Dacia literară este o revistă apărută pe 31 ianuarie 1840 la Iași, sub
redacția lui Mihail Kogălniceanu care semneaza si Introducfia. Aceasta parte preliminara contine programul estetic ce a stat la baza crearii revistei. În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Revista Dacia literara promoveaza ideile unei generatii tinere de scriitori (Mihail Kogalniceanu, Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Carlova, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Alecu Russo etc), care vor sa impuna un suflu nou in literatura. Generatia scriitorilor pasoptisti pune pentru prima data in literatura romana problema elaborarii unui program literar coerent, bazat pe niste principii estetice clare. Principala intentie a acestei generatii este de sincronizare cu exigentele literaturii europene si de impunere a specificului national. Dacia literara a supravietuit doar pana la 23 august 1840, fiind cenzurata dupa numai trei numere, din ratiuni politice. Se pare ca articolele care au condus la aceasta decizie sunt MA. Demidoff in Banat, Valachia si Moldova, in care era citat proverbul "Pestele de la cap se impute", aluzie la domnitorul Mihail Sturdza si Descriere istorica a tabloului ce infatiseaza pe Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, cand au primit coroana si hlamida de la ambasadorii imparatului Ioan Paleologu, in care Mihail Kogalniceanu aduce laude excesive domnitorului moldovean, fapt care, conform marturiilor lui Vasile Alecsandri, l-ar fi nemultumit de asemenea pe Mihail Sturdza. Impactul Daciei literare asupra evolutiei literaturii romane nu este deloc neglijabil. Programul sau va fi continuat de revistele Propasirea (lasi, 1844), Romania literara (lasi, 1855), coordonata de Vasile Alecsandri si Revista romana (Bucuresti, 1861), condusa de Al. Odobescu, culminand cu Convorbiri literare (lasi, 1867), a carei doctrina estetica reia si dezvolta ideile sale de baza.