MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL AGRICOL”DIMITRIE CANTEMIR”HUȘI

LUCRARE PENTRU SUSȚINEREA

EXAMENULUI DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE
NIVEL 4

PROFIL : RESURSE NATURALE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA:TEHNICIAN ÎN AGRICULTURĂ

INDRUMATOR
Prof.ing. SPÎNIȘTEANU IULIAN

CANDIDAT:
ANDREI TUDOR

-2021-
 TEMA :

PREVENIREA ȘI COMBATEREA BOLILOR ȘI

DĂUNĂTORILOR LA O PLANTAȚIE DE VIȚĂ
DE VIE NOBILĂ : MANA , FĂINAREA,
PUTREGAIUL CENUȘIU,MOLIA VERDE A
STRUGURILOR, ACARIANUL ROȘU
 CUPRINS :

ARGUMENT

CAPITOLUL I CERINȚELE CULTURII FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU

1.1. Cerințe față de temperatură
1.2. Cerințe față de umiditate
1.3. Cerințe față de lumină
1.4. Cerințe față de sol

CAPITOLUL II PRINCIPALELE BOLI ALE CULTURII

2.1. Origine și răspândire
2.2. Manifestarea atacului
2.3. Biologia agentului patogen
2.4. Influența factorilor climatici asupra dezvoltării bolii
2.5. Metode de prevenire și combatere

CAPITOLUL III PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI CULTURII

3.1. Origine și răspândire
3.2. Descriere
3.3. Biologia și ecologie
3.4. Influența factorilor climatici asupra dezvoltării speciei
3.5. Plante atacate și mod de dăunare
3.6. Metode de prevenire și combatere

CAPITOLUL IV REZULTATE URMĂRITE PE PARCURSUL REALIZĂRII

PROIECTULUI
4.1. Date climatice ale zonei
4.2. Date privind desfășurarea fenofazelor de logice ale plantelor și evoluția
bolilor și dăunătorilor
 4.3. Observații și activități privind desfășurarea lucrărilor de prevenire și
combatere a bolilor și dăunătorilor

CAPITOLUL V MĂSURI DE SECURITATE ȘI PROTECȚIE A MUNCII ÎN

COMBATEREA BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR

CAPITOLUL VI FIȘE TEHNOLOGICE

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
Pierderile care se înregistrează în horticultură din cauza bolilor şi dăunătorilor pot ajunge în
fiecare an la aproximativ 30% din producţia potenţială.
În urma atacului agenţilor patogeni şi a dăunătorilor au loc modificări în metabolismul
plantelor mai ales a funcţiilor fiziologice ce determină scăderea conţinutului de hidraţi de carbon,
substanţe proteice etc., astfel că se înregistrează pierderi de recoltă, atât cantitative, cât şi calitative.
Pentru fiecare dăunător sunt prezentate date referitoare la denumirea ştiinţifică,arealul de
răspândire pe glob şi în ţara noastră, descrierea stadiilor de dezvoltare, biologia şi ecologia, plante
atacate şi mod de dăunare, măsuri de prevenire şi combatere.
După cum s-a arătat deja, mana, făinarea și putregaiul sunt trei dintre bolile cele mai
periculoase dar şi foarte frecvente în culturile de vită de vie. Celelalte boli sunt fie cvazi incurabile,
fie sunt combătute de aceleaşi substanţe recomandate pentru mâna ,făinare şi putregai. Așa cum este
cunoscut de foarte mult timp, cuprul administrat de obicei subforma de săruri, este un duşman
redutabil al manei atât la viţa de vie dar şi la multe alte plante expuse acestui atac. Desigur,
cercetările îndelungate au condus la brevetarea multor tehnologii moderne de sinteză fapt ce a
condus la apariţia pe piaţă a unei game impresionante de fungicide şi insecticide. o mare parte dintre
acestea au fost omologate pentru utilizare în România şi activitatea de omologare continua.
Trebuie reţinut însă că sulfatul de cupru rămâne încă cel mai ieftin fungicid cu efecte excelente
în combaterea manei. Ar fi o greşeală să afirmăm că într-un an am scăpat de sub control atacul de
mână, deoarece am administrat sulfat de cupru şi nu Ridomil sau Sandofan sau Miikal sau oricare
alta substanţa citată în tabelele de tratament. În această situaţie poate fi mai degrabă vorba de
insuficienta numărului de tratamente, de nerespectarea calendarului de aplicare, de neglijarea
celorlalte măsuri agrotehnice necesare etc.
Pentru combaterea făinarii, elementul chimic ce s-a impus de mult timp este sulful.
Administrat sub formă de praf sau sub formă de soluţie cu "pulbere umectabila este foarte eficient.
Pentru combaterea făinarii au fost sintetizate o mulţime de substanţe dintre care până în 1996
au fost omologate pentru utilizare în România, un număr de 36 fungicide. Toate acestea sunt expuse
în tabelul de tratamente. În privința combaterii dăunătorilor există două grupe importante de
substanţe pentru combatere: insecticide şi acaricide. Insecticidele din punct de vedere chimic,sunt
de mai multe feluri şi anume: organoclorurate, organofosforice, carbamaţi, piretroizide sinteză,
biologice şi amestecuri. În tabelele cuprinse în prezenta lucrare au fost înscrise substanţele
omologate până acum pentru fiecare dăunător în parte.
În concluzie trebuie reţinut că, de regulă, un insecticid administrat în dozele prescrise are efect
asupra unei game extinse de .dăunători. Literatura de specialitate recomanda alternarea
5
insecticidelor administrate într-un ciclu de vegetaţie pentru eliminarea riscului apariţiei unei
rezistente sporite la un anumit insecticid.
Acaricidele sunt produse în vederea combaterii acarienilor, deşi multe insecticide acţionează
şi împotriva lor.
Grupa acarienilor cuprinde toate speciile depaianjeni (brun, roşu etc.). În tabelele sinoptice
anexate sunt descrise un număr de zece tratamente în cazul viţei de vie. Trebuie înţeles că sunt
necesare în totalitate numai în situaţii cu totul excepţionale (atacuri concentrate puternice, ani cu
clima capricioasă etc.).
În situaţii normale se va acorda atenţie deosebită următoarelor tratamente:
- combaterea bolilor şi dăunătorilor în perioada de repaus vegetativ reducând considerabil
numărul de tratamente în vegetaţie:
- administrarea unui amestec de insecto-fungicide în perioada de dinainte de înflorit, atunci
când frunzele de pe lăstari au mărimea unei monede, are efect în combatereafainarii şi moliilor din
generaţia I.
- după înflorire se mai aplică un tratament când bobitele sunt în formare cu un amestec ce
conţine şi o substanţă pentru combaterea putregaiului cenuşiu, acesta fiind considerat un tratament
important.
În continuare, tratamentele devin oportune după ploi şi la apariţia primelor semne de atac din
partea bolilor sau dăunătorilor. În orice caz, după intrarea în pârga este necesar un tratament cu
sulfat de cupru, o substanţă împotriva făinarii şi una împotriva putregaiului cenuşiu care chiar dacă
până acum nu şi-a făcut simţită prezenţa, poate ataca masiv strugurii copţi, producând pagube asupra
recoltei la nectar, cât şi asupra calităţii vinurilor obţinute din struguri parţial atacaţi.
În concluzie, în acest proiect sunt descrise atât bolile şi dăunătorii care afectează producţia
de struguri, cât şi modalităţi (tratamente) de distrugere a acestora în diferitele stadii de dezvoltare(de
atac). Metodele de combatere (agrotehnice, chimice, biologice, integrate) sunt cele care sunt expuse
în lucrare sunt folosite cât şi cele care tind a fi folosite (biologice şi lupta integrată) în întreaga lume,
pentru a evita poluarea chimică a fructelor şi combaterea să se axeze pe metodele bio.

6
 CAPITOLUL I CERINȚELE CULTURII FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU

Cerintele vitei de vie fata de factorii de mediu sunt importante de studiat pentru ca in interiorul
ecosistemului viticol si la nivelul butucului de vita-de-vie se stabilesc conexiuni multiple.

1.1. Cerințe față de temperatură

Temperatura determina aria de răspândire a culturii viţei de vie, sistemul de cultură,
declanşarea şi parcurgerea fazelor de vegetaţie, cantitatea şi calitatea producţiei.
Viţa de vie se cultivă în zone cu temperatura medie anuală mai mare de 9°C; când aceasta
depăşeşte 10°C se pot obţine produse viti-vinicole de calitate.
Temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie sau august), cu valori ce depăşesc 17-18°C
indica existenţa unor condiţii favorabile pentru producerea vinurilor albe de consum curent şi a celor
spumante; la valori peste 19°C – pentru vinuri de calitate superioară şi peste 21°C – pentru vinuri
de calitate superioară cu denumire de origine.
Reuşita culturii soiurilor de struguri pentru masa cu maturare târzie este asigurată în condiţiile
în care temperatura medie în luna cea mai caldă depăşeşte 22°C; aceste condiţii se întâlnesc numai
în zonele sudice ale ţării.
Influenţa temperaturii se exercita atât prin nivel (care poate fi minim, optim şi maxim), cât şi
prin suma gradelor de temperatură (Σt°C) dintr-o anumită perioadă.
Se consideră optimă pentru activitatea fotosintezei temperatura de 25-30°C. Nivelul minim de
temperatura pentru fotosinteză este reprezentat de valorile de 6±2°C, iar cel maxim 40-42°C;
depăşirea acestor praguri determina stagnarea procesului.
Declanşarea şi desfăşurarea fenofazelor din perioada de vegetaţie sunt determinate de
depăşirea anumitor praguri de temperatură; cel mai important este pragul biologic de 10°C, care
delimitează lungimea perioadei bioactive a aerului.
Pragul biologic inferior pentru înflorit este cuprins între 15-17°C. Temperatura optimă pentru
desfăşurarea acestei fenofaze este de 20-25°C; la valori de 12-13°C la înflorit legarea boabelor se
realizează defectuos, cu formarea unui număr mare de boabe meiate şi margeluite.
În condiţiile climatului temperat continental, reprezintă importanţă deosebită pentru cultura
viţei de vie temperaturile minime nocive. În perioada de repaus, mugurii viţei de vie îngheaţă la
temperaturi cuprinse între –16…-18°C (Cardinal) şi –22…-24°C (Rcatiteli), soiurile de vin fiind
mai rezistente decât cele de masă.
Când frecvenţa temperaturilor minime nocive depăşeşte 30%, viţa de vie trebuie protejată
peste iarnă.
Pentru diminuarea pagubelor produse de temperaturile minime nocive se recomandă:

7
  Plantarea soiurilor rezistente cu dezmugurire târzie;
 Folosirea fumigaţiei sau cetei artificiale ;
 Protejarea parţială sau totală cu pământ în timpul iernii.
Evaluarea resurselor termice ale unei podgorii se realizează prin suma gradelor de temperatură
globală (bilanţ termic global – Σt°g), suma gradelor de temperatură activă (bilanţ termic activ – Σt°a)
şi prin suma gradelor de temperatură utilă (bilanţ termic util – Σt°u). În podgoriile din ţara noastră
se înregistrează un bilanţ termic global cuprins între 2700-3600°C, cel activ între 2600-3500°C iar
cel util între 1000-1700°C.
1.2.Cerințe față de umiditate
Viţa de vie este o plantă care se adaptează atât la condiţiile de umiditate ridicată, cât şi la cele
de secetă. Pentru obţinerea unor butuci cu vigoare normală, capabil să producă recolte susţinute în
fiecare an, vite de vie are nevoie de cantităţi mari de apă, pe care şi le procura datorită sistemului
radicular profund şi bine dezvoltat.
Cerinţele viţei de vie faţă de umiditate sunt mai mari la soiurile de masă ca la cele de vin şi,
în general, în perioada creşterii intense a lăstarilor şi strugurilor că în perioada maturarii acestora.
În ţara noastră cultură viţei de vie este posibilă la o sumă a precipitaţiilor cuprinsă între 500-
700 mm, din care cel puţin 250-350 mm repartizate uniform în perioada de vegetaţie sub formă de
ploi utile (mai mari de 10 mm).
Procesele de creştere şi fructificare ale viţei de vie se desfăşoară în optim în condiţiile unei
umidităţi relative a aerului de 60-80%.
Excesul de precipitaţii influenţează negativ creşterea şi fructificarea viţei de vie, ţesuturile
sunt mai puţin dense şi, ca urmare, au o rezistenţă mai scăzută la acţiunea temperaturilor scăzute din
timpul iernii; frecvenţa atacurilor de boli este mai mare deci sunt necesare mai multe tratamente;
calitatea strugurilor este deficitara atât din cauza acumulării unor cantităţi mai reduse de zaharuri,
coloraţii necorespunzătoare, cât şi datorită fisurării boabelor şi instalării putregaiului cenuşiu.
În condiţii de secetă prelungită, creşterile sunt reduse, este afectată diferenţierea mugurilor,
cantitatea şi calitatea producţiei.
Când suma anuală a precipitaţiilor este mai mică de 500 mm sunt necesare irigaţii.
1.3.Cerințe față de lumină
Viţa de vie este o plantă cu pretenţii mari faţă de lumină, ea foloseşte energia luminoasă mult
mai bine decât alte plante. Prin fotosinteză, lumina devine principala sursă în sintetizarea
substanţelor organice.

8
 Sub acţiunea directă a luminii, asimilaţia clorofiliană este mult mai intensă decât la umbră,
strugurii sunt mai coloraţi şi acumulează cantităţi mai mari de zaharuri.
Influenţa luminii se exercită prin intensitate, durata şi calitatea acesteia.
Fotosinteză se realizează în optimum la intensităţi luminoase cuprinse între 30000-50000 de
lucşi. În condiţii normale de iluminare, lăstarii prezintă meritale scurte şi groase, frunzele au
mezofilul gros şi de culoare verde intens.
Insuficientă luminii determina reducerea procesului de fotosinteză, debilitarea butucilor,
sensibilizarea lor la atacul bolilor, diferenţierea redusă a mugurilor, producţii scăzute, struguri de
calitate inferioară.
În podgoriile din România pentru a se asigura condiţii optime de iluminare se întreprind o
serie de măsuri ca: alegerea versanţilor cu expoziţii sudice, sud-estice sau sud-vestice; orientarea
rândurilor în plantaţii, pe terenurile cu pantă redusă, pe direcţia nord-sud; conducerea vitelor pe
tulpini semiinalte sau înalte; dirijarea lăstarilor pe mijloacele de susţinere în timpul perioadei de
vegetaţie.
Resursele de lumină ale unei podgorii se apreciază după suma orelor de strălucire globală a
soarelui din perioada de vegetaţie (insolaţia globală – Σig) şi după suma orelor de strălucire efectivă
a soarelui în perioada de vegetaţie (insolaţia reală – Σir).
Insolaţia globală rezultă din însumarea zilnică a orelor de strălucire a soarelui, de la răsăritul
şi până la apusul soarelui, considerându-se teoretic că toate zilele din perioada de vegetaţie sunt
senine.
Acest indicator păstrează valori relativ constante, pentru o anumită podgorie, el variind doar
în funcţie de latitudine.
Insolaţia reală rezultă din însumarea orelor de strălucire efectivă a soarelui, în perioada de
vegetaţie activă a viţei de vie; în condiţiile din ţara noastră ea este cuprinsă între 1200-1600 ore.
Valorile ridicate ale acestui indicator climatic favorizează acumularea antocianilor în boabele
soiurilor pentru vinuri roşii. Sub raportul cerinţelor faţă de durata zilei de lumină în ţara noastră se
cultivă atât soiuri de zi lungă cât şi de zi scurtă.
Calitatea luminii este dată de spectrul radiaţiilor luminoase care acţionează asupra viţei de vie:
radiaţiile ultra violete asigura creşterea normală a lăstarilor, cu meritale scurte şi groase, favorizează
acumularea substanţelor azotoase în struguri; radiaţiile violete şi albastre au rolul cel mai important
în reacţia fotoperiodica a soiurilor, favorizează formarea pigmenţilor antocianici din struguri şi a
vitaminei C; radiaţiile galbene-portocalii provoacă alungirea şi etiolarea lăstarilor, slăbesc
pigmentaţia antocianica a strugurilor etc.

9
 1.4. Cerințe față de sol
Factorii edafici, lături de cei climatici influenţează procesele de creştere şi fructificare a
viţei de vie, cantitatea şi calitatea producţiei, longevitatea plantaţiei, rezistenta la boli şi
intemperii etc.
Textura solului. Viţa de vie se adaptează la o gamă largă de specii texturale de soluri, de
la argile la nisipuri, cele mai bune rezultate obţinându-se însă, în condiţiile texturii medii,
lutoase.
Solurile argiloase, reţinând o cantitate mai mare de apă, asigura producţii sporite, datorate
în bună parte boabelor mai mari. Au însă incovenientul că întârzie maturarea strugurilor,
conducând la o aciditate mai mare de substanţe azotoase, de tanin şi la arome mai puţin intense.
Pe solurile bogate în argile viţa de vie suferă mai rar de secetă, au însă dezavantajul că în
anii umezi strugurii sunt afectaţi uşor de putregaiul cenuşiu.
Pe solurile nisipoase are loc o acumulare mai redusă de substanţă uscată prin fotosinteză,
strugurii se maturează mai repede, au un potenţial alcoolic mai scăzut, vinurile sunt mai puţin
extractive, nu dispun întotdeauna de o aciditate suficientă şi de o culoare corespunzătoare.
Datorită regimului termic mai favorabil, solurile cu textură uşoară imprima precocitate în
maturarea boabelor, fapt important pentru cultura soiurilor de struguri pentru masa cu maturare
timpurie.
Solurile cu textură mijlocie oferă condiţii foarte favorabile pentru creşterea şi fructificarea
viţei de vie, sunt propice pentru obţinerea vinurilor de calitate.
Structura solului.
Solurile bine structurate înmagazinează multă apă, aer, căldura şi elemente nutritive,
asigurând condiţii dintre cele mai bune creşterii şi fructificării viţei de vie.
Viţa de vie ocupa însă, în general, soluri din zone colinare, uneori îndesate sau excesiv
de coezive, terenuri terasate, nisipuri puţin structurate. S-a observat că atunci când structura
solului este bine exprimată, rădăcinile pătrund între elementele structurale pe care le acoperă
cu o reţea radiculară foarte densă, în special când acestea sunt acoperite cu argila; pătrunzând
rar în interiorul poliedrelor.

10
 CAPITOLUL II PRINCIPALELE BOLI ALE CULTURII

2.1. Origine și răspândire

2.1.1. Mana viţei de vie - Plasmopara viticola

Boala este originară din America de Nord, unde a fost observată încă din anul 1834 de către
L.D.Schweinitz
La noi în ţară, mana a fost observată în anul 1887 în podgoriile Buzăului dar, după P.Viala,
este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu, ţinând seama că boala era semnalată în ţările
limitrofe încă din anul 1881. Pagubele produse de mană sunt foarte mari, nu numai în anul când
boala se manifestă cu intensitate, ci şi în anii următori. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot
varia de la 10 % până la 70-80 %, în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv, care
determină atât intensitatea atacului cât şi frecvenţa bolii.
2.1.2. Făinarea viţei de vie - Uncinula necator
Făinarea sau oidium-ul viţei de vie este o boală originară din America de Nord. În anul 1845
a fost observată în Anglia de către C.M.Tuker şi studiată în 1847 de către J.M.Berkeley, de unde s-
a răspândit în toate podgoriile din Europa.
La noi în ţară făinarea a fost descoperită în anul 1851, iar astăzi este des întâlnită în podgoriile
din Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi mai puţin în Transilvania şi Moldova, fiind considerată ca o
boală ce depăşeşte în unii ani pierderile produse de mană.
2.1.3. Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana
Boala se intalneste in toate tarile unde se cultiva vita de vie, distrugand toamna o buna parte
din recolta, indeosebi in anii cu precipitatii abundente. Pagube importante se produc si pe butasii
altoiti, in perioada fortatarii, in scoala de vite, precum si in timpul stratificarii vitelor.
Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase, când
pagubele pot fi deosebit de mari. În unii ani, în unele podgorii, pagubele s-au ridicat la 70-80 % din
recoltă.
De asemenea, se înregistrează atacuri puternice în depozitele de forţat viţe altoite precum şi
în pepinierele viticole.
2.2. Manifestarea atacului
2.2.1. Mana viţei de vie - Plasmopara viticola
Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze, lăstari ierbacei,
cârcei, flori, ciorchini şi boabe.
Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafaţă de 10-25 cm2, adică atunci
când prezintă osteolul stomatelor deschis şi până ce îmbătrânesc, când practic manifestă o rezistenţă
11
sporită la mană. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcţie de momentul când se produce
infecţia. În primăvară, petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie, au un contur difuz, atingând
dimensiuni ce variază de la câţiva mm la câţiva cm (stadiul petelor untdelemnii). Cu timpul, centrul
acestor pete se brunifică, frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea
inferioară a limbului, în dreptul acestor pete galbene-untdelemnii, se constată prezenţa unui puf
albicios, alcătuit din sporangioforii şi sporangii ciupercii. În funcţie de condiţiile climatice
(temperatură ridicată în jur de 20-22°C şi umiditate accentuată), ce determină o perioadă de
incubaţie foarte scurtă, faza de "pete untdelemnii" nu mai apare, iar frunzele prezintă pe faţa
inferioară acel puf albicios caracteristic.
Lăstari ierbacei şi cârceii atacaţi prezintă pete alungite de culoare brună, care pe timp umed,
se acoperă cu un puf albicios, alcătuit din masa de din sporangiofori şi sporangi. Pe lăstarii mai
evoluaţi şi lignificaţi, atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de culoare brună, dispuse
în preajma nodurilor, în dreptul cărora scoarţa este mortificată. Coardele atacate nu se maturează
normal iar substanţele de rezervă acumulate în celule se găsesc în cantitate mai redusă decât în
coardele sănătoase (fig. 2.1.).
Fig. 2.1.-Mana viţei de vie - Plasmopara viticola: a,b,c-atac pe frunze; d,e,f-atac pe ciorchini şi bobiţe; g,h-atac
pe lăstari şi coarde

12
 Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaţii abundente. Infecţia
are loc prin pedunculul inflorescenţelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltată a pedicelului de la
baza boabelor. Aceştia se îngălbenesc şi se acoperă cu sporangiofori şi sporangi de culoare albă pe
timp umed (rot-gris) sau se brunifică şi se usucă pe timp secetos.
Bobiţele se acoperă cu un puf albicios format din sporangiofori şi sporangi, deoarece bacele
tinere prezintă stomatele epidermei deschise, neacoperite de pruină, ceea ce permite ieşirea acestora
în exterior.
Bobiţele atacate se brunifică, se zbârcesc şi uneori se desprind de pe ciorchine şi cad cu
uşurinţă. Acest aspect parazitar întâlnit pe bobiţele mai dezvoltate, care ating aproximativ 2/3 din
dimensiunea lor normală, poartă numele "rot-brun"
2.2.2. Făinarea viţei de vie - Uncinula necator
Sunt atacate frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii şi boabele, din primăvară până toamna târziu.
Pe frunze se observă un miceliu albicios, ectoparazit, fin, cu aspect pulverulent, ce se întinde
formând pete pe ambele suprafeţe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, ţesuturile se brunifică sau se
înroşesc puţin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă.
Atacul pe ciorchini face ca aceştia să se brunifice şi apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla
miceliană acoperă şi bobiţele care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori crapă, iar conţinutul
acestora se scurge în afară, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor microorganisme. Pe
timp secetos, bobiţele se usucă, seminţele ies în evidenţă, iar ciorchinii distruşi în totalitate exală un
miros de mucegai. În toamnele ploioase, bobiţele atacate de Oidium sunt supuse infecţiilor cu
Botrytis fuckeliana, pagubele putând fi foarte mari.
Spre toamnă, pe pâsla miceliană şi pe organele parazitate se constată uneori prezenţa
cleistoteciilor care apar ca nişte formaţiuni punctiforme mici, de culoare neagră. Atacurile tardive
pe bobiţele ajunse la maturitate le depreciază calitativ, la suprafaţa acestora formându-se numeroase
pete necrotice (fig. 2.2.).
Fig 2.2.- Făinarea viţei de vie - Uncinula necator: a-strugure atacat;
b-frunză atacată.;

13
 2.2.3. Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana
Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase, când
pagubele pot fi deosebit de mari. În unii ani, în unele podgorii, pagubele s-au ridicat la 70-80 %
din recoltă.

- Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana: a-lăstar atacat;

b-ciorchine atacat; c-conidiofor; d-conidii

În camerele de forţat viţe, butaşii altoiţi prezintă la nivelul scoarţei un puf cenuşiu, alcătuit
din conidioforii şi conidiile ciupercii. Scoarţa este putrezită şi pe suprafaţa acesteia apar numeroşi
scleroţi. Alteori, prezenţa ciupercii determină formarea scleroţilor în jurul zonei de altoire sau
aceştia se interpun între altoi şi
portaltoi, împiedicând sudura acestor două componente.
Atacul început în serele de forţat poate continua şi în şcolile de viţe, ciuperca împiedicând
dezvoltarea normală a frunzuliţelor, a lăstarului şi distrugând calusul ce sudează altoiul şi
portaltoiul. În plantaţiile pe rod, sunt atacaţi ciorchinii, coardele şi lăstarii cu lovituri mecanice
(grindină) sau atacaţi de insecte etc.), miceliul şi conidiile constituind o puternică sursă de infecţie
a strugurilor spre toamnă.
Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, după ce se acumulează
suficient zahăr în celule. Pieliţa este brunificată, se desprinde uşor de pulpă şi întreaga boabă

14
putrezită se acoperă cu un puf cenuşiu. Boala se răspândeşte cu rapiditate, cuprinzând întregul
ciorchine, ce putrezeşte în totalitate.
2.3. Biologia agentului patogen
2.3.1. Mana viţei de vie - Plasmopara viticola
Agentul patogen - Plasmopara viticola (Berk. et Curt.) Berl. et de Toni., subîncr.
Mastigomycotina.
Aparatul vegetativ al ciupercii este un sifonoplast intercelular ce trimite în celule haustori
sferici sau piriformi din camera substomatică. După o perioadă de hrănire, ciuperca emite în
afară, prin osteolul tomatelor, prelungiri ale sifonoplastului, ramificate monopodial -
sporangiofori ce poartă sporagi mici. Sporangioforii sunt ramificaţi în treimea superioară,
prezentând 5-6 ramuri perpendiculare, ultimele terminaţii purtând denumirea de sterigme de
care se prind sporangii. Sporangioforii au dimensiuni între 300-1200 μm, iar sporangii 14-30 x
10-18 μm. Din germinaţia sporangilor rezultă 5-8 zoospori biflagelaţi, reniformi, de 6-8 x 4,5
μm. Formarea sporangioforilor şi a sporangilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore), dacă
umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) şi temperatura este cuprinsă între 18-24oC.
Către toamnă în spaţiile intercelulare ale frunzelor mozaicate ciuperca formează oogoane
şi anteridii şi, ca urmare a procesului de oogamie sifonogamă, apar oosporii, organele de
rezistenţă şi de iernare a acestui agent patogen. Oosporii sunt sferici, bruni, prevăzuţi cu un
endospor, un exospor gros şi un epispor rezultat din resturile de citoplasmă a oogonului
fecundat şi măsoară 25-35 μm în diametru.
Numărul oosporilor variază în funcţie de sensibilitatea soiurilor de viţă de vie faţă de
mană cât şi de condiţiile climatice ale anului respectiv, variind de la 200-1250 pe mm2 (Tr.
Săvulescu, 1941).
2.3.2. Făinarea viţei de vie - Uncinula necator
Agentul patogen-Uncinula necator (Schw.) Burrill., subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium
tuckeri Berk.
Pe miceliul ectoraparazit prevăzut cu apresori şi haustori se formează conidii de forma
unor butoiaşe, hialine, de 20-36 x 14-18 μm dispuse în lanţuri (C. Sandu-Ville, 1967).
Conidiile răspândesc ciuperca în perioada de vegetaţie, putând germina de la 3-4°C până
la 34°C, temperatura optimă fiind cuprinsă între 24-26°C. După perioada cu temperaturi mai
scăzute, spre sfârşitul vegetaţiei, se formează cleistoteciile gălbui la început, apoi negricioase
,ce măsoară 50-70 x 9-120 μm (E. Rădulescu şi col., 1972).
Cleistoteciile conţin mai multe asce cu câte 4-8 ascospori de 15-18 x 9-11 μm ce ajung la
maturitate în primăvara următoare şi produc infecţii pe organele plantei. Ele sunt sferice,
15
prevăzute cu apendici lungi, răsuciţi spre vârf în spirală. Forma cu cleistotecii care a apărut
treptat în Europa pe măsură ce ciuperca se adapta noilor condiţii ecologice, a fost găsită în ţara
noastră de Vera Bontea în anul 1948 în podgoria Dealul Mare.
2.3.3. Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana
Agentul patogen - Botryotinia fuckeliana (De Bary.( Wethzel, subîncr. Ascomycotina,
f.c. Botrytis cinerea Pers.
Miceliul ciupercii trăieşte saprofit pe diferite substraturi organice sau ca parazit.
Conidioforii sunt septaţi, ramificaţi monopodial şi poartă pe sterigme conidii unicelulare,
ovoide, aglomerate de 9-15 x 6-10 μm. Conidiile germinează uşor în sucul zaharat de pe boabe,
iar filamentele rezultate pătrund în ţesuturi, producând infecţii.
În condiţii nefavorabile (temperaturi scăzute) ciuperca formează microscleroţi din care în
anul următor apar apotecii cu asce şi ascospori unicelulari, elipsoidali, hialini, de 8-10 x 3,5-4
μm.
2.4. Influența factorilor climatici asupra dezvoltării bolii
Condițiile climatice au un rol important asupra instalării şi evoluției agenților patogeni.
Pornind de la condițiile optime de evoluție ale agentului patogen specifice fiecărei fenofaze de
dezvoltare s-a urmărit în ce măsură condițiile ecoclimatice au influențat fiecare patogen.
S-a urmărit evoluția condițiilor climatice: temperatura medie lunară, precipitațile şi umiditatea
relativă a aerului. În funcție de condițiile climatice din fiecare an luat în studiu şi din lunile în care
agenți patogeni întâlnesc condițiile cu maximă favorabilitate
1. Influența condițiilor climatice asupra atacului de mană Plasmopara viticola
Evoluția patogenului Plasmopara viticola la soiul de struguri, în corelație cu factorii climatici
şi cu variantele de tratamente fără produse organice de sinteză. Datele climatice ale anilor luați în
studiu prezintă o mare variație a regimului de precipitații şi o distribuție neuniformă în timpul
perioadei de vegetație, ceea ce face ca agentul patogen sa apară în toți ani experimentali începând
din luna mai pâna în luna august. Pentru anii luați în studiu 2020 - 2020 condițiile de temperatură,
precipitații, umiditate relativă a aerului au fost prielnice pentru apariția infecțiilor primare care au
fost realizate în luna mai. Tratamentele au fost aplicate în funcție de momentul semnalării primelor
infecții şi de evoluția factorilor climatici. Condițiile climatice diferite din perioada de vegetație a
viței de vie în cei trei ani experimentali au avut o influență marcantă asupra manifestării atacului de
mană la vița de vie în câmpul de experiență.
2. Influența condițiilor climatice asupra atacului de făinare Uncinula necator
Făinarea nu se manifestă cu o intensitate a atacului mare, aceasta datorită condițiilor climatice
din zonă care nu sunt foarte favorabile apariției patogenului. Având în vedere ca patogenul apare în
16
ani în care temperatura aerului este foarte ridicată şi umiditatea scăzută, dar şi în principal datorită
faptului că tratamentele fitosanitare executate pentru mană mențin patogenul sub pragul economic
de dăunare, în anii mai puțin favorabili atacului de făinare.
3. Influența condițiilor climatice asupra atacului de putregai cenuşiu Botryitis cinerea
În Centrul Viticol Huși, putregaiul cenuşiu al strugurilor produs de patogenul Botrytis cinerea
provoacă pagube importante datorită condițiilor climatice specifice zonei. Atacul ciupercii se
manifestă cu mare intensitate în toamnele ploioase. Cel mai frecvent se manifestă pe boabe, în a
doua parte a perioadei de vegetație, când în boabe s-a acumulat suficient zahăr, deoarece patogenul
apare în prezența glucidelor. De asemenea infecțile pot fi favorizate de atacul molilor strugurilor,
fapt ce determină ca tratamentele aplicate împotriva acestora să constituie o măsură preventivă de
control al putregaiului cenuşiu.
2.5. Metode de prevenire și combatere
2.5.1. Mana viţei de vie - Plasmopara viticola
Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrofitotehnice în plantaţiile viticole, mana
fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în plantaţiile neîngrijite. Arăturile prin care frunzele cu
oospori sunt îngropate la adâncimi mai mari, cât şi drenarea terenurilor care reţin puternic apa, duc
la reducerea numărului de infecţii. Se recomandă ca terenul din vii să fie menţinut curat de buruieni
pentru a se evita o atmosferă umedă, propice infecţiilor de mană. De asemenea, legatul, copilitul cât
şi cârnitul se va executa la timp( prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiţi, care sunt foarte
receptivi la mană).
Combaterea chimică a manei se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu zeamă
bordoleză 0,5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. În anii cu condiţii climatice normale se aplică 3-
4 tratamente, astfel: stropitul întâi, cu zeamă bordoleză 0,5 -1 % se efectuează când lăstarii au 6-8
frunze; stropitul al doilea, se face înainte de înflorit; stropitul al treilea şi eventual al patrulea, după
înflorit şi la formarea ciorchinilor.
Cele mai des utilizate produse fungicide împotriva manei sunt următoarele: Champion 50 WP-
3 kg/ha, Funguran OH-50 WP-4 kg/ha; Kocide 101-0,4 % (4 kg/ha/100 l), Oxicig 50 PU-6 kg/ha,
Super Champ FL-3 l/ha, Turdacupral 50 PU-6 kg/ha, Antracol 70 WP-0,2-0,3 %, Dithane M-45
NG-0,2 %, Efmanzeb 80 WP-0,2 %, Mancozeb-0,2 %, Nemispor 80 WP-0,2 %, Novozir MN 80-
0,2 %, Polyram combi-0,2 %, Polyram df-0,2 %, Trimangol 80 pu-0,2 %, Vondozeb-0,2,%,Topsin
M-ULV-2,25 l/ha, Delan 700 VDG-0,5 kg/ha, Bravo 500 SC-2 l/ha, Captadin 50 PU-0,2 %, Captan
80 WP-0,125 %, Folpan 50 WP-0,2 %, Folpan 80 WP-1,5 kg/ha, Merpan 50 WP-0,2 %, Curzate 50
WP-0,25 kg/ha Alfonat-3 kg/ha, Euparen 50 WP-0,25 %, Euparen Multi 50 WP-2 kg/ha, Quandris
SC-0,75 l/ha, Acrobat MZ 90/600-2 kg/ha, Aliette C-5 kg/ha, Cuprofix F-5 kg/ha, Curzate Cuman
17
3,5 kg/ha, Curzate Manox-0,15 %, Curzate Plus T-0,25 %, Curzate Super V-3 kg/ha, Equation Pro-
0,4 kg/ha, Folicur 50 WP-2,5 kg/ha, Forum Star WDG-1,75 kg/ha, Galben M-3 kg/ha, Labilite 70
WP 3-4 kg/ha, Mancuvit PU-0,2 %, Mikal B-4 kg/ha, Mirage F-75WP-2,5 kg/ha, Patafol PU-2
kg/ha, Ridomil Gold MZ-2,5 kg/ha, Ridomil Plus 42,5 WP-3 kg/ha, Sabitane EC-0,3 l/ha, Shavit F
71,5 WP-2 kg/ha, Tridal TC PU-2 kg/ha.
2.5.2. Făinarea viţei de vie - Uncinula necator
Pentru a reduce sursa de infecţie din plantaţie, se recomandă ca lăstarii atacaţi să fie tăiaţi
şi distruşi prin ardere. Importanţă mai mare o are de asemenea, aplicarea corectă a lucrărilor de
întreţinere (tăiat, legat, copilit, prăşit, combaterea buruienilor) cât şi administrarea
îngrăşămintelor în complex cu evitarea azotului în exces. Deseori, în natură se observă atacuri
ale ciupercii hiperparazite ce parazitează miceliul şi conidiile agentului patogen Ampelomyces
quisqualis
În podgoriile unde boala este frecventă şi păgubitoare, alegerea soiurilor în vederea
înfiinţării noilor plantaţii se face ţinând seama şi de rezistenţa acestora la făinare.
Combaterea chimică se face cu o gamă largă de produse de contact sau sistemice cum
sunt: Fluidosoufre-30 kg/ha, Kumulus DF-0,3 %, Microthiol- 0,4 %, Microthiol special-0,2-
0,3 %, Polisulfură de calciu L-2 %, Sulfomat P- 20 kg/ha, Sulfomat PU-4 kg/ha, Thiovit 0,4-
0,5 %, Bavistin DF-0,085/0,85 kg/ha, Bavistin 50WP 0,05-0,07 %, Benlate 0,06-0,1 %, Derosal
50 SC 0,08-0,1 %, Metoben 70 PU 1,5-2 kg/ha, Topsin 70 PU 0,1-0,12 %, Karathane FN 57 -
0,1 %, Karathane LC-0,05 %, Folpan 50 WP-0,2 %, Saprol 190 EC 1-1,5 l/ha, Afugan EC-0,05
%, Rubigan 12 CE-0,25 l/ha, Anvil 5 SC-0,25 l/ha, Bayleton 5 PU 1-1,5 kg/ha, Folicur SOLO
250 EW 0,4 l/ha, Orius 25 EW- 0,4 l/ha, Punch 40 EC- 0,05 l/ha, Systhane 12,5 CE-0,2 l/ha,
Systhane Forte-0,01 %, Tilt 250 EC-0,02 %, Topas 100 EC-0,25 %, Trifmine 30 WP-0,3 kg/ha,
Vectra 10 SC- 0,25 l/ha, Crystal 250 SC 0,1-0,15 l/ha, Stroby DF-0,2 kg/ha, Folicur 50 WP-2,5
kg/ha, Labilite 70 WP 3-4 kg/ha, Mirage F 75WP-2,5 kg/ha, Shavit F 71,5 WP-2 kg/ha, Tridal
TC PU-2 kg/ha.
2.5.3. Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana
Se recomandă ca în toamnele ploioase, viile să fie culese mai de timpuriu, înainte ca putregaiul
să producă pagube. În cazul când concentraţia în zahăr a boabelor este mică şi condiţiile climatice
favorizează infecţiile şi evoluţia bolii, se vor aplica tratamente chimice. Stropirile se vor face cu
produse ca: Fluidosoufre-30 kg/ha, Dithane M-45 -0,2 %, Vondozeb-0,2 %, Bavistin DF-0,85 kg/ha
(0,085 %), Bavistin 50 WP 0,06-0,1 %, Benlate 50 WP 0,06-0,1 %, Benomyl 50 WP-1 kg/ha (0,1
%), Derosal 50 SC 0,08-0,1 %, Metoben 70 PU 1,5-2 kg/ha, Topsin 70 PU 0,1-0,12 %, Bravo 500
SC-2 l/ha, Captadin-0,2 %, Captan 50 WP-0,2 %, Captan 80 WP-0,125 %, Folpan 50 WP-0,2 %,

18
Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha, Merpan 50 WP-0,2 %, Ronilan 50 WP-0,75 kg/ha, Rovral 50 WP-1
kg/ha, Rovral PU-0,2 %, Sumilex 50 PU 1-1,5 kg/ha, Punch 40 EC-0,05 l/ha, Euparen 50 WP-0,25
%, Calidan SC-2 l/ha, Cuprofix F-5 kg/ha, Folicur 50 WP-2,5 kg/ha, Forum Star WDG-1,75 kg/ha,
Konker-1,5 l/ha, Labilite 70 WP 3-4 kg/ha, Mirage 75 WP-2,5 kg/ha, Switch 62,5 WG-0,6 kg/ha,
Trichodex 25 WP-2 kg/ha. Pentru ca aceste produse să nu ajungă în must şi să stânjenească
fermentaţia (în special produsul Captan), tratamentele se vor executa cu cel puţin 10-14 zile înainte
de recoltarea strugurilor. Folosirea fungicidelor sistemice înlătură acest neajuns ce-l prezintă
produsele amintite.
Din cercetările făcute de către I. Mirică (1976) rezultate foarte bune se obţin prin aplicarea
primului tratament după înflorit, al doilea în momentul formării ciorchinelui şi al treilea în pârgă cu
unul din produsele pe bază de Benomyl (Benlate, Fundazol, Derosal) sau tiofanat metyl (Topsin) în
concentraţie de 0,1 %.

19
CAPITOLUL III PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI CULTURII

3.1. Origine și răspândire

3.1.1. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana
Răspândire. Molia verde a strugurilor este considerată ca cel mai important dăunător al
viţei de vie, fiind răspândit mai ales în regiunile viticole din Europa Central-Meridonală, în
Africa de Nord, Asia Mică, India, Japonia, etc. în România este frecventă în toate podgoriile,
producând pagube de 30-50% la toate cele trei generaţii, începând de la înfloritul viţei de vie şi
până la recoltarea strugurilor.
3.1.2. Acarianul roşu al viţei de vie - Brevipalpus lewisi
Răspândire. Este răspândit în Europa, America, Africa, Australia, Japonia. In ţara
noastră a fost semnalat în plantaţiile de viţă-de-vie din sud.
3.2. Descriere
3.2.1. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana
Fluturii au corpul galben-cenuşiu, de 6,0-8,0 mm lungime. Aripile anterioare au
anvergura aripilor de 14,0-18,0 mm lungime, sunt de culoare cenuşie-cafenie, cu 3 macule
brune (bală, mediană, apicală), ce alternează cu dungi albastre-cenuşii, având pe margini
franjuri fie. Aripile posterioare sunt cenuşii-deschis şi au franjuri fine.

Această imagine nu se poate afișa.

Această imagine nu se poate afișa.

Molia verde a strugurilor (eudemisul) -

Lobesia botrana
a. - adult; b. - larvă; c. - pupă; d,e. - inflorescenţe şi boabe atacate

20
 Oul are formă eliptică, de culoare gălbuie la depunere şi verzuie înainte de ecloziune.
Larva are 10,0-12,0 mm lungime, este de culoare verde-cenuşie; capul, pronotul şi
picioarele sunt brune.
Pupa are 7,0-9,0 mm lungime, este de culoare brun-verzuie sau cărămizie, protejată într-
un cocon.
3.2.2. Acarianul roşu al viţei de vie - Brevipalpus lewisi
Femela are corpul oval, de 0,25 mm lungime şi 0,15 mm lăţime, este de culoare roşie.
Corpul este reticulat pe partea dorsală. Masculul este mai mic decât femela.

3.3. Biologia și ecologie

3.3.1. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana
Iernează în stadiul de pupă într-un cocon mătăsos sub scoarţa butucilor sau a coardelor viţei
de vie, mai rar sub resturile vegetale sau în crăpăturile solului.
In ţara noastră, molia verde a strugurilor prezintă 3 generaţii pe an, care evoluează astfel: Gi
-de primăvară (mai-iunie); Gn-de vară (iulie-august; Gni-de toamnă (septembrie-aprilie).
3.3.2. Acarianul roşu al viţei de vie - Brevipalpus lewisi
Iernează ca femelă, la baza butucilor, în crăpăturile scoarţei coardelor. într-un an poate
dezvolta până la 4 generaţii.
3.4. Plante atacate și mod de dăunare
3.4.1. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, care atacă peste 20 specii de
plante lemnoase şi ierboase, dar cele mai mari pagube le produce la viţa de vie.
Atacul este diferenţiat în funcţie de generaţie. Astfel, larvele generaţiei I rod bobocii florali
şi inflorescenţele; o larvă distruge 2-3 boboci pe zi, deci 60-80 boboci în timpul evoluţiei sale.
Larvele generaţiei a-II-a atacă boabele verzi sau în pârgă (la soiurile cu coacere timpurie),
consumând o parte din pulpă, iar larvele generaţiei a III-a rod boabele în pârgă sau coapte. Organele
atacate sunt înconjurate cu fire mătăsoase albe, sub forma unor cuiburi. In acelaşi timp, larvele

21
produc în pieliţa boabelor microleziuni, prin care se scurge sucul zaharat, ce constituie un mediu
foarte favorabil pentru dezvoltarea ciupercii Botryotinia fuckeliana.
In general, se apreciază că soiurile de struguri cu boabe dese şi pieliţa subţire sunt mai intens
atacate de molia verde, în comparaţie cu soiurile cu boabe rare şi pieliţa groasă.
3.4.2. Acarianul roşu al viţei de vie - Brevipalpus lewisi
Este un acari an polifag, dar preferă viţa de vie. Acarienii se localizează pe partea inferioară
a frunzelor, la baza lor şi de-a lungul nervurilor. Ei înţeapă şi sug sucul celular. în urma atacului,
pe frunze apar pete galbene, care cu timpul se brunifîcă şi în cele din urmă se usucă. De asemenea,
acarienii atacă baza lăstarilor şi ciorchinii. Unele soiuri de viţă-de-vie sunt mai sensibile la atacul
acestui acarian.
3.5. Metode de prevenire și combatere
3.5.1. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana
Se aplică un complex de prevenire şi curative.
Măsurile preventive se referă la:
• Susţinerea viţelor să se facă prin instalarea şpalierilor din beton, iar distanţa de plantare să
fie corespunzătoare în funcţie de vigoarea soiului, pentru a se asigura o bună aerisire şi iluminare a
plantelor;
• Efectuarea în condiţii optime a lucrărilor de întreţinere a plantaţiei şi anume: legarea
lăstarilor, copilitul, cârnitul şi distrugerea buruienilor.
Aceste lucrări contribuie la mortalitatea oualor şi larvelor, deci o reducere a rezervei biologice
a dăunătorului.
Tratamentele chimice se aplică la avertizare prin urmărirea curbei de zbor a adulţilor la
capcanele cu feromoni sexuali sintetici de tip Atrabot sau la capcanele alimentare (ghivece de
pământ sau cutii de conserve în care se pune vin tulbure şi zahăr.
Avertizarea tratamentelor se face în funcţie de:
• Biologia şi ecologia dăunătorului;
• Rezerva biologică în funcţie de soiurile prezente în plantaţie;
• Fazele fenologice ale viţei de vie;
• Condiţiile climatice ale anului; **.-
• Modul de acţiune şi remanenta pesticidelor;
Tratamentele se aplică în funcţie de valoarea PED, care pentru acest dăunător este de 100
fluturi (masculi capturaţi)/săptămână/capcană.
Schemele de tratament se aplică în funcţie de intensitatea atacului. Se pot adapta schemele:
1+1+1; 2+1+1; 1+2+1; 2+2+1.
22
 La soiurile cu coacere timpurie nu se mai aplică tratament pentru generaţia a IlI-a.
Pentru larvele din generaţiile I-a şi a Ii-a se pot folosi produsele: Actellic 50 EC -0,1%,
Carbetox 37 CE -0,4%, Ecalux 25 CE -0,1%, Nogos 50 CE -0,1%, Onefon 90 -0,1%, Sinoratox 35
CE -0,15%, Reldan 40 EC -0,1%, Zolone 35 CE -0,2%, Vapona 48 CE -0,1%, Decis 2,5 EC -0,03%,
Karate 2,5 EC -0,025%, Victenon 50 WP -0,05%, Mospilan 20 SP -0,25 kg/ha, etc.
Pentru larvele din generaţia a IlI-a se folosesc produse biologice: Dipel 2xWP -0,05%,
Ecotech extra 1,5 l/ha.
Se poate folosi şi combaterea biologică prin lansarea viespii oofage Trichogramma
embryophagum în două reprize, ce asigură o eficacitate de peste 90%.
3.5.2. Acarianul roşu al viţei de vie - Brevipalpus lewisi
La apariţia primelor colonii de acarieni pe frunze se recomandă aplicarea de tratamente
chimice cu acaricide ce au fost specificate la alţi acarieni.

23
 CAPITOLUL IV REZULTATE URMĂRITE PE PARCURSUL REALIZĂRII
PROIECTULUI

4.1. Date climatice ale zonei

1.1.1. Caracterizarea climatică
În anul 2020 (tabelul 1.1) primăvara a fost mai caldă decât normala multianuală, cu valori
cuprînse între 1,1○C şi 5,0 ○C (lunile martie şi aprilie) şi mai mică decât normala în luna mai, cu
0,4○C. Precipitaţiile au depăşit normala în martie cu 19,1 mm, aprilie cu 37,2 mm şi au fost aproape
de normală în luna mai, iar umiditatea relativă a depăşit normala cu 3% în martie, 12% (aprilie) a fost
sub normală în luna mai (-1%) (tabelele 1.4-1.5.).
Vara este caracterizază prîn temperaturi mai ridicate decât normala multianuală, cu valori
cuprînse între 0,9-2,5○C, iar precipitaţiile au înregistrat un deficit în lunile iulie (44,0 mm) şi august
(24,7 mm). În luna septembrie au depăşit normala cu 65,8 mm.
Umiditatea relativă prezîntă fluctuaţii, variînd de la 61% la 65%, în funcţie de prezenţa
precipitaţiilor. Luna septembrie a înregistrat temperaturi ce au depăşit multianuala cu 1,8○C şi un
deficit de precipitaţii de 34,4 mm.
Temperatura mînimă absolută a fost de -13,8○C, înregistrată pe 8 februarie, maxima absolută a
fost de +27,6○C înregistrată pe 10 iulie.
1.1.2. -Temperatura medii (lunare și anuale)
Temperatura medie anuală a aerului este de 10,3oC Temperatura medie în luna cea mai caldă (
iulie, este de 26,3oC ).
Temperatura medie în luna cea mai rece ( ianuarie, este de -2,7oC).
În timpul verii, se manifestă secete frecvente, datorate circulaţiei maselor de aer de origîne
tropicală dînspre Africa de Nord, de origîne contînentală, dînspre Așia Mică sau zona arabo-caspică.
Primul îngheţ s-a înregistrat în prima decadă a lunii decembrie iar ultimul îngheţ s-a înregistrat
în luna februarie (tabelul 2)
Bilanţul termic global în anul 2020 are valoarea de 3861oC Durata medie fără îngheţ este de
circa 180 zile. Înversiunile termice au loc frecvent iarna şi în anotimpurile de tranziţie .(tabelul 3)

Temperaturile medii lunare și anuale înregistrate în anul 2020

Tabelul 1.1.
Ian. Febr. Martie Apr. Mai Iunie Iulie Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Media Per.de
Specificare anuală veget

Decada I -3,6 2,4 3,6 8,5 20,2 18,0 21,0 23,5 16,2 7,6 9,9 -0,5 9,2 18,1
Decada II -1,5 -3,3 4,4 11,3 19,5 21,8 21,4 23,1 15,4 11,9 7,4 -0,57 15,41 19,38

24
Decada III -2,7 -6,3 4,2 18,3 23,2 22,4 21,7 19,6 11,8 12,6 5,9 -0,02 10,8 17,9
Media -2,7 -2,4 4,1 12,7 20,9 20,7 21,4 22,0 14,5 10,7 2,6 -0,36 10,3 18,3
lunară

Date privînd primul și ultimul înghet, numarul de zile fara înghet în perioada 2020
Tabelul 1.2
Specificare 2020
Primul înghet 27.XI.
Numarul de zile fara înghet 331
Ultimul înghet 28.III.

Date privînd bilantul termic în perioada -2020

Tabelul 1.3
Specificare 2020
Bilantul termic global 3861˚C
Bilantul termic activ 3587˚C
Bilantul termic util 1530˚C

Bilanțul termic global rezultă din însumarea temperaturilor medii zilnice .

Bilanțul termic activ rezultă din însumarea temperaturilor din zilele cu mediile diurne mai mari
de 10 grade Celsius.
Bilanțul termic util rezultă din însumarea diferențelor de temperatură care depășesc pragul
biologic de 10 grade Celsius.
1.1.3. --Regimul de apa și umiditate atmosferica
Precipitaţiile atmosferice sunt în medie 521,5 mm anual, cu variaţii reduse, în plus sau în minus.
Regimul precipitaţiilor prezîntă două maxime anuale: una în mai-iunie, mai accentuată şi alta în
octombrie, mai redusă cantitățiv. Regimul minim se înregistrează în ianuarie-februarie-martie şi
august-septembrie .
Precipitațiile medii lunare și anuale anul 2020(mm)
Tabelul 1.4.
Ian. Febr. Martie Apr. Mai Iunie Iulie Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Media Per.de
Specificare

anuală veget

Decada I - 2,2 0,8 1,2 - 5,8 3,4 - 0,7 0,2 0,8 0,02 1,3 1,6
Decada II 3,3 1,2 0,5 1,8 0,4 3,8 - - 7,5 0,7 0,08 0,2 1,6 2,0
Decada III 21,3 0,8 2,9 - 5,6 5,3 2,2 2,8 0,5 - 3,0 - 3,7 2,4
Media 8,3 1,4 1,4 1,0 2,0 4,9 1,9 0,9 7,4 0,3 1,3 0,07 2,6 2,0
Lunară

25
 Umiditatea relativă medie a aerului lunară și anuală anul 2020 (%)
Tabelul 1.5.
Ian. Febr. Martie Apr. Mai Iun. Iulie Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Media Per.de
Specificare

anuală veget

Decada I 85 73 69,7 71,1 69,3 66 69,4 61,8 63,3 63,6 77,1 84,8 75 78
Decada II 94 73 71,9 70,2 70,1 65,7 64 60 57,3 73,1 80 91,8 76 77
Decada III 88 92 65,4 50 60,0 70 68 55,2 57,3 80 78,2 83,3 76 76
Media 89 85 64 60 89,2 67,1 62 57 59 71,7 78,3 86,5 76 77
Lunară

Formele de precipitaţii sunt variate după cum urmează:

 ploile predominante sunt condiţionate de masele de aer cu influenţe atlantice (
dînspre vest ). Uneori apar şi ploi adiabatice de tip averse cu grindînă dîn partea de vest şi nord-vest
a oraşului Huşi;
 zăpezile sunt frecvente în lunile decembrie-martie. Grosimea medie a stratului de
zăpadă este de 39,3 cm iar groșimea maximă atînge cifra de 110 cm şi chiar mai mult . Topirea bruscă
a zăpezilor, provoacă primăvara, alunecări de teren şi uneori scurgerea de “gloduri”.
 brumele timpurii apar în septembrie-octombrie, iar cele târzii în primăvară, în aprilie-
mai când se înregistrează pierderi importante a culturilor;
 roua, prezentă în special primăvara-vara, aduce beneficiu în menţinerea umidităţii
atmosferice;
 ceaţa şi poleiul se întâlnesc frecvent toamna şi primăvara, respectiv iarna, cu efecte
negative în transporturi şi sănătatea populaţiei.
 chiciura sau promoroaca se manifestă în timpul iernii .
Umiditatea relativă atînge valoarea de 74-76 %.
1.1.4. -Nebulozitatea
- este de 5,5-5,6 zecimi medie anuală.
Evapotranspiraţia potenţială are valori de 550-600 mm anual, iar cea reală de 450-500 mm
anual, astfel că deficitul de umiditate este de circa 100-150 mm anual, iar în iunie-iulie este egal cu
75-100 mm anual ceea ce explică frecvenţa secetelor.
Măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice s-a realizat în ferma şcolară care dispune de
staţie meteorologică computerizată.
Repartiţia precipitaţiilor este neuniformă în timpul anului, înregistrându-se un maxim în luna
august 2011, 113,2 mm, şi un mînim în luna iulie, 0,6mm.

26
 Umiditatea relativă a aerului
În orasul Huşi, în perioada 2020 umiditatea relativă a aerului este de 74 % media anuală, cu
variaţii între 70% în luna iulie şi 78 % în luna noiembrie.
1.1.5. -Însolatia Radiatia globala
Are valori în jur de 120 kcal/cm2/an, cu variaţii între 110 kcal/cm2/an pe versanţii slab însoriţi
şi 130 kcal/cm2/an pe cei mai bîne expuşi încidenţei razelor solare.
Însolaţia ( durata medie de strălucire a soarelui ) este de sub 2000 ore/an în dealurile înalte, şi
peste 2100 ore/an în depreșiunea Huşi ( 2012 la Huşi ).
Urmărînd regimul mediu anual al valorilor radiative şi heliotermice, constatăm că ele se menţîn
ridicate în toată perioada de vegetaţie ( înclușiv în septembrie şi octombrie), fapt ce permite o bună
dezvoltare vegetativă, fructificare şi maturare deplînă a strugurilor, fructelor și legumelor.
1.1.6. Regimul eolian
- Dinamica atmosferică este în strânsă legătură cu circulaţia generală a maselor de aer deasupra
continentului European.Ca urmare,majoritatea vânturilor în zona oraşului Huşi bat dinspre V şi N-
E,mai ales primavara-vara,aducând precipitaţii abun- dente.
Iarna ,pe lângă vânturile din N-V,mai slabe,mai bate şi vântul din E Europei,cu o frecvenţă de
20,2%,vânt care îşi are originea în dislocarea aerului dinspre maximul de origine euro-
asiatica.Originea continentală a acestui vânt face că iarna,mai ales în lunile ian şi febr. ,să fie în
general friguroasă şi uscată.Vara circulaţia N-E se menţine dominantă,urmând în ordine circulaţia
vânturilor din V.
Primăvara şi vara în zona pantelor abruptese resimt brizele de deal.
Vara ,vânturile tropicale,nord-africane,favorizează în luna iulie zile toride prelungite,numite
popular “zilele de cuptor”.Vara bat şi vânturi dinspre Marea Caspică aducând mult praf şi călduri
prelungite.
Toamna,când E României şi în zona Iaşului, începe să se simtă influenta anticiclonului
Siberian,frecvenţa vânturilor din N-V înregistrează o evidentă scădere.
1.1.7. - Accidente climatice
-grindina apare o data la 6 ani in puncte diferite ale podgoriei;
-ingheturi tarzii de primavara,apar in zonele joase ale podgoriei odata la 3 ani;
-ingheturi timpurii de toamna o data la 10 ani;
-numarul de zile cu bruma este in medie de 30 de zile (in anul agricol 2012-2020 a fost de 27,5
zile);
-primul inghet a fost in toamna anului 2020 pe data de 02/11/ (-0,5ºC);
-ultimul inghet a fost pe 25/03/2020 (-1,2ºC).

27
4.2. Date privind desfășurarea fenofazelor de logice ale plantelor și evoluția
bolilor și dăunătorilor
Fenofaze :
Plânsul Dezmugurit Creșterea Înflorit Sfârșitul Formrea
lăstarilor înfloritului boabelor
25.III 19.IV. 07.V 9.VI. 19.VI

4.3. Observații și activități privind desfășurarea lucrărilor de prevenire și

combatere a bolilor și dăunătorilor
Perioadele când bolile şi dăunătorii viţei-de-vie pot produce pagube

Tratamentele efectuate în perioada:

- Dezmuguritului:
În această fenofază s-au executat contra manei, 3 tratamente și anume:
Tratamentul 1 – cu zeamă bordeleză – 0,5%, atunci când lăstarii au avut 6-8 cm;
Tratamentul 2 – cu zeamă bordeleză – 0,75%, înainte de înflorit;
Tratamentul 3 – cu zeamă bordeleză – 1% , după înflorit.
Dăunători :
- Păduchele țestos- Nuprid Oil CE– 1%;
Acarieni - Vertimec Pro – 0,075%;
-
- Când lăstarii au 5-7 cm:

28
 Pentru: - putregaiul negru al viței de vie – Airone SC – 2,5 l/ha
-mana viței de vie – Ardent 50 Sc – 0,02%, Airone SC – 2,5 l/ha, Ridomil Gold
MZ 68 WG – 2,5 kg/ha;
-făinarea viței de vie – Microthiol Special 0,2 -0,3%, Karathane Gold 350 Ec –
0,05%.
Dăunători – Acarianul glicol al viței de vie – Vargas 1,8 EC – 0,08 %, Vertimec Pro – 0,075%;
-Acarieni- Vertimec Pro – 0,075%;
- - când lăstarii au 20-25 cm lungime și inflorescente vizibile:
Idem
- Înainte de înflorit :
- Putregaiul cenușiu – Prolectus – 0,1 – 0,12 kg/ha
- Putregaiul negru al viței de vie – Airone SC – 2,5 l/ha;
- Mana viței de vie – Ardent 50 Sc – 0,02%, Airone SC – 2,5 l/ha, Ridomil Gold MZ 68
WG – 2,5 kg/ha;
- Făinarea viței – Karathane Gold 350 EC – 0,05%
Dăunători :
- Molia viței de vie – Decis 2,5 EC – 0,02%, Mospilan 20 SG – 0,025%, Fastac 10 EC –
0,0075%
4.4. Scheme de tratament
Tratamentul nr. 2 se aplica in parcelele in care nu s-a aplicat primul tratament sau in cazul
in care dupa primul tratament densitatea acarienilor depaseste "pragul economic de daunare" (6
acarieni/frunza).
Tratamentul nr.3 se aplica preventiv in momentul in care s-au semnalat conditii prielnice
infectiilor de mana ( t >12oC si ploi >10mm/cm2 frunze cu diametrul mai mare de 5 cm). In acest
caz, sunt indicate fungicide de contact (Folpan 80WP sau Captadin 50PU), care asigura o protectie
de 7-8 zile.
Tratamentul nr.4 este unul dintre cele mai importante tratamente pentru prevenirea si
combaterea manei in plantatiile viticole din zona. El se aplica inainte de inflorit, fiind considerat
"tratament de siguranta" in fenofaza infloritului. Aplicat cu produse sistematice, tratamentul
asigura protectie 12-14 zile, in functie de presiunea de infectie a bolii. Tratamentul se aplica
complexat cu sulf muiabil (4kg/ha in 1000 l apa), pentru a proteja impotriva fainarii si acarienilor.
Tratamentul nr.5 este cel putin la fel de important ca tratamentul nr.4, fiind al doilea
tratament de siguranta, deoarece protejeaza vita de vie in fenofaza sensibila de legare a boabelor.
Tratamentul trebuie aplicat cu produse sistematice sau penetrante care sa asigure protectie
29
impotriva manei, dar si a fainarii si putregaiului cenusiu. Foarte eficiente sunt in acest caz produsele
polivalente care combat concomitent cei trei agenti patogeni (Shavit F2 kg/ha in 1000 l apa sau
Quadris 0,7 kg/ha).
Tratamentul nr.6 se aplica la 12-14 zile de la tratamentul nr.5. Rolul sau este de a proteja
strugurii impotriva infectiilor de mana pe boabe, dar si impotriva infectiilor de fainare si putregai
cenusiu. Tratamentul se poate aplica cu produse sistemice, penetrante sau de contact, cu conditia
ca in functie de natura produsului sa se respecte perioada de acoperire (12-14 zile, produsele
sistematice si penetrante, si 7-8 zile, produsele de contact).
Tratamentele 7 si 8 se pot aplica cu zeama bordeleza, mai ales in cazul in care nu sunt
conditii favorabile infectiilor de putregai cenusiu. Daca insa la intrarea in parga sunt semnalate
infectii de Botrytis, este indicat ca ultimul tratament sa se complexeze cu un fungicid anti-botritic
(Zeama bordeleza nu este compatibila cu fungicidele anti-botritice, de aceea se aplica una din
retetele prezentate in planul de combatere).
Trebuie retinut ca in cazul in care tratamentele preventive impotriva putregaiului cenusiu
(dupa inflorit si in fenofaza bob de mazare) nu s-au aplicat, un singur tratament in momentul
manifestarii atacului nu va reusii sa stopeze infectiile, iar pagubele vor fi ridicate.
4.5. Scheme de tratamente și costuri cu tratamentele
Schema 1 de tratamente fitosanitare pentru combaterea a dăunătorilor

Perioada Dăunătorul şi produsul

1 - 10.V Acarieni - Keltane
10-17 V Molii – Kumulus,Dithane,
Molii - Karate (la nevoie)
25 - 30.V -Mikal 75
-Kumulus
Acarieni – Karathane
10 -15.VII - Cumulus
- Folpan
Molii - Actellic (la nevoie)
5 - 10.VIII - Kumulus
- Zeamă bordeleză

Schema 2 de tratamente fitosanitare pentru combaterea a dăunătorilor

Boala, Doza/
Stadiul fenologic Perioada Produsul
dăunătorul Ha
Lăstari Acarieni Apollo 0,5
Aprilie III
3-5cm

30
 Lăstari Acarieni Apollo 0,5
Mai II
10 -15cm
Înainte de Sf. Mai încep. Molii Fastac 0,1
înflorit iunie
2,0
Iulie I
Compactarea Acarieni Mitac
ciorchinilor Iulie II Acarieni Quadris 0,75

PROGRAMUL DE COMBATERE A DĂUNĂTORILOR ÎN PLANTAȚIILE

TINERE
Tratamentul Perioada Produsul U.M. Doza/ha Preț/UM Valoarea
RON pt 1 ha,
RON
I 10-17 V KUMULUS kg 3,00 6,54 19,62
KARATHANE l 0,30 67,10 20,13
DITHANE l 2,00 16,37 32,73
II 22-28 V KUMULUS kg 3,00 6,54 19,62
VECTRA l 0,25 130,40 32,60
MIKAL 75 kg 3,00 52,60 157,80
III 06-11 VI KUMULUS kg 3,00 6,54 19,62
VECTRA l 0,25 130,40 32,60
MIKAL B kg 4,00 50,50 202,00
DECIS l 0,20 71,80 14,36
IV 20-25 VI KUMULUS kg 4,00 6,54 26,16
VECTRA l 0,25 130,40 32,60
FOLPAN kg 2,00 31,09 62,18
V 05-10 VIIKUMULUS kg 3,00 6,54 19,62
KARATHANE l 0,60 67,10 40,26
FOLPAN kg 2,00 31,09 62,18
DECIS l 0,20 71,80 14,36
VI 19-24 VIIKUMULUS kg 6,00 6,54 39,24
ZEAMĂ kg 5,00 11,45 57,25
BORDELEZĂ
Total 1066,33

Lucrări cu tractoare și mașini agricole

Nr. Denumirea Tractor Mașina CT, Cantitatea Tarif, Total
crt. lucrării agricolă Coeficient de RON/ha cheltuieli
transformare ha ha. a.n
a.n
1. Stropit cu U-445 MPSP 0,65 6,0 3,90 150,0 585,00
MPSP 300 300
2. Total lucrări mecanice pentru 1 ha 3,90 - 585,00

31
 BIBLIOGRAFIE
1. Filipescu ,C., şi colaboratorii, 1989 -Entomologie agricolă. Lucrări practice. Uz
intern, laşi.
2. Georgescu, T., 1990 - Entomologie, partea generală. Uz intern, laşi.
3. Georgescu ,T.,şi colaboratorii, 1994 - Protecţia plantelor viticole şi pomicole -
Entomologie.Uz intern, laşi.;
4. Georgescu T., şi colaboratorii 2003 - Dăunătorii plantelor horticole, Prevenire şi
combatere. Editura PIM Iaşi.

32