Dacia literara

Dacia literară este o revistă apărută pe 31 ianuarie 1840 la Iași, sub

redacția lui Mihail Kogălniceanu care semneaza si Introducfia. Aceasta parte
preliminara contine programul estetic ce a stat la baza crearii revistei. În
ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură.
Revista Dacia literara promoveaza ideile unei generatii tinere de
scriitori (Mihail Kogalniceanu, Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri,
Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Carlova, Costache
Negruzzi, Ion Ghica, Alecu Russo etc), care vor sa impuna un suflu nou in
literatura. Generatia scriitorilor pasoptisti pune pentru prima data in literatura
romana problema elaborarii unui program literar coerent, bazat pe niste
principii estetice clare. Principala intentie a acestei generatii este de
sincronizare cu exigentele literaturii europene si de impunere a specificului
national.
Dacia literara a supravietuit doar pana la 23 august 1840, fiind
cenzurata dupa numai trei numere, din ratiuni politice. Se pare ca articolele
care au condus la aceasta decizie sunt MA. Demidoff in Banat, Valachia si
Moldova, in care era citat proverbul "Pestele de la cap se impute", aluzie la
domnitorul Mihail Sturdza si Descriere istorica a tabloului ce infatiseaza pe
Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, cand au primit coroana si hlamida de
la ambasadorii imparatului Ioan Paleologu, in care Mihail Kogalniceanu
aduce laude excesive domnitorului moldovean, fapt care, conform marturiilor
lui Vasile Alecsandri, l-ar fi nemultumit de asemenea pe Mihail Sturdza.
Impactul Daciei literare asupra evolutiei literaturii romane nu este deloc
neglijabil. Programul sau va fi continuat de revistele Propasirea (lasi, 1844),
Romania literara (lasi, 1855), coordonata de Vasile Alecsandri si Revista
romana (Bucuresti, 1861), condusa de Al. Odobescu, culminand cu
Convorbiri literare (lasi, 1867), a carei doctrina estetica reia si dezvolta ideile
sale de baza.