Riga Crypto și lapona Enigel

- Ion Barbu
(modernism, 1924 Uvedenrode-1930 Joc secund)
Balada ”Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu apare în perioada
interbelică, atunci când literatura română se confruntase cu două direcții,
tradiționalism și modernism. Aceasă operă este o creație modernistă pentru că
este rezultatul unei sinteze inedire între două domenii diferite. Pezia este
modernistă prin încălcarea convențiilor constitutive ale genurilor și ale speciilor
literare, adică balada preia o formulă specifică epicului în proză, aceea de
povestire în ramă, dar păstrează intacte resursele firului liric. De asemenea este
modernist datorită limbajului, adică apariției ambiguității, deoarece balada poate
fi citită la un prim nivel ca o legendă despre nașterea ciupercilor otrăvitoare, dar
se deschide spre un nivel superior de interpretare ca alegorie a ființei.
Interpretarea de însuți Ion Barbu, spunând că balada este un ”Luceafăr întors”,
relevă asemănarea cu capodopera creației lui Eminescu, prin drama
incompabilității dintre 2 lumi care încearcă să comunice și să se împlinească.
Ion Barbu este considerat un poet fără precursori și fără urmași, statut dobândit
în urma realizării unei sinteze inedite între poezie și geometrie, fiindcă acestea
se întâlnesc în sfere înalte și presupune modele probabile și posibile ale lumii.
În ceea ce privește tema operei, aceasta este greu identificabilă, deoarece
are o temă filozofica, ce presupune o iubire în varianta ei eșuată. A doua idee
poetică este construită din istorisirea propriu zisă, compusă la rândul ei dintr-o
serie de secvențe etice, baladești. Portretul lui Crypto, exponentul lumii
vegetale, prezintă protagonistul în mediul lui, ”în pact de râu și-n cumă unsă”,
sugestiv pentru materia fragilă dar lipsită de spiritualitate. Riga are o relație mai
puțin bună cu lumea, din cauza refuzului de a înflori, semn al încercării de a se
sustrage timpului și implicit condiției sale. A treia secvență poetică aduce în
scenariul epic personajul feminin, lapona Enigel, al cărei nume amintește prin
etimologie de rădăcină saxonă a cuvântului ”înger” pentru a evidenția natura
profund-spirituală a personajului uman. Ampla secvență dialogată cuprinde
dezvoltarea temei. În râpa Uvedenrode, spațiu al virtualității, se petrece
spectaculoasa întâlnire din vis. Ofertele pe care Riga I le oferă fetei au caracter
simbolic, evindențiind diferența dintre cele două lumi, vegetală și umană, dar
mai ales între materie și spirit. Refuzul se presupune unui tipar în care cititorul
poate identifica perspectivele protagoniștilor. Fata motivează discret și protocol
refuzul prin neîntreruperea traseului spre plăcerile însoțite,
”fragi ție dragi”. Riga este gata să încremenească în condiția de mire al poemii,
dar și de această dată lapona îl refuză ”lasă, așsteaptă de te coace”. Crypto are
menirea de a clarifica raportul lui cu soarele ”visuri sute de măcel”, dar pentru
Enigel uitarea soarelui ar însemna chiar negarea condiției umane. Finalul este
dramatic, deoarece soarele îl surprinde pe nebunul rege ieșit din dragul laponei,
și-l face să plesnească într-o menire de otravă, ”Ca la nebului Rege Crypto/Ce
focul inima I-a fripto/De a rămas să rătăcească/Cu altă fată mai crăiească.”
În ceea ce privește titlul, acesta indică o direcție de lectură a textului ca
peozie de dragoste. Prezența numelor personajelor în titlu prezintă o concepție
de povești ca ”Romeo și Julieta”. Numele Crypto, regele ciupercilor, are dublă
semnificație, din termenul ”cryptogamă” care înseamnă grup de plante
inferioare față de flori și care se înmulțeste repede, sau din adjectivul ”criptic”
adică ascuns. Numele Enigel are o posibilă etimologie, provenit din limba
germană, sau din diferitele variante din latinescul ”angelus”. Pronunția nu
respectă etimologia ei și se supune regurilor fonetice ale limbii române.
Exponentul lumii vegetale are statut regal, numit ”Rigă”, timp ce personajul
uman este definit prin proveniență din regiunile nordice. Un alt element de
compoziție este simbolul, imaginea poetică fiind visul. La fel ca la poemul
Eminescian, umanul și non-umanul nu pot comunica efectiv, ci numai la nivelul
aspirațiilor. Acesată imagine se particularizează prin figura cercului, ”roata” și
”inelul”, ”roata albă” care la soare se mărește, metaforă a cunoașterii umane, și
”inelul” este imaginea sub care Crypto percepe soarele.
Opera ”Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu este un poem
alegoric modern, prin intermediul căruia, scriitorul neagă o întreagă tradiție
literară, evidențiind faptul că dragostea este un miracol.