METODOLOGIA CERCETĂRII

ÎN PSIHOLOGIE

Derularea cercetării cantitative

Structura cursului

Demersul cercetării cantitative

Tipuri de relații investigate în cercetarea cantitativă

Formularea obiectivelor de cercetare

Formularea ipotezelor de cercetare

Cadrul conceptual al cercetării: design-ul cercetării și

variabilele cercetării
Demersul cercetării cantitative

• Identificarea unei idei de cercetare

1

• Documentarea (fundamentarea
2 teoretică și practică)

• Formularea unui obiectiv măsurabil

3

• Alegerea unui design de cercetare

4 adecvat obiectivului formulat
Demersul cercetării cantitative

• Formularea ipotezei de cercetare

5

• Alegerea lotului de participanți

6

• Alegerea instrumentelor și materialelor

7 necesare pentru măsurarea variabilelor

• Derularea culegerii datelor

8
Demersul cercetării cantitative

• Analiza datelor (statistică)

9
• Raportarea rezultatelor (scrierea
10 raportului de cercetare)
Tipuri de relații investigate: relațiile cauzale vs. relațiile
non-cauzale

Relații cauzale: relații de tip cauză- efect: modificările la

nivelul unei variabile determină modificări directe sau
indirecte la nivelul celeilalte variabile
Exemplu
Expunerea la violență influențează manifestarea
comportamentelor agresive la copii
modificarea unei variabile (expunerea la violență: expunere
vs. non-expunere, expunere la violență reală vs. expunere
la violență animată, expunere controlată vs. expunere
incidentală) conduce la modificări în manifestarea
celeilalte variabile (manifestarea agresivității: creștere in
frecvența manifestării, creștere în durata sau intensitatea
manifestării)
Relații investigate

Relații non-cauzale: relații de asociere între variabile:

modificările la nivelul unei variabile se asociază cu
modificări la nivelul celeilalte variabile, dar nu avem
suficiente date care să susțină o relație cauzală.

Cele două variabile covariază, însă nu putem afirma că

între ele există o relație cauzală

Exemplu

Consumul de somon se asociază cu performanțele la

testele de evaluare PISA
Elevii care consumă un nivel ridicat de somon au note mai
mari la teste de evaluare PISA
Relații investigate

Relațiile cauzale se testează atunci când:

avem fundamentare teoretică care susține relația
cauzală
există studii anterioare care susțin o relație cauzală
relația non-cauzală dintre variabile este susținută
empiric (știm că cele două variabile se asociază)

Relațiile cauzale se verifică numai prin cercetări

explicative (experimentale)
Relații investigate

Relațiile non-cauzale se testează atunci când:

nu avem fundamentare teoretică pentru o relație
cauzală
nu putem testa relația cauzală
nu avem condiții de testare a relației cauzale (de exemplu:
nivelul de oxitocină și încrederea în partenerii din jocurile
financiare – nivelul de oxitocină nu poate fi modificat
intenționat în organism)
relația cauzală nu poate fi testată (de exemplu, atunci când
cauza comportamentului este o caracteristică înnăscută sau
relativ stabilă, cum ar fi inteligența)
Relațiile de asociere (non-cauzale) se investighează prin
cercetări descriptive sau predictive
Formularea obiectivelor de cercetare

Modalitatea esențială pentru a prezenta contribuția

cercetării (De ce facem cercetarea?)

Direcționează și ghidează demersul de cercetare

Obiectivul trebuie să fie fundamentat teoretic (justificat):

Să explice relevanța cercetării în raport cu ceea ce se

cunoaște deja despre temă

Să prezinte relevanța cercetării pentru un context

social larg
Formularea obiectivelor de cercetare

Stipulează:
ce urmărește cercetătorul (să descrie, să prezică, să
explice)
care sunt conceptele psihologice investigate
care este populația la nivelul căreia se face cercetarea

Formularea trebuie să fie clară, concisă, specifică, să

sugereze ce metodă de cercetare va fi folosită

Rezultatele studiului sunt prezentate numai în lumina

obiectivului
Formularea obiectivelor de cercetare

Exemple:
Obiectiv: descrierea principalelor forme de
manifestare a agresivității fizice și verbale la copiii
preșcolari (cercetare descriptivă)

Obiectiv: stabilirea relației dintre introversie și

adaptarea școlară la elevii din ciclul primar (cercetare
predictivă)

Obiectiv: stabilirea efectului pe care ascultarea muzicii

în timpul evaluării îl are asupra performanțelor în
evaluare ale elevilor (cercetare explicativă)
Formularea ipotezelor de cercetare

Ipoteza de cercetare este o presupunere pe care

cercetătorul o face cu referire la posibilele rezultate

Asumpție (afirmație) care exprimă așteptările legate de

obiectivul cercetării

Ghidează demersul de culegere și analiză a datelor

(datele sunt culese și analizate pentru a confirma ipoteza
formulată)
Formularea ipotezelor de cercetare

Formularea ipotezei de cercetare include exprimarea

existenței unei relații între două concepte/ variabile
psihologice

Poate fi testată (include o presupunere, conceptele

incluse pot fi măsurate, observate și analizate, ipoteza nu
este o judecată de valoare)

Se bazează pe un model teoretic (este consistentă cu

teoria sau cu cercetări anterioare)
Formularea ipotezelor de cercetare

Formularea ipotezei de cercetare conține:

Conceptele investigate
Relația (tipul de relație) presupusă a exista între
conceptele investigate
Populația la nivelul căreia se testează relația
presupusă între concepte

Formularea ipotezei de cercetare se face în termeni

afirmativi (testarea statistică a ipotezelor de cercetare
presupune formularea unei ipoteze de nul în termeni
negativi)
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

Tema cercetării: Relația dintre introversie și adaptarea

școlară la elevii de liceu

Obiectivul cercetării: Stabilirea relației de asociere dintre

nivelul introversiei și adaptarea școlară la nivelul
liceenilor
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

A. Nivelurile ridicate ale introversiei se asociază cu

niveluri scăzute ale adaptării școlare.

B. Introversia se asociază negativ cu adaptarea școlară.

(asocierea negativă dintre două concepte: variabilele variază

în direcții diferite)

(asocierea pozitivă dintre două concepte: ambele variabile

variază în aceiași direcție)
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

C. Există o relație de asociere negativă între introversie și

adaptarea școlară.
(indică direcția relației)

D. Există o relație de asociere între introversie și

adaptarea școlară.
(atunci când nu avem fundamentare pentru a
presupune direcția relației)
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

E. Există diferențe între elevii introverți și cei extraverți în

ceea ce privește adaptarea școlară.

F. Elevii introverți manifestă dificultăți de adaptare

școlară în mai mare măsură decât elevii extraverți.

În funcție de modalitatea de formulare, testarea ipotezei se

face prin teste statistice distincte (pentru formulările a,b,c,d
– corelație Pearson, pentru formulările e, f – teste t pentru
eșantioane independente)
Formularea ipotezelor de cercetare

Tipuri de ipoteze de cercetare

În cercetarea descriptivă și cea predictivă formulăm

ipoteze non-cauzale (exemple de verbe folosite pentru
formularea ipotezelor non-cauzale: se asociază,
corelează)

În cercetarea explicativă formulăm ipoteze cauzale

(exemple de verbe folosite pentru formularea ipotezelor
cauzale: influențează, determină, are efect asupra,
conduce la, cauzează)
Formularea ipotezelor de cercetare

Tipuri de ipoteze de cercetare

A se asociază A se asociază A are efect A determină
cu B. pozitiv cu B. asupra lui B. creșterea
nivelurilor lui B.
Ipoteze non-cauzale Ipoteze cauzale
Nu indică Indică direcția Indică direcția efectului
direcția asocierii
asocierii
Ipoteză Ipoteză Ipoteză unidirecțională (este
bidirecțională unidirecțională indicată direcția efectului)
(ambele (este indicată
direcții ale direcția asocierii)
asocierii sunt
posibile)
Design-ul cercetării

Planul sistematic pe baza căruia se desfășoară

cercetarea

Design-ul cercetării definește:

Tipul de cercetare derulată (calitativă/ cantitativă;

descriptivă/ predictivă/ explicativă; de teren/ de
laborator)
Ipotezele cercetării
Metoda de cercetare folosită
Variabilele investigate și instrumentele folosite
Procedura de colectare a datelor de la participanți
Design-ul cercetării

Metoda de cercetare = modalitatea de culegere a datelor,

maniera principală prin care cercetătorul culege date

Instrumentul de cercetare = dispozitivul de măsurare a

variabilelor

Procedura = punerea în scenă a design-ului de cercetare

(descrierea modului în care au fost culese datele)
 Design-ul cercetării

Design-ul Metoda de Instrumentul de Procedura

cercetării cercetare cercetare
cantitative
Design Metoda Scala de eficacitate Ordinea
corelațional chestionarului de sine (Băban et al., aplicării
1996) instrumentelor
Ancheta Metoda Chestionar de
chestionarului măsurare a opiniilor Contextul
față de terapiile derulării
occidentale cercetării
(construit de autorul
cercetării) Locația aplicării
Aspecte etice
Design Experimentul Scale, chestionare,
experimental probe de lucru, teste
 Design-ul cercetării

Design-ul Metoda de Instrumentul de Procedura

cercetării cercetare cercetare
calitative
Cercetare Observația Ghid de observare a Locul și durata
observațională comportamentelor colectării
agresive datelor
Design pe bază Interviul Ghid de interviu Ordinea
de interviu Focus-grup semi-structurat colectării
Ghid de focus-grup datelor
Persoanele
care au
înregistrat
Studiul de caz Studiul de caz Scale, teste, probe datele
Analiza de lucru Aspecte etice
documentelor
Variabilele cercetării

Variabila = orice caracteristică, comportament,

eveniment care are cel puțin două categorii sau valori
(orice caracteristică care variază)

Variabila este forma operaționalizată a conceptului

psihologic investigat; este ceea ce măsurăm în cercetare
(conceptul este adesea abstract, ne ajută să înțelegem
teoria; variabila este conceptul măsurat)

Conceptul: adaptare școlară (procesul de adaptare la rolul

de elev și la diferitele aspecte ale mediului școlar)

Variabila: nivelul de adaptare școlară (scorul la un inventar

de adaptare școlară)
Variabilele cercetării

Tipuri de variabile (în funcție de modalitatea de măsurare)

Variabile nominale: permit încadrarea indivizilor într-un

număr fix de categorii cunoscute; categoriile nu au proprietăți
numerice

Variabile ordinale: permit ordonarea/ ierarhizarea ordonarea

cazurilor în funcție de valoarea unei caracteristici

Variabile numerice de interval: permit măsurarea cu distanța

între scoruri (valori) egală, fără să avem punctul zero

Variabile numerice de raport: permit măsurarea cu distanța

între scoruri (valori) egală, dar având punctul zero
Variabilele cercetării

Tipuri de variabile în funcție de caracteristicile

participanților la cercetare:

Variabile psihologice: trăsături de personalitate,

comportamente specifice (agresive, alimentare, de vot,
etc.), caracteristici ale proceselor psihice (volumul
memoriei de lucru, etc.)

Variabile demografice: caracteristici socio-demografice

(gen, vârstă, nivel de educație, nivel de venituri, statut
marital, statut socio-profesional, mediul de proveniență,
nivelul de educație al părinților, etc.)
Variabilele cercetării

Pentru a facilita măsurarea lor variabilele trebuie

operaționalizate

Operaționalizarea variabilelor = definirea variabilei în

termenii specifici în care se realizează măsurarea
(definirea variabilei în termeni observabili și măsurabili)

Presupune transpunerea conceptelor abstracte în

indicatori observabili și măsurabili – dacă variabila este
prea vagă, atunci operaționalizarea este dificilă

Într-un studiu, putem folosi una sau mai multe modalități

de operaționalizare a unei variabile
Operaționalizarea variabilelor cercetării
Exemplu

Conceptul psihologic: agresivitate

Variabila măsurată: nivelul de agresivitate
(agresivitatea)

Modalități distincte de operaționalizare a variabilei:

1. Numărul loviturilor aplicate altei persoane
2. Durata loviturilor aplicate altei persoane
3. Numărul loviturilor aplicate unui obiect
4. Numărul crimelor înregistrate într-o localitate pe o
durată de timp
5. Scorul la un chestionar de agresivitate
6. Frecvența folosirii injuriilor