UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

ANUL III

REFERAT AUTOAPARARE

Lect. univ. dr. Ardelean Viorel Petru

Student Brotac Marius

1. Punctele vitale ale corpului uman sunt:
-in zona capului si gatului: baza nasului(lesin sau mortal), barbie(lesin), marul lui Adam(mortal),
tample(mortal), globul ocular(durere vie, lesin)

-in zona toracelui si spatelui: sub mamelonul drept sau stang(mortal), sub mamelonul dept sau
stang(lesin), plex solar(lesin), extremitatea inferioara a sternului, la 2 cm de varf(mortal),
apendicele xifoid(lesin)

-in zona bazinului si abdomenului: plex solar(lesin), sub m. pectoral, al 7-lea spatiu intercostal(la
stanga mortal, la dreapta lesin), coaste flotante (lesin), pubis(lesin), testicule(lesin)

-zona membrelor inferioare: sub rotula(lesin), tibie(lesin), fata interna a tibiei(lesin), maleola
interna (lesin), al 5-lea metatarsian( lesin)

2. Armele naturale ale corpului uman sunt urmatoarele:

 PUMNII: 1. Seiken: lovitura directa data cu articulatiile degetului mijlociu si aratator. 2.
Ura-ken: ca si seiken, dar cu articulatiile primei falange si ale dosului mainii; 3. Tetsui: in
stil “ciocan de fier”, cu dosul pumnului. 4. Ippon-ken-tsuki: pumn inchis, cu degetul
mijlociu usor proeminent, sustinut de degetul mare sprijinit pe falanga unghiala. 5. Hira-
ken: lovitura data cu pumnul pe jumatate inchis, primele falange fiind in prelungirea
dosului mainii.

   MAINILE: 1. Seiryu-to: lovitura “ca de sabie”, data cu muchia manii, cu degetele

intinse; 2. Haishu: lovitura data cu dosul mainii. 3. Kumade: in stil “gheara de urs”, cu
degetele pe jumatate indoite, pentru atacarea urechilor. 4. Toho: lovitura data cu “furca”
dintre degetul mare si aratator, pentru atacarea laringelui.  

 DEGETELE: 1. Haito: lovitura data cu partea exterioara a degetului mare si baza

aratatorului, mana fiind intinsa. 2. Bara-te: lovitura cu dosul degetelor. 3. Ippon-
nukite: lovitura directa impunsa, cu aratatorul intins. 4. Nihon-nukite: lovitura directa
impunsa, cu aratatorul si mijlociul deschise “in furca”. 5. Yonhon-nukite: lovitura directa
cu varful celor patru degete intinse. 6. Keito: lovitura data cu cele patru degete unite cu
degetul mare in stil “cioc de vultur”.
    INCHEIETURILE PUMNILOR: 1. Ude: lovitura data cu dosul incheieturii
pumnului, mana fiind in prelungirea incheieturii; 2. Kakuto: lovitura data cu dosul
incheieturii pumnului si cu baza palmei. 3. Koken: lovitura data cu dosul incheieturii
indoite a pumnului.

 ANTEBRATELE: 1. Kote, wanto, hira-kote.

   COATELE: 1. Empi, hiji;  

 GENUNCHII: 1. Hitsu, hiza;  

 PICIOARELE: 1. Haisoku: lovitura data cu partea de deasupra piciorului. 2. Sokuto:

lovitura data cu partea exterioara a piciorului, “sabia piciorului”. 3. Kakuto: lovitura data
cu talpa si cu calcaiul, ca de zdrobire; 4. Koshi: lovitura data cu partea anterioara a
taplii(“mingea piciorului”), din fata.  

 CAPUL: 1. Tsuzuki: lovitura data cu partea superioara a fruntii.

3. Amenintare cu pistolul din fata

Atunci cand esti amenintat cu arma (daca nu este suficient de aproape trebuie sa
te apropii sau sa-l lasi sa se apropie de tine suficient pentru a putea executa o
tehnica) este bine ca reactia ta sa fie foarte rapida. Timpul in care doresti sa iesi
din zona in care ai putea fi ranit sa fie foarte, foarte scurt, miscarile sa fie scurte si
insotite de prize concomitent cu deplasarea. Controlul armei (pistol) este foarte
important, nu trebuie sa fie niciodata indreptat spre tine pentru a nu putea fi
declansat.
Lovitura directa de cutit

Cele mai periculoase atacuri sunt cele cu arme.

In cazul in care suntem atacati cu un cutit si lovitura vine ca si o impungere este important sa nu
incercam sa prizam arma de prima data . Trebuie efectuata o deplasare spre exterior, blocarea
bratului care controleaza arma si apoi priza asupra armei. Concomitent cu aceasta priza trebuie
efectuata si o lovitura de "inmuiere" pentru a avea siguranta resitei. Este important ca niciodata
sa nu slabim presiunea pe care o exercitam asupra bratului care controleaza arma.

Lovitura directa de picior

In cazul in care suntem atacati cu o lovitura de picior frontala (mae geri), este obligatoriu sa
avem reactie imediata, sa ma deplasez in lateral, sa blochez lovitura si totodata sa prizez piciorul.
Prin priza efectuata si prin deplasarea mea spre inainte, adversarul este trantit la sol.

Priza umarului din spate

In aceasta situatie este important ca cel atacat sa se intoarca foarte rapid pepartea in care s-a
realizat priza, intoarcerea fiind insotita de o lovitura de brat aplicata la nivelul abdomenului,
dupa care se prizeaza articulatia cotului si se preseaza fortand astfel adversarul sa coboare la sol
controlandu-l in tot acest timp.

Lovitura de sus in jos

La o lovitura data de sus in jos este important:iesire laterala, lovitura de brat intr-o zona cat mai
sensibila si ca continuare secerarea piciorului avansat (o-soto-gari). Finalizarea se poate efectua
prin atemi (lovitura) sau prin fortarea articulatiei (Kansetsu).

4. Elemente tehnice de autoaparare invatate:

-prize

-dezechilibrari
-aruncari:peste umar, peste sold

-luxari

-caderi

-strangulari

-secerare

Procedee:

KO-SOTO-GARI (secerarea mica interioara)

Dezechilibrare: înapoi dreapta;

Oportunitate: când uke se află în
poziţie naturala, când păşeşte cu piciorul
drept
Intrarea: luptătorii se află într-o poziţie naturală, cu piciorul drept înainte. Din această poziţie,
atacantul (Tori), executând o tracţiune înainte, îl determină pe oponentul (Uke) să se
dezechilibreze înapoi pe călcâie. În acelaşi timp atacantul (Tori) duce piciorul stâng în afara
piciorului drept al oponentului (Uke),iar piciorul drept în afară în unghi drept faţă de piciorul
drept al adversarului.
Explozie finala: Secerarea călcâiului drept se face cu ajutorul labei piciorului stâng.
Concomitent cu această acţiune a piciorului stâng, atacantul (Tori) trage puternic în jos de
mâneca dreaptă a oponentului (Uke), iar cu mâna dreaptă îl va împinge înapoi.

Ippon-Seoi-Nage (aruncarea peste umăr)

Dezechilibrare:înainte-dreapta
Oportunitate:Uke se află în poziţia statică cu picioarele pe aceeaşi linie, din care se deplasează
lateral-stânga; retrage piciorul drept; se menţine într-o poziţie defensivă (Jigotai).
Tsukuri:ambii judokani stau în poziţie fundamentală, Tori avansează piciorul drept înaintea
piciorului drept al lui Uke, cu talpa întoarsă spre interior.
Braţul stâng trage de mâneca dreaptă a kimonoului lui Uke, paralel cu solul, în timp ce mâna
dreaptă eliberează priza de rever.
Prin îndoirea accentuată a piciorului drept, Tori efectuează o pivotare de la dreapta la stânga,
introduce braţul drept sub axila braţului drept al lui Uke şi apropie piciorul stâng de cel
drept.
Kake: concomitent cu întoarcerea corpului spre stânga Tori prinde, prin îndoire, între braţ şi
antebraţ braţul drept al lui Uke. În această fază Tori cu genunchii îndoiţi stabileşte un contact
strans cu abdomenul adversarului blocând cu ambele braţe umărul drept
al acestuia.
Prin întinderea rapidă a picioarelor simultan cu acţiunea de tracţiune în jos a ambelor braţe şi
prin aplecare înainte a trunchiului,Uke este proiectat peste umărul lui Tori cu spatele pe
tatami.

Ude-Garami (cheia-braţului)

Poziţia de studiu:Uke stă culcat pe spate, iar Tori pe genunchi în partea dreaptă, cu genunchiul
stâng pe sol, aproape de umărul drept al acestuia şi cu cel drept uşor oblic, fixând cu tibia
abdomenul lui Uke.
Descrierea tehnicii: Uke ca să se apere întinde braţul stâng spre
reverul sau pieptul lui Tori, iar Tori îl apucă cu mâna stângă de încheietura mâini şi ajutându-se
cu mâna dreaptă apasă asupra antebraţului în jos.
Kake:Tori aşează genunchiul drept pe tatami,în partea dreaptă a trunchiului lui Uke şi cu pieptul
controlează şi blochează umărul stâng al acestuia. Prin ridicarea antebraţului drept şi tracţiunea
pumnului cu mâna stângă,Tori efectuează o mişcare de îndoire şi răsucire a cotului lui
Uke,obligându-l să abandoneze lupta.
Tehnica apărării:Uke îşi apucă cu mâna dreaptă antebraţul stâng şi rulează în funcţie de reacţia
lui Tori spre stânga sau spre dreapta.

Okuri-Eri-Jime (strangularea cu reverul)

Poziţia corpului: Piciorul stang al lui Tori blochează cu genunchiul bazilui Uke în spate pe sol,
piciorul este îndoit uşor, orientat.
Poziţia braţelor: Tori introduce bratul stâng pe sub axila stângă a lui Uke apucă cu mâna
reverul acestuia la nivelul pectoralului drept, iar mâna dreaptă trece peste umărul drept l Uke şi
apucă reverul stâng cu deese recomandă să fie luată de rever.
Kake: Tori plasează capul cu bărbia deasupra umărului stâng al lui Uke. În acest timp Tori
retrage genunchiul stâng pentru al dezechilibra pe Uke înapoi dreapta. Cu mâna stângă trage în
jos de reverul kimonoului, iar cu dreapta lateral, de la stânga spre dreapta. Este important ca
acţiunea ambelor braţe să fie simultană.
Tehnica apărării: pentru degajarea din această strangulare, Uke prinde cu ambele mâini cotul şi
antebraţul lui Tori trăgând puternic în jos şi înainte (ca la Ippon-Seoi) şi răsuceşte capul spre
stânga.
5. Procesul instructiv-educativ
Fiind un proces orientat spre realizarea anumitor scopuri, se subordoneaza, in desfasurarea
activitatilor practice, unor cerinte obiective, exprimate in principiile pedagogice ale instruirii.
Aceste principii exprima legaturile metodice ale procesului instructiv-educativ al pregatirii si in
virtutea acestui fapt sunt obligatorii pentru coordonarea acestuia. Principiile procesului de
pregatire sunt, in principal, urmatoarele:

-principiul participarii constiente si active

-principiul accesibilitatii
-principiul tratarii diferentiate
-principiul sistematizarii si al continuitatii
-principiul cresterii treptate a efortului
-principiul intuitiei
-principiul insusirii temeinice

Principiul intuitiei
In domeniul educatiei fizice acest principiu se bazeaza atat pe imbinarea corecta a
demonstratiei cu explicatia, cat si pe folosirea mijloacelor intuitive ajutatoare(desene, planse,
filme, dispozitive, etc.)

6. Etapele formarii deprinderilor de autoaparare

Insusirea si perfectionarea, pana la automatism, a deprinderilor motrice specific trebuie sa
constituie o sarcina permanenta in fata antrenorilor si profesorilor. Pentru aceasta se impun
cateva precizari referitoare la etapele formarii si perfectionarii acestora:

-Etapa I (etapa sau stadiul de invatare)

-Etapa a II a (etapa sau stadiul de consolidare)
-Etapa a III-a (etapa sau stadiul de perfectionare si generalizare)

Etapa a II-a(stadiul de consolidare)

Principalele obiective ale acestei etape sunt:
-adancirea intelegerii executiei componentelor miscarii
-insusirea tehnicii
-obtinerea unui ritm de executie optim, a unor miscari degajate si cu legaturi concrete intre ele
-creearea premiselor executarii deprinderilor in conditii variate
In aceasta etapa, metodica invatarii se bazeaza, mai ales, pe metoda executiei integrale.
Miscarile devin mai libere, sporesc in precizie, permit usurinta in executie.
7. Metode pentru dezvoltarea calitatilor motrice
Metode pentru devoltarea FORTEI:
-metoda eforturilor pana la refuz
-metoda eforturilor mijlocii
-metoda eforturilor mari
-metoda eforturilor in circuit

Metode pentru dezvoltarea VITEZEI:

-metoda lucrului cu repetari

Metode pentru dezvoltarea REZISTENTEI:

-metoda lucrului continuu
-metoda lucrului cu interval

Metode pentru dezvoltarea INDEMANARII:

-repetarea priceperilor si deprinderilor ce contribuie la dezvoltarea capacitatii de coordonare,
efectuarea miscarilor in mod economic si efficient
-repetarea priceperilor si deprinderilor insusite in conditii neobisnuite si greoaie

8. Pregatirea tehnica
Tehnica reprezinta totalitatea actiunilor motrice de care se foloseste un sportiv cu scopul de a
obtine maximum de randament in conditiile concrete ale luptei sportive.
Fiecare ramura de sport dispune de un anumit bagaj de elemente tehnice , de actiuni motrice ,
cu ajutorul carora se realizeaza activitatea concreta in cadrul sportului respectiv. Acestea se
adauga mijloacelor generale complementare , commune tuturor sporturilor (mers , alergare,
sarituri etc).
Din punct de vedere fiziologic si psihologic celor doua etape le corespund anumite stadii
distincte :
1) Stadiul de formare a imaginii initiale asupra miscarii ;
2) Stadiul primei invatari a actiunii – in care se insuseste component de baza a miscarii – faza
caracterizata prin prezenta miscarilor si contractiilor musculare inutile (datorita iradierii
excitatiei in zone anatomice vecine) ;
3) Stadiul de stapanire integrala a miscarii , faza in care are loc concentrarea proceselor nervoase
superioare cu inductia reciproca si dezvoltarea inhibitiei interne , evidentiata prin perceperea
corecta si in detaliu a miscarii ;
4) Stadiul de fixare, automatizare si stabilitate a miscarii ;
5) Stadiul realizarii unei deprinderi variabile . Prin perfectionarea tehnicii in conditii variate si a
capacitatii de combina diferite deprinderi, se ajunge la o stapanire perfecta a miscarilor si a
folosirii lor in cele mai diverse situatii care apar in competitie.
9. Pregatirea tactica
Daca pregatirea tehnica inarmeaza pe sportiv cu elementele necesare practicarii unui sport ,
tactica asigura aplicarea iscusita a lor in conditiile concrete din concurs.
Tactica constituie totalitatea actiunilor individuale si collective organizate si coordonate spre
folosirea la maximum a calitatilor fizice si a pregatirii tehnice a sportivilor in scopul obtinerii
victoriei , in limitele sportivitatii si ale prevederilor regulamentului fiecarei ramuri sportive.
Putem spune ca pregatirea tactica are urmatoarele obiective :
1) Cunoasterea principiilor generale ale strategiei sportului ;
2) Cunoasterea prevederilor regulamentare ale sportului practicat ;
3) Studierea posibilitatilor tactice ale celor mai buni sportiv din ramura de sport practicata ;
4) Cercetarea startegiei si tacticii viitorilor adversari, precum si a potentialului lor fizic si
psihologic ;
5) Studierea specificitatii concursului , a facilitatilor si ambiantei sub care se va desfasura
competitia;
6) Conceperea unai tactici personale pentru competitie tinand cont de particularitatile proprii si
in consens cu punctele 4 si 5 de mai sus ;
7) Analiza performantelor anterioare , in lumina noilor conditii si adversari ;
8) Construirea unui model tactic si a variantelor acestuia ;
9) Repetarea si perfectionarea modelului adoptat in antrenamente si concursuri amicale si de
verificare .
Bibliografie:
1.Suport metodic pentru discipline de combat, tehnici de autoaparare(Ju Jitsu) – lect. dr.
Ardelean Viorel Petru

2. Indrumar practic Autoaparare- Ju Jitsu – lect. dr. Ardelean Viorel Petru