ANTICONVULSIVANTE

 
 
Boala epileptica este rezultatul hiperexcitabilitatii neuronale paroxistice care duce
la deversări anormale a potențialului de acțiune a tuturor sau a unei părți a neuronilor centrali, fiind
responsabila pentru apariția crizelor convulsive. 
Această hiperexcitabilitate neuronală este legată în esență de o instabilitate ionică a membranei celulare și a unui
dezechilibru între neurotransmisia inhibitoare (GABA) și cea excitatoare (glutamat). 

Există două tipuri majore de convulsii:

1) convulsii parțiale cu origine focala intr-un situs cortical. Acestea conduc la crize de epilepsie focală cu/fara
alterarea statului conștiinței; 
2) convulsii generalizate, care afecteaza ambele emisfere si duc la o pierdere scurta
a statutului conștienței sau prelungita cu activități motorii convulsive (crize generalizate tonico-clonice).

Anticonvulsivantele acționează prin 3  MECANISME DE ACTIUNE: 

1. inhibarea transmisiei glutamatergice; 
2. potențare a acțiunii inhibitoare GABAergice; 
3. blocarea canalelor cationice (Na+ voltaj-dependente sau canale de Ca 2+ tip T)

Activarea sistemului GABAergic poate fi:
 PRESINAPTICA prin inhibarea recaptării de GABA (tiagabină) sau prin inhibarea GABA-transaminazei, o
enzimă degradantă a GABA (vigabatrin). 
 POSTSINAPTICA de potențare a efectului GABA după legarea la receptorul GABA A (ex benzodiazepine).