Cap. VIII.

În pragul școlii
1. Crearea de școli care învață
ȘCOALA:
- Vector decisiv pentru schimbarea societății;
- Laborator de dezvoltare a abilităților de leadership;
- Crearea unui spațiu necesar elevilor pentru a face un pas în față pentru a
construi, vorbi despre un mod de viață mai sensibil față de paradigma
sistemică
- Locul unde se construiesc viitorii cetățeni sistemici.

Gândirea sistemică:
- Capacitatea de a înțelege nivelul interdependenței societății moderne;
- În prezent, există un decalaj între aceasta și
capacitatea de a înțelege interdependența până la capăt => caracterul
nesustenabil al modului de viață, în prezent.
⇒ Mandatul principal al unui sistem de educație, slujind nevoile
reale ale societății:
- eliminarea decalajelor de la nivelul cetățeniei sistemice;
- dezvoltarea cetățenilor sistemici – proactivi în abordarea dezechilibrelor
profunde ale erei industriale -> o cetățenie asumată, din perspectiva întregului;
- a promova cultura interrelațională de mâine.

Scopurile educației, în lumea de azi꞉

- Deprinderea de competențe de care avem nevoie, pt. un mod de viață
sănătos și sustenabil;
- Crearea unei civilizații globale funcționale, sustenabile și prospere;
- ,,A preda pentru a transforma" (Nan Huai-Chin) ;
- Inovarea, care să vină din implicarea comunității de lideri din
școală, afaceri, societatea civilă, administrația locală;
- Nu reforma educațională, ci recontextualizarea întregului proces de educație,
prin:
- responsabilitatea pt. propriul mediu școlar;
- interconectarea părților cointeresate pt. soluționarea problemelor reale ale
comunității;
 - elevi, văzuți ca agenți activi, în dezvoltarea simțului responsabilității și al
implicării într-o lume interconectată.

Calitățile învățământului (d.p.d.v. al cetățenilor sistemici):

- Un loc în care învață copiii și adulții –> pt. prof., deschidere către
transformările pedagogiei (a învăța copiii să gândească singuri); un spațiu de
reflecție și dialog;
- Un loc în care oamenii să se poată exprima
–> dezvoltarea simțului crescut al finalității și responsabilității;
–> creșterea sensibilității față de realitatea interdependentă;
–> a vedea diferențele din fiecare persoană.
- Vocația –> una dintre cele mai vechi funcții ale școlii;
–> calea unică de a se dezvolta drept contributori prețuiți și autonomi
ai societății.
- Un incubator pentru abilitățile de rang superior (de gândire)
–> gândire sistemică
–> reflecția
–> comunicare și ascultare
–> gândirea-design – a crea sistemele capabile să producă rezultatele dorite
–> sentimentul de sine: aspirație, automotivare, autocontrol
–> simț al eficacității personale: a influența problemele care ne interesează
–> abilități necesare la orice vârstă pt. rezolvarea de probleme complexe, din viața
reală.

Un teren de exersare a învățării reflexive și colaborative:

- abilitatea de a reflecta asupra celor învățate, în timp real;
- elevii devin conștienți de unicitatea experienței fiecăruia dintre ei;
- implicarea elevilor în încercarea de a-și înțelege viața și de a realiza
lucruri importante pentru ei;

FUNDAMENTE ALE CETĂȚEANULUI SISTEMIC:

- cultivarea curiozității,
- dezvoltarea simțului responsabilității,
- a învăța cum să rezolvăm probleme complexe împreună;
- pt. director = a crea un mediu de colaborare continuă și de inovare colectivă, în
mod regulat;
- funcționează când există coordonare în timp real, prin respect.
 Un laborator pentru cultivarea conexiunilor și pt. consolidarea unor
comunități sănătoase
- Educația pt. sustenabilitate
-> școala, ca forță proactivă în sprijinirea comunității;
-> alimente, apă, energie, deșeuri și toxicitate, decalaje bogați-săraci, afaceri
și economii regenerative.
Jaime Cloud:
- depășirea barierelor dintre materiile de studiu, grupe de vârstă, școală-
exterior, teorie și practică; 7 ,,habitudini mentaleˮ primare ale educației pt.
sustenabilitate:
1. Înțelegerea sistemelor în calitate de contexte, pt. luarea de decizii ->
individ-sistem,
2. Responsabilitatea intergenerațională,
3. Conștient și competent, în evaluarea implicațiilor și consecințelor,
4. Protejarea și consolidarea bunurilor colective,
5. Cunoașterea funcției motrice și a impactului lor,
6. Asumarea responsabilității strategice,
7. Schimbarea de paradigmă.
- A începe să ,,veziˮ conexiunile -> rețele de colaborativeˮ: sistem de
afaceri-formatori-organizații-școală etc.
-> viziune comună de susținere a copiilor în dezvoltarea lor,
-> existența unor educatori virtuali – nu doar profesori, în comunitate.
Un centru al inovării reale
-> ajutor pt. societate, de a ieși din era industrială, -> crearea unei valori
împărtășite de societate.
Viața într-o lume a cetățenilor sistemici
-> imersiune în realitatea altei persoane,
-> a vedea mai multe fațete ale sistemului,
-> a învăța democrația în școală,
-> asigurarea unei baze de abilități superioare, în primii ani de viață => însușire
mai rapidă și eficientă a deprinderilor școlare de bază (ex.: scris + citit).
-> O lume durabilă = un univers plin de sens și de interconectare umană.
 Cap. IX. Viziunea școlii
IX 1
Brian Smith, Tim Lucas
-> proiectare deliberată, strategică a procesului unei viziuni comune,
-> un proces de a implica pe toată lumea, la comun, în procesul de luare a
deciziilor și de dezvoltare a sistemului școlar viitor,
-> serii de forumuri comune
=> Rezultate pe care le respectă ceilalți și față de care își asumă un
angajament.

Procesul general de proiectare a viziunii

-> 3 scopuri separate, dar conexe:
- se adresează tensiunilor înăbușite, împărtășite
- generativ – dă glas speranțelor și dorințelor pt. copii
- duce la acțiune -> satisfacția recreării școlii împreună.

⇒ Școala = parteneriat între profesori-părinți-comunitate, acționând toți

autonom.

* ,,3 Imagini ale școlii, în acest anˮ

-> un exercițiu de facilitare a deschiderii conversației între părinți, elevi,

educatori => viziune comună;
- Pași: 1. Părinții -> speranțe dezvăluite,
2. Elevii -> așteptări,
3. Profesorii <= formare, obiective generale,
4. Realizarea de conexiuni – simultan => similarități, discuții despre
diferențe.

Întruniri pt. stabilirea viziunii comunitare

Scop – crearea de relații, facilitarea unei viziuni despre școală și comunitatea

școlară Perspectivă: 1-2/ an
Participare: 80-100 de părinți + grup de lideri școlari Mediu: sală de conferințe, cu
mese separate, pt. 45 de min.
 -> repartizarea locurilor din timp, cu aranjare eterogenă a meselor => liste cu 20-
30 de de idei
- Întrebări legate de: rolul școlii în soluționarea problemelor; rolul părinților
- Prezentare frontală

=> Viziune comună, pt. școala ideală (peste 3 ani) – 5-10 elemente/ masă.

Clarificarea și implementarea viziunii

1. Viziunea <- aspecte critice menționate de beneficiarii școlii,

2. Realitatea curentă (din punctul de vedere al elevilor) – date demografice,
înmatriculări, frecvență, rate abandon, etnicitate, sex, clase sociale,
competențe lingvistice,
3. Priorități strategice: pași pt. realizarea viziunii – îmbunătățirea
personalului școlii, dezvoltarea programei școlare, siguranță, relații
în comunitate, parcare, trafic, resuse.

- Echipe responsabile -> dezvoltarea de proiecte, pe anumite domenii ale școlii

-> stabilirea de obiective primare

- Reflecție și clarificare:
- 80-100 de participanți, la finalul anului școlar,
- rapoarte, probleme noi,
- 3 sesiuni, vizând: realitatea curentă, viziunea, prioritățile strategice.

- Găsirea unui partener (-> a crea ceva împreună):

-> a aduce educatorii împreună, pt. perfecționare,
-> învățare colaborativă,
-> predarea în echipă, mentoratul, ,,prietenii criticiiˮ, comunitatea de
perfecționare profesională

2. Reînnoirea leadershipului educațional

* Un departament universitar dedicat îndrumării viitorilor lideri școlari

- importanța ca organizația să aibă o înțelegere clară a scopului + set idei de

ghidare - ,,idei directoareˮ -> filosofice, nu fixe sau permanente
-> viziuni împărtășite, modelatoare ale organizației, legate de identitatea
organizației și de scopul ei,
-> revizuiri politici + practica chestionării asumpțiilor fundamentale după care
operau acestea
-> valoarea dialogului și a discuției constructive = instrumente pt. învățarea în
echipă – ex.: a participa unul la cursul altuia
-> rolul școlii în societate, contextele culturale, politice și morale ale acestora,
-> a înțelege ideile cu care vin studenții, din alte surse.

Leadership școlar = practică intelectuală, morală și constructivă,

implicând lideri educaționali transformatori,

- Credințe fundamentale - ,, minim de specificații criticeˮ

- etalon al valorii, a deciziilor.

=> o pedagogie a dimensiunii intelectuale, morale și constructive: a-i pune

pe elevi să se gândească la scopul școlii, să gestioneze practici și
structurile școlare dezavantajoase.

Principiile orientative pt. liderii școlari care trec prin perioade de tranziție

- Concentrare, în principal, pe transformarea școlilor: gestionare școli ->

chestionare asumpții fundamentale, după care operau,
- Scopul primar al școlilor publice = a educa pt. responsabilități cetățenești,
- Leadership școlar = practică intelectuală, morală și de expertiză ->
mentorat + ,,învățare prin practicăˮ.
- Practică educațională + reflecție critică, d.p.d.v. al contextului cultural,
politic, moral al școlii
- Școala = teritoriu al politicilor culturale – a deveni educat = a învăța cultura,
- diferită de birocrație.
- Leadership - diferit de ideea de poziția în ierarhie,
- calitate a practicii oricui (!).

- Diversitatea: - element necesar în educație,

- echitatea = motiv excelent pt. Urmărirea diversității,
- John Dewey – orice proces de învățare începe atunci când
ideile noastre confortabile se dovedesc inadecvate

=> educație intelectuală viguroasă.

- Un program -> o identitate – credință comună, trasformatoare a școlilor,

echitate și justiție socială,
 -> cursuri cu idei comune de ghidare.

- Profesori și elevi -> Angajament față de comunitate -> pt. construirea și

dezvoltarea comunitații

-> o responsabilitate comună -> cursuri conectate

-> susținut și dezvoltat continuu

- Înțegerea educației într-un sens mai larg decât învățământul – un sens

mai larg, în continuă dezvoltare, cu accent pe tineri
 Cap. XII. Leadershipul
XII. LEADERSHIPUL

A CONDUCE FĂRĂ A CONTROLA

- diferit de modelul ,,directorului fără cusurˮ (învechit, indezirabil)

Teoria lui Chris Argyrys – 4 valori de bază:

1. A menține controlul unilateral,
2. A maximiza ,,câștigurileˮ și a minimaliza ,, pierderileˮ,
3. A suprima sentimentele negative,
4. A fi cât mai ,,raționalˮ - obiective clare, evaluarea comportamentului după
atingerea sau nu a acestuia

⇒ blocarea învățării

Modelul ,,directorului-corectitudineˮ: 1. Control, în orice moment,

2. Câștigă toate confruntările, prin raționaliate,
3. Fără sentimente negative în școală,
4. Raționalitate=educație
VERSUS

NOUL MODEL DE LEADERSHIP:

1. Implicarea – abilitatea de a mobiliza oamenii să abordeze probleme dificile; a

identifica o problemă + conversații între oameni;
2. Gândirea sistemică – abilități de a recunoaște dinamicile sistemelor complexe;
3. Leadershipul învățării – centrare pe elev și învățare permanentă;
4. Conștiința de sine – a fi conștient de impactul asupra oamenilor, ca proces
dinamic, în timp.
-> Fermitate
-> Alocare de timp, departe de locul de muncă, pt. Reflecție + coach
personal, cu experiență

2. Colegi și parteneri
-> importanța unor întâlniti non-formale, forumuri
- Lăsați-i pe participanți să stabileascămplanul de activitate
-> a da cuvântul participanților + gestionarea problemelor, când apar.
- Cultivați relațiile între participanți -> rețea de relații,
- Duceți acasă ideile și resursele -> creare loc pt. discuții,
- Încurajați inițiativele curajoase care ar putea produce schimbări acasă =>
schimbare sistemică a a abordării probl. în comunitate – ex.: educația timpurie,
- Fiți exemple unii pt. alții – directori, inspectori -> leadership adaptativ,
- Creați un spațiu sigur în care să vorbiți despre lucruri periculoase
-> discuții despre rasă, clasă socială,
-> regândire asumpții.

3. De la ,,călărețul singuraticˮ, la liderul învățării

1. Călărețul singuratic

- Impresia că poți schimba singur sistemul

- Nu construiești relații cu celelalte structuri
-> Lecții:
- formulare clară a obiectivelor și a motivației acestora,
- cum să implici oamenii într-un dialog real,
- a descoperi cauza principală a problemelor.

2. Reconsiderarea relațiilor -> a-i cunoaște pe ceilalți

- relații cu comitetele școlare, părinți, sindicate
- restructurarea funcțiilor administrative.

3. Consiliere pedagogică -> evoluția de la ,,șefˮ la ,,antrenorˮ: a-i încuraja pe

ceilalți să-și găseasă propria cale,

-> inspecții la ore, pt. a te co nvinge că elevii chiar învață ceva

4. Consilierea comunității – susținerea, printr-o autoritate comunitară, pt.

elelvi .

⇒ Un leadership autentic constă în creșterea oportunităților oferite pt. a

reflecta, a acționa, a se dezvolta.

4. Niciun elev nu e ,,de aruncatˮ

-> elevi minoritari și cei cu risc de abandon școlar (cu venituri mici)
 * Cum susții o conversație dificilă -> contestarea prejudecății predominante

-> discuții despre diversitatea în comunitate.

* Creșterea așteptărilor și a performanței – un sistem de educație

exclusivist îi dezavantajează pe elevi,

-> gândire sistemică = a vedea diversitatea

ca pe un avantaj,

- decizii interconectate + prevedere reacții

neprevăzute

-> Cadrul NSBA (8 domenii-cheie de acțiune)ː

Viziune publică – Standarde – Evaluare – Răspunsuri – Aliniere –
Climat – Colaborare comunitară – Perfecționare continuă

Susținerea comunității educaționale – d.p.d.v.

financiar
• Perspectiva CAː
-> o cultură organizațională bogată,
-> perfecționare profesională,
-> parteneriate cu UAT.

• O familie îmbrățișează diversitateaː

- Fără etichete,
- A pune întrebări sensibile și a privi în față ceea ce ne poate
destabiliza,
- Așteptări educaționale înalte, pt. toți copiii.

• Privind lucrurile dinspre cantina școlară

-> educație alimentară – dietă sănătoasă – ex.ː vitrine cu salate, fructe
- implicare părinți – existența unui cont, pt. achiziții.

• Perspectiva unui lider școlar

- centrare pe client + standarde înalte - a-ți crește propriii lideri.

5. Crearea unui grup nodal de învățare

- Alocarea de timp pt. a învăța împreună,
- A asigura cel mai bun mediu de învățare posibil
 - Luăm decizii mai bune, implicând mai multe perspective

⇒ Decizii mai bune + creare de condiții mai bune pt. toată comunitatea
școlară.
• Adunarea grupului nodal de învățare -> interrelații + contribuție personală
• Sistemul stabilește planul -> dezvoltarea unei comunități influente de
oameni care învață pt. a-i susține apoi pe elevi

-> o zi/lună, cu program de perfecționare fără fixitate – 5 sesiuni, pt. fiecare

disciplină -> a înțelege teoriile și practicile care stau la baza acestora
-> a se auzi unii pe alții, a-și exersa fiecare aptitudinile de ascultare și
informare,
-> la finalul unei întâlniri, se decide subiectul următor.

• Ce am învățatː
- interacțiunea,
- adresare de întrebări de clarificare,
- opinia fiecăruia trebuie ascultată,
- fără prezicerea învățării viitoare,
- importanța renunțării la nevoia de a oferi soluții simple

-> ,,Confuzia este normală (...). Aveți încredere în procesˮ,

- Scop final = a susține indivizii, în timp ce învață cum să colaboreze,
- menținerea concentrării asupra încrederii,
- liderul = un model,
- mai puțin timp pt. a stinge incendii și a gestiona crize și mai mult timp pt.
strategii, resurse, eforturi pt. viitorul copiilor,
- a vorbi mai mult despre realitatea curentă și eliminarea decalajelor,

-> viziune pe termen lung.

De la grupul întrunit în ședință la echipă

- Dezvoltarea unui limbaj comun

-> modalitatea de e ne explora propriile puncte slabe, -> a nu sări la
concluzii pripite,
- reamintește de ceea ce facem în mod constructiv.
 - Formarea relațiilor
-> încredere + lipsa judecății, => decizii mai bune, dar nu un grup, ci o
echipă.
- Transformarea muncii noastre zilnice într-un domeniu de exersare
-> a se gândi la lume, dincolo de școală.
-O miză care ne unește
-> cunoașterea = oportunitate, nu putere,
- a pune problemele pe masă.

6. ,,Nu puteți face asta!ˮ

• Educația fizică – un subiect de care trebuie să ne pese

-> despre eficacitatea lucrului cu un nr. mai mic de 24 de elevi,
-> puterea dialogului între departamente (cel de consiliere și cel de sport),
-> personalizarea experienței de învățare a elevului + siguranță.
 Cap. XIII. Să pășim spre comunitate
1. Cultivarea comunităților care învată
XIII.1

Cuv. ,,comunitateˮ< răd. indo-europene, ,,komˮ (toți) + ,,moinˮ (schimb)

= ,,împărtășit de toată lumeaˮ

-> lat. ,,communisˮ (izvor) -> fr. ,,communerˮ (a pune la dispoziția tuturor) ⇒
un loc definit de resurse comune, nu de granițe.

Întrebare: Responsabilitatea școlii ar trebui să vizeze viitorul copilului, și nu

nevoile sale imediate?

- ,,O școală care învațăˮ -> o comunitate care cultivă învățarea peste tot în
jurul ei.
Ex. de implicare: Parteneriatul pt. Copii (pfc.org)

-> Î: ,,Este acest lucru bun pt. copii?ˮ -> înființare parc public, promovarea
nutriției sănătoase, servicii de îngrijire pt. copii, finanțarea școlilor și a
activităților extrașcolare, inițiative legislative

-> convingerea că abilitatea unui copil de a învăța este strâns legată de

capacitatea familiei de a învăța și de resursele acesteia,

-> a aduce școala și sala de clasă în comunitate => oportunități de ,,practică de

învățareˮ,

-> implicare părinți -> responsabilizare pt. învățare, în interpretarea rezultatelor,

în construirea unui loc adecvat învățării,

-> transformarea societății umane, din interior -> exterior.

* Definiția ,,comunității care învațăˮ:

- angajament comun față de școli,
-> administrația locală, presa, poliția, serviciile de sănătate, afaceri
 -> la nivel global: guvernul, cercetarea
academică, mediul de afaceri, presa, -
depinde de învățarea continuă.

3 IDEI DIRECTOARE:

a. IDENTITATE

-> asumare implicită a participării la dezvoltarea tuturor copiilor din comunitate,

- asigurarea posibilității unui viitor viabil și dinamic, prin finanțarea și
susținerea școlilor și a resurselor pt. copii,
- dedicare și față de profesori și sistemul educațional,
- responsabilitatea securității copiilor.

b. CONEXIUNI

- relații bune între liderii comunității,

- a vedea școala ca pe un contribuabil activ
în comunitate, - a vedea valoarea altor
grupuri și legătura cu acestea,
-> experiențe educaționale: muzee, teatre, biblioteci publice etc.,

- școala = centru de informare pt. comunitate, o ajută să-și găsească vocea.

c . SUSTENABILITATE

-> conștientizarea implicării pe termen lung a acțiunilor de azi,

ex.: nutriția sănătoasă, în copilăria timpurie.