Epilepsia

Epilepsia reprezinta o afectiune neurologica, cronica,

caracterizata de prezenta a cel putin 2 crize epileptice,
aparute  la un interval de minim 24 ore intre ele.
In ce privesc cauzele acestei afectiuni, trebuie precizat faptul
ca epilepsia poate fi idiopatica, atunci cand sunt implicate
anumite anomalii genetice, dar poate fi si secundara unor
afectiuni cerebrale cum sunt, accidentul vascular cerebral,
tromboza venoasa cerebrala, traumatisme cranio-cerebrale,
infectii cerebrale (meningita, encefalita), tumori cerebrale,
consum de toxice (alcool, droguri), boli neurodegenerative
(Boala Alzhemier), etc.

Care sunt semnele si simptomele epilepsiei?

Din punct de vedere clinic, epilepsia se manifesta prin:

 crize epileptice, care au o durata de la cateva secunde pana la 1-
2 minute, si care la randul lor, se impart in crizele epileptice
partiale (simple sau complexe) si generalizate, acestea din urma
implicand si pierderea starii de constienta.

Cum se manifesta?
Simptomele unei crize epileptice variaza ca si manifestare, in functie
de aria cerebrala implicata:

 crizele epileptice pot aparea sub diferite forme, cum ar fi,

unele miscari involuntare (convulsii, contracturi) localizate la
nivelul unui membru, a unei jumatati de corp sau a intregului
corp; alte crize epileptice pot aparea sub forma
de absente (episod scurt, cu durata de cateva secunde, in care
pacientul ramane ''blocat'' si inconstient); totodata crizele
 epileptice se pot manifesta si sub forma unor senzatii
neplacute (amorteli, intepaturi), sau a unor tulburari vizuale,
auditive, olfactive, gustative, cu durata medie sub 2 minute.

Cum se pune diagonsticul ?

 Investigatia de baza o reprezinta electroencefalografia (EEG),
care evalueaza activitatea electrica a creierului. Aceasta poate fi
de tip standard (EEG in stare de veghe – pacient treaz) sau EEG
de somn, in cazul tulburarilor de tip epileptic care se manifesta
in timpul somnului (crizele morfeice);
 Se recomanda si examenul RMN cerebral alaturi de EEG, acest
examen fiind necesar pentru confirmarea sau excluderea unei
cauze secundare a epilepsiei (accident vascular cerebral, tumora
cerebrala, etc);
 In situatii particulare pot fi necesare si anumite teste
biochimice pentru evaluarea unei epilepsii. Diagnosticul
epilepsiei se stabileste de catre medicul neurolog, atat pe criterii
clinice cat si paraclinice.

Cum se tratează epilepsia?

Tinand cont de faptul ca epilepsia este o boala cronica, aceasta
afectiune necesita tratament cronic. In primul rand tratamentul
vizeaza anumite masuri terapeutice nemedicamentoase, cum ar fi
evitarea consumului de substante neurotoxice si neuroexcitante
(alcool, droguri, cafea, bauturi energizante), respectarea orelor de
somn, evitarea expunerii prelungite la calculator sau televizor,
evitarea surselor de electricitate, foc, sau orice altceva ar pune in
pericol viata pacientului.
Tratamentul de baza al epilepsiei consta in administrarea de
medicatie antiepileptica (ex. Acid valproic, Levetiracetam,
Carbamazepina, etc), medicatia fiind aleasa de catre medicul
neurolog, in functie de tipul crizei epileptice