Liceul Tehnologic ’’Electromureș” Târgu-Mureș

Filiera:Tehnologică
Profil:Servicii
Specializare:Tehnician în activiătii economoce

TITLUL LUCRĂRII
Proiect de specialitate pentru certificarea competențelor profesionale de nivel IV.

„ROLUL ȘI LOCURI BALANȚEI DE VERIFICARE

(CONTURILOR) ÎN EVIDENȚIEREA ACTIVITĂȚII
UNITĂȚII ECONOMICE”

Profesor coordonator: Absolvent:

Ec. Fejes Réka Numele si prenumele
Simon Norbert Attila
Clasa:XII.F

TÂRGU MURES
2022-2023
Cuprins
Argument

Capitolul I.
1.Prezentarea generală a SC. Toth Pek S.R.L.

Capitolul II
1. Noțiunea și importanța balanței de verificare

2. Clasificarea și modul de întocmire a balanțelor de verificare

3. Funcțiile balanței de verificare 

4.Identificarea erorilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanțelor de

verificare

Capitolul III
1.Monografie contabilă și prezentarea balanței de verificare

Concluzii

Bibliografie

Argument
 Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu
măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice, în care
scop trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și
păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de
trezorerie. Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecționat și arta ținerii socotelilor,
punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Pacioli di
Borgo acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără
alternative, deopotrivă o știință și o artă în urmărirea existenței și mișcării capitalurilor și
utilităților, al stabilirii rezultatelor activității și plasării lor, și totul de maniera ca afacerile să
beneficieze permanent de suportul bănesc necesar. Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei
teoretice, științifice și practice sunt fără sfârșit atât în ceea ce privește cuprinderea
fenomenelor economice cât și al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate și
prezentate, astfel că despre ea niciodată nu poți să pretinzi că știi totul.

Titlul lucrării mele este:

„Rolul și locuri Balanței de Verificare (conturilor) în evidențierea

activității unității economice”

Capitolul I: PREZENTAREA GENERALĂ A SC TOTH PEK

SRL
Prezentarea teoretică a societății comerciale. Prezint istoria societății economice.

Capitolul II: BALANȚA DE VERIFICARE

1.Noțiunea și importanța balanței de verificare

In categoria procedeelor specifice metodei contabilitatii se cuprinde si balanta de
verificare. Balanta de verificare este un prodeceu specific al metodei contabilitatii,care
permite verificarea corectitudinii sumelor inregistrate in conturi, in timpul lunii.

2.Clasificarea și modul de întocmire a balanțelor de verificare

 Balantele de verificare ale conturilor sintetice se intocmesc pe baza datelor preluate
din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice folosite in contabilitatea curenta a
unei unitati patrimoniale, intr-o anumita perioada de gestiune.

3. Funcțiile balanței de verificare 

Balanta de verificare reprezinta un tablou al intregului sistem de conturi, in cadrul
careia se verifica egalitatile generate de principiul dublei inregistrari atat structural cat si
global. In conformitate cu prevederile legii contabilitatii se intocmeste lunar si realizeaza
centralizarea datelor inregistrate in conturi si asigura verificarea corectitudinii inregistrarilor
in contabilitate.Balanta de verificare indeplineste urmatoarele functii :de centralizare;de
verificare;de registru contabil;de analiza economico – financiara.

4. Identificarea erorilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanțelor

de verificare
Balantele de verificare indeplinesc functia de control si identificare a erorilor de
inregistrare prin intermediul egalitatilor care trebuie sa existe intre totalurile diferitelor
coloane, precum si prin intermediul corelatiilor ce se stabilesc cu ajutorul lor.

Capitolul III: INFORMAȚIILE ECONOMICO-FINANCIARE

DIN BALANȚA DE VERIFICARE ȘI CONTUL DE PROFIT ȘI
PIERDERE AL SC TOTH PEK SRL

1. Monografie contabilă și prezentarea balanței de verificare

În acest capitol am prezentat din punct de vedere practic tema tratată.

Am ales această temă pentru că după părerea mea la o firmă cel mai important lucru
este profitul , analiza balanțului și contului de profit și pierdere în vederea prezentării poziției
financiare.

Capitolul II

1.Noțiunea și importanța balanței de verificare

 Balanța de verificare se cuprinde în categoria procedeelor specifice metodei
contabilității.  Ea asigură respectarea în contabilitate a echilibrului permanent impus de dubla
înregistrare a elementelor bilanțiere, atât cu ocazia îregistrării operațiilor cu elementele
respective în ordine cronologica și sistematica, cât și cu ocazia calculelor aritmetice în
formulele contabile compuse sau în conturi pentru stabilirea rulajelor, sumelor totale și a
soldului, oferind prin aceasta garanția exactității înregistrărilor efectuate în contabilitatea
curentă și a întocmirii unor bilanțuri contabile reale și complete.

 Potrivit normelor legale balanța de verificare se întocmește lunar pentru verificarea

înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale.

Balanța de verificare este un procedeu specific al metodei contabilității care asigură

verificarea exactității înregistrării operațiilor economice în conturi, legătura dintre conturile
sintetice și bilanț, legătura dintre conturile sintetice și conturile analitice, precum și
centralizarea datelor contabilității curente. Balanța de verificare se prezintă sub forma unei
situații tabelare, în care se înscriu datele valorice preluate din conturi.

Balanța de verificare se prezintă ca un tablou enumerativ al tuturor conturilor din cartea-mare,

care furnizează informații în legătura cu soldurile inițiale, mișcarile sau rulajele intervenite
într-o anumită perioada de gestiune (luna, trimestru, semestru, an) și soldurile finale, la data
întocmirii ei. Prin însumarea pe categorii a informațiilor respective se obține punctul de
plecare al controlului aritmetic oferit de contabilitate asupra înregistrărilor efectuate, în scopul
menținerii egalității bilanțiere.

Operațiile economice care se realizează zi de zi într-o unitate economică se înregistreză în

conturi. În orice moment al activității economice, fiecare cont în parte pune în evidenta
situația elementelor patrimoniale: existențele la începutul perioadei, crețterile, micțorările,
totalul mișcărilor cumulate de la începutul anului, dar și existențele finale.

 Necesitățile de conducere, control și analiza a activității unităților patrimoniale impun

generalizarea și prezentarea, într-un tablou de ansamblu, a întregii activități desfășurate.
Metoda contabilității impune ca periodic, și în mod obligatoriu cu ocazia elaborării bilanțului,
să se facă verificarea exactității înregistrărilor făcute în contabilitate, cit și a calculelor
efectuate cu ocazia determinării rulajelor, sumelor totale și a soldurilor conturilor.

 În cadrul balanței de verificare se obțin anumite egalități structurale și globale proprii dublei
înregistrări și corespondenței conturilor.

 Aceste egalități exprima un echilibru permanent între aceste date, de unde provine si
denumirea de "balanța". Balanța de verificare conține toate conturile folosite de o unitate
patrimonială, fiecare cont fiind înscris cu soldul inițial, rulajele perioadei curente, totalul
sumelor și soldul final de la sfârsitul lunii pentru care se încheie balanța respectivă. Legea
contabilității prevede ca "pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor
se întocmește, lunar, balanța de verificare".

Balanța de verificare se prezintă sub forma unei situații tabelare cu mai multe coloane, care
cuprinde toate conturile utilizate în contabilitatea unității patrimoniale, fiecare cont fiind
înscris cu simbolul și denumirea acestuia, în ordinea înscrisă în planul de conturi și datele
valorice preluate balanța precedentă și din cartea mare.

Ea se sprijină pe cele doua principii fundamentale ale contabilității: principiul dublei

reprezentări a patrimoniului și principiul dublei înregistrări a operațiilor economice în conturi.
Ca urmare, în cadrul balanței de verificare, se obțin anumite egalități valorice totale între
datele transmise din conturi, care exprima un echilibru permanent între aceste date, de unde
provine si denumirea de "balanța". În acest scop, în balanța de verificare se cuprind toate
conturile folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind înscris cu soldul inițial, rulajele
perioadei curente, totalul sumelor și soldul final de la sfârsitul lunii pentru care se încheie
balanța respectiva.

2.Clasificarea și modul de întocmire a balanțelor de verificare

2.1.CLASIFICAREA BALANȚELOR DE VERIFICARE

În teoria și practica contabilității se folosesc mai multe criterii de clasificare a balanțelor de

verificare, dintre care principalele sunt:

 dupa felul conturilor pe care le conțin

  dupa numărul egalităților pe care le cuprind

 dupa conținutul și forma grafică de prezentare.

a) Dupa felul conturilor pe care le conțin, balanțele de verificare se grupează în:

 balanțe ale conturilor sintetice;

 balanțe ale conturilor analitice.

Balanțele de verificare ale conturilor sintetice sau generale se întocmesc numai valoric pe
baza datelor preluate din conturile sintetice și cuprind toate conturile sintetice folosite în
contabilitatea curentă a unei unități într-o anumită perioada de gestiune.

Balanțele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc, cu date cantitative și valorice,

(pentru conturile care înregistrează elemente de natura stocurilor) sau numai valorice (pentru
anumite conturi, ca de exemplu 411 Clienți, 401 Furnizori, etc.), pe baza datelor preluate din
conturile analitice, separat pentru fiecare cont sintetic care a fost desfășurat pe conturi
analitice. Sub aspectul momentului asemenea balanțe de verificare se întocmesc înainte de
balanța de verificare a conturilor sintetice sau generală, motiv pentru care se mai numesc și
balanțe de verificare auxiliare sau secundare.

Spre deosebire de balanța de verificare a conturilor sintetice, care este una singura la nivelul
unității patrimoniale, numărul balanțelor de verificare ale conturilor analitice, depinde de
numărul conturilor sintetice care au fost desfășurate pe conturi analitice. Exemplu de conturi
sintetice care se dezvoltă în conturi analitice și pentru care se întocmesc balanțe de verificare
analitice: 301 "Materii prime", 302 "Materiale consumabile", 401"Furnizori", 411"Clienți",
etc.

a) Dupa numărul egalităților pe care le cuprind sau al conținutului lor, balanțele de

verificare se împart în:

 balanțe de verificare cu o egalitate (fie balanța sumelor, fie balanța soldurilor);

 cu două egalități;

 trei egalități;

 cu patru egalități.

Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se întocmește, în cele mai multe cazuri,
balanța soldurilor.
Balanța de verificare a sumelor cuprinde două coloane, una pentru total sume debitoare și alta
pentru total sume creditoare ale conturilor din registrul cartea mare, la data întocmirii ei, între
care trebuie să existe egalitatea:

Totalul sumelor debitoare (TSD) = Totalul sumelor creditoare (TSC)

Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile inițiale debitoare de la începutul anului
plus rulajele debitoare ale conturilor de la începutul anului și pâna la data întocmirii balanței
de verificare.

Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile inițiale creditoare de la începutul anului
plus rulajele creditoare ale conturilor de la începutul anului și pâna la data întocmirii balanței
de verificare.

Înscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare) se

efectueaza separat, pentru fiecare cont în parte.

Balanța de verificare a soldurilor este asemănătoare cu balanța de verificare a sumelor, cu

deosebirea ca în locul celor două coloane perechi de sume, cuprinde două coloane perechi de
solduri, una pentru soldurile finale debitoare și cealalta pentru soldurile finale creditoare, prin
a căror totalizare trebuie să rezulte egalitatea:

Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare

Modelul unei astfel de balanțe de verificare este urmatorul:

 Balanța de verificare cu o egalitate (balanța soldurilor)

Nr.crt. Simbol Denumirea Soldurifinale

 
cont conturilor

      Debitoare Creditoare  

1. 101 "Capital social" - 2.490.000  

2. 21X "Imobilizări corporale" 1.500.000 -  

3. 301 "Materii prime" 600.000    

4. 302 "Materiale consumabile" 60.000    

5. 401 "Furnizori" - 270.000  

6. 411 "Clienți" 400.000    

7. 461 "Debitori diverși" 30.000    

8. 5121 "Conturi la bănci în lei" 220.000    

9. 5311 "Casa în lei" 20.000    

10. 5191 "Credite bancare pe termen scurt"   70.000  

  TOTAL 2.830.000 2.830.000  

            

Ca și în cazul balanței anterioare și această balanță de verificare, prin egalitatea respectivă

satisface cerințele funcției de control al exactității datelor înregistrate în conturi. Totodată,
prezentând situația economico-financiara a unității economice la un moment dat, prin
soldurile finale, debitoare și creditoare ale conturilor, balanța la care ne referim stă la baza
întocmirii bilanțului și permite conducerii unității sa cunoască rezultatele activității sale la
perioade scurte de timp, respectiv în intervalul dintre două bilanțuri (care se întocmește
anual).

Balanța de verificare cu două egalități, denumită și balanța sumelor și soldurilor, se prezintă

într-o singura varianta și rezultă din combinarea balanței sumelor cu balanța soldurilor. Ea
cuprinde patru coloane: două pentru total sume, debitoare și creditoare și două pentru solduri
finale, debitoare și creditoare, ceea ce permite stabilirea a două egalitați între totalurile
coloanelor perechi, de sume și, respectiv, de solduri.

Egalitățile la care ne referim sunt următoarele:

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Ca urmare, din aceste ecuații valorice se desprinde ideea ca balanța de verificare cu două
egalități permite verificarea corelațiilor și realizarea funcțiilor celor două tipuri de balanțe de
verificare (balanța sumelor și balanța soldurilor), din a căror combinare rezultă.
Balanța de verificare cu două egalități nu prezintă informații distincte cu privire la rulajul
conturilor, întrucât acesta apare într-o singură suma împreună cu soldurile inițiale, aspect care
diminuează proprietățile informative ale balanței pentru satisfacerea cerințelor activității de
analiză în procesul de conducere a unității patrimoniale.

Balanța de verificare cu trei egalități a fost concepută, tocmai, pentru sporirea proprietăților
informative ale balanțelor de verificare cu una și cu doua egalități și pentru satisfacerea
cerințelor muncii de analiza și conducere la un nivel superior. Aceasta balanța de verificare
cuprinde șase coloane (trei coloane perechi), din care două coloane pentru soldurile inițiale
debitoare și creditoare, doua pentru rulajele lunii curente, debitoare și creditoare, doua pentru
soldurile finale debitoare și creditoare, ceea ce permite stabilirea a trei egalități între totalurile
coloanelor perechi astfel:

Totalul soldurilor inițiale debitoare = Totalul soldurilor inițiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Cu ajutorul balanței de verificare cu trei egalități se realizează, atât funcțiile balanțelor

precedente, cât și funcția de analiza a activității economice. Cu toate acestea, și asemenea
balanța de verificare limiteaz informarea asupra urmăririi în timp, întrucât nu se pot compara
informațiile din conturi din luna curentă cu informațiile din lunile precedente.

Balanța de verificare cu patru egalități se prezină într-o singura varianta sub forma unui tabel
cu opt coloane, din care: doua coloane pentru totalul sumelor debitoare și creditoare din luna
precedentă, doua pentru rulajele debitoare și creditoare ale lunii curente, doua pentru totalul
sumelor debitoare și creditoare (inclusiv rulajele lunii curente) și doua pentru soldurile finale
debitoare și creditoare. Aceste coloane permit stabilirea a patru egalități între totalurile
coloanelor perechi astfel:

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

din perioada precedenta din perioada precedenta

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare

Balanța de verificare cu patru egalități reprezintă modelul cel mai complet și cel mai folosit în
activitatea practică, întrucât satisface funcțiile celorlalte balanțe sub forma tabelara și, în plus,
ofera informații pentru efectuarea analizei în dinamică a situației economico - financiare a
unității. Totodată, da posibilitatea stabilirii urmatoarelor corelații: egalitatea dintre sumele
totale din balanța de verificare întocmită la sfârsitul perioadei precedente și sumele totale la
sfârsitul perioadei precedente din balanța de verificare a perioadei curente; egalitatea dintre
sumele totale din balanța perioadei curente și sumele totale la sfârsitul perioadei precedente
din balanța de verificare a perioadei viitoare.

În condițiile utilizării calculatorului electronic în prelucrarea datelor se realizează balanța de

verificare, cu cinci egalități, adica cu zece coloane. Primele doua coloane reflecta permanent
soldurile inițiale (debitoare și creditoare) de la începutul anului, urmatoarele doua coloane
cuprind cumulat rulajele lunilor precedente (debitoare și creditoare), urmate de perechile de
coloane pentru rulaje luna curentă, total sume la sfârsitul lunii curente și solduri finale
(debitoare și creditoare).

a) Dupa conținutul ți forma grafică de prezentare, unele dintre aceste balanțe de

verificare pot fi întocmite într-o singura varianta, iar altele în doua variante.

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, prevede utilizarea balanței de verificare cu patru
egalități, fiind, de altfel, cea mai completă și avantajoasa pentru activitatea practică de
contabilitate.

Balanțele de verificare analitice sau auxiliare se clasifică și ele, după felul soldului pe care îl
prezintă conturile pentru care se întocmesc la sfârsitul perioadei, în:

 balanțe de verificare analitice pentru conturi monofuncționale, care se pot grupa, la

rândul lor, în: balanțe de verificare analitice pentru conturi cu un singur etalon de
evidența (valoric) și balanțe de verificare analitice pentru conturi cu două etaloane de
evidența (cantitativ și valoric).

 balanțe de verificare pentru conturi bifuncționale.

Balanțele de verificare, sintetice și analitice, se întocmesc, în mod obligatoriu, la sfârsitul lunii

și ori de câte ori necesitățile impun acest lucru, în scopul verificării exactității operațiilor
economice în conturi. Pe baza datelor din balanțele de verificare se întocmește bilanțul
contabil.

2.ÎNTOCMIREA BALANȚEI DE VERIFICARE

Întocmirea balanței de verificare a conturilor sintetice necesită efectuarea următoarelor lucrări

succesive:
 1. Înregistrarea tuturor operațiilor patrimoniale care au avut loc, în cursul lunii, pe baza
de documente justificative, în evidența cronologică realizată cu ajutorul registrului -
jurnal

2. Trecerea operațiilor din evidență cronologică în evidența analitică (organizată cu

ajutorul fișelor de cont pentru operații diverse sau diferitelor situații) și în evidența
sistematică sintetică, organizată cu ajutorul fișelor cartea mare (cartea mare sah, fișelor
de conturi pentru operații diverșe, jurnalelor de credit sau situațiilor pentru debit)

3. Totalizarea rulajelor debitoare ți creditoare, a totalului sumelor debitoare și creditoare

și, respectiv, a soldului final al fiecărui cont, debitor sau creditor, în functie de
conținutul economic al acestuia

4. Transcrierea datelor din Cartea Mare în formularul balanței de verificare.

Din experiență practică, rezulta ca pentru evitarea eventualelor erori de calcul și

înregistrare, este recomandat sa se transcrie în balanța de verificare numai datele cu
caracter primar, iar celelălte sa se calculeze în cadrul acesteia. De exemplu, în cazul
balanței de verificare cu trei egalități: soldurile inițiale se pot prelua din balanța de
verificare precedenta; rulajele (debitoare, respectiv creditoare) se transcriu din conturi,
iar soldurile finale se calculeaza direct în cadrul balanței de verificare.

5. Totalizarea balanței de verificare și controlul corelaților valorice. În acest scop, se

totalizează fiecare coloana a balanței și se verifică egalitățile proprii acesteia.

Cu ajutorul balanței de verificare a conturilor sintetice se verifică: corelațiile dintre egalitățile

generate de dublă înregistrare a operațiunilor patrimoniale în contabilitate; concordanța dintre
totalul înregistrarilor din registrul jurnal și totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din
balanța; totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare, din "cartea mare" și totalul
soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanța.

În situația în care nu se verifică egalitățile din balanță sau nu există concordanțele menționate
anterior se procedează la identificarea și corectarea erorilor.

3.Funcțiile balanței de verificare

Bilanț – balanță
Identificarea funcțiilor bilanțului: de informare, de analiză, previzională

Compararea informațiilor din bilanț pentru perioada curentă cu cele din perioada precedentă:
active imobilizate, active circulante, capitaluri propria, datorii, venituri, cheltuieli, rezultet
financiar

Calcularea indicatorilor pe baza informațiilor din bilanț: capitaluri proprii, capitaluri

permanent, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, lichiditate,
solvabilitate.

Bilanțul ca instrument principal al metodei contabilității, îndeplinește mai multe funcții, a

căror cunoaștere este necesară, pentru a-l utiliza în sistemul informational al întreprinderii.

Funcțiile îndeplinite de balanță sunt:

- funcția de informare

- funcția de analiză

- funcția previzională

Funcția de informare a balanța de verificare se realizează în finalul fluxului de prelucrare a

datelor și informațiilor contabile dintr-o întreprindere deoarece bilanțul arată o imagine de
ansamblu asupra situației patrimoniale la un moment dat.

Balanța de verificare asigură culegerea, înregistrarea, prelucrare și generalizare informațiilor

contabile, care sunt necesare atât factori de decizie din entitate, cât și altor personae fizice și
jurudice interesate, precum: salariați, acționari, asociați, organe fiscal, instituții bancare,
creditori diverși.

Această funcție se realizează în primul rând, la nivelul fiecărei unități patrimoniale, dar prin
centralizare se obțin în mod succesiv informații relevante la nivelul economiei naționale.

Balanța de verificare cuprinde date sintetice cu o mare densitate informațională, care

determină două laturi ale funcției de informare: internă și externă.

Latura internă are în vedere informațiile privitoare la felul și mărimea tuturor mijloacelor
economice cu care operează întreprinderea, dacă și în ce măsură mijloacele acesteia sunt
finanțate din surse propria sau din surse străine, dacă exercițiul pentru care s-a întocmit
bilanțul s-a încheiat cu profit sau pierdere etc. Pe baza acestor informații managerii pot lua
decizii privind înlăturarea deficiențelor sau pentru promovarea acțiunilor care s-au dovedit a fi
eficiente.
Latura externă extinde funcția de informare dincolo de limitele organizatorice ale entității. În
acest caz, bilanțul este sursa de date și informații pentru investitori, creditori, parteneri
comerciali, salariați, stat, analiști financiari, tribunale, public.

Funcția de analiză este o continuare și o aprofundare a funcției de informare. Ea are în

vedere evidențierea factorilor de influență a fenomenelor și proceselor prezentate prin datele
din bilanț, cât și a mărimii acestor influențe. Funcția de analiză se exprimă și se realizează
prin verificarea diverselor corelații ce trebuie să existe între datele din bilanț: corelația dintre
grupele bilanțului, între capitoltlt și posturile bilanțului, sau cele dintre bilanț și anexa la
bilanț. Această funcție își găsește o concretizare mai ales sub forma raportului de gestiune în
care se analizează de către compartimentul financiar-contabil toți indicatorii economici
financiari efectivi sub aspectele abaterii lor de la cei planificați și a factorilor care i-au
determinat.

Funcția previzională constă în folosire datelor și informațiilor furnizate care bilanțul contabil
de către cei interesați (mamageri, administrator, acționari, investitori, bănci finanțatoare etc.,)
pentru a-și orienta activitate în viitor, pornind de la situația din perioada curentă.

a) Functia de verificare a exactității înregistrării operațiilor economice în conturi.

          Aceasta funcție constă în controlul și identificarea erorilor de înregistrare în conturi,

prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe în cadrul balantei de
verificare, precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei.
Înregistrarea gresita a unor operatii economice ca urmare a nerespectarii principiului dublei
înregistrari, trecerea eronata a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare si de aici
în balanta, efectuarea unor calcule gresite în formulele contabile complexe, stabilirea eronata
a rulajelor si a soldurilor conturilor, determina inegalitati între totalurile balantei, care se
semnalizeaza cu ajutorul ei, fapt ce îi confera caracterul unui instrument de verificare, de
control. Lipsa unei egalitati valorice sau a unor corelatii constituie dovada existentei unor
erori, care trebuie sa fie identificate si corectate. Desi în conditiiile utilizarii calculatoarelor
electronice în munca de contabilitate creste exactitatea calculelor, functia de control a balantei
de verificare se mentine, iar corelatiile pe care se bazeaza, servesc la prevederea unor chei de
control în programele de lucru ale echipamentelor moderne de prelucrare a datelor.

          b) Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant

          Balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite în

contabilitatea curenta a unitatii. Aceasta legatura se concretizeaza în faptul ca datele din
bilantul anual reprezinta soldurile finale ale conturilor, preluate din balanta de verificare
prelucrate si grupate conform necesitatilor de întocmire a bilantului. Soldurile initiale ale
conturilor la începutul anului sunt preluate din bilantul anual, potrivit principiului
intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul
de închidere a exercitiului precedent.

          c) Functia de legatura dintre conturile sintetice si cele analitice

          Aceasta functie consta în întocmirea unor balante de verificare ale conturilor analitice
pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balante
se controleaza concordanta care trebuie sa existe între datele înregistrate în contul sintetic si
conturile sale analitice.

          d) Functia de centralizare a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor

patrimoniale

          Gruparea si centralizarea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balantei de verificare

ofera conducerii unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite în
volumul si structura patrimoniului economic, rezultatele financiare obtinute în urma
activitatilor desfasurate etc..

          Cuprinzînd, sub forma centralizata, toate datele privitoare la existentele si miscarile

elementelor patrimoniale înregistrate în conturile sintetice si analitice, pe o anumita perioada
de timp, balanta de verificare asigura compararea datelor de la începutul unei perioade de
gestiune cu cele de la sfîrsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate. Astfel, se pot stabili
schimbarile produse în marimea si structura patrimoniului economic, eficienta plasarii
resurselor etc..

          e) Functia de analiza a activitatii economice

          Balanta de verificare are un rol deosebit de important în analiza situatiei economico -

financiare pe perioade scurte de timp, si în intervalul dintre doua bilanturi, fiind astfel,
singurul instrument care furnizeaza informatiile necesare conducerii operative a unitatilor
patrimoniale. Aceasta analiza are anumite limite comparativ cu analiza care se poate realiza
pe baza bilantului contabil, cu ajutorul balantelor de verificare obtinându-se un grad mai redus
de sintetizare a datelor contabile.

Funcțiile cu alte elaborare:

- Una dintre cele mai importante functii, care reiese si din definitia balantei, este aceea de
verificare a exactitatii înregistrarilor efectuate în conturi. Aceasta functie consta în
identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin intermediul diferitelor egalitati valorice
care trebuie sa existe în cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul unor corelatii
valorice stabilite cu ajutorul ei, având la baza principiul potrivit caruia lipsa unor egalitati
valorice constituie dovada existentei unor erori, care trebuie sa fie identificate si corectate. De
asemenea, se poate verifica concordanta dintre totalul înregistrarilor efectuate în registrul
jurnal (ce se deschide pentru evidenta cronologica a operatiilor) si totalul rulajelor lunare
debitoare, respectiv creditoare, din balanta de verificare.

Desi în conditiile utilizarii echipamentelor tehnice de prelucrare a datelor creste exactitatea

calculelor, functia de control a balantei de verificare se mentine, iar corelatiile pe care se
bazeaza servesc la realizarea unor chei de control în programele de lucru ale calculatoarelor.

- O alta functie a balantei de verificare, este aceea de a realiza legatura dintre conturile
sintetice si bilant. Aceasta se concretizeaza în faptul ca balanta de verificare concentreaza
datele din toate conturile folosite în contabilitatea curenta (cu ajutorul carora se înregistreaza
operatiile zi de zi) a unei unitati. Soldurile conturilor stabilite în cadrul balantei de verificare,
se transcriu în bilantul final, dupa cerintele întocmirii acestuia.

Spre deosebire de bilant, balanta de verificare reflecta nu numai soldurile ci si rulajele

conturilor. Ea este o lucrare obligatorie premergatoare, întocmirii bilantului contabil si sta la
baza raportarilor periodice privind situatia patrimoniului, rezultatele finale si obligatiile
fiscale.

- Pentru a servi necesitatilor de generalizare periodica prin bilant a datelor contabilitatii

curente, balanta de verificare mai îndeplineste si functia de grupare si centralizare a datelor
înregistrate în conturi. Este una dintre cele mai importante functii ale balantei de verificare,
care ofera conducerii unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite în
volumul si structura elementelor patrimoniale atât pe perioada curenta de gestiune, cât si pe
perioada precedenta.

Cuprinzând, centralizat, toate datele privitoare la existentele si miscarile elementelor

înregistrate în conturile sintetice si analitice, pe o anumita perioada de timp, balanta de
verificare asigura compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu cele de la
sfârsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate în vederea stabilirii schimbarilor care s-au
produs în structura si volumul elementelor patrimoniale de la o perioada de gestiune la alta.

- Ca urmare a gruparii datelor contabilitatii curente, balanta de verificare îndeplineste si

functia de instrument de sinteza si analiza a activitatii economice. Aceasta functie se
realizeaza prin confruntarea pe fiecare cont în parte, pe grupe de conturi si pe total, a datelor
de la începutul perioadei de gestiune cu cele de la sfârsitul ei.
- Cu ajutorul balantei de verificare se efectueaza legatura si concordanta între conturile
sintetice si cele analitice. Realizarea acestei functii devine posibila prin aceea ca pentru
fiecare cont sintetic, care se desfasoara pe conturi analitice, se întocmeste câte o balanta de
verificare a conturilor analitice, cu ajutorul careia se controleaza exactitatea înregistrarilor
efectuate în conturile sintetice si în conturile analitice, prin corelatiile valorice care trebuie sa
existe între conturile analitice si contul sintetic la care se refera, cu privire la soldurile initiale,
rulaje si soldurile finale.

4.Identificarea erorilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanțelor

de verificare

Balanțele de verificare îndeplinesc funcția de control si identificare a erorilor de înregistrare

prin intermediul egalităților care trebuie să existe între totalurile diferitelor coloane, precum si
prin intermediul corelațiilor ce se stabilesc cu ajutorul lor 727c22h ??????. Neasigurarea unei
egalități sau a unei corelații se datorește existenței unei erori.

Pe lânga funcția de control, balanțele de verificare servesc și la identificarea erorilor formale

de înregistrare care altereaza egalitățile ce trebuie să existe între totalurile diferitelor
coloanelor și a corelațiilor dintre ele, asigurând astfel exactitatea datelor contabile.
Erorile care provoaca lipsa de egalitate între coloanele balanțelor pot fi erori de înregistrare în
evidența sistematica, erori de pregătire a conturilor în vederea întocmirii balanței, erori de
întocmire a balanței și de stabilire a sumelor in formulele contabile compuse.
Erorile de înregistrare în evidența sistematica constau din omisiunea sau transcrierea greșită a
sumelor din evidența cronologica (jurnal) sau din actul justificativ în unul din conturi, si
anume: suma a fost trecuta în debit dar a fost omisa în creditul celuilalt cont sau invers;
scrierea incompleta a unei sume, scrierea sumei cu cifre inversate, scrierea altei sume in unul
din conturi și corect în celîlalt cont etc. Identificarea acestor erori se face prin punctaj, adică
prin confruntarea tuturor înregistrărilor în ordine cronologica cu cele în ordine sistematica și
dacă este necesar și cu documentele justificative.
Erorile de pregătire a conturilor in vederea întocmirii balanței de verificare rezulta din
însumarea grețită a rulajelor și a soldurilor in conturi, identificandu-se prin refacerea
calculelor în fiecare cont.
Erorile de întocmire a balanței de verificare constau din erori la insumarea coloanelor, la
stabilirea soldurilor, la preluarea rulajelor, sau a soldurilor din conturile sintetice,
identificându-se prin refacerea calculelor sau prin punctaj.
Cu ajutorul balanței de verificare nu pot fi însa semnalate erorile esențiale de fond, care nu
influențeaza egalitatile balanței. Din aceasta categorie fac parte: erorile de înregistrare în
registrul jurnal, erorile de compensații, erorile de imputare și omisiuni de înregistrare a unor
operații economice.
Erorile de înregistrare în registrul jurnal pot fi cauzate de stabilirea greșită a conturilor
corespondențe, folosind alte conturi și nu cele ce reflectă just operația respectivă, inversarea
formulei contabile, folosirea altei sume decât cea corectă, înregistrarea unei operații de două
ori etc.
Erorile de compensație constau din trecerea gresită a sumelor din documentele justificative
sau din jurnal in conturi, trecandu-se o suma in plus intr-o parte a unui cont sau a mai multor
conturi și o altă suma în minus, de egala valoare cu suma în plus în aceeași parte a unui cont
sau a mai multor conturi, încat pe total sumele în plus cu cele în minus se anulează. 
Erorile de imputare sunt cauzate de transcrierea greșită a sumelor din jurnal la un alt cont
decât cel folosit în formula contabilă.
Omisiunile de înregistrare constau în neînregistrarea în ordine cronologica a unor documente
ce oglindesc operații economice sau financiare.
Unele din aceste erori pot fi identificate prin apariția de solduri necorespunzătoare la unele
conturi, neconcordanta între conturile sintetice și cele analitice. Apariția ulterioara a
documentelor neînregistrate, reclamațiile corespondenților (clienți, furnizori etc.). De
asemenea, cu ajutorul balanței sah, care reda, pe lângă cele trei serii de egalități, și
corespondentă conturilor, se pot descoperi unele din greșelile de fond. Erorile din evidența
cronologica se corectează numai prin formule contabile de stornare, iar cele din evidența
sistematică prin tăierea sumei greșite cu o linie și scrierea deasupra cu cerneala a sumei
corecte.

Cu ajutorul balanței de verificare se pot descoperi o serie de erori, și anume:

 erori de întocmire a balanței de verificare;

 erori de închidere a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale;

 erori de înregistrare în Cartea-Mare;

 erori de stabilire a sumelor din formulele contabile compuse.

Erorile de intocmire a balantei de verificarei se produc cu ocazia adunării coloanelor sau

transcrierii sumelor din registrul cartea-mare in formularul de balanta (ca urmare a inversării
cifrelor, a omiterii unor cifre care fac parte din suma respectivă sau a adăugării unor cifre la
suma respectivă, a preluării altei sume dintr-un rând sau coloana alăturata etc.). identificarea
erorilor de calcul se face prin repetarea calculelor, iar a celor de transcriere prin punctare,
adică prin confruntarea tuturor sumelor transcrise din registrul cartea-mare in formularul de
balanța de verificare.

Erorile de închidere a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale se datoresc calculelor

greșite efectuate cu ocazia adunării sumelor debitoare sau creditoare din conturi, ori cu ocazia
stabilirii soldurilor finale ale acestora. Identificarea lor se face prin repetarea calculelor din
cadrul fiecărui cont în parte.

Erorile de înregistrare in cartea-mare se datorează reportării greșite a sumelor din jurnal în

cartea-mare sau de la o pagina la alta a registrului cartea-mare, ca de exemplu:

 omiterea reportării în cartea-mare a sumei unui cont din articolele contabile întocmite
în jurnal;

 reportarea de două ori a aceleiași sume din jurnal în cartea-mare;

  înregistrarea în cartea-mare a altei sume decât cea din jurnal, fie datorita inversării
cifrelor, fie datorita omiterii unor cifre care fac parte din suma respectivă, fie datorită
reportării altei sume decât cea în cauza etc.;

 reportarea sumei care trebuie trecută în debitul unui cont din cartea-mare, in credit, și
invers;

 reportarea greșită a totalului de pe o fila din cartea-mare pe altă filă etc.

Identificarea acestor erori se face prin punctare, adică prin confruntarea sumelor transcrise din
jurnal în cartea-mare sau a reportarilor de la o pagina la alta a registrului cartea-mare.

Erorile in stabilirea sumelor din formulele contabile compuse se datorează adunării greșite a
sumelor în aceste formule contabile. Identificarea unor astfel de erori se asigură prin refacerea
calculelor la formulele contabile compuse și prin punctarea unor astfel de înregistrări cu
documentele care au stat la baza lor.

Din cele de mai sus se observă ca posibilitățile de descoperire a erorilor cu ajutorul balanțelor
de verificare sintetice, prin intermediul egalităților dintre coloane sunt limitate, deoarece cu
ajutorul lor se pot descoperi numai erorile care se bazează pe inegalități, nu și cele care
denaturează însuși sensul înregistrărilor contabile.
Din categoria erorilor care nu se pot descoperi cu ajutorul balanțelor de verificare sintetice,
fac parte urmatoarele: omisiunile de înregistrare a operațiilor, erorile de compensație, erorile
de imputatie și erorile de înregistrare în registrul jurnal.

Erorile de înregistrare contabila, dupa posibilitatile de identificare, se împart în doua

categorii:

A. erori de înregistrare contabila care pot fi identificate prin lipsa unor egalitati valorice
din cadrul balantei de verificare tabelare a conturilor sintetice;

B. erori de înregistrare contabila care pot fi identificate prin lipsa unor corelatii valorice
din cadrul balantei de verificare a conturilor sintetice si a balantelor de verificare ale
conturilor analitice.

A. Erori de înregistrare contabila care se pot identifica cu ajutorul balantelor de verificare

ale conturilor sintetice (prin lipsa unor egalitati valorice).

Principalele categorii de erori de înregistrare contabila care pot fi identificate prin lipsa unor
egalitati valorice din cadrul balantelor de verificare tabelare ale conturilor sintetice sunt: erori
de întocmire a balantelor de verificare, erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor
(rulaje, sume, solduri finale), erori de înregistrare în evidenta sistematica si erori de stabilire a
sumelor în formulele contabile din evidenta cronologica (registrul jurnal).

Lucrarile de identificare si înlaturare a erorilor de înregistrare contabila se realizeaza în

ordinea inversa celei în care s-au desfasurat lucrarile de întocmire a balantei de verificare.

Erorile de întocmire a balantei de verificare se grupeaza astfel:

- erori ce se produc cu ocazia adunarii coloanelor balantei de verificare si care se

identifica prin repetarea calculelor;

- erori care se produc cu ocazia transcrierii sumelor totale, a rulajelor si soldurilor

conturilor din registrul cartea - mare în formularul balantei de verificare. Aceste erori
se identifica prin punctare, adica prin confruntarea tuturor sumelor totale, rulajelor si
soldurilor

- transcrise în balanta de verificare cu cele din registrul cartea - mare, care au stat la
baza acestei transcrieri.

Erorile de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datoreaza unor calcule gresite
efectuate cu ocazia stabilirii totalurilor sumelor debitoare si creditoare, a rulajelor si soldurilor
conturilor în evidenta sistematica. Aceste erori se identifica prin repetarea calculelor din
cadrul fiecarui cont în parte.

Erorile de înregistrare în evidenta sistematica se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din
jurnal în cartea - mare. Identificarea lor se realizeaza prin punctare între aceste doua registre,
suma cu suma.

Erorile de stabilire a sumelor în formulele contabile se datoreaza adunarii gresite a sumelor în

cadrul formulelor contabile compuse în evidenta cronologica (registrul jurnal). Aceste erori se
identifica prin refacerea calculelor la formulele contabile compuse si prin punctarea acestor
înregistrari cu documentele justificative care au stat la baza lor.

Toate felurile de erori prezentate mai sus sunt determinate de nerespectarea cerintelor
principiului dublei înregistrari a operatilor economice în conturi, care duce, în continuare, la
nerespectarea principiului dublei centralizari a existentelor, miscarilor si transformarilor
elementelor patrimoniale, fapt ce se manifesta prin lipsa unor egalitati valorice care trebuie sa
existe în cadrul balantei de verificare.

A. Erori de înregistrare contabila care nu se pot descoperi cu ajutorul balantelor de

verificare a conturilor.

Cu ajutorul balantelor de verificare a conturilor sintetice nu pot fi descoperite erorile care

modifica miscarile în conturi, în mod egal, atât în debit, cât si în credit.

În aceste categorii de erori se pot include:

1. omisiuni ale înregistrarilor contabile;

2. erori de compensatie;

3. erori de imputatie;

4. erori de înregistrare în evidenta cronologica.

5. Omisiunile de înregistrare contabila constau în aceea ca anumite operații

economice consemnate în documente au rămas neînregistrate în contabilitatea
curentă. Asemenea erori se pot identifică prin punctarea tuturor documentelor
care au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea curentă în vederea
descoperirii documentelor care, eventual, nu poarta mențiunea de confirmare a
acestor înregistrari, fie ca urmare a reclamațiilor primite de la partenerii unitatii
în legatura cu operatiile economice respective.
Datorita acestor erori, apar anumite anomalii privind datele informaționale din unele conturi,
cum ar fi: solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri creditoare la conturi de activ;
drepturi de creanță neîncasate sau obligații bănești neplătite în cadrul termenului stabilit.
Acestea pot fi descoperite și prin analiza logica a corelațiilor valorice care trebuie sș existe în
cadrul balanțelor de verificare analitice.

Erorile de compensație se datoreaza transcrierii greșite a unor sume din documentele

justificative în registrul jurnal sau din acesta în registrul cartea - mare, în sensul ca s-a trecut o
suma în plus într-o parte a unui cont sau a mai multor conturi și o alta suma în minus, egala cu
aceea trecuta în plus, în aceeași parte a altui cont sau a altor conturi astfel încât, pe total, cele
doua categorii de erori se compensează reciproc. Identificarea acestor erori este posibilă
datorită faptului ca în balanțele de verificare analitice apar unele solduri nefirești la anumite
conturi analitice (adică sold creditor la un cont de activ sau sold debitor la un cont de pasiv),
precum si în urma reclamațiilor primite de la terți.

Erorile de imputație se datorează transcrierii unor sume, exacte ca mărime, din evidența
cronologica în evidenta sistematica, atât în debit cât si în credit, însa nu în conturile la care
trebuiau să fie trecute, ci în alte conturi care nu corespund conținutului economic al operației
respective. Aceste erori se identifica la fel ca în cazul precedent, adică prin intermediul unor
solduri nefirești ce apar în cadrul balanțelor de verificare analitice.

Erorile de înregistrare în evidența cronologica se pot datora mai multor cauze, ca de exemplu:
stabilirea greșită a unor conturi corespondente; înregistrarea unei operații economice de doua
ori, atât în debit, cât și în credit; inversarea unor formule contabile; întocmirea corecta a
formulei contabile, dar cu alta suma, mai mare sau mai mica, decât cea reala, atât în debit, cât
și în credit. Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul balanței de verificare sah, care, pe lânga
unele egalități valorice, redă și corespondentă conturilor, oferind astfel posibilitatea
identificării corespondentelor eronate dintre anumite conturi, precum și a erorilor de
compensație și a celor de imputație.

Capitolul IV