Flori de mucigai – Comentariu

“Flori de mucigai” de Tudor Arghezi este o opera modernista avand ca

inspiratie lumea inchisorilor, Arghezi fiind inchis din motive politice la inchisoarea
Vacaresti. A fost publicata in anul 1931 in volumul cu acelasi nume prin care
acesta descrie lumea inchisorilor, a sufletelor condamnate si a degradarii.
Este o arta poetica, in care Arghezi isi exprima conceptia asupra efortului
artistului si implicatiile acestuia in actul creatiei, prin valorificarea esteticii
uratului, concept preluat de la Charles Baudelaire.
Titlul este un oximoron, florile sugerand frumosul, iar “mucigaiul” uratul,
raul, degradarea si intunericul. Oximoronul creeaza o imagine contradictorie
asupra lumii in care viata este reprimata, iar valorile umane sunt supuse degradarii
fiind astfel transmisa ideea imperfectiunii vietii. Asocierea frumosului si uratului
creeaza o imagine reprezentativa pentru estetica uratului “Flori de mucigai”
simbolizand frumusetea care poate exista chiar si-n intuneric.
Poezia este alcatuita din doua strofe inegale: prima de 16 versuri ce defineste
starea poetului, iar cea de-a doua un catren ce contureaza planul realitatii exterioare
Prima strofa debuteaza cu incapacitatea eului liric de a comunica cu
exteriorul, acesta folosindu-si unghiile ca instrumente de scris pentru a-si scrie
gandurile. Spatiul in care se petrece actiunea este unul ostil “Pe un perete de firida
goala/Pe intuneric, in singuratate”. Peretele de firida goala contureaza ideea
inchisorii si a izolarii, iar “intunericul” si “singuratatea” fiind metafore ce exprima
relatia poetului cu divinitatea, acesta simtind ca este abandonat, iar metafora “de
groapa” sugerand moartea ca o parte a vietii.
A doua strofa contureaza realitatea exterioara, fiind evidentiata suferinta
eului liric “Si ma durea mana ca o gheara”. Versul “Era intuneric. Ploaia batea
departe afara” amplifica deznadejdea si contureaza atmosfera ostila
Desi in intuneric, nevoia de a scrie a poetului este invincibila “Si m-am silit
sa scriu cu unghiile de la maa staga” maa reprezentand simbolul creatiei.
La nivel prozodic opera respecta trasaturile modernismului, anume: masura
variabila, strofe inegale si rima imperecheata.
In concluzie, opera “Flori de mucigai” de Tudor Arghezi este o poezie
modernista prezentand viziunea asupra lumii si a vietii din perspectiva lui Arghezi.