Despre poezia tipografică

Poezia tipografică (sau concretă poezia concretă) este un gen liric în care

poetul folosește combinații de cuvinte, litere, culori și fonturi pentru a îmbunătăți
efectul poemului în cititor. Artistul încearcă să depășească efectul cuvintelor și al
experimentelor îndrăznețe cu limbajul, încorporând elemente vizuale, verbale,
cinetice și chiar sonice.
Mișcarea a început în anii 1950, în Germania de către Eugen Gomringer,
care a împrumutat termenul „concret“ arta de a mentorului său, Max Bill, și
Brazilia, prin intermediul grupului Noigandres, care a inclus frații De Campos și
Décio Pignatari.
În cursul anilor 1960 a explodat în Europa, America și Japonia. 
De asemenea, în acel deceniu, poezia concretă a devenit mai puțin abstractă și a
fost adoptat de mulți poeți convenționale ca o formă poetică specifică mai
degrabă decât ca o combinație de literatură și artă vizuală.
În poezia concretă, forma este o parte esențială a funcției. Forma vizuală a
poemului dezvăluie conținutul său și este o parte integrantă a acestuia. Dacă
acest lucru este eliminat, poemul nu va avea efectul dorit.
Artiștii și-au dezvoltat fiecare propria abordare unică a poeziei concrete, iar în
unele cazuri, aceste abordări au evoluat în timp. Diversitatea lucrărilor lor se
concentrează pe jocul de cuvinte, rolul sunetului, tridimensionalitatea și mediile
în schimbare.
Poeții concreti au fost maeștri ai subtilității și ai limbajului redus, creând poezii din
foarte puține cuvinte (sau uneori, un singur cuvânt), pe care apoi le-au manipulat,
permutat și transformat.
Sa urmarim cateva exemple:
În Cork/Net al lui Ian Hamilton Finlay , patru cercuri concentrice sunt compuse din
doar cinci cuvinte: plută , plasă , inel , preț , pește , formând forma unui dop de
plasă (un tip de flotor folosit în pescuit).
Cork/Net , Ian Hamilton Finlay. Din The Blue and the Brown Poems (New York:
Atlantic Richfield Company & Jargon Press, 1968). Institutul de Cercetare Getty,
2016.PR.36. Prin amabilitatea moșiei lui Ian Hamilton Finlay
Sunete ale poeziei concrete
O Pulsar (Pulsarul) , 1975, Augusto de Campos. Din Poesia concreta in Brasile
(Milano: Archivio della Grazia di Nuova Scrittura, 1991). Institutul de Cercetare
Getty, 45-13. Cu amabilitatea lui Augusto de Campos.
Rolul crucial al sunetului în poezia concretă poate fi cel mai bine apreciat prin
împerecherea poeziilor vizuale cu înregistrările audio ale vorbitorilor nativi ai
limbii în care a fost scrisă poezia. Vizitatorii expoziției vor asculta poezii de
Augusto și Haroldo de Campos (portughezul brazilian), Ian Hamilton Finlay
(engleză cu accent scoțian), Henri Chopin (franceză) și Ernst Jandl (germană).
Poeziile concrete – denumite de către poeții noigandri brazilieni verbivocovizual –
au fost destinate să fie experiențe multi-senzoriale. În O Pulsar de Augusto de
Campos , stelele și cercurile înlocuiesc literele e și, respectiv, o , iar aceleași
sunete vocale sunt subliniate din punct de vedere sonor în înregistrarea
însoțitoare, care îl prezintă pe compozitorul, cântărețul și scriitorul brazilian
Caetano Veloso.
Poezii în trei dimensiuni
Împreună cu artistul spaniol Julio Plaza, Augusto de Campos a creat și publicat un
set de poezii-obiect pop-up numite Poemobiles . Deschide , produs pentru prima
dată în 1969, constă din cuvintele deschide , redeschide , închide și jumătate ,
împreună cu albastru , galben și roșu . Serialului aparține și o versiune portugheză
însoțitoare intitulată Abre . Cele 20 de poezii tridimensionale din această secțiune
a expoziției sunt menite să fie deschise și închise, rearanjate pentru a dezvălui sau
a ascunde limbajul și chiar pentru a fi vizionate rotund.

Star/Steer există atât ca poezie poster, cât și ca sculptură de sticlă. Aceste două
lucrări ale lui Ian Hamilton Finlay ilustrează capacitatea sa remarcabilă de a
reinventa poezia în medii.
Augusto de Campos și-a publicat, de asemenea, operele sale poetice în mai multe
versiuni. Lucrări de la Caixa Preta (Black Box), un portofoliu în colaborare produs
cu Julio Plaza, apar în mai multe formate în expoziție. În special, Augusto continuă
să experimenteze cu poezia sa anterioară, transformând-o în animații digitale
dinamice , dintre care trei sunt proiectate în Concrete Poetry: Words and Sounds
in Graphic Space