Responsabilitati Sociale

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/323308297
Managementul Responsabilitatii Sociale
Book · February 2018
CITATIONS READS
0 944
1 author:
Mihaela Bucur
University of Medicine and Pharmacy of Târgu Mures
25 PUBLICATIONS 37 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
CSR Implementation View project
soft skills of future engineers View project
All content following this page was uploaded by Mihaela Bucur on 21 February 2018.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Câteva cuvinte despre curs și importanța lui
Acest curs a luat naștere în urma unor cercetări amănunțite care au făcut parte din
munca de documentare și cercetare pe care autoarea le-a realizat ani întregi pentru a duce la
bun sfărșit teza de doctorat. Astfel, în perioada în care România beneficia de cuvinte mari
precum responsabilitate sociala sau dezvoltare durabilă doar ca hnow haw venit din partea
marilor corporații, autoarea a incercat să elucideze misterele acestor termene ambigue
pentru mulți, identificând un model prin intermediul căruia companiile, dar și întreprinderile
mai mici să-și poate singure evalua și implementa aceste concepte.
Dezvoltarea durabilă a devenit între timp, cel puţin la nivel politic, declarativ, un
obiectiv al societăţii în ansamblul ei, prin urmare un principiu aplicabil tuturor
componentelor vieţii economico-sociale. Este poate de ajuns să amintim că Premiul Nobel
pentru Pace în anul 2007, a fost atribuit politicianului american Al Gore şi Comisiei
Interguvernamentale a ONU privind schimbarea climei. Documentarul "Un adevăr
incomod"care atrage atenţia asupra consecinţelor dramatice pe care le are încălzirea
planetei, a fost de asemenea recompensat cu un Oscar şi un Emmy.
Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor face parte integrantă, ca o condiţie „sine
qua non”, din conceptul de Dezvoltare Durabilă, apărut prin anii 70 ai secolului trecut, însă
importanţa acestor concepte este acum prezentă şi chiar copleşitoare, inclusiv la buletinele
de ştiri, în reclame, la meteo, pe ambalaje, pretutindeni. Dacă în 2006, când s-a început
studiul acestor concepte, erau puţine articole referitoare la Responsabilitatea Socială, în
ultimul timp, boom-ul de informaţii din această direcţie este din ce în ce mai impresionant.
Conceptele nu sunt clare, nu sunt înţelese, nu sunt studiate îndeajuns, iar în România
specialiştii în Responsabilitate Socială sunt foarte puţini.
Definită ca şi integrarea voluntară a preocupărilor sociale ale societăţilor la
activităţile şi relaţiile lor cu părţile, Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor exercită o
sincronizare a părţilor şi o dezvoltare în direcţia dezvoltării durabile a întreprinderilor pentru
ea însăşi şi pentru societate de asemenea. Dezvoltarea durabilă este astfel un mod de
dezvoltare economică care răspunde la nevoile prezente, permiţând însă şi generaţiilor
viitoare să şi le îndeplinească pe ale lor.
Binele societăţilor este astăzi o întrebare principală a mondializării. Cercetările în
această direcţie, determină percepţia asemenea unui avantaj şi nu ca pe o ameninţare pentru
ţările defavorizate. Efectele mondializării asupra protecţiei sociale sunt contradictorii: ne
conduc simultan la expansiunea activităţilor economice eficace, în contradicţie cu o sumă de
inegalităţi între ţările bogate şi cele sărace. Mondializarea creşte solidaritatea socială, dar
diminuează societăţile tradiţionale care acced la aceasta din necesitate. Se pare că
5
raţionalitatea economică este statul de drept. Grupurile sociale şi ţările nu participă în egală
măsură la beneficiile sau la consecinţele nefaste ale mondializării. Este aşadar nevoie să se
realizeze un nou sistem de valori, care să permită respectarea nevoilor tuturor actorilor
implicaţi în mondializare, fie întreprinderi, grupuri sociale sau ţări dezvoltate ori în curs de
dezvoltare.
Pentru ca întreprinderile să poată proceda la transpunerea în practică a principiilor
umanitare generoase ale dezvoltării durabile, uneori prea vagi/generale pentru a se putea
opera cu ele la nivel microeconomic, este necesară găsirea şi înzestrarea acestora cu
instrumente operaţionale specifice, accesibile taliei fiecărei unităţi economice. Soluţia
concretă propusă constă în integrarea conceptului de Responsabilitate Socială şi Societală a
Întreprinderilor (Corporate Social Responsibility - CSR) în politica lor de dezvoltare
durabilă.
Prin acest proces, ideea de Dezvoltare Durabilă se regăseşte la nivel de întreprindere
sub forma concretă de Responsabilitate Socială a Întreprinderilor (demers abordabil de către
orice întreprindere, independent de talia ei), având ca obiective principale: etica socială,
protejarea mediului şi eficacitatea economică. Pe această cale se poate asigura perenitatea
unei întreprinderi în condiţiile unei păci sociale şi societale efective şi durabile.
Vă ofer posibilitatea de a intra într-o lume mai bună, într-o lume în care suntem
nevoiți să facem bine, nu doar pentru noi ci și pentru cei din jurul nostru, să existam și să
acționăm cu responsabilitate, nu doar pentru că Responsabilitatea Socială este o modă și
vremurile o cer, ci să fim pe deplin convinși că Responsabilitatea Socială va trebui să devină
parte din conștiința fiecăruia, fie persoană fizică, fie juridică, organizație sau entitate de sine
stătătoare.
Autoarea, Dr. Ing. Mihaela Bucur
6
CUPRINS
Câteva cuvinte despre curs și importanța lui ....................................................................................... 5
CUPRINS ............................................................................................................................................. 7
LISTA ABREVIERILOR ȘI ACRONIMELOR .................................................................................. 9
1. GENERALITĂŢI PRIVIND CONCEPTUL DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ A
ÎNTREPRINDERILOR ..................................................................................................................... 10
1.1. INTRODUCERE ........................................................................................................................ 11
1.2. ISTORICUL APARIŢIEI CONCEPTULUI DE CSR............................................................................................ 14
1.3. DEFINIŢIA CONCEPTULUI DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR (CSR) ............ 20
1.4. CONSIDERAŢII GENERALE CSR ..................................................................................................................... 22
1.5. TEST DE AUTOEVALUARE ............................................................................................................................... 26
REZUMAT................................................................................................................................................................... 28
2. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR – OPORTUNITATI SI
PERICOLE......................................................................................................................................... 29
2.1. INTRODUCERE................................................................................................................................................... 30
2.2. DIMENSIUNILE CSR .......................................................................................................................................... 31
2.3. PREZENTAREA COMPARATIVĂ A PERCEPŢIEI ŞI IMPLEMENTĂRII CSR ÎN DIFERITE ŢĂRI ............. 34
2.4.FACTORI CARE FAVORIZEAZĂ IMPLEMENTAREA CSR ............................................................................. 40
2.5.NEAJUNSURI ÎN IMPLEMENTAREA CSR ŞI RISCURI POSIBILE ................................................................ 46
Neajunsuri în implementarea CSR ........................................................................................... 46
Riscuri în cazul neimplicării în CSR ........................................................................................ 47
Erori în realizarea proiectelor CSR .......................................................................................... 48
3. PRINCIPALELE INSTRUMENTE ALE RESPONSABILITĂŢII SOCIALE A
ÎNTREPRINDERILOR ..................................................................................................................... 53
3.1.NORMELE DE CONDUITĂ ......................................................................................................................................... 55
3.3.STANDARDELE DE MANAGEMENT ........................................................................................................................... 58
Standardul ISO 26000 .............................................................................................................. 60
Modelul EFQM......................................................................................................................... 65
3.4. RAPORTAREA..................................................................................................................................................... 69
3.5.ETICHETELE........................................................................................................................................................ 70
3.6. INVESTIŢII RESPONSABILE SOCIAL ............................................................................................................. 74
4. METODE DE EVALUARE ŞI IMPLEMENTARE A RESPONSABILITĂŢII SOCIALE ÎN
ÎNTREPRINDERI ............................................................................................................................. 80
4.1. INTRODUCERE................................................................................................................................................... 81
4.2. PAŞI ÎN IMPLEMENTAREA CSR ....................................................................................................................... 82
4.3.IDENTIFICAREA NIVELULUI DE IMPLEMENTARE CSR ............................................................................. 83
Cazul unei afaceri profitabile ................................................................................................... 85
Elaborarea unui plan de acţiune................................................................................................ 86
4.4. IDENTIFICAREA STAKEHOLDERILOR .......................................................................................................... 88
4.6. IDENTIFICAREA AȘTEPTĂRILOR STAKEHOLDERILOR ............................................................................ 90
Realizarea diagramei de Importanţă a Stakeholderilor ............................................................. 90
Identificarea riscurilor pentru fiecare grup de stakeholderi ...................................................... 92
4.7.IDENTIFICAREA TIPULUI DE MESAJ PENTRU FIECARE STAKEHOLDER ............................................... 94
5. ANALIZA CADRULUI CSR ...................................................................................................... 100
5.1. INTRODUCERE................................................................................................................................................. 101
5.2. IDENTIFICAREA REZULTATELOR DORITE................................................................................................. 102
5.3. REALIZAREA CHESTIONARELOR................................................................................................................ 104
Afirmaţii privind activitatea managerilor: ............................................................................. 105
Afirmaţii privind politica şi strategia ..................................................................................... 105
7
Afirmaţii privind angajaţii ..................................................................................................... 105

Afirmaţii privind legăturile existente între angajaţi şi proiectele de Responsabilitate Socială.106
Afirmaţii privind furnizorii şi resursele .................................................................................. 106
Afirmaţii privind relaţia organizaţiei cu clienţii ..................................................................... 107
Afirmaţii privind societatea .................................................................................................... 107
Afirmaţii privind mediul înconjurător .................................................................................... 107
5.4.REALIZAREA RAPORTULUI TBL ................................................................................................................... 108
5.5.CONCLUZIONAREA AUTOEVALUARII ........................................................................................................ 111
6. IDENTIFICAREA ACTIVITĂŢILOR CSR ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA ACESTORA ................... 116
6.1. METODA DE ATRIBUIREA PRIORITĂȚII ...................................................................................................... 117
6.2. ACȚIUNI IMPORTANTE DE LA CARE SE PORNEȘTE ÎN IMPLEMENTAREA CSR ................................. 118
Codul etic................................................................................................................................ 118
”Ziua voluntarului” ................................................................................................................. 120
Determinarea impactului asupra societăţii ............................................................................. 121
Investiţii pentru comunitate .................................................................................................... 121
Vizitele deschise ..................................................................................................................... 122
6.3. MĂSURAREA PERFORMANŢEI CSR............................................................................................................ 125
INDICATORI CSR: ................................................................................................................ 125
6.4. PROIECTE CSR DE SUCCES ........................................................................................................................... 127
7. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR ŞI MARKETINGUL SOCIAL132
7.1. INTRODUCERE................................................................................................................................................. 133
7.1. BENEFICIILE PROGRAMELOR CSR ............................................................................................................. 134
7.2. TIPURI DE PROGRAME CSR........................................................................................................................... 136
Recomandări pentru informații CSR................................................................................................ 144
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................. 147
8
LISTA ABREVIERILOR ȘI ACRONIMELOR

CSR Corporate Social Responsability (Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor) ;
EFQM European Foundation for Quality Management (Fundaţia Europeană pentru
Managementul Calităţii);
FTSE4Good un index al pieţei care măsoara performanţa companiilor care întrunesc standardele
de responsabilitate corporatiste recunoscute la nivel global;
GRI Global Reporting Initiative (Iniţiativa pentru Raportare Globală);
IBM International Business Machines, este o corporaţie americană, producătoare de
tehnologie;
ILO International Labour Organization (Organizaţia Internaţională a Muncii);
IMM Întreprinderi mici şi mijlocii;
ISO International Organization for Standardization (Organizaţia Internaţională de
Standardizare);
MORI Market & Opinion Research International, cea mai mare orgenizaţie de cercetare de
piaţă din U.K.;
OCDE Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;
OHSAS Occupational Health & Safety Advisory Services (Sanatatea, securitate ocupaţională
şi sănătatea şi securitatea în muncă);
ONG Organizaţie neguvernamentală;
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite;
PR Public Relation (Relaţii Publice);
RSC Responsabilitate Socială Corporativă;
SSM Securitatea şi sănătatea în muncă;
SWOT Strengths, Weaknesses, Opportunities, and Threats (Avantaje, Slăbiciuni,
Oportunităţi, Pericole)
TLB The triple bottom line (Cei trei piloni- oameni, planetă şi profit);
UE Uniunea Europeană;
UNESCO United Nations Education, Science and Culture Organization;
UNGCO United Nations Global Compact Office;
USAID Agenţia Americană pentru Dezvoltare Internatională;
WBCSD World Business Council for Sustainable Development (Consiliul Mondial de Afaceri
pentru Dezvoltare Durabilă);
WSSD World Summit on Sustainable Development (Samitul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă ).
9
Modulul 1
1. GENERALITĂŢI PRIVIND
CONCEPTUL DE RESPONSABILITATE
SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR
CUPRINS
1.1. INTRODUCERE
1.2. ISTORICUL APARIŢIEI CONCEPTULUI DE CSR
1.3. DEFINIŢIA CONCEPTULUI DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ
1.4. CONSIDERAŢII GENERALE CSR
1.5. TEST DE AUTOEVALUARE
1.6. REZULTATE AŞTEPTATE. TERMENI ESENŢIALI.
10
1.1. INTRODUCERE
„CSR is not a cosmetic; it must be rooted in our values. It must make a

difference to the way we do our business.”( CSR-ul nu este o cosmetizare.
Aceasta trebuie să fie înrădăcinată în valorile noastre. Trebuie să se facă o
diferenţă în modul în care facem afaceri.)
Phil Watts, Group Managing
Director Royal Dutch/Shell Group
A activa responsabil înseamnă de fapt a include unele considerente sociale şi

ecologice în activităţile care urmăresc de fapt succesul unei întreprinderi. Cu alte cuvinte,
satisfacerea unor grupuri implicate şi influenţate de societate în luarea deciziilor, înseamnă a
fi un bun cetăţean corporativ.
“Responsabilitatea în activitatea întreprinderii este esenţială pentru a menţine
succesul economic şi pentru a atinge avantajul comercial prin cumpărarea reputaţiei şi
obţinerea încrederii celor care lucrează sau trăiesc în jurul unei companii” .
Clienţii îţi doresc furnizori fiabili, cu o bună reputaţie, furnizorii doresc să vândă
unui client care va reveni pentru a cumpăra din nou şi va plăti la timp, comunitatea din jur
doreşte să fie sigură că organizaţia este responsabilă din punct de vedere social şi ecologic,
iar angajaţii doresc să lucreze pentru firme de care sunt mândri şi care ştiu cum să le
aprecieze contribuţiile.
Activitatea responsabilă nu este ceva nou, fapt dovedit de faptul că majoritatea
întreprinderilor, în special cele mici, au fost întotdeauna aproape de comunităţi, încă de la
începuturile comerţului. Acestea sunt mai capabile să îşi gestioneze abil relaţiile, deoarece
activitatea lor poate fi privită drept o parte integrantă, vizibilă, a comunităţii pe care o
deservesc. De fapt, mulţi întreprinzători ştiu instinctiv că „a face ceea ce trebuie” înseamnă
a deservi clienţii, a avea grijă de moralul personalului, a fi atenţi faţă de furnizori, a fi buni
vecini, a proteja mediul.
Pentru ca întreprinderile să poată proceda la transpunerea în practică a principiilor
umanitare generoase evocate mai sus, uneori prea vagi/generale pentru a se putea opera cu
ele la nivel microeconomic, este necesară găsirea şi înzestrarea acestora cu instrumente
operaţionale specifice, accesibile taliei fiecărei unităţi economice. Soluţia concretă propusă
11
constă în integrarea conceptului de responsabilitate socială a întreprinderilor în politica lor

de dezvoltare durabilă.
Prin acest proces, ideea de dezvoltare durabilă se regăseşte la nivel de întreprindere
sub forma concretă de responsabilitate socială a întreprinderilor (demers abordabil de orice
întreprindere, independent de talia ei), având ca obiective principale: etica socială,
protejarea mediului şi eficacitatea economică. Pe această cale se poate asigura perenitatea
unei întreprinderi în condiţiile unei păci sociale şi societale efective şi durabile.
Pentru a rămâne în competiţie, companiile trebuie să se adapteze la aceste cereri ale
pieţii şi societăţii în care operează. Pentru aceasta, este necesară caracteristica flexibilă a
întreprinderilor, care poate permite reacţia rapidă la aceste schimbări, identificând şi
exploatând mult mai uşor oportunităţile de piaţă existente.
Responsabilitatea implică acţiuni pentru integrarea aspectelor sociale şi ecologice în
operaţiunile de afaceri ale unei firmei. Orice companie poate să susţină o cauză bună, să îşi
încurajeze oamenii să fie voluntari, poate acorda o atenţie sporită modului în care îşi
gestionează relaţiile cu ceilalţi.
Eficienţa energetică, prevenirea poluării şi reducerea sau reciclarea deşeurilor pot
asigura economii de costuri, contribuind astfel la viabilitatea întreprinderilor, iar acestea pot
astfel acţiona pentru a ajuta la protecţia mediului. Astfel de măsuri pot ajuta la
îmbunătăţirea relaţiilor cu comunitatea, cu autorităţile de reglementare şi cu alte autorităţi,
considerându-se oportunităţi de afaceri.
Dintre toate caracteristicile acestui concept, poate cea mai importantă este
deocamdată faptul că aceste activităţi sunt voluntare, ele realizându-se peste îndatoririle
legislative impuse de către fiecare ţară.
“Dacă legislaţia prevede limite maxime de emisii pentru companii, precum şi
proceduri cu privire la modalitatea de verificare şi de raportare a acestor emisii, respectarea
acestor prevederile legale nu poate constitui un act de responsabilitate socială a acesteia.
Însă, preocuparea acestei companii de a reduce emisiile de gaze cu x % sub limita stabilită
de lege se poate încadra în setul de activităţi de responsabilitate socială.”
Astfel, se pot crea posibilităţi de colaborare cu alte organizaţii sau companii, pentru a
promova practici comerciale mai responsabile. Multe tipuri de relaţii de acest fel sunt
disponibile la un cost mic sau inexistent pentru întreprindere, iar acolo unde sunt implicate
costuri, alegerea cu atenţie a ţintelor poate asigura recuperarea investiţiilor prin comunicarea
adecvată a acţiunilor, un moral ridicat al angajaţilor, reputaţie în creştere a companiei şi
apariţia de noi pieţe.
12
Obiective
 Realizarea unei legături între conceptul dezvoltării durabile şi CSR;
 Istoricul apariţiei CSR;
 Analiza comparativă a patronatului de ieri şi de azi;
 Prezentarea definiţiei CSR;
 Prezentarea noţiunii de stakeholder;
 Etapele procesului de imprelentare CSR în companii.
13
Lecţia 1
1.2. ISTORICUL APARIŢIEI CONCEPTULUI DE CSR
Toate secolele trecute au cunoscut sub forme diferite corupţia sau exploatarea
individului, iar istoria ne învaţă că din antichitate până în zilele noastre raporturile
comerciale au cunoscut vicisitudini. Responsabilitatea socială a întreprinderilor este o
concepţie referitoare la contribuţia pe care trebuie să o aibă companiile la dezvoltarea
societăţii moderne. De-a lungul timpului, această contribuţie a fost teoretizată diferit de mai
multe curente de gândire.
Activitatea economică a fost considerată la început ca şi imorală sau amorală. În anul
1970 Î.C. a apărut aşa-zisul Cod al lui Hammourabi, martor al grijii faţă de moralizarea
afacerilor şi reglementarea strictă a schimburilor atât pe plan financiar cât şi comercial.
De asemenea, Aristotel critica aspectul îmbogăţirii de pe urma economiei, chiar în
prelegerile sale teleologice; bogăţia nu trebuie să fie considerată un final al sinelui, ci
trebuie să fie un mijloc în serviciul oamenilor.
În Evul Mediu, nobilii şi micile afaceri au jucat un rol determinant în raporturile
dintre morală şi economie: primii nu executau nici o activitate economică, iar afacerile au
determinat o constrângere puternică asupra relaţiilor economice, graţie unei reglementări
severe (limitarea concurenţei, forţe ierarhice, loialitate şi solidaritate între membri).
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în 1945 marchează o etapă importantă în
această reabilitare a moralităţii şi a respectului faţă de demnitatea umană.
La începutul secolului XIX consecinţele sociale erau dure (locuinţe insalubre, mal-
nutriţie, zile de muncă lungi, absenţa ajutorului social), moment în care etica se reuneşte cu
14
economia prin intermediul catolicismului social, socialismului şi comunismului. Este vorba

despre un exerciţiu de patronat antreprenorial care rezistă sub diverse forme până astăzi.
Patronatul antreprenorial este prima formă de etică patronală care se angajează să respecte
virtuţiile familiale atât în interiorul cât şi în exteriorul întreprinderii. Le Play este considerat
fondatorul acestei forme. Pe scurt, el consideră că patronatul este ansamblul ideilor,
moravurilor şi instituţiilor care reuşesc să ţină grupate mai multe familii pentru a reuşi
acoperirea nevoilor acestora, sub autoritatea unui şef denumit şi patron. “Societatea
reprezintă un sistem de interrelaţionări, o realitate vitală pentru om; ea nu este un organ
impersonal, în care indivizii sunt simple piese ale unui mecanism, iar ideea sociologică
pivot a şcolii lui Le Play e ideea comunităţii de rudenie sau familiale, în sens larg” 1.
În cadrul unei întreprinderi coexistă trei forme de patronat:
 Patronatul material (de la naştere până la moarte) este exprimat şi susţinut de către
biserică, spitale, şcoli, asigurări sociale, pensii.
 Patronatul politic se caracterizează prin influenţa patronilor asupra puterii politice.
 Patronatul moral se exercită asupra comportamentului muncitorilor atât în interiorul
întreprinderii, dar şi asupra familiei.
Patronatul decurge dintr-o formă arhaică de organizare economică, unde şeful
familiei este tatăl şi stăpânul celor care lucrează sub ordinele sale. Obiectivul său este dublu:
de a asigura stabilitatea angajaţilor şi moralizarea socială.
Între 1919 şi 1945 obiectivele patronatului s-au dezvoltat:
 stabilitatea muncii calificate,
 lupta împotriva instalării sindicatelor în întreprinderi,
 lupta împotriva intervenţiei statului în viaţa socială,
 menţinerea puterii economice în întreprindere.
Patronatul se exercită astăzi prin noi metode de gestiune: management participativ,
cultura întreprinderii, marketing social, întreprindere corporatistă.
1
http://aliceminoiu.wordpress.com/2007/09/13/tranzitia-in-viziunea-teoriilor-promovate-de-scoala-le-play/
15
EXEMPLE
De la naştere până la Condiţii de

Motivaţii patronale Instituţii sociale
moarte participare
1. Protecţia copilului
- Condiţii sanitare
- Prime pentru
necorespunzătoare - Femei căsătorite şi
naştere, salarii
1.1. Copilul pentru femeile femei necăsătorite
maternale, consult
preşcolar însărcinate, rată dar obligate să se
pentru nou născuţi,
ridicată a mortalităţii căsătorească
creşe, grădiniţe.
infantile
- Înainte de 1884
şcoala nu era - De la 6 ani, şcoala
obligatorie - Şcoli, taxe pentru
este obligatorie
1.2. Şcoli primare şcoli în oraşe,
- Orarul şcolilor din pentru a beneficia de
orfelinate
oraşe era incompatibil munci sociale.
cu cel al uzinelor.
- Formarea viitorilor
1.3. Învăţământ - Cursuri, burse,
salariaţi ai
profesional ucenici
întreprinderilor
- Cursuri pentru
- Lupta contra adulţi, educaţie - O mai bună
analfabetismului, menajeră, muncă la moralitate:
2. Educarea şi domiciliu, biblioteci trimiterea copiilor la
educaţia tinerelor,
recreerea adulţilor
lupta contra - Instituţii pentru şcoli, renunţarea la
alcoolismului recreere : muzică, alcool.
sport, teatru.
3. Forme de
economie de casă
(domestică)
- Necesitatea unei
- Drepturi pentru
locuinţe decente-
celibatari, case - Întreţinerea
3.1. Locuinţă moralitate în ceea ce
colective, locuinţei
priveşte munca,
individuale, grădini.
munca fixă în uzine
3.2. Alimentaţie - Necesitatea unei - Distribuţie - Moralitate ridicată

alimentaţii sănătoase. gratuită de produse
16
Un muncitor bine alimentare, cantine,

hrănit este mai cooperative de
productiv. consum
4. Forme de
prevenire
- Bolile sau
- Cotizaţii plătite accidentele din
- Fiecare întreprindere doar de patron, doar pricina
are propria sa politică. de angajat, de alcoolismului nu
4.1 Îmbolnăviri patron şi angajat beneficiază de
- Muncitorii sănătoşi
îngrijire
sunt mai productivi. - Medicamente,
îngrijire medicală. - Adeziune
obligatorie în uzine
- Dorinţa angajaţilor
de a-şi ameliora codiţa - Adeziune
socială, de a cumpăra - Case de ajutor obligatorie în uzine
4.2. Economisire
o locuinţă, de a patronal
asigura instruire - Moralitate ridicată
copiilor
- Angajaţi care se - Adeziune
4.3. Invaliditate, retrag înainte de vârstă - Case de bătrâni, obligatorie în uzine
pensii pensionări îşi pierd case de pensii.
toate drepturile - Moralitate ridicată
5. Instituţii diverse
- Favorizarea
- salar familial, - Cupluri căsătorite
5.1. Alocaţii familiilor numeroase,
ajutor material,
familiale tatăl fiind factor de - Moralitate ridicată
reduceri la chirie
stabilitate.
- Grija patronului - Moralitate ridicată

5.2. Asociaţi de - participarea la
pentru a reduce - Vechimea în
muncă beneficii
antagonismele sociale muncă
Tabel -1.1. Tablou sinoptic al instituţiilor sociale în întreprinderile secolului XIX2

Adam Smith era de părere că patronii, în urmărirea profitabilităţii, prin activităţile
lor, vor avea un impact pozitiv asupra societăţii datorită “mâinii invizibile” a pieţei. Probabil
că existenţa acestei mâini invizibile dezvoltă o atenţie din ce în ce mai pregnantă pentru a
demonstra ce înseamnă ca o companie să fie responsabilă.
2
adaptare după Covaş Lilia, Braguţa Aurelia, „Responsabilitatea Socială Corporativă: Aspecte practice”,
Chişinău, 2009
17
Responsabilitatea socială
Patronatul de ieri Patronatul de azi
(sec. XIX) (sec. XX – XXI)
Valorile  morale  etica

istorice  valorile familiare  noile forme de familie
 Stabilizarea forţei de  Fixarea forţei de muncă calificate
muncă
 Flexibilitatea întreprinderii
 Ameliorarea eficacităţii  Ameliorarea imaginii întreprinderii
în întreprinderi
 Ameliorarea eficacităţii
 Lupta împotriva întreprinderii
sindicatelor,
Obiective socialismului şi a  Lupta împotriva sindicatelor din
intervenţiei statului întreprinderi şi a intervenţiei
statului
 Controlul asupra
muncitorilor în  Reconciliere între întreprinderi şi
interiorul şi exteriorul cetăţeni
întreprinderii  Controlul asupra muncitorilor în
interiorul şi exteriorul
întreprinderii
Tabel -1.2 Patronatul de ieri şi de azi
18
CONCLUZII
Aşadar, responsabilitatea socială are un efect durabil, prin convergenţa

performanţelor economice, sociale şi de mediu. Întărirea deciziilor de vârf este evidentă,
responsabilităţile juridice şi morale sunt în creştere, angajamentul social este real, iar un
management responsabil este de asemenea foarte necesar.
Responsabilitatea socială a întreprinderilor, precum si dezvoltarea durabilă pot fi
abordate din mai multe direcţii, aceasta depinzând de scopul urmărit:
a) reglementarea unui sistem de instrumente economice care să
asigure integrarea obiectivelor sociale şi de protecţie a mediului în
politicile economice;
b) reconsiderarea procesului decizional, pentru a permite o largă
participare a societăţii civile şi a factorilor de decizie la diverse
niveluri;
c) crearea şi dezvoltarea unui sistem de informare asupra
consecinţelor unor politici şi acţiuni pentru a facilita inversarea
tendinţelor actuale, non-durabile;
d) dezvoltarea pieţelor bunurilor publice şi a bunurilor şi serviciilor
ecologice;
e) dezvoltarea cercetării în direcţia tehnologiilor folosind mai puţine
resurse naturale, mai puţin poluante, cu riscuri reduse pentru mediu şi
pentru individ;
f) dezvoltarea unui sistem de educaţie şi de formare/comunicare care
să creeze premisele unui dialog social, a unui proces decizional
transparent în condiţiile unei responsabilităţi individuale şi colective şi
a unei evoluţii spre durabilitate în comportamentele de consum şi de
producţie;
g) aplicarea orizontală a criteriilor durabilităţii, asupra tuturor
politicilor economice;
h) dezvoltarea unui sistem de indicatori care să permită o evaluare
periodică, eficace a durabilităţii politicilor şi acţiunilor.
19
Lecţia 2
1.3. DEFINIŢIA CONCEPTULUI DE RESPONSABILITATE

SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR (CSR)
Responsabilitatea socială a întreprinderilor nu este un efect la modă, ea stă pe nişte

baze solide, atât istorice cât şi conceptuale. Astăzi, se pare că nici o societate nu poate scăpa
de responsabilitate socială. Iniţiativele “responsabile” ale companiilor au fost denumite
printr-o varietate de termeni: corporate citizenship, corporate philantropy, corporate societal
marketing, community affairs, community development etc.
Paternitatea conceptului de CSR este atribuită, încă din 1953, lui Howard Bowen,
care identifica o serie de obligaţii ce conduc la politici, decizii şi linii de conduită
compatibile cu obiectivele şi valorile societăţii .
În 1975, Keith Davis şi Robert Blomstrom definesc conceptul de responsabilitate
socială corporatistă astfel: “Responsabilitatea socială reprezintă obligaţia factorilor de
decizie de a acţiona în vederea protejării şi îmbunătăţirii stării de bine a societăţii ca întreg,
alături de necesitatea de a-şi proteja propriile interese.” O definiţie mai clară, din 1963, este
oferită de Joseph McGuire: “Ideea de responsabilitate socială corporatistă presupune faptul
că o corporaţie nu are numai obligaţii economice şi legale, ci şi anume responsabilităţi faţă
de comunitatea în care activează”.
Una din definiţiile Responsabilităţii Sociale a Întreprinderilor (CSR – Corporate
Social Responsability), care întruneşte cel mai larg consens pe plan european se găseşte în
documentul publicat de Comisia Comunităţii Europene, în iulie 2001, cunoscut sub numele
de „Cartea Verde”, este următoarea: „un concept prin intermediul căruia o companie
integrează în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu, în
operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu stakeholderii proprii.”
În definiţia de mai sus termenul „stakeholderi”(în engleză) sau „les parties
prenantes” (în franceză) sugerez a fi tradus în română prin „părţile implicate şi influenţate”,
20
expresie care, este mai explicită şi mai adecvată decât dacă s-ar traduce sub forma de
„părţile participante” .
Definiţia dată responsabilităţii soaciale de profesorul Liviu Marian „prevede obligaţia
managerului de a alege şi aplica acele acţiuni care contribuie la bunăstarea individului în
consens cu interesul societăţii şi al organizaţiei pe care o conduce.”
Următorul pas a fost apariţia “cetăţeniei corporatiste”, concept prin care se spune că o
companie aparţine mai degrabă comunităţii în care activează, ea fiind de fapt un cetăţean (cu
drepturi şi obligaţii) al comunităţii din care face parte.
Nu trebuie confundate noţiunile de CSR, ori cetăţenie corporatistă, cu marketingul
social, care aparţine sectorului non-profit sau nonguvernamental. În viziunea lui Philip
Kotler, marketingul social reprezintă o tehnică de gestiune a schimbării sociale ce conţine
design, implementare şi control al programelor, vizând creşterea accesibilităţii unei idei sau
a unei acţiuni sociale faţă de anumite grupuri ţintă. “În lumea afacerilor este evident faptul
că organizaţiile (companiile) se află în concurenţă pentru câştigarea şi fidelizarea clienţilor.
Deşi este la fel de adevărat, acest lucru apare mai puţin evident în lumea non-profit (a
organizaţiilor nonguvernamentale). Dar şi aici există o luptă pentru subsidii, granturi şi
recunoaştere socială. Deci şi pentru organizaţiile nonguvernamentale demersul de
marketing, respectiv de marketing social, apare ca necesar.”
EXEMPLE
Astfel stakeholderii, în accepţiunea de mai sus, includ următoarele grupuri de actori:
patronii, administratorii, personalul angajat, sindicatele, clienţii, membrii, partenerii de
afaceri, furnizorii (părţi implicate) precum şi opinia publică, concurenţii, guvernul,
electoratul, ONG-urile, grupurile de presiune şi influenţă, comunităţile naţionale şi
internaţionale (părţi influenţate = părţi, mai apropiate sau mai îndepărtate care sunt
supuse efectelor unei activităţi economice). În teoriile sale, Milton Friedman considera că
maximizarea profitului către acţionari este cea mai mare responsabilitate socială a unei
companii. Această teorie a fost contrazisă însă în anii 1990, prin această teorie a
stakeholderilor.
CONCLUZII
Responsabilitatea socială înseamnă distribuirea atenţiei atât asupra rentabilităţii şi

dezvoltării cât şi asupra impactul de mediu şi social. Cu alte cuvinte, justificarea existenţială
a unei întreprinderi, aceea de a produce profit, rămâne bunăoară intangibilă, dar vor fi luate
în considerare, în mod indispensabil, şi interesele părţilor implicate şi influenţate.
21
Lecţia 3
1.4. CONSIDERAŢII GENERALE CSR
Opinia publică joacă un rol esenţial în direcţia încurajării responsabilităţii sociale a

întreprinderilor. Modelul autoritarist şi unilateral de management, care exista în mod
preponderent de mai bine de jumătate de secol, începe să producă efecte de bumerang, care
nu pot fi dezamorsate decât cu implicarea tuturor părţilor societăţii. Responsabilitatea
socială a întreprinderilor înseamnă o investiţie în crearea unei forţe de muncă instruită,
performantă şi motivată pentru a realiza produse şi servicii competitive. „Orientarea strictă
spre maximizarea profitului pe termen scurt şi neglijarea implicaţiilor pe termen mediu şi
lung, înseamnă lipsa de responsabilitate socială. Dezvoltarea în perspectivă constituie
singura alternativă pentru consolidarea economiei pe termen mediu şi lung.”
Naţiunile Unite, Uniunea Europeană reprezintă actorii cei mai implicaţi în elaborarea
unui cadru care să definească CSR şi să stabilească indicatorii prin care poate fi evaluat în
mod transparent acest mod de a face management.
În consecinţă, la ora actuală, pentru a demonstra că este “responsabilă social”, o
companie trebuie să înţeleagă care sunt principiile de CSR promovate la nivel internaţional,
să le adapteze tipului de activitate şi comunităţii locale din care face parte şi să raporteze
periodic în privinţa integrării acestor principii în activităţile sale.
„Afacerile sunt afaceri, scopul scuză mijloacele se justifică mulţi manageri, aplicând
principiul lui Elise „unde începe etica, se termină economia” sau optimul paretian care, cu
cinism, demonstrează că în afaceri este posibil să faci bine unei părţi, fără să o afectezi pe
alta.”
22
Fig. 1.1.- Relaţii cu efecte de CSR3
Societăţile trebuie să-şi schimbe, însă, atitudinea faţă de activitatea economică. Ele
trebuie să acorde o importanţă sporită transparenţei în desfăşurarea activităţii, problemelor
sociale cu care se confruntă angajaţii proprii şi îmbunătăţirii mediului în care îşi desfăşoară
activitatea. Responsabilitatea socială a întreprinderilor reprezintă un model de management
orientat spre performanţă pe termen lung, spre consolidarea competitivităţii şi îmbunătăţirea
relaţiei dintre conducere şi angajaţi.
Pe termen mediu şi lung, câştigătorii competiţiei economice nu sunt cei care reduc
cel mai mult cheltuielile sociale, ci aceia care armonizează costurile sociale cu investiţiile în
tehnologie, cercetare şi inovaţie.
Întrebările despre viitorul planetei întăresc problemele evocate şi converg în cele din
urmă la faptul că întreprinderile trebuie să se angajeze să ţină seama de impactul activităţii
lor. Se pare că nu mai este aşa importantă crearea unei imagini, şi asta deoarece a apărut o
nouă modă managerială: noile mize sunt îndreptate spre exterior, spre unirea părţilor.
Societatea s-a schimbat şi ea pune acum întrebări despre responsabilitate întreprinderilor.
3
http://www.responsabilitatesociala.ro/ce-este-csr.html
23
EXEMPLE
Responsabilitatea socială a întreprinderilor poate fi considerată o axă strategică, iar

procesul de implementare în organizaţii, este progresiv şi poate fi împărţit în trei etape:
1.Prima constă în realizarea unui diagnostic social, în ceea ce priveşte activitatea
firmei pe plan economic, social şi ecologic, prin analiza condiţiilor de muncă, egalităţii în
interiorul întreprinderi, politicilor anti-discriminare, valorilor consumului de energie, apă,
ori nivelul emisiilor de gaze sub efectul de seră.
2.A doua etapă este definirea orientărilor şi obiectivelor de ameliorare a
problemelor identificate.
3.În cele din urmă, a treia etapă constă în realizarea de acţiuni în scopul dezvoltării
durabile, şi construirea unor dispozitive de raportare care permit cuantificarea rezultatelor.
În orice demers CSR, la început, întreprinderile se vor sesiza atunci când vor fi puse
să dea răspunsuri ad-hoc la acuzaţii pe care le primesc faţă de performanţa lor socială sau
de mediu. Pot astfel să apară din partea lor comunicate de presă ori mici schimbări în
activitate, pentru a calma acuzaţiile. De multe ori, activităţile CSR sunt discreţionare, la
nivelul unor acte caritabile ori doar la nivel de filantropie, dar asta nu înseamnă că CSR-ul
este parte componentă a strategiei firmei. În timp însă, se pot dezvolta sisteme manageriale
capabile să identifice şi să prevină riscurile înainte să se materializeze. Odată ce
desfăşoară activităţi cu scop social ori de protejare a mediului, întreprinderile emit
rapoarte CSR, realizează audit social şi de mediu, identificând neconformităţile şi realizând
remedierile potrivite.
24
R
ap de
or m
ta ăs
re u
e rn c
ş i ri
int osti
lu
ar
gn
e
Dia
irea
Defin r CSR
tărilo
orien
Fig. 1.2.- Etape CSR
CONCLUZII
Întreprinderile pot să-şi modifice practicile CSR bazându-se pe un plan strategic, iar
prin demersurile identificate se pot salva cantităţi importante de materie primă şi energie.
Întreprinderile care abordează o astfel de politică sunt mai durabile, pot la nevoie să-şi
reducă impactul asupra mediului, să-şi diminueze cotele de producţie, şi pot obţine avantaje
concurenţiale pentru că reuşesc să anticipeze reglementările naţionale şi europene.
În esenţă, responsabilitatea socială şi societală desemnează o atitudine a ompaniei,
care constă în: respectarea legii, asumarea unui comportament etic, acordarea unei atenţii
deosebite mediului înconjurător şi luarea în considerare a nevoilor şi intereselor tuturor
partenerilor.
25
1.5. TEST DE AUTOEVALUARE
Încercuiţi răspunsurile corecte la

următoarele întrebări.
ATENŢIE: la aceeaşi întrebare pot exista
unul, niciunul sau mai multe răspunsuri corecte!
Timp de lucru: 15 minute
1) Ideea de dezvoltare durabilă se regăseşte la nivel de întreprindere sub forma concretă de

responsabilitate socială a întreprinderilor, având ca obiective principale:
a) etica socială; Da / Nu
b) protejarea mediului; Da / Nu
c) eficacitatea economică; Da / Nu
d) creşterea economică; Da / Nu
2) În cadrul unei întreprinderi coexistă următoarele forme de patronat:

a) Patronatul material; Da / Nu
b) Patronatul politic; Da / Nu
c) Patronatul moral; Da / Nu
3) Obiectivele îmbunătaţite ale patronatului „de azi” sunt:

1) Flexibilitatea întreprinderii; Da / Nu
2) Reconciliere între întreprinderi şi cetăţeni; Da / Nu
3) Lupta împotriva sindicatelor din întreprinderi şi a intervenţiei statului; Da / Nu
4) Controlul asupra muncitorilor în interiorul şi exteriorul întreprinderii Da / Nu
5) Ameliorarea imaginii întreprinderii Da / Nu
26
4) Cetăţenia corporatistă este concept prin care se spune că o companie:

a) integrează în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu, în
operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu stakeholderii proprii; Da / Nu
b) alege şi aplica acele acţiuni care contribuie la bunăstarea individului în consens cu
interesul societăţii şi al organizaţiei pe care o conduce; Da / Nu
c) aparţine mai degrabă comunităţii în care activează, ea fiind de fapt un cetăţean (cu
drepturi şi obligaţii) al comunităţii din care face parte; Da / Nu
5) Stakeholderii includ următoarele grupuri de actori:

a) patronii, administratorii, personalul angajat, sindicatele; Da / Nu
b) clienţii, membrii, partenerii de afaceri, furnizorii; Da / Nu
c) opinia publică, concurenţii, guvernul, electoratul, ONG-urile, grupurile de presiune şi
influenţă; Da / Nu
6) Pentru a demonstra că este “responsabilă social”, o companie trebuie să:

a) înţeleagă care sunt principiile de CSR promovate la nivel internaţional; Da / Nu
b) să le adapteze tipului de activitate şi comunităţii locale din care face parte; Da / Nu
c) să raporteze periodic integrărea CSR în activităţile sale. Da / Nu
7) Procesul de implementare a CSR parcurge următoarele etape:

a) identificare scop, comunicare, actiune, diagnistic; Da / Nu
b) diagnostic social, definire obicetive, acţiuni sociale; Da / Nu
c) diagnostic social, definire obicetive, acţiuni sociale, raportare. Da / Nu
Grila de evaluare: 1-a, b, c; 2-a,b,c; 3-a, b; 4-c; 5-a,b,c; 6-a,b,c, 7-c.
27
REZUMAT
După studierea acestui modul, trebuie

cunoscute:
- obiectivele şi definiţia CSR;
- coexistenţa celor trei forme de patronat:
patronatul material, patronatul politic,
patronatul moral;
- analiza comparativă a patronatului de
REZULTATE AŞTEPTATE ieri şi de azi;
- cunoaşterea noţiunii de stakeholder;
- etapele procesului de imprelentare CSR
în companii
 Ideea de dezvoltare durabilă se regăseşte la nivel de

întreprindere sub forma concretă de responsabilitate
socială a întreprinderilor, având ca obiective principale:
etica socială, protejarea mediului şi eficacitatea economică.
 Patronatul este ansamblul ideilor, moravurilor şi
instituţiilor care reuşesc să ţină grupate mai multe familii
pentru a reuşi acoperirea nevoilor acestora, sub autoritatea
unui şef denumit şi patron.
TERMENI  Responsabilitatea socială a întreprinderilor reprezintă
ESENŢIALI un concept prin intermediul căruia o companie integrează
în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi
cele de mediu, în operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea
cu stakeholderii proprii”.
 Stakeholderii includ următoarele grupuri de actori:
patronii, administratorii, personalul angajat, sindicatele,
clienţii, membrii, partenerii de afaceri, furnizorii (părţi
implicate) precum şi opinia publică, concurenţii, guvernul,
electoratul, ONG-urile, grupurile de presiune şi influenţă,
comunităţile naţionale şi internaţionale (părţi influenţate =
părţi, mai apropiate sau mai îndepărtate care sunt supuse
efectelor unei activităţi economice).
 Cetăţenia corporatistă este un concept prin care se spune
că o companie 28 aparţine mai degrabă comunităţii în care
activează, ea fiind de fapt un cetăţean (cu drepturi şi
obligaţii) al comunităţii din care face parte.
Modulul 2
2. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A
ÎNTREPRINDERILOR –
OPORTUNITATI SI PERICOLE
CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. DIMENSIUNILE CSR
PREZENTAREA COMPARATIVĂ A PERCEPŢIEI ŞI
3.
IMPLEMENTĂRII CSR ÎN DIFERITE ŢĂRI
4. AVANTAJELE IMPLEMENTARII CSR
5. NEAJUNSURI ÎN IMPLEMENTAREA CSR ŞI RISCURI POSIBILE
29
2.1. INTRODUCERE
Ca urmare a trecerii spre o piaţă nouă, responsabilă, întreprinderile sunt tot mai
interesate de CSR, fiind expuse în mod contrar unor riscuri. Acestea apar atunci când
comportamentul firmelor sau stakeholderilor creează unele vulnerabilităţi. În aceste cazuri
de risc, aceşti stakeholderi identifică acele zone vulnerabile şi fac presiuni asupra
întreprinderilor de a-şi modifica comportamentul. Astfel, dialogul cu stakeholderii proprii
devine o necesitate competitivă, ca şi gestionarea riscurilor sociale.
Atât practicienii cât şi teoreticienii sunt de acord că premisa de la care porneşte
fiecare companie în momentul în care se angajează în spiritul CSR este bunăstarea
comunităţii în mijlocul căreia aceasta activează determinând direct capacitatea firmei de a
face sau nu profit. Astfel, este important de identificat care sunt ariile particulare de
actionare a CSR-ului, precum si modul in care este perceput in cele mai importante zone
comerciale ale lumii.
Obiective
 Cunoasterea ariilor particulare de acţionare ale fiecăreia dintre

dimensiunile CSR;
 Diferenţe esenţiale între modelul american cel european de CSR;
 Impactul CSR asupra profitului;
 Avantajele ale aplicării acţiunilor CSR;
 Neajunsurile în implementarea CSR;
 Riscurile în implementarea CSR;
 Erorile în realizarea proiectelor CSR.
30
Lecţia 1
2.2. DIMENSIUNILE CSR
În figura de mai jos sunt ilustrate soluţiile dimensionale ale CSR şi modul în care
acestea interferează. Aceste dimensiuni corespund celor trei Sfere Fundamentale
Existenţiale ale capitalismului: oameni, planetă şi profit.
DIMENSIUNEA
DE MEDIU DIMENSIUNEA
SOCIALĂ
DIMENSIUNEA
Manufacturing
ECONOMICĂ
Fig. 2.1.- Cele trei dimensiuni ale CRS
31
Din punct de vedere economic este important ca deciziile economice să ia în

considerare şi celelalte două dimensiuni, în relaţiile cu furnizorii şi clienţii să existe o
comunicare bazată pe încredere, etică şi feedback din partea acestora.
Etica în afaceri nu reprezintă doar corectitudine în relaţiile de afaceri cu alţi agenţi
economici, ci înseamnă şi preţuri corecte, securitate şi specificaţii adecvate, evitarea
publicităţii ilicite. „nu putem contesta rolul esenţial pe care îl au firmele de afaceri în viaţa
economică şi influenţa acestora asupra societăţii, obiectivul lor încadrându-se în sfera
produceri de bunuri şi servicii pe care individul, comunitatea şi societatea le solicită.” 4
Trebuie evitate afacerile speculative de pe urma cărora doar firma în cauză să aibă de
câştigat, de asemenea trebuiesc evitate relaţiile de afaceri cu parteneri ilegali, evitarea ori
amânarea răspunsurilor la reclamaţiile clienţilor sau furnizorilor.
Aşadar, pe plan social putem pleca de la conştientizarea necesităţii dezvoltării de noi
parteneriate în folosul comunităţii, a realizării unei coeziuni sociale, de realizare a unor
acţiuni filantropice în folosul comunităţii, de promovare a antreprenoriatului, de recrutare a
unor reprezentanţi ai grupurilor defavorizate sau minoritare, oferind egalitate de şanse. Se
poate acţiona pentru sprijinirea educaţiei, culturii, sportului, infrastructurii, devenind astfel
membri speciali ai societăţii. Prin programe CSR îndreptate asupra angajaţilor, se poate
oferi un echilibru între viaţa privată şi cea profesională, posibilităţi de dezvoltare în carieră,
un grad ridicat de satisfacţie a muncii prin condiţii de igienă şi securitate sporite şi salarii
avantajoase.
În ceea ce priveşte dimensiunea de mediu, trebuie avută în vedere o minimizare a
impactului negativ asupra mediului înconjurător produs de activităţile firmei, prin
identificarea posibilităţilor de optimizare a utilizării resurselor, de depozitare şi reciclare a
deşeurilor, prin controlarea şi reducerea poluării atmosferice, a apei, a solului, ori
diminuarea diversităţii faunei şi florei biologice.
4
Liviu Marian, „Responsabilităţile sociale şi etica managerială”, cap.4, Manual de Inginerie Economică,
coordomator Simionescu A., Dacia, 2002
32
EXEMPLE
Iată câteva exemple ale ariilor particulare de acţionare ale fiecărei dimensiuni:
Responsabilitate economică: integritate, cetăţenia corporatistă (concept care
echivalează compania cu un cetăţean şi, în consecinţă, ea are atât drepturi cât şi
responsabilităţi), dezvoltare economică a comunităţilor, transparenţă, prevenirea corupţiei,
plătirea taxelor autorităţilor naţionale şi locale, folosirea furnizorilor locali, angajarea
forţei de muncă locală, etc.
Responsabilitate socială: respectarea drepturilor omului, munca legală, antrenarea
şi dezvoltarea forţei de muncă locale, eliminarea formelor de muncă forţată şi a exploatării
copiilor, contribuţia la expertize pentru programe ale comunităţii etc.
Responsabilitate de mediu: prevenirea sau minimizarea impactului negativ asupra
mediului, susţinerea iniţiativelor de promovare a responsabilităţii asupra mediului,
dezvoltarea şi susţinerea tehnologiilor nepoluante, a economisirii de materie primă, etc.
33
Lecţia 2
2.3. PREZENTAREA COMPARATIVĂ A PERCEPŢIEI ŞI

IMPLEMENTĂRII CSR ÎN DIFERITE ŢĂRI
SUA are cea mai lungă istorie a “Responsabilităţii Sociale a Întreprinderilor” în timp,
însă Marea Britanie şi ţările din Uniunea Europeană precum şi Rusia (de curând) au abordat
şi dezvoltat practicile CSR, mai metodic şi mai intens, în ultimii douăzeci, treizeci de ani.
Se poate aprecia că CSR-ul în SUA nu s-a schimbat în mod spectaculos de-a lungul
ultimilor o sută de ani. Responsabilitatea socială a corporaţiilor americane se manifestă şi se
exprimă în cadrul unei culturi filantropice, foarte dezvoltată peste ocean, confirmată prin
multitudinea proiectelor cu caracter social dintre care unele de-a dreptul spectaculoase (ex.
Centrul şi Bibliotecile publice Rockefeller, iniţiativele lui Carnegie - cu privire la
subvenţionarea de fundaţii caritabile, instituţii ştiinţifice şi culturale, fundaţia Melindei&Bill
Gates, etc)5.
EXEMPLE
Fondatorul concernului Microsoft, Bill Gates, a lansat la Forumul Economic Mondial de la

Davos, din ianuarie 2008, un apel către societăţi şi concerne să dezvolte un capitalism
creativ care să vină în folosul celor mai săraci. Astfel, companiile nu ar înregistra numai
5
 Harvard Business Review on Corporate Responsibility (Harvard Business Review Paperback Series) Paperback – July 10, 2003 by
Harvard Business School Press (Author), C. K. Prahalad (Author), & 1 more )
34
profit, ci ar fi răsplătite şi cu aprecierea tuturor de a fi contribuit la eradicarea sărăciei.

"Lumea devine mai bună, dar acest lucru nu se întâmplă destul de repede şi nici în egală
măsură pentru toţi", a spus Gates, care de curând s-a retras de la şefia Microsoft şi s-a
dedicat în totalitate acţiunilor caritabile. El a mai criticat de asemenea faptul că de imensul
progres tehnologic nu beneficiază decât cei mai înstăriţi şi "de aceea trebuie să găsim
mijloace pentru a face din capitalism o noţiune profitabilă şi pentru cei nevoiaşi",
a declarat Gates, adăugând că donaţiile nu sunt suficiente.
CSR-ul din Marea Britanie face o notă aparte. El se inspiră şi combină modelele din
SUA şi Europa Continentală şi se dovedeşte a fi mult mai performant decât fiecare din
modelul sursă. Explicaţia constă în mod deosebit în faptul că în MB între guvern şi
corporaţii există un dialog continuu, încurajându-se în mod prioritar investiţiile în proiectele
care conţin cea mai mare doză de CSR. Pe de altă parte se poate constata că în programele
de învăţământ ale universităţilor şi şcolilor din M.B. se regăseşte cel mai mare procentaj de
cursuri şi module de instruire în domeniul CSR, în comparaţie cu oricare altă ţară din lume,
cu consecinţele pozitive evidente. Aceste două demersuri specifice explică în mare măsură
succesul economiei britanice, pacea socială şi lipsa grevelor în ultimii 25 de ani.
Rusia de azi dovedeşte o capacitate de percepţie şi implementare foarte rapidă a
CSR-ului în întreprinderile sale majore. Acest fenomen poate fi explicat, în parte, prin
extrapolarea “nostalgică” a principiilor statutare ale socialismului şi comunismului în
statutul social al companiilor actuale.
Spre deosebire de Statele Unite, unde, aşa cum se arată mai sus, practicile CSR sunt
rezultatul unor acţiuni executate pe bază voluntară, în statele europene aceste practici nu se
regăsesc exprimate, în mod tradiţional şi explicit, în politica corporaţiilor.
În majoritatea cazurilor societăţile economice europene se străduiesc, mai degrabă, să
satisfacă multitudinea de exigenţe legale sau normative CSR care sunt exprimate în
ansamblul de legi, norme şi standarde ale ţărilor respective. Modelul de Responsabilitate
Socială a Întreprinderilor s-a "născut" aşadar în Statele Unite, şi a fost preluat în Europa, în
primul rând, de către Marea Britanie. Responsabilitatea socială a întreprinderilor a devenit
subiect principal al dezbaterilor în Europa, în încercarea de a orienta comportamentul
corporaţiilor către probleme sociale.
Uniunea Europeană este interesată de conceptul responsabilităţii sociale, pe care îl
vede ca un mijloc pentru atingerea obiectivului stabilit la Consiliul European de la
Lisabona, din 2000 de a deveni “cel mai competitiv şi mai dinamic sistem economic din
lume, capabil de a susţine dezvoltarea economică prin slujbe mai multe şi mai bune şi
coeziune socială mai mare”6.
Comisia Comunităţii Europene şi-a propus să îşi construiască strategii pentru a
promova Responsabilitatea Socială pe baza unui număr de principii, cum ar fi7:
6
http://www.europarl.europa.eu/
7
http://europa.eu.
35
a) Responsabilitatea Socială este de natură voluntară;

b) Practicile CSR trebuie să fie credibile şi transparente;
c) Abordarea CSR pe trei nivele: economic, social, de mediu;
d) Compatibilitatea practicilor CSR cu instrumentele şi acordurile Internaţionale
existente (Standardele privind condiţiile de muncă ILO, Liniile generale OECD
pentru companiile multinaţionale).
Am identificat o serie de acţiuni care vizează două dimensiuni ale relaţiei dintre
întreprindere şi comunitate:
Dimensiunea internă Dimensiunea externă

În relaţia directă cu angajaţii, companiile au În relaţia cu toţi stakeholderii lor, companiile
responsabilitatea să: trebuie să:
i) asigure îmbunătăţirea calităţii vieţii  sprijine dezvoltarea comunităţilor în
angajaţilor, la locul de muncă şi în care activează.
afara acestuia.
 sprijine dezvoltarea sistemelor
j) asigure un mediu de muncă sigur şi economice locale prin încheierea de
sănătos. parteneriate cu distribuitori autohtoni.
k) abordeze în mod responsabil  respecte drepturile omului stipulate în
restructurările în caz de criză, ţinând Declaraţia Universală a Drepturilor
cont de interesele tuturor părţilor Omului din 1948.
implicate.
l) minimizeze impactul activităţilor pe
 protejeze şi să încurajeze protejarea
mediului înconjurător la nivel global.
care le desfăşoară asupra mediului şi
a resurselor naturale.
Tabel 2.1. Dimensini ale relaţiei dintre companie si comunitate

UE recomandă companiilor să integreze aceste principii în codurile lor de conduită şi
să raporteze asupra modului în care le-au aplicat, şi asta deoarece, munca asiduă în ceea ce
priveşte imaginea unei firme, fără a porni de la problemele de fond, devine riscantă în timp
faţă de analişti specializaţi în întrebări privind problemele sociale.
Un anumit număr de întreprinderi care s-au angajat în aplicarea principiilor
Responsabilităţii Sociale, abordează problemele cu multă reacţie în raport cu societatea,
anticipând riscurile sociale, de mediu, etice înainte ca opinia publică să o ceară. Pentru
aceştia, Responsabilitatea Socială înseamnă că nu trebuie să se îngrijească doar de
rentabilitate şi dezvoltare ci şi de impactul de mediu şi cel social. Acestea trebuie să se
îngrijească de preocupările părţilor: salariaţi, acţionari, clienţi, furnizori, societatea civilă.
36
Global Compact este o iniţiativă a Secretarului General ONU, de a crea un

parteneriat între Naţiunile Unite şi companii pentru atingerea dezvoltării durabile la nivel
global. Programul a devenit operaţional în luna iulie a anului 2000.
UE recomandă companiilor să integreze Principiile Global Compact în strategia lor
de acţiune şi să la promoveze în toate sferele de influenţă, iar integrarea celor zece principii
presupune trei etape. Astfel, compania:
1. îşi ia angajamentul de a respecta principiile, înscriindu-se în Global Compact.
2. elaborează un plan de implementare a principiilor.
3. raportează anual către Global Compact progresul făcut în implementare.
The United Nations Global Compact (UNGC), în 25 iunie 2008, a eliminat 630 de companii
afiliate8 din pricina necomunicării acţiunilor CSR realizate. Asta înseamnă că firmele care
cred că afilierea la astfel de organizaţii fără nici un efort le este benefică, se pare că se
înşeală amarnic.
EXEMPLE
Funcţional, Global Compact este o reţea formată din agenţii ale Naţiunilor Unite,
companii, organizaţii sindicale, organizaţii de afaceri, organizaţii academice, organizaţii
ale societăţii civile, instituţii guvernamentale/administrative. Global Compact acţionează ca
un ghid pentru companiile care se orientează către CSR. Programul prezintă direcţii de
acţiune care se subsumează unui set de zece principii universale, împărţite pe 4 domenii de
interes:
Companiile trebuie:
d) să sprijine şi să respecte drepturile omului;
Drepturile Omului: e) să se asigure că nu sunt complici la încălcarea drepturilor
omului.
f) să susţină dreptul la libera asociere;
Standarde de muncă: g) să contribuie la eliminarea tuturor formelor de muncă

forţată;
h) să contribuie la eradicarea fenomenului de încadrare a
8
http://www.unglobalcompact.org/NewsAndEvents/news_archives/2008_06_25.html
37
copiilor în forţa de muncă;

i) să contribuie la eliminarea discriminării în ocuparea
locurilor de muncă şi exercitarea profesiei.
j) să abordeze anticipativ problemele de mediu;
k) să promoveze responsabilitatea faţă de mediul
Mediul înconjurător: înconjurător;
l) să încurajeze dezvoltarea şi difuzarea tehnologiilor care
nu degradează mediul înconjurător;
Lupta împotriva m) să combată orice formă de corupţie, inclusiv mita şi
corupţiei: şantajul.
Tabel 2.2. Domeniile de interes ale Pactului Glabal9
Aderând la Pactul Global companiile obţin următoarele avantaje:

 Aderarea la Pactul Global înseamnă o asociere la valorile şi principiile
universale promovate de ONU;
 Constituirea unei reţele naţionale a Pactului Global oferă oportunitatea de a
intra în proiecte de parteneriat cu ONU şi agenţiile sale;
 Devenind o parte integrantă a Pactului Global, companiile participă la cea mai
extinsă iniţiativă, care promovează responsabilitatea socială pe plan global;
 Cooperând şi comunicând în cadrul Pactului Global, companiile locale pot
deveni furnizorii unor mari companii multinaţionale;
 Încorporarea principiilor de responsabilitate socială corporativă, inclusiv prin
intermediul Pactului Global, duce la îmbunătăţirea competitivităţii şi imaginii
companiei;
 Companiile au şanse de a stabili relaţii durabile la nivel naţional şi regional cu
alte companii ce promovează activ responsabilitatea socială corporativă;
 Pactul Global oferă companiilor oportunitatea de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu
administraţia publică locală şi comunitatea din care fac parte şi de a câştiga
loialitatea clienţilor;
 Comunicând în cadrul Pactului Global, companiile pot formula poziţii comune
faţă de problemele sociale importante.
9
http://www.unglobalcompact.org/
38
CONCLUZII
Se poate astfel spune că diferenţa esenţială între modelul american şi cel european de
CSR, constă în faptul că primul are la bază libera iniţiativă şi voluntariatul, iar cel de al
doilea este bazat, în mod special, pe obligaţii reglementare.
Contextul American Contextul European

Politici ale întreprinderilor
Cadrul legal (reglementarea
în ceea ce priveşte
Responsabilităţi salariului minim, a orelor
managementul corporativ,
economice suplimentare, dezvoltarea şi testarea
renumerarea şi protecţia
produselor farmaceutice etc.) ;
clienţilor;
Nivel relativ ridicat în ceea ce
Responsabilităţi Nivel scăzut al obligaţiilor
priveşte legislaţia pentru activităţile
legale legale pentru afaceri;
din domeniul afacerilor;
Nivel înalt de impozitare, conectat cu
Responsabilităţi Politici corporative care
nivelul înalt al stipulării ajutorului
etice privesc comunităţile locale;
social;
Nivel înalt de impozitare, deoarece
Iniţiative corporale care
Responsabilităţi guvernele sunt principalele
sprijină arta, cultura sau
filantropice prevăzătoare în ceea ce priveşte
educaţia universitară;
cultura, educaţia, etc.
Tabel 2.3. Diferenţe esenţiale între modelul american cel european de CSR
.
39
Lecţia 3
2.4.FACTORI CARE FAVORIZEAZĂ IMPLEMENTAREA CSR
Prin integrarea CSR în managementul strategic si operaţional, organizaţiile vor avea un

impact pozitiv asupra societăţii şi a mediului, sporindu-şi reputaţia. Preocuparea nu va mai
fi doar obţinerea de profit pe termen scurt, ci şi poziţionarea lor în viitor. Se aşteaptă in
viitor:
 Noi preocupări şi aşteptări de la cetăţeni, consumatori, autorităţi publice şi investitori
în cadrul modificării si globalizării activităţilor economice.
 Apariţia sau identificarea de noi criterii sociale, care influenţează deciziile de
investiţie ale unor indivizi şi instituţii. De exemplu, în Marea Britanie, dintr-un
eşantion de 43 de milioane de consumatori, 77% au fost în mod categoric înclinaţi
spre mărci conectate la scopuri umanitare, în timp ce 67% aşteaptă ca mai multe
companii să se implice sistematic în activităţi sociale.
 Luarea în consideraţie, sensibilizarea şi sporirea preocupărilor cetăţenilor referitoare
la pagubele cauzate de către activităţile economice asupra mediului ambiant.
 Transparenţa în desfăşurarea activităţilor economice cu ajutorul noilor tehnologii de
comunicare şi informare moderne (media).
CSR urmăreşte de asemenea, corelarea aspecte importante de management, şi anume:
managementul resurselor umane, echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa privată,
drepturi fundamentale în muncă, aspectele ale mediului înconjurător, securitatea şi sănătatea
în muncă, securitatea şi sănătatea publică (inclusiv securitatea produselor), profitabilitatea şi
productivitatea.
40
Prin implementarea CSR, organizaţiile vor beneficia de o seamă de efecte directe cum
ar fi:
 creşterea valorii mărcii,
 creşterea accesului la finanţare,
 forţă de muncă sănătoasă şi sigură,
 dezvoltarea managementului riscului şi siguranţă pentru conducerea corporaţiei,
 oameni mai motivaţi,
 loialitate din partea clienţilor,
 sporirea încrederii stakeholderilor,
 creşterea imaginii publice.
De remarcat este faptul că integrarea CSR în cadrul în cadrul managementului

strategic si operaţional, are influenţă directă asupra profitului, aşa cum se poate observa din
figura 2.2.
Un lucru este însă cert: atât practicienii cât şi teoreticienii sunt de acord că premisa
de la care porneşte fiecare companie în momentul în care se angajează în spiritul CSR este
bunăstarea comunităţii în mijlocul căreia aceasta activează determinând direct capacitatea
firmei de a face sau nu profit.
Cele mai uşor de intuit sunt beneficiile de la nivelul societăţii. Cunoaşterea acestor
beneficii şi urmărirea lor, inclusiv prin strategia generală de afaceri, sunt esenţiale pentru ca
procesul de adoptare al CSR de către întreprinderi să ia amploare. Activităţile de CSR ale
unei companii aduc beneficii la două niveluri: al societăţii şi al companiei.
Un lucru este însă cert: atât practicienii cât şi teoreticienii sunt de acord că premisa
de la care porneşte fiecare companie în momentul în care se angajează în spiritul CSR este
bunăstarea comunităţii în mijlocul căreia aceasta activează determinând direct capacitatea
firmei de a face sau nu profit.
41
R e s p o n s a b ilita te
s o c ia la in te g ra ta in
s ta te g ie s i c o n d u c e re
P ro g ra m e C S R s i
p e rfo rm a n te -
m a s u ra re a p e rc e p tie i
s ta k e h o ld e rilo r
C o m u n ic a re (in te rn a s i
e x te rn a )
Im a g in e a m a rc i s i a
o p e ra tiu n ilo r
o rg a n iz a tie i p e rc e p u ta
m a i b in e d e c a tre
s ta k e h o rd e ri
P e rc e p tia s u p e rio a ra
p e n tru p ro d u s s a u s e rv ic iu P re tu ri m a i m a ri
ii c re s te v a lo a re a
C re s te re a c o te i d e p ia ta L im ite m a rite
P ro fit m a i m a re s i
s a tis fa c e re a m a i b u n a a
s ta k e h o ld e rilo r
Fig 2.2. Impactul asupra profitului10
Cele mai uşor de intuit sunt beneficiile de la nivelul societăţii. Cunoaşterea acestor
beneficii şi urmărirea lor, inclusiv prin strategia generală de afaceri, sunt esenţiale pentru ca
procesul de adoptare al CSR de către întreprinderi să ia amploare. Activităţile de CSR ale
unei companii aduc beneficii la două niveluri: al societăţii şi al companiei.
Există la ora actuală doi factori care fac din CSR, o armă redutabilă în construcţia
imaginii unei firme:
 consumatorii sunt mult mai informaţi, mai capabili să-şi exprime opiniile şi mai
preocupaţi de subiecte sensibile pentru viitorul lor: sănătate, mediu, viaţă socială;
10
http://ec.europa.eu/growth/industry/corporate-social-responsibility_es
42
 concurenţa acerbă şi identificarea de noi metode de a realiza legături emoţionale cu

societatea.
Pentru că răspund tocmai unor astfel de nevoi emoţionale, programele de CSR sunt o
bună oportunitate de a comunica misiunea şi viziunea într-un mod memorabil.
EXEMPLE
Un sondaj realizat de MORI, în 2000 avea următoarele rezultate: 70% dintre

consumatorii europeni considerau că responsabilitatea unei companii este importantă în
decizia de a cumpăra un produs sau un serviciu, în timp ce în 2004, One Corporate
Citizenship Study publica faptul că 86% dintre americani erau înclinaţi să schimbe un
brand în favoarea altuia similar, însă implicat într-o cauză socială.
Iată pe scurt o serie de avantajele ale aplicării acţiunilor CSR:
 Creşterea imaginii şi reputaţiei întreprinderii în faţa clienţilor;
 Pe piaţa muncii, întreprinderea va fi căutată de către persoane capabile care doresc să
lucreze în medii responsabil;
 Oportunitatea de a creşte angajamentul faţă de siguranţa şi securitatea în muncă;
 Investiţiile devin din ce în ce mai trecute prin filtre etice, iar deciziile investitorilor
sunt îndreptate către practicieni responsabili;
 Luarea de măsuri în întâmpinarea efectelor identificate de către managementul
strategic al riscurilor interne şi externe în domeniul social şi al mediului înconjurător;
 Posibilitatea reducerii unor costuri de funcţionare, prin reutilizarea materiei prime, a
deşeurilor, ori prin eficientizarea consumurilor;
 Diferenţierea faţă de competitor prin acordarea unor plusuri de valoare din partea
clienţilor;
 Creşterea cotei de piaţă, a vânzărilor, a profitului;
În cazurile în care o companie îşi demonstrează responsabilitatea faţă de comunitate,
beneficiile care ţin de buna reputaţie au consecinţe imediate. Astfel: 61% dintre liderii de
opinie din lumea întreagă sunt dispuşi să recomande produsele unei companii responsabile
iar 84 % dintre americani consideră că responsabilitatea socială este importantă atunci când
se gândesc la companiile pe care sunt de acord să le vadă operând în comunitatea lor. Se
poate astfel obţine avantaj competitiv de inovare a produselor, respectând dorinţele
consumatorilor, care devin se pare tot mai conştienţi de problemele sociale şi de mediu
existente.
43
De asemenea, susţinerea unei cauze sociale este un bun prilej de a intra în

parteneriate cu alte companii, autorităţi publice sau instituţii media. Dacă e vorba de cauze
sociale care sunt importante şi pentru aceştia, compania le va câştiga încrederea şi respectul.
Contribuţia CSR-ului la succesul de piaţă al unei companii, poate fi determinată şi atunci
când nu e vorba de o promovare spectaculoasă a imaginii, ci de un angajament CSR pe
termen lung.
EXEMPLE
“Deşi există încă puţine date în acest sens, cifrele sunt spectaculoase : în 2000,
volumul vânzărilor de “produse etice” atingea în Marea Britanie 13,4 miliarde de lire
sterline. În perioada 1999-2001 ritmul de creştere al acestei pieţe a fost de 18, 2% - de şase
ori mai mare decât ritmul general de creştere al pieţei britanice 11. Tot în 2000, analiştii au
arătat că programele de CSR au avut o contribuţie directă de 20% în creşterea
profitabilităţii Co-operative Bank. De asemenea activităţile de CSR au avut o contribuţie de
25 % la impactul pozitiv asupra satisfacţiei clienţilor companiei British Telecom”12.
Pentru orice companie care lucrează într-un mediu puternic concurenţial, ataşamentul
angajaţilor faţă de organizaţie este important, iar acesta nu se obţine doar prin salarii, ci mai
ales prin accentul pus pe valorile brandului. Din ce în ce mai mult, angajaţii resimt nevoia
de a fi mândri de firma la care lucrează. „78% dintre angajaţii americani preferă să lucreze
la o companie percepută ca fiind etică şi cu o bună reputaţie decât să aibă un salariu mai
mare”13, în timp ce „pentru 81% dintre americani, responsabilitatea unei companii este un
factor important de decizie atunci când îşi aleg locul de muncă”14.
Ca răspuns la nevoia de a integra responsabilitatea socială în instruirea managerilor şi
a personalului angajat şi pentru a anticipa calificările care vor fi cerute acestora în viitor,
pregătirea specifică în domeniul eticii în afaceri tinde să devină un element indispensabil
în toate unităţile de învăţământ specializate, dar mai ales teme de traininguri pentru angajaţii
firmelor.
O politică dinamică a resurselor umane, formarea profesională la toate nivelele de
competenţă şi un climat social favorabil, sunt atuuri esenţiale, atât pe termen scurt cât şi pe
termen lung pentru o întreprindere responsabilă. De exemplu, prin demersurile în ceea ce
priveşte ecodesignul, se poate contribui la salvarea materiei prime şi a energiei în fabricaţie,
prin prelungirea duratei de exploatare a produsului, o mai bună valorificare a materialelor şi
reducerea emisiei de deşeuri. Sau, un alt exemplu ar putea fi obţinerea de avantaje
concurenţiale pentru anticiparea reglementărilor naţionale şi europene, prin reducerea
11
Ethical Purchasing Index 2001
12
www.csreurope.org
13
sursa: The Cherenson Group, 2001
14
sursa: 2004 Cone Corporate Citizenship Study
44
emisiei de gaze şi a efectului de seră. Întreprinderile care au o astfel de politică sunt mai
durabile, pot la nevoie să-şi reducă impactul asupra mediului şi să-şi diminueze cotele de
producţie.
În cartea sa, „Responsabilitate Socială Corporatistă”, Luminiţa Oprea, director al
departamentului P.R. al unei mai corporaţii, identifică o serie de avantaje CSR ale firmelor
caritabile15:
e) Recunoaştere mai mare a organizaţiei caritabile şi a scopului ei;
f) Relaţii comunitare îmbunătăţite şi o mai mare implicare a acesteia;
g) Contribuţia pe termen lung cu fonduri din partea corporaţiilor;
h) Venituri şi expertiză din partea companiei;
i) Ajutor special (donaţii sau împrumuturi de echipamente,facilităţi sau training) şi/sau
în timp(voluntari sau personal al organizaţiei care să lucreze cu tine);
j) Posibilitatea dezvoltării unui parteneriat pe termen lung între organizaţia caritabilă şi
companie.
CONCLUZII
Aşadar, orice acţiune de implicare socială poate deveni o experienţă plină de

împlinire, lărgind capacitatea de înţelegere a problemelor sociale, culturale şi funcţionale.
Gunnar Wälzholz, managerul departamentului de Sustenabilitate al companiei KPMG
Amsterdam declara cu ocazia conferinţei CSR ’07 de la Bucureşti: „Eu cred că angajarea
socială poate fi o experienţă valoroasă în oricare etapă de dezvoltare personală şi
profesională. Tinerii profesionişti îşi pot creşte şansele în procesele de selecţie şi de progres
în carieră dacă arată că le pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lor, dar nu neapărat. Cei
retraşi din activitate pot găsi mari satisfacţii în aplicarea experienţei profesionale acumulate
în beneficiul unei anumite cauze. În Europa multe companii oferă şansa profesioniştilor
ajunşi la vârsta senioratului să îşi ofere pro-bono serviciile. Societatea este servită cel mai
bine atunci când profesioniştii îşi pun la dispoziţie calificările dobândite.”
15
Luminiţa Oprea, Responsabilitate Socială Corporatistă, Tritonic, Bucureşti 200, pag 58
45
Lecţia 4
2.5.NEAJUNSURI ÎN IMPLEMENTAREA CSR ŞI RISCURI

POSIBILE
Este clar că cei care adoptă principiile CSR devin o parte semnificativă a mediului de
afaceri, cu toate că proporţia companiilor din Europa care folosesc oricare din multele
instrumente CSR este deocamdată scăzută, marea majoritate a companiilor fiind neconvinse,
buimăcite sau ignorante la aceste beneficii.
Neajunsuri în implementarea CSR
Modelele organizaţionale tradiţionale de comportare a companiilor (conducerea lor
strategică) nu includ pregătirea necesară pentru managementul corespunzător al
întreprinderilor respective în spiritul CSR. Pregătirea etică, chiar dacă este luată în
considerare, nu reuşeşte să acopere decât o parte limitată a exigenţelor CSR. Relativ puţine
corporaţii şi-au construit o adevărată strategie de diferenţiere, astfel că pentru multe
întreprinderi actuale, exigenţa responsabilităţii faţă de societate este percepută, mai degrabă,
ca o constrângere care îi împiedică să-şi desfăşoare activitatea.
Doar o mică parte a marilor întreprinderi şi-au construit o adevărată strategie de
diferenţiere. Pentru celelalte, exigenţa responsabilităţii faţă de societate apare ca o
constrângere care îi împiedică să acceadă spre complexitatea managementului. Un exemplu
ar fi cele patru motive majore ale discriminării: sexul, vârsta, handicapurile şi originea
etnică nu sunt luate în considerare de către majoritatea întreprinderilor, ori se poartă discuţii
foarte limitate în legătură cu acestea.
Dezbaterile ce au avut loc la diferite forumuri, cu privire la percepţia şi
implementarea Cadrului EFQM pentru CSR (de la lansarea lui din 2004 şi până în prezent)
conduc la constatarea că IMM-urile, deşi entuziaste la început pentru implementarea
modelului, nu dispun de mijloacele şi timpul necesar pentru formarea personalului
46
specializat în acest sens (costul trainingurilor pentru aplicări concrete este prohibitiv). În
general, IMM-urile nu au obţinut succesul scontat astfel că modelul EFQM este perceput de
către acestea prea complex, greu accesibil şi dificil de implementat la scara lor16.
EXEMPLE
Reprezentanţi ai AISEC-ului de la Universitatea” Petru Maior” m-au întrebat ce

proiecte CSR ar trebui să realizeze. Răspunsul meu a fost simplu: „Care sunt problemele
majore ale tinerilor studenţi?” Apoi, un manager dintre cei chestionaţi m-a întrebat acelaşi
lucru. Răspunsul meu a fost bineînţeles diferit faţă de cel dat studenţilor. Era vorba de
activitate productivă, de alţi stakeholderi, cu alte nevoi. Întâmplările m-au determinat să
identific următoarea concluzie: CSR-ul are graniţe politice, sociale şi culturale, motiv care
determină o îngreunare a identificării corecte a strategiei CSR, deoarece pentru fiecare
entitate, ţinta CSR este alta, şi ea depinde de cerinţele variabile ale grupurilor interesate.
Este clar că noţiuni precum CSR şi dezvoltare durabilă, nu sunt încă cunoscute şi
acceptate de către marea majoritate a consumatorilor, şi de o parte considerabilă a mediului
de afaceri. De asemenea, dintre cei care cunosc aceste noţiuni, sunt mulţi care nu sunt
conştienţi de relaţia care există între practicile CSR şi posibilităţile economice viitoare.
În concluzie se poate spune că dezbaterile în ceea ce priveşte CSR progresează,
informarea şi formarea multor antreprenori este tot mai largă, dar punerea în aplicare a
acestor concepte de către întreprinderile lor se face destul de anevoie.
Riscuri în cazul neimplicării în CSR
Întreprinderile care ignoră CSR, poate prin lipsa gestionării resurselor, poate prin
neacordarea de atenţie angajaţilor, riscă foarte mult şi pot să plătească în viitor pentru
această ignorare. Ei pot apărea proteste ale consumatorilor şi angajaţilor, pot primi amenzi
sau pot fi excluşi din lista potenţialilor parteneri de afaceri. Dacă e văzută ca o obligaţie,
experienţa voluntariatului poate să fie dezamăgitoare.
La ora actuală, succesul companiilor depinde în mod direct de încrederea pe care le-o
acordă comunitatea în care activează, autorităţile, mass-media sau partenerii. Fără această
încredere, compania se supune mai multor riscuri: poate deveni vulnerabilă în faţa unor
gesturi de protest din partea unor grupuri sau organizaţii de activişti, îşi poate periclita
relaţiile cu autorităţile sau cu partenerii, iar jurnaliştii şi liderii de opinie vor tinde să fie mai
sensibili atacurilor (câteodată intenţionate şi false) la adresa întreprinderii.
16
Bucur Mihaela, Liviu Masalar, “An overview on sustainable development and corporate sicoal responsibility
concepts”, Calitatea acces la success, nr 11.,noiembrie 2006,
47
Odată cu apariţia standardului CSR 26000, firmele vor trebui să fie extrem de atente.
Şi asta, deoarece există precedente cu celelalte standarde de mediu şi calitate, iar
obligativitatea respectării acestui standard se presupune că va exista pentru firmele care
participă la licitaţii publice. România nu este pregătită, doar marile corporaţii şi
multinaţionalele care fac CSR sunt familiarizate cu CSR-ul din pricina know-how-lui
primit.
Nedezvoltarea unor politici de nediscriminare în cadrul firmelor, poate duce la
apariţia unor neplăceri. Din perspectiva CSR, acest tip de politică este un element vital în
managementul reputaţiei şi al riscului şi contribuie la starea de bine şi de încredere a
angajaţilor. Pot exista astfel cazuri de diminuare a cotei de piaţă până la nivelul eliminării
unor întreprinderi nesensibile social. La nivel mondial, se poate ajunge la un haos social, la
accentuarea excluderii sociale, neadaptarea la noile condiţii de viaţă, impact negativ asupra
comunităţii, sănătăţii şi stabilităţii locurilor de muncă. Din prisma mediului, este clar că
auzim din ce în ce mai des de exploatarea maximă a resurselor naturale şi a mediului, care
poate duce la epuizarea resurselor naturale, de încălzire globală, de autodistrugere.
Există întreprinderi care aduc prin tipul lor de activitate prejudicii comunităţii sau
mediului în care îşi desfăşoară activitatea, şi totuşi desfăşoară acţiuni CSR. „Se pune
întrebarea dacă aceste companii au dreptul la o imagine pozitivă şi la alte beneficii pe care
le aduce responsabilitatea corporatistă. Este o problemă controversată la care nu există un
răspuns general valabil, însă fiecare consumator poate să decidă dacă va folosi în continuare
acelaşi produs.17”
Erori în realizarea proiectelor CSR
Din păcate însă, doar puţine întreprinderi sunt conştiente de modul în care se
acţionează responsabil. CSR nu înseamnă doar sponsorizări ori anumite donaţii, iar a
identifica cum să faci bine este esenţial. Este necesară însuşirea unor minime cunoştinţe care
trebuiesc stăpânite în luarea de deciziilor CSR.
Lipsa de comunicare şi transparenţă a programelor de CSR sunt considerate greşeli
de management. Nu este de ajuns o promovare a activităţilor sociale. Trebuie mai degrabă
comunicat modul şi scopul implicării. Şi asta, deoarece unul din riscurile acţiunilor CSR ar
putea fi reacţia negativă a acţionarilor cu privire la modul în care se cheltuie o parte din
veniturile întreprinderii.
Exagerarea reglementărilor CSR poate duce la inhibarea acţiunilor, ori dacă se vor
realiza, nu se vor face în urma unor analize şi diagnostice identificate, ci pe baza unei
anumite mode.
17
Luminiţa Oprea, Responsabilitate Socială Corporatistă, Tritonic, Bucureşti 200, pag 59
48
EXEMPLE
Opinia sumbră a colegului Bogdan Diaconu, asupra acestor erori în practicile CSR
este cuprinzătoare: „Suprareglementarea va inhiba iniţiativele. Amatorismul va denatura
miza programelor de management. Companiile vor adopta strategii de management dintr-
un soi de mimetism ori din dorinţa de a urma un trend, şi nu dintr-o nevoie internă de a se
schimba şi de a oferi pieţei servicii mai bune. Neprofesionalismul va face ca investiţiile
sociale să nu-şi atingă scopurile: să nu rezolve problemele comunităţii, să nu se reflecte
nicicum în creşterea profiturilor ori în îmbunătăţirea imaginii mărcii pe piaţă.18”
“Din perspectiva economică, o entitate patrimonială se aşteaptă ca beneficiile
obţinute să depăşească costurile angajate. Conform experienţelor actuale, întreprinderile se
implică în activităţi de CSR pe baza anticipării beneficiilor ce vor decurge din ele. Aceste
beneficii se referă la câştigarea unei reputaţii favorabile, abilitatea recrutării unor salariaţi de
înaltă calitate etc. Pe baza ipotezei maximizării beneficiilor, se ridică întrebarea dacă
întreprinderile cu o bogată activitate de CSR ating niveluri similare de performanţă
financiară cu cele care nu sunt la fel de interesate de aspectul responsabilităţii sociale”19.
Aşadar, partea financiară este cel mai important factor de risc economic.
O altă problemă este lipsa raportării corecte a acestor programe, ceea ce poate duce
la concluzia că nu există transparenţă în ceea ce priveşte bugetul investit. De asemenea, fără
comunicare nu se identifică corect domeniul în care s-a făcut investiţiile sau care a fost
procesul decizional prin care s-a decis aplicarea proiectelor CSR în domeniile respective.
Întreprinderile care vor să-şi asume merite în domeniul CSR trebuie aşadar să raporteze
public, printr-un raport similar cu raportul financiar anual.
CONCLUZII
Ca urmare a trecerii spre o piaţă nouă, responsabilă, întreprinderile sunt tot mai
interesate de CSR, fiind expuse în mod contrar unor riscuri. Acestea apar atunci când
comportamentul firmelor sau stakeholderilor creează unele vulnerabilităţi. În aceste cazuri
de risc, aceşti stakeholderi identifică acele zone vulnerabile şi fac presiuni asupra
întreprinderilor de a-şi modifica comportamentul. Astfel, dialogul cu stakeholderii proprii
devine o necesitate competitivă, ca şi gestionarea riscurilor sociale.
18
http://evado.ro/?p=168
19
http://www.contabilul.ro/a/2773/Responsabilitatea-sociala-a-intreprinderii-%E2%80%93-mai-mult-
decat-o-raspundere-morala.html
49
TEST DE AUTOEVALUARE

1) Minimizarea impactului negativ asupra mediului înconjurător produs de activităţile firmei

se poate realiza prin:
a) identificarea posibilităţilor de optimizare a utilizării resurselor; Da / Nu
b) depozitarea şi reciclarea deşeurilor; Da / Nu
c) controlarea şi reducerea poluării atmosferice, a apei, a solului; Da / Nu
d) diminuarea diversităţii faunei şi florei biologice; Da / Nu
2) Etica în afaceri nu reprezintă:

 evitarea publicităţii ilicite; Da / Nu
 preţuri corecte; Da / Nu
 corectitudine în relaţiile de afaceri cu alţi agenţi economici; Da / Nu
3) Responsabilitate socială – exemple concrete:

a) respectarea drepturilor omului; Da / Nu
b) munca legală; Da / Nu
c) corectitudine în relaţiile de afaceri cu alţi agenţi economici; Da / Nu
d) antrenarea şi dezvoltarea forţei de muncă locale; Da / Nu
e) eliminarea formelor de muncă forţată şi a exploatării copiilor; Da / Nu
f) contribuţia la expertize pentru programe ale comunităţii; Da / Nu
50
4) Prin implementarea CSR, organizaţiile vor beneficia de o seamă de efecte directe cum ar
fi:
a) creşterea valorii mărcii; Da / Nu
b) forţă de muncă sănătoasă şi sigură; Da / Nu
c) sporirea încrederii stakeholderilor; Da / Nu
d) dezvoltarea managementului riscului şi siguranţă pentru
conducerea corporaţiei Da / Nu
e) creşterea accesului la finanţare Da / Nu
5) Avantaje ale aplicării acţiunilor CSR pot fi:

a) oprtunitatea de a creşte angajamentul faţă de siguranţa şi securitatea
în muncă; Da / Nu
b) posibilitatea cresterii unor costuri de funcţionare, prin reutilizarea materiei prime, a
deşeurilor, ori prin eficientizarea consumurilor; Da / Nu
c) diminuarea cotei de piaţă, a vânzărilor, a profitului; Da / Nu
6) Dimensiunile CSR se refera la:

a) responsabilitate sociala; Da / Nu
b) etica in afaceri; Da / Nu
c) protejarea mediului extern. Da / Nu
7) În relaţia cu toţi stakeholderii lor, companiile trebuie să:

a) sprijine dezvoltarea comunităţilor în care activează; Da / Nu
b) respecte drepturile omului stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din
1948; Da / Nu
c) sprijine dezvoltarea sistemelor economice locale prin încheierea de parteneriate cu
distribuitori autohtoni. Da / Nu
Grila de evaluare: 1-a, b, c; 2-a,b,c; 3-a, b,c,d,e,f,; 4-a,b,c,d,e; 5-a; 6-a,b; 7-a,b,c.
51
Managementul Restponsabilităţii Sociale
REZUMAT

cunoscute:
- Exemple ale ariilor particulare
de acţionare ale fiecăreia
dintre dimensiunile CSR;
- Dimensinile relaţiei dintre
REZULTATE AŞTEPTATE companie si comunitate
(interna, externa);
- Domeniile de interes ale
Pactului Glabal;
- Diferenţe esenţiale între
modelul american cel
european de CSR;
- Impactul CSR asupra
profitului;
- Avantajele ale aplicării
acţiunilor CSR;
- Neajunsurile în implementarea
CSR;
- Riscurile în implementarea
CSR;
- Erorile în realizarea
 Dimensiunile CSR se refera la: responsabilitate sociala,
proiectelor CSR.
etica in afaceri si protejarea mediului inconjurator.
 Responsabilitatea socială a corporaţiilor americane se
manifestă şi se exprimă în cadrul unei culturi filantropice,
TERMENI foarte dezvoltată peste ocean, confirmată prin multitudinea R
proiectelor cu caracter social dintre care unele de-a dreptul
spectaculoase
 Uniunea Europeană este interesată de conceptul
responsabilităţii sociale, pe care îl vede ca un mijloc pentru
atingerea obiectivului stabilit la Consiliul European de la
ESENŢIALI Lisabona, din 2000 de a deveni “cel mai competitiv şi mai
dinamic sistem economic din lume, capabil de a susţine
dezvoltarea economică prin slujbe mai multe şi mai bune şi
coeziune socială mai mare”.
 Global Compact este o iniţiativă a Secretarului General
ONU, de a crea un parteneriat între Naţiunile Unite şi
companii pentru atingerea dezvoltării durabile la nivel
global.
52
Modulul 3
3. PRINCIPALELE INSTRUMENTE
ALE RESPONSABILITĂŢII SOCIALE
A ÎNTREPRINDERILOR
CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. NORMELE DE CONDUITĂ
3. STANDARDELE DE MANAGEMENT
4. RAPORTAREA
5. ETICHETELE
6. INVESTIȚII RESPONSABILE SOCIAL
53
3.1. INTRODUCERE
Utilizarea instrumentelor de Responsabilitate Socială este confuză pentru unele

întreprinderi, pentru consumatori, sau societate. Propunem în această parte a lucrării
încercarea de a faclita înţelegerea acestor instrumente.
Creşterea grijilor în ceea ce priveşte influenţa întreprinderilor asupra societăţii a
avut drept rezultat o explozie de instrumente pentru a conduce, măsura, comunica şi
recompensa realizările CSR. Acestea variază de la îndrumări, norme de conduită, şi
conduc la principii de aspiraţie pentru comportament social, şi chiar la sisteme de
management complexe, şi diversificări ale metodelor de comunicare.
Într-adevăr, instrumentele CSR joacă un rol vital în furnizarea de îndrumare
pentru performanţele în susţinere şi astfel promovarea eficace a CSR. Acestea,
stabilesc nivele minime de realizare, ajută organizaţiile să conducă calitatea proceselor
lor, sistemele şi impactul acestora asupra mediului, încurajează imitarea bunelor
practici.
Recunoscând că CSR este un proces în curs de învăţare pentru întreprinderi şi
stakeholderi, şi că dezvoltarea de instrumente şi practici este în curs, Comisia
Europeană a subliniat importanţa de a spori cunoaşterea acestora, încurajând şi
dialogul între companii şi “stakeholderii” semnificativi, pentru a ajuta la îmbunătăţirea
practicilor şi metodelor CSR.
Obiective
1) cunoașterea principalelor instrumente ale Responsabilităţii Sociale a

Întreprinderilor;
2) ce sunt normele de conduită și clasificarea lor;
3) tipurile de probleme cuprinse în normele de conduită;
4) căile pentru a monitoriza şi verifica aplicarea corectă a unei norme:;
5) avantajele utilizării standardelor de management;
6) exemple de standarde de management;
7) detalii cu privire la ISO 26000;
8) detalii cu privire la modelul EFQM;
9) importanța și etapele raportării;
10) modul de obținere a etichetelor ecologice;
11) tipurile de investiții responsabile social.
54
Lecţia 1
3.1.Normele de conduită
Aceste tipuri de instrumente CSR sunt de multe ori complementare şi se

consolidează mutual unele pe celelalte. Pentru a transpune principiile în practică, o
normă de conduită trebuie să fie verificată de un sistem de management, care defineşte
ţinte, procese, roluri, şi responsabilităţi. Sistemele de management deseori includ
măsurarea şi raportarea mecanismelor de identificare a modalităţilor de îmbunătăţire.
O normă de conduită este o descriere oficială de principii, care defineşte
standarde pentru comportarea specifică a unei întreprinderi. Într-o economie
globalizată, normele de conduită sunt din ce în ce mai multe datorită interesului public
în creştere, datorită impactului asupra mediului, şi cerinţelor etice de comportament.
EXEMPLE
Am identificat în cele ce urmează o clasificare a acestor norme de conduită:

 norme adoptate unilateral de către companii;
 norme specifice unui sector de activitate, adoptate de un grup de
companii într-o industrie specifică;
 normele internaţionale şi europene negociate de partenerii sociali
(exemplu: normele europene în sectorul comerţului, textilelor, lemnului,
55
zahărului, şi înţelegerile de cadru, negociate între companii

multinaţionale şi organizaţiile de muncă internaţionale);
 norme multi-stakeholderi, adoptate ca un rezultat a unei iniţiative
comune de către companii, sindicate şi ONG-uri;
 normele realizate de sindicate, ONG-uri, şi alte organizaţii, care servesc
asemenea unor referinţe pentru dezvoltarea normelor unei companii;
 norme inter-guvernamentale, negociate în cadrul unor organizaţii
internaţionale (exemplu: “ghid pentru întreprinderile multinaţionale”,
ILO “ declaraţia tripartit a principilor cu privire la întreprindere
internaţionale şi politica socială”);
Normele pot atinge o gamă variată de probleme, cum ar fi drepturile omului,
protecţia muncii, corupţia, problemele de sănătate şi siguranţă publică, norme pentru
mediu. Ele ating problemele de muncă, se referă la miezul standardelor de muncă
identificate de ILO, includ munca forţată, probleme de discriminare, libertatea de
asociere şi negocierile colective, sănătatea şi siguranţa, nivelul salariului, timpul de
lucru şi practicile disciplinare. În altă sferă de idei, normele tind să se concentreze
asupra bunurilor de consum, mâncare şi băuturi, comerţului cu bucata şi sectoarelor
extractive, şi în special, să se aplice firmelor care iau parte la operaţiuni internaţionale.
Însă, este clar faptul că normele pot doar complementa, şi nu înlocui legislaţii
naţionale.
Normele sunt instrumente inovative pentru promovarea fundamentală a
drepturilor omului, muncii şi mediului şi pentru sfârşitul practicilor anticorupţie, şi au
succes în special în ţările în care autorităţile publice eşuează în impunerea standardelor
minimale.
Întreprinderile adoptă normele de conduită ca o unealtă de management internă pentru
a exprima standardele etice pe care afacerea lor o subscrie, şi ca o cale de a informa
consumatorii despre principiile pe care le urmează în producţia de mărfuri şi servicii
pe care le produc sau vând. Din păcate, mare majoritate a acestora, adoptă normele ca
un răspuns direct la presiunea publică, sau la presiunea produsă de sindicate, autorităţi,
acţionari sau concurenţă. Cazul companiile care importă produse din ţările în care nu
sunt respectate dreptule omului, este clar. Acestea adoptă normele pentru a preveni
critica, mai ales dacă vânzările lor depind de marcă.
Pe lângă impactul pozitiv în ceea ce priveşte reputaţia corporaţiei, adoptarea şi
implementarea normelor de conduită poate să conducă la alte beneficii, cum ar fi o
îmbunătăţire în relaţia cu partenerii de afaceri, o mai bună administrare, creşterea
calităţii şi productivităţii, realizarea unui climat de muncă mai sănătos. Valoarea unei
norme depinde de credibilitatea şi transparenţa sa, caracteristici care depind la rândul
lor de modul în care stakeholderii sunt conştienţi de existenţa normei şi de modul ei de
aplicare. Transparenţa se bazează pe comunicarea normei, iar credibilitatea depinde de
relatarea aplicaţiilor şi a mecanismelor de evaluare. Pentru ca o normă să fie mai mult
decât o expresie de bună intenţie, trebuie să se includă şi metode clare de îndeplinire,
monitorizare şi verificare. Este important ca monitorizarea să fie realizată cu
competenţă tehnică adecvată, îndemânare şi o bună cunoaştere a afacerii şi a
obiceiurilor locale.
56
Companiile folosesc diferite căi pentru a monitoriza şi verifica aplicarea corectă a unei
norme:
 prin intermediul echipelor interne;
 auditurilor secundare;
 monitorizare independentă;
 implicând terţi (ONG-urile locale, organizaţii academice, etc);
 vizite şi inspecţii ale fabricilor;
 verificare a înregistrărilor;
 interviuri cu muncitorii;
 sisteme de identificare a problemelor.
CONCLUZII
Calitatea monitorizării este determinată în principal de acceptarea lor, de

afilierea organizaţională a celor care o realizează, pentru credibilitate. Însă,
monitorizarea doar identifică dar nu şi rezolvă problemele, iar politicile de remediere
sunt cele mai importante în rezolvarea problemei.
Prin natura lor, normele de conduită sunt voluntare şi nu conţin nici o
constrângere legală, motiv pentru care ele sunt considerate de fapt instrument CSR.
Ele impun obligaţii morale, deoarece întreprinderile care eşuează în aplicarea normelor
proprii pot fi subiect de critică publică.
57
Lecţia 2
3.3.Standardele de management
La ora actuală există un număr important de standarde şi cadre de management

care permit unei organizaţii să încapsuleze consideraţii sociale şi de mediu, cu
participarea stakeholderilor în luarea de decizii şi în operaţiunile de afaceri.
Standardele, sistemele sau cadrele de management sunt instrumente interne
pentru companii sau alte organizaţii de a integra valorile lor în practica de zi cu zi. Mai
precis, sistemele de management se referă la o serie de proceduri, paşi şi specificaţii pe
care o organizaţie le foloseşte pentru a conduce un proces sau o activitate. Ele sunt
folosite frecvent de întreprinderile care au nevoie să-şi sistematizeze activităţile.
Sistemele standard de management furnizează organizaţiilor un model pentru
stabilirea şi operarea unui sistem de management. Ele sunt dezvoltate prin consultarea
diferitelor grupuri de interes. Există procese standard, care se pot baza pe tipuri de
procese şi pe diverşi paşi de implementat, pe standarde de performanţă, care includ
măsurători şi raportări ale performanţelor şi progresului.
Pentru ca angajamentele lor faţă de CSR să fie luate in serios, întreprinderile
dezvoltă sisteme de implementare, de evaluare a politicilor şi practicilor CSR,
incluzând clarificarea proceselor, a responsabilităţilor, a instruirii, a mecanismelor de
măsurat şi raportat, a măsurilor corective.
Sistemele de management ajută la îmbunătăţirea managementului strategic al
CSR şi la mărirea performanţelor, a responsabilităţii şi credibilităţii. Ele pot ajuta la
identificarea şi eliminarea riscurilor sociale şi de mediu, implicarea mai activă a
stakeholderilor, mărirea eficacităţii organizaţionale printr-o analiză a informaţiilor
asupra operaţiilor şi impactului acestora.
Standardele de management sunt de asemenea voluntare, iar succesul lor
depinde în ultimă instanţă de nivelul de acceptare pe piaţă. Autoritatea pentru corpul
58
standard care le stabileşte şi procesul prin care sunt realizate sunt de asemenea
importante pentru a determina credibilitatea lor.
Totuşi, adoptarea de către întreprinderi a tehnicilor de management şi a
sistemelor CSR nu reprezintă întotdeauna o garanţie a performanţei. De asemenea,
adoptarea standardelor de management nu înlătură responsabilitatea organizaţiilor de
a-şi îndeplini obligaţiile legale, însă, ele pot fi instrumente folositoare în sprijinul
implementării legislaţiei. Dezvoltarea de instrumente de management este considerată
de fapt un pas esenţial pentru a permite companiilor să transpună angajamente CSR în
acţiuni concrete.
Pe măsură ce statele şi instituţiile internaţionale şi-au dat seama că adoptarea
principiilor de CSR de către companii serveşte obiectivelor de dezvoltare durabilă, a
apărut şi nevoia unor standarde internaţionale pentru a defini ce înseamnă un
comportament corporativ dezirabil. Este clar că instrumentele şi practicile de
Responsabilitate Socială pot fi eficiente dacă sunt standardizate, însă nu obligatorii.
Aceste standarde există disociate, fiind relativ transparente, şi bazate pe criterii clare şi
verificabile.
EXEMPLE
Iată în cele ce urmează o serie de standarde care pot contribui la îmbunătăţirea

unor aspecte de CSR:
Standarde privind locul de muncă:
2) OHSAS 18001 – Standard de securitate si sănătate în muncă;
3) SA 8000:2001 - Responsabilitatea socială axată pe administrarea drepturilor
omului la locul de muncă);
4) ILO – OSH:2001 Principii directoare privind sistemele de gestiune a securităţii şi
sănătăţii în muncă;
Standardele de management al calităţii şi alte cadre:

 ISO 9000:2006 - Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi
vocabular;
 Modelul EFQM pentru excelenţă în business EFQM;
 AA1000 - Standard de măsurare şi de raportare a comportamentului etic în
afaceri;
59
Standardele privind Managementul mediului:

 EMAS - hotărârea Consiliul Uniunii Europene 1836/93, care permite
participarea voluntară a întreprinderilor din sectorul industrial, într-un sistem
de management de mediu şi de audit;
 ISO 14000 - Standard internaţional de management de mediu.
Standardul ISO 26000
În noiembrie 2009, Organizaţia Internaţională pentru Standarde, ISO, a anunţat

că va publica primul standard pentru responsabilitate socială. Standardul nu va
presupune audit şi acreditare, ci va fi un ghid de bune practici la care organizaţiile care
au programe de responsabilitate socială vor adera voluntar. Standardul se va numi
26000, şi va aduce unele definiri ale unor concepte încă neclare, stabilind o
terminologie comună în sfera CSR. La elaborarea standardului participă atât state
dezvoltate economic cât şi state în curs de dezvoltare.
Conform ISO, standardul 26000 va trebui să20:
1. ajute organizaţiile care doresc să îşi asume responsabilităţi sociale în aşa fel
încât să respecte condiţiile culturale, de mediu, sociale, legale, precum şi pe
cele ale dezvoltării economice;
2. ofere îndrumare de practică organizaţiilor pentru a-şi identifica partenerii
sociali şi pentru a creşte credibilitatea rapoartelor de CSR;
3. crească încrederea în organizaţii;
4. fie consecvent cu legile şi standardele ISO în vigoare;
5. nu intenţioneze să reducă autoritatea statelor în privinţa Responsabilităţii
Sociale a Întreprinderilor;
6. promoveze o terminologie comună în domeniu;
7. promoveze responsabilitatea socială.
ISO 26000 se doreşte a fi un document clar şi uşor de înţeles, chiar şi pentru
nespecialişti. Se poate aplica aşadar tuturor tipurilor de organizaţii, atât în sectoarele
privat, cat si public. Standardul ISO 26000 va atrage cel mai bune practici dezvoltate
de sectoarele publice şi private existente în sectorul responsabilităţii sociale. Acesta va
fi în concordanţă cu declaraţiile convenţiilor O.N.U. si în special cu Organizaţia
Internaţională a Muncii (OIM). ISO a semnat, de asemenea, un memorandum de
înţelegere cu Global Compact Office (UNGCO) pentru a consolida cooperarea lor cu
privire la dezvoltarea standardului ISO 26000, precum şi cu Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
20
http://www.euractiv.ro/uniunea-
europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_11412/Responsabilitatea-sociala-va-avea-
propriul-standard-ISO.html
60
Date generale despre ISO 26000

ISO a dezvoltat viitorul standard ISO 26000 oferind orientări în ceea ce priveşte un
ghid pentru implementarea voluntară a responsabilităţii sociale. Standardul se
adresează organizaţiilor de toate tipurile, atât publice cât şi cele care aparţin sectorului
privat, posibil de adaptat în ţări dezvoltate, dar şi în ţări în curs de dezvoltare. ISO
26000 oferă valoare adăugată situaţie existente în ceea ce priveşte responsabilitatea
socială, prin:
1. dezvoltarea unui consens internaţional în ceea ce înseamnă responsabilitate
socială şi aspectele de care organizaţiile au nevoie pentru a o aborda;
2. oferirea de orientări pentru traducerea principiilor de responsabilitate socială în
acţiuni efective;
3. rafinarea celor mai bune practice care au evoluat până în prezent şi diseminarea
informaţiilor pentru binele comunităţilor internaţionale.
ISO 26000 conţine îndrumări, nu cerinţe şi, prin urmare, acest standard nu va fi
utilizat asemenea unui standard de certificare.
Pentru organizaţii, afacerile durabile nu înseamnă numai produse şi servicii care
satisfac consumatorii. Este nevoie ca aceste afaceri să nu pună în pericol mediul
înconjurător, şi, de asemenea, să funcţioneze din punct de vedere social, într-un mod
responsabil. Presiunile vin în aceste direcţii din partea clienţilor, a consumatorilor,
administraţiei, asociaţiilor, precum şi a publicului larg. În acelaşi timp, organizaţiile-
lider recunosc că succesul în afaceri trebuie construit pe afaceri credibile, pe bune
practici, prin evitarea şi prevenirea unor activităţi precum fraude contabile, ori
exploatarea forţei de muncă.
Conţinutul detaliat al ISO 26000 acoperă următoarele:
1Domeniul de aplicare;
2.Termeni, definiţii şi termeni abreviaţi ;
3. Înţelegerea responsabilităţii sociale (istoric, tendinţele actuale în responsabilitatea
socială, caracteristici ) ;
4.Principii de responsabilitate socială (responsabilitate, transparenţă, conduită etică,
respect pentru stakeholderi, respectarea statului de drept, respectarea normelor
internaţionale de comportament, respectarea drepturilor omului ) ;
5 Recunoscând responsabilitatea socială şi implicarea stakeholderilor ;
6 Subiecte de bază în responsabilitatea socială (guvernarea organizaţională, drepturile
omului, practicile de muncă, mediul înconjurător, practici de operare corecte,
problemele de consum, implicări în comunitare şi metode de dezvoltare durabile);
7 Instrucţiuni privind integrarea responsabilităţii sociale în organizaţii (relaţia dintre
caracteristicile unei organizaţii şi responsabilitatea socială, înţelegerea responsabilităţii
sociale a unei organizaţii, practici pentru integrarea responsabilităţii sociale într-o
organizaţie, comunicarea privind responsabilitatea socială, îmbunătăţirea credibilităţii
în ceea ce priveşte responsabilitatea socială, revizuirea şi îmbunătăţirea acţiunilor unei
61
organizaţii, practicile legate de responsabilitatea socială, iniţiative voluntare pentru

responsabilitate socială) ;
Anexa A (informativă) Exemple de iniţiative voluntare şi instrumente diverse pentru
responsabilitatea socială.
Bibliografie
Index
Scurtă descriere a clauzelor cuprinse în standard

1.Domeniul de aplicare: defineşte conţinutul şi domeniul de aplicare al acestui
standard şi identifică anumite limite şi excluderile aparţinătoare standardului.
2.Termenii, definiţiile şi prescurtările: oferă definiţia termenilor-cheie în
înţelegerea responsabilităţii sociale şi cei importanţi pentru utilizarea standardului.
3.Înţelegerea responsabilităţii sociale descrie factorii de importanţă şi condiţiile
care au influenţat dezvoltarea responsabilităţii sociale, conceptul în sine.
4.Principiile responsabilităţii sociale: explică generic cele şapte principii
importante.
În practică, din perspectiva responsabilităţii sociale, obiectivul general al unei
organizaţii este de a maximiza contribuţia sa la dezvoltarea durabilă. În acest scop,
organizaţiile trebuie să respecte şapte principii, precum şi principiile specifice pentru
fiecare subiect fundamental detaliate în clauza 6.
5.Recunoaşterea responsabilităţii sociale şi implicarea stakeholderilor identifică
două practici de responsabilitate socială: recunoaşterea responsabilităţii sociale
efectuată de organizaţii, precum şi identificarea angajamentelor faţă de stakeholderi.
Acestă parte oferă orientări cu privire la relaţia dintre o organizaţie, părţile ei interesate
şi ale societăţii, recunoscând problemele legate de responsabilitatea socială şi de sfera
de influenţă a unei organizaţii.
6Subiecte de bază în responsabilitatea socială explică problemele asociate, cu
privire la fiecare subiect de bază implicat în responsabilitate socială. Informaţiile sunt
furnizate pe domenii diferite de aplicare, în funcţie de relaţia existentă cu
principiile relevante, cu acţiunile de responsabilitate socială şi cu aşteptările
stakeholderilor.
În ceea ce priveşte drepturile omului, sunt detaliate aspecte legate de “Due
diligence”, drepturile omului în situaţii de risc, evitarea situaţiilor de complicitate,
rezolvarea plângerilor, discriminarea şi problema grupurilor vulnerabile, drepturile
civile, politice, economice, sociale şi culturale, drepturile fundamentale la locul de
muncă.
Practicile de muncă se referă la: ocuparea forţei de muncă şi relaţiile de muncă,
condiţiile de muncă şi protecţie socială, dialogul social, sănătatea şi securitatea la locul
de muncă, dezvoltarea umană şi formarea profesională la locul de muncă.
62
Problematica de mediu are în vedere prevenirea poluării, utilizarea durabilă a

resurselor naturale, atenuarea schimbărilor climatice, protecţia şi restaurarea mediului
natural.
Practicile corecte în afaceri se referă la acţiuni anti-corupţie, implicarea
responsabilă a politicii, concurenţa loaială, promovarea de responsabilitate socială în
sfera de influenţă, respectarea drepturilor de proprietate.
Aspectele privind consumatorii sunt următoarele: informaţii corecte legate de
piaţă, preţuri, condiţii contractuale, protecţia sănătăţii şi securităţii consumatorilor,
consum durabil, soluţionarea litigiilor, protecţia datelor şi a vieţii private, accesul la
serviciile esenţiale, educaţie şi conştientizare.
Implicarea în comunitate face referiri la implicările comunitare, educaţie şi
cultură, crearea de locuri de muncă şi de dezvoltare a competenţelor, tehnologii de
dezvoltare, averea şi crearea de venituri, sănătatea.
7.Instrucţiunile privind integrarea responsabilităţii sociale în organizaţii prevăd
orientări cu privire la punerea în practică a CSR într-o organizaţie. Aceasta include
îndrumări legate de înţelegerea responsabilităţii sociale a unei organizaţii, de integrare
socială a responsabilităţii în întreaga organizaţie, de comunicarea referitoare la
responsabilitate socială, îmbunătăţirea credibilităţii unei organizaţii în ceea ce priveşte
responsabilitatea socială, revizuirea progresului, îmbunătăţirea performanţei şi
evaluarea iniţiativelor voluntare de responsabilitate socială.
8.Anexa prezintă o listă ne-exhaustivă de iniţiative voluntare şi instrumente
legate de responsabilitatea socială.
9.Bibliografia cuprinde referinţe legate de diverse instrumente internaţionale.
10.Indexul oferă trimiteri la subiecte, concepte şi termeni.
63
Fig.3.1.- Prezentarea generală a standardului ISO 2600021
21
traducere din DRAFT INTERNATIONAL STANDARD ISO/DIS 26000
64
Modelul EFQM
În ţările din Uniunea Europeană, modelul de referinţă al implementării CSR,

care întruneşte cele mai multe sufragii, provine din extrapolarea modelului european
de Excelenţă pentru calitate, EFQM (European Foundation of Quality Management),
(lansat în 1988, la Bruxelles, de către un grup de Preşedinţi/manageri ai patrusprezece
societăţi europene de succes), prin adaptarea adecvată la exigenţele CSR. Acest, nou-
născut, cunoscut sub denumirea de Cadru EFQM pentru CSR (The EFQM Framework
for CSR – în engleză), a fost lansat la Bruxelles în aprilie 2004 cu sprijinul şi
încurajarea Comisiei Europene.
Astfel, modelul EFQM reprezintă un suport teoretic şi practic adecvat, aproape
ideal, care permite corelarea CSR cu strategiile şi modul de conducere al
organizaţiilor, cu salariaţii şi clienţii lor. Principiul de bază constă în procesul de
autoevaluare prin prisma celor nouă criterii grupate în: Factori şi Rezultate (Lidership,
Politică şi strategie, Personal, Relaţii şi resurse, Procese, Satisfacţia clienţilor,
Satisfacţia angajaţilor, Impactul asupra societăţii, Rezultate în afaceri) şi acordarea
unui punctaj corespunzător.
Fundaţia Europeană pentru Managementul Calităţii este o organizaţie non-profit
creată în 1988 de către patrusprezece lideri europeni în afaceri, cu misiunea de a
conduce şi susţine Excelenţa în afaceri, iar viziunea lor este aceea a unei lumi în care
organizaţiile europene să exceleze.
EFQM a promovat conceptul de parteneriat cu organizaţii naţionale similare din
Europa, pentru a ajuta susţinerea Excelenţei în organizaţiile europene. Toate acestea au
dezvoltat Conceptele Fundamentale de Excelenţă şi au promovat Modelul de
Excelenţă EFQM.
Membrii EFQM sunt de fapt organizaţii din majoritatea ţărilor europene şi din
majoritatea sectoarelor de activitate. Modelul de excelenţă EFQM este flexibil, el
poate fi aplicat organizaţiilor mari, dar şi întreprinderilor mici, şi sectorului privat de
asemenea.
EFQM (Fundaţia Europeană pentru Managementul Calităţii) este o fundaţie
nonprofit, fondată în 1988 de către 14 mari companii europene, cu sprijinul Comisiei
Europene. Principalul ţel al reţelei – care are în prezent mai mult de 800 de membri –
este de a stimula şi ajuta organizaţiile din Europa să exceleze în direcţii ca satisfacerea
clientului, satisfacţia angajatului, sau impactul asupra societăţii, pentru rezultate
financiare deosebite. The EFQM Excellence Model (Modelul European pentru
business excellent) – introdus în 1991– este un cadru european pentru îmbunătăţirea
calităţii care ţinteşte rezultatele afacerilor, prin crearea unui mediu de muncă mai bun,
furnizând clienţilor cele mai bune valori şi calităţi, luând în calcul impactul
întreprinderii asupra societăţii.22.
22
www.efqm.org
65
P os ib ilit ã t i R ez u lta t e
O rie n ta r e sp r e S at is f ac t ia
p er s o na l p er s o na lu lu i
L ea d e rs h ip P olit ica s i S at is f ac t ia R ez u lta t e

P ro c e se
( c on d uc e r e) s t ra t e gie c lie n t ilo r în a f a ce r i
R es p on s a bilit at e
R ela t i s i r es u r se
a so c ialã
In ov a re s i În v ãt a r e
Fig. 3.2. Modelul de Excelenţă EFQM

Conceptele fundamentale cuprinse în modelul EFQM sunt următoarele:
 orientarea după rezultate – echilibrând şi satisfăcând nevoile tuturor
“stakeholderilor” semnificativi;
 concentrarea asupra clienţilor – clientul este arbitrul final al produsului şi
calităţii serviciilor;
 conducere şi consistenţă în propuneri – comportamentul liderului unei
organizaţii creează o claritate şi o unitate de scop în organizaţie;
 managementul proceselor – organizaţiile lucrează mult mai eficient când toate
activităţile înrudite sunt înţelese şi conduse sistematic;
 implicarea oamenilor – întregul potenţial al oamenilor unei companii este cel
mai bine pus în valoare prin valori comune, o cultură a încrederii şi delegarea
corectă de responsabilităţi;
 învăţarea continuă, inovaţia şi implementarea – performanţa organizaţională
este maximă printr-o cultură a învăţării, a inovaţiei şi implementării continue;
 dezvoltarea partenerială – o organizaţie lucrează mult mai eficient atunci când
are relaţii mutuale construite pe încredere şi împărtăşirea cunoaşterii cu
partenerii săi;
 CSR – interesele pe termen lung ale organizaţiilor şi angajaţilor săi sunt mai
bine servite prin adoptarea unei apropieri etice şi depăşirea speculaţiilor şi a
regulilor comunităţii în mare parte.
Conducerea (Leadership): Liderii excelenţi asigură misiunea, viziunea, valorile
organizaţiei, reflectă o cultură social responsabilă şi devin un model pentru oamenii
organizaţiei, asigură un sistem de management care se adresează actualelor şi
viitoarelor probleme sociale, ecologice şi economice. Liderii se asigură că orice
schimbare ia în calcul concepţiile încorporării responsabilităţilor sociale.
Politică şi strategie: Organizaţiile excelente au fixat CSR în politica, strategia şi
activitatea zilnică, prin integrarea misiunii şi viziunii în politică şi strategie prin:
66
k) includerea stakeholderilor interni şi externi şi nevoile lor actuale şi viitoare în

dezvoltare,
l) examinarea şi aducerea la zi a politicii şi a strategiei.
Ei dezvoltă strategii care identifică şi adresează provocări actuale şi viitoare cu care se
confruntă organizaţia şi pieţe actuale şi potenţiale în cadrul cărora funcţionează, au de
asemenea procedee care dezvoltă şi lansează strategii.
Orientare spre personal: Organizaţiile dezvoltă şi desfăşoară potenţialul maxim al
oamenilor angajaţi, la nivel individual, al echipei şi organizaţiei, implicându-i în
discuţii despre încorporare şi activităţi asemănătoare. Ştiinţa oamenilor şi competenţa
lor este evaluată, iar organizaţia recompensează, recunoaşte şi promovează oamenii
într-o egală măsură, fiind într-un permanent dialog cu ei.
Parteneriate şi resurse: Organizaţiile excelente planifică şi conduc parteneriate externe,
furnizori şi resurse interne pentru a susţine politica, strategia şi obiectivele
încorporării, echilibrând necesităţile actuale şi viitoare ale organizaţiei cu cele sociale
ale mediului.
Impactul social, ecologic şi economic al relaţiilor externe, finanţele, clădirile,
echipamentul şi materialele, tehnologia şi informaţiile sunt toate luate în calcul în
managementul lor.
Procese: Organizaţiile excelente proiectează şi conduc procesele în aşa fel ca acestea
să satisfacă şi să producă valoare pentru toţi stakeholderii. Procesele sunt îmbunătăţite
cum trebuie şi raportate stakeholderilor. Produsele şi serviciile organizaţiei sunt
proiectate şi dezvoltate pentru a satisface aşteptările şi nevoile actuale şi viitoare ale
clienţilor şi stakeholderilor. Clienţii sunt sfătuiţi pentru a folosi responsabil produsele
şi serviciile.
Satisfacţia clienţilor: Organizaţiile excelente măsoară şi ajung la rezultate
extraordinare din respect faţă de clienţii lor, implicând măsurile sociale, ecologice şi
economice ale performanţei organizaţiei şi a bunurilor ce le produc.
Satisfacţia personalului: Organizaţiile excelente măsoară şi ajung la rezultate
extraordinare din respect faţă de personalul lor, implicând măsurile sociale, ecologice
şi economice ale performanţei organizaţiei şi bunurilor ce le produc.
Responsabilitate socială: Organizaţiile excelente măsoară şi ajung la rezultate
extraordinare din respect faţă de societate, implicând măsurile sociale, ecologice şi
economice ale performanţei organizaţiei şi bunurilor ce le produc.
Rezultatele cheie ale performanţei: Organizaţiile excelente măsoară şi ajung la
rezultate sociale, ecologice, şi economice extraordinare din respect faţă de elementele
cheie ale politicii şi strategiei lor.
Modelul de Excelenţă EFQM este descris de o reţea bazată pe nouă criterii şi
poate fi utilizată pentru a evalua progresele organizaţiilor către excelenţă. Modelul
recunoaşte multe abordări pentru a obţine excelenţă continuă în toate aspectele
performanţei.
67
Rezultate excelente în ceea ce priveşte Performanţa, Clienţii, Angajaţii şi

Societatea pot fi obţinute prin intermediul modului de conducere, al politicii şi
strategiei existente, şi furnizate de angajaţi, resurse, relaţii şi procese.
Săgeţile reprezintă accentele dinamice ale naturii modelului. Acestea arată
modul în care inovarea şi învăţarea ajută şi contribuie asemenea unei bucle de feed-
back la îmbunătăţirea rezultatelor.
Criteriile sunt împărţite aşa cum se observă în „posibilităţi” şi în „rezultate”
pentru a identifica două categorii de criterii. Criteriile denumite şi „posibilităţi” sunt
concentrate pe modul în care companiile obţin rezultate în activităţile pe care le
desfăşoară. Criteriile „rezultate” sunt concentrate pe rezultatele obţinute de către
aceste organizaţii.
EXEMPLE
Esenţa modelului EFQM este dat de logica RADAR. Elementele acestui sistem
sunt date de rezultate (Results), abordare (Approach), desfăşurare (Deployment),
estimare (Assessment), şi verificare (Review). Elementele de abordare, desfăşurare,
estimare şi verificare aparţin criteriile de „posibilităţi”, iar rezultatele sunt folosite la
estimarea criteriilor „rezultate”.
Activităţile şi iniţiativele bazate pe aceste concepte fac adesea referire la

Managementul Total al Calităţii. Aceste concepte nu sunt inventariate într-o ordine
precisă, iar lista lor nu vrea să fie exhaustivă. Ele se pot schimba pe măsură ce
organizaţiile se dezvoltă.
Tehnica evaluării şi acordării punctajului ţine seama mai ales de ce trebuie
identificat, îmbunătăţit şi integrat din punctul de vedere al mediului social, economic şi
înconjurător în operaţiile, politica şi strategiile de zi cu zi ale managementului
organizaţiei. În particular, aceasta reprezintă o abordare riguroasă şi structurată a
ameliorării instituţiei, o evaluare obiectivă bazată pe o serie de criterii larg acceptate în
Europa, o evaluare bazată pe fapte şi nu pe o percepţie individuală, un mijloc de a
ajunge la o orientare coerentă şi la un consens asupra acţiunilor de întreprins prin
intermediul fiecărui membru al personalului instituţiei, pornind de la aceeaşi viziune
asupra excelenţei.
68
Lecţia 3
3.4. RAPORTAREA
În ultimul timp suntem asaltaţi de aceste raportări CSR, care doresc acoperirea
performanţelor economice, de mediu şi sociale ale unei întreprinderi. Este un efect al
cererii de transparenţă a activităţilor CSR, deoarece stakeholderii vor să fie informaţi
despre cum se operează în sectoarele lor de activitate. Spre deosebire de raportarea
financiară realizată de întreprinderi, raportul CSR conţine o serie de indicatori
calitativi, dificili în măsurare.
Raportarea susţinerii este supusă unei evoluţii rapide, iar odată cu creşterea
recunoaşterii nevoii de adresare către “triple bottom line” a dezvoltării durabile,
problemelor de mediu le- au fost adăugate şi cele sociale şi etice.
Raportul CSR este însă produsul final într-un şir de faze intermediare:
 procese de contabilizare;
 colecţionarea de date;
 măsurare de date;
 evaluare a datelor în comparaţie cu indicatorii specifici;
 audit;
 verificarea şi fixarea informaţiei.
În economia mondială de astăzi, comunicarea şi transparenţa sunt esenţiale.
Comunicările financiare sporesc transparenţa şi încrederea. Investitorii doresc
informaţii corecte asupra performanţelor de mediu şi sociale ale firme, pentru a-şi
consolida deciziile de investiţii, fiind conştienţi de faptul că performanţele din aceste
domenii pot afecta performanţele totale.
Raportarea socială şi de mediu sunt adresate stakeholderilor interni şi externi, şi
constituie o unealtă de management care permite companiei să aibă o apropiere mult
mai sistematică a susţinerii dezvoltării sustenabile, măsurând progresul şi definind
strategia şi ţintele pentru îmbunătăţire.
Un neajuns identificat este faptul că multe întreprinderi privesc raportarea
suspicios, temându-se că mai multă transparenţă ar putea conduce la mai multe
întrebări. Totuşi, cazurile de raportare au atras beneficii sporite, în ceea ce priveşte
reputaţia, o administrare mai bună, relaţii mai bune cu stakeholderi.
69
Lecţia 4
3.5.ETICHETELE
Consumatorii prezintă un interes în creştere în ceea ce priveşte modul de

producere şi vânzare a bunurilor şi serviciilor. Ca o consecinţă, numărul etichetelor
sociale, a comerţului cinstit faţă de mediu este în plină dezvoltare.
Etichetele sunt instrumente de bază ale pieţei, care caută să promoveze o
dezvoltare mai echitabilă şi susţinută, influenţând decizia de cumpărare a
consumatorilor, producătorilor, comercianţilor. Etichetele sunt simboluri afişate pe
ambalajul bunului, pe raft, pe geamurile magazinelor, garantând că procesul de
producţie şi marketing a respectat anumite norme de conduită.
Comerţul etic se referă aici la operaţiuni oneste care ţintesc la sprijinirea
producătorilor marginalizaţi din ţările în curs de dezvoltare, îmbunătăţind accesul spre
piaţă, garantarea preţurilor corecte. Aşadar, mărfurile sunt etichetate de către agenţii
certificaţi de comerţ, pentru a dovedi că lanţul lor de producţie respectă principiile de
comercializare etice.
Comerţul etic se referă la activităţile companiilor care ţintesc să-şi mărească
responsabilitatea etică, de mediu şi socială, promovând drepturile omului, condiţiile de
muncă decente, în lanţurile lor de aprovizionare globală.
70
EXEMPLE
Etichetarea acoperă probleme cum ar fi preţul (Max Havelaar garantează un

preţ fix de cumpărare), etichetarea socială pe baza standardelor de bază ILO,
condiţiile de muncă decente (eticheta Fairtrade), protecţia copilului (de exemplu,
mărci cum ar fi Rugmark, Kaleen si Abrinq se referă la utilizarea copiilor ca forţă de
muncă în anumite industrii), protecţia mediului (Nordic Swan, Ecocert si eticheta
Uniunii Europene, the Flower).
SUEDIA, FINLANDA, NORVEGIA SI

FLOAREA – simbolul etichetei ISLANDA - LEBADA NORDICA
ecologice comunitare
ETICHETA ECOLOGICĂ ÎN
ROMÂNIA
GERMANIA - INGERUL ALBASTRU FRANŢA - NF ENVIRONNEMENT
Fig.3.3. Exemple de eco-etichete de folosite în UE
71
FILIPINE – GREEN HONG KONG – GREEN SINGAPORE – GREEN

CHOICE LABEL (SPECIAL ISRAEL – GREEN LABEL
LABEL
ADMINISTRATIVE
REGION)
SUA – GREEN SEAL BRAZILIA – QUALIDADE

THAILANDA – GREEN (PRIVATE AMBIENTAL -
TAIWAN– GREEN MARK
LABEL ENVIRONMENTAL (ENVIRONMENTAL
LABEL) QUALITY)
FILIPINE – GREEN HONG KONG – GREEN SINGAPORE – GREEN

CHOICE LABEL (SPECIAL ISRAEL – GREEN LABEL
LABEL
ADMINISTRATIVE
REGION)
SUA – GREEN SEAL BRAZILIA – QUALIDADE

THAILANDA – GREEN (PRIVATE AMBIENTAL -
TAIWAN– GREEN MARK
LABEL ENVIRONMENTAL (ENVIRONMENTAL
LABEL) QUALITY)
Fig.3.4. - Exemple de eco-etichete de folosite în lume
72
Etichetele sociale influenţează consumatorii în luarea de decizii asupra

achiziţionării de bunuri, pe baza unor consideraţii etice. Diferitele etichete pot fi cărţi
de vizită în comportamentul responsabil. Spre exemplu, etichetele Max Havelaar şi
Fairtrade dar şi cea FSC pentru produsele din lemn încearcă să unească toate cele trei
aspecte ale abordării triplei linii de rentabilitate: cel social, ecologic şi economic.
Criteriile şi cerinţele de etichetare sunt realizate de către organizaţii de
etichetare cum ar fi Organizaţia de Etichetare a Comerţului Cinstit, sau Consiliul
“Forest Stewardship”. Conformitatea cu aceste criterii poate fi verificată de către
organizaţiile de etichetare ori de către agenţii acreditaţi pentru certificarea etichetării.
În ciuda unor diferenţe între sistemele de certificare a unor etichete diverse,
procedurile de certificare includ următorii paşi:
 producătorii solicită certificarea;
 realizarea unei evaluări iniţiale pentru a verifica conformitatea criteriilor
etichetării şi identificarea domeniilor care necesită îmbunătăţiri;
 auditarea, care include o vizită pentru revizuirea înregistrărilor şi inteviuri cu
angajaţii;
 corpul de certificare evaluează dacă aplicantul îndeplineşte criteriile de
etichetare, eliberează un contract oferind o licenţă pentru utilizarea etichetei şi
include aplicantul în registrul naţional sau internaţional;
 contractul este de obicei oferit pentru o perioadă limitată şi prevede
monitorizări periodice şi procese de reverificare.
CONCLUZII
În orice caz, etichetarea este stadiul final al procesului care începe cu acceptarea
unui cod şi implementarea acestuia, urmat de implementare, monitorizare şi verificare.
„Doar în cazul în care toate aceste procese se pot derula într-o manieră credibilă,
transparentă şi responsabilă va fi posibil să se treacă la certificare şi, în final, la o
etichetare responsabilă şi credibilă”.23
23
http://www.muncadecenta.ro/Legislatie/f_doc_ccc.htm#etichete
73
Lecţia 5
3.6. INVESTIŢII RESPONSABILE SOCIAL
Investiţiile responsabile pe plan social au cunoscut un puternic val de

popularitate printre investitorii principali, deoarece combină obiectivele financiare ale
investitorilor, cu grijile lor asupra problemelor sociale, de mediu şi economice.
Există în esenţă două tipuri de astfel de investiţii: individuale (exemplu: pensiile
personalului) şi instituţionale, care se referă la investiţiile de către instituţii cum ar fi:
fundaţii, bănci, companii de asigurare.
Selectarea partenerilor are legătură cu includerea sau excluderea unor parteneri,
bazată în special pe motive etice, sociale şi de mediu. Există două metode principale
de selectare a unei firme pentru investiţii în parteneriate: ori prin criterii negative, de
excludere a parteneriatelor cu firmele cu reputaţie în domenii cum ar fi: armament,
nuclear, industria pornografiei, sau prin criterii pozitive, de selectare a companiilor pe
baza performanţelor lor sociale şi de mediu.
Analiştii nonfinanciari execută cercetarea şi evaluarea performanţelor etice,
sociale şi de mediu a companiilor, folosind diferite criterii, metodologii. Când deciziile
de investiţie au fost realizate, criteriile sociale şi de mediu sunt însă cântărite împreună
cu performanţele lor financiare.
Fondurile verzi, sociale şi economice sunt fonduri mutuale, cu care investitorii
responsabili sociali pot susţine direct o cauză particulară sau o iniţiativă CSR.
74
EXEMPLE
A apărut un număr de indici de susţinere, cum ar fi Indexului mondial Dow

Jones (al dezvoltării durabile), FTSE4Good Index Series (măsoară performanţa
companiilor pentru a facilita investiţiile în aceste companii), Indexul Social Dow
Jones(urmăreşte evoluţia celor mai importante 30 de companii stabile din Statele
Unite), proiectaţi să testeze performanţa echităţilor sociale responsabile. Aceştia pot
juca un rol decisiv în luarea de decizii de investire. Exceptând aceşti indici, când
companiile doresc să-şi ridice capitalul, în special oferind acţiuni pe bursa de valori,
trebuie să furnizeze investitorilor informaţii adecvate pentru ca acestea să poată
evalua compania în care au intenţia să investească.
CONCLUZII
Transparenţa şi responsabilitatea sunt aspectele cele mai importante pentru a

mări credibilitatea investiţiilor sociale, şi prin urmare dezvoltarea lor viitoare.
75
Managementul Responsabilităţii Sociale

1) Companiile folosesc diferite căi pentru a monitoriza şi verifica aplicarea corectă a unei
norme:
 implicând terţi (ONG-urile locale, organizaţii academice, etc); Da / Nu
 prin intermediul echipelor interne și a auditurilor interne ; Da / Nu
 vizite şi inspecţii ale fabricilor; Da / Nu
 interviuri cu muncitorii; Da / Nu
 verificarea înregistrărilor Da / Nu
2) Instrumentele CSR sunt:
g) normele de conduita; Da / Nu
h) etichetele; Da / Nu
i) standardele de management ; Da / Nu
j) raportarile Da / Nu
k) investitiile responsabile social Da / Nu
3) Standardul ISO 26000 își propune să:

f) ajute organizaţiile care doresc să îşi asume responsabilităţi sociale în aşa fel
încât să respecte condiţiile culturale, de mediu, sociale, legale, precum şi pe
cele ale dezvoltării economice; Da / Nu
g) ;ofere îndrumare de practică organizaţiilor pentru a-şi identifica partenerii
sociali şi pentru a creşte credibilitatea rapoartelor de CSR; Da / Nu
h) crească încrederea în organizaţii; Da / Nu
i) promoveze o terminologie comună în domeniu; Da / Nu
76
j) elimine formele de muncă forţată şi a exploatarea copiilor; Da / Nu

k) contribuie la expertize pentru programe ale comunităţii; Da / Nu
4) Conceptele fundamentale cuprinse în modelul EFQM sunt următoarele:

- orientarea după rezultate; Da / Nu
- concentrarea asupra clienţilor; Da / Nu
- conducere şi consistenţă în propuneri; Da / Nu
- managementul proceselor Da / Nu
- învăţarea continuă, inovaţia şi implementarea Da / Nu
- dezvoltarea partenerială Da / Nu
- CSR Da / Nu
5) Raportul CSR este produsul final al următoarelor activități:

a) procese de contabilizare; Da / Nu
b) colecționare și măsurare de date; Da / Nu
c) evaluare a datelor în comparaţie cu indicatorii specifici; Da / Nu
d) audit Da / Nu
Grila de evaluare: 1-a,b,c,d,e; 2-a,b,c,d,e; 3-a, b,c,d; 4-a,b,c,d,e; 5-a,b,c,d;
77
REZUMAT
După studierea acestui modul,

trebuie cunoscute:
a) cunoașterea principalelor
instrumente ale
REZULTATE AŞTEPTATE Responsabilităţii Sociale a
Întreprinderilor;
b) ce sunt normele de
conduită și clasificarea lor;
c) tipurile de probleme
cuprinse în normele de
conduită;
d) căile pentru a monitoriza şi
verifica aplicarea corectă a
unei norme:;
e) avantajele utilizării
standardelor de
management;
f) exemple de standarde de
management;
g) detalii cu privire la ISO
26000;
h) detalii cu privire la modelul
EFQM;
i) importanța și etapele
raportării;
j) modul de obținere a
etichetelor ecologice;
k) tipurile de investiții
responsabile social.
78
 O normă de conduită este o descriere oficială de principii,

care defineşte standarde pentru comportarea specifică a
unei întreprinderi.
 Standardele, sistemele sau cadrele de management sunt
instrumente interne pentru companii sau alte organizaţii
de a integra valorile lor în practica de zi cu zi. Mai precis,
sistemele de management se referă la o serie de proceduri,
paşi şi specificaţii pe care o organizaţie le foloseşte pentru
a conduce un proces sau o activitate. Ele sunt folosite
frecvent de întreprinderile care au nevoie să-şi
TERMENI sistematizeze activităţile.
 Modelul EFQM reprezintă un suport teoretic şi practic
adecvat, aproape ideal, care permite corelarea CSR cu
strategiile şi modul de conducere al organizaţiilor, cu
salariaţii şi clienţii lor. Principiul de bază constă în
ESENŢIALI procesul de autoevaluare prin prisma celor nouă criterii
grupate în: Factori şi Rezultate (Lidership, Politică şi
strategie, Personal, Relaţii şi resurse, Procese, Satisfacţia
clienţilor, Satisfacţia angajaţilor, Impactul asupra
societăţii, Rezultate în afaceri) şi acordarea unui punctaj
corespunzător.
 Etichetele sunt instrumente de bază ale pieţei, care caută
să promoveze o dezvoltare mai echitabilă şi susţinută,
influenţând decizia de cumpărare a consumatorilor,
producătorilor, comercianţilor. Etichetele sunt simboluri
afişate pe ambalajul bunului, pe raft, pe geamurile
magazinelor, garantând că procesul de producţie şi
marketing a respectat anumite norme de conduită.
79
Modulul 4
4. METODE DE EVALUARE ŞI
IMPLEMENTARE A
RESPONSABILITĂŢII SOCIALE ÎN
ÎNTREPRINDERI
CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. PAȘI ÎN IMPLEMENTAREA CSR
3. IDENTIFICAREA NIVELULUI DE IMPLEMENTARE CSR
4. IDENTIFICAREA STAKEHOLDERILOR
5. IDENTIFICAREA AȘTEPTĂRILOR STAKEHOLDERILOR
IDENTIFICAREA TIPULUI DE MESAJ PENTRU FIECARE

6. STAKEHOLDER
80
4.1. INTRODUCERE
Creşterea grijilor privind influenţele afacerilor asupra societăţii a avut drept

rezultat o explozie de instrumente pentru a conduce, măsura, comunica şi recompensa
realizările responsabilităţii sociale a întreprinderilor. Acestea variază de la îndrumări,
norme de conduită, şi conduc la principii de aspiraţie pentru comportamentul
corporaţiilor, la sisteme de management complexe, la auditul şi diversificarea
instrumentelor de comunicare.
Într-adevăr, instrumentele CSR joacă un rol vital în furnizarea de îndrumare
pentru performanţele în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă. Instrumentele CSR
stabilesc nivelele minime de realizare, ajută organizaţiile să conducă calitatea
proceselor lor, sistemele şi impactul acestora asupra mediului. Este clar că cei care
sunt interesaţi de implementarea CSR, devin o parte semnificativă al mediului de
afaceri, cu toate că proporţia companiilor din Europa care folosesc oricare din multele
instrumente CSR este deocamdată scăzută, marea majoritate a companiilor fiind
ignorante la beneficiile acestui concept.
Acest capitol îşi propune ca scop, identificarea paşilor în elaborarea unui model
managerial de identificare a gradului de implementare a CSR în organizaţie, şi unele
metode de implementare a acestor concepte în activităţile de zi cu zi ale organizaţiei,
fără a aborda comparativ exemplele de bune practici ale companiilor concurente.
Obiective
 Determinarea etapelor manageriale pentru implementarea CSR;

 Realizarea unei matrici cost beneficiu;
 Realizarea unei matrici pentru identificarea şi clasificarea
stakeholderilor;
 Identificarea aşteptărilor stakeholderilor;
 Modul de identificare şi ierarhizare a riscurilor;
81
Lecţia 1
4.2. PAŞI ÎN IMPLEMENTAREA CSR
Pentru a putea încorpora şi evalua sistematic responsabilitatea socială, am

determinat următorii paşi:
1. Conştientizare - înainte de începerea oricărei acţiuni trebuie să se realizeze o
anume conştientizare, care trebuie să domine organizaţia şi echipa managerială.
2. Identificarea stakeholderilor - identificarea tuturor stakeholderilor potriviţi
este un început important în fiecare organizaţie care vrea să devină responsabilă social.
3. Identificarea nevoilor, respectiv aşteptărilor stakeholderilor - înţelegerea
nevoilor stakeholderilor şi a riscurilor este esenţială pentru implementarea CSR în
cadrul oricărei organizaţii.
4. Analiza cadrului CSR - estimarea CSR este o revizuire sistematică a unei
organizaţii asupra activităţilor şi rezultatelor acesteia. Scopul acestei analize este
înţelegerea nivelului existent de implementare al CSR în organizaţie.
5. Îmbunătăţirea activităţilor organizaţiei - organizaţia trebuie să identifice
îmbunătăţirile pe baza estimării din etapa de mai sus. Acestea ajută la implementarea
Responsabilităţi Sociale.
6. Revizuirea şi raportarea performanţei implementării CSR - raportul CSR
reprezintă informaţiile privind funcţionarea organizaţiei, pentru stakeholderi, şi ajută
de asemenea în stabilirea unei imagini de prestigiu a organizaţiei.
82
1. Constientizare
2. Identificarea
stakeholderilor
3. Identificarea
nevoilor/ asteptarilor
stakeholderior
6. Revizuirea si
5. Îmbunatatirea 4. Analiza cadrului
raportarea performantei
activitatilor organizatiei CSR
implementarii CSR
Fig. 4.1.- Etapele implementării CSR
Lecţia 2
4.3.IDENTIFICAREA NIVELULUI DE IMPLEMENTARE CSR
Orice organizaţie, atât cele care sunt la începutul drumului în ceea ce priveşte
implementarea CSR, cât şi cele care au avut acţiuni în această direcţie, trebuie să
decidă care este obiectivul lor, cât de departe vor să meargă şi care sunt beneficiile pe
care vor să le dobândească pentru organizaţie şi stakeholderii lor.
Etape pentru identificarea nivelului de încorporare CSR la care se
ţinteşte:
83
 Pentru identificarea nivelului la care se doreşte implementarea CSR se pleacă

de la o listă, în care să fie cuprinse acţiunile de implementare a CSR, care va
trebui înmânată echipei de management pentru o decizie asupra importanţei
implementării acestui concept în organizaţie.
 Luarea unei decizii de către echipa managerială în privinţa CSR, trebuie să fie
bazată pe brandul/ reputaţia organizaţiei, istorie/cultură, misiune/viziune şi
valori.
 Documentarea deciziei, exprimând în câteva propoziţii raţionamentul din
spatele alegerii.
Această etapă ar trebui utilizată de către organizaţii pentru a defini poziţia
strategică faţă de modelul de CSR care se doreşte a fi adoptat, pentru conştientizarea
implementării acestui concept de către echipa managerială, şi nu în ultimul rând pentru
a-i antrena pe membrii echipei de management în implementare. Acest pas trebuie
realizat în momentul în care se stabileşte strategia şi politica organizaţiei.
MATURITATE responsabilitate sociala = strategie de diferentiere
NIVEL MEDIU implementare responsabilitati sociale altele decat cele legale
NIVEL INCEPATOR responsabilitati sociale = responsabilitati legale
Fig.4.2.- Ţinta de implementare CSR
Precizarea strategiei dorite din cele 3 determinate mai sus (“maturitate”,

“medie” sau “începător”) este esenţială pentru a şti nivelul de la care se pleacă în
implementarea CSR. Primul nivel, cel de “începător” se adresează în special firmelor
care se confruntă pentru prima dată cu acest concept. Pentru aceştia, a fi responsabil
înseamnă a-ţi îndeplini responsabilităţile prevăzute prin lege. Acestea sunt obligatorii
pentru toate firmele care îşi desfăşoară activitatea economică legal.
Cel de-al doilea stadiu se referă la firmele care au o politică în care CSR-ul se
regăseşte risipit între alte măsuri, fără a fi parte distinctă în strategie.
Nivelul superior al piramidei de încorporare CSR este pentru companiile
conştiente de beneficiile unei strategii distincte de CSR, care aplică aceste principii
benevol.
84
După determinarea stadiului în care se regăseşte firma, este necesar a se

identifice o listă a motivelor pentru care echipa managerială consideră că se află pe
nivelul precizat de către aceştia.
Cazul unei afaceri profitabile
Orice afacere eficientă va compara întotdeauna costurile acţiunilor cu

beneficiile anticipate din rezultate (în cazul nostru implementarea CSR), pentru ca
echipa managerială să identifice eficace decizia. Cazul de business compară beneficiile
cu costuri.
Conţinutul specific al unui caz de implementare a CSR este concentrat în
diagrama de mai jos şi ar trebui să includă următoarele elemente:
 Beneficiile - perspectivele financiare, de clientelă şi de afaceri intern. Vor trebui
separate beneficiile tangibile (lucruri ce pot fi măsurate) şi intangibile.
 Costurile – sumele de bani sau resursele consumate care menţin proiectul în
operaţiune.
Pentru a realiza această etapă, ar trebui insistat asupra următoarelor:
m) Recapitularea diferitelor elemente de pe lista beneficiilor, a
costurilor şi a riscurilor cu oamenii adecvaţi;
n) Adăugarea de elementelor noi dacă sunt necesare;
o) Realizarea de calcule de cot;
p) Acordarea importanţei cuvenite fiecărei presupuneri;
q) Urmărirea presupunerilor;
r) Reverificarea cazului;
Matricea de mai jos se poate folosi pentru a identifica beneficiile tangibile şi
intangibile de la care se poate dezvolta organizaţia, putând fi folosită când se doreşte a
arăta beneficiile acestei implementări.
85
EXEMPLE
ECONOMII
OPORTUNITĂŢI DE BUSINESS COSTURI
POSIBILE
Creştere de top
De recrutare 7) Afacere îmbunătăţită prin O singură dată

atragerea de noi clienţi datorită 10) Antrenare
5) Economisiri din imaginii nou create
costurile recrutării 11) Consultare
8) Afacere îmbunătăţită cu clienţi
6) Satisfacţia deja existenţi 12) Studii
angajaţilor
9) Preţ crescut datorită creşterii 13) Etc.
imaginii brandului
Continue
Beneficii intangibile 20) Managementul
Economisiri ecologice 16) Imagine de brand îmbunătăţită iniţiativelor
14) Energie, apă, 17) Premii şi citaţii 21) Educaţia angajaţilor

material;
18) Satisfacţie îmbunătăţită a 22) Bugetul capitalului
15) Reciclare clienţior 23) Publicaţii
19) Moral îmbunătăţit al angajaţilor 24) Timp investit în
implementare
Tabel 4.1. Beneficii vs. Costuri CSR – exemple
Elaborarea unui plan de acţiune
În general, fiecare proiect complet trebuie să fie alcătuit din şase plane detaliate:
(1) Planul timpului: Pentru fiecare element major trebuie să existe o listă cu acţiuni, o
anumită ordine în care trebuie acestea rezolvate, şi stabilită o dată, de către echipa de
management pentru completarea acţiunilor.
(2) Planul de acţiuni: Deciderea obiectivelor exerciţiilor. Care este ţelul? Cum se măsoară
ceea ce s-a realizat? Cum se testează dacă obiectivele sunt într-adevăr atinse?
(3) Planul de resurse: Ce specificări sunt necesare pentru fiecare acţiune? Câţi oameni, ce
echipament şi tehnologie este necesară şi când?
86
(4) Planul de risc: Pentru fiecare activitate se deduce ce ar putea să meargă rău. Pentru
riscurile mari se decide asupra unor acţiuni care previn întâmplarea acestora.
(5) Planul de costuri: Pentru fiecare activitate se decide investiţia necesară (oameni,
echipament, materiale)şi timpul acestora.
(6) Planul de comunicare: Ce mesaje trebuie comunicate oamenilor implicaţi in proiecte,
echipei de management, şi celorlalţi angajaţi ori stakeholderi? Ce căi de comunicaţie
se utilizează şi cât de des?
Această etapă se poate utiliza pentru a ajuta la implementarea planului în estimarea
implementării CSR, la implementarea planului între iniţiativele organizaţiei, dar şi pentru
conştientizarea organizaţiei. Astfel, se elaborează un tabel, sub forma unui plan pentru
îmbunătăţire, cu scopul de a identifica lipsurile, asigurând că fiecare acţiune are un executant
care o duce la capăt.
EXEMPLE
Data
CONŞTIENTIZAREA
completării:
Persoane Perioada de
Activitatea Rezultate aşteptate
responsabile implementare
1.1. Dezvoltarea unui test J.B. Trimiterea unui mail
pentru angajaţi cu răspunsurile
solicitate
1.2. Pregătirea a 20 de A.N. 2 ore de seminar
angajaţi săptămânale
...
ESTIMAREA Data
ÎMPLEMENTĂRII completării:
Persoane Perioada de
Activitatea Rezultate aşteptate
responsabile implementare
2.1. Determinarea criteriilor …. …. …
2.2. Pregătirea estimărilor …. …. …
Tabel 4.2. Identificarea unui plan de acţiune
87
Lecţia 3
4.4. IDENTIFICAREA STAKEHOLDERILOR
Fiecare organizaţie are mai mulţi stakeholderi, iar fiecare are idei diferite despre
nevoile organizaţiei. Este foarte important ca aceste nevoi să fie înţelese de către
organizaţie, în aşa fel ca toate să se ia în considerare la determinarea politici şi
strategiei implementării responsabilităţilor sociale.
Pasul 2 din cadrul strategiei de implementare a CSR trebuie să identifice
stakeholderii întreprinderii. În primul rând, este obligatoriu a identifica stakeholderii
întreprinderii în cauză. Pentru acesta am construit un tabel de ajutor care odată
completat prezintă o imagine de ansamblu asupra acestor stakeholderi. Tabelul de mai
jos se poate folosi pentru a identifica stakeholderii şi pentru a-i determina pe cei
prioritari. Petru a răspunde la întrebarea „Cine sunt stakeholderii noştri?” se parcurg
următoarele etape:
 Realizarea unei liste cu toţi stakeholderii, folosind tabelul de mai jos. Această
listă se va realiza în special cu reprezentanţii care intră în contact direct cu
aceştia (responsabili de clienţi, de vânzări, etc.).
 Identificarea naturii fiecărui stakeholder:
1. Stakeholderi de bază - esenţiali pentru supravieţuirea organizaţiei;
2. Stakeholderi de strategie – esenţiali pentru organizaţie, pentru
ameninţările şi oportunităţile întâlnite;
3.Stakeholderi secundari;
 Verificarea tabelului de către un manger de top;
88
EXEMPLE
Stakeholderi Stakeholderi Stakeholderi Stakeholderi

STAKEHOLDERI Exemple
posibili de bază de strategie secundari
Guvern
Societate Comunitate locală X X
Publicul general
Parteneri naţionali S.C. X
Parteneri SRL
Parteneri X
internaţionali …..
Indivizi privaţi
Acţionari Indivizi X X
instituţionali
Sindicate
Personal Angajaţi X
Minorităţi
Clienţi
Clienţi Asociaţii X X
Clienţi corporativi
Furnizori de
Furnizori strategie
X X
Alţii
Purtătorii de cuvânt X
Mediu
pentru mediu
Alţii X
Tabel 4.3. Tabel ajutător pentru identificarea stakeholderilor
89
Lecţia 5
4.6. IDENTIFICAREA AȘTEPTĂRILOR STAKEHOLDERILOR
Realizarea diagramei de Importanţă a Stakeholderilor
Metoda respectă o serie de etape:

 Pregătirea unei aplicaţi grafice pentru identificarea fiecărui stakeholder şi
aşteptărilor lui.
 Luarea unei decizii în alegerea metodei de adunare a informaţiilor de la
stakeholderi şi desfăşurarea unui interviu cu fiecare dintre aceştia.
 Informaţiile stakeholderilor vor trebui solicitate în aşa fel ca acestea să
corespundă aşteptărilor, nu problemelor, şi încercarea de colecţionare a acestora
înaintea estimări aşteptărilor.
 Fiecare stakeholder trebuie să dea o notă de la 1 la 5 aşteptărilor lui după
importanţă.
 Fiecare stakeholder trebuie să noteze nivelul performanţei organizaţiei în cauză
de la -3 la +3.
 Dacă se doreşte aflarea performanţei adversarilor, se poate cere notarea
organizaţiei adverse de către stakeholderi, tot de la -3 la +3.
90
EXEMPLE
Evaluarea Stakeholderilor
Data : ................
Angajat:...........................
Intervievator: ......................
Importanţa aşteptării Nivelul performanţei
Aşteptări stakehoderi
( Punctaj 1 ...5 ) ( Punctaj -3 ...+3 )
3 E1. Mediu sigur şi sănătos. 2
2 E2.Posibilităţi pentru angajaţi -1
de a se implica în comunitate.
4 E3.Politica non- 0
discriminativă.
Tabel 4.4. Aşteptările stakeholderilor – aşteptări şi performanţă
Metoda descoperă cei mai importanţi factori care pot influenţa percepţia
stakeholderilor despre activitatea societăţii, identifică aşteptările cărora stakeholderii
acordă atenţie specială şi evaluează performanţa organizaţiei pe aceste planuri.
Tabelul se poate folosi când organizaţia vrea să fie mai responsabilă social, când
se doreşte mărirea satisfacţiei stakeholderilor şi când se vrea îmbunătăţirea relaţiilor
cu aceştia. Folosirea la maxim a acestei metode se poate realiza prin intermediul unui
interviu direct, deoarece aceste este întotdeauna cel mai eficient. După completarea
tabelului se verifică toate răspunsurile clienţilor şi se poate realiza o diagramă de
importanţă, selectând aşteptările cele mai importante, adăugând totodată informaţia
documentului relevant sau bazei de date pentru viitoare utilizări.
Realizarea Diagramei de Importanţă pentru analizarea aşteptărilor
stakeholderilor se realizează prin trasarea unei diagrame care are pe ordonată
performanţele organizaţiei în ceea ce priveşte aşteptările stakeholderilor identificată în
tabelul de mai sus, iar pe abscisă importanţa aşteptărilor acestora.
91
Fig. 4.3. Diagrama de importanţă a aşteptărilor stakeholderilor
Identificarea riscurilor pentru fiecare grup de stakeholderi
Riscurile există în orice proiect, indiferent de măsură ori complexitate. Riscurile

posibile ar trebui identificate şi analizate pentru a planifica diminuarea efectelor
acestora asupra proiectului. Există două principii importante ale evaluării riscurilor:
- existenţa unui proces clar structurat în care să se aibă în vedere atât
probabilitatea, dar şi impactul fiecărui risc.
- înregistrarea evaluării riscurilor într-un mod care să faciliteze monitorizarea şi
identificarea ordinii de priorităţi în privinţa riscurilor.
Astfel, etapele determinate în identificarea riscurilor pentru fiecare grup de
stakeholderi sunt următoarele:
1. Identificarea unei liste cu riscurile implementării CSR.
2. Notarea impactului fiecărui risc de la 1 (scăzut) la 5 (ridicat).
3. Notarea posibilităţii de producere a fiecărui risc de la 1 (scăzută) la 5
(ridicată).
4. Multiplicarea scorul impact cu scorul probabilităţilor, obţinându-se lista de
riscuri prioritare.
92
EXEMPLE
Posibilităţi de
Stakeholderi Risc Impact risc producere a Prioritate
riscului
Retragerea relaţiei din cauza

Furnizor A
unui scandal ecologic. 3 3 3*3 = 9
Schimbarea furnizorului cu
Client X altul care are o politică
înnoită. 3 4 3*4 =12
Etc. … … … … …
Tabel 4.5. Identificarea priorităţilor in alegerea riscurilor
Metoda identificării riscurilor se poate folosi pentru a afla riscul asociat

fiecărui stakeholder, pentru a identifica impactul riscului şi pentru a identifica
probabilitatea lui. Etapa se poate folosi când se acordă prioritate unor activităţi de
implementare a managementul riscului în cadrul CSR, prin realizarea unei evaluări a
fiecărui stakeholder, identificând ce reacţie ar avea dacă ar apărea un risc. După
această analiză se poate dezvolta un plan contra fiecărui risc, finalizându-se o listă cu
iniţiative de implementare.
93
Lecţia 6
4.7.IDENTIFICAREA TIPULUI DE MESAJ PENTRU FIECARE

STAKEHOLDER
Pentru realizarea acestei metode trebuie respectaţi paşii următori:

 Se identifică o listă cu toţi stakeholderii organizaţiei
 Se identifică mesajele cheie pentru cele trei elemente ale TLB (Tripla Linie de
Bază):
 De mediu
 Economic
 Social
 Se defineşte mesajul cheie al TLB pentru fiecare stakeholder. Acesta poate fi
formulată cu ajutorul aşteptărilor stakeholderilor referitoare la implementarea
CSR.
Tabelul ajută la structurarea strategiei de comunicare pentru procesul

implementării, identificând nevoile de comunicare a fiecărui stakeholder în parte.
Metoda se poate folosi la începutul dezvoltării strategiei de implementare a CSR şi la
începutul autoevaluării.
94
EXEMPLE
STAKEHOLDERI Mesaj Mesaj Mesaj

De mediu Social Economic
Produsele nu afectează
mediul.
Clienţi
Ambalajul este
biodegradabil.
Există o politică de
Personal recrutare
nediscriminatorie.
Parteneri
Proiect comun de
Furnizori reducere a materialelor
de ambalare
Oferim locuri de
Societate muncă comunităţii
locale
Alţii
Tabel 4.6. Identificarea mesajelor către stakeholderi
95

1) Pentru a putea încorpora şi evalua sistematic responsabilitatea socială, trebuie

realizati următorii paşi:
e) Identificarea stakeholderilor, Identificarea aşteptărilor stakeholderilor, Analiza
cadrului CSR, Îmbunătăţirea activităţilor organizaţiei, Da / Nu
f) Conştientizare, Identificarea stakeholderilor, Identificarea aşteptărilor
stakeholderilor, Analiza cadrului CSR, Îmbunătăţirea activităţilor organizaţiei,
Revizuirea şi raportarea performanţei implementării CSR ; Da / Nu
g) Conştientizare, Identificarea stakeholderilor, Analiza cadrului CSR,
Îmbunătăţirea activităţilor organizaţiei, Da / Nu
2) Fiecare proiect complet CSR trebuie să fie alcătuit din urmatoarele plane detaliate:
e) Planul timpului, Planul de resurse, Planul de risc, Planul de costuri, Planul de
comunicare. Da / Nu
f) Planul timpului, Planul de acţiuni, Planul de resurse, Planul de risc, Planul de
costuri. Da / Nu
g) Planul timpului, Planul de acţiuni, Planul de resurse, Planul de risc, Planul de
costuri, Planul de comunicare. Da / Nu
3) Pentru a răspunde la întrebarea „Cine sunt stakeholderii noştri?” se parcurg

următoarele etape:
 Realizarea unei liste cu toţi stakeholderii; Da / Nu
96
 Identificarea naturii fiecărui stakeholder; Da /

Nu
 Verificarea tabelului de către un manger de top; Da / Nu
4) Stakeholderi de strategie sunt:

l) esenţiali pentru supravieţuirea organizaţiei; Da / Nu
m) esentiali pentru identificarea punctelor tari ale companiei; Da / Nu
n) esenţiali pentru ameninţările şi oportunităţile întâlnite; Da / Nu
5) Conţinutul specific al unui caz de implementare a CSR ar trebui să includă

următoarele elemente:
a) Beneficiile; Da / Nu
b) Costurile; Da / Nu
c) Perspectivele financiare, de clientelă şi de afaceri intern; Da / Nu
d) Sumele de bani sau resursele consumate care menţin proiectul
în operaţiune; Da / Nu
6) etapele determinate în identificarea riscurilor pentru fiecare grup de stakeholderi

sunt următoarel:
a) Identificarea unei liste cu riscurile implementării CSR; Da / Nu
b) Notarea impactului fiecărui risc de la 1 (scăzut) la 5 (ridicat); Da / Nu
c) Notarea impactului fiecărui risc de la 1 (scăzut) la 5 (ridicat); Da / Nu
d) Notarea posibilităţii de producere a fiecărui risc de la 1 (scăzută)
la 5 (ridicată) Da / Nu
e) Multiplicarea scorul impact cu scorul probabilităţilor, obţinându-se
lista de riscuri prioritare Da / Nu
Grila de evaluare: 1-b; 2-c; 3-a, b,c; 4-c; 5-a,b,c,d; 6-a,b,c,d,e.
97
REZUMAT

cunoscute:
 Determinarea etapelor
manageriale pentru
REZULTATE AŞTEPTATE implementarea CSR;
 Etape pentru identificarea
nivelului de încorporare CSR la
care se ţinteşte;
 Realizarea unei matrici cost

beneficiu;
 Realizarea unei matrici pentru
identificarea şi clasificarea
stakeholderilor;
 Identificarea aşteptărilor
stakeholderilor;
 Modul de identificare şi
ierarhizare a riscurilor;
98
a) Pentru a putea încorpora şi evalua sistematic

responsabilitatea socială, trebuie realizati următorii paşi:
Conştientizare, Identificarea stakeholderilor,
Identificarea nevoilor, respectiv aşteptărilor
stakeholderilor, Analiza cadrului CSR, Îmbunătăţirea
activităţilor organizaţiei, Revizuirea şi raportarea
performanţei implementării CSR.
b) Conștientizarea nivelului de incorporare CSR este o etapă
care ar trebui utilizată de către organizaţii pentru a defini
TERMENI poziţia strategică faţă de modelul de CSR care se doreşte
a fi adoptat, pentru conştientizarea implementării acestui
concept de către echipa managerială, şi nu în ultimul rând
pentru a-i antrena pe membrii echipei de management în
ESENŢIALI implementare. Acest pas trebuie realizat în momentul în
care se stabileşte strategia şi politica organizaţiei.
c) Fiecare proiect complet CSR trebuie să fie alcătuit din
şase plane detaliate: Planul timpului, Planul de acţiuni,
Planul de resurse, Planul de risc, Planul de costuri, Planul
de comunicare.
d) Petru a răspunde la întrebarea „Cine sunt stakeholderii
noştri?” se parcurg următoarele etape: Realizarea unei
liste cu toţi stakeholderii, Identificarea naturii fiecărui
stakeholder (Stakeholderi de bază, Stakeholderi de
strategie Stakeholderi secundari), Verificarea tabelului de
către un manger de top;
e) Realizarea diagramei de Importanţă a Stakeholderilor –
etape: Pregătirea unei aplicaţi grafice pentru identificarea
fiecărui stakeholder şi aşteptărilor lui, Luarea unei decizii
în alegerea metodei de adunare a informaţiilor de la
stakeholderi şi desfăşurarea unui interviu cu fiecare
dintre aceştia, acordarea de note de la 1 la 5 aşteptărilor
lui după importanţă, Fiecare stakeholder trebuie să noteze
nivelul performanţei organizaţiei în cauză de la -3 la +3.
f) Etapele determinate în identificarea riscurilor pentru
fiecare grup de stakeholderi sunt următoarele:
Identificarea unei liste cu riscurile implementării CSR.
Notarea impactului fiecărui risc de la 1 (scăzut) la 5
(ridicat), Notarea posibilităţii de producere a fiecărui risc
de la 1 (scăzută) la 5 (ridicată), Multiplicarea scorul
impact cu scorul probabilităţilor, obţinându-se lista de
riscuri prioritare.
99
Modulul 5
5. ANALIZA CADRULUI CSR
CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. IDENTIFICAREA REZULTATELOR DORITE
3. REALIZAREA CHESTIONARELOR
4. REALIZAREA RAPORTULUI TBL
5. CONCLUZIONAREA AUTOEVALUARII
100
5.1. INTRODUCERE
Autoevaluarea este foarte importantă în sensul stabilirii punctelor forte şi slabe ale
organizaţiei. Există 2 căi de autoevaluare: abordarea formularul sau chestionarului - metodă
simplă şi uşor de folosit; şi metoda pro-forma - poate fi folosită de organizaţii mai mature,
care vor o analiză mai serioasă a evaluării performanţei.
Obiective
1) Realizarea unor chestionare de autoevaluare din perspectiva CSR;

2) Determinarea cuprinsului unui raport CSR;
3) Identificarea unor acţiuni importante de la care se porneşte în implementarea
CSR;
4) Determinarea unor indicatori CSR.
101
Lecţia 2
5.2. IDENTIFICAREA REZULTATELOR DORITE
Etape identificate:
 Organizarea unei întâlniri cu echipa de management.
 Explicarea scopului întâlnirii, adică alegerea celei mai bune metode de evaluare.
 Fiecare membru al echipei de management trebuie să primească un formular
asemenea celui de pe următoarea pagină.
 Discutarea fiecărui beneficiu de pe urma rezultatelor dorite.
 Marcarea a trei beneficii, care se consideră cele mai importante pentru organizaţie în
această evaluare.
 Însumarea voturilor pentru fiecare element
 Însemnarea într-un tabel a voturilor pentru fiecare element.
 La sfârşitul procedurii se pot identifica priorităţile echipei
 Confirmarea celei mai bune metode de abordare pentru atingerea rezultatelor dorite.
102
De mare Importanţă Importanţă

REZULTATELE DORITE
importanţă medie mică
Identificarea punctelor forte ale companiei x

Identificarea punctelor ce necesită îmbunătăţiri x
Dezvoltarea unui sistem de verificare periodică
structurat şi relevant care să monitorizeze
progresul organizaţiei
Educarea angajaţilor în ceea ce priveşte CSR
pentru a înţelege responsabilităţile lor
Implicarea angajaţilor în implementarea CSR la x
fiecare nivel
Evaluarea organizaţiei la nivel macro şi
microeconomic
Identificarea bunelor practici
Facilitarea comparaţiilor cu alte companii de altă
natură în ceea ce înseamnă CSR
Integrarea iniţiativelor de îmbunătăţire în
managementul operaţional al firmei
Îmbunătăţirea strategiei de implementare a CSR
Oferirea de premii pentru recunoaşterea
progresului excepţional
Tabel 5.1. Lista de verificare a rezultatelor dorite în implementarea CSR
103
Lecţia 2
5.3. REALIZAREA CHESTIONARELOR
Etape:
s) Identificarea unui set de întrebări pentru formularul chestionarului.
t) Luarea deciziei daca formularul va fi completat de către un grup sau de fiecare
individ în parte.
u) Luarea la cunoştinţă a instrucţiunilor pentru completarea formularului.
v) Compararea şi analizarea rezultatelor pentru a identifica răspunsurile
problematice.
w) Stabilirea motivului fiecărui punctaj scăzut.
x) Facilitarea unei discuţii pentru îmbunătăţirea aspectelor planului de acţiune.
Chestionarul este o metodă foarte uşoară de evaluare, care ajută organizaţia în

stabilirea punctelor forte şi a punctelor slabe. Metoda se poate folosi când trebuie înţeles
statutul organizaţiei şi condus spre îmbunătăţire.
104
EXEMPLE
Afirmaţii privind activitatea managerilor:
 Managerii asigură în cadrul viziunii organizaţiei o abordare responsabilă.

 Există o abordare responsabilă din partea managerilor prin asigurarea misiunii în
organizaţie.
 Există o abordare responsabilă din partea managerilor prin asigurarea unui
regulament de etică în interiorul organizaţiei.
 Managerii sunt conştienţi de provocările globalizării, care poate influenţa sistemul
lor managerial.
 Managerii sunt conştienţi de provocările sociale care pot influenţa sistemul lor
managerial.
 Managerii iau decizii pentru viitor prin prisma conceptelor de dezvoltare durabilă şi
CSR.
 Managerii sunt conştienţi de provocările ecologice care pot influenţa sistemul lor
managerial.
 Au existat proiecte de Responsabilitate Socială gândite şi implementate de către
manageri.
Afirmaţii privind politica şi strategia
 Organizaţia are implementată o strategie de viitor pe care o şi respectă.

 Organizaţia ia în considerare impactul economic, ecologic şi social în formularea
politicii şi strategiei sale.
 Organizaţia evaluează impactul social, ecologic şi economic al activităţilor sale.
 Organizaţia monitorizează posibilitatea implementării CSR.
Afirmaţii privind angajaţii
105
 Angajaţii sunt încurajaţi să-şi dezvolte aptitudinile.

 Există un proces împotriva oricărei forme de discriminare, în activitatea lucrativă
sau la angajare.
 Angajaţii sunt consultaţi în chestiuni importante.
 Există sisteme adecvate pentru asigurarea sănătăţii şi siguranţei în muncă.
 Există posibilitatea unui program flexibil de lucru.
 Întreprinderea oferă în mod activ un bun echilibru viaţă-muncă pentru angajaţi.
 Organizaţia oferă beneficii oamenilor săi.
 Activităţile organizaţiei sunt bazate pe respect faţă de nevoile şi aşteptările
angajaţilor.
Afirmaţii privind legăturile existente între angajaţi şi proiectele de Responsabilitate

Socială.
 Angajaţii cunosc într-o proporţie mare beneficiile implementării CSR în organizaţie.

 Organizaţia oferă şanse angajaţilor de a se implica în activităţi de Responsabilitate
Socială.
 Angajaţii sunt încurajaţi să aducă idei de programe în spiritul Responsabilităţii
Sociale.
 Angajaţii sunt încurajaţi să participe la activităţi comunitare.
Afirmaţii privind furnizorii şi resursele
 Organizaţia este conştientă de necesităţile mediului şi ale societăţii, luându-le în

calcul la alegerea partenerilor şi a resurselor.
 Se verifică onestitatea furnizorilor şi calitatea resurselor achiziţionate.
 Resursele utilizate sunt alese în spiritul dezvoltării durabile, ţinându-se cont de
raritatea lor.
 Criteriul Responsabilităţii Sociale este luat în calcul în evaluarea potenţialului
partenerilor.
 Există cooperări cu alte companii sau organizaţii în folosul societăţii sau a mediului.
106
Afirmaţii privind relaţia organizaţiei cu clienţii
 Se ţine cont de percepţia clienţilor în privinţa impactului social, economic şi

ecologic pe care îl au produsele sau serviciile dumneavoastră.
 Există sisteme pentru monitorizarea, înţelegerea, anticiparea dorinţelor
clienţilor în privinţa performanţelor sociale, economice si ecologice ale
produselor.
 Se oferă informaţii clare şi exacte, etichetare corectă a produselor şi
serviciilor oferite.
 Onestitatea şi etica sunt respectate în promovare.
 Reclamaţiile de la clienţi sau partenerii de afaceri sunt monitorizate şi
rezolvate în timp util.
Afirmaţii privind societatea
 Se ţine cont de percepţia performanţelor sociale, ecologice şi economice

lăsată societăţii.
 Sunt comparate nevoile şi aşteptările societăţii cu cele oferite de organizaţie.
 Se folosesc sisteme potrivite pentru monitorizarea, înţelegerea, anticiparea şi
îmbunătăţirea percepţiei comunităţii locale în ceea ce priveşte întreprinderea
dumneavoastră.
 Sunt oferite oportunităţi membrilor comunităţii locale de către organizaţia
dumneavoastră.
 Este oferită o anumită susţinere financiară regulată pentru activităţi
comunitare.
 Există dialog cu comunitatea locală pe subiecte controversate sau delicate
care implică întreprinderea.
 Organizaţia se aprovizionează pe plan local.
Afirmaţii privind mediul înconjurător
 Aţi încercat să reduceţi impactul asupra mediului prin conservarea energiei.

 Aţi încercat să reduceţi impactul asupra mediului prin reducerea şi reciclarea
deşeurilor.
107
 Aţi încercat să reduceţi impactul asupra mediului prin reducerea şi prevenirea

poluării.
 Aţi încercat să reduceţi impactul asupra mediului prin protecţia mediului
natural.
 S-au luat în considerare potenţialele impacturi asupra mediului la dezvoltarea
unor noi produse sau servicii.
 S-au luat măsuri pentru folosirea caracterului durabil al produselor şi
serviciilor.
După fiecare set de întrebări se vor identifica puncte forte (identificarea problemelor
cu cea mai mare performanţă) şi puncte slabe sau teritoriile care necesită îmbunătăţiri
(identificarea problemelor cu cea mai mică performanţă).
Lecţia 3
5.4.REALIZAREA RAPORTULUI TBL
În urma realizării calculelor din etapa precedentă şi a întocmirii unor liste privind
punctele forte şi slăbiciunile firmei în ceea ce priveşte CSR, aceste rezultate vor fi cuprinse
într-un raport, fiind grupate în cele trei capitole mari: responsabilitate socială, ecologică,
economică. Această abordare permite organizaţiei să se autoevalueze prin redactarea unei
evaluări complete, bazată pe TLB. Iată conţinutul raportului:
108
Conţinutul raportului CSR:

1. Misiunea, viziunea, valorile întreprinderii
2. Revizuire organizaţională:
 producţii majore şi servicii, incuzând branduri
 structura operaţională a organizaţiei
 forma legală, natura proprietăţii
3. Responsabilitate socială
4. Responsabilitate ecologică
5. Responsabilitate economică
6. Lista obiectivelor următoare şi acţiunilor
7. Anexe
EXEMPLE
Exemplu de raport:
Domeniul de interes - Manageri
Sub-criteriu: Reflectarea culturii responsabile în misiune, valori şi eticii.
Identificarea modului în care liderii:
 Dezvoltă o cultură total responsabilă în ceea ce priveşte producţia, acţiunile şi
serviciile organizaţiei;
 Reflectă în misiune, viziune şi principii de business, o cultură responsabilă social,
economic şi ecologic;
 Dezvoltă coduri etice de conducere;
 Motivează şi stimulează oamenii.
109
Puncte forte Puncte slabe sau Teritorii de îmbunătăţit

Sociale Sociale
............. .............
Economice Economice
............. .............
Ecologice Ecologice
............. .............
Dovezi : Dovezi :
Domeniu de interes Personal

Sub-criteriu: Măsurarea percepţiilor
Elemente identificate:
 Motivaţie şi implicare în implementarea CSR
 Misiunea, viziunea, valorile, discuţii pe tema mediului şi probleme sociale, delegări
de autoritate, conformări la legile muncii, oportunităţi egale, leadership,
oportunitate de învăţare, premii, recunoaştere, pregătire, dezvoltare, implicare în
activităţi comunitare, de mediu, procese de decizie.
Condiţii de lucru:
 Facilităţi şi servicii, condiţii de sănătate şi siguranţă, plată şi beneficii, impact
şi politică de mediu, rolul organizaţiei în comunitate şi societate, mediul de
muncă.
Puncte forte Puncte slabe sau Teritorii de îmbunătăţit pe TLB

Sociale Sociale
Economice Economice
Ecologice Ecologice
Dovezi : Dovezi :
110
Lecţia 4
5.5.CONCLUZIONAREA AUTOEVALUARII
Pentru a evalua corect concluziile autoevaluării, şi pentru a identificarea domeniilor

care necesită îmbunătăţire, propun o serie de întrebări esenţiale care vor trebui dezbătute în
cadrul unei şedinţe privind problematica CSR:
Rezultatele autoevaluării :
Acoperă toţi stakeholderii?
Măsoară toate abordările relevante, folosind indicatoare de performanţă şi percepţii?
Arată trenduri pozitive ori performanţă bună, şi dacă da de când?
Sunt comparate cu ale competitorilor?
Arată o cauză?
Măsoară un set de factori, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor ?
Este abordarea implementării CSR :
Concentrată pe nevoile stakeholderilor?
Un suport pentru politică şi strategie?
Legată de alte abordări potrivite?
Susţinută?
111
Inovatoare?
Flexibilă?
Măsurabilă?
Este evaluarea implementării CSR :
Măsurată?
Un mod de a oferi şanse pentru învăţare?
Comparată cu alţi competitori?
Îmbunătăţită bazându-se pe rezultatele învăţării şi performanţei?
Autoevaluarea este foarte importantă în sensul stabilirii punctelor forte şi slabe ale
organizaţiei. Există 2 căi de autoevaluare: abordarea formularul sau chestionarului - metodă
simplă şi uşor de folosit; şi metoda pro-forma - poate fi folosită de organizaţii mai mature,
care vor o analiză mai serioasă a evaluării performanţei.
112

1) Pentru a putea concluziona implementarea CSR trebuie respectate următoarele

etape:
m) Identificarea unui set de întrebări pentru formularul chestionarului; Da / Nu
n) Luarea deciziei daca formularul va fi completat de către un grup sau de fiecare
individ în parte; Da / Nu
o) Luarea la cunoştinţă a instrucţiunilor pentru completarea formularului; Da / Nu
p) Compararea şi analizarea rezultatelor pentru a identifica răspunsurile
problematice; Da / Nu
q) Stabilirea motivului fiecărui punctaj scăzut; Da / Nu
r) Facilitarea unei discuţii pentru îmbunătăţirea aspectelor
planului de acţiune. Da / Nu
2) Conţinutul raportului CSR:

 Misiunea, viziunea, valorile întreprinderii, Responsabilitate socială,
Responsabilitate ecologică, Responsabilitate economică, Lista obiectivelor
următoare şi acţiunilor; Da / Nu
 Misiunea, viziunea, valorile întreprinderii, Revizuire organizaţională,
Responsabilitate socială, Responsabilitate ecologică, Responsabilitate
economică; Da / Nu
 Misiunea, viziunea, valorile întreprinderii, Revizuire organizaţională,
Responsabilitate socială, Responsabilitate ecologică, Responsabilitate
economică, Lista obiectivelor următoare şi acţiunilor; Da / Nu
3) Rezultatele dorite pentru evaluarea CSR se refera la:

113
 Educarea angajaţilor în ceea ce priveşte CSR pentru a înţelege responsabilităţile

lor; Da / Nu
 Implicarea angajaţilor în implementarea CSR la fiecare nivel; Da / Nu
 Evaluarea organizaţiei la nivel macro şi microeconomic; Da / Nu
 Identificarea bunelor practici;
 Facilitarea comparaţiilor cu alte companii de altă natură în ceea ce înseamnă
CSR; Da / Nu
 Îmbunătăţirea strategiei de implementare a CSR; Da / Nu
 Oferirea de premii pentru recunoaşterea progresului excepţional. Da / Nu
4) Realizarea chestionarelor de autoevaluare CSR - etape:

a) Identificarea unui set de întrebări pentru formularul chestionarului, Compararea şi
analizarea rezultatelor pentru a identifica răspunsurile problematice, Stabilirea
motivului fiecărui punctaj scăzut, Facilitarea unei discuţii pentru îmbunătăţirea
aspectelor planului de acţiune; Da / Nu
b)Identificarea unui set de întrebări pentru formularul chestionarului, luarea deciziei
daca formularul va fi completat de către un grup sau de fiecare individ în parte, luarea
la cunoştinţă a instrucţiunilor pentru completarea formularului, Compararea şi
analizarea rezultatelor pentru a identifica răspunsurile problematice, Stabilirea
motivului fiecărui punctaj scăzut, Facilitarea unei discuţii pentru îmbunătăţirea
aspectelor planului de acţiune; Da / Nu
c) Identificarea unui set de întrebări pentru formularul chestionarului, luarea deciziei
daca formularul va fi completat de către un grup sau de fiecare individ în parte, luarea
la cunoştinţă a instrucţiunilor pentru completarea formularului, Facilitarea unei discuţii
pentru îmbunătăţirea aspectelor planului de acţiune. Da / Nu
5) Revizuirea organizaţională din cadrul raportarii TBL se poate realiza pentru:

a) producţii majore şi servicii, incuzând branduri; Da / Nu
b) structura operaţională a organizaţiei; Da / Nu
c) forma legală, natura proprietăţii; Da / Nu
Grila de evaluare: 1-a,b,c,d,e,f; 2-c; 3-a, b,c,d,e,f,g; 4-b; 5-a,b,c,d; 5-a,b,c.
114
REZUMAT

cunoscute:
a) Etapele pentru realizarea unor
chestionare de autoevaluare din perspectiva
REZULTATE AŞTEPTATE CSR;

b) Determinarea cuprinsului unui raport
CSR;
c) Identificarea unor acţiuni importante
de la care se porneşte în implementarea CSR;
 Chestionarul este o metodă foarte uşoară de evaluare, care

ajută organizaţia în stabilirea punctelor forte şi a
punctelor slabe. Metoda se poate folosi când trebuie
înţeles statutul organizaţiei şi condus spre îmbunătăţire.
 Conţinutul raportului CSR: Misiunea, viziunea, valorile
întreprinderii, Revizuire organizaţională (producţii majore
şi servicii, incuzând branduri, structura operaţională a
organizaţiei, forma legală, natura proprietăţii),
TERMENI Responsabilitate socială, Responsabilitate ecologică,
Responsabilitate economică, Lista obiectivelor următoare
şi acţiunilor, Anexe.
 Realizarea chestionarelor - etape: Identificarea unui set
ESENŢIALI de întrebări pentru formularul chestionarului, luarea
deciziei daca formularul va fi completat de către un grup
sau de fiecare individ în parte, luarea la cunoştinţă a
instrucţiunilor pentru completarea formularului,
Compararea şi analizarea rezultatelor pentru a identifica
răspunsurile problematice, Stabilirea motivului fiecărui
punctaj scăzut, Facilitarea unei discuţii pentru
îmbunătăţirea aspectelor planului de acţiune.
115
Modulul 6
6. IDENTIFICAREA ACTIVITĂŢILOR
CSR ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA ACESTORA
CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. METODA DE ATRIBUIREA PRIORITĂȚII
ACȚIUNI IMPORTANTE DE LA CARE SE PORNEȘTE ÎN

3.
IMPLEMENTAREA CSR
116
Lecţia 1
6.1. METODA DE ATRIBUIREA PRIORITĂȚII
Fiecare „punct slab” identificat în autoevaluare a CSR are nevoie de acţiuni de

îmbunătăţire. Aceste acţiuni trebuie să fie clasificate într-o ordine prioritară, în aşa fel încât
să devină cele mai importante acţiuni de CSR ale organizaţiei. Pentru identificarea priorităţii
în realizarea de programe CSR, se poate folosi tabelul de mai jos.
Astfel, fiecare acţiune va fi identificată într-un rând separat. Considerând că impactul
acestei acţiuni asupra stakeholderilor, poate fi cuprins într-o scară de la 1 - impact minim la
5 – impact maxim, se va completa coloana c. Asemănător, se va da o notă pentru impactul
acestei acţiuni asupra organizaţiei, folosind o scară de la 1- impact minim la 5 – impact
maxim, (coloana d). Înmulţind valoarea coloanei referitoare la impactul acţiunii asupra
stakeholderilor cu valoarea reprezentată de impactul acţiunii asupra organizaţiei, se obţine
punctajul impactului în coloana e.
Considerăm că uşurinţa cu care organizaţia ar putea implementa această acţiune poate
fi cuprinsă între valorile unei scale de la 1 (greu de realizat) la 5 (uşor de realizat), se
introduce valoarea care se crede cea mai potrivită, reprezentând ratingul „uşurinţă”, în
coloana f. Se consideră riscurile implicate în această acţiune folosind o scară de la 1 (risc
mare) la 5 (risc mic) şi se introduce valoarea care se crede cea mai bună reprezentând
ratingul „risc” în coloana g. Înmulţind procentajul uşurinţei cu cel al riscului putem
introduce rezultatul în coloana h, corespunzătoare Punctajului implementării acţiunii de
CSR.
Înmulţind punctajul impactului cu cel al implementării, pentru a se ajunge la o
valoare numerică finală şi se introduce răspunsul in coloana i, obţinându-se astfel prioritatea
acţiunii pentru care s-a realizat calcului. Se repetă acest procedeu pentru fiecare acţiune
identificată. Iar în final, prin analizarea coloanei i, să poate identifica ordonarea acţiunilor.
117
Impact
Impact al Uşurinţa Riscul Punctajul
Punct Acţiun al Punctajul
organizaţi impleme implem impleme Poziţia
slab e stakehol impactului
ei ntării entării ntării
derilor
a b c d e = c*d f g h = f*g i = e*h
Tabel 6.1. Identificarea poziţiei punctelor care necesită îmbunătăţire
Lecţia 2
6.2. ACȚIUNI IMPORTANTE DE LA CARE SE PORNEȘTE ÎN

IMPLEMENTAREA CSR
Proiectele de responsabilitate socială pot aborda teme precum: protejarea mediului

înconjurător, voluntariatul angajaţilor, donaţii, educarea şi sprijinirea tinerilor, campanii
pentru rezolvarea diferitelor probleme din comunitate, susţinerea ştiinţei şi culturii.
Codul etic
Paşi pentru dezvoltarea şi implementarea unui cod etic al organizaţiei:

1. Discuţii cu toţi stakeholderi organizaţiei pentru a înţelege la ce se aşteaptă de la
organizaţie.
2. Crearea unui cod etic care reflectă nevoile şi aşteptările stakeholderilor, obligaţiile
legale şi obiectivele organizaţiei.
118
3. Crearea codului etic şi implementarea unui sistem de management care se asigură

că codul este folosit pentru a ghida comportamentul şi deciziile oamenilor organizaţiei.
4. Folosirea codului etic pentru a comunica cu toţi stakeholderii, ca aceştia să ştie
totul despre organizaţie.
5. Implementarea unui sistem de măsurare şi raportare pentru a asigura că tot
personalul foloseşte codul etic, şi că ţintele organizaţiei sunt atinse.
6. Revederea codului etic regulat, pentru asigurarea că acesta reflectă cea mai recentă
gândire, cererile legale, şi se compară favorabil cu celelalte organizaţii.
Codul Etic dezvoltă un set de principii etice24, care reflectă valorile organizaţiei,
valorile stakeholderilor şi ale societăţii în care funcţionează, ajutând la ghidarea
organizaţiei. Orice societate care are creat un cod etic, dar în aceeaşi măsură şi respectat ,
are avantaje în ceea ce priveşte:
 Mărirea reputaţiei şi imaginii brandului organizaţiei;
 Îmbunătăţirea managementului riscului şi prevenirea crizelor;
 Crearea unei culturi propice de implementare CSR;
 Evitarea amenzilor, sancţiunilor şi litigiilor.
SOCIETATE
OBLIGATII
PERSONAL
LEGALE
Cod
etic
FURNIZORI
CLIENTI
CONCURENTI
Fig. 1.6. Puncte abordate de Codul Etic25
24
http://www.pentruvoi.ro/publicatii/COD%20ETIC.pdf
25
http://www.chevron.com/cr_report/2005/overview/chevron_way.asp
119
”Ziua voluntarului”
Principii pentru crearea unui programului „Angajaţii voluntari”:
1. Se creează o echipă cu suportul echipei de management , pentru a prepara un ghid,
care ar trebui să reflecte nevoile şi aşteptările stakeholderilor, şi în particular comunitatea
locală şi oamenii organizaţiei.
2. Ghidul ar trebui să explice ce tipuri de voluntariat vor fi suportate, şi ce formă de
suport va fi furnizat.
3. Identificarea bugetului necesar.
4. Comunicarea programului pentru a încuraja personalul a fi voluntar.
5. Crearea de ghiduri separate pentru manageri şi pentru voluntari.
EXEMPLE
Exemplu de Comunicare a Programului :

Ziua voluntarilor: „Cum pot deveni un angajat voluntar?”
 Ştiai că departamentul plăteşte timpul în care eşti voluntar? Poţi lua o zi liberă în
fiecare an, pentru a lua parte în activităţi voluntare, indiferent de baza – individuală
sau cu o echipă.
 Decide tipul de organizare pe care îl preferi. Vrei să mergi de unul singur, sau cu o
echipă de la birou? Discută ideile tale cu managerii şi stabiliţi o dată favorabilă
lucrului, care va fi potrivită pentru toţi membrii.
 Verifică cine se ocupă de voluntari în departamentul tău şi vezi cum te poţi face util.
Metoda „zilei voluntarului” este foarte utilă dacă organizaţia vrea să contribuie
pozitiv în cadrul societăţii sau în protejarea mediului. Măsurarea şi raportarea participării la
astfel de programe este obligatorie pentru a avea implementat un CSR excelent, chiar
publicând succesul programului în presă sau în raporturi anuale.
120
Determinarea impactului asupra societăţii
Fiecare stakeholder are nevoi şi aşteptări diferite, aşadar sondajele trebuiesc adaptate.
Întrebările din sondaje trebuie să reflecte ceea ce este important pentru stakeholderi şi
organizaţie şi trebuie de asemenea să furnizeze informaţii necesare, nu doar interesante.
Fiecare întrebare ar trebui să fie urmată de întrebarea: „Ce vom face după aflarea
răspunsului?” Pentru a ajuta în formularea întrebărilor, este util a avea discuţii cu
reprezentanţii fiecărui stakeholder, planificând întrebările ca rezultate ale acestor discuţii.
Testarea sondajelor înainte de administrare oferă informaţii cu privire la ceea ce e
omis ori la erori. Fiecare întrebare trebuie să ofere o informaţie utilă.
5 4 3 2 1
Cât de bine cunoaşteţi firma x?
Cât de responsabilă credeţi că este atitudinea companiei x
faţă de comunitate?
Ce notă aţi da companiei x din punctul de vedere al implicării
ei în activităţile comunitare locale?
Cum aţi nota compania x din punctul de vedere al ecologiei ?
Care este percepţia dumneavoastră generală despre compania
x?
Cum aţi nota activităţile companiei x de a reduce pagubele şi
daunele operaţiunilor sale?
Cum aţi nota compania x în prezervarea resurselor sale?
Tabel 6.2. Sondaj de opinie adresat societăţii

Sondajul de faţă poate evalua percepţiile societăţii şi ale stakeholderilor despre
activităţile responsabile ale organizaţiei, dar şi poate oferi date pentru îmbunătăţire. Pe baza
rezultatelor sondajului se poate realiza un plan de impact asupra societăţii cu activităţi de
îmbunătăţire.
Investiţii pentru comunitate
Investiţiile corporative pentru comunitate se referă la o gamă variată de acţiuni, care

sunt luate pentru a avea un impact asupra comunităţii, investind sau donând bani, timp,
produse, ştiinţă sau alte resurse. Această metodă oferă o serie de întrebări care funcţionează
ca o listă de verificare pentru a ajuta organizaţia în crearea unei noi evaluări a
performanţelor, identificarea punctelor forte, a punctelor care necesită îmbunătăţire.
121
LISTĂ DE VERIFICARE Da Nu
1.Există un program de investiţii pentru comunitate?
2.Există un proprietar clar al acestui program?
3.Are cineva responsabilitatea de a proiecta abordarea organizaţiei de
a investi pentru comunitate ?
4.Există o politică publicată a investiţiilor pentru comunitate?
5.Ai definit cum vei măsura succesul tău?
6. Angajaţii participă activ în programele de comunitate ?
8. S-au consultat cele mai bune practici ale altor organizaţii ?
9. Există un plan de acţiune clar pentru a îmbunătăţi performanţele
companiei ?
Tabel 6.3. Identificarea efectuării de investiţii pentru comunităţi
Această listă de întrebări poate dezvolta o serie de strategii integrate care aliniază
problemele comunitare legând ţintele de afaceri cu nevoile comunităţii, dezvoltând
selectarea activităţilor de investire în comunitate.
Vizitele deschise
Scopul normal a unei zile în care vizitele sunt deschise este să informeze şi să
întreţină vizitatorii în mediul de muncă al organizaţiei. Trebuie identificate informaţiile care
se doresc a avea impact asupra vizitatorilor, iar dintre acestea ar putea fi:
 Un discurs de bun-venit, spus de manager;
 Pliante disponibile cu informaţii despre societate;
 Vizite însoţite de ghid în fiecare departament, cu explicarea activităţilor;
 Broşuri pentru vizitatori.
Vor trebui să se ia în considerare nevoile a mai multor tipuri de vizitatori :
122
 Copiii vor vrea să vadă unde lucrează părinţii lor, dar se vor plictisi repede
într-o fabrică sau un mediu de birouri, de aceea oferă-le distracţie precum
clovni, magicieni, etc.
 Planificarea accesului la punctele sanitare;
 Cei în vârstă vor avea nevoie de locuri unde să se poată odihni;
 Organizaţia este responsabilă atât pentru siguranţa vizitatorilor cât şi pentru
securitatea locurilor de muncă: asigurarea că suprafeţele inaccesibile sunt
blocate în faţa vizitatorilor; existenţa prim-ajutoarelor în cazul apariţiei
problemelor de acest fel. În final, se alcătuieşte o echipă care să planifice şi să
desfăşoare evenimentul, şi se poate efectua un sondaj pentru aflarea
percepţiilor vizitatorilor despre vizite.
EXEMPLE
Exemplu – Ziua vizitelor deschise
Agenda Zilei deschise:
10:00: Camera de conferinţe. Prezentări video şi introduceri. Întrebări şi răspunsuri.

Notă: - un orar managerilor care poartă un discurs.
 pregătirea produsele şi documentaţiilor.
11: 15: Turul întreprinderii: laboratoare, camere de control a calităţii, ambalare, securitate,
zona de protejare a mediului, analize, etc.
12: 45: Desfăşurarea sondajului, şi distribuirea de broşuri.
123
Data: __________________ slabă normală bună excelentă

1. Vizita în firma a fost ...
2. Ce impresie v-au lăsat măsurile de
siguranţă ?
3. Ce impresie aveţi despre măsurile de
protecţie a mediului ?
4. Ce impresie v-a lăsat societatea X ?
5. ...........................
Tabel 2-11- Sondaj pentru vizitatori
Această metodă poate mări imaginea organizaţiei în comunitatea locală, poate

îmbunătăţi motivaţia angajaţilor, măreşte mândria organizaţiei. Pentru o mai bună utilizare a
metodei se poate începe cu vizite ale grupurilor ţintă.
124
Lecţia 3
6.3. MĂSURAREA PERFORMANŢEI CSR
O performanţă bună a Responsabilităţii Sociale, raportată clar tuturor stakeholderilor,

poate ajuta la creşterea vânzărilor şi îmbunătăţirea performanţei angajaţilor. Indicatoarele
folosite pentru evaluare trebuie să fie potrivite pentru a reprezenta nevoile şi aşteptările
organizaţiei şi stakeholderilor.
INDICATORI CSR:
In ceea ce priveşte clienţii:

1. Reclamaţii ale clienţilor despre produse, servicii;
2. Reclamaţii în ceea ce priveşte reclama;
3. Reclamaţii despre plătirea întârziată a facturilor ;
4. Cazuri de comportament specific concurenţei neloaiale;
5. Nivelele de satisfacţie a clienţilor;
6. Gradul de satisfacere al clienţilor;
7. Întâmpinarea cererilor clienţilor cu nevoi speciale;
8. Timpul general de plată a furnizorilor;
9. Loialitatea din partea clienţilor;
10. Recunoaşterea şi furnizarea de informaţii corecte în reclame ;
11. Impactul social, costurile, beneficiile produselor companiei şi serviciilor;
În ceea ce priveşte personalul:
1. Profilul forţei de muncă;
2. Absenteismul ;
125
3. Cazurile susţinute de comportament non-profesional, ori corupt;

4. Numărul accidentelor de muncă;
5. Valoarea pregătirilor şi dezvoltarea oferită angajaţilor;
6. Percepţia pe care o au angajaţii în ceea ce priveşte organizaţia;
În ceea ce priveşte societatea:
1. Valoarea banilor companiei;
2. Valoarea timpului liber;
3. Evaluări de impact, determinate din programele comunitare;
În ceea ce priveşte mediul:
1. Energia totală de consum;
2. Apa consumată;
3. Cantitatea de deşeuri produsă;
4. Dezastre ecologice;
5. Emisii de gaze CO2;
6. Folosirea materialelor reciclate;
7. Procentajul deşeurilor refolosite;
8. Impactul ecologic, beneficiile sau costurile produselor organizaţiei;
În ceea ce priveşte drepturile omului:
1. Respectarea legislaţiei drepturilor omului;
2. Existenţa plângerilor confidenţiale ale angajaţilor;
3. Percepţia angajaţilor despre organizaţie, referitor la drepturi umane, comunitatea
locală şi stakeholderii;
126
Lecţia 4
6.4. PROIECTE CSR DE SUCCES
După ce se duce la bun sfârşit orice plan CSR, se pot identifica unele concluzii, în
unele cazuri, chiar învăţând din greşeli, dar mai ales din exemple pozitive. Astfel,
răspunzând unor întrebări putem avea o bază de recunoaştere, comunicând succesul tuturor
stakeholderilor.
Raţionamentul proiectului:
1. De ce a fost proiectul performant?
2. Care au fost câştigurile aşteptate?
3. Cum a suportat organizaţia politica încorporării?
Soluţia:
1. Care au fost rezultatele?
2. Cine a implementat proiectul?
3. Când au fost implementate?
Analiză şi date:
1. Cum s-a analizat situaţia, cum s-au adunat datele, ce fel de metode s-au folosit?
Rezultate:
1. Care au fost rezultatele importante, au fost diferite de plan, dacă da, de ce?
2. Impact:
3. Ce schimbări a cauzat proiectul, cum afectează compania, oamenii, şi
stakeholderii?
127
4. Cum a fost demonstrat succesul proiectului ?

5. Concluzia:
6. Cum poate organizaţia beneficia din acest proiect, există folosiri şi beneficii
neaşteptate, cine a beneficiat cel mai mult ?
CONCLUZII
Pe viitor tot mai multe companii îşi vor selecta proiectele de responsabilitate socială
din punctul de vedere al elementelor de dezvoltare durabilă conţinute. Este cert că în
anumite organizaţii, proiecte de acest fel au apărut şi apar în urma unor nevoi stringente, de
moment, dar având grijă doar de “efect”, riscând însă să nu ia în considerare, “cauza”.
Companiile ar trebui să fie conştiente că pentru a avea succes din punct de vedere comercial
trebuie să se dezvolte atât ele, cât şi comunităţile în care operează. Încrederea şi respectul
membrilor comunităţii afectează întreaga activitate a unei companii, motiv pentru care
aceasta ar trebui să contribuie activ la dezvoltarea societăţii.
Beneficiile iniţiativelor de sprijinire a comunităţii, a acţiunilor responsabile, durabile,
au tendinţa de a creşte în timp. Fie că este vorba despre donaţii pe termen scurt sau despre
ajutoarele punctuale, toate acestea pot ajuta organizaţiile caritabile să obţină rezultate
imediate, însă implicarea in societate, în mediul economic, în ecologie şi împărtăşirea
experienţei câştigate pot conduce la beneficii de durată.
128

1) Avantajele implementării unui cod etic sunt:

b) Mărirea reputaţiei şi imaginii brandului organizaţiei; Da / Nu
c) Îmbunătăţirea managementului riscului şi prevenirea crizelor; Da / Nu
d) Crearea unei culturi propice de implementare CSR; Da / Nu
e) Evitarea amenzilor, sancţiunilor şi litigiilor; Da / Nu
2) Conţinutul codului etic trebuie să facă referire la:

b) societate; Da / Nu
c) personal; Da / Nu
d) furnizori; Da / Nu
e) principii de management; Da / Nu
f) proceduri de management; Da / Nu
g) obligații legale; Da / Nu
3) Fazele pentru crearea unui programului „Angajaţii voluntari” sunt:

a) identificarea unui ghid care să reflecte așteptările stakeholderilor; Da / Nu
b) identificarea tipurilor de voluntariate și formele lor concrete; Da / Nu
c) determinarea bugetului necesar; Da / Nu
d) comunicarea programului; Da / Nu
e) creearea de ghiduri pentru voluntari ; Da / Nu
129
4) Investițiile corporative pentru comunitate sunt :

a) o gamă variată de acţiuni, care sunt luate pentru a avea un impact asupra comunităţii
civile locale, investind sau donând bani, timp, produse,
ştiinţă sau alte resurse; Da / Nu
b)o gamă variată de acţiuni, care sunt luate pentru a avea un impact asupra
stakeholderilor; Da / Nu
c)o gamă variată de acţiuni, care sunt luate pentru a avea un impact asupra comunităţii,
investind sau donând bani, timp, produse, ştiinţă sau alte resurse. Da / Nu
5) Informațiile relevante cu impact asupra vizitatorilor în cadrul zilelor porțior

deschise pot fii:
a) Un discurs de bun-venit, spus de manager; Da / Nu
b) Pliante disponibile cu informaţii despre societate; Da / Nu
c) Vizite însoţite de ghid în fiecare departament, cu explicarea activităţilor; Da / Nu
6) Raportul CSR:
a) este un punct de plecare în dialogul cu partenerii de afaceri; Da / Nu
b) are tocmai rolul de a da o dimensiune concretă şi de a explica modul în care o
companie înţelege şi aplică CSR-ul; Da / Nu
c) urmăreşte în primul rând să facă cunoscută strategia unei companii
d) în acest sens; Da / Nu
7) Conţinutul raportului public CSR trebuie să facă referire la:

a) Declaraţia misiunii, viziunii, valorilor şi strategiilor organizaţiei, referindu-se la
dezvoltarea durabilă; Da / Nu
b) Descrierea elementelor cheie ale raportului; Da / Nu
c) Informații despre profilul organizației; Da / Nu
d) Persoanele de contact (e-mail, adrese web, telefon) Da / Nu
e) Responsabilitatea socială (factori şi rezultate); Da / Nu
f) Responsabilitatea de mediu (factori şi rezultate); Da / Nu
g) Responsabilitatea economică (factori şi rezultate)
h) Lista obiectivelor viitoare; Da / Nu
8) Indicatorii CSR cu privire la personal se referă la:

 Profilul forţei de muncă; Da / Nu
130
 Absenteismul; Da / Nu
 Cazurile susţinute de comportament non-profesional, ori corupt; Da / Nu
 Numărul accidentelor de muncă; Da / Nu
 Valoarea pregătirilor şi dezvoltarea oferită angajaţilor; Da / Nu
9) Indicatorii CSR cu privire la societate sunt:

a) Valoarea banilor companiei; Da / Nu
b)Valoarea timpului liber; Da / Nu
c)Evaluări de impact, determinate din programele comunitare. Da / Nu
10) Indicatorii CSR cu privire la mediu sunt:

1. Apa consumată; Da / Nu
2. Energia totală de consum; Da / Nu
3. Cantitatea de deşeuri produsă; Da / Nu
4. Dezastre ecologice; Da / Nu
5. Emisii de gaze CO2; Da / Nu
6. Folosirea materialelor reciclate; Da / Nu
7. Procentajul deşeurilor refolosite; Da / Nu
8. Impactul ecologic, beneficiile sau costurile produselor
organizaţiei; Da / Nu
11) După ce se duce la bun sfârşit orice plan CSR, se pot identifica unele concluzii:
a) Raţionamentul proiectului; Da / Nu
b) Soluţia; Da / Nu
c) Analiza și datele ; Da / Nu
d) Rezultatele Da / Nu
Grila de evaluare:
1-a,b,c,d; 2-a,b,c,f; 3-a, b,c,d,e; 4-c; 5-a,b,c 6-a,b,c; 7-a,b,c,d,e,f,g,h; 8-a,
b,c,d,e; 9-a,b,c; 10-a,b,c,d,e,f,g,h,; 11-a,b,c,d.
131
Modulul
7
7. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A
ÎNTREPRINDERILOR ŞI
MARKETINGUL SOCIAL
INTRODUCERE
Obiective
Lecţia 1 BENEFICIILE GENERALE ALE PROGRAMELOR CSR

Exemple
Lecţia 2 TIPURI DE PROGRAME CSR
Exemple
REZUMAT
Rezultate aşteptate
Termeni esenţiali
Recomandări bibliografice
TEST DE EVALUARE
132
7.1. INTRODUCERE
Responsabilitatea socială a companiilor - obţinerea succesului comercial într-o

manieră etică, cu respect faţă de oameni, comunitate şi mediu. Aceasta implică a răspunde
aşteptărilor legale, etice, comerciale sau de altă natură pe care societatea le are faţă de
companii, şi a lua decizii care să pună în balanţă nevoile tuturor celor ce au un rol în viaţa
companiei.
Obiective
Obiectivele acestui curs sunt:
(1) Prezentarea beneficiilor programelor de CSR;
(2) Tipurile de programe CSR, definiţia acestora, caracteristicile lor, modul de
aplicare, detalii legate de forma de aplicare, formele lor, cazurile cand se
pot aplica;
(3) Exemplificarea tipurilor de programe CSR.
(4)
133
Lecţia 1
7.1. BENEFICIILE PROGRAMELOR CSR
Noi preocupări şi aşteptări de la cetăţeni, consumatori, autorităţi publice şi investitori

în cadrul modificării si globalizării activităţilor economice.
Apariţia sau identificarea de noi criterii sociale, care influenţează deciziile de
investiţie ale unor indivizi şi instituţii. De exemplu, în Marea Britanie, dintr-un eşantion de
43 de milioane de consumatori, 77% au fost în mod categoric înclinaţi spre mărci conectate
la scopuri umanitare, în timp ce 67% aşteaptă ca mai multe companii să se implice
sistematic în activităţi sociale.
Luarea în consideraţie, sensibilizarea şi sporirea preocupărilor cetăţenilor referitoare la
pagubele cauzate de către activităţile economice asupra mediului ambiant.
Transparenţa în desfăşurarea activităţilor economice cu ajutorul noilor
tehnologii de comunicare şi informare moderne (media). CSR urmăreşte de asemenea,
corelarea aspecte importante de management, şi anume: managementul resurselor
umane, echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa privată, drepturi fundamentale în
muncă, aspectele ale mediului înconjurător, securitatea şi sănătatea în muncă,
securitatea şi sănătatea publică (inclusiv securitatea produselor), profitabilitatea şi
productivitatea. Prin implementarea CSR, organizaţiile vor beneficia de o seamă de
efecte directe cum ar fi:
 creşterea valorii mărcii,
 creşterea accesului la finanţare,
 forţă de muncă sănătoasă şi sigură,
 dezvoltarea managementului riscului şi siguranţă pentru conducerea
corporaţiei,
 oameni mai motivaţi,
 loialitate din partea clienţilor,
 sporirea încrederii stakeholderilor,
 creşterea imaginii publice.
Există la ora actuală doi factori care fac din CSR, o armă redutabilă în construcţia imaginii
unei firme:
134
 consumatorii sunt mult mai informaţi, mai capabili să-şi exprime opiniile şi
mai preocupaţi de subiecte sensibile pentru viitorul lor: sănătate, mediu, viaţă socială;
 concurenţa acerbă şi identificarea de noi metode de a realiza legături
emoţionale cu societatea.
Avantajele ale aplicării acţiunilor CSR:
 Creşterea imaginii şi reputaţiei întreprinderii în faţa clienţilor;
 Pe piaţa muncii, întreprinderea va fi căutată de către persoane capabile care
doresc să lucreze în medii responsabil;
 Oportunitatea de a creşte angajamentul faţă de siguranţa şi securitatea în
muncă;
 Investiţiile devin din ce în ce mai trecute prin filtre etice, iar deciziile
investitorilor sunt îndreptate către practicieni responsabili;
 Luarea de măsuri în întâmpinarea efectelor identificate de către managementul
strategic al riscurilor interne şi externe în domeniul social şi al mediului înconjurător;
 Posibilitatea reducerii unor costuri de funcţionare, prin reutilizarea materiei
prime, a deşeurilor, ori prin eficientizarea consumurilor;
 Diferenţierea faţă de competitor prin acordarea unor plusuri de valoare din
partea clienţilor;
 Creşterea cotei de piaţă, a vânzărilor, a profitului;
EXEMPLE
Compania Avon desfăşoară încă din 1992 un program împotriva cancerului la san.
S-au strans sume uriaşe, donate pentru cercetarea eradicării acestei boli. Datorită
notorietăţii programului, Avon şi-a asigurat pozitionarea pe care şi-a dorit-o: “Avon – the
company for women”.
Campania American Express pentru restaurarea Statuii Libertăţii, de la începutul
anilor ’80, a fost punctul de plecare al succesului pe care l-a cunoscut ulterior marketingul
legat de o cauză. Pentru fiecare card nou, facut la American Express, sau la utilizarea
cardului pentru diverse operaţiuni, compania a donat bani pentru restaurarea Statuii
Libertăţii. Astfel, compania a colectat 1,7 miloane de dolari în sprijinul acestei cauze,
obţinand şi o creştere a clienţilor.
135
CONCLUZII
CSR (Corporate Social Responsibility) este o concepţie referitoare la contribuţia pe

care trebuie să o aibă companiile la dezvoltarea societăţii moderne. De-a lungul timpului,
această contribuţie a fost teoretizată diferit de mai multe curente de gândire. Iniţiativele
responsabile ale companiilor au fost denumite printr-o varietate de termeni: corporate
citizenship, corporate philantropy, corporate societal marketing, community affairs,
community development.
Lecţia 2
7.2. TIPURI DE PROGRAME CSR
1. Promovarea unei cauze - un tip de program prin care compania contribuie cu bani sau alte
resurse pentru:
l) a creşte notorietatea şi preocuparea publicului pentru o cauză, sau
m) pentru a mobiliza publicul să doneze, să participe sau sa voluntarieze în sprijinul unei
cauze.
Ce se poate urmării printr-o campanie de promovare:
 stârnirea preocupării publicului pentru o cauză;
 convingerea publicului să afle mai multe despre o cauză;
 convingerea publicului să doneze timp pentru a sprijini o cauză (ex. acţiuni de
ecologizare);
 convingerea publicului să doneze bani pentru o cauză;
136
 convingerea publicului să doneze valori ne-financiare (ex. haine, aparate

electrocasnice, cărţi, jucării etc.)
 convingerea publicului să participe într-un fel sau altul alături de cauză (ex. să
semneze o petiţie, să participe la un eveniment memorial, la un concert de protest, la
o expoziţie de artă).
Când este potrivită campania de promovare a unei cauze:
când se doreşte sublinierea poziţiei brandului.
când nu există resurse decât pentru o implicare limitată în rezolvarea problemei.
2. Marketingul legat de o cauză - un tip de program de CSR prin care o companie se

angajează să doneze în favoarea unei cauze o suma care depinde de vânzările pe care le
realizează într-o anumită perioadă. În mod obişnuit, o campanie de CRM (Cause Related
Marketing) implică o ofertă, care:
 este valabilă pentru o anumită perioadă de timp
 se referă la un produs anume al companiei,
 se realizează în beneficiul unui ONG, sau al unui alt partener, care are legitimitate în
privinţa cauzei şi capacitatea de a administra banii.
O campanie de CRM oferă cele mai multe beneficii pentru toate părţile implicate:
h) consumatorii pot face o contribuţie, in mod gratuit, în favoarea ONG-ului sau a
cauzei lor favorite,
i) ONG-ul primeşte o sumă semnificativă de bani, într-un mod relativ facil,
j) compania îşi impulsionează vânzările şi creează o legătură profundă şi memorabilă
între brand şi consumatori.
Marketing-ul legat de o cauză este potrivit pentru companii care:
au produse care se adresează unei baze mari de clienţi
au canale de distribuţie extinse şi bine puse la punct;
au nevoie să-şi diferenţieze produsele faţă de produsele concurente.
Cauze preferate:
e) probleme majore de sănătate (cancer, SIDA),
f) probleme care afectează copii (educaţie, violenţa în familie, discriminare),
g) probleme sociale grave (dezastre naturale, persoane care nu au unde locui, sărăcie),
probleme de mediu.
3. Marketingul social - un program de CSR prin care compania îşi propune să schimbe un
comportament negativ sau să convingă publicul să adopte un comportament pozitiv.
Cele mai des întâlnite probleme ţin de:
y) ameninţări la adresa vieţii sau a siguranţei
z) Sănătate
aa) Mediu
bb) Implicarea civică
Când este potrivită o campanie de Marketing Social
- Atunci când există o legătură între profilul companiei şi problema socială.
137
- Atunci când se doreşte obţinerea unei creştere economice.

- Dacă vânzările ar avea de câştigat de pe urma schimbării de comportament.
Alţi factori de succes:
 Alegerea unui grup ţintă restrâns, dar care acţionează ca lider de opinie pentru
un public mai larg;
 Decide-te asupra unui comportament specific, nu asupra unuia general;
 De asemenea publicul trebuie ajutat să-şi dea seama dacă a îndeplinit cu
succes comportamentul recomandat.
 Descoperirea tuturor barierelor sau beneficiile pe care le presupune
schimbarea de comportament;
 Pregătirea pentru un angajament pe termen lung.
4. Acţiuni filantropice - un tip de program prin care compania contribuie în mod direct, cu
bani sau produse la sprijinirea unei cauze. Companiile:
h) îşi aleg cauzele pe care le sprijină în concordanţă cu obiectivele de afaceri,
i) tind să intre mai degrabă în parteneriate pe termen lung decât să aibă o implicare
formală într-o cauză,
j) îşi extind opţiunile în ceea ce priveşte donaţiile, de la bani, la alte resurse
k) isi implica mai mult angajaţii în alegerea cauzelor.
Ce forme pot lua activităţile filantropice:
 Donaţii în bani
 Finanţări
 Burse Donaţii în produse sau servicii
 Oferire de expertiza
 Acces la canalele de distribuţie, locaţiile sau echipamentele companiei.
Când sunt potrivite acţiunile filantropice:
Atunci când se doreşte întărirea poziţionării brandului.
Atunci când compania vrea să intre pe o piaţa nouă.
Atunci când se doreşte consolidarea statutului de lider pe o anumită piaţă.
5. Voluntariatul în comunitate - o forma clasica de CSR. Ceea ce este nou în ultima
perioadă este tendinţa companiilor de a folosi voluntariatul pentru:
25) a da mai mult impact altor iniţiative sociale;
26) a servi obiectivelor de business şi comunicării valorilor companiei.
Acţiuni pentru a stimula voluntariatul angajaţilor:
 promovarea voluntariatului ca valoare organizaţională;
 recomandarea anumitor cauze prin intermediul comunicării interne;
 recrutarea şi organizarea echipelor de voluntari;
 sprijinirea angajaţilor în efortul de a găsi o cauză potrivită, oferindu-le resurse sau
programe de matching
 oferirea de zile libere plătite, pe care angajaţii sa le folosească pentru a voluntaria;
 acordarea de finanţări ONG-urilor care reuşesc să îi convingă pe angajaţii companiei
sa voluntarieze
 recunoaşterea angajaţilor care s-au remarcat în cadrul acţiunilor de voluntariat
Când este potrivit un program de voluntariat în comunitate:
138
Când se doreşte întărirea loialităţii faţă de companie şi spiritul de echipă al

angajaţilor .
Când vrei să îmbunătăţeşti reputaţia companiei
5. Practici de afacere responsabile social - iniţiative prin care o companie îşi
îmbunătăţeşte, în mod voluntar modul de operare, în aşa fel încât să contribuie la binele
general al comunităţii şi la protejarea mediului.
O companie poate opera schimbări pentru adoptarea unor practici responsabile social
în domenii ca:
 designul locaţiilor în care operează
 îmbunătăţirea procesele de producţie retragerea unor produse care pot fi considerate
dăunătoare, chiar dacă nu sunt ilegale
 alegerea unor materiale de productie şi de ambalare care sa protejeze mediul
 oferirea de informaţii obiective despre produse dezvoltarea de programe care sa
urmărească binele angajaţilor
 asigurarea unor politici de marketing responsabile în special în ceea ce îi priveşte pe
copii
 îmbunătăţirea accesului la produsele comercializate pentru persoanele cu dizabilităţi .
Când este potrivită adoptarea unor practici de afaceri responsabile social:
Atunci când publicul ar putea considera ca o practică a companiei tale contribuie (cel
puţin in parte) la o problemă socială importantă.
Atunci când vrei sa protejezi sănătatea, siguranţa sau bunăstarea angajaţilor.
EXEMPLE
Promovarea unei cauze - British Airways a devenit partener UNICEF, in cadrul

programului „Change for Good”. Pasagerii erau convinşi să doneze monedele şi
bancnotele străine pentru un fond al UNICEF. În primele luni s-au strans peste 100.000 de
lire sterline.
Marketingul legat de o cauză (Cause Related Marketing) - Dell a dezvoltat un
program care asigură (contra cost) transportul echipamentelor pe care clienţii doresc să le
recicleze, de la adresa acestora pana la centrul de reciclare. Dacă se reciclau maxim trei
echipamente, se primea o reducere de 50% a preţului de reciclare şi reduceri la
cumpărăturile online ale produselor Dell. Creşterea comenzilr a fost de 200%.
Marketingul social (Corporate Social Marketing) – Pampers, liderul mondial pe
piaţa scutecelor, s-a alaturat campaniei “Back to Sleep”, a Institutului Naţional al
Dezvoltării Umane şi a Sănătăţii Copilului, încercand sa-i determine pe părinţi să-şi culce
copiii pe spate, deoarece dormitul cu faţa în jos creşte riscul mortalităţii la nou-născuţi .
Pampers a pus logo-ul “Back to Sleep” pe scutecele sale, iar informaţia care putea salva
vieţi a ajuns la aproximativ 2,5 milioane de părinţi.
139
Acţiuni filantropice (Corporate Philantropy)- HP a dezvoltat programul “E-

inclusion” pentru a sprijini dezvoltarea economică şi socială a comunităţilor lipsite de
acces la noile tehnologii de comunicare. Proiectul a fost aplicat în Africa de Sud, unde s-a
înfiinţat un centru educativ cu produse IT. Pentru piaţa locală, avand subiecţi tineri,
profesori, s-a demostrat că HP înseamnă inovaţie, dezvoltare, noi locuri de muncă,
standard de viaţă ridicat.
Voluntariatul în comunitate (Community Volunteering) - Ford a înfiinţat “Ford
Volunteer Corps”, o organizaţie care reuneşte voluntari, care pot alege cauzele care li se
potrivesc în funcţie de perioadă, loc de desfăşurare, domeniul programului, abilitţăti
necesare. În februarie 2006, pe site erau înscrise 38.000 de organizaţii şi 36.000 de
oportunităţi de voluntariat.
Practici de afaceri responsabile social (Socially Responsible Business Practices) -
Programul Sensible Solution al firmei Kraft a fost o iniţiativă de cercetare pentru
modificarea ambalajelor. Astfel, acesta le-a oferit consumatorilor, informaţii referitoare la
capacitatea nutritiva, beneficiile funcţionale şi nivelul ingredientelor.
CONCLUZII
Cea mai apreciabilă tipologie a programelor CSR este realizată de Philip Kotler si
Nancy Lee, în cartea “Corporate Social Responsibility: Doing the Most Good for Your
Company and Your Cause”:
Promovarea unei cauze
Marketing legat de o cauza
Marketing social
Actiuni filantropice
Voluntariat in comunitate
Practici de afaceri responsabile social.
140

1) Prin implementarea CSR, organizaţiile vor beneficia de o seamă de efecte directe cum ar
fi:
a) creşterea imaginii publice; Da / Nu
b) sporirea încrederii stakeholderilor; Da / Nu
c) forţă de muncă sănătoasă şi sigură; Da / Nu
d) creşterea accesului la finanţare; Da / Nu
e) creşterea valorii mărcii; Da / Nu
f) loialitate din partea clienţilor; Da / Nu
g) oameni mai motivaţi. Da / Nu
2. Când este potrivită campania de promovare a unei cauze:

a) când se doreşte sublinierea poziţiei brandului; Da / Nu
b) cand vânzările ar avea de câştigat de pe urma
c) schimbării de comportament; Da / Nu
d) când nu există resurse decât pentru o implicare limitată
e) în rezolvarea problemei; Da / Nu
3) Marketingul legat de o cauză este:

a) un program de CSR prin care compania îşi propune să schimbe un comportament
negativ sau să convingă publicul să adopte un comportament pozitiv; Da
/ Nu
b) un tip de program prin care compania contribuie în mod direct, cu bani sau produse la
sprijinirea unei cauze; Da / Nu
c) un tip de program de CSR prin care o companie se angajează să doneze în favoarea
unei cauze o suma care depinde de vânzările pe care le realizează într-o anumită
perioadă. Da / Nu
141
4) Când este potrivită o campanie de Marketing Social:

a) Atunci când există o legătură între profilul companiei
şi problema socială; Da / Nu
b) Atunci când se doreşte obţinerea unei creştere economice.; Da / Nu
c) Dacă vânzările ar avea de câştigat de pe urma
schimbării de comportament.; Da / Nu
5) Acţiuni pentru a stimula voluntariatul angajaţilor:

a) sprijinirea angajaţilor în efortul de a găsi o cauză potrivită, oferindu-le resurse sau
programe de matching; Da / Nu
b) oferirea de zile libere plătite, pe care angajaţii
să le folosească pentru a voluntaria; Da / Nu
c) oferirea de măriri salariale. Da / Nu
Grila de evaluare: 1-a,b,c,d,e,f,g; 2-a,c; 3-c; 4-a,b, c; 5-a.b.
142
REZUMAT
► în Lecţia 1 sunt prezentate beneficiile, avantajele aplicării de programe

responsabile social.
► în Lecţia 2 sunt prezentate tipurile de programe CSR, detalii privind acestea
precum şi exemple din lumea afacerilor.
După studierea acestui modul,
trebuie cunoscute:
d) beneficiile programelor CSR;

REZULTATE AŞTEPTATE e) avantajele directe ale aplicării de
programe CSR;
f) tipurile de programe CSR;
g) regulile de bază în realizarea şi
aplicarea fiecărui tip de program
CSR.
1) Responsabilitatea socială a companiilor - obţinerea
succesului comercial într-o manieră etică, cu respect faţă de
oameni, comunitate şi mediu..
2) Promovarea unei cauze - un tip de program prin care
compania contribuie cu bani sau alte resurse pentru a creşte
notorietatea şi preocuparea publicului pentru o cauză, sau pentru
a mobiliza publicul să doneze, să participe sau sa voluntarieze în
sprijinul unei cauze.
3) Marketingul legat de o cauză - un tip de program de CSR
TERMENI prin care o companie se angajează să doneze în favoarea unei
cauze o suma care depinde de vânzările pe care le realizează într-
o anumită perioadă.
4) Marketingul social - un program de CSR prin care compania
ESENŢIALI îşi propune să schimbe un comportament negativ sau să
convingă publicul să adopte un comportament pozitiv.
5) Acţiuni filantropice - un tip de program prin care compania
contribuie în mod direct, cu bani sau produse la sprijinirea unei
cauze.
6) Practici de afacere responsabile social - iniţiative prin care o
companie îşi îmbunătăţeşte, în mod voluntar modul de operare,
în aşa fel încât să contribuie la binele general al comunităţii şi la
protejarea mediului.
143
Recomandări pentru informații CSR

United Nations Global Compact
Global Compact este o retea formata din agentii ale Natiunilor Unite, companii, organizatii
sindicale, organizatii de afaceri, organizatii academice, organizatii ale societatii civile,
institutii guvernamentale/administrative. Pe site gasesti informatii despre obiectivele,
actiunile si organizatiile membre ale Global Compact.
Organisation for Economic Co-Operation and Development

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica a fost creata ca un omolog
economic al NATO si are misiunea de a ajuta statele sa atinga dezvoltarea durabila pe plan
economic. Pe site poti gasi: recomandari ale OECD pentru companii, date statistice
comparative privind mediul economic si social din peste 30 de tari, studii efectuate in tarile
membre OECD.
Portalul Uniunii Europene

Pe site-ul oficial al Uniunii Europene gasesti informatii despre politicile UE privind CSR,
recomandarile pentru companii, exemple de initiative CSR in tarile membre.
Responsabilitatea Sociala a companiilor este tratata in sectiunile speciale ale Directoratelor:
Employment and Social Affairs, Enterprise and Industry.
CSR Quest
CSR Quest urmareste popularizarea si clarificarea conceptului de CSR. Proiectul este
coordonat de Universitatea de Economie si Afaceri din Atena.
CSRwire
CSRwire este o sursa importanta de informatii, articole, comunicate si rapoarte CSR. In
sectiunea de Resurse gasesti informatii generale despre CSR, un director online cu
organizatii de specialitate si profiluri de companii responsabile. De asemenea ai acces la
rapoarte emise de companii sau elaborate independent pentru a studia tendintele globale in
CSR.
CSR Europe
144
CSR Europe este o retea de peste 60 de companii multinationale care sustin

responsabilitatea sociala. Misiunea organizatiei este de a ajuta companiile sa integreze CSR
in modul in care isi desfasoara activitatea. Publicatiile puse la dispozitie de CSR Europe
acopera teme precum marketingul legat de o cauza sau raportarea CSR.
Business for social responsability

BSR este o organizatie globala care ajuta companiile membre sa se dezvolte, respectand
valorile etice, oamenii, comunitatile si mediul. Site-ul are o sectiune ampla de resurse, unde
gasesti informatii si ghiduri CSR, resurse detaliate privind mediul inconjurator, drepturile
omului si investitiile in comunitate.
International Business Leaders Forum

Obiectivul IBLF este sa ajute companiile sa se dezvolte alaturi de comunitatile in care
activeaza, prin colaborare cu stakeholderii si guvernele locale. Pe site gasesti un director de
studii de caz si o serie de publicatii care iti arata cum poate aborda o companie diverse
probleme ale comunitatii.
The World Business Council for Sustainable Development

World Business Council for Sustainable Development (WBCSD) reuneste 180 de companii
internationale intr-un efort de a sustine dezvoltarea durabila. Pe site gasesti un director de
studii de caz si o sectiune de resurse pe teme de interes global precum mediul, sanatatea sau
educatia. Te poti abona la unul dintre cele 7 newsletter-e pe domenii legate de dezvoltarea
durabila.
Global Reporting Initiative

GRI urmareste sa popularizeze si sa standardizeze la nivel global raportarea tripartita a
companiilor. Pentru a atinge acest obiectiv, GRI elaboreaza reguli de raportare si indicatori
comuni. Impreuna, aceste directii recomandate formeaza Sustainability Reporting
Framework. In prezent, peste 1000 de organizatii din 60 de tari folosesc GRI Sustainability
Reporting Framework pentru a-si construi rapoartele.
Corporate Register
Corporate Register este cel mai mare director online de rapoarte non-financiare ale
companiilor. Prin corporateregister.com poti analiza structura si forma rapoartelor de CSR
elaborate de peste 11 000 de companii, incepand cu 1990.
145
AccountAbility
AccountAbility este un institut international care elaboreaza instrumente si standarde de
raportare pentru companii. Prin site, AccountAbility iti pune la dispozitie studii efectuate
incepand cu 1998 si recomandari pentru dezvoltarea companiei intr-o maniera responsabila.
International Sustainability Reporting

Lansat in 1997, acesta este primul site dedicat raportarii CSR. In sectiunea de resurse gasesti
articole, rapoarte si recomandari formulate de institutii internationale pentru integrarea CSR
in strategia de actiune a companiilor.
ARC Romania
Asociatia pentru Relatii Comunitare contribuie la mobilizarea resurselor financiare locale in
beneficiul comunitatii. In acest sens, ARC construieste relatii mai bune intre organizatii
non-profit, companii si cetateni.
CSR Romania
CSR Romania este o initiativa a fundatiei Forum for International Communications si a
Centrului de Sustenabilitate si Excelenta (CSE). Aici gasesti: articole, stiri, evenimente si
studii de caz pe teme de responsabilitate sociala corporativa.
146
BIBLIOGRAFIE
1. Banu Alexandra, - Elemente de ingineria şi protecţia mediului, Ed
Radovici Octavian Tehnică, Bucureşti 2007
Mircea
2. Dumitru Borţun „Responsabilitatea socială în contextul dezvoltarii
(coordonator) durabile –
aspecte specifice pentru România” , SNSPA – 2010
3. Bucur Mihaela, - Marketing general si industrial, Ed. Universităţi

Grama Lucian „Petru Maior” 2005
4. Bucur Mihaela, Liviu - An overview on sustainable development and
Masalar corporate sicoal responsibility concepts, Calitatea
acces la success, nr 11.,noiembrie 2006
5. Bucur Mihaela, Liviu - Consideration on the sustainable development and
Masalar social and societal accountability of the enterprises –
volumul conferintei Ouality and Dependability, nr.
10, 2006,
6. Bucur Mihaela, Liviu - Imperativul de responsabilitate socială şi societală a
Masalar întreprinderilor economice în contextul conceptului
de dezvoltare durabilă, Creşterea eficienţei utilizării
resurselor, Buletin AGIR, nr. 1-2007
7. Bucur Mihaela The corporate social responsibility-condition “sine
qua non” of sustainable development, Revista de
Management si Inginerie Economica, volumul 6/nr. 1
(21), 2007
8. Bucur Mihaela Genneral trends and business attitudes towards
social responsabilities, Analele Universitatii din
Oradea, seria: Stiinte Economice, TOMXVI 2007
9. Bucur Mihaela „Responsabilitatea Sociala a Intreprinderilor in cadrul
Dezvoltarii Durabile” Editura Mentor Tîrgu Mureş, 2011,
ISBN 978-973-599-493-8
10. Bucur Mihaela, Grama Marketing pentru ingineri”, 2011, Editura
Lucian Universităţii „Petru Maior”, Tîrgu Mureş, ISBN 978-
606-581-025-9
11. Bucur Mihaela Economia întreprinderii, 2015, Editura Universităţii
„Petru Maior”, Tîrgu Mureş, ISBN 200 978-606-
581-162-1
12. Gore Al - Un adevăr incomod, Editura RAO, Bucureşti, 2007
13. Harvard Business - Harvard Business Review on Corporate
School Press Responsibility (Harvard Business Review Paperback
Series), New York, 2005
14. Holme R., Watts P. Corporate Social Responsability: Making Good
Business Sense World Business Council for
Sustainable Developement, Geneva, 2000
147
15. Hergheligiu Ionut Corporate social Responsibility Practices, Ed.

Viorel Tehnica-Info, 2016
16. Ionita I., Managementul calitatii si ingineria valorii, ASE
Printing House, Bucharest, 2008
17. Idowu Samuel O, Asli Corporate Social Responsibility in Times of Crisis:
Yüksel Mermod Practices and Cases, Springer, 2014
18. Oprea Luminiţa - Responsabilitate Socială Corporatistă, Editura
Tritonic, Bucureşti, 2006
19. Philip Kotler, Nancz - Corporate Social Responsibility, 2005, USA
Lee
20. R.F. Weston - The Business of Sustainable Development, Archive
Business, 1995
21. Publicatie EFQM - The Framework for Corporate Social Responsability,
2004
22. Publicatie EFQM - Exelence one toolbook for Corporate Social
Responsibility, 2005
23. Publicatie EFQM - Making CSR a Reality: The EFQM Framework for
CSR, 2007
24. Publicatie EFQM - Russian Managers Association „CSR in USA,
Europe, UK and Russia”, The EFQM Framework for
Corporate Social Responsability, 2004
Internet-publicatii online:
1. www.aboveclouds.org
2. http://www.greenleaf-publishing.com/catalogue/walk.htm#description
3. www.quality-foundation.co.uk
4. www.csr-romania.ro
5. www.responsabilitatesociala.ro
6. www.csr.ro
7. www.csreurope.org
8. www.csr06.ro/romanian/resurces.php
9. http://www.ethicsworld.com/
10. http://www.csrwire.com/
11. http://www.wbcsd.org/
12. http://www.ifc.org/
13. http://www.business-humanrights.org/
14. http://ec.europa.eu/enterprise/csr/index_en.htm
15. www.csr-performance.com
16. www.udd.org
148
17. www.orse.org
18. www.responsabilite-sociale.com
19. http://www.protectiamuncii.ro/pdfs/publicatii_agentie/factsn54-ro.pdf
20. http://depletition.3x.ro/Clubul%20de%20la%20Roma.htm
21. http://www.cse.uaic.ro/_Fisiere/Documentare/Suporturi%20de%20curs/politici%20de%20m
ediu.pdf
22. http://www.viitorplus.ro/loadPage.php?pageId=17&pageLang=ro&eExt=0&lnk=
23. http://www.europarl.europa.eu/summits/hel1_en.htm
24. http://www.apmtm.ro/documente/agenda_locala_21.doc
25. http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteADM/marinescupaul
26. http://www.dadalos.org/nachhaltigkeit_rom/grundkurs_4/umweltpolitik.htm
27. http://www.ier.ro/SPOS/RO/Sinteze_RO_final.pdf
28. http://www.unu.edu/unupress/unupbooks/unupbks-env.html
29. http://mmq.ase.ro/simpozion/sec1/S1L23.htm
30. http://www.nature.com/nature/journal/v449/n7164/full/449755a.html
31. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/8/8e/Instrumental_Temperature_Record_ro.png
32. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/3/30/GHG_by_country_2000_ro.png
33. http://trac.ipa.ro/docs/3_ro.doc.
34. http://maremare1225.files.wordpress.com/2008/03/air_pollution_1.jpg
35. http://www.e-scoala.ro/ecologie/sprapopulare.html
36. www.cartiaz.ro/downloads/4/762.pdf
37. http://ec.europa.eu/enterprise/csr/campaign/documentation/download/introduction_ro.pdf
38. http://www.ueapme.com/EN/policy_enterprise_csr.shtml
39. http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/2/6.pdf
40. http://aliceminoiu.wordpress.com/2007/09/13/tranzitia-in-viziunea-teoriilor-promovate-de-
scoala-le-play/
41. http://www.bvau.ro/docs/pdf/relatia_afaceri_nonprofit.pdf
42. http://www.responsabilitatesociala.ro/ce-este-csr
43. http://www.unglobalcompact.org/
44. http://www.unglobalcompact.org/NewsAndEvents/news_archives/2008_06_25.html
45. http://www.contabilul.ro/a/2773/Responsabilitatea-sociala-a-intreprinderii-%E2%80%93-
mai-mult-decat-o-raspundere-morala.html
149
46. http://www.euractiv.ro/uniunea-
europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_11412/Responsabilitatea-sociala-va-avea-
propriul-standard-ISO.html
47. http://www.galasocietatiicivile.ro/spaw2/uploads/files/legislatie/ISO%2026000.ppt
48. http://www.galasocietatiicivile.ro/spaw2/uploads/files/legislatie/ISO%2026000.ppt
49. http://www.muncadecenta.ro/Legislatie/f_doc_ccc.htm#etichete
50. http://www-935.ibm.com/services/us/index.wss/ibvstudy/gbs/a1029293
51. http://www-935.ibm.com/services/us/index.wss/ibvstudy/gbs/a1029293
52. http://www.harrisinteractive.com/news/allnewsbydate.asp?NewsID=1286
53. http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri-csr/angajatii-occidentali-din-ce-in-ce-mai-
preocupati-de-mediu.html
54. http://www.kpmgcareers.com/whykpmg/corpresponsibility.shtml
55. http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb_special_en.htm
56. http://www.csr-romania.ro/resurse-csr/analize-si-articole/dezvoltarea-durabila-factor-de-
responsabilitate-si-transparenta-1.html
57. http://sustainabilityconsulting.wordpress.com/2008/09/03/views-assure-view-%e2%80%93-
the-csr-assurance-statement-report-2008-by-corporateregistercom/
58. http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri-csr/corporateregister.com-a-elaborat-un-studiu-
despre-avantajele-certificarii-rapoartelor-de-csr.html
59. http://www.dancingmango.com/blog/wp-content/uploads/2006/11/balance.gif
60. http://www.pentruvoi.ro/publicatii/COD%20ETIC.pdf
61. http://www.chevron.com/cr_report/2005/overview/chevron_way.asp
62. http://www.responsabilitatesociala.ro/editoriale/compania-mea-publica-un-raport-de-csr.-
pe-cine-intereseaza.html
63. http://www.harrisinteractive.com/news/allnewsbydate.asp?NewsID=1286
64. http://www.speedhost.ro/termeni/apache+http+server
65. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mediu_de_dezvoltare
150
View publication stats

Responsabilitati Sociale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Responsabilitati Sociale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Managementul Responsabilitatii Sociale

Book · February 2018

CSR Implementation View project

soft skills of future engineers View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Câteva cuvinte despre curs și importanța lui

Autoarea, Dr. Ing. Mihaela Bucur

Afirmaţii privind angajaţii ..................................................................................................... 105

LISTA ABREVIERILOR ȘI ACRONIMELOR

„CSR is not a cosmetic; it must be rooted in our values. It must make a

A activa responsabil înseamnă de fapt a include unele considerente sociale şi

constă în integrarea conceptului de responsabilitate socială a întreprinderilor în politica lor

1.2. ISTORICUL APARIŢIEI CONCEPTULUI DE CSR

economia prin intermediul catolicismului social, socialismului şi comunismului. Este vorba

De la naştere până la Condiţii de

3.2. Alimentaţie - Necesitatea unei - Distribuţie - Moralitate ridicată

Un muncitor bine alimentare, cantine,

- Grija patronului - Moralitate ridicată

Tabel -1.1. Tablou sinoptic al instituţiilor sociale în întreprinderile secolului XIX2

Valorile  morale  etica

Tabel -1.2 Patronatul de ieri şi de azi

Aşadar, responsabilitatea socială are un efect durabil, prin convergenţa

1.3. DEFINIŢIA CONCEPTULUI DE RESPONSABILITATE

Responsabilitatea socială a întreprinderilor nu este un efect la modă, ea stă pe nişte

Responsabilitatea socială înseamnă distribuirea atenţiei atât asupra rentabilităţii şi

1.4. CONSIDERAŢII GENERALE CSR

Opinia publică joacă un rol esenţial în direcţia încurajării responsabilităţii sociale a

Fig. 1.1.- Relaţii cu efecte de CSR3

Responsabilitatea socială a întreprinderilor poate fi considerată o axă strategică, iar

Fig. 1.2.- Etape CSR

1.5. TEST DE AUTOEVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la

1) Ideea de dezvoltare durabilă se regăseşte la nivel de întreprindere sub forma concretă de

2) În cadrul unei întreprinderi coexistă următoarele forme de patronat:

3) Obiectivele îmbunătaţite ale patronatului „de azi” sunt:

4) Cetăţenia corporatistă este concept prin care se spune că o companie:

5) Stakeholderii includ următoarele grupuri de actori:

6) Pentru a demonstra că este “responsabilă social”, o companie trebuie să:

7) Procesul de implementare a CSR parcurge următoarele etape:

Grila de evaluare: 1-a, b, c; 2-a,b,c; 3-a, b; 4-c; 5-a,b,c; 6-a,b,c, 7-c.

După studierea acestui modul, trebuie

 Ideea de dezvoltare durabilă se regăseşte la nivel de

 Cunoasterea ariilor particulare de acţionare ale fiecăreia dintre

2.2. DIMENSIUNILE CSR

Fig. 2.1.- Cele trei dimensiuni ale CRS

Din punct de vedere economic este important ca deciziile economice să ia în

2.3. PREZENTAREA COMPARATIVĂ A PERCEPŢIEI ŞI

Fondatorul concernului Microsoft, Bill Gates, a lansat la Forumul Economic Mondial de la

profit, ci ar fi răsplătite şi cu aprecierea tuturor de a fi contribuit la eradicarea sărăciei.

a) Responsabilitatea Socială este de natură voluntară;

Dimensiunea internă Dimensiunea externă

Tabel 2.1. Dimensini ale relaţiei dintre companie si comunitate

Global Compact este o iniţiativă a Secretarului General ONU, de a crea un

Standarde de muncă: g) să contribuie la eliminarea tuturor formelor de muncă

copiilor în forţa de muncă;

Tabel 2.2. Domeniile de interes ale Pactului Glabal9

Aderând la Pactul Global companiile obţin următoarele avantaje:

Contextul American Contextul European

2.4.FACTORI CARE FAVORIZEAZĂ IMPLEMENTAREA CSR

Prin integrarea CSR în managementul strategic si operaţional, organizaţiile vor avea un

De remarcat este faptul că integrarea CSR în cadrul în cadrul managementului

Fig 2.2. Impactul asupra profitului10