Vioara

Vioara este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt acordate în cvinte
perfecte și sunt întinse peste una din fețele unei cutii de rezonanță, vibrând atunci
când arcușul este tras peste ele sau când sunt ciupite. Comparativ cu celelalte
instrumente cu coarde și arcuș (viola, violoncelul și contrabasul), vioara este cel mai
mic instrument și generază sunetele cele mai înalte. Alți termeni populari folosiți
pentru vioară sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră. Persoana care
cântă la vioară se numește violonist sau lăutar. Persoana care construiește sau repară o
vioară se numește lutier.

Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a
fost inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea),
viola da gamba și viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului,
inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată
în anul 1556, la Lyon. La acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa.

Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (așa
cum au viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andrea Amati(en). Viorile
care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument
răspândit atât printre muzicanții din stradă, cât și printre nobili; spre exemplu în anul
1560, regele Carol IX al Franței i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche
vioară, care există și în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de
Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
• Există și viori cu 5 coarde, prin adăugarea coardei DO de jos, ceea ce apropie vioara de sonoritatea violei.
Deoarece cele 5 coarde sunt mai apropiate unele de altele, digitația diferă de cea pentru vioara clasică, cu 4
coarde. Vioara cu 5 coarde se folosește preponderent pentru muzică pop, rock și jazz. Vioara sau violina este
cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului
cristalin, expresiv și plin de frumusețe, vioara este principala purtătoare a melodiei. Strălucirea și căldura
sunetului ei o așează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai
variate sentimente, ca: duioșie, măreție, visare, forță, etc. Primul instrument cu coarde și arcuș, numit
"ravanastron" (întâlnit pe meleagurile Indiei), are o origine populară străveche (5000 ani i.e.n). Acest strămoș
al viorii a fost răspândit în China cu denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecționare a
ravanastronului o fac arabii și perșii numind instrumentul „kemang a Guz”, care mai târziu a pătruns în
Europa evoluând în „rebab” (rebeb sau rebab, robab, kemants). (edited)

• Părțile viorii 1. Corpul viorii (fața sau tăblița; eclisele; spatele; bara de rezonanță; popic). 2. Gâtul (capul;
gâtul propriu-zis; limba; prăgușul) 3. Părți independente (călușul; coardele; cordarul; bărbia)
• Arcușul are următoarele părți: 1. Bagheta 2. Garnitura de păr (din coadă de cal) 3. Scaunul sau capra 4.
Dispozitiv mecanic (șurub)

• Acest proiect a fost realizat de : Filip Vlad , Naipu Leonard , Oprea Rares , Gutan Razvan