ȘCOALA COPIILOR

Școala nu este doar pentru copiii care corespund motivațional,

aptitudinal, abilitar, financiar, etc.

Școala este pentru toți copiii oferind șanse egale tuturor,

sistemul fiind cel care se pliază pe nevoile lor.

Variabila controlabilă a sistemului școlar este profesorul,

acesta având un rol variabil asupra elevilor săi.

Conștientizând importanța resursei umane, profesorul, asupra

elevilor, se pot lua decizii pertinente privind modalităților de învățare-
predare cu care aceștia operează.

CULTURA ȘCOLARĂ
Levin propune un model de sistem școlar care pleacă de la
premisa că în centrul îmbunătățirii școlii stă optimizarea
activităților curente de predare, a practicilor de învățare și de
evaluare.

Evidențiază faptul că de cultura școlii depinde performanța

susținută în școală fapt ce impune liderilor responsabilitatea
schimbării culturale prin inserarea de norme și comportamente
care să le înlocuiască pe cele existente. Modul cum gândim aduce
schimbările pe care ni le dorim.

Îmbunătățirile sistemului se referă la:

 Modul cum grupul de profesori participă la succesul școlii, nu
doar la performanța școlară.

 Transformarea învățării într-un scop în sine.

 Menținerea interesului elevilor pentru învățare.

 A-i face pe elevi să se respecte pe sine și pe
ceilalți, pornind de la recunoașterea și aprecierea diversității și
de la întărirea comunității.

 Responsabilitatea față de elev să fie a școlii, în ansamblu, nu

doar a unor profesori.

 Să se ajungă la un acord privind cunoștințele-

cheie,competențele și la atitudinile care urmează să fie
învățate.

 Să existe un consens referitor la modul în care vor

fi cunoscute impactul și efectul global al predării asupra
elevilor.

 Să numească o persoană responsabilă cu monitorizarea

performanțelor elevilor la nivel de școală.

 Să pună în aplicare planuri specifice pentru a identifica

situațiile când elevii nu învață sau excelează în învățare.

 Să se asigure că oferă oportunități de învățare și să facă

vizibilă învățarea.

 Important! La nivelul școlii, să fie împărtășite

erorile, succesele și pasiunea de a preda.

CONVINGERI INEFICIENTE
 Convingerea că o singură schimbare poate aduce o îmbunătățire
într-un interval scurt de timp.

 Convingerea că o mână de lideri puternici pot determina o

școală să se îmbunătățească de la sine.

 Convingerea că aplicarea simplistă de stimulente va fi o strategie

de succes.
  Convingerea că punctul de plecare stă în guvernanță și politici
de educație.

 Convingerea că noua curriculă și noile standarde pot, prin ele

însele, să aducă ameliorarea.

 Convingerea că un sistem de responsabilizare cu multe date va

conduce la îmbunătățire.

TEORIA LUI LEVIN:

Practici esențiale pentru a avea rezultate îmbunătățite
 Așteptări ridicate față de toți elevii.
 Legături personale puternice între elevi și adulți.
 Un angajament mai mare și o motivație sporită din partea
elevului.
 Un curriculum informal și formal antrenant și ofertant.
 Practici de predare eficientă în sălile de clasă, în fiecare zi.
 Utilizarea eficientă a rezultatelor și feedbackului oferit de elevi și
personal pentru a îmbunătăți învățarea.
 Sprijin timpuriu, cu întrerupuri minime, pentru elevii care au
nevoie de el.
 Relații pozitive puternice cu părinții.
 Implicarea eficientă în comunitatea largă.

FULLAN: vectori greșiți ai transformării sistemului

1. RESPONSABILIZAREA
Utilizarea rezultatelor testelor pentru a aprecia, a pedepsi, a
recompensa.
2. INDIVIDUALIZAREA
Accentul pe individualități și pe soluții de leadership.

3. F O C A L I Z A R E A P E T E H N O L O G I E
Prezumția că tehnologia ne va asigura succesul.
 4. IZOLAREA
Utilizarea de strategii didactice izolat.

FULLAN: vectori corecți ai transformării sistemului

1. Punerea în centru a conexiunii învățare-instruire-evaluare.
2. Utilizarea grupului pentru a realiza această cultură a învățării-
instruirii.
3. Străduința înspre a alimenta noile inovații didactice cu elemente
de tehnologie, nu invers.
4. Construirea de sinergii între primii trei vectori.

STABILITATEA PROFESORILOR
Motivul principal pentru care profesorii rămân în
școală este legat de sprijinul pe care-l primesc de la liderii
școlari, de natura leadershipului.

Motivarea profesorilor și elevilor de către liderul

școlar se realizează prin:
 Identificarea și formularea de așteptări înalte față de elevi.
 Consultarea cu profesorii înainte de a lua decizii care-i
afectează.
 Alocarea de resurse
 Întreținerea comunicării
 Dezvoltarea de structure organizaționale pentru a sprijini
instruirea și învățarea.
 Strângerea și evaluarea constantă împreună cu profesorii a
datelor despre învățarea elevilor.

IMPORTANT !
Managementul centrat pe învățare este motivul cel mai
puternic pentru a rămâne în sistemul de învățământ.

MODURI DE A CONCEPE LIDERII ȘCOLARI

Sursa externă a motivării profesorilor și elevilor rămâne, la
nivel general, liderul școlar, tocmai de aceea se impune o aplecare
asupra acestuia, recunoscând responsabilitatea acestuia,
investind în crearea și formarea lui.

Cele mai utilizate moduri de a concepe liderii sunt cel

„tranformațional” și cel „instrucțional”.

1. LIDERII TRANSFORMAȚIONALI
Sunt cei care pot să motiveze profesorii către noi niveluri de
energie și angajament față de misiunea organizației.

Sunt cei care dezvoltă capacitatea școlii de a lucra împreună.

2. LIDERII INSTRUCȚIONALI
- Participă la impactul și calitatea tuturor celor din școală asupra
învățării școlii,
- se asigură că perturbările instrucției sunt minime,
- au așteptări ridicate pentru elevi,
- asistă la ore,
- interpretează datele despre calitatea și natura învățării în școală.

METAANALIZĂ
Robinson, Lloyd și Rowe au realizat o cercetare bazată pe 22 de
studii și 2883 directori.

Aceste studii au reflectat faptul că atât liderul

„transformațional”, cât și cel instrucțional” impactează:
- performanțele școlare,
- dezvoltarea și învățarea profesorilor,
- stabilirea obiectivelor,
- dar și planificarea, coordonarea și evaluarea predării și
curriculei.

Concluzia studiilor:
Liderii școlari trebuie să fie preocupați, în esență, de evaluarea
impactului tuturor educatorilor din școală.
LIDERII INSTRUCȚIONALI
Sunt cei care pun accent pe instruire.
LIDERI AI ÎNVĂȚĂRII
Sunt cei care pun accent pe procesul de învățare la care iau
parte atât elevii, cât adulții din școli.

FORMAREA LIDERILOR
Dezvoltarea profesională a liderilor școlari este extreme de
importantă. Timperley, Wilson, Barrar și Fung propun un proces
format din cinci etape, respectiv:
1. De ce cunoștințe și competențe au nevoie elevii?
2. De ce cunoștințe și competențe au nevoie profesorii?
3. Cum pot profesorii să-și aprofundeze noțiunile profesionale și să-
și perfecționeze competențele?
4. Cum pot fi elevii implicați în procese noi de învățare?
5. Care a fost impactul activităților schimbate?

IMPORTANT!
Pornind de la acest proces de dezvoltare profesională a liderilor
școlari, se recomandă dezvoltarea unui model justificabil pentru
schimbare.

I. MODELUL BARBER
Michael Barber a dezvoltat un set eficient de metode prin care
liderii să „livreze” cu succes obiectivele educaționale.

Teoria sa a fost intitulată livrologie” („deliverology”), adică

știința producerii de rezultate.

Teoria a fost inițial contestată, însă modelul propus de el a fost

ulterior recunoscut.
Modelul Barber presupune patru etape.
1. DEZVOLTĂ O BAZĂ PENTRU LIVRARE
a. DEFINIREA UNEI ASPIRAȚII

Aspirația este cunoașterea și aprecierea impactului pe care toți

din școală îl au asupra învățării elevilor. „Cunoaște-ți impactul!”

b. REVEDEREA STĂRII ACTUALE A LIVRĂRII

Cunoașterea achizițiilor anterioare și a bagajului elevului

(cultură, motivație, așteptări) este esențială pentru a merge mai
departe, pentru a stabili ținte rezonabile și justificabile pentru
îmbunătățirea performanțelor elevilor.

c. CONSTRUIREA UNITĂȚII DE LIVRARE

Angajamentul în a acționa pentru a realiza aspirația.

Unitatea este reprezentată de un grup mic responsabil pentru
asigurarea livrării de rezultate școlare.

d. CONSTITUIREA UNEI COALIȚII DE ORIENTARE

Aceasta are sarcina de a elimina obstacolele ce apar

în calea schimbării, să influențeze și sprijine activitatea unității în
momente dificile și să ofere sfaturi și consiliere. Nu trebuie să fie
un grup formal și se poate baza pe toți membrii comunității
școlare.
2. ÎNȚELEGE PROVOCĂRILE LEGATE DE LIVRARE
a. EVALUAREA PERFORMANȚEI PREZENTE ȘI TRECUTE

Răspunde la întrebări precum:

„Care este dovada cea mai sugestivă a performanței?”,
„Care sunt indicatorii-țintă?”,
„Școala beneficiază de o concepție clară legată de felul cum are loc
învățarea în acea instituție?”
 b. ÎNȚELEGEREA FORȚELOR CE SUSȚIN PERFORMANȚA ȘI A
ACTIVITĂȚILOR RELEVANTE DIN SISTEME

Răspunde la întrebări precum:

„Înțeleg toți cei din școală care sunt forțele ce susțin învățarea?”,
„Există mentalități care inhibă impactul pe care trebuie să-l avem
asupra învățării?” etc.

3. FĂ UN PLAN PENTRU LIVRAREA DE REZULTATE

a. DETERMINAȚI STRATEGIA DE REFORMĂ

Determinarea unei strategii de reformă presupune:

- ca toți cei din școală să dorească să aibă acest impact;
- să adopte ideea de schimbare care să permită cea mai bună
cale de a atinge scopul dorit;
- să consolideze capacitatea, aptitudinile și cultura specifice și să
evalueze strategiile.

b. STABILIREA DE ȚINTE ȘI TRASEE

Se impune pentru toate nivelurile unei școli, de la secretariat

la lideri școlari, de la profesori, la elevi.

c. PLANURI PENTRU ASIGURAREA LIVRĂRII

Planificarea ca o activitate în desfășurare ce necesită

revizuire, reprelucrare și un suport realist.

Leaderhipul școlar se află în prim plan.

4. IMPULSIONEAZĂ LIVRAREA
a. STABILIREA DE RUTINE PENTRU A ÎNCURAJA ȘI
MONITORIZA PERFORMANȚA
Toți cei implicați trebuie:

- să fie conștienți de rolul lor în atingerea obiectivelor;

- să planifice acțiunile de urmat;
- să fie transparenți în raportarea la momentul potrivit a
progresului înregistrat;
- să fie conștienți de provocări;
- să-și întărească încrederea în metodele folosite pentru a-și
împlini misiunea.

b. REZOLVAREA PROBLEMELOR ÎN MOD RIGUROS ȘI DIN

TIMP

Progresul fiecărui elev este o „problemă” ce trebuie tratată cu

realism de către profesor. „Problema” trebuie reevaluată în funcție de
severitatea și prioritatea ei, iar urgența va fi pusă în balanță cu
furnizarea de rezultate educaționale.

c. SUSȚINEREA ȘI CONSTRUIREA UNEI EVOLUȚII CONTINUE

Reflectă nevoia de a persista în activitatea didactică în ciuda

distragerilor, de a-I sprijini pe cei rezistenți la schimbare, de a evita
conservatorismul, de a valorize succesul.
completare Hattie la Modelul Barber
5. DEZVOLTĂ, IDENTIFICĂ ȘI APRECIAZĂ REUȘITA
Pe parcursul anului trebuie să existe sisteme care să identifice
unde se află fiecare elev, profesor, lider școlar în traseul său către
atingerea obiectivelor.

De asemenea, identificarea trebuie să fie completată de procese

precum reflectare, schimbare, evaluare, problematizare.
 II. VIZIUNEA LUI HATTIE
Sunt identificate 8 convingeri ale profesorilor cu impact
semnificativ asupra învățării la elevi, respectiv:

1. Profesorii/liderii cred că sarcina lor fundamental este să

evalueze efectele predării lor asupra învățării și
progreselor înregistrate de elevi.
Evaluarea formativă, feedbackul sunt printre cele mai eficiente
intervenții, pentru că astfel profesorul capătă informații legate de
direcția și destinația activității sale, despre cum va ajunge acolo și
către ce trebuie să se îndrepte.

Se răspunde la 3 întrebări de feedback:

- Către ce mă îndrept?
- Cum voi ajunge acolo?
- Unde să mergem mai departe?

Elementul cheie este reprezentat de interacțiunile între ce fac

educatorii și ce fac elevii ca persoane aflate în procesul de instruire.
Se evaluează ce face profesorul și ce fac elevii, văzând învățarea prin
ochii elevilor. Înseamnă evaluarea efectului acțiunilor
profesorilor/liderilor asupra activității elevilor și efectul muncii elevilor
asupra a ceea ce trebuie să facă în continuare profesorii/liderii.
ÎNTREBĂRI-CHEIE
 Cum știu că aceasta funcționează?
 Cum pot compara asta cu cealaltă?
 Care sunt meritul și valoarea acestei variabile asupra învățării?
 Care este mărimea efectului?
 Unde am văzut că aceste practici ar fi implementate și ar da
efecte pozitive?
 Împărtășesc aceeași concepție cu privire la progres precum
ceilalți profesori?
 2. Profesorii/liderii cred că succesul și eșecul în învățarea
elevilor se traduc prin ceea ce ei, ca dascăli sau
coordonatori, au făcut sau nu au făcut.
Noi suntem agenți ai schimbării!”.
Concepția recunoaște aportul elevilor la propriul eșec sau
succes, dar subliniază impactul mentalității profesorului asupra
performanțelor școlare.

Se pot nominaliza o serie de credințe pozitive, respectiv:

- Toți elevii pot fi provocați și stimulați.
- Este vorba despre strategii, niciodată despre stiluri de învățare.
- Este important să încurajezi elevii să-ți ceară sprijinul când e
nevoie.
- Este important să formezi elevi cu abilități evaluative.
- Nu da vina pe copii.

Ca agent al schimbării, profesorul are rolul de a:

 încuraja și nu de a bloca elevii;
 aborda învățarea ca o provocare;
 înțelege obiectivele educaționale și a criteriilor de reușită, atât în
ceea ce-l privește, cât și referitor la elevi;
 iniția activități și de a stimula învățarea;
 impune o obligație morală pentru predare.
3. Profesorii/liderii vor să vorbească mai mult despre
învățare decât despre predare.
Potrivit acestei concepții, profesorii ar trebui să fie, ei înșiși,
învățăcei și evaluatori, liderii școlari facilitând acest lucru.
Astfel profesorii:
- ajung să fie experți în învățarea adaptativă;
- să cunoască multiple căi de a preda și învăța;
- să fie capabili să antreneze și să impună diverse moduri de a
învăța;
- să fie cei mai buni detectori de greșeli.
4. Profesorii/liderii văd evaluarea ca un feedback despre
propriul impact.
 Profesorii au nevoie de feedback cu privire la efectele lor asupra
fiecărui elev, fapt ce întărește rolul evaluării ca feedback pentru
profesori.

Întrebări-cheie pentru a operaționaliza această concepție:

- Pe cine ați instruit mai bine și pe cine mai puțin bine?
- Ce predați bine și ce nu predați atât de bine?
- Unde sunt lacunele, care sunt punctele forte, ce s-a realizat și ce
mai este de realizat?
- Cum putem dezvolta o idee de progres care să fie împărtășită de
toți elevii și de toți profesorii din școala noastră?

5. Profesorii/liderii se angajează în dialog, nu în monolog.

Regula de bază: profesorii trebuie să-i asculte cu atenție pe elevi. Să
le asculte întrebările, ideile, să discute cu ei despre dificultățile lor,
despre strategiile lor de învățare, despre reușitele lor, despre
interacțiunile cu ceilalți colegi, despre punctele lor de vedere cu privire
la învățare, la rezultatele învățării.

Dialogul are și rolul facilitării însușirii de către elevi a limbajului de

specialitate utilizat într-o disciplină, fapt ce influențează pozitiv
performanțele acestora.

Carl Rogers: ascultarea activă nu înseamnă doar să-i arătăm celuilalt

că-l auzim , ci să-l și înțelegem și să-i demonstrăm că l-am ascultat cu
atenție.
6. Profesorii/liderii sunt deschiși la provocări și dau tot ce e
mai bun”.
Tot ce se întâmplă la clasă este o provocare. Este important să
se conștientizeze faptul că ce este provocare pentru un elev, nu este
provocare și pentru altul, fapt ce obligă la tratarea diferențiată a
elevilor.
Pornind de la aceste diferențieri, rolul profesorului este de a
decide cu privire la modalitatea de a-i stimula pe elevi, toți elevii, către
învățare.
 7. Profesorii/liderii cred că face parte din rolul lor să dezvolte
relații pozitive în sălile de clasă și în cancelarii.
Se vizează un climat empatic, pozitiv care:
- le permite elevilor să se simtă în regulă cu privire la greșelile pe
care le fac și la necunoaștere;
- le permite să trateze greșelile ca oportunități;
- permite profesorului să identifice concepțiile greșite,
neînțelegerile și lacunele de cunoaștere;
- facilitează interacțiunea pozitivă între elevi, dar și între profesori.
8. Profesorii/liderii îi informează pe toți cu privire la limbajul
învățării.
Vizează implicarea părinților în coeducarea copiilor.

Rolul profesorilor/ liderilor este de a crea oportunități de

implicare pentru acești părinți, în ciuda unor potențiale obstacole ce țin
de resursele lor economice, de nivelul lor de educație, de propria
experiență în calitate de elevi.

Cheia succesului este familiarizarea acestora cu limbajul

învățării și al școlii.

CONCEPȚII MENTALE
Aceste concepții sau structuri mentale sunt esențiale în crearea
de școli care pot pretinde că „sunt dotate cu învățare vizibilă”.

Sunt mentalități sănătoase pe care se construiesc sisteme

solide.