UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR

Lucrare de licență

Coordonator științific,
Lect. univ. dr. Ionica Soare
Absolvent,
Ilie Marius Julian

Galați
2022
 UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR

Produse agroalimentare tradiționale

atestate și dezvoltarea turismului rural

Coordonator științific,
Lect. univ. dr. Ionica Soare

Absolvent,
Ilie Marius Julian

Galați
2022

2
 CUPRINS

Argument...................................................................................................................................5

Capitolul 1. Produsele tradiționale – considerații teoretice.......................................................8

1.1.1. Definirea produselor tradiționale în literatura de specialitate.................................8

1.1.2. Produsele tradiționale în actele normative europene și naționale..........................10

1.2. Bucătăria și produsele tradiționale și globalizarea........................................................13

1.2.1. Produsele tradiționale în contextul globalizării......................................................13

1.2.2. Specificul produselor agroalimentare românești....................................................17

1.3. Strategii de promovare a produselor agroalimentare tradiționale în cadrul turismului

rural......................................................................................................................................19

1.3.1. Dificultăți specifice promovării produselor agroalimentare tradiționale...............19

1.3.2. Orientarea pe piață și marketingul produselor tradiționale....................................20

Capitolul 2. Produsele tradiționale atestate în context socio-economic..................................23

2.1. Produsele tradiționale agroalimentare atestate și dezvoltarea economică....................23

2.1.1. Industria alimentară și dezvoltarea economică......................................................23

2.1.2. Rolul antreprenorului în dezvoltarea economiei locale..........................................24

2.2. Revitalizarea, recuperarea și menținerea tradiției prin intermediul produselor

tradiționale...........................................................................................................................27

2.3. Distribuția producătorilor de produse tradiționale atestate pe teritoriul României.......30

Capitolul 3. Promovarea produselor tradiționale atestate în județul Brașov...........................35

3.1. Caracteristici geo-demografice și turistice ale județului Brașov..................................35

3.1.1. Cadrul natural și cultural al zonei Brașovului........................................................35

3.1.2. Dezvoltarea antreprenoriatului brașovean și valorificarea patrimoniului

gastronomic al zonei.........................................................................................................37

3
 3.2. Producătorii de produse alimentare atestate din județul Brașov și strategiile de
promovare............................................................................................................................39

3.2.1. Grupul Doripesco – un exemplu de bune practici în promovarea produselor

alimentare tradiționale atestate.........................................................................................42

3.3. Strategii de promovare a produselor tradiționale atestate disponibile la nivelul

județului Brașov...................................................................................................................47

3.3.1. Promovarea prin intermediul asociațiilor de producători și a asociațiilor culturale

..........................................................................................................................................47

3.3.2. Promovarea în cadrul târgurilor și expozițiilor......................................................47

3.3.3. Promovarea prin intermediul agențiilor guvernamentale.......................................49

3.3.4. Promovare online...................................................................................................49

3.4. Promovarea produselor tradiționale și dezvoltarea locală............................................51

3.5. Analiza SWOT a producătorilor din județul Brașov.....................................................52

Concluzii..................................................................................................................................55

Bibliografie..............................................................................................................................59

4
 Argument

Comunitățile rurale sunt foarte numeroase în România. Conform ultimelor date

statistice, în țara noastră trăiesc în mediul rural aproape 8,7 milioane de români, ceea ce
înseamnă 45,67% din totalul populației. Comunitățile din mediul rural sunt expuse la foarte
multe riscuri generate de migrația populației, problemele economice, lipsa locurilor de
muncă, îmbătrânirea populației.

Sărăcia din mediul rural este adesea un aspect nevăzută sau perceput greșit de către
cei din afara comunității. Apoi, multe comunități sunt izolate, situate în locuri greu accesibile
sau fără o bună infrastructură bună. Dar, acest aspect constituie și un avantaj pentru aceste
comunități. Datorită izolării și a slabei penetrări a mijloacelor tehnice moderne, oamenii din
aceste comunități au reușit să perpetueze numeroase cunoștințe și tehnici tradiționale.

Ei au fost nevoiți să își realizeze singuri unelte și ustensile pentru gospodărie, să facă
agricultură așa cum făceau înaintașii sau să prepare produse alimentare după vechi tehnici.
Astfel, în interiorul acestor comunități găsim adesea produse de artizanat unice, preparate
alimentare deosebite. În plus, numeroase tradiții locale încă sunt bine păstrate. Ceremoniile
pentru riturile de trecere (nunți, înmormântări, botezuri) sunt tradiționale și se respectă cu
sfințenie. De asemenea, în unele comunități sătenii încă se mai îmbracă în portul popular
specific zonei. Agricultura încă se face cu mijloace și tehnici tradiționale, fără a se apela la
insecticide chimice, ierbicide, fertilizanți etc. Acest fapt conferă o valoare nutrițională
deosebită alimentelor produse în asemenea comunități unde încă se păstrează tradițiile
strămoșești.

În ultimele decenii, foarte multă lume din mediul urban a început să conștientizeze
valoarea unor asemenea produse tradiționale și, evident, a tradițiilor și folclorului din zonele
rurale. Oamenii de la oraș au descoperit că alimentele tradiționale sunt mai sănătoase, au
calități gustative deosebite și sunt foarte diferite față de alte produse din comerț produse în
masă. Studii științifice au evidențiat că alimentația tradițională are multe beneficii asupra
sănătății. Într-o societate cu oameni tot mai bolnavi este de înțeles de ce a crescut atât de
mult interesul consumatorilor față de o alimentație sănătoasă.

5
 Dar, profitând de acest interes al consumatorilor pentru mâncarea tradițională, mulți
producători au etichetat în mod fals produsele lor, tocmai pentru a câștiga cât mai mulți
clienți. Din acest motiv, la nivel european și național au fost create reglementări stricte. De
exemplu, instituțiile europene au văzut că produsele alimentare tradiționale reprezintă un
element esențial al culturii și identității europene și pentru a se preîntâmpina contrafacerea
unor produse alimentare s-a creat o bază legală pentru a proteja producătorii locali. Cadrul
legal are rolul și de a promova aceste produse, nu doar de a garanta respectarea unor
standarde. Pentru a putea adera la Uniunea Europeană, România a trebuit să își modifice
legislația în multe domenii. Prin urmare, și în domeniul atestării produselor tradiționale a fost
nevoie de luarea unor măsuri legislative. Prin acestea, agențiile guvernamentale protejează
producătorii, dar și promovează produsele tradiționale atestate.

Înregistrarea unui preparat ca produs alimentar tradițional a adus producătorilor

numeroase beneficii. Pe lângă protejarea brandului, antreprenorii au putut accesa mult mai
ușor fonduri pentru a-și finanța afacerea în așa fel încât să se poată extinde mai mult și să
poată penetra mai bine piața națională și internațională. Dezvoltarea acestor firme a condus
în mod direct și la dezvoltarea locală și, de foarte multe ori, a turismului rural. Dezvoltarea
are loc și pe verticală, dar și pe orizontală. În comunitățile unde există antreprenorii care
oferă pieței produse tradiționale atestate s-a dezvoltat foarte mult și turismul .

În această lucrare dorim să analizăm tocmai aceste aspecte. Vrem să aflăm care este
rolul jucat de produsele tradiționale atestate în dezvoltarea rurală. Cum și cât contribuie ele la
dezvoltarea și promovarea unei zone? Astfel, lucrarea „Produse agroalimentare tradiționale
atestate și dezvoltarea turismului rural” este concepută în trei capitole.

În primul capitol vrem să analizăm cum sunt definite și caracterizate produsele

tradiționale în literatura de specialitate. Apoi, este foarte important să vedem cum este tratată
tema produselor tradiționale atestate în legislația națională și europeană. Tot în primul
capitol, vom cerceta ce raport există între bucătăria tradițională, produsele tradiționale și
globalizare. Nu în ultimul rând, vom analiza care sunt principalele strategii de promovare a
produselor agroalimentare tradiționale în cadrul turismului rural.

În cel de-al doilea capitol se va face o analiză a acestor categorii de produse în

contextul socio-economic. Vrem să vedem cum reușesc ele să conducă la o dezvoltare
economică zonală. Important va fi să supunem atenției și ce rol au ele în revitalizarea și
recuperarea tradițiilor locale. Nu în ultimul rând, vom analiza, pe scurt care este situația la zi
a distribuției producătorilor de produse tradiționale atestate pe teritoriul țării noastre.

6
 În ultimul capitol dorim să analizăm cum se realizează promovarea produselor
tradiționale atestate la nivelul județului Brașov. În prima parte a capitolului intenționăm să
expunem care sunt principalele caracteristici geo-demografice și turistice ale județului. De
asemenea, vor fi supuși analizei principalii producători din județ pentru a vedea cum își
promovează aceștia produsele. Nu în ultimul rând, vom încerca să identificăm și care sunt
principalele strategii și evenimente pentru promovarea produselor tradiționale de la nivelul
județului Brașov.

7
 Capitolul 1. Produsele tradiționale – considerații teoretice

1.1. Produsele tradiționale: definire și legislație

1.1.1. Definirea produselor tradiționale în literatura de specialitate

Produsele tradiționale alimentare au primit mai multe definiții în literatura de
specialitate. Spre exemplu, pentru Jorge Jordana, un produs tradițional „trebuie să fie legat de
un teritoriu și el trebuie de asemenea să fie parte a unui set de tradiții care în mod necesar
asigură continuitatea sa în timp”1.

Pentru alți specialiști, mâncarea tradițională se referă la alimentele și la felurile de

mâncare care se transmit de-a lungul generațiilor. Astfel, conceptul de aliment tradițional a
fost asociat cu ceva care este ancorat în trecut, el este transmis de la o generație la alta și este
încă consumat și a fost dintotdeauna prezent în viața consumatorilor.2 Pentru alții, rețetele
tradiționale sunt acele preparate care au fost consumate de multe generații.3

Condițiile de mediu, cele tehnologice și chiar și cele fiziologice determină dieta

umană și societățile tradiționale au știut mereu să exploateze resursele disponibile. În mod
cert, oamenii nu pot vâna balene în zonele muntoase sau nu pot cultiva cereale din zona
arctică. Cu toate acestea, societățile tradiționale posedă un set uriaș de tehnici și cunoștințe
practice pentru a maximiza resursele pe care le au. Natura alimentelor, în special
perisabilitatea lor dar și disponibilitatea lor, determină modul în care se pot compensa aceste
limitări. După cum remarcă unii specialiști, utilizarea frigiderului pentru a păstra alimentele
poate reflecta un eșec modern în ceea ce privește imaginația culinară. Preparatele
tradiționale, cum ar fi cârnații, murăturile, dulceața și gemurile sau brânza demonstrează
realizările tehnologice ale generațiilor anterioare în conservarea cărnii, legumelor, fructelor și

1
Jorge Jordana, „Traditional Foods: Challenges Facing the European Food Industry”, Food Research
International, Vol. 33, 2000, p. 147.
2
Wim Verbeke, Luis Guerrero, Valerie Lengard Almli, Filiep Vanhonacker, Margrethe Hersleth, „European
Consumers’ Definition and Perception of Traditional Foods”, Kristberg Kristbergsson, Jorge Oliveira (Editors),
Traditional Foods. General and Consumer Aspects, Springer, New York, 2016, p. 7.
3
What Are Traditional Foods?, http://agriculturesociety.com/2010/10/what-are-traditional-foods.

8
a laptelui.4 Toate aceste cunoștințe au reușit să ajungă până la noi datorită perpetuării lor în
rândul unor comunități.

Astfel, produsele agroalimentare tradiționale reflectă moștenirea culturală a unei țări

sau a unei regiuni și ele și-au lăsat amprenta asupra tiparelor alimentare contemporane. Ele
reprezintă elemente cheie pentru modelele alimentare din diferite țări. Deci, mâncarea
tradițională este o expresie a culturii, a religiei, mediului, a condițiilor climatice, a istoriei și a
stilului de viață, a unor factori psihologici și sociali care caracterizează o țară sau o regiune. 5
Acest aspect este menționat și de Valentina Iordan care scrie că „bucătăria, ca fapt de cultură,
presupune dezvoltarea istorică atât ca și conținut, cât și ca dinamică.” 6 Bucătăria românească,
în etapele dezvoltării și evoluției sale, a urmat etapele de dezvoltare a comunităților din acest
areal și ea a fost influențată de factorii economici, de cei sociali dar, în mod evident, și de
climă, relief sau de contactul cu etniile conlocuitoare.

Trebuie subliniat că în ciuda faptului că trăim într-o lume a globalizării, există

modele alimentare diferite între țările din întreaga lume și ele sunt încă foarte bine păstrate.
În plus modelul tradițional alimentar poate să aibă efecte pozitive asupra sănătății, mai ales
că el a fost testat de-a lungul timpului. Acest lucru a fost demonstrat științific în cazul
bucătăriei tradiționale mediteraneene.7

Specificul unui produs tradițional poate să fie descris, dar codificarea sa nu poate să
cuprindă tot ceea ce caracterizează întreaga complexitate a respectivului produs. Specificul
unui produs datorat originii sale contribuie la unicitatea sa. Această unicitate îl face deosebit,
dar chiar și atunci când sunt formalizate metodele de producție, condițiile de producție sau
materialele folosite, avem de-a face cu anumite trăsături care nu pot fi apreciate sau măsurate
decât prin degustare. Tipicitatea unui produs este, în general, rezultatul unei lungi observații.
Tipicitatea sau unicitatea este legată atât de resursele naturale, dar și de cunoștințele
acumulate de-a lungul timpului pentru a produce acel aliment. Know-how-ul și tradiția sunt
factori care determină stabilitatea calității unui produs tradițional, dat fiind faptul că
asemenea produse presupun o continuitate a practicilor de producție, dar și o continuitate a
aprecierii produsului de-a lungul mai multor generații. Transmiterea cunoștințelor reprezintă

4
Jeffrey M. Pilcher, Food in World History, Routledge, Abingdon, 2006, p. 1.
5
Antonia Trichopoulou, Stavroula Soukara, Effie Vasilopoulou, „Traditional foods: a science and society
perspective”, Trends in Food Science & Technology 18, 2007, p. 420.
6
Valentina Iordan, Ghidul gastronomic al României. Bucătăria tradițională, House of Guides, București, 2010,
p. 10.
7
Antonia Trichopoulou, Stavroula Soukara, Effie Vasilopoulou, op. cit., p. 420.

9
un proces prin care datele de fabricație sunt transmise și adaptate pentru a ajuta produsul să
evolueze.8

1.1.2. Produsele tradiționale în actele normative europene și naționale

Produsele alimentare tradiționale constituie un element esențial al culturii, identității
și moștenirii culinare europene.9 Toate țările europene au tradiții gastronomice bine
conturate, dar în foarte multe țări producerea acestor alimente era realizată de mici
producători, în unități de producție mici și din acest motiv produsele nu erau omogene.
Rezultatul era acela că produsele nu erau standardizate și pe piață existau diferite variații
între un produs și altul. De vreme ce ele erau elaborate în unități de producție separate exista
și tendința de a avea un simbol comercial diferit. Lanțul care ar fi putut să le asigure calitatea
nu era unul foarte bine consolidat și de multe ori produsele erau cunoscute doar într-o zonă
restrânsă. Pe de altă parte, piața europeană alimentară a început acum câteva decenii să se
dezvolte și să fie un jucător pe piața globală. Marii retaileri distribuiau și vindeau produse
care trebuiau să respecte un anumit standard. 10 Concluzionând, la nivel european au fost
necesare reglementări pentru a se putea depăși aceste dificultăți.

Astfel, la nivel european a fost creat un cadru legislativ care să protejeze și să

promoveze produsele tradiționale. În legislația europeană tradițional înseamnă o utilizare
dovedită pe piața comunitară pentru o perioadă de timp care arată o transmitere între
generații de cel puțin 25 de ani. Regulamentele europene stipulează că „Pentru a beneficia de
protecție, specialitățile tradiționale garantate trebuie înregistrate la nivel comunitar.
Înscrierea într-un registru trebuie să asigure, de asemenea, furnizarea de informații
specialiștilor și consumatorilor.”11

Înainte de a fi o țară membră a Uniunii Europene, România a creat o legislație

națională care avea rolul de a proteja produsele agroalimentare care au putut face dovada

8
Gilles Allaire, Francois Casabianca, Erik Thevenod-Mottet, „Geographical Origin: A Complex Feature of
Agro-Food Products”, Elizabeth Barham, Bertil Sylvander (eds.), Labels of Origin for Food. Local
Development, Global Recognition, CABI, Oxfordshire, 2011, p. 6.
9
Wim Verbeke, Luis Guerrero, Valerie Lengard Almli, Filiep Vanhonacker, Margrethe Hersleth, op. cit., p. 3.
10
Jorge Jordana, op. cit., p. 148.
11
REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI din 20 martie 2006 privind specialitățile
tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, https://eur-lex.europa.eu/legal
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006R0509&from=en.

10
continuării unei tradiții. Produsul tradițional a fost definit în legislația națională pentru prima
dată într-un act normativ care a fost adoptat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale printr-un Ordin al Ministrului. Astfel, în Ordinul nr. 690/2004, la art. 4 se
stipulează că un produs tradițional trebuie să fie realizat „din materii prime tradiționale, să
prezinte o compoziție tradițională sau un mod de producție și/sau de prelucrare care reflectă
un tip tradițional de producție și/sau de prelucrare”.

Legislația națională a fost îmbogățită cu timpul și în acest fel în anul 2013 apare un
alt Ordin nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale. Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale reglementează prin acest ordin condițiile de atestare a
acestor categorii de produse. În ordinul amintit produsul tradițional este definit ca acel
produs alimentar „pentru care se utilizează materii prime locale, nu are în compoziția lui
aditivi alimentari, prezintă o rețetă tradițională, un mod de producție și/sau prelucrare
tradițional și care se distinge de alte produse similare aparținând aceleiași categorii”12.

Putem observa că definiția dată de ordinul emis în anul 2013 este mai complexă și
mai clară decât cea din 2004. Legislația a mai suferit o modificare în anul 2020 prin
„Ordinul nr. 112/904/208/2020 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale, al ministrului sănătății și al președintelui Autorității
Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 724/1.082/360/2013 privind atestarea
produselor tradiționale”, dar articolele amintite au rămas neschimbate.

În același document legislativ este definită și ideea de tradiționalitate, dar și atestarea

produselor tradiționale sau materia primă locală. De exemplu, materia primă locală este
definită drept „materia primă folosită la obținerea produsului tradițional și care este produsă
pe teritoriul statului în care este fabricat produsul tradițional” 13. Atestatul de produs
tradițional este acel document care are rolul de a certifica că deținătorul certificatului
îndeplinește toate condițiile legale pentru producerea, procesarea și prelucrarea materiei
prime procurată de la nivel local cu scopul de a obține produsul tradițional pentru care s-a
obținut atestatul.

Prin Ordinul nr. 724/1082/360/2013 s-a înființat Registrul național al produselor

tradiționale (RNPT). În acest fel, un produs tradițional înregistrat figurează în RNPT, iar
„produsul tradițional trebuie să fie fabricat din materii prime locale, să prezinte o rețetă
tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție
12
Ordinul nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, art. 2, lit. a).
13
Ordinul nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, art. 2, lit. d).

11
și/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere și operațiuni de prelucrare realizate
manual și să dovedească un mod de lucru tradițional” 14. La articolul 5, alineatul 2 este
menționat că produsele tradiționale atestate nu pot avea o denumire care ar intra sub
incidența protecției produselor care au o indicație geografică sau o denumire de origine. De
asemenea, produsele tradiționale atestate nu pot să fie denumite cu nume care intră sub
incidența reglementărilor care privește specialitățile tradiționale garantate a produselor
alimentare sau a celor agricole.

În articolul 6 sunt dispuse condițiile necesare pentru ca un produs tradițional să fie

atestat. Astfel în caietul de sarcini trebuie să fie prezentate aspectele care urmează:

 Denumirea produsului; dacă produsul a fost înregistrat deja cu nume personalizat și

unic, el nu mai trebuie să fie înregistrat;

 O descriere a caracteristicilor pe care produsul tradițional le are; în caietul de sarcini

trebuie să se prezinte însușirile organoleptice ale produsului, mai exact trebuie să se
descrie gustul, aroma, mirosul, culoarea, aspectul, consistența, dar și alte caracteristici
fizico-chimice, precum umiditatea, conținutul de grăsimi, proteine, glucide, de sare,
Ph-ul sau porozitatea, dar și însușirile microbiologice ale produsului;

 Trebuie să se prezinte care sunt caracteristicile materiilor prime folosite și foarte

important este ca în compoziția produsului să nu fie utilizate adaosuri de origine
chimică, precum arome sau aditivi alimentari. De asemenea, trebuie menționată și
proveniența materiilor prime care intră în compoziția produsului tradițional;

 Este necesar să fie realizată o descriere a caracteristicilor ingredientelor care sunt

utilizate în cadrul procesului de fabricație a produsului tradițional. Ele nu trebuie să
aibă în compoziția lor aditivi alimentari, cu excepția unor adaosuri naturale.
Ingredientele folosite trebuie să fie descrise prin prisma însușirilor organoleptice
microbiologice și fizico-chimice;

 Este necesar să fie descrisă metoda de producție care trebuie să aibă un caracter
specific, local și autentic. Ea trebuie să fie invariabilă, de asemenea. Descrierea
procesului de fabricație trebuie să cuprindă toate fazele și trebuie să se precizeze ce
operațiuni sunt realizate manual;

14
Ordinul nr. 724/1082/360/2013 privind atestarea produselor tradiționale, art. 4, alin. (1).

12
 În caietul de sarcini trebuie să fie inclusă și o descriere a acelor elemente
caracteristice privitoare la ambalarea produsului pentru a se asigura calitatea lui,
originea și elementele specifice de identificare. De asemenea, trebuie să fie descris
materialul din care ambalajul este realizat, proprietățile lui, dar și influența sa față de
produsul final;

 Cerințele minime pentru asigurarea calității produsului trebuie să fie de asemenea

incluse;

 În caietul de sarcini trebuie să fie stipulate și procedurile prin care se realizează

controlul și verificarea tradiționalității sale;

 Fotografia produsului tradițional și descrierea sa trebuie să fie incluse în caietul de

sarcini. În funcție de caz este necesar să se ofere o descriere a caracteristicilor care
definesc produsul, precum forma sa sau modalitatea de producție;

 Capacitatea de producție realizată trebuie să fie menționată atunci când se dorește

atestarea unui produs tradițional. Capacitatea de producție se raportează la 365 de zile
și ea nu poate să depășească o cantitate medie în cuantum de 150 kg sau de 150 litri
pe zi din totalul produsului tradițional atestat și nu mai mult de 400 kg sau 400 litri pe
zi total produse tradiționale atestate. O excepție este oferită pentru produsele de
panificație tradiționale sau pentru pâine, unde cantitatea medie nu poate fi mai mare
de 300 kg pe zi din totalul produsului tradițional care este atestat sau până la 800 kg
pe zi din totalul produselor tradiționale care au fost atestate;

 O altă condiție se referă la înscrisurile date și referințe bibliografice care au rolul de a

indica proveniența istorică a produsului atestat. Ele au rolul de a demonstra că există
o transmitere a sa de la o generație la altă generație. Prin aceste date se poate dovedi
că există o legătură istorică a respectivului produs cu locul în care este realizat. După
caz, poate să se prezinte o declarație de notorietate care să vină din partea unei
asociații locale a unor producători de produse tradiționale, declarația fiind semnată de
conducerea asociației.

13
1.2. Bucătăria și produsele tradiționale și globalizarea
1.2.1. Produsele tradiționale în contextul globalizării
Globalizarea este un proces și un fenomen caracteristic epocii noastre și el este
determinat de mai multe cauze, printre care internaționalizarea comerțului, intensificarea
rețelelor de transporturi, intensificarea turismului, creșterea numărului de investiții la nivel
global, etc. Dezvoltarea de care au parte toate statele lumii are loc și la nivel economic, dar și
la nivel cultural. Tradițiile culturale locale sau regionale ajung prin intermediul globalizării
să fie cunoscute și împărtășite și cu alte comunități. Cu alte cuvinte, o tradiție locală dintr-o
zonă a Europei devine cunoscută cetățenilor din alte zone într-un mod mult mai rapid și mai
facil.

Orașele, în special cele care o funcție internațională, preiau cu foarte mare ușurință
fluxurile globalizante și le transmit în teritoriu. Marile metropole sunt de cele mai multe ori
orașe cosmopolite și în cadrul lor coexistă magazine, bucătării și localuri internaționale. De
exemplu, la New York, Londra sau Frankfurt vom găsi brutării italiene, magazine cu
ciocolată belgiană, restaurante cu mâncare vietnameză sau indiană sau alte localuri cu
specific european. Nici țara noastră nu a putut să rămână în afara unui asemenea curent. În
marile orașe din România găsim tot mai multe restaurante cu specific, restaurantele
românești își îmbogățesc la rândul lor meniul cu produse din diferite zone ale țării, dar și în
Occident întâlnim restaurante și magazine cu specific românesc. Acestea din urmă oferă
produse și servicii atât compatrioților, cât și cetățenilor din orașele respective.

În contextul globalizării, competiția dintre destinațiile turistice a crescut tot mai mult.
Cultura locală și specificul local prin produsele pe care le oferă sau prin activitățile specifice
au devenit surse tot mai valoroase de atragere a turiștilor. Gastronomia locală și produsele
tradiționale ocupă în particular un rol important în acest cadru. Acest lucru nu se întâmplă
doar pentru că produsele culinare ocupă un loc central în experiența pe care o trăiesc turiștii,
ci pentru că gastronomia a devenit în ultimul timp o sursă semnificativă a formării identității
în societățile postmoderne. Tot mai mult expresia „suntem ceea ce mâncăm” nu mai este
înțeleasă doar într-un sens fizic, ci și într-un sens care trebuie pus în legătură cu identitatea,
mai ales atunci când rețetele sunt preparate în preajma sărbătorilor.15

Turiștii sunt astăzi tot mai mobili, dar același lucru se poate spune și despre mâncarea
pe care ei o consumă. Anumite tipuri de preparate specifice unor regiuni au ajuns să fie

15
Greg Richards, „Gastronomy: An Essential Ingredient in Tourism Production and Consumption?”, Anne-
Mette Hjalager, Greg Richards (eds.), Tourism and Gastronomy, New York, Routledge, 2002, p. 3.

14
întâlnite în foarte multe locuri de pe glob, iar stilurile culinare au căpătat un caracter global.
În foarte
multe țări din lume astăzi nu mai găsim doar băuturi sau preparate cu caracter universal,
precum Coca-Cola, KFC sau McDonalds, ci și preparate locale sau regionale. Chiar turiștii
sunt aceia care contribuie într-un mod decisiv la mobilitatea preparatelor tradiționale creând
o cerere a unor astfel de produse în țările lor de origine, după ce ei le-au degustat în
străinătate.16 Experiența ne arată că cererea se referă și la produsele din lanțurile de
magazine, cât și la preparatele întâlnite în localuri și restaurante.

În tot acest context zonele rurale încă reușesc să se identifice în mentalul colectiv
drept un etalon al localului, mediul rural fiind un loc în care tradițiile autohtone încă se
păstrează. Granița dintre elementele internaționale caracterizate de globalizare și
consumerism și patrimoniul cultural tradițional are tendința de a deveni tot mai permeabilă și
ea se deplasează în favoarea celei dintâi. Astfel ea afectează tot mai mult comunitățile locale.
Faptul că cei tineri au plecat la oraș într-un număr foarte mare a afectat spațiul rural
românesc. Acest lucru s-a întâmplat în special începând cu jumătatea secolului trecut, după
ce regimul comunist a realizat un proces de industrializare și urbanizare a țării. Migrația a
fost intensă și după căderea regimului comunist. Cauzele sunt în special de natură
economică, dar și de ordin legislativ, mai ales că au lipsit măsuri care să stimuleze micii
întreprinzători locali. Lipsa de informare a cetățenilor din mediul rural și veniturile lor mici
afectează dezvoltarea mediului rural. Satul românesc este plasat astfel într-un moment de
răscruce în cadrul evoluției sale. Integrarea europeană, care nu este altceva decât o
componentă a globalizării, a impus mediului rural standarde și reguli noi și dificile care
schimbă tradițiile care s-au împământenit timp de mai multe generații.17

Totuși, experiențele din vestul Europei demonstrează că normele și regulile europene

pot contribui la păstrarea identității și a specificului local. O politică eficientă și coerentă
implementată pentru dezvoltarea zonelor rurale poate să contribuie la păstrarea valorilor
tradiționale în acest context al globalizării. Politica care se impune trebuie să vizeze trei
componente principale. Pe de o parte, politica trebuie să vizeze creșterea competitivității
fermelor, ea trebuie să prevadă măsuri de management al mediului, dar și să îmbunătățească
calitatea vieții și să diversifice activitățile prin oferirea unui sprijin pentru activitățile non-
agricole, pentru a se sprijini microîntreprinderile și pentru a se încuraja turismul. Dintre
16
Ibidem, p. 3.
17
Radu Săgeată, Bianca Dumitrescu, Nicoleta Damian, „Produse tradiționale românești din sectorul agro-
alimentar. Considerații geo-culturale”, Economie agrară și dezvoltare rurală, București, 2014, p. 236.

15
acestea, specialiștii consideră că un punct esențial care are legătură cu creșterea
competitivității este acela prin care trebuie să se asigure protejarea produselor agroalimentare
tradiționale. Mai exact, produsele trebuie recunoscute și promovate sub denumirea de
origine.

Spre exemplu, Franța reprezintă un model de urmat, unde produsele tradiționale sunt
monitorizate cu atenție și sunt promovate intens, atât la nivel național, cât și la nivel
european, prin intermediul diferitelor lanțuri de magazine. În plus, în Franța se vorbește chiar
despre turism alimentar sau turism viticol. Acestea două sunt componente importante ale
turismului cultural francez și ele valorifică patrimoniul cultural al acestei țări. Este bine știut
faptul că Franța este o țară care produce o paletă largă de brânzeturi, iar regiunilor istorice li
s-au asociat numeroase produse de acest tip, fiecare fiind realizat conform unei rețete
tradiționale care este recunoscută la nivel european prin denumirile de origine. De exemplu,
în regiunea Ile de France se produce brie de Melun sau brie de Meaux, iar în regiunea
Auvergne se produce fourme dʼAmbert sau bleu dʼAuvergne Cantal. La fel se poate vorbi și
despre mezeluri sau despre vinuri.18

În mod similar, produse omologate la nivel european sunt și în Italia (de ex. Aceto
Balsamico Tradizionale di Modena, Capocollo di Calabria, Mortadella Bologna Mozzarella
di Bufala Campana, Pecorino di Filiano etc.), Țările de Jos (de ex. Basterdsuiker, Hollandse
maatjesharing, Gouda Holland, Edam Holland etc.) sau Spania (de ex. Jamón de Trevélez,
Jamón de Huelva, Picón Bejes-Tresviso, Turrón de Alicante, Tarta de Santiago etc.).

Chiar dacă România este una dintre țările care are o tradiție foarte bogată în realizarea
produselor agroalimentare care sunt renumite și apreciate în afara țării, a lipsit o legislație
coerentă pentru a pune în valoare elementele culturii tradiționale gastronomice. Abia
începând cu anul 2004, în urma unor presiuni apărute în urma negocierilor pentru aderarea la
Uniunea Europeană, Comisiei Europene i-au fost transmise două liste cu posibile denumiri
geografice de produse alimentare.

În acea perioadă, pentru a se solicita înregistrarea acelor denumiri la nivel european a

fost necesară înființarea unui sistem de înregistrare la nivel național și a unui sistem de
evaluare a aplicațiilor. În plus, înființarea unui sistem de monitorizare a denumirilor de
origine a reprezentat un element esențial în implementarea unei agriculturi ecologice.
Practicarea unei agriculturi de acest tip se referă la faptul că sunt utilizate doar acele

18
Radu Săgeată, Bianca Dumitrescu, Nicoleta Damian, „Produse tradiționale românești din sectorul agro-
alimentar. Considerații geo-culturale”, Economie agrară și dezvoltare rurală, București, 2014, p. 237.

16
tehnologii și procedee care sunt foarte apropiate de legile naturii. Acest lucru înseamnă că
reglementarea are la bază principii și reguli de producție foarte stricte care sunt stipulate de
legislația comunitară și națională. Agricultura ecologică este de fapt o reîntoarcere la modelul
de agricultură tradițională, dar cu respectarea unui set de norme sanitar-veterinare foarte
stricte. Ea poate contribui radical la dezvoltarea activităților agricole care au o valoare
adăugată mare și care conduc la un grad mare de ocupare a forței de muncă în mediul rural.
Spre exemplu, încă din anul 2002, în domeniul calității laptelui, prin Ordinul Ministrului
Agriculturii și Alimentației nr. 389/2002, s-au prevăzut anumite norme sanitar-veterinare
care impun condiții stricte pentru producerea și comercializarea laptelui și a produselor
derivate din lapte. Dar unele tehnologii tradiționale au intrat în conflict cu prevederile acestui
ordin, situație ce a condus la acordarea unor derogări pentru unele produse tradiționale,
derogări ce au avut rolul de a sprijini producerea în continuare a acelor produse și
comercializarea lor.19

1.2.2. Specificul produselor agroalimentare românești

Generațiile anterioare care au trăit pe teritoriul României s-au hrănit cu diferite
produse din ecosistemul local. Ei se alimentau cu ceea ce creșteau sau vânau, iar mâncarea pe
care o preparau trebuia să corespundă nevoilor lor zilnice care erau determinate de climat, de
stilul de viață și de condițiile de muncă. În primul rând, așa cum arată specialiștii, străbunii
noștri se hrăneau cu fructe de pădure, rădăcini, semințe, miere, ciuperci, carne de vânat,
pește, struguri și produse derivate. Apoi a început să se dezvolte agricultura și în alimentația
lor au fost incluse și alte produse, precum cerealele, laptele, carnea animalelor crescute de ei
sau legumele. Un moment important în diversificarea dietei lor l-a reprezentat dezvoltarea
agriculturii. Toate aceste elemente și-au lăsat amprenta asupra folclorului sau asupra
tradițiilor locale și, inevitabil, au influențat și comportamentul culinar. De-a lungul timpului
românii au fost nevoiți să se retragă în păduri sau în alte arii retrase pentru a fugi de
pericolele externe. De asemenea, românii au avut parte de limitări și restricții impuse de
diferite regimuri, precum cel comunist. În astfel de condiții gastronomia locală a fost
influențată de mai mulți factori și unele rețete locale au reușit să se păstreze de-a lungul
timpului, dar evoluând mereu.20

19
Ibidem, p. 240.

17
 Din aceste considerente, specialiștii consideră că cele mai neașteptate, dar și
deosebite preparate românești au fost create cu secole în urmă de comunitățile care au trecut
prin momente dificile, atunci când românii au fost forțați să-și părăsească locuințele și să se
refugieze în zonele muntoase, în păduri sau în zone mlăștinoase, unde inamicii nu-i puteau
găsi. De asemenea, multe produse deosebite și unice au fost create de comunitățile izolate de
pescari din Delta Dunării sau de către ciobanii solitari din munții Carpați. Printre resursele
alimentare care pot fi găsite în România trebuie menționate:

 vânatul – rațe sălbatice, fazani, iepuri, cerbi, mistreți, urși etc.;

 pești – sturion, știucă, somn, crap, păstrăv etc.;

 carne – vită, oaie, porc, curcan, rață, gâscă, prepeliță, găină;

 lapte provenit de la mai multe animale, cum ar fi vaca, oaia, capra, bivolița;

 ouă – de prepeliță, rață, găină, gâscă;

 o varietate largă de fructe și legume;

 cereale, precum grâu, secară sau porumb;

 ape minerale;

 vinuri;

 alte surse de hrană, precum melcii sau mierea de albine.21

Toate aceste categorii de resurse alimentare au fost folosite de români pentru a

prepara o gamă largă de rețete tradiționale și ele au contribuit la personalizarea și
individualizarea meniurilor tradiționale românești.

Specialiștii consideră că România are parte de produse tradiționale care reușesc să se

diferențieze de alte produse din alte țări. Ceea ce conferă bogăție patrimoniului românesc
poate fi caracterizat de următoarele:

 diversitatea mare și varietatea de resurse alimentare;

 marea diversitate de produse pe teritoriul țării;

 distribuția rațională a resurselor;

20
Puiu Nistoreanu, Bogdan Gabriel Nistoreanu, Liliana Nicodim, „Typical Aspects of the Traditional Food
Behavior within the Romanian Rural Environment”, Puiu Nistoreanu (ed.), New Trends and Opportunities for
Central and Eastern European Tourism, IGI Global, Hershey, 2019, p. 275.
21
Ibidem, pp. 275-276.

18
  posibilitatea de a se aclimatiza noi resurse alimentare;

 resursele de apă minerală și resursele de sare de care România are parte;

 tradițiile specifice zonelor rurale;

 frumusețea satului românesc.22

Aceste elemente conferă un potențial ridicat agroturismului și turismului rural, dar și

producției și distribuției de produse tradiționale. Cu alte cuvinte, bogăția de produse
alimentare care stau la baza preparatelor românești conferă patrimoniului culinar național o
diversitate mare.

1.3. Strategii de promovare a produselor agroalimentare tradiționale în cadrul

turismului rural
1.3.1. Dificultăți specifice promovării produselor agroalimentare tradiționale
Dacă avem în vedere că întreprinderile care produc produse agroalimentare
tradiționale sunt de obicei de mici dimensiuni și activează în mediul rural, atunci este de
așteptat ca ele să aibă de multe ori probleme de acces la piețe, în special la cele din zonele
urbane.23

Astfel, atunci când sunt promovate produsele tradiționale prin intermediul turismului
rural inconvenientul principal este acela că promovarea are loc într-un mediu închis unde
lipsește buna comunicare dintre ofertanți și clienți sau turiști. De cele mai multe ori, lipsește
o infrastructură consolidată de restaurante. Pentru a se depăși aceste probleme, specialiștii
enunță următoarele soluții:

 Prezentarea detaliilor gastronomice în materialele prin care se face promovarea zonei,

regiunii sau țării. Materialele ar putea să conțină un set de fotografii prin care să se
prezinte produsele într-o atmosferă plăcută. Posibilii clienți trebuie să fie convinși că
vor avea parte de produse agroalimentare aparte, proaspete și sănătoase. În broșurile
care prezintă România s-a putut constata în ultimul timp că se utilizează tot mai mult

22
Ibidem, p. 277.
23
Seamus O’Reilly, Michael Haines, „Marketing Quality Food Products – A Comparison of Two SME
Marketing Networks”, Food Economics-Acta Agriculturae Scandinavica, Section C 1.3, 2004, p. 139.

19
 aspectul gastronomic specific. De asemenea, promovarea trebuie să aibă loc sub toate
formele media care ar putea să atragă turiștii.
 Ar trebui să existe campanii de promovare pentru produsele care au o legătură cu o
anumită regiune, cu sărbători locale, precum cele câmpenești, sărbători religioase sau
cu fiecare anotimp în parte.
 Includerea unei imagini specifice unei regiuni pe produsele agroalimentare din acea
zonă. În acest fel se crește gradul de vizibilitate și se creează o conexiune mai
puternică între produs și zona de proveniență.
 Promovarea târgurilor care se organizează într-o anumită zonă. Evenimentele de acest
tip sunt regulate și atrag foarte mulți turiști, atât de pe plan intern, cât și de pe plan
extern. În țări precum Franța sau Germania se organizează regulat târguri specializate
unde clienții pot intra în contact direct cu producătorul. În mediul rural românesc
există oportunități prin care micii producători locali să-și poată face cunoscute
produsele.24

Promovarea se realizează și printr-o dezvoltare orizontală ce implică o rețea de

distribuitori, furnizori și, nu în ultimul rând, de clienți, dar promovarea poate avea loc și pe
verticală, de exemplu promovarea produselor în cadrul unor activități din comunitate.

Pentru a supraviețui pe piață, antreprenorii trebuie să caute noi oportunități pentru a-și
crește competitivitatea. Pentru a obține un avantaj competitiv și pentru a putea să-și
depășească rivalii, o firmă trebuie fie să-și desfășoare activitatea la un cost cât mai mic, fie să
ofere clienților beneficii și produse mai bune decât concurenții de pe piață. În plus,
competitivitatea este determinată și de capacitatea unei firme de a colabora cu alte
întreprinderi și aceasta poate fi crescută prin îmbunătățirea managementului și eficienței
lanțului de aprovizionare.25

24
Alina-Petronela Haller, „Gastronomia – Atracție turistică în mediul rural și stimulent al activității
comerciale”, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate și perspectivă, Volumul
XVIII, Editura Tehnopress, Iași, 2009, p. 85.
25
A. Matopoulos, M. Vlachopoulou, V. Manthou, B. Manos, „A conceptual framework for supply chain
collaboration: empirical evidence from the agri-food industry”, Supply Chain Management: An International
Journal 12. 3, 2007, pp. 183-184.

20
1.3.2. Orientarea pe piață și marketingul produselor tradiționale
În ultimele decenii, pe piața agroalimentară europeană s-a constatat o creștere a
competiției datorită intensificării globalizării. Competiția la nivel european a crescut
considerabil din cauza mai multor factori precum dezvoltarea transporturilor, creșterea
gradului de comunicare datorită noilor tehnologii, armonizarea legislației europene și a
reglementărilor din domeniul alimentar, etc. De asemenea, creșterea interesului
consumatorului față de calitatea mâncării a crescut foarte mult și reglementările au oferit
posibilitatea firmelor să adopte strategii potrivite și să poată să se dezvolte profitând de
specificul unei zone geografice.26

Și alte studii arată că interesul consumatorilor față de calitatea produselor alimentare

a crescut foarte mult. Interesul lor nu este pus în legătură doar cu produsele mai sănătoase
sau mai sigure, ci și de asocierea lor cu anumite zone geografice. Originea produselor și
metodele lor de fabricare au ajuns să fie factori foarte importanți în atribuirea calității unui
produs deoarece consumatorii tind să asocieze calitatea cu produsele tradiționale din cauza
unei nostalgii care îi întoarce la origini.27

În acest context ar trebui să vorbim și despre turismul culinar, iar motivele pentru
care oamenii practică turismul culinar sunt foarte diverse. În primul rând, curiozitatea
determină această formă de turism. Turiștii sunt plictisiți de ceea ce este familiar, dar vor și
să realizeze un echilibru în alimentația lor sau vor să simtă că aparțin unei comunități pentru
că vor să aibă o experiență autentică în vacanță sau chiar pentru că nu a refuza gazda.
Mâncarea reprezintă o cale foarte facilă de a accesa o altă cultură. Prin intermediul mâncării
se comunică identitatea, se comunică emoții și se întăresc sau se consolidează relații, pe
lângă satisfacerea nevoilor fizice de bază. De asemenea, mâncarea oferă o experiență estetică
și la fel ca alte experiențe de acest tip, cum ar fi muzica, ea duce experiența generală a unei
vacanțe la un alt nivel.28

26
Alessandro Banterle, Laura Carraresi, „Competitive Performance Analysis and European Union Trade: The
Case of the Prepared Swine Meat Sector”, Acta Agriculturae Scandinavica, Section C – Food Economics, Vol.
4, No. 3, 2007, p. 159.
27
Pawel Bryla, „The Role of Appeals to Tradition in Origin Food Marketing. A Survey among Polish
Consumers”, Appetite, No. 91, 2015, p. 303.
28
Donatella Privitera, Adrian Nedelcu, Virgil Nicula, „Gastronomic and Food Tourism as an Economic Local
Resource: Case Studies from Romania and Italy”, GeoJournal of Tourism and Geosites, Vol. 21, No. 1, 2018,
p. 146.

21
 Datorită acestor considerente produsele alimentare tradiționale au mai mult succes pe
piață fiind mai des cerute de consumatori dacă ele sunt puse în legătură cu un areal geografic
particular sau cu moștenire gastronomică specifică.29

Competiția tot mai acerbă a determinat întreprinderile mici și mijlocii să găsească

mijloace prin care să poată supraviețui în fața luptei cu marile firme. Una dintre metodele
eficiente pentru a face față competiției este reprezentată de adoptarea unei strategii orientate
către piață, dar studiile arată că IMM-urile nu performează în ceea ce privește marketingul
din cauza resurselor financiare limitate, a lipsei de timp sau a unei lipse de perspectivă pe
termen lung.30

Conceptul de ,,orientare către piață” este folosit de specialiști pentru a indica

implementarea conceptului de marketing. Această sintagmă a fost definită drept o filosofie a
managementului afacerii, caracterizată de recunoașterea pe care o are importanța orientării
către client, orientarea profitului și comunicarea cu nevoile pieței în toate departamentele
firmei. Urmând o abordare de acest tip, o firmă este orientată către piață dacă se bazează pe
doi piloni esențiali ai marketingului, și anume orientarea spre client și marketingul
coordonat. Orientarea spre client presupune efectuarea unor acțiuni pentru a analiza nevoile
consumatorilor și trăsăturile mediului extern pentru a putea livra produsele către consumator
și pentru a-i satisface preferințele. Marketingul coordonat presupune diseminarea
informațiilor colectate de departamentul de marketing către celelalte departamente ale firmei.
În această manieră obiectivele comune ale organizației pot fi atinse printr-o colaborare
internă. Atât orientarea către client, cât și marketingul coordonat conduc la profitabilitatea
firmei. Pentru companiile mari, profitabilitatea este pusă în legătură cu atingerea obiectivelor
financiare pentru a-i satisface pe acționari. Pentru antreprenorii care produc produse
tradiționale profitabilitatea presupune și creșterea prestigiului sau păstrarea calității
produsului furnizat, păstrarea tradiției și a autenticității acestor produse.31

29
Xavier Gellynck, Alessandro Banterle, Bianka Kuhne, Laura Carraresi, Stefanella Stranieri, „Market
Orientation and Marketing Management of Traditional Food Producers in the EU”, British Food Journal, Vol.
114, No. 4, 2012, p. 482.
30
Alessandro Banterle, Alessia Cavaliere, Laura Carraresi, Stefanella Stranieri, „Food SMEs face increasing
competition in the EU market: marketing management capability is a tool for becoming a price maker”,
Agribusiness 30, no. 2, 2014, p. 122.
31
Xavier Gellynck, Alessandro Banterle, Bianka Kuhne, Laura Carraresi, Stefanella Stranieri, op. cit., p. 483.

22
 Capitolul 2. Produsele tradiționale atestate în context socio-
economic

2.1. Produsele tradiționale agroalimentare atestate și dezvoltarea economică

2.1.1. Industria alimentară și dezvoltarea economică
Astăzi aproape tot ce este legat de cultura mâncării și a vinului este privit cu mult
interes de către publicul larg și de către media, dar și de autoritățile publice. 32 Producția de
vin și de mâncare și consumul lor reprezintă fenomene globale care sunt privite cu interes
atât de multinaționale, cât și de micii producători. Există un trend semnificativ de a lega
produsele tradiționale de un anumit loc; de exemplu, un anumit vin sau un anumit produs
alimentar poate fi savurat cu adevărat dacă este preparat în locul lui de origine, cu
ingrediente locale și de către oamenii din comunitate.33

Conform unor studii, produsele tradiționale sau cele cu indicație geografică pot ajuta
dezvoltarea sustenabilă a producției de alimente. Această categorie de produse alimentare are
un potențial major de dezvoltare economică și de asigurare a securității alimentare. Mâncarea
tradițională a fost folosită adesea ca un instrument de promovare a economiei regionale și a
fost o componentă cheie prin care cultura locală era transmisă și altor persoane din afara
32
Gilles Allaire, Francois Casabianca, Erik Thevenod-Mottet, op. cit., p. 8.
33
Claudio Visentin, „Food, Agri-Culture, and Tourism”, Katia Laura Sidali, Achim Spiller, Birgit Schulze
(eds.), Food, Agriculture and Tourism. Linking Local Gastronomy and Rural Tourism: Interdisciplinary
Perspectives, Springer, Heidelberg, 2011, p. xiii.

23
comunității. Prin urmare, mâncarea tradițională specifică unei regiuni poate să-i aducă
comunității o serie de avantaje în fața competiției.34

Specialiștii sugerează că dimensiune geografică care este asociată unui produs

tradițional, dimensiune care poate să cuprindă climatul sau peisajele naturale, influențează
credințele consumatorului. Asocierea cu un loc face ca un produs tradițional să confere
locuitorilor identitate și sentimentul unei bogate moșteniri. Pentru cei plecați din țară
mâncarea tradițională poate fi o sursă puternică de mândrie națională, iar pentru cei care au
vizitat o regiune mâncarea asociată cu ea le poate trezi amintiri plăcute. Producerea de
alimente locale tradiționale contribuie la reintroducerea unei identități locale sau la
menținerea identității sau a culturii. De asemenea, producerea unor alimente de acest tip
întărește mândria de a aparține comunității. Mâncarea, ca moștenire culturală imaterială,
crește reputația unor zone sau regiuni la nivel global și diferențiază zona respectivă față de
altele. Mâncarea și băuturile locale permit unei regiuni să capete un important avantaj
cultural și economic în dezvoltarea sa. Și consumatorii sunt astăzi într-o continuă căutare de
produse autentice, preferându-le pe acestea în defavoarea celor de masă. 35 În acest context,
cultura unei bucătării regionale, prin preparatele sale tradiționale, a devenit un instrument
valoros în promovarea zonei, în dezvoltarea economică, în dezvoltarea mediului rural și în
consolidarea brandului local.36

În concluzie, mâncarea poate să reprezinte un element esențial în consolidarea unui

brand local deoarece ea implică și conectează diverse aspecte legate de experiență. Această
experiență se poate referi la multe dimensiuni precum:

 produsele – băuturile și mâncarea;

 practicile legate de consum – felul de a mânca un produs sau de a lua masa;

 arta și obiceiurile de a prepara un aliment;

 elementele senzoriale, cum ar fi mirosul, gustul, aspectul sau textura;

 originea produsului – mâncare organică, bucătărie etnică sau alimente produse local;

 prepararea produsului alimentar;

 servirea produsului alimentar;

34
Magdalena Florek, Jakub Gazda, „Traditional Food Products – Between Place Marketing, Economic
Importance and Sustainable Development”, Sustainability, Vol. 13, 2021, p. 1.
35
Ibidem, p. 3.
36
Donatella Privitera, Adrian Nedelcu, Virgil Nicula, op. cit., pp. 145-146.

24
  contextul în care produsul alimentar este consumat, restaurante, piețe, etc.37

Aceste aspecte sunt foarte importante și oferă unicitate experienței consumatorului.

2.1.2. Rolul antreprenorului în dezvoltarea economiei locale

De regulă, antreprenorii care oferă pieței produse tradiționale agroalimentare conduc
întreprinderi sau afaceri mici. 38 Din acest motiv este important să analizăm și tema
întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Acest lucru este cu atât mai important cu cât avem în
vedere și faptul că creșterea concurenței conduce adesea la dificultăți pentru întreprinderile
mici și mijlocii de a rămâne pe piață și de a supraviețui în lupta lor cu întreprinderile mari.

În economia contemporană, IMM-urile sunt văzute drept afaceri care au un rol

decisiv în creșterea competitivității și a dinamicii economiei europene. Întreprinderile mici și
mijlocii sunt percepute de specialiști ca fiind principalii actori în dezvoltarea națională și
regională.39

Aceste aspecte sunt subliniate și în Manualul utilizatorului pentru definiția IMM-

urilor, publicat în anul 2015 de către Comisia Europeană. În acest document IMM-urile sunt
descrise ca fiind motorul economiei europene. Acestea creează locuri de muncă, conduc la o
dezvoltare economică și cresc stabilitatea socială. În Europa aproape 21 milioane de
întreprinderi mici și mijlocii furnizau aproape 90 milioane de locuri de muncă. La nivel
european 90% dintre întreprinderi sunt IMM-uri și ele oferă 2 locuri de muncă din 3 locuri
apărute pe piață. În plus, întreprinderile mici și mijlocii, se arată în document, „stimulează
spiritul antreprenorial și de inovare în întreaga UE și, prin urmare, sunt de o importanță
crucială pentru stimularea competitivității și a ocupării forței de muncă”40.

Trebuie menționat că în privința definirii întreprinderilor mici și mijlocii există

numeroase opinii. Diferitele definiții oferite de specialiști sau de organismele internaționale
propun criterii cantitative pentru definirea acestor categorii de întreprinderi. Într-adevăr,
criteriile cantitative sunt cele mai folosite și ele se referă la numărul de angajați sau la cifra

37
Magdalena Florek, Jakub Gazda, op. cit., p. 3.
38
Seamus O’Reilly, Michael Haines, op. cit., p. 138.
39
Hidayet Keskin, Canan Șenturk, Onur Sungur, Hakan M. Kiriș, „The Importance of SMEs in Developing
Economies”, 2nd International Symposium on Sustainable Development, June 8-9 2010, Sarajevo, p. 183.
40
Manualul utilizatorului pentru definiția IMM-urilor, Luxemburg, Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Europene, 2019, p. 3.

25
de afaceri. Aceste criterii sunt utilizate poate și pentru că ele sunt cel mai ușor de măsurat sau
de identificat. Totuși, unii specialiști consideră că numărul angajaților sau cifra de afaceri nu
sunt criterii suficiente pentru a atribui unei afaceri titulatura de întreprindere mică ori
mijlocie pentru că foarte multe dintre ele au activități care se desfășoară în domenii foarte
diferite și, în acest fel, nu se poate realiza o comparație corectă între ele. Astfel experții sunt
de părere că pentru a defini un IMM trebuie să apelăm la criterii calitative și nu doar la cele
cantitative. Mai exact, trebuie avut în vedere și domeniul de activitate al acestor IMM-uri.41

La nivel global, afacerile de familie ocupă o foarte mare pondere din totalul
afacerilor. În Statele Unite ale Americii au început să se dezvolte acum 150 de ani afaceri de
familie care sunt precursoarele întreprinderilor mici sau mijlocii de astăzi. Cele mai multe
afaceri sunt creația și se află sub controlul familiilor la nivel global. În Statele Unite ale
Americii, mai bine de 80% dintre afaceri aparțin unor familii. În Europa, familiile dețin între
70-80% din totalul afacerilor.42

De-a lungul timpului, nicio instituție nu a reușit să conducă la o dezvoltare economică

atât de importantă precum au reușit să o facă întreprinderile familiale. Este unanim acceptat
că această formă de organizare reprezintă principalul motor economic al unei țări capitaliste.
În ultimii ani economiile au avut parte de numeroase crize, dar afacerile de familie și, în
general, IMM-urile au arătat că se pot adapta cu ușurință la noile condiții sociale și
economice.

Ele s-au dezvoltat continuu, o bună parte dintre ele au devenit tot mai cunoscute și au
furnizat noi locuri de muncă. Mai mult decât atât, această categorie de întreprinderi a reușit
în urma crizelor prin care au trecut să-și întărească cultura organizațională, cultură care se
axează în jurul antreprenorului, dar și în jurul unor principii precum respectarea mediului,
principiul sustenabilității sau perpetuarea tradiției. IMM-urile au arătat că pot oferi
numeroase beneficii atât la nivel social, cât și economic.43

Antreprenorii reușesc prin aceste afaceri să pună în practică ideile pe care le au și, de
asemenea, au parte de satisfacții personale. Există și idealul că firma poate evolua pentru că
la început toate corporațiile mari de astăzi au fost întreprinderi mici sau mijlocii. Pe de altă
parte, această categorie de întreprinderi furnizează comunității locuri de muncă, iar tinerilor
41
Hans-Eduard Hauser, „A Qualitative Definition of SME”, SBS Expert Meeting „Towards Better Structural
Business and SME Statistics”, OECD, Statistics Directorate, 3-4 November 2005, p. 12.
42
Elmarie Venter, Shelley Farrington, „The Nature of Family Businesses and their Importance for Economic
Development”, New Centree, No. 58, 2009, p. 135.
43
Ibidem, p. 139.

26
le dă șansa să înceapă o carieră. Dintr-o perspectivă economică, organizațiile de acest tip vin
pe piață cu noi idei care pot să schimbe chiar modul de a se face afaceri în acel domeniu.
Ideile noi, odată ce au fost puse în practică, au un impact pozitiv față de societate și, implicit,
față de creșterea bunăstării lor și a gradului de satisfacție al consumatorilor. De regulă, micii
antreprenori aduc pe piață produse sau servicii noi, iar acest lucru satisface mai multe nevoi
ale membrilor comunității. Importanța economică a micilor antreprenori este colosală. Cu
toate acestea, afacerile de familie sunt subestimate sau nu sunt recunoscute la nivel
internațional sau chiar național, mai ales din cauza faptului că ele nu reușesc să ofere foarte
multe locuri de muncă.44

Industria alimentară și a băuturilor din Europa avea o cifră de afaceri anuală de 1,1
trilioane de euro și de 230 de miliarde euro în valoare adăugată în 2018. Aceste cifre arată că
ea este cea mai mare industrie de producție din Uniunea Europeană. În jumătate dintre statele
europene, industria alimentară și a băuturilor constituie cel mai mare angajator din industria
prelucrătoare. De asemenea, companiile europene din industria alimentară sunt în cea mai
mare parte întreprinderi de tip micro, într-o proporție de 80%. În cazul lor există nouă sau
mai puțini angajați.45

Când produsele tradiționale sunt valorificate se dezvoltă atât activitățile agricole, cât
și cele non-agricole. Prin dezvoltarea comunității gradul de sărăcie se diminuează, se
limitează exodul locuitorilor spre alte zone care oferă mai multe oportunități. De asemenea,
populația în vârstă poate să-și rotunjească veniturile prin implicarea în procesele
caracteristice turismului. Femeile capătă un rol mai important în comunitate pentru că ele
sunt de foarte multe ori deținătoarele cunoștințelor cu privire la specificul alimentar al
zonei.46

44
Ibidem, p. 139.
45
Dimitris Skalkos, „Traditional Foods in Europe: Perceptions & Prospects in the New Business Era”, Modern
Concepts & Developments in Agronomy 8. 2, 2021, p. 787.
46
Maria Magdalena Turek Rahoveanu, Ionica Soare, Adrian Zugravu, Adrian Turek Rahoveanu, Iulian Șorcaru,
„Traditional Food Technologies Opportunity to Increase the Competitiveness of Agriculture”, Romanian
Biotechnological Letters, Vol. 21, No. 5, 2016, p. 11966.

27
2.2. Revitalizarea, recuperarea și menținerea tradiției prin intermediul produselor
tradiționale
Odată cu anul 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene și acest
lucru a adus numeroase contribuții la dezvoltarea economică a țării, la îmbunătățirea
legislației, la finanțarea antreprenorilor și la creșterea relațiilor cu alte state membre. De
asemenea, turismul s-a dezvoltat considerabil, infrastructura a cunoscut îmbunătățiri,
parteneriatele trans-naționale au devenit mai puternicie și mai numeroase. În mod inevitabil,
au fost adoptate strategii pentru dezvoltarea durabilă a țării. Tot după aderarea României la
Uniunea Europeană, micii producători de produse agroalimentare au văzut că sunt încurajați
să își înregistreze produsele pe care ei le fabrică.

În ultimii ani, tot mai mulți consumatori și turiști au ajuns să fie mai interesați de
originea alimentelor pe care le consumă. Interesul lor a contribuit la o dezvoltare economică
a mediului rural sub forma turismului rural. Aici putem vorbi de mai multe forme ale
turismului rural. De exemplu, o componentă a sistemului de alimentație locală include
fermele și piețele fermierilor. Ele reprezintă o formă de turism agricol numită și agroturism. 47
Agroturismul este văzut de specialiști ca o formă a turismului rural și este caracterizat de
faptul că în cazul lui se pune accentul pe utilizarea resurselor din regiunile respective.
Agroturismul presupune o gamă vastă de activități turistice, cum ar fi cazarea (fie la o
pensiune fie într-un camping), catering-ul (de exemplu micul dejun sau masa de seara),
activități de agrement (de exemplu practicarea unor sporturi, călărie, vizite la fermă, vizite la
producătorii locali).48 Trebuie ținut cont de faptul că studiile arată că gastronomia reprezintă
al treilea cel mai important motiv pentru care turiștii vizitează o destinație.49

Astfel, produsele alimentare de calitate, peisajele frumoase, biodiversitatea,

oportunități de inovare în afaceri pentru antreprenori, toate acestea oferă zonelor rurale un
potențial uriaș pentru a face turism. În cazul agroturismului se promovează grija pentru
resursele naturale care în multe țări ale Uniunii Europene au fost pierdute.50

47
Mirela Cărătuș Stanciu, „Aspects of Sustainable Rural Tourism - Farmers’ Markets and Farm Visits”,
Scientific Papers Series Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development Vol. 15,
Nr. 4, 2015, p. 15.
48
Ramona Giurea, Marco Ragazzi, Moise Ioan Achim, and Mihai-Victor Zerbes, „Is agro-tourism eco-
friendly?”, MATEC Web of Conferences, vol. 121, 2017, p. 2.
49
Donatella Privitera, Adrian Nedelcu, Virgil Nicula, op. cit., p. 144.
50
Mirela Stanciu, „The attitude and motivation of buyers of traditional/local/bio products in the context of
agrotourism, in Sibiu County, Romania”, Scientific Papers: Management, Economic Engineering in
Agriculture & Rural Development 13, no. 4, 2013, p. 273.

28
 Și în România, mai ales după integrarea în UE, turismul rural, și implicit
agroturismul, a devenit o industrie. Acest lucru este observat cu precădere în acele zone din
țară care au un potențial turistic ridicat și care au reușit să păstreze tradițiile, obiceiurile sau
bucătăria care ne definesc cultura. De fapt, aceste elemente constituie motivele principale
pentru care turiștii străini aleg să facă această formă de turism la noi. O creștere a fluxului de
turiști are consecințe directe asupra dezvoltării comunității. De fapt, cum susțin și specialiștii
de la noi „dezvoltarea producției artizanale și meșteșugărești depinde direct de creșterea
fluxului turistic în mediul rural românesc deoarece marea majoritate a vizitatorilor nutresc
dorința de a-și procura un bun cu specific local, amintire din locurile vizitate.”51

Prin urmare, turiștii sunt atrași de mediul rural în funcție de oferta culturală a locului.
În plus, este important să existe și o bogată ofertă recreativă dar și persoane cu educație peste
medie. Alina-Petronela Haller consideră că turismul de acest tip capătă greutate atunci când
sunt îndeplinite două condiții:

 Sunt valorificate resursele locale și punctele de atracție caracteristice mediului

rural. Aici ne referim la mentalitatea oamenilor, la cultura și istoria locului,
existența unor evenimente speciale, infrastructura, ospitalitatea localnicilor,
valorificarea produselor tradiționale etc.
 Există un management și un marketing turistic. Mai precis, avem de de a face
cu o organizare și cu o bună administrare a locației, există o calitate înaltă a
serviciilor oferite, există posibilități de dezvoltare a resurselor umane,
siguranța locației este înaltă, accesul la informații este unul foarte bun.52

Nu trebuie să neglijăm faptul că experiențele turiștilor sunt puternic legate de

contactul lor cu bucătăria locală și cu produsele agroalimentare tradiționale. Astfel, „un
element important pentru dezvoltarea și promovarea turismului în general și a celui rural în
special este de a găsi noi modalități pentru a adăuga valoare experienței gastronomice în
scopul de a
o face memorabilă. Experiențele gastronomice ale turiștilor sunt rezultatul unor aspecte ce țin
de perspectiva gastronomică unică pe care o oferă anumite destinații.”53

51
Alina-Petronela Haller, „Tourism industry and local production in Romanian rural space”, Turismul rural
românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate și perspective, Editura Tehnopress, Iași, 2011, p. 29.
52
Ibidem., pp. 30-31.
53
Alina-Petronela Haller, „Gastronomia – Atracție turistică în mediul rural și stimulent al activității
comerciale”, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate și perspectivă, Volumul

29
 Vânzarea produselor locale și a produselor tradiționale susține din plin economia
locală. Pentru fermieri sau pentru micii antreprenori, vânzarea lor reprezintă principala sursă
de venit. Produsele tradiționale sau locale vândute direct de fermieri mențin moștenirea
culturală a zonei rurale prin păstrarea tradițiilor locale, precum evenimentele și festivalurile
locale.54

În ultimul timp au apărut posibilități imense de dezvoltare a turismului bazat pe

alimentație și nutriție, în special pe cel unde se apelează la particularitățile socio-culturale ale
unei destinații turistice rurale. În zilele noastre turiștii sunt foarte curioși și foarte mulți dintre
ei doresc să experimenteze gusturile și mirosurile pe care le poate oferi bucătăria locală. 55
Astfel, ar fi greșit să vedem turismul rural doar în termeni economici. Pe lângă creșterea
locurilor de muncă și creșterea veniturilor celor implicați mai există numeroase alte beneficii.
În primul rând, se valorifică moștenirea culturală a comunității, atât în sensul că este făcută
cunoscută, cât și în sensul că este recuperată, menținută sau revitalizată. De asemenea, se fac
schimb de idei între shareholderi și se realizează un puternic transfer de informații, se
dezvoltă parteneriate, se creează rețele de distribuție de produse locale etc.

2.3. Distribuția producătorilor de produse tradiționale atestate pe teritoriul României

Statisticile arată că antreprenorii care au revitalizat produsele tradiționale alimentare
au o distribuție geografică în regiuni ale țării care sunt recunoscute încă din vechime că sunt
păstrătoare ale tradițiilor, dar de asemenea există numeroși antreprenori și în regiuni cu un
grad mare de vulnerabilitate cauzată de restructurările apărute în diferite industrii, în special
cea extractivă, cum sunt numeroase cazuri în județele Hunedoara sau Maramureș. Datele
statistice arată că numărul cel mai mare de antreprenori care oferă pieței produse tradiționale
atestate provin din mediul rural. Într-o analiză a turismului din localitățile în care
antreprenorii au valorificat produsele tradiționale alimentare se arată că localități ca Bran și
Moieciu din județul Brașov au o activitate importantă. Alți antreprenori au reușit să
consolideze un brand turistic în baza unei mărci.56

XVIII, Editura Tehnopress, Iași, 2009, p. 84.

54
Mirela Cărătuș Stanciu, op.cit., p. 18.
55
Pere Aslimoski, Sase Gerasimoski, „Food and nutrition as tourist phenomenon”, Procedia - Social and
Behavioral Sciences 44, 2012, p. 358.
56
Ionica Soare, „The union between traditional products and tourism, a platform of revitalisation of a category
of villages from Romania on the principles of sustainability”, International Conference “Risk in Contemporary

30
 Imaginea 2.1. Harta produselor certificate din România, (sursa: https://cpac.afir.info/Harta-Producatorilor)

Autoritățile naționale au realizat un Catalog al produselor alimentare certificate din

România (Figura 1). Produsele atestate sunt din mai multe categorii, precum produse din
lapte, produse din carne, produse din legume și fructe, produse din pește, produse de
panificație sau produse apicole. În Catalogul produselor certificate există și băuturi sau
crame. Categoriile de certificări variază de la Rețetă Consacrată sau Produs Tradițional la
Denumire Origine Protejată, Specialitate Tradițională Garantată sau Indicație Geografică
Garantată.

Site-ul oferă o hartă unde produsele sunt grupate după categoriile selectate. Există
130 de crame unde se pot procura vinuri tradițional românești. Cei mai mulți producători de
vin care au primit o certificare sunt din Vaslui, Iași, Vrancea, Timiș, Prahova, dar producători
pot fi identificați și în alte județe.

Țara noastră are o situație bună în ceea ce privește fructele și legumele certificate sau
preparatele realizate din ele. Certificări au primit 1.461 de produse. Printre ele regăsim
Economy”, XIXth Edition, 2018, Galați, p. 334.

31
compoturi, dulcețuri, siropuri, sucuri naturale, oțet, etc. Chiar dacă gama de produse este
bogată și diversificată, în țara noastră doar 2% dintre români consumă zilnic cel puțin 5 porții
de legume și fructe. În alte state europene ponderea populației care consumă de cel puțin 5
ori pe zi fructe și legume este mult mai mare. Spre exemplu, în Irlanda procentul este de 33%
sau Olanda, cu 30%.57

Produsele din pește sunt mult mai puține, catalogul listând doar 76 de produse cu
diferite certificări, dintre care 28 sunt certificate ca Produs Tradițional. Produsele din păstrăv
sunt cele mai întâlnite preparate pe platformă și ele provin în special de la producători din
județele Suceava, Brașov și Prahova. Un alt județ care oferă numeroase produse din pește
este Tulcea, care are 8 produse certificate ca Produs Tradițional. Interesul românilor față de
produsele din pește a crescut foarte mult în ultimii ani. Cu toate acestea, în țara noastră se
consumă mult mai puțin pește decât media de la nivel european. Din perspectiva consumului
de pește, România se află la coada clasamentului european, iar acest lucru ar putea explica și
care este motivul pentru care produsele din pește și derivatele nu sunt înregistrate într-un
număr mare.

În Catalog sunt înregistrate 442 de produse din carne. Printre produsele tradiționale
certificate amintim micii de casă, toba de casă, lebărul de casă înregistrate de Produse
Tradiționale Gabioti din Pleșcoi SRL sau chișca cu orez sau chișca moldovenească
înregistrate de Marcel SRL din Iași. În Galați sunt înregistrate jumările Zimbria, toba
Zimbria sau cârnații de porc Zimbria în untură, produse înregistrate de Verdeș & Co SRL.
Carnea de porc este tipul de carne cel mai frecvent consumat în țara noastră, dar în România
se consumă și carne de vită, pasăre sau oaie.

Produsele din lapte înregistrate sunt numeroase, și anume 1.058. Cu toate acestea,
există și județe care nu au niciun produs din lapte înregistrat, precum este Galațiul. În județul
Brașov sunt înregistrate 87 de produse, cum ar fi urda, cașcavalul, cașul, telemeaua sau
brânza de burduf – dintre acestea 59 sunt înregistrate ca Produs Tradițional.

Catalogul listează 404 produse apicole, un număr destul de mic, dacă avem în vedere
că România este un mare producător de miere de albine și este cunoscută la nivel

57
Harta producătorilor agricoli din România: Unde poți găsi produse românești certificate/ România stă cel
mai bine la capitolul fructe și legume, însă este codașă la pește, https://economedia.ro/harta-producatorilor-
agricoli-din-romania-unde-poti-gasi-produse-romanesti-certificate-romania-sta-cel-mai-bine-la-capitolul-fructe-
si-legume-insa-este-codasa-la-peste.html.

32
internațional pentru astfel de produse. România este după Spania cel mai mare producător de
miere din Europa.58

Oferta de produse tradiționale reprezintă doar o mică parte din ce poate oferi țara
noastră. România are un potențial enorm în acest sens datorită reliefului bogat care permite
valorificarea unor numeroase produse agroalimentare, dar și datorită faptului că fiecare
regiune istorică are caracteristici bine definite. Nu în ultimul rând, pe teritoriul României au
trăit diferite etnii care au contribuit la tezaurul gastronomic al țării noastre. Dezvoltarea
produselor tradiționale certificate este posibilă dacă antreprenorii doresc să pună în practică
idei legate de patrimoniul gastronomic. Produsele tradiționale certificate sunt un brand
agroturistic și o marcă a identității, ele diferențiază un grup social și îi oferă o adâncime
istorică. Prin intermediul antreprenorilor, regiuni turistice tradiționale precum regiunea
Brașov și împrejurimile sale sau Maramureș se pot dezvolta și mai mult.59

Proiectele antreprenoriale, indiferent de mărimea pe care o au, pun în valoare

elemente ale culturii locale. Astfel, „pentru antreprenori, cultura este percepută ca o forță cu
dublă miză: individuală și crearea de valoare nouă. Interacțiunea mediu-social-economic
sintetizează produse culturale sustenabile atunci când sunt viabile, dezirabile și echitabile.
Dimensiunea culturală este adesea instrumentalizată ca un factor de influență în dezvoltarea
proiectelor antreprenoriale”60.

Încurajarea produselor tradiționale a devenit în ultimul timp o politică promovată la

nivel european. Decidenții de la Bruxelles au creat politici prin care să fie susținuți micii
producători și prin care să se încurajeze dezvoltarea zonelor rurale, locuri din care cele mai
multe produse tradiționale provin de fapt.61 La nivel național, european, dar și global, putem
remarca o tendință tot mai mare de producere și de consum a produselor tradiționale. Tot mai
mulți consumatori se orientează către produsele tradiționale sau artizanale și încearcă să evite
consumul produselor de masă. Mai mulți factori contribuie la această schimbare de
paradigmă. În primul rând, creșterea nivelului de trai îi face pe mulți consumatori să prefere

58
Honey Market Presentation, Expert Group 21 April 2022, European Commission, Bruxelles, 2022,
https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/food-farming-fisheries/animals_and_animal_products/documents/
market-presentation-honey_en.pdf.
59
Maria Magdalena Turek Rahoveanu, Ionica Soare, Adrian Zugravu, Adrian Turek Rahoveanu, Iulian Șorcaru,
op. cit., p. 11966.
60
Maria Irina Dromereschi, „Dimensiunile antreprenoriatului românesc între teorie și practică”, Managementul
intercultural, Vol. XVI, Nr. 1, 2014, p. 100.
61
Cezar Ionuț Bichescu, Silvius Stanciu, „Made in România. Traditional Food Products”, Cross-Cultural
Management Journal, Vol. XIX, Issue 1, 2017, p. 30.

33
produsele tradiționale pentru că în cazul lor gustul se distinge față de produsele de masă, iar
procesul de producție este mai atent monitorizat decât în cazul celor de masă. În al doilea
rând, trebuie avut în vedere că standardizarea și globalizarea consumului și a modelării
gustului sunt fenomene care au loc tot mai mult. În contextul acesta, un număr mare de
consumatori doresc să redescopere și să valorizeze produsele tradiționale locale. Trendul
acesta are mai multe explicații. Pe de o parte există dorința de diversificare, pe de altă parte
există o dorință de a redescoperi produse sau ingrediente locale, dar este vorba și despre o
nevoie a unei diete sănătoase sau nevoia de a ne reîntoarce la origini.62

De-a lungul timpului, produsele locale s-au diferențiat față de altele, chiar dacă ele au
evoluat mereu. Numeroase produse au fost perpetuate încă din Antichitate sau din Evul
Mediu. Chiar dacă ele nu au fost cunoscute pentru publicul larg, odată cu industrializarea și
cu creșterea mobilității populației, produsele respective au început să fie tot mai cunoscute și
mai apreciate. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă produsele din Italia, multe dintre
ele fiind cunoscute și apreciate odată cu migrația italienilor în Statele Unite ale Americii. 63
Dar acest lucru este valabil și în cazul altor bucătării tradiționale care au devenit cunoscute
lumii întregi prin fenomenul migrației.

62
Letiția Casangiu, „Registered Traditional Agri-Food Products from Dobruja Region in Romania”, G. D. Tacu
Hârșan, A. P. Haller, D. Ungureanu (eds.), Romanian Rural Tourism in International Context: Present and
Prospects, Vol. 47, Performantica, Iași, 2021, p. 63.
63
Hasia R. Diner, Hungering for America. Italian, Irish, and Jewish Foodways in the Age of Migration,
Harvard University Press, 2002, p. 80.

34
 Capitolul 3. Promovarea produselor tradiționale atestate în
județul Brașov

3.1. Caracteristici geo-demografice și turistice ale județului Brașov

3.1.1. Cadrul natural și cultural al zonei Brașovului

Zona Brașovului este una dintre cele mai vizitată regiuni din România și, probabil,
este una dintre cele mai frumoase. Brașovul, a fost în anul 2019, al doilea cel mai vizitat oraș
din țară.64 Regiunea este bogată în zone muntoase, cu vârfuri înalte și stâncoase, castele și
cetăți medievale și de orașe cu o istorie bogată și pline de viață. Castelul Bran și satul Viscri
(Imaginea 3.1), cu origini saxone, sunt importante puncte de atracție pe harta turistică a
județului. La fel sunt și satele Măgura și Peștera, din comuna Moeciu sau satul Sâmbăta de
Sus. Complexul geologic de la Racoș (Imaginea 3.2), Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche,
Plaiul Foii – loc din care se poate admira Piatra Craiului, cetatea Feldioara sau cetatea Rupea,
toate acestea contribuie din plin la atragerea unui flux mare de turiști din țară sau din afara ei.

Imaginea 3.1. Imagine din Viscri, (sursa: Imaginea 3.2. Complexul geologic de la Racoș,
www.travelmakertours.com) (sursa: https://instatravel.ro)

Pentru mult timp, Transilvania medievală a fost autonomă, iar la sfârșitul secolului al
XVII-lea, ajunge să facă parte din Imperiul Austro-Ungar. Această regiune a României a fost
cunoscută pentru mult timp pentru mozaicul multietnic care locuia în ea. Alături de români,
locuiau maghiari, secui și sași, dar și evrei sau alte minorități.

64
https://www.analizeeconomice.ro/2020/02/cum-arata-topul-judetelor-dupa-numarul.html, accesat în
02.08.2020.

35
 În Brașov, diferitele etnii și-au pus amprenta și asupra gastronomiei locale și nu doar
asupra arhitecturii sau a tradițiilor locale. De exemplu, de la sași au rămas rețete de turtă
dulce, Hanklich-ul sau hencleș-ul – un desert foarte apreciat, Christstollen-ul – un desert
preparat în preajma sărbătorilor de iarnă și numeroase mezeluri. De la maghiari, friptura
brașoveană sau brassoi apropecsenye, gulașul, baigli cu nucă sau mac etc.

Influențele occidentale asupra bucătăriei ardelenești sunt mai vizibile decât în cazul
altor gastronomii regionale din România. Dacă în Muntenia sau Moldova influențele turco-
otomane sau rusești și ucrainene sunt mai vizibile, în Transilvania se resimte o influență a
bucătăriei austro-ungare. Zona de influență, dependența de un anumit imperiu sau simpla
situare geografică au contribuit la conturarea specificului local. De exemplu, condimentele
erau cunoscute și consumate în Transilvania încă din Evul Mediu târziu. Orașe ca Sibiu și
Brașov au fost centre foarte active unde se făcea tranzitul și schimbul de condimente în
comerțul vremii.65

Poziționare județului pe harta țării îi mai conferă o serie de avantaje. Județele vecine
sunt la rândul lor atractive. În județul Sibiu, de exemplu, aflat la vestul Brașovului, turiștii
sunt atrași chiar de reședința județului sau de zona Mărginimii Sibiului, iar în județul Mureș,
la nord-vest de Brașov, Sighișoara reprezintă un alt punct de atracție. (Imaginea 3.3) Adesea,
turiștii care vizitează obiectivele amintite ajung să viziteze și zona Brașovului.

Imaginea 3.3. Rute clasice recomandate turiștilor, (sursa Mark Baker, Steve Fallon, Anita Isalska, Romania &
Bulgaria, Lonely Planet Publications, 2017, p. 30)

65
Mária Pakucs-Willcocks, „Spices and Exotic Foods in 17th-Century Transylvania: The Customs Accounts of
Sibiu”, Angela Jianu, Violeta Barbu (Eds.), Earthly delights: economies and cultures of food in Ottoman and
Danubian Europe, c. 1500–1900, Brill, Leiden, 2018, p. 297.

36
 Într-un ghid turistic realizat de Lonely Planet, zona Brașovului este marcată ca una
potrivită pentru turiști, atât pentru perioada de vară, cât și pentru cea de iarnă. De fapt, în
ghid zona Brașovului este singura zonă recomandată pentru a fi vizitată pe tot parcursul
anului.66 (Imaginea 3.4)

Imaginea 3.4. Sezoanele recomandate pentru turism, în funcție de principalele atracții din România,
(sursa: Mark Baker, Steve Fallon, Anita Isalska, Romania & Bulgaria, Lonely Planet Publications, 2017, p. 22.)

3.1.2. Dezvoltarea antreprenoriatului brașovean și valorificarea patrimoniului

gastronomic al zonei

Județul Brașov, prin suma datelor geografice, condițiilor climatice, a factorului uman,
a istoriei și tradițiilor locale, are foarte multe atuuri pentru a recupera, dezvolta, valorifica și
susține practicile tradiționale. Datorită tehnicilor tradiționale, bine păstrate în timp,
antreprenorii brașoveni reușesc să aducă pe piață produse unice, care nu se supun unor
principii uniformizante, tot mai prezente în ziua de azi.

Valorificarea resurselor naturale vaste și a materiilor prime foarte valoroase din punct
de vedere nutrițional, alături de cunoștințele tradiționale originale, conduc la dezvoltarea de
produse alimentare tradiționale apreciate atât la nivel local, cât și la nivel național sau
internațional. Micii producători locali și cei de dimensiuni medii folosesc de foarte multe ori
materie primă produsă local sau în propriile ferme, atunci când realizează produse alimentare
sau când prestează o serie de servicii agroalimentare specifice regiunii.

66
Mark Baker, Steve Fallon, Anita Isalska, Romania & Bulgaria, Lonely Planet Publications, 2017, p. 22.

37
 Produsele și serviciile producătorilor mici și medii din județul Brașov reușesc, nu de
puține ori, să se distingă de altele similare din celelalte zone ale țării sau chiar față de cele
oferite de producătorii din județele vecine. Produsele realizate la nivelul județului Brașov de
către micii producători sunt foarte apreciate de turiștii care vizitează zona, dar și de locuitorii
județului ori chiar a locuitorilor din zonele limitrofe. Adesea îi vedem la târguri, în piețele
agroalimentare, în piețele volante, în rulote amplasate lângă obiectivele turistice etc. De
asemenea, produse realizate local de mici producători se găsesc și în magazinele mici, de
cartier, de obicei în cele din arealul respectiv. Acest lucru este determinat, din păcate, și de
faptul că micii producători nu au mereu toate mijloacele necesare pentru a-și extinde afacerea
sau pentru a-și certifica produsele, astfel încât să câștige o poziție mai bună pe piață.

Dezvoltarea intensă a turismului din zonă a stimulat apariția multor afaceri. Unii
antreprenori pun la dispoziția turiștilor unități de cazare, alții oferă posibilități de agrement,
alți antreprenori activează în industria agricolă și, evident, unii dintre ei vin pe piață cu
produse agroalimentare. Toate acestea contribuie la dezvoltarea economică a zonei,
antreprenorii oferind noi locuri de muncă locuitorilor. Turismul rural s-a dezvoltat foarte
mult în Transilvania și, implicit, în zona Brașovului. Nu este de mirare că județul are parte de
numeroși antreprenori care activează în zona turismului rural. Această formă de turism este
practicată cu precădere în regiunile care au un potențial turistic ridicat și care au reușit să
păstreze tradițiile, obiceiurile specifice locului sau bucătăria locală. Aceste puncte reprezintă
și motivele principale pentru care turiștii străini aleg să facă această formă de turism în zonă.

Cu toate acestea, un studiu din anul 2011 arată că turiștii preferă să viziteze regiunea
Transilvaniei pentru recreere și odihnă și mai puțin pentru celelalte forme de turism. (Figura
3.1) Evident, și atunci când un turist vizitează zona pentru odihnă sau recreere, el are un
contact inevitabil cu gastronomia locală și cu produsele tradiționale specifice locului.

Figura 3.1. Principalele forme de turism în regiunea Transilvaniei, (sursa Aurelia-Felicia Stăncioiu, Codruța
Băltescu, Anca-Daniela, Vlădoi, Ion Pârgaru, Virgil Nicula, „Transilvania–Microdestinaţie Turistică A
României”, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII (2011), No. 5 (558), p. 139)

38
3.2. Producătorii de produse alimentare atestate din județul Brașov și strategiile de
promovare

Județul Brașov deține cele mai multe produse alimentare tradiționale atestate din țară.
Cele mai multe produse atestate în județ sunt cele din carne. (Tabel 3.1) Deși sunt 91 de
produse, numărul producătorilor este unul relativ mic. Cele mai multe produse sunt realizate
de antreprenori mici, precum Drăgoiu Elena PFA, din localitatea Fundata, Poponeci Ioan
PFA, Căciulă Dănuț PF, Bangală Dorin Gheorghe PFA., toți din aceeași localitate sau de
firme de mărime medie, ca de exemplu Babet Prodcom SRL, din municipiul Brașov,
Cominter Dumbrava Impex SRL, din localitatea Rupea. Produsele sunt realizate din carne de
oaie sau din carne de porc.

Tabel 3.1. Categorii de produse atestate la nivelul județului Brașov

Categorii de produse Număr de produse

certificate

Altele 1

Băuturi 0

Produse din carne 91

Produse din lapte 87

Produse din legume-fructe 21

Produse de panificație 15

Produse din pește 12

Produse apicole 8

Crame 0

Total 235

O parte dintre producătorii de produse din carne produc și produse din lapte. De
exemplu, Bangală Dorin Gheorghe PFA aduce consumatorilor și 5 produse din lapte precum
„Brânză de burduf Bangală Fundata” sau „Cașcaval Bandală Fundata”. Deși portofoliul de
produse este bogat și antreprenorul deține și o pensiune, informațiile despre acesta sunt foarte
sumare. A fost identificată doar o pagină de Facebook, neîntreținută. Din postările de pe
rețeaua de socializare reiese că producătorul a mai participat la târguri ale producătorilor
tradiționali. (Imaginea 3.5 și 3.6)

39
 Imaginea 3.5. Stand de prezentare (Bangală Dorin Imaginea 3.6. Stand de prezentare (Bangală Dorin
Gheorghe P.F.A) la Târg de produse tradiționale, Gheorghe P.F.A) la Târg de produse tradiționale,
(sursa www. Facebook.com) (sursa www. Facebook.com)

În privința tipului de atestare, cele mai multe produse sunt atestate ca „Produs
tradițional” (173). Din totalul de 235 de produse, 59 sunt atestate ca „Produs montan”. (Tabel
3.2)
Tabel 3.2. Tipuri de produse atestate în județul Brașov

Tipuri de produse atestate Număr de

produse
certificate

173
Produs tradițional

1
Rețetă consacrată

59
Produs montan

0
Denumire de Origine Protejată

1
Indicație Geografică Protejată

40
 0
Produse care au dobândit protecție la nivel național

1
Specialitate Tradițională Garantată

Produs certificat ecologic 0

Total 235

S.C. NECRI SAN S.R.L. a primit atestare de „Produs montan” pentru ouăle produse
în ferma situată în localitatea Râșnov. Antreprenorul deține și un complex turistic în Bran,
format dintr-o pensiune și restaurant. În municipiul Brașov sunt amplasate 3 automate de
ouă, în trei piețe ale orașului. La fermă este deschis un magazin propriu, dar antreprenorul
brașovean își distribuie produsele în peste 200 de magazine alimentare din țară, în rețele de
magazine locale din județul Brașov (Avicod, Prodlacta, Sergiana) și în rețeaua de
hipermarketuri Auchan și Selgros Cash&Carry.67

Imaginea 3.7. Ouă produse de S.C. NECRI SAN S.R.L., cu

Imaginea 3.8. Automat de ouă, deținut de de
marcajul „Produs Montan”, (sursa: https://www.bringo.ro)
S.C. NECRI SAN S.R.L, fără marcajul
„Produs Montan”, (sursa:
http://dinbrasov.blogspot.com)

Realizările producătorului au făcut obiectul mai multor apariții în presa locală sau
centrală. Aparițiile din media sunt centralizate pe site-ul oficial al firmei și abordează tema

67
http://regalina.ro, accesat în 10.08.2022.

41
tonomatelor de ouă din oraș. Dar, în presă nu se tratează faptul că ouăle sunt certificate drept
„Produs Montan”. (Imaginea 3.7 și 3.8)

În plus, nici pe site-ul firmei nu se amintește acest aspect. Vedem astfel că

antreprenorul a mizat mai mult pe o promovare printr-o anumită tehnică de vânzare, și mai
puțin prin certificarea produsului. Afișarea produsului în piețe (zone de obicei aglomerate),
prin intermediul automatelor, crește gradul de expunere, însă ar fi fost necesar să se
accentueze și că acesta este un produs de calitate, certificat.

La capitolul „produse apicole” sunt atestate 8 produse, realizate de 5 producători.

Cîrstea V. Alexandru P.F.A, pe de o parte, și Paler Florentina P.F., pe de altă parte, produc
„Miere de salcâm” și „Miere polifloră”. Greavu Daniela P.F. produce „miere de munte”,
Marton Jozsef Laszlo P.F.A. deține un produs denumit „Miere”, iar Kerekes Tibor P.F.
produce „Miere din floarea soarelui ”și „Miere din rapiță”. Toate sunt certificate ca „Produs
Montan”. Pentru acești producători nu au putut fi identificate pagini web de prezentare a
firmei sau a produselor și nici pagini pe rețelele de socializare. Din păcate, nu există nici
mențiuni în presa online, singurele informații despre producător fiind prezente pe site-urile
unor agenții guvernamentale.

3.2.1. Grupul Doripesco – un exemplu de bune practici în promovarea produselor

alimentare tradiționale atestate

Singurul produs cu Indicație Geografică Protejată din zona județului Brașov face
parte din categoria produselor de pește. Este vorba despre „Novacul afumat din Țara Bârsei”
(Imaginea 3.9), produs de Doripesco Prod S.R.L., în comuna Hălchiu sub brand-ul „Delta
din Carpați Doripesco”. Novacul afumat a fost atestat cu eticheta Indicație Geografică
Protejată din anul 2017.

Producătorul mai deține în portofoliu încă alte 6 produse (Imaginea 3.10, 3.11, 3.12 )
care au primit eticheta „produs atestat tradițional”: baghetă pescărească, salată de icre
ardelenească, salată de icre de crap, pastramă pescărească, păstrăv ardelenesc. Acest ultim
produs este realizat din păstrăv crescut de producător și preparate printr-o tehnică specifică
de sărare și afumare, caracteristică zonei.

42
 Imaginea 3.9. Novac Imaginea 3.10. Salată de Imaginea 3.11. Baghetă Imaginea 3.12.Batog

afumat din Ţara Bârsei, icre de crap, (sursa: pescărească, (sursa: afumat,

sursa (sursa: www.produsindeltadincar www.produsindeltadincar (sursa:

www.produsindeltadincar pati.ro) pati.ro) www.produsindeltadincar

pati.ro) pati.ro)

Grupul Doripesco, o afacere de familie, cu o tradiție de 26 de ani, deține mai multe

complexe piscicole dar și unități de cazare sau de agrement. Astfel, compania este implicată
atât în acvacultură, în procesarea peștelui și în turism. Firma brașoveană deține trei unități de
turism: Complexului Turistic Doripesco de la Vadu Roșu, localitatea Rotbav, județul Brașov;
Pensiunea Poiana Râșnoavei, din Râșnov, județul Brașov și Restaurantul Casa
Păstrăvarului care este amplasat la marginea Pădurii Bogății, pe DN 13, în același județ. De
asemenea, firma deține și trei unități de agrement. (Imaginea 3.13, 3.14, 3.15, 3.16)

Imaginea 3.13. Pensiunea Poiana Râșnoavei, Grupul Doripesco, Imaginea 3.14. Platou tradițional cu
(sursa: https://www.poiana-rasnoavei.ro) pește - Pensiunea Poiana Râșnoavei,
Grupul Doripesco, (sursa:
https://www.poiana-rasnoavei.ro)

43
 Imaginea 3.15. Restaurantul Casa Pătrăvarului, Imaginea 3.16. Restaurantul Corabia Doripesco,
Grupul Doripesco, (sursa: www.doripesco.ro) Grupul Doripesco,
(sursa: www.doripesco.ro)

Prin gama largă de servicii pe care le oferă turiștilor și consumatorilor, grupul

brașovean contribuie considerabil la dezvoltarea turismului zonal. Efectele sunt vizibile și la
nivel economic, cât și la nivel de conștientizare a patrimoniului gastronomic al zonei.

Imaginea 3.17. Promovarea produselor atestate
Grupului Doripesco în rețeaua proprie de unități de
agreement, (sursa:
https://www.facebook.com/ProdusinDeltadinCarpati
)
Imaginea 3.18. Punct de desfacere în cadrul unităților
de agreement, (sursa:
https://www.produsindeltadincarpati.ro)

Produsele tradiționale atestate ale acestei firme sunt promovate prin numeroase
canale. În primul rând, ele sunt promovate în cadrul unităților de agrement proprii. (Imaginea
3.17, 3.18) În cele trei unități, consumatorii pot degusta și pot procura diverse produse din
portofoliu, inclusiv cele atestate. De asemenea, firma a organizat mai multe ediții ale
„Festivalului pescăresc Delta din Carpați Doripesco”. Ultima ediție a avut loc în anul 2019,

44
continuitatea evenimentului fiind întreruptă de restricțiile impuse de pandemie. În perioada
23-25 august 2019, evenimentul a strâns peste 10000 de vizitatori.68 (Imaginea 3.19, 3.20)

Imaginea 3.19. Interviu realizat cu Dorin Crizbășan, Imaginea 3.20. Imagine cu standul de prezentare
deținătorul Grupului Doripesco, (sursa: difuzată în cadrul unui reportaj realizat de
www.youtube.com) Televiziunea Iubim Brașovul, (sursa:
www.youtube.com)

Pe lângă concursurile de pescuit sportive, vizitatorii au putut degusta și procura

produse realizate din pește de la mai mulți producători și, evident, produse realizate de
Grupul Doripesco. Printr-un astfel de eveniment, consumatorii au un contact direct cu
produsele și producătorii, pot afla detalii despre metodele de preparare sau de servire etc.
Edițiile evenimentului au fost prezentate și în media, atât cea clasică, cât și în cea online. O
prezentare a evenimentului, unde organizatorii nu au omis să nu prezinte produsele lor
atestate, a avut loc și pe canalul TV dedicat pescarilor – Fishing&Hunting TV. 69 Evenimentul
organizat de Grupul Doripesco a fost prezentat și în cadrul unor reportaje realizate la nivelul
televiziunilor regionale.

Regional, producătorul a mai participat cu produsele sale și la alte evenimente, ca de

exemplu la „Expoziția de promovare a produselor tradiționale”, eveniment organizat în anul
2021 de prefectura Brașov alături de alte instituții locale ca Direcția Sanitar Veterinară și
pentru Siguranța Alimentelor și Direcția pentru Agricultură Județeană. La eveniment au
participat 43 de producători care au oferit vizitatorilor atât produse tradiționale realizate din
pește cât și produse tradiționale realizate din carne sau lapte.70
68
https://www.pastravariifagarasului.ro/2019/09/03/comunicat-de-presa-festivalul-pescaresc-delta-din-carpati-
doripesco-la-a-patra-editie, accesat în 03.08.2022.
69
http://fishingandhuntingtv.com/ro/pescuit/delta-din-carpati-doripesco.html, accesat în 04.08.2022.
70
https://www.forum.doripesco.ro/forum/expozitia-de-promovare-a-produselor-traditionale, accesat în
03.08.2022.

45
 Producătorul acesta a participat și la expoziții și târguri internaționale. De exemplu, în
urma participării la expoziția „Săptămâna Verde” (Grüne Woche), de la Berlin, producătorul
Brașovean a semnat contracte pentru exportul produselor sale certificate.71

În județ mai sunt și alți producători care au produse atestate realizate din pește. Green
Center S.R.L., din orașul Râșnov, a primit certificare pentru produsul „Păstrăv afumat
Bucegi-La Ilie” (certificare de Produs tradițional), S.C. Turism Paler S.R.L., din Sâmbăta de
Sus, a obținut certificare pentru produsul „Păstrăv de munte ‘Popas Sâmbăta’” și este atestat
ca „Produs montan”, S.C. Palermo S.R.L., din Sâmbăta de Sus, a certificat ca „Produs
montan” „Păstrăvul de munte ‘Valea Sâmbetei’”, Divertis Agripex S.R.L. a primit aceeași
certificare pentru produsul „Păstrăv de Viștișoara”. Vedem, astfel, că exceptând producătorul
Doripesco Prod S.R.L. ceilalți antreprenori au reușit să certifice un număr mic de produse,
majoritatea primind dreptul de a fi etichetate sub certificarea de „Produs montan”. Dată fiind
natura geografică a zonei, ne-am fi așteptat să existe mai multe produse din pește atestate, cel
puțin din păstrăv.

S.C. Turism Paler S.R.L. deține în stațiunea Sâmbătă de Sus, Popasul Sâmbăta, cu o
păstrăvărie, pensiunea Miruna și cu alte facilități de agrement. În cadrul complexului există și
un punct de desfacere cu produse realizate din pește. În calitate de producător de produse
agroalimentare nu deține și un web site de prezentare. Pe pagina de Facebook a complexului,
este prezentat complexul, restaurantul, meniurile, dar nu și preparatele atestate.

S.C. Palermo S.R.L., activează din anul 1992 și deține 4 puncte de lucru în domeniul
hotelier și al altor facilități similare, în Stațiunea Climaterică Sâmbăta, Sâmbăta de Sus și
Victoria. Nu au putut fi identificate alte detalii despre producător, acesta neavând un web site
sau o pagină de internet de prezentare.

71
https://www.gazetadeagricultura.info/dezvoltare-rurala/562-produse-traditionale/12365-produsele-
traditionale-de-peste-doripesco-sa-judetul-brasov-merg-la-export.html, accesat în 04.08.2022.

46
3.3. Strategii de promovare a produselor tradiționale atestate disponibile la nivelul
județului Brașov

3.3.1. Promovarea prin intermediul asociațiilor de producători și a asociațiilor culturale

În județul Brașov există mai multe Asociații profesionale, pentru promovarea și

susținerea producătorilor de produse alimentare. Astfel, regăsim:

Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale Brașov

Asociația Producătorilor Tradiționali -Tradiții Brașovene

Asociația Producătorilor de Panificație din Brașov - Țara Bârsei

Asociația producătorilor agricoli Stupini - Brașov
Prin intermediul asociațiilor se realizează o susținere și o promovare a producătorilor
de la nivel local. În plus, asociațiile au rolul de a reprezenta producătorii la nivelul regiunii și
la nivel național sau internațional. Prin asociațiile de acest tip sunt promovate atât produsele,
cât și valorile și tradițiile locale. Asociațiile au un rol considerabil în susținerea
producătorilor și în dezvoltarea durabilă a județului.

Promovarea poate fi făcută și prin intermediul asociațiilor culturale. De exemplu,

pentru zona Transilvaniei trebuie amintite „Asociația My Transylvania” și „Asociația
culturală Imbold”. Acestea promovează cultura și gastronomia locală din regiune. Si unul
dintre producătorii analizați a înființat o asociație - „Asociația Delta din Carpați Doripesco”,
cu scopul de a promova mai bine regiunea.

3.3.2. Promovarea în cadrul târgurilor și expozițiilor

Participarea la târgurile de specialitate aduce numeroase beneficii și pentru

producător și pentru consumatori. În primul rând, antreprenorii sunt aduși în același loc cu
consumatorii, eveniment la care are loc o foarte bună comunicare între posibilii cumpărători
și producători. Aceștia din urmă își pot prezenta într-un mod direct și foarte eficient
produsele, pot oferi mostre, pot răspunde întrebărilor celor interesați, prezintă ultimele
noutăți din portofoliu, au contact cu alți producători sau cu antreprenorii din alte industrii. În
definitiv, promovarea produselor se face într-un mod foarte eficient. De asemenea,

47
fotografiile, filmele, reportajele din presa scrisă sau audio-vizuală etc realizate la evenimente
de acest tip contribuie și mai mult la promovarea producătorilor și a produselor lor.72

Imaginea 3.21. Stand de prezentare Imaginea 3.22. Târgul de Craciun din Brașov, (sursa
aparținând unui producător de lactate, la www.brasovmetropolitan.ro)
Festivalului Brânzei și Pastramei - „Răvășitul
oilor”, Bran (sursa: www.agroinfo.ro)

În județul Brașov au loc mai multe evenimente unde antreprenorii locali își pot
promova produsele tradiționale.

Printre acestea amintim:

Festivalului Brânzei și Pastramei - „Răvășitul oilor”, Bran, eveniment la care pot fi

degustate produse lactate și din carne de oaie. În cadrul evenimentului are loc și o expoziție
gastronomică, expoziție de animale sau serbare câmpenească. (Imaginea 3.21)

Târgul de Crăciun din Brașov – eveniment care reprezintă o atracție pentru turiștii
din țară, dar și din afara țării. (Imaginea 3.22)

Târgul Producătorilor Locali, Brașov.

Piața producătorilor brașoveni – un eveniment care a avut prima ediție în anul 2022,
în orașul Brașov. La eveniment au participat 14 producători locali care au adus publicului
brașovean produse lactate tradiționale, produse din carne de porc, oaie și păstrăv.73

72
Harald Bathelt, Francesca Gοlfetto, Diego Rinallo, Trade Shοws in the Globalizing Knowledge Ecοnomy,
Oxford University Press, Oxfοrd, 2014, p. 4; Rob Davidson, Business Events, Routledge, London, 2019, p. 2.
73
https://www.brasov.net/pieta-producatorilor-brasoveni-in-piata-star-14-producatori-locali-ii-asteapta-pe-
brasoveni-cu-produse-traditionale, accesat în 15.08.2022.

48
3.3.3. Promovarea prin intermediul agențiilor guvernamentale

În cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului Brașov există un Compartiment

pentru Produse Tradiționale. Printre atribuțiile acestui compartiment se numără: oferirea de
asistență tehnică pentru producătorii care vor să realizeze proiecte de atestare; oferirea de
asistență tehnică pentru formularea de proiecte care au ca scop promovarea acestui tip de
produse; promovarea produselor tradiționale; editarea de materiale pentru informarea
publicului larg, precum pliante, broșuri, postere etc., sprijinirea producătorilor şi
procesatorilor pentru colectarea de informații, referinţe bibliografice, înscrisuri etc. care să
ateste că procesul de realizare a produsului are o continuitate istorică; organizarea unui
sistem prin care se realizează comunicarea dintre consumatori și producători. 74 Astfel,
observăm că aceasă instituție are printre atribuții și promovarea producătorilor și a
produselor acestora.

Și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale face eforturi pentru a promova

produsele tradiționale atestate. Pentru aceasta, ministerul publică diverse publicații tematice.

3.3.4. Promovare online

Mediul online a devenit astăzi un instrument foarte puternic de promovare. Fie că este
vorba de site-urile producătorilor, de platforme de socializare sau de publicații de specialitate
online, toate au un impact rapid și puternic asupra posibililor consumatori sau turiști. Chiar
dacă un eveniment, precum un târg de Crăciun sau un Târg de produse tradiționale, are loc
într-o locație anume, în format fizic, mărturiile de la eveniment au un impact rapid și o putere
mare de diseminare dacă ajung să fie făcute publice și în mediul online. De asemenea,
review-urile făcute produselor sau destinațiilor turistice sunt foarte valoroase; ele pot trezi
curiozitatea și interesul cititorilor.75

Vloggerii, fie că sunt vloggeri culinari (de ex. Mark Wiens), fie că sunt ca cei care fac
doar turism, ajung să promoveze cu mare ușurință un produs alimentar local. Mark Wiens,
celebru pentru vlogurile sale are peste 9 milioane de urmăritori. În anul 2019 a vizitat
Brașovul, iar episodul respectiv din vlogul său culinar a strâns peste 3 milioane de
vizualizări. În clip sunt prezentate numeroase preparate culinare tradiționale, locale, încă nu

74
https://www.daj-brasov.ro/index.php/11-daj?start=8, accesat în 05.08.2022.
75
Roberta Minazzi, Social Media Marketing in Tourism and Hospitality, Springer, Cham, 2015, pp. 4-7.

49
se menționează dacă ele sunt atestate sau nu. (Imaginea 3.23, 3.24) Pentru promovarea
produselor atestate, colaboratorii locali ai unor astfel de vloggeri ar trebui să sublinieze acest
aspect.

Imaginea 3.23. Imagine din vlogul realizat de Mark Imaginea 3.24. Imagine din vlogul realizat de Mark
Wiens în zona Brașovului – sunt prezentate preparate Wiens în zona Brașovului – sunt prezentate preparate
tradiționale, (sursa:www.youtube.com) tradiționale, (sursa:www.youtube.com)

Paginile de pe platformele de socializare ale producătorilor sunt un alt canal

important pentru promovarea produselor. Pe Facebook sau pe Instagram, producătorii pot
ține la curent clienții în legătură cu activitatea și produsele lor. De exemplu, ei pot anunța din
timp că urmează să participe la un eveniment precum un târg. Din păcate, comunicarea de
acest tip este neglijată de către producătorii analizați. Mulți dintre aceștia nu au nici site
oficial și nici pagină de Facebook. Excepție face Doripesco Prod S.R.L, care stă foarte bine
la acest tip de comunicare. Tot pe Facebook, există grupul „Târgul producătorilor brașoveni”,
unde au fost identificați producători locali care vând și își promovează produsele alimentare
atestate. De asemenea, și grupul „ROMO: De la Producător direct la Consumator”, un proiect
de antreprenoriat social înființat de doi antreprenori locali.

Site-ul „Ghid în România”76 prezintă principalele puncte de atracție pentru fiecare

județ în parte. Pe platformă sunt prezentate fotografii și descrieri ale principalelor obiective
turistice, locuri de camping, pensiuni, hoteluri, legende locale, evenimente la nivel de regiune
dar și atracții culinare. Pentru județul Brașov, sunt produse lactate și pe bază de carne care
sunt atestate. În acest fel, se face o bună promovare a producătorilor și turiștii sunt atrași să le
deguste.

76
https://www.guide-romania.ro, accesat în 15.08.2022.

50
 Alte promovări ale produselor alimentare atestate, pentru această regiune, sunt
realizate în publicațiile online de specialitate cum ar fi „Gazeta de agricultură”, „Agroinfo”
sau „Agrointel”.

3.4. Promovarea produselor tradiționale și dezvoltarea locală

Pentru micii antreprenori din județ, chiar și pentru cei de dimensiuni medii,
promovarea produselor alimentare atestate reprezintă un proces absolut necesar. Din
nefericire, această activitate de promovare este una costisitoare și, din acest motiv credem că
este oportună înființarea mai multor asociații și a unor grupuri de producători care să adune
un număr mai mare de antreprenori locali pentru a se facilita intrarea pe piața de la nivelul
județului, a regiunii și, firește, și a României.

În regiunea Bucovinei, „Asociația Produs în Bucovina” este un exemplu de bune

practici. Asociația are o rețea de magazine proprii, în mai multe județe din Moldova, unde
produsele locale sunt vândute. De asemenea, asociația organizează regulat evenimente pentru
promovarea producătorilor. Prin promovarea lor este promovată foarte bine și regiunea. Sub
sigla „Produs în Bucovina” nu se vând doar produsele locale atestate ci se atrage atenția
asupra produselor și a regiunii chiar la evenimente care au loc în afara județului Suceava.
(Imaginea 3.25, 3.26)

Imaginea 3.25. Sigla Asociației Produs în Bucovina,

(sursa
https://www.produsinbucovina.ro) Imaginea 3.26. Târgul Bucovinei, Iași, 2014,
(sursa
https://www.produsinbucovina.ro)

Cu toate neajunsurile legate de promovarea lor, produsele tradiționale sunt un

important instrument prin care se promovează regiunea Brașovului și, de asemenea, se

51
încurajează sentimentul de identitate și conștiința apartenenței la o cultură locală. Pentru
turiști și pentru consumatori, aceste produse cresc interesul pentru descoperirea tradițiilor și
valorilor locale. Comunitatea are la rândul ei numeroase beneficii de ordin economic. De
asemenea, producătorii care au reușit să își înregistreze produsele pot să acceseze mai ușor
fonduri dedicate procesării preparatelor.

Dezvoltarea turismului generează mai multe locuri de muncă, în numeroase domenii.

Dezvoltarea de pensiuni și restaurante, dezvoltarea fermelor, dezvoltarea unităților de
procesare, realizarea de evenimente locale - festivaluri, târguri – toate acestea generează
dezvoltare economică la nivel local și crearea de noi locuri de muncă. Am putut vedea că la
nivelul localităților Fundata sau Sâmbăta de Sus se găsește o concentrație mare de
producători locali care aduc pe piață produse alimentare atestate. Pe lângă faptul că ei
realizează această categorie de produse, ei au mai dezvoltat și adevărate complexe turistice.
La nivelul comunității, efectele muncii acestor antreprenori sunt însemnate.

Cum s-a putut constata, mixul de marketing diferă de la producător, la producător.

Din păcate, unii dintre aceștia nu apelează la strategii pentru a-și promova produsele. În
multe cazuri, producătorii nu au putut fi identificați pe nicio altă platformă, afară de
platforma guvernamentală unde sunt înregistrate produsele și producătorii. Alții în schimb,
precum producătorul de preparate realizate din pește Doripesco SRL folosesc multe strategii
pentru promovarea produselor lor. Strategiile variază de la participarea la târguri
internaționale, la promovarea în propriile unități de agrement. Totuși, cei mai mulți recurg
doar la participarea la târguri locale sau la promovarea în unitățile de cazare pe care le dețin.

3.5. Analiza SWOT a producătorilor din județul Brașov

Antreprenorii din județul Brașov care aduc pe piață produse tradiționale atestate se
confruntă cu mai multe dificultăți, pe diferite paliere, dar au parte și de numeroase avantaje
sau oportunități. Ele sunt expuse în următoarea analiză SWOT (Tabelul 3.3):

52
 Tabelul 3.3. Analiza SWOT a producătorilor de produse tradiționale atestate din Brașov

Puncte tari Puncte slabe

 Atractivitatea zonei din punct de vedere  Numărul mic de asociații profesionale

geografic, al istoriei, al tradițiilor, al locale.
recunoașterii internaționale, al  Numărul relativ mic de evenimente
infrastructurii turistice. (târguri și expoziții) de profil la nivel
 Numeroasele atracții turistice din zonă. local sau național.
 Unicitatea produselor locale.  Dificultățile întâmpinate în accesarea
 Apropierea de municipiul Brașov, fondurilor europene.
important punct turistic pe harta României  Dificultățile legate de infrastructura
 Apropierea de castelul Bran, un adevărat rutieră.
brand național.  Numărul mic de asociații profesionale.
 Condiții foarte favorabile pentru creșterea  Lipsa unui program național coerent care
unui număr larg de categorii de animale să promoveze zona și mai ales
care pot fi exploatate în sectorul producătorii locali.
alimentar.  Lipsa unor strategii locale care să
 Comunitățile locale nu sunt la fel de promoveze regiunea și mai ales
îmbătrânite ca alte comunități din țară. producătorii locali.
 Numărul mare de puncte gastronomice  Evenimentele locale nu sunt promovate și
locale. la nivel național.
 Buna publicitate făcută la nivel  Lipsa unui brand de promovare a zonei cu
internațional pentru zona Brașovului. o susținere guvernamentală sau locală.
 Fluxul mare de turiști internaționali și  Slaba prezență în mediul online a
interni. producătorilor locali.
 Existența unui aeroport internațional.  Migrația forței de muncă.
 Existența unor însemnate unități de  Slaba capacitate a antreprenorilor locali
agrement și cazare deținute de de identifica soluții inovative de
producătorii locali. promovare.
 Sectorul economic dezvoltat și destul de
diversificat în regiune.

53
 Oportunități Amenințări

 Interesul tot mai crescut pe care îl afișează  Instabilitatea fiscală și politică.

consumatorii față de gastronomia locală  Instabilitatea economică specifică
transilvăneană. României
 Interesul crescut față de produsele  Instabilitatea determinată de numeroasele
culinare care au un caracter unicat, vizibil restricții sanitare impuse de pandemia
la nivel internațional. Covid19.
 Creșterea numărului de programe,  Lipsa unei strategii de informare a
europene și naționale, care încurajează populației din mediul rural pentru a avea
atestarea și promovarea produselor locale acces la date necesare înființării unei
 Continua dezvoltare a zonei. firme și a depunerii documentației pentru
 Accesul facil al producătorilor la piața de atestarea unui produs.
desfacere. Și în cazul unui export, el poate  Dificultățile birocratice pentru atestarea
fi făcut mai ușor decât dacă s-ar face din unui produs.
alte zone.  Incpacitatea unor zone din mediul rural
 Creșterea nivelului de conștientizare cu de a înființa noi locuri de muncă.
privire la valoarea și unicitatea produselor  Veniturile mici din acest sector de
locale. activitate.
 Dezvoltarea pieței la nivel european și  Tendința de urbanizare a populației.
mondial.  Infrastructura slab dezvoltată din mediul
 Existența unor agenții guvernamentale rural.
europene și naționale care susțin  Dificultățile legate de accesarea unor
promovarea și dezvoltarea producătorilor. împrumuturi bancare.
 Natalitatea scăzută și migrația forței de
muncă.

54
 Concluzii

În ultimii ani, s-a dezbătut foarte mult pe tema contribuției pe care produsele
tradiționale o pot aduce la dezvoltarea rurală și a turismului rural. Dezbaterile nu sunt
cauzate doar de rațiuni care țin de simpla nevoie de a dezvolta zonele rurale, mai sărace, ci și
pentru că pe piața turismului se constată noi tendințe în privința opțiunilor pe care turiștii le
au tot mai des.

Tot mai mulți turiști, din țară și din străinătate, au ajuns să fie foarte interesați de
originea alimentelor pe care le cumpără. Interesul lor a contribuit la o dezvoltare economică a
mediului rural sub forma turismului rural. În acest caz se poate vorbi despre foarte multe
forme pe care le poate avea turismului rural. Una dintre componentele tradiționale ale
sistemului de alimentație locală presupune fermele și piețele din mediul rural. De foarte
multe ori, consumatorii merg în astfel de locații pentru a procura direct de la producător
alimente apreciate ca fiind mult mai valoroase decât cele disponibile în marile lanțuri de
magazine.

De asemenea, agroturismul este văzut de specialiști ca o formă apreciată a turismului

rural. Agroturismul se caracterizează prin aceea că se pune accentul pe utilizarea resurselor
locale pentru a genera un produs. În cazul turismului rural întâlnim o paletă vastă de activități
turistice. Antreprenorii care activează în această industrie oferă cazare, la pensiune sau prin
punerea unui camping la dispoziția turiștilor, oferă servicii de catering sau activități de
agrement. Numeroși antreprenori au construit în complexele lor turistice din mediul rural tot
felul de facilități care permit practicarea unor sporturi, precum călăria, pescuitul, vânătoarea
etc. De asemenea ei pot oferi servicii de transport sau pot fi ghizi atunci când îi duc pe turiști
în vizită la fermele din zonă sau în vizita la producătorii locali. Trebuie să subliniem că la
nivel internațional cercetările arată că gastronomia reprezintă al treilea cel mai important
punct de atracție pentru turiști.

Așadar, produsele alimentare de foarte bună calitate, peisajele deosebite, bogăția

faunei și a vegetației, bogăția conferă zonelor rurale un potențial uriaș pentru a dezvolta o
afacere pentru turism.

55
 În ultima perioadă, la nivel mondial au apărut tendințe care îi fac pe vizitatori să
aleagă să întreprindă o formă de turism bazat pe alimentație și nutriție. Astfel, turiștii aleg tot
mai mult destinații unde pot să descopere bucătăria locală, tradițională. Dar pentru aceasta,
antreprenorii trebuie să valorifice produsele alimentare specifice zonei și să dezvolte și
facilități de cazare sau de agrement. În multe zone rurale din țară nu există nici spații de
cazare și nici un program prin care produsele locale să fie valorificate. Astăzi, turiștii
manifestă o mare curiozitate față de gusturile și mirosurile pe care o bucătărie locală le are,
dar deși există cerere nu există mereu și ofertă.

După aderarea României la Uniunea Europeană turismul românesc s-a dezvoltat

foarte mult, infrastructura s-a îmbunătățit iar parteneriatele au devenit mai puternicie și mai
numeroase. Tot după accederea României la spațiul comunitar, micii antreprenori care
realizează produse agroalimentare au fost încurajați să își înregistreze produsele. Acest
proces le-a adus numeroase beneficii, atât financiare, cât și de imagine, dar mai ales de
protecție a produsului.

Nu trebuie omis și că în ultimii ani s-a dezvoltat si turismul rural la noi. Cauzele
acestei dezvoltări remarcabile sunt diverse. Dar, credem că o contribuție importantă au avut-
o și vectorii de imagine ai unor anumite zone rurale din țară. De exemplu, prințul Charles a
avut o contribuție majoră la revitalizarea și la punerea pe harta turistică a satului Viscri. Și
alte zone rurale din țară au ajuns să fie interesante pentru turiști prin intermediul unor
jurnaliști străini sau a altor personalități din afara țării. Amintim doar celebrul documentar
realizat de BBC, Wild Carpathia.

Totuși, zonele rurale și turismul rural nu se poate dezvolta fără aportul major al
antreprenorilor locali. În România, comparativ cu alte țări din Europa, numărul produselor
tradiționale atestate este relativ mic. La fel și numărul producătorilor locali. Neajunsurile
financiare, condițiile dificile de creditare și lipsa know-how-ului sunt printre principalele
cauze. Județul Brașov este regiunea din țară cu cele mai multe produse atestate.

Frumusețea locului, poziționarea pe harta țării, bogăția tradițiilor locale,

multiculturalismul, multitudinea de obiective turistice, satele tradiționale bine conservate,
fluxul mare de turiști sunt doar o parte dintre atuurile pe care zona le are pentru dezvoltarea
turismului și a antreprenorialului. Producătorii locali și-au înregistrat numeroase produse
(235), iar unii dintre aceștia nu s-au axat doar pe realizarea unei singure categorii de produse
alimentare. Unii producători oferă consumatorilor și produse lactate atestate, și produse din

56
carne atestate. Alții în schimb, oferă clienților doar o anumită categorie de produse, de
exemplu ouă în cazul S.C. NECRI SAN S.R.L., sau produse apicole.

Unii dintre antreprenori au dezvoltat și complexe turistice unde oferă cazare,

posibilități de petrecere a timpului liber, restaurante. Un bun exemplu în acest sens este
Grupul Doripesco SRL., din localitatea Hălchiu. Antreprenorul a înregistrat 7 produse
tradiționale din pește. Printre acestea se află și singurul produs cu Indicație Geografică
Protejată din județului Brașov - „Novacul afumat din Țara Bârsei”, produs trimis și la export.
Grupul Doripesco deține și trei unități de cazare și trei unități de agrement. Experiența de
peste 26 de ani a permis antreprenorului să se dezvolte foarte mult în toți acești ani.
Strategiile de promovare ale produselor și ale turismului din zona amintită sunt foarte
diverse. Producătorul organizează regulat evenimente sportive care atrag mulți turiști și
amatori de pescuit. De asemenea, el organizează „Festivalului pescăresc Delta din Carpați
Doripesco”, participă la târguri și expoziții locale, naționale și internaționale, are numeroase
apariții la TV, în presa locală sau în mediul online. Paginile de socializare și paginile de web
ale producătorului sunt actualizate și informează publicul interesat în legătură cu produsele
lor tradiționale sau cu evenimentele la care se participă.

Nu putem spune același lucru și despre ceilalți producători. Din nefericire,

vizibilitatea în mediul online a producătorilor din Brașov este foarte mică. Astăzi, nu poți să
ai o afacere dacă nu exiști și în mediul online. Paginile oficiale de producător, paginile de pe
site-urile de socializare, prezența pe site-urile de profil, toate acestea au un impact foarte
rapid și major asupra consumatorilor. Mediul online are avantajul de a disemina foarte
repede un mesaj și de a ajunge la un număr foarte mare de posibili clienți, din cele mai
diferite locuri din lume. Dacă un afișaj stradal din județul Brașov are un impact în special
asupra locuitorilor județului și al turiștilor, comunicarea online duce mesajul peste tot în
lume. Producătorii pot apela la o gamă largă de metode de promovare în medul online, de la
marketingul de tipul pay-per-click (PPC), până la promovarea prin intermediul vloggerilor
sau al site-urilor de profil ori al paginilor oficiale.

În analiza noastră am constatat că cei mai mulți producători sunt absenți din mediul
online. Deși întreținerea unui website nu este scumpă, majoritatea lor nu au creat o pagină
unde să își prezinte produsele. Pe de altă parte, atunci când un astfel de website există,
antreprenorii nu mizează și pe prezentarea certificării pe care produsele lor le au.

Un site, bine întreținut, plăcut și ușor de parcurs este cel ce aparține firmei S.C.
NECRI SAN S.R.L., care produce ouăle Regalina, atestate ca „Produs montan”. Dar, nicăieri

57
pe site nu este prezentat acest aspect. Doar pe ambalajul cofrajului de ouă este prezentă
eticheta care denotă o atestare, dar acest lucru se vede doar atunci când consumatorul are un
contact direct cu produsul, în magazin sau în hipermarket.

Astfel, promovarea produselor agroalimentare atestate este o etapă absolut necesar

pentru dezvoltarea afacerii și pentru dezvoltarea locală. Din păcate, activitatea de promovare
este, de multe ori, una destul de costisitoare și, din acest motiv credem că este oportună
înființarea mai multor asociații de profil pentru a se facilita intrarea pe piața regională și chiar
internațională. Prin intermediul asociațiilor profesionale sau culturale se poate realiza și o
promovare mai eficientă și mai rapidă. O regiune nu poate fi promovată doar cu un număr
restrâns de producători. Pentru promovare este nevoie de specialiști, de ajutorul instituțiilor
de la nivel local și național. Cu alte cuvinte, promovarea turismului rural pentru o anumită
regiune trebuie să reprezinte o muncă de echipă unde sunt implicați mai mulți actori.

58
 Bibliografie

Allaire, Gilles, Francois Casabianca, Erik Thevenod-Mottet, „Geographical Origin: A

Complex Feature of Agro-Food Products”, Elizabeth Barham, Bertil Sylvander (eds.), Labels
of Origin for Food. Local Development, Global Recognition, CABI, Oxfordshire, 2011.

Aslimoski, Pere, Sase Gerasimoski, „Food and nutrition as tourist phenomenon”,

Procedia - Social and Behavioral Sciences 44, 2012.

Baker, Mark, Steve Fallon, Anita Isalska, Romania & Bulgaria, Lonely Planet
Publications, 2017.

Banterle, Alessandro, Alessia Cavaliere, Laura Carraresi, Stefanella Stranieri, „Food

SMEs face increasing competition in the EU market: marketing management capability is a
tool for becoming a price maker”, Agribusiness 30, no. 2, 2014.

Banterle, Alessandro, Laura Carraresi, „Competitive Performance Analysis and

European Union Trade: The Case of the Prepared Swine Meat Sector”, Acta Agriculturae
Scandinavica, Section C – Food Economics, Vol. 4, No. 3, 2007.

Bathelt, Harald, Francesca Gοlfetto, Diego Rinallo, Trade Shοws in the Globalizing
Knowledge Ecοnomy, Oxford University Press, Oxfοrd, 2014.

Bichescu, Cezar Ionuț, Silvius Stanciu, „Made in România. Traditional Food

Products”, Cross-Cultural Management Journal, Vol. XIX, Issue 1, 2017.

Bryla, Pawel, „The Role of Appeals to Tradition in Origin Food Marketing. A Survey
among Polish Consumers”, Appetite, No. 91, 2015.

Casangiu, Letiția, „Registered Traditional Agri-Food Products from Dobruja Region

in Romania”, G. D. Tacu Hârșan, A. P. Haller, D. Ungureanu (eds.), Romanian Rural
Tourism in International Context: Present and Prospects, Vol. 47, Performantica, Iași, 2021.

Cărătuș Stanciu, Mirela, „Aspects of Sustainable Rural Tourism - Farmers’ Markets

and Farm Visits”, Scientific Papers Series Management, Economic Engineering in
Agriculture and Rural Development Vol. 15, Nr. 4, 2015.

59
 Davidson, Rob, Business Events, Routledge, London, 2019.

Diner, Hasia R., Hungering for America. Italian, Irish, and Jewish Foodways in the
Age of Migration, Harvard University Press, 2002.

Dromereschi, Maria Irina, „Dimensiunile antreprenoriatului românesc între teorie și

practică”, Managementul intercultural, Vol. XVI, Nr. 1, 2014.

Florek, Magdalena, Jakub Gazda, „Traditional Food Products – Between Place

Marketing, Economic Importance and Sustainable Development”, Sustainability, Vol. 13,
2021.

Gellynck, Xavier, Alessandro Banterle, Bianka Kuhne, Laura Carraresi, Stefanella

Stranieri, „Market Orientation and Marketing Management of Traditional Food Producers in
the EU”, British Food Journal, Vol. 114, No. 4, 2012.

Giurea, Ramona, Marco Ragazzi, Moise Ioan Achim, and Mihai-Victor Zerbes, „Is
agro-tourism eco-friendly?.” MATEC Web of Conferences, vol. 121, 2017.

Haller, Alina-Petronela, „Gastronomia – Atracție turistică în mediul rural și stimulent al

activității comerciale”, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate și
perspectivă, Volumul XVIII, Editura Tehnopress, Iași, 2009.

Haller, Alina-Petronela, „Tourism industry and local production in Romanian rural

space”, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate și perspective,
Editura Tehnopress, Iași, 2011.

Hauser, Hans-Eduard, „A Qualitative Definition of SME”, SBS Expert Meeting

„Towards Better Structural Business and SME Statistics”, OECD, Statistics Directorate, 3-4
November 2005.

Iordan, Valentina, Ghidul gastronomic al României. Bucătăria tradițională, House of

Guides, București, 2010.

Jordana, Jorge, „Traditional Foods: Challenges Facing the European Food Industry”,
Food Research International, Vol. 33, 2000.

Keskin, Hidayet, Canan Șenturk, Onur Sungur, Hakan M. Kiriș, „The Importance of
SMEs in Developing Economies”, 2nd International Symposium on Sustainable
Development, June 8-9 2010, Sarajevo.

60
 Matopoulos, A., M. Vlachopoulou, V. Manthou, B. Manos, „A conceptual framework for
supply chain collaboration: empirical evidence from the agri-food industry”, Supply Chain
Management: An International Journal 12. 3, 2007.

Minazzi, Roberta, Social Media Marketing in Tourism and Hospitality, Springer,

Cham, 2015.

Nistoreanu, Puiu, Bogdan Gabriel Nistoreanu, Liliana Nicodim, „Typical Aspects of

the Traditional Food Behavior within the Romanian Rural Environment”, Puiu Nistoreanu
(ed.), New Trends and Opportunities for Central and Eastern European Tourism, IGI Global,
Hershey, 2019.

O’Reilly, Seamus, Michael Haines, „Marketing Quality Food Products – A

Comparison of Two SME Marketing Networks”, Food Economics-Acta Agriculturae
Scandinavica, Section C 1.3, 2004.
Pakucs-Willcocks, Mária, „Spices and Exotic Foods in 17th-Century Transylvania:
The Customs Accounts of Sibiu”, Angela Jianu, Violeta Barbu (Eds.), Earthly delights:
economies and cultures of food in Ottoman and Danubian Europe, c. 1500–1900, Brill,
Leiden, 2018.

Pilcher, Jeffrey M., Food in World History, Routledge, Abingdon, 2006.

Privitera, Donatella, Adrian Nedelcu, Virgil Nicula, „Gastronomic and Food Tourism
as an Economic Local Resource: Case Studies from Romania and Italy”, GeoJournal of
Tourism and Geosites, Vol. 21, No. 1, 2018.

Richards, Greg, „Gastronomy: An Essential Ingredient in Tourism Production and

Consumption?”, Anne-Mette Hjalager, Greg Richards (eds.), Tourism and Gastronomy, New
York, Routledge, 2002.

Săgeată, Radu, Bianca Dumitrescu, Nicoleta Damian, „Produse tradiționale românești

din sectorul agro-alimentar. Considerații geo-culturale”, Economie agrară și dezvoltare
rurală, București, 2014.

Skalkos, Dimitris, „Traditional Foods in Europe: Perceptions & Prospects in the New
Business Era”, Modern Concepts & Developments in Agronomy 8. 2, 2021.

Soare, Ionica, „The union between traditional products and tourism, a platform of
revitalisation of a category of villages from Romania on the principles of sustainability”,
International Conference “Risk in Contemporary Economy”, XIXth Edition, 2018, Galați.

61
 Stanciu, Mirela, „The attitude and motivation of buyers of traditional/local/bio
products in the context of agrotourism, in Sibiu County, Romania”, Scientific Papers:
Management, Economic Engineering in Agriculture & Rural Development 13, no. 4, 2013

Stăncioiu, Aurelia-Felicia, Codruța Băltescu, Anca-Daniela, Vlădoi, Ion Pârgaru,

Virgil Nicula, „Transilvania–Microdestinaţie Turistică A României”, Economie teoretică și
aplicată, Volumul XVIII (2011), No. 5(558).

Trichopoulou, Antonia, Stavroula Soukara, Effie Vasilopoulou. „Traditional foods: a

science and society perspective”, Trends in Food Science & Technology 18, 2007.

Turek Rahoveanu, Maria Magdalena, Ionica Soare, Adrian Zugravu, Adrian Turek
Rahoveanu, Iulian Șorcaru, „Traditional Food Technologies Opportunity to Increase the
Competitiveness of Agriculture”, Romanian Biotechnological Letters, Vol. 21, No. 5, 2016.

Venter, Elmarie, Shelley Farrington, „The Nature of Family Businesses and their
Importance for Economic Development”, New Centree, No. 58, 2009.

Verbeke, Wim, Luis Guerrero, Valerie Lengard Almli, Filiep Vanhonacker,

Margrethe Hersleth. „European Consumers’ Definition and Perception of Traditional Foods”,
în Kristberg Kristbergsson, Jorge Oliveira (Editors), Traditional Foods. General and
Consumer Aspects, Springer, New York, 2016.

Visentin, Claudio, „Food, Agri-Culture, and Tourism”, Katia Laura Sidali, Achim
Spiller, Birgit Schulze (eds.), Food, Agriculture and Tourism. Linking Local Gastronomy
and Rural Tourism: Interdisciplinary Perspectives, Springer, Heidelberg, 2011.

Resurse web:

Manualul utilizatorului pentru definiția IMM-urilor, Luxemburg, Oficiul pentru

Publicații al Uniunii Europene, 2019,
https://ec.europa.eu/docsroom/documents/42921/attachments/1/translations/ro/renditions/
native.

Harta producătorilor agricoli din România: Unde poți găsi produse românești
certificate/ România stă cel mai bine la capitolul fructe și legume, însă este codașă la pește,
https://economedia.ro/harta-producatorilor-agricoli-din-romania-unde-poti-gasi-produse-
romanesti-certificate-romania-sta-cel-mai-bine-la-capitolul-fructe-si-legume-insa-este-
codasa-la-peste.html.

62
 Catalogul produselor alimentare certificate, https://cpac.afir.info/

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2006 AL CONSILIULUI din 20 martie 2006

privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare, https://eur-
lex.europa.eu/legal content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006R0509&from=en

What Are Traditional Foods?, http://agriculturesociety.com/2010/10/what-are-

traditional-foods.

Honey Market Presentation, Expert Group 21 April 2022, European Commission,

Bruxelles, 2022, https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/food-farming-fisheries/
animals_and_animal_products/documents/market-presentation-honey_en.pdf.

https://www.facebook.com/ProdusinDeltadinCarpati

https://www.produsindeltadincarpati.ro

https://www.pastravariifagarasului.ro/2019/09/03/comunicat-de-presa-festivalul-
pescaresc-delta-din-carpati-doripesco-la-a-patra-editie.

https://www.forum.doripesco.ro/forum/expozitia-de-promovare-a-produselor-
traditionale.

https://www.daj-brasov.ro/index.php/11-daj?start=8.

http://fishingandhuntingtv.com/ro/pescuit/delta-din-carpati-doripesco.html.

https://www.bringo.ro

http://regalina.ro/

http://dinbrasov.blogspot.com

https://instatravel.ro

www.travelmakertours.com

https://www.analizeeconomice.ro/2020/02/cum-arata-topul-judetelor-dupa-
numarul.html

https://www.gazetadeagricultura.info/dezvoltare-rurala/562-produse-traditionale/
12365-produsele-traditionale-de-peste-doripesco-sa-judetul-brasov-merg-la-export.html

www.facebook.com

https://www.guide-romania.ro

www.youtube.com

63
 www.agroinfo.ro

https://www.brasov.net/pieta-producatorilor-brasoveni-in-piata-star-14-producatori-
locali-ii-asteapta-pe-brasoveni-cu-produse-traditionale/

www.brasovmetropolitan.ro

www.doripesco.ro

https://www.poiana-rasnoavei.ro

64