosarcoamele apar la copii, iar leiomiosarcoamele la virste mijlocii

Fig 23. Cancer prostatic

PATOLOGIA VEZICULELOR SEMINALE

Anomalii congenitale
- agenezia unilaterală - frecvent asociată cu agenezia renală ipsilaterală;
• - chisturile veziculelor seminale sunt unilaterale, uni-sau multiloculare.

Leziuni inflamatorii
• Se asociază cu prostatitele şi epididimitele.
- inflamaţiile acute - veziculele seminale sunt normale sau mărite,
- stadiul subacut - se întâlneşte frecvent hemoragia
- inflamaţiile cronice - dau atrofie cu reducerea fluidului
- -abcesul post infecţie acută - leziune focală
• CT – nu are indicaţie în afecţiunile benigne.

Tumori
• - benigne (leiomiom)
• - maligne (adenocarcinom) - sunt secundare adenocarcinomului de prostată, sau
prin extensie directă de la un cancer de rect sau vezică urinară.

PATOLOGIE TESTICULARĂ

Anomalii congenitale
• - anomalii testiculare de mărime (hipoplazia), număr (mono sau anorhidism,
poliorhism), de coborîre

41
 • CT – ectopia testiculară, criptorhidia - mase tisulare, ovoidale, bine delimitate pe
traiectul canalului inghinal sau oriunde în abdomen - necesita diagnostic
diferenţial cu ganglionii inghinali adiacenţi.
Tumorile testiculare maligne
• Cele mai frecvente tumori maligne testiculare sunt seminoamele.
• Tumorile testiculare metastazează adesea pe cale:
• - limfatică în ganglionii iliaci, paraaortici, mediastinali precum şi în ganglionii
supraclaviculari;
• - hematogenă în plămân, ficat, rinichi sau în alte organe supra şi
subdiafragmatice.
• CT evidenţiază determinările pulmonare, hepatice sau renale şi din acest motiv
examinarea CT este metoda de primă intenţie în evaluarea extensiei şi
stadializarea tumorilor testiculare, în urmărirea pre- şi postoperatorie sau în
evaluarea rezultatelor chimio şi radioterapiei convenţionale, precum şi în
aprecierea recidivelor loco-regionale.

PATOLOGIE SCROTALĂ

– Afecţiuni inflamatorii
• CT- epididimita acută - lărgire asimetrică a epididimului.
• - orhita acută: testiculul marit fata de cel contralateral;
• - edemul şi inflamaţia adiacentă apar ca o îngroşare a bursei scrotale ;
• - filariazisul determină limfedem scrotal;
• - vasculita din poliarterita nodoasă, artrita reumatoidă, purpura Henoch-Schönlein
dă focare multiple cu contur difuz.
» Hidrocelul
• CT – masă cu densitate lichidiană, înconjurând testiculul, cu sau fără septuri fine;
creşterea densităţii sugerează infecţie sau hemoragie;
» Hematocelul- apare posttraumatic; colectie cu
densitati crescute in faza acuta.
» Spermatocelul -CT- colecţie rotundă, bine
conturată, la capul epididimului, cu conţinut
» lichidian;
» Varicocelul
• CT – mase lobulate intrascrotale, de-a lungul cordonului spermatic, cu densitate
apropiată de cea a sângelui, fiind mai bine vizualizate postcontrast.
» Hernia scrotală - aspectul CT depinde de
conţinutul sacului scrotal.

EXAMINAREA IMAGISTICĂ A PELVISULUI FEMININ

• Vaginul, uretra si rectul sunt marginite de ligamentul ridicatorului anal, iar in

cazurile in cae tesutul grasos este redus cantitativ aceste structuri sunt geu de

42
 delimitat. Lumenul vaginului poate fi delimitat prin introducerea unui tampon
opacifiat sau cu aer; uneori acesta poate fi deplasat lateral de colul uterin sus
situat.
• Colul uterin are in medie 2 cm lungime, iar in sectiune transversa apare ca o
structura ovalara ce nu depaseste 3 cm diametru. Are structura tisulara iar
postcontrast iv prezinta captare omogena, fiind delimitat de grasimea
inconjuatoare.
• Imaginea corpului uterin depinde de gradul de umplere a vezicii urinare: cand este
plina, corpul uterin este deplasat posterior fiind surprins in sectiune transversa, iar
cand vezica este goala, este prins in sectiune oblica sau aproape longitudinala.
Pana la menopauza, diametrul transvers al uterului nu depaseste 5 cm.
Postcontrast iv, corpul uterin capteaza moderat, omogen delimitindu-se cavitatea
ca o zona hipodensa, in forma de T. limitele vezico-uterina si recto-uterina sunt
greu de evaluat pe sectiunile axiale.
• Structurile parauterine alcatuiesc parametrele , componentele lor cu exceptia celor
vasculare fiind greu de delimitat.
• Anexele pot fi identificate pe sectiuni subtiri, uneori fiind posibila localizarea
originii trompelor Fallopio. Ovarele apar ca structuri tisulare ovalare de aprox.
30/15 mm, localizate postero-lateal de uter, in la bifurcatia iliacei comune, uneori
neputind fi delimitate de ansele intestinale inconjuratoare.
• Opacifierea anselor ileale si colice este o conditie necesara pentru delimitarea
uterului si anexelor si pentru decelarea anormalitatilor acestora. Suspiciunea de
interesare a vezicii urinare necesita examinarea in stare de plenitudine a acesteia,
fiind opacifiata.

PATOLOGIA OVARIANĂ ŞI TUBARĂ

Patologie inflamatorie

Abcesele tubo-ovariene
• Infectiile pot fi ascendente sau hematogene.
• CT - mase anexiale cu pereţi groşi şi densităţi centrale scăzute, eventual cu
acumulare de puroi (piosalpinx); prezenţa în interior a bulelor de gaz este
sugestivă pentru diagnosticul de abces tubo-ovarian. Tratamentul corect duce la
sterilizarea colectiei, care capata densitati fluide. Pot apare adrente locale, fuzarea
colectiei (abces de sac Douglas), chisturi tubo-ovariene. Ingrosarile peretelui
intestinal local poate semnifica pelviperitonita. Aceste colectii pot fistuliza
spontan in rect sau vagin.
• Hidrosalpinxul sau piosalpinxul pot fi decelate CT de la aproximativ 2-3 cm, fiind
necesara opacifiera completa a anselor intestinale. Apar ca mase hipodense,
uneori chistice parauterine.
• Prezenta ascitei localizate sau generalizate mascheaza grasimea pelvina.
• Contrastul iv in bolus poate evidentia ingrosarea parietala.
• Diagnosticul diferenţial al acestor mase inflamatorii cu neoplaziile cu aceeaşi
localizare nu este întotdeauna posibilă.

43
 Inflamatiile parametriale
• Poarta de intrare o reprezinta mai frecvent laceratiile cervixului intrapartum sau
interventiile chirurgicale. Pot interesa parametrul lateral, anterior posterior, sau
spatiul recto-uterin, dupa evolutii lungi putand sa intereseze muschiul psoas sau
spatiul retroperitoneal.
• CT, in stadiile initiale, nu este posibila diferentierea inflamatiei de o eventuala
tumora. Contrastul iv poate delimita colectiile purulente.

Inflamatiile uterului
• Prin obstructia eliminarii secretiilor sau inflamatiei resturilor necrotice in tumorile
uteine, acestea se acumuleaza in cavitate, ceea ce conduce la aparitia piometriei,
cu cresterea accentuata in dimensiuni a uterului si semne clinice.
• Pe sectiunile CT apare uterul marit, cu pereti grosi si cavitate largita hipodensa.
Conturul neregulat al uterului sau cavitatii aduce in discutie carcinomul uterin.

TUMORILE BENIGNE OVARIENE

Teratoamele ovariene
– Reprezintă 10–15% din toate tumorile ovariene; apar în cursul perioadei
reproductive a femeii. Majoritatea sunt tumori benigne, 3% pot degenera
malign. Unilocular, cu conţinut grăsos, adesea cu protuberanţe la nivelul
peretelui, ce conţin vase, păr şi dinţi. Se complică cu torsiune, ruptură,
infecţie şi malignizare.
• CT
• - mase tumorale ce conţin grăsime, lichid, componente osoase sau calcificări;
• - uneori au aspect chistic cu calcificări liniare sau aspect mixt cu componente
tisulare;
• - calcificările şi conţinutul grăsos pot lipsi din masa tumorală chistică, iar dacă
conţinutul teratomului ovarian constă numai din fluide, ţesuturi necrozate, sânge
şi/sau resturi de păr, semnele CT sunt nespecifice;
• - invazia structurilor adiacente este semn de degenerare malignă, cu diminuarea
planurilor grăsoase şi extensia la nivelul vezicii urinare, muşchilor pelvini sau
intestinului subţire.

Chisturile ovariene
• Funcţionale ( folicular, ale corpului luteal, ale tecii luteinice); hiperplazia
foliculilor ovarieni normali ( ovar polichistic, chist seros nefuncţional).
• Majoritatea chisturilor ovariene sunt asimptomatice si descoperite întâmplator.
• CT

44
- este necesara opacifierea corecta a anselor pelvine,
- sectiunile trebuie sa cuprinda fundul uterin si fosa ovariana,
• - mase rotund ovalare cu perete subtire, densităţi centrale apropiate de cea a apei
(0-15UH) şi cu înveliş periferic constituit din ţesut moale. Septurile interne nu se
pot evidenţia întotdeauna;
• - frecvent sunt solitare, sub 4 cm sau multiple, voluminoase, bilaterale
- chisturile foliculare seroase nu pot fi deosebite de chisturile luteale, dar prezenţa
hemoragiei intrachistice este evidenţiată prin densităţi crescute (peste 40UH) –
chisturi de ciocolata ; uneori pot fi foarte mari (10-12 cm).
- Sectiunile postcontrast arata structuri avasculare cu perete subtire.

Fig 24 Chiste ovariene

Ovare polichistice (sdr. Stein Leventhal)

• CT- de cele mai multe ori bilateral - ovare cu dimensiuni crescute, cu multiple
chiste, de mărime uniformă, dispuse periferic; se asociază frecvent uter
hipoplazic; când chistele sunt prea mici pentru a fi detectate CT, ovarele apar ca
mase tisulare cu dimensiuni crescute.
Chistadenomul seros
– Apare între 20-50 ani; este cea mai frecventa tumora ovariana frecvent
unilocular, mare (5-15cm), conţine lichid clar; tipul cilia glandular este rar
dar are rata mare de degenerare. Pot apare mici calcificari paietale
(psamoame).
Chistadenomul mucinos
• Peste 40 de ani multiloculare, unilaterale, mari (15-30cm) conţin mucus şi se
complică cu pseudomixomul peritoneal şi ascită.
• - cea mai frecventă tumoră benignă ovariană, apărând la vârsta reproductivă.
- unilocular, mare 5-15cm., conţine lichid clar sau mucus gros ( tumori mucinoase).
- Poate degenera in 25% din cazuri in chistadenocarcinom.

45
• CT- în funcţie de conţinutul seros sau mucinos densitatea variază de la cea a apei
la cea tisulară; pereţii chistelor şi septurile interne au grosime variabilă (<de 3
mm); CT nu diferenţiază chistadenomul benign de cel malign.

Afectiuni ovariene benigne solide

• Fibromul apare în peri- şi postmenopauză, uneori bilateral şi dă sindromul

Demon-Meigs (ascită, hidrotorax).
• CT- masă tisulară solidă care poate prezenta calcificări focale; postcontrast se
încarcă nesemnificativ.
• Diagnosticul diferenţial cu leiomiomul exofitic subserosal se face prin absenţa
ovarelor normale bilaterale din fibromul ovarian.

TUMORI MALIGNE OVARIENE

• ocupă locul şase dintre neoplaziile apărute la sexul feminin;
• - cele mai frecvente neoplazii maligne primitive sunt adenocarcinoamele papilare
nediferenţiate, chistadenocarcinoamele seroase şi mucipare; mai rare sunt
teratoamele maligne, tumorile műleriene, tecoamele maligne şi disgerminoamele.
• CT:
• - tumorile maligne ovariene primare sau secundare se prezintă sub forma unor
mase pelviene uni- sau bilaterale cu localizare anexială;
• - chistadenocarcinoamele sunt voluminoase, chistice şi hipodense ;
• - contururile tumorii sunt neregulate iar tumora poate conţine componente tisulare
în interiorul masei chistice; pereţii groşi şi porţiunile solide ale tumorii sunt
identificate în 94% dintre tumorile maligne şi numai în 4,8% dintre tumorile
benigne.
• - calcificările amorfe şi septurile interne sunt mai frecvent întâlnite în tumorile
benigne;
• celelalte categorii histologice de tumori maligne ovariene se prezintă ca mase
mixte cu componente solide şi chistice sau numai solide, cu densităţi între 40 -
50UH. Invazia vezicii urinare, intestinului subţire sau colonului se evidenţiază
prin dispariţia planurilor grăsoase adiacente; lichidul de ascită este decelat foarte
uşor; determinările peritoneale şi cele ganglionare sunt evidenţiate CT când au
dimensiuni peste 2 cm diametru. Este necesara evaluarea ganglionilor din toata
cavitatea peritoneala.
• Recidivele tumorale pelvine sunt vizualizate sub forma unor mase tumorale
alături de adenopatiile retroperitoneale sau pelvine şi eventual lichidul de ascită.

46
 Fig 25. Adenocarcinom ovarian

Tumori metastatice ovariene

Tumorile Krukenberg
• - sunt metastaze ovariene cu conţinut mucinos şi celule inelare, solide, reniforme,
bilaterale; provin adesea din carcinom gastric, dar şi de la tumori primare de
colon, sân, apendice, vezică urinară. Extensia tumorală se face sanguin şi
transperitoneal.
• CT- pot fi predominant solide sau chistice. Nu pot fi diferentiate de tumorile
primare ovariene.

Tumori maligne primare tubare- rare.

– CT- utilă în evalurea diseminării în cavitatea peritoneală şi ganglionilor
limfatici.

PATOLOGIA UTERINĂ

Patologie inflamatorie
Abcesele uterine
• Abcesele uterine se identifică uşor. Prezenţa bulelor de gaz, evidenţiate în
grosimea peretelui uterului, este sugestivă pentru abcesul uterin, mai ales dacă
zona hipodensă este delimitată de un perete neregulat. Prezenţa intrauterină de gaz
poate fi produsă iatrogen, postoperator sau în tumori maligne necrozate şi
suprainfectate. Abcesele cronice au perete mai gros, iar zona centrală este
hipodensă.

47
Tumori benigne
Leiomioamele uterine
• Reprezintă cele mai comune tumori benigne uterine (20% din femeile peste 30 de
ani).
• Poate avea dimensiuni de la citiva mm la peste 20 cm. Poate fi pediculat sau sesil.
Prezinta in multe cazuri degenerare benigna (hialinizare, transformare
hemangiomatoasa, grasoasa, etc.).
• Este bine circumscris, format din muşchi neted, cu conţinut variabil de ţesut
fibros, înconjurat de o pseudocapsulă de ţesut areolar şi irigat de 1- 2 vase mari.
Poate fi unic, frecvent multiplu, dezvoltat în submucoasă, intramural sau subseros,
în corpul uterin (90%) şi col.
• CT- masă tumorală uterină solidă, care deformează conturul uterului cu aspect
lobulat;
• - mase tumorale care amprenteaza si deformează cavitatea uterină;
• - calcificări în interiorul maselor solide;
• - prezenţa de zone neregulate, cu densităţi scăzute care reprezintă arii de
degenerare;
- ocazional, mioamele uterine pot produce mărirea difuză de volum a uterului.
- Cele hipovasculare se delimiteaza bine de tesutul uterin.
• Mioamele solide, fără calcificări se confundă cu alte mase tumorale uterine.
Lipoleiomioamele apar ca tumori bine încapsulate, cu densităţi predominant
grăsoase (-70 –100UH).

Fig 26. Leiomiom uterin

48
Tumorile uterine maligne

Neoplazia gestaţională trofoblastică

• Include mola hidatiformă benignă, mola invazivă (corioadenom), coriocarcinomul
cu malignitate crescută (agresivă, metastazează în ficat, plămîni, creier).
Diagnosticul GTN este clinic; se măsoară gonadotrofina corionică.
• CT- focare hipodense, excentrice, în miometru sau endometru; uneori uterul este
voluminos; postcontrast, faza arterială arată captarea structurilor viloase
trofoblastice cu intensitate vasculară; arterele uterine sunt întotdeauna lărgite;
mola invazivă şi coriocarcinomul pot invada miometrul.

Carcinomul endometrial
• De trei ori mai rar decit cancerul de col apare la femei peste 50 de ani. Poate fi
localizat sau difuz. Iniţial, tumora se extinde în miometru, apoi în afara uterului şi
organele adiacente; invazia limfatică este pelvină, paraaortică şi inghinală;
metastazează la distanţă în peritoneu, plămân, ficat şi ganglionii supraclaviculari.
• CT- Carcinoamele uterine produc mărirea globală sau cu caracter focal a corpului
uterin, prezentând densităţi spontane de ţesut, asemănătoare mioamelor uterine;
mase hipodense cu zone centrale de necroză de dimensiuni variate care nu
captează ca şi restul endometrului. Invazia structurilor anexiale apare sub forma
de leziuni triunghiulare care se extind lateral de tumora uterină centrală şi
infiltrează planurile grăsoase parametriale şi paravaginale. Interesarea organelor
adiacente produce îngroşări focale ale vezicii, rectului şi structurilor musculare
adiacente.

Fig 27. Carcinom endometrial

Sarcoamele uterine sunt rare.

• CT- aspectul este identic cu cel al carcinoamelor endometriale, dar sunt mai
heterogene şi prezintă calcificări intratumorale.
• Diagnosticul histologic este esenţial. Postcontrast- încărcare variabilă, mai mare
sau mai mică decât a miometrului, se poate diferenţia tumora de necroză sau fluid.

49
PATOLOGIA CERVIXULUI
Stenoza cervicală
• Sechelă a infecţiilor, cauterizărilor, conizaţiilor, crioterapiei, radioterapiei sau
senilă. Stenozele mecanice pot fi date de tumori ce obstruează canalul cervical
(neoplasme endometriale şi cervicale).
• Uterul poate fi mărit, ca rezultat al retenţiei secreţiilor.
CT arată 3 caracteristici sugestive:
• 1. Lungimea canalului cervical ( normal, mai mare de 3 cm.);
• 2. Orificiul uterin-lărgime (normal mai mică de 3,5 mm);
• 3. Configuraţia canalului endocervical;
La pacientele neexpuse la dietilstilbestrol, canalul cervical are lungime normală
sau redusă, lărgirea canalului cervical este asimetrică, putând fi asociată cu o grosime
normală sau anormală a stromei. Absenţa unei intensităţi scăzute a semnalului dat de
stromă este sugestivă pentru insuficienţa cervicală, similară cu lărgirea colului uterin
peste 4 mm.
• La pacientele expuse la DES, lungimea canalului cerv.este sub 2,5cm
Chisturile Naboth
• Mici noduli chistici, de 1-3 mm, pe col, daţi de distensia glandelor endocervicale.
• CT- mici chisturi, bine delimitate, fără captare postcontrast la nivelul peretelui;

Carcinomul cervical
• Este cea mai frecventă tumora malignă ce afectează sexul feminin. Peste 95%
sunt carcinoame cu celule scuamoase , restul fiind adenocarcinoame. Intereseaza
femeile inte 45-55 ani.
• Extensia tumorala se face spre lateral si spre vagin ; se considera rezecabile atita
timp cit nu depasesc limita oganului (std II a). in stadiile IIb – IIIb este
recomandata radioterapia preoperatorie.
• Metastazele limfatice pot apare precoce in ggl hipogastrici si obturatori, apoi in
cei paraaortici, intimp ce ganglionii parauterini pot ramine liberi. Metastazele
hepatice, pulmonare si cerebrale apar in stadii avansate

• CT:
• Examenul necesita repletia vezicii urinare, iar aplicarea unui tampon opac
intravaginal faciliteaza identificarea tumoilor in stadii incipiente.
• Aspectul asimetric al colului uterin este primul semn de afectare, care poate
confirma o suspiciune clinica. O doza mare de contrast in bolus poate delimita
tumora ca zona discret hipodensa fata de tesutul normal. Dilatarea cavitatii uterine
suspicioneaza o tumora cervicala obstructiva.
• Mai tirziu apar mase tumorale cu densităţi spontane tisulare ce produc mărirea
dimensiunilor colului uterin si contur difuz şi care se pot extinde la uter sau
parametre (std IIb). Zonele de necroză intratumorală apar ca arii hipodense.
Extensia tumorală la nivelul parametrelor se evidenţiază prin ştergerea
contururilor externe ale colului, prezenţa unei mase tumorale lobulate sau de

50
 formă trinughiulară cu dezvoltare excentrică către parametre şi/sau infiltrarea
planurilor grăsoase perirectale.
• Invadarea organelor adiacente apare in std IIIb: infiltrarea planurilor grăsoase
perivezicale şi/sau perirectale, îngroşările cu aspect nodular, asimetrice, prezenţa
unor mase tumorale pelvine cu aspect heterogen şi care se extind la planurile
musculare, fara invadarea structurilor osoase. Hidronefroza obstructiva tumorala
incadreaza tumora in std IIIb.
• Invazia pereţilor vezicali sau rectali apare in std IV a
• CT poate pune în evidenţă adenopatiile metastatice şi recidivelor tumorale.
• Ganglionii limfatici (anormali >1.5cm, suspecţi >1cm) sunt cel mai bine
vizualizati in sectiunile postcontrast iv.
• Utilizarea contrastului ajută în caz de fistulă vezicală sau rectală.
•

Fig 28. Carcinom de col uterin (cervical)

PATOLOGIA VAGINULUI

– Anomalii congenitale
– Agenezia, duplicaţia, prezenţa septului vaginal.
• Asimptomatice sau pot obstrua orificiul vaginal cu acumulare de fluid, sânge sau
puroi şi apariţia de hidro/hemato/piocolpos.
• CT- hidro/hematocolposul(+/- obstrucţia uterină) se prezintă ca masă centrală
hipodensă.
• Chisturi Bartholin
• Sunt rare; pot apare la orice vârstă.
• CT - chisturi glandulare vulvovaginale peste 5 cm în diametru.
• Tumorile maligne ale vaginului
• Sunt primare şi secundare (metastatice).

51
 • Majoritatea sunt cancere cu celule scuamoase şi apar la 50-70 ani. Tumorile
metastatice sînt mai frecvente decît cele primare. Cele metastatice provin de la
colon, rinichi şi vezică.
• CT- masă invazivă locală; în cancerul vulvar apare interesarea precoce a
ganglionilor inghinali; tumorile ce interesează 2/3 proximale ale vaginului
metastazează întâi în ganglionii pelvini profunzi, iar cele din 1/3 distală, în
ganglionii inghinali.

SUBIECTE EXAMEN

PATOLOGIE CEREBRALA
1. AVC ischemic de origine arteriala – aspect CT in functie de vechimea leziunii
2. AVC hemoragic – aspete CT in functie de vechimea leziunii
3. Anevrismul vascular – aspect CT
4. Hemoragia subarahnoidiana
5. Hematomul epidural
6. Hematomul subdural
7. Hematomul intracerebral posttraumatic
8. Abcesul cerebral
9. Chistul hidatic cerebral.
10. Meningiomul
11. Glioblastomul
12. Metastazele cerebrale.
13. Neurinomul de nerv VII, VIII

PATOLOGIE TORACO-ABDOMINO-PELVINA
1. Limfom Hodgkin
2. Gusa multinodulara
3. Cancerul bronhopulmonar
4. Atelectazia
5. Pneumonie
6. Pleurezia

7. Ciroza hepatica
8. Hemangionul hepatic
9. Abcesul hepatic
10. Carcinomul hepatocelular
11. Infarctul splenic
12. Hematomul subcapsular splenic
13. Pancreatita acuta
14. Adenocarcinomul pancreatic
15. Epiteliomul renal

52
16. Chistele renale

17.Hiperplazia benigna de prostata.

18.Carcinomul de prostata
19.Tumori testiculare maligne – seminoamele.
20. Abcesele tubo-ovariene.
21. Teratoamele ovariene
22. Chistele ovariene.
23. Tumori maligne ovariene
24. Tumori benigne uterine – leiomioamele.
25. Carcinomul cervical (de col uterin)

53