08.01.

2023, 18:26 Rrffgg

Curentele în artă
Arcadiana poartă
Romantic-clasic-baroc
 
 
 
Barocul ca devenire plină
Daphne, Pygmalion...
Metamorfoză, meta-mate-bolism...
Finis coronat opera.
Dar esenţial?
Regentropia coronat opus!
Naşterea între tot-nimic mântuie lucrul cât de zis mic!
Rergonia – procesul dus-întors al devenirii.
Uman-artificialul capătă viaţă prin reidentificarea meta-regnurilor.
Regnurile patru. Mineral, vegetal, animal, uman.
Meta-regnurile trei. Supranatural, uman, universal-natural.
Barocul ca frondă...pasivizată?
Blocarea devenirii la o măsură de para-abundenţă?
Mitul ca factor re-nivelator nu atât (la nivel) olimpian, cât precumpănitor
şi celorlalte trepte ale împlinirii.
Cumva înglobând romanticul şi clasicul.
Sfidând cumva realismul, care se vrea fir conducător între imanent şi
trans-cedent?
După cum imaginarul se vrea ghemul de contrast între ceva-real şi orice-
virtual?
Narativul a pedalat mereu pe un real al...imaginarului. Pe o simbioză dat-
indat. Între fenomenologic ca epic dezvoltat şi scenarism-fabulaţie ca
liric-dramatic recorelant. Fir şi ghem, artisticului totem.
Barocul pune i-ul pe punct?
Credinţa şi ştiinţa vizează logica şi ilogica nu doar umană.
Ci tot virtual-universală.
Infinitul ascunde orice definiri. Între ele stă definirea de salvat, omul. Ca
jurdejur-definire absolută, activă. Iar peste atotdefinirea, absolutul pasiv.
  
 
 
 
Damian Luz
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/curentele în artă.htm 1/1