Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
htm
sapiențiale
ultra-esențiale
toleranţa
socio-etică maxi-cotoroanţa
este utopia o infinită toleranţă? o paradoxală socio-armonie? că ordine
sau orânduire
nu s-ar zice?
simultan şi continuu e un bluf chiar discontinuu şi lipsitor şi de
conţinut până la urmă.
luată în relativ, îşi va pierde esenţa absolutist-idealizantă? fi-va
lucrativă?
unde poate fi marja? să nu se răcească drept rebut şarja?
toleranţa ca unealtă armonizatoare? ideal, nu? cât de practic-lucrativ
ar fi?
este intoleranţa o rigoare nefirească? un rău necesar?
este psihicul mai greu şi nefiresc reglabil prin cutume şi legi
tolerant-intolerante?
este virtualitatea sa peste relativ-determinismul fizio-raţional?
corect spus, doar eul de salvat se poate modula just în comdimensiune!
spiritul, sufletul, trupul sunt componente ale sale!
utopia real-ideală este o armonizare plus-minus indefinit. comdefinire.
reglajul dreapta-stânga se cere cât mai fin-frust?!
să moară şi capra/necredinţa vecinului/semenului?
religie intolerantă - oximoron!? mântuire sau ispăşire? iertare sau
pedepsire? jocul cu
extremele, cam sparge schemele, umflă de vânt teoremele...
quod licet Jovi, non licet bovi - v.
sed admiteo r-ego semper - dar e admitent sinelui-jur toujour?! hi!
religiosul - strictă socialitate?
v. durkheim
demonii nu sunt doar comuni. ci şi personali şi până la urmă şi abisali,
nu doar cosmo-
geni, şi anti-, distructori, deci virtuali.
religia e tot o constrângere întru...indefinit. o cale a necăii. o
mijlocire cu extrema divi-
nităţii, altfel sferă a făcut-nefăcutului. de ne putem constitui cursor
pe acest fermoar
al facerii-desfacerii, metabolism (şi) existential, accedem just în
virtual sadea. sic! ha.
până la rescrierea fiecăruia între sacru şi profan, putem adera ca şi
colateral la o religie
justă de sine şi neam. nu inevitabil. căci o gândire-purtare justă poate
suplini şi cel mai
subţire bigotism, cum e în fapt orice credinţă strict spirituală,
dogmatico-sacră.
nici nu e credincios real cel care nu se şi îndoieşte. crede şi nu
cerceta...aceste legi,
căci eşti nebun de le-nţelegi?!
combinaţia iezuit-coşbuciană e revelatoare. relativul
arta m-a ajutat să scap de orice ideologie - mircea săucan
arta are ideologia ei. care interacţionează cu altele orişicât.
ideologia asigură fondul. nu doar ea. ea scrie în fapt mesajul, tema,
morala, mesajul...
ideologia e modul de a vedea-analiza-interpreta. a regiza adică. tot ce
dă filmului spi-
ritual-raţional. chiar şi stilul, interpretarea, restul tehnicii de film
e dirijat, ceva mai
indirect, tot de vederea de ansamblu.
preda
p redarea etică
opera sa vizează condiţia umană drept răs-cruce.
o intersectare între acţiune şi reflecţie, trăirea lucrativ-lucidă.
preda e un camilpetrescian poziţionat ambiţios de ambele părţi - rural-
citadin.
artist şi intelectual fac una cvasi-dual.
fuga de dilemă la preda devine o ştafetă cu ea ca...partener.
contradictoriul, nu doar omenesc, la autor devine aliat firesc.
e impropiu să considerăm dramatică opera sa.
mentalitatea românului de fel combină aparte tragismul şi comicul
existenţial.
nu e doar balcanismul, şi nici doar pancronismul.
deşi vechimea naţiei permite luarea în calcul masiv a vânei
paraistorice.
e de un universalism temeinic, nu doar majoritar etnic.
e un scriitor care nu lucrează pe extreme, pe strapontine...
pornind de la heirupismul şi literar-artistic al epocii post-secund-
mondial-razboinice,
preda a fost un pionier atent la ideologia generică, uman-universală, nu
doar socio-artis-
tică. un pionier cvasi-autonom la dogmă.
având avantajul unei nativităţi natural-rurale, gena artistică a evoluat
fertil din start.
frusteţe cărnoasă de stil şi tematică. previzionând slalomul consecvent
pârtiei.
evită ţărăneşte a face o tribună politico-ideologică din scrierile sale.
un balon cu fundiţe
...roşii.
evul media
personalizarea e bluf fără relaţionare plus-minus infinit.
media mai mult separă decât adună. anti-biserică. chit că şi religia
sub-pune în parte
iar insul divinităţii. când accentuează pe noţiunea de turmă.
vom reuşi totuşi curând să înţelegem şi să punem în practică ideea
esenţă. a sinelui
de jur. mântuibil fără înconjur? pulsând între forme şi neformă realiza-
va justa reformă.
live and let die - paul mccartney ?
poate - trăieşte de sine-jur, şi tu, şi cu ceilalţi, şi cu oricine-
nimeni drept re-contur.
respectă cât mai îmbinat şi individualitatea, şi alteritatea, şi divin-
universalitatea.
tineretul actual preia nu atât ştafeta evoluţiei cât paleta, dar mai
fără penel. pleziris-
mul nici mai atinge vetustul, dar justul histrionism, altfel întemeiat
pe cult/ură.
auto-determinarea nici a auto-dominare nu rezultă, la cât de non-wirless
rămâne!
figurativ, mde!
recentismul sună gol, nici anistorist.
umanitate sau regitate
condiţia umană e de fapt divină, de drept şi de misie (salvare)
nu suntem ai universului cât ai para-materiei. şi nici strict ai noştri,
euri în sine.
cine poate imagina divinitatea, îi este deja superior!
a o şi accesa devine o problemă de timp, spaţiu, modal!!!
orice altă entitate, concretă sau abstractă, ca şi psihică/afectivă se
scrie...în cercul ei
de legi. omul e sub şi peste. eventualii alieni ne pot fi adversari doar
cătă vreme nu vor
depăşi la rândul lor zis simpla condiţie dimensională.
păşind întru condiţia deifică, devenim egali firii şi nefirii laolaltă,
mai presus ca zeii.
e o regitate fără supuşi anume, cel mult auto-impuşi. în fond, cei care
cred, vor, au ne-
voie să creadă! vasalitatea rămâne ca necesitate a echilibrului just-
activ, între toate
şi nimic mai departe!! mai aprope!! vorba poetului. dispare alteritatea
ca sine, fiind o
parte de sine-ţi.
obţinerea condiţiei deifice e marea şi zis imposibila confruntare.
recucerirea eului, între
sine şi nesine, para orice sine. trinitar, prin redeterminarea bio-
psiho-raţio. plastogenic
prin decarcerarea din trupul uman (hominid/itate) şi orice altă doar
biomorfie. şi stm,
adică spaţio-tempo-modal, prin luarea în mână a hăţurilor determinării
de orice fel!
am fost alungaţi din starea de graţie. raiul şi iadul sunt centura a-
stm. universul, nu
doar bio-atomic, e şoseaua stm.
saltul regnic ne-ar putea fi fatal? avem codul neuro-gen(etic), liberul
arbitru. misia e
de a-l accesa, ajustându-ne sine-nesine comateriei.
auto-amor? narcisism firesc? de ce nu? şi ce dacă...aşa? totul e firesc
dacă se mediază
cu nefirea. e mai impropiu normalul strict.
anii 60 ai secolului 20 din mileniul doi
chintesenţă de uman!?
a fost pe când:
ştiinţa era cunoaştere, nu unealtă masonico-mafiotă
filmul era artă, nu tribună sexo-terro
politica mai păstra oarece ingenuitate, măcar ideologică
moda era în armonie între funcţional şi imaginar, nu ultra-ridicol-
fantezistă.
muzica era un mănunchi de ritm şi melos
pictura totuşi o cam luase înainte...pe pantă
omul era regele fericirii sale hippiot-naive încă şi în parte!