SUMARUL*: /F

REDACŢIA: Facultatea teologică unită. V-4

Dr. ZENOVIE PÂCLIŞANU : Qninqtiagesima Vaîïè
SEPTIMIU POPA[ Cuminecarea bolnavilor.
Dr. VICTOR MACAV&tU^Mantsêaa ««dreptăţii".
ION GEORQESCU:' Seminarul di* Oradë pe timpul episcopilor
Ignatz üara*«n| | ţ Şa^âil Vulcan.
ÎNSEMNĂRI: Mănăstire de"călugărite ("Seniori. Cate parohii avem
" . ,In America? XI- Giorgeacu)..' O anomalie (Dr. .J»<\
" Volbură). Cèa mai veche ' statistici' bisericească
%

' . a RintîniKJt arde&nitDr.. Z. R&Ufawi- Cufn n%

. . - jurau .Ungarii? (Dr. Z. Pàcjisann). • - * , . >•
1
KUBRtCÀ'PASTO^ALÎfVÂittifôsnÉle t, los if SÄngeofgiäny. - -•
CROffiCÁ: Proiect d j ^ e g f ^ n t r » , ««mba4*«a ^ « o b U s ^ u i {§ţX
;

* Concordatul nostru (ib.). Spirit de Jertfă (ib.).

A cai a i fie Palestina? (ib.). Austria (ib.). Miş­
carea feminista creştină (ib.).
CÂRTI, REVISTE, ZIARE; Df. Oh. Cowsa fi Gh. Maior, Predici (iu).
1
Liturgica bisericei ortodoxe române (sr. . Dr. Z.
, Pâcliianu; Piopmanda catotică (ig.). Tr A. Pin- .
teru, Vetera et jwva (iu.).

Blaj. ^ .
Tipografia Seminarmlln l e o l u g i c gr .-cai. 170 - 20.
 Abonamentul anu#l: 50 cor. (25 lei), pe Va KL
25 cor. (12*50 lei). Numirui 5 cor. (2'50 lei).

(
Redacţia şi Administraţia : Blaj (Transilvania).

Citiţi şi răspândiţi ziarul

r
:Afè$*$: #e doué; or1 pe iăptămână, Marţta
v

•şi^ââmfeăt»* Redactor' Dr Z E N O V I E
P Ä C L J Ş ^ P i JU. Abonamentul anual 80
c#r lei)' pe jam* an 40 &m (20 lei).
 Anul IX. Blaj, Martie 1*20. Nr< 3 .

C U L T U R A

Revistă lunară. — Redactor: Ör! Zcnovie Pâclişanu.

Redacţia şi admiaislraţifr ffiaj ( 1 ^ ^

Facultatea t e o l o g i c l ^ t í ^ i ^
Ministrul de culte şi instrucţiune fühltet a
présentai Corpurilor legiuitoare up proiect de,
lege privitor la organizarea învăţământului* su-
perior din Románia întregită* Acest proiect-dş
lege prevede înfiinţarea pe lângă universitatea din
Bucureşti a unei facultăţi teologice catolice. Se va
realiza deci o dorintÏÏ a Bisericii noastre expri­
mată cu atâta însufleţire de congresul preoţesc
din öluf şi de sinodul arhidiecesa,n ţinut tn
ll—lS~Iunie 1919 la Blaj ş' care răspunde unei
mari necesităţi de ordin bisericesc şi naţional.
Clericii noştri îşi vor face educaţia ştiinţi*^
fică şi morală acasă, pe pdmăntut ţării, in aerul
ţării şi potrivit împrejurărilor şi nevoilor Bise­
ricii ţării. In toate studiile cari te vor, fact,
s 7

în toate sfaturile, cari le vor primi.şi în toate

îndrumările, de orice ordin, .cari h şe vor da K

se vor avea în vedere condiţiile specific româ­ 4

neşti, între cari îşi vor• (îesvolta activitateai\

duţă ce vor părăsi băncţlş universităţii, şi s*\
va avea in vedere sufletul poporului fe çar# ï . :

vor păstori, şi care_ frin^originea sa şi prin

trecutul sau ße apfpapt\ deug mii de ani^ * d*o^
t

sebit de sufletul tuturor neamurilor din lume*

 Pag.84. CUI .TU KA j;KKŞT1NA. Nr. 3.

Educaţia clericilor noştri va fi adaptată nevoi­

lor noastre, intereselor şi idealurilor noastre.
Statul îşi &a face datorinţa, va da banii,
va da localul necesar pentru cursuri şi seminar,
va da sumele necesare pentru susţinerea lor şi
pentru plata profesorilor. Va face deci tot ce.
poate face el şi ce se ţine d e c o m p e t i n ţ a lui
Faţă de această înaltă instituţie de cultură
bisericească şi naţională Biserica noastră, re­
prezentanţii oficiali ai ei, au, şi dânşii, mari
datorinţe morale şi delà feliül cum vor înţelege
rostul unei facultăţi teologice şi delà feliül cum
îşi vor şti conforma influinţa acestui rost, va
atârna în cea mai mare măsură viitorul ci, re­
putaţia, activitatea şi roadele pe cari le va
aduce pentru desvoltarea şi întărirea vieţii noa­
stre bisericeşti.
Cea dintâi şi una dintre cetea mai grele
probleme, care se impune în legătură cu înfiin­
ţarea facultăţii teologice catolice delà Bucureşti
este a l e g e r e a p r o f e s o r i l o r . Pentru ori cine îşi dă
samă de rostul universităţilor în vieata cultu-
rală a unui popor, e limpede, că profesorii uni­
versitari trebuie să fie cea mai înaltă espresie
a progresului reálisat d e ş t i i n ţ a pe care-o repre­
zintă la catedră. Astfel singurul şi unicul cri­
teriu la alegerea lor sunt — pe lângă vieaţa
inescepţionabilă preoţească — aptitudinile ştiin­
ţifice dovedite. Universitatea este sanctuarul
ştiinţei, la care pot servi numai preoţii ştiinţei.
Pe-o catedră universitară se poate urca numai
acela, care a dovedit că ştie face ştiinţă şi v r e a
să facă ştiinţă. Dovada aceasta nu se poate
/ace nici prin prietinii, nici prin vrâsta ori cât
de înaintată ar fi, nici prin isteţimea dovedită
1 3
^ft'- _CUl/rUKA CREŞTINA. f a g . 85.

în alte manifestări ale vieţii, ci numai şi numai

prin lucrări de adevărate ştiinţă. Şi nici faptul
că cineva a fost titularul Unei catedre într'un
seminar eparhial decenii de-afândul fără să fi
produs nimic pe teren şHenţific, nia-l poate în­
dreptăţi să ocupe aceeaş 'catedră şi la universi­
tate, ci din contră tocmai neputinţa aceasta
d o v e d i t ă în seci de ani de profesorat, este un
criteriu absolut sigur împotriva admiterii lui
în învăţământul universitar.
Catedrele, pentru cari ne lipsesc forţele
d o v e d i t e româneşti vor trebui ^oferite învăţaţilor
r străini. Recursul, acesta la ajutoriul străinilor
nu este şi nu poate fi o ruşine pentru Biserică,
mum n'a fost şi nu este o ruşine pentru statut
nostru chemarea la universitatea din Cluj a
atâtor învăţaţi din Apus.
înfiinţarea facultăţii teologice^ catolice delà
Bucureşti va fi şi trebuie să fie începutul unei
noue epoce, o epocă de înflorire şi avânt, şi de
apropiere de Apus, în desvoltarea literaturei
noastre teologice. Epoca aceasta nouă o pot însă
face numai adevăraţii oameni de ştiinţă. Cău­
tarea şi alegerea lor este datorinţa principală, pe
care o au faţă de viitorul şi reputaţia bisericii
noastre, aceia la a căror prepunere se vor face
numirile la noua facultate.
• Redacfia.

Cuvinte alese.
C o m u n i c a t e d e / . Geergtscu.
După cum se cuvine ea un general să meargă în
fruntea armatei, tot aşa oamenii politici trebuie să meargă
în fruntea afacerilor, astfel ca să nu aştepte evenimentul
spre a şti ce, măsură trebuie să ia, ci măsurile luate de
ei să' aducă evenimentul. (Demottcne)
 Pag. 86.

Quinquagesima Valachorum.
Românii din Ardeal şi U n g a r i a a v e a u tn d e c u r s u l e v u l u i
mediu o situaţie particulara, care se deosebia de situaţia
c e l o r a l a l t e p o p o a r e ale ţării. D e o s e b i r e a a c e a s t a se m a n i f e s t a
nu n u m a i tn faptul, c i a v e a u o o r g a n i z a ţ i e s o c i a l i p r o p r i e în
c h i n t t a t e şi v o e v o d a t e , că e r a u î m p ă r ţ i ţ i , tn u n e l e locuri, tn
d i s t r i c t e r o m â n e ş t i , se j u d e c a u de s c a u n e p r o p r i i de j u d e c a t !
( s e d e s j u d i c i a r i a e V a l a h o r u m ) d u p ă d r e p t u l r o m â n e s c (jus
v a l a c h i c u n i ) ci şi t i faptul, că Românii nu e r a u s u p u ş i c o n t r i ­
buţiilor g e n e r a l e , p e cari le p l i t i a u ceilalţi cetăţeni ci p l ă t i a u
o d a r e specifică n u m i t ă quinquagesima, p e c a r e n'o mai p l i t i a
nici un alt p o p o r al ţării. De a c e e a c o n t r i b u ţ i a a c e a s t a se ş i
n u m e ş t e quinquagesima olacalis ( 1 3 3 1 ) ) , p r o v e n a i s nosiri
1

quinquagesimales de p o s s e s s i o n i b u s et Olachis i p s o r u m (1357) ) 2

quinquagesima . . . de p o s s e s s i o n e olahali... (1366)*), q u i n q u a ­

g e s i m a . . . «x p a r t e . . . V a l a c h o r u m (1377)*), q u i n q u a g e s i m a e
de m e d i o i p s o r u m ( V a l a c h o r u m 1494)°). Mai târziu s'a i n t r o d u s
In Ardeal, d u p ă c e a c e s t a s'a d e s f ă c u t de Ungaria, n u m i r e a
quinquagesima nobilium. Astfel o n u m e s c c o m i s a r i i B o r n e
m i s z a , e p i s c o p u l V e s p r i m u l u i şi Oh. W e r n e r , trimişi de F e r d i ­
n a n d I tn Ardeal în r a p o r t u l lor din 1552: quinquagesima no-*
hilium a d ă u g â n d , că txigitur a solis Valachis ").
Şi fiindcă c o n t r i b u ţ i a a c e a s t a c o n s t a dintr'un a n u m i t
r u m â r d e oi se n u m i a şi quinquagesima ovium. Astfel o
n u m e ş t e L u d o v i c cel m a r e t n t r ' u n d o c u m e n t din 1366'), în
citul din 1377") şi tot astfel o n u m e ş t e fi d i e t a ţ i n u t ă la

') Barabás Samu, Erdélyi káptalani tizedlajstromok In Történelmi

Tár din 1911 p. 407.
Î) Varjú Elemér, Oklevéltár a Tormaj nemzetségben Losonczi Báafi
. tsaiád törtenetéhez I. Budapest 1908 p. 212—3.
') Hurmuzachi I, 2 p. 130.
*) Engel, Geschichte d. ungr. Reiches III, 47- 51; Hurmuzachi II,
2 p. 340.
*) Hunyadmegyei történelmi és régészeti társulat érkönyve II (1884)
p 36-7.
•j Raportul e publicat de Engel In o. cit. II, 21 42 şi HI 6 31.
Hurmuzachi II, 4 p. 734.
') Hurmuzachi I, 2 p. 130.
8
) Ibidem II, 2 p. 340.
 P a g . 87.

Turda In 1 August 1544 Acee?.a ntfmire o gi*ftn f i 1h

arbüríttl4ttn 1 5 5 3 * 1 cetăţii Cicetriui ( o v i u m q a i n q ă a g e i t i f t ţ ţ Ş .
C o n t r i b u ţ i a d e oi a R o m â n i l o r a r d e l e n i f ă c e a p a r t ţ ţ n a
venitele regeşti; t* *t p t i t i a regelui c h i a r şi a t u n c i c â n d l R i r »
mânii l o c u i a u p e moşii d e - a l e p a r t i c u l a r i l o r , în, cel m a l v e c h i e
d o c u m e n t , t a c a r e găsim c u v â n t u l q u l a q u a g e s i m a , e a e tnJgv
r a t i Intre v e n i t e l e r e g e ş t i . Ş i a n u m e la 1293 A n d r e i u m .
• c u t e ş t e p e R o m â n i i din c o m u n e l e Fileşti ş l f e l e i u d , a b OTrtni
e x a c t i o n s s e u collecta regali s c i l i c e t quinqaagtslma . . , ' ) • Li»-
d a v i c c e i m a r e o n u m e ş t e Intr'un a c t , din 4 Iulie 1357 „pro-
v e n t a s noştri q u i n q u a g e s i m a t e * * * ) , Intr'un a c t d i n 1366 q u i n »
q u a g e s i m a o v i u m nobis a n n u a t i m p e rv e n i r e d e b e n s * ) ,
In altul din 1377 „ q u i n q u a g e s i t n á o v i u m nebis e x p a r t e
huiu«modi V a l a h o r u m pervertire" d e b e n s " S i g i s m u n d d e
L u x e m b u r g Ia s c r i s o a r e a d i n 1404 v o r b e ş t e de „ c e n s i b u s s t u
d a t i s o v i u m . . . nobis p e r v e n i r e d e b e n t i b u s ) . R e g e l e Albert
H 7

î n Secretul din 1439 vorbind ( a r t . 7) d e s p r e venitele regeşti

a m i n t e ş t e „ h i e r u m c a m e r a e in r e g n o H u n g á r i á é , qmnquagetimù
in pártibus T r a n s i l v a n i e n s i b u s * ) . Mihail Szilágyi, g u v e r n ó r u l
8

U n g a r i e i , In s c r i s o a r e a a d r e s a t a l'a 1458 v i c e v o e v o d u l u i Arda*-

l e a n loan G e r é b , o n u m e ş t e „ p r o v e n t u s q ú i n q u a g e s i m a l e é
fisco regio provenire détentes'% M a t i a C o r v i n u l o n u m e ş t e
Intr'un a c t din 1461 „ p r o v e n t u s noştri*"), Io altul, din 146$,
„solutfo q i i i n q ű a g e s i a a a l i s nobis et fisco nostro regio p e r v e n i r e
1 1
d e b e n s " ) . V l a d i s l a v 11 v o r b e ş t e Intr'un a c t din 1494 d e s p r e
olle „ q ü a s i p s i ( V a l a . c h î ) nobis et successoribusnostris regibus

') Monuments cóssitália regni Tranailvaniae I, 189.

- ') Orig. în architel* statului din Budapesta „kincstári osatàty, Ttan-
eylvanica? fasc. 9 nro 69. Publicat după copia lui Kemény In TranaUvaaia
din 1876 p. 153 6. Ctr. Hurmuxachi 11. 5 p. 150^55.
') Hurmuzachi 1, 523.
') Varju Elemér o. cit. p. 212 3.
•IHurmuaachi 1..2 p. 130
•) Ibidem II, 2 p. 340.
') Kemény, M afyarorixági oláhok hajdani vajdaságaik tu Uj-Jflagyar
múzeum din 1*54. II, p. 126—7
•) Corpus juris hungarici (sd milenară ; I, 282. Cfr. Hufmuiachi I,
2 p. 657.
•) A. Sxeredai, Notltia veteria et novi capituli Albsnsi*. Albae Ca­
rolina* 1791 p 98.
" ) Hurmuxachi II, 2 p. 134 5.
»•) IbMem II, 2 p. 170.
 Pag. S8. • CULTURA CREŞTINA Nr. 3.

r i t i o n e q u i n q u a g e s i m a t . . . s o l v e r e o b l i g a n t u r " ')• în 1525

t n t r e venitele regelui L u d o v i c al U n g a r i e i g ă s i m „ q u i n q u a ­
g e s i m a T r a n s i l v a n i a » " '). Intre v e n i t e l e r e g e ş t i o g ă s i m şi tn
e e 0
1542')> Şi î n * " ' a m i n t e ş t e şi dieta ţ i n u t ă Ia 1 A u g u s t
1544 In T u r d a ... proventus regales cerţi et ordinarii . . . q u i n -
q u a g e s i m a e o v i u m ) ' ) . In d i e t a din 24 Maiu ţ i n u t ă tot a c o l o
in 1548, m e m b r i i dietei se o b l i g ă că vor d a . q u i n q u a g e s i m a m . . .
Majestati reginali ejusque illustrissimo filio* (e v o r b ă de I s a b e l a
6
v ă d u v a lui 1. Z á p o l y a şi de fiul ei S i g i s m u n d ) ) . In 1552
c o m i s a r i i B o r n e m i a z a şi W e r n e r , r a p o r t e a z ă regelui F e r d i n a n d ,
că tn Ardeal „ q u i n q u a g e s i m a . . . h a b e t u r pro ordinario regis
provcntii'"). în 13 Iulie 1553 dieta delà T u r d a o r o a g ă p e
regina fsabela să a b z i c ă de q u i n q u a g e s i m a acelui an, fiindcă
7
locuitorii a u suferit mari p a g u b e tn u r m a r ă s b o i u l u i ) .
Regii Ungariei r e n u n ţ a u de mult» ori la c o n t r i b u ţ i a
a c e a s t a în s e m n de r ă s p l a t ă a m e r i t e l o r l o c u i t o r i l o r , cari s e
d i s t i n g e a u în luptă sau o c e d a u a n u m i t o r p e r s o a n e şi instituţii
ca d a r regesc. In cazul a c e s t a locuitorii p l l t i a u c o n t r i b u ţ i a
d e oi p e r s o a n e l o r sau i n s t i t u ţ i i l o r privilegiate. Astfel d. p. p e
b a z a unui vechiu privilegiu R o m â n i i cari l o c u i a u tn s a t e l e
a p a r ţ i n ă t o a r e c a p i t l u l u i r o m a n o - c a t o l i c din A l b a - I u l i a , p l ă t i a u
q u i n q u a g e s i m a nu regelui ci c a p i t l u l u i . Privilegiul a c e s t a a
fost confirmat la 1453 şi de loan H u n y a d i iar în 1458 de g u -
v e r n o r u l Mihail Szilagyi"). Acelaş privilegiu l'a a v u t şi c a p i t l u l
r o m a n o - c a t o l i c din O r a d e a - m a r e , cum o d o v e d e ş t e un a c t
d e i a î n c e p u t u l seci. XVI.?).
In 1357 L u d o v i c cel M a r e d ă m a g i s t r u l u i T o r n a şi fiilor
lui, apoi fiilor lui Stefan şi D e z s ő ( D e s e w ) t n t r e a g ă q u i n q u a ­
g e s i m a de p e moşiile lor a r d e l e n e '"). A c e l a ş rege c e d e a z ă t a
1366 m a g i s t r u l u i . D e s e n d e C z e g e " şi u r m a ş i l o r Iui q u i n q u a ­
g e s i m a s a t u l u i r o m â n e s c M o h a i din j u d e ţ u l D o b â c a (de q u a -

') Hunyadmegyei tört. é» rég. társulat évkönyve II (1884) p. 36 7.

*< Hurmuzachi II, 3 p. 531 h. 1.
*) Ibidem 11. 4 p. 314.
\i Monumenta comitiala regni Transylvaniae I, 189.
•) Ibidem 1, 240.
") Hurmuzachi II, 4 p 734.
7
) Monumenta eomitialia regni Transilvanie 1, 494
8
) Sseredai, Notitia veteris et novi capituli Albensis p. 9 7 - 8 .
Bunyitai Vince, A váradi káptalan legrégibb statútumai. Nagyvárad
188fl p. 4 4 - 5 .
'") Vsrju Elemér o. cit p. 213 3.
 Nr. 3. _ CUI.TUKA_CkEŞTlNA_ Pag. 89._
:
d a n possessions olafiàli. Mbhal vocala in diclo' cottifiätü
D o b o c à ) ' ) ; in 1377 dă oraşului Cluj satul r o m l n è W F ^ e î ţ
1
Împreună cu qufnquagésima ovium*). Mstia\CorvioùI dlrùè|itë;
tn 1461. Margaretei, văduvei lui Mihail Szilagyi, ' castrul• Dj/öff**
„simul c u m . . . proventibus quinquagesimalibus" ' ) .
Pe lingă cazutile acestea de donaţîune a quinquigësîtnéH
găsim şi cazuri, c â n d regii scufiau p e l o c u i l o r i - de plătirea' é f
ori cui. Astfel loan Hunyadi scuteşte la 1461 pe loan fiulluV
Gândea (Kendet şi pe fii săi Ladislaii |í*C61á'dris: (KertdéVei^
din satul Rtú-de-mori (Malbfflviz) d e l à jplaiïrèà quinqüagesiáseí^
de pe posesiunile lor Rtu-de^möri, < U n d i t e ' (Wanchöíik-falifa)
S. Petru, Galaţi şi Rea (jatt. Hunedparer) *). h 1466 regele'
# Mafia scuteşte posesiuaile şi pe iobagii 'nobililor români La­
w
dislaus şi Sandrin j,de Cholnok , DaÉÍ şi loarr .similiter de
Cholnok", Nicola* Supra „de Lengene", Dragotă, Minai şi
Dumitru . d e Zyívasi" pentru credinţa-şi serviciile lor credin­
5
cioase de plătirea quinquagesiméí ). • In* 1468 Matia scuteşte
satul Feleac de quinquagesima, pe care tn urma privilegiului
amintit mai sus o ptófia oraşului Cluj, pentrucă locuitorii lui
7
erau datori să ape re- drumul de hoţi ). In 1494 régele V i a - '
dislav scuteşte pe Românii din. districtul Haţegului s i mai
deie anual. 200 de oi, pe cari înainte le dideau „ratfone quia-
quagesimae" <)• -Erau; scutiţi apoi de plătirea acestei contri­
buţii toţi Românii din . F u n d u s regi us* tn urma unui privilegi*
8
al regelui Matia din 1468 ).
Stringerea quinquagesimei se făcea din partea colectorilor
speciali, cari ise nu'miatr .tfuroventaum quinquagesimalium cisJK.
lectores" (Í357) „exjattares qainquagesimae" \ (1377) dicatorts
ei txfiçtores quinqujagesipae (1461, 1453;: 1466,, 1468* 1494).
„ E x a c t o r u r capitlului ardcltajp; iţra in 1331 , Adriâuu* deca-

M Hurmuzachi 1,2 p* 130. '

') Ibidem II, 2 p. 340. Donaţia a fost confirmată fi d t Sigismund
la 1415. Ibidem p. 497 8. ,^
») Ibidem II, 2 p. 134 5. •
*) Huny. adm. tört: és rég."társ. 'èvk.n. (1884) p. 35-6. Hurmuzachi
ii, 2 p. 8-9. •- • ' '
') „Ab omni solutione quinquagesimali". Hurmuzachi II, 2 p. 170.
•) Ibidem II, 2 p. 185.
, ^'^rl^éya^»ea^«W^e>-r«| .•'tfcinéMè U <1884) V
!
; -
s
) I. C. Eder, De initiis juribusque primaevis Saxonum TransyiVa*
!
norum commentatio. Vieaaae 1792 p. 163.- -ttespire' jVttadjít)fCHak''RÓAia-
nílor de pe .Pământul erăesc" va fi vorbă mai târziu.
 V*g.90. CULTUKA i KKŞ'i'LNA. Nr. 3

1
n u * " ) - Regele F e r d i n a n d a Î n c r e d i n ţ a t in 1542 a c e a s t ă slujbă
lui B e n e d i c t B a y o n y - ) . Dieta ţ i n u ţ i In 24 Maiu 1548 Ia T u r d a
s t a b i l e ş t e fi p l a ţ i c o l e c t o r i l o r fi a n u m e vor primi d e l à fiecare
chinez ( c n e z ) scutit d e q u i n q u a g e s i m a un caf şi o t r a i s t i şi
d e l à fiecare p r e o t — preoţii toţi erau scutiţi d e q u i n q u a g e s i m i
— o t r a i s t i şi o c i n g ă t o a r e ( b r â u ) p e n t r u cai ") şi, c u m a p a r e
din r a p o r t u l lui B o r n e m i s z a şi W a r n e r din 1552, preoţii le
mai p l ă t i a u şi un a n u m i t q u a n t d e c e a r ă p e n t r u l u m i n i . D e l à
fiecare sat, tn c a r e nu î n o p t a u colectorii l u a u 1 fi. n u m i t
abroz pénz, p e c a r e Engei îl t r a d u c e cu a l i m e n t a t i o n i s b o n i -
4
f i c a t i o ) . D u p ă d e s f a c e r e a Ardealului d e U n g a r i a colectorii
l
e r a u însoţiţi d e p r e t o r i ( j u d i c e s n o b i l i u m ) , cari p r i m i a u l, din
p e d e a p s a ce se d a acelora, cari nu s p u n e a u a d e v ă r a t c â t e
f
oi a u ) .
Q u i n q u a g e s i m a R o m â n i l o r , cari l o c u i a u p e teritoriul c e ­
t ă ţ i l o r regeşti o s t r i n g e a u , d e obiceiu, c a s t e l a n i i ')•
U n e o r i q u i n q u a g e s i m a s e d a în a r â n d ă . P r e ţ u l o b i c i n u i t
al a r â n d e i era de 4000 fl. R e g i n a I s a b e i a a d a t - o şi p e n t r u
3000 fl.; s u m ă , pe c a r e c o m i s a r i i a m i n t i ţ i mai s u s o c r e d e a u
p r e a mică, a r ă t â n d , că în 1537 n u m a i din j u d e ţ u l T u r d a , c a r e
7
nu era m a r e , s'au s t r i n s 1008 miei şi 585 d e o i ) .
C o n t r i b u ţ i a a c e a s t a specific r o m â n e a s c ă c o n s t a , c u m o
a r a t ă şi n u m e l e , din oi şi a n u m e R o m â n i i t r e b u i a u s ă p l ă -
t i a s c ă regelui tn fiecare a n din 5 0 d e oi u n a . D e - a c i n u m i r e a
quinquagesima. A c e a s t a era r e g u l a g e n e r a l ă , d e l à c a r e s e
făceau o m u l ţ i m e de a b a t e r i d u p ă loc şi î m p r e j u r ă r i . Docu­
m e n t e , cari s ă d e t e r m i n e mai d e - a p r o a p e a c e s t fel d e c o n t r i ­
b u ţ i e s u n t foarte p u ţ i n e d a r t o t u ş i d e s t u l e p e n t r u a o p u t e a
c u n o a ş t e cel p u ţ i n în t r ă s ă t u r i l e ei f u n d a m e n t a l e .
C o n v e n t u l din C l u j - M ă n ă ş t u r s t a b i l i n d la 1446 v e n i t e l e
d o m i n i u l u i Sajó c a r e era p r o p r i e t a t e a familiei T o r n a şi D e z s ő ,
c a r i , tn u r m a privilegiului din 1357, a m i n t i t mai s u s , I n c a s s a

>) Történelmi Tir. din 1011 p. 407.

') Horm. II, 4 p. 314.
') .mantica izsak et naum heveder". Monumente somitialia ragnt
Traaiilvaniae I, 241.
*) Hurmuzachi II, 5 p. I— 2.
») Ibidem II, 4 p. 734.
*) Pestjr Frigyes, A szöréayvánsiegyei £ia{4aa< oláh kerületek;, ôpea»
876, p. 51 2.
') Hnrmazacbi, II, 4 p. 734.
 *a q u i n q u a g e s i m a , zice, c ă R o m â n i i d a c i a u o s u t ă , z e c e s a u
mai mulţi porci t r e b u i e sä deie un p o r c , d a c i a u m i i p u ţ i n
d e zece porci p l ă t i a u p e n t r u fiecare p o r c doi d e n a r i , d i n
1
cincizeci d e oi d ă d e a u u n a cu m i e l ) - Q u i n q u a g e s i m a R o m â ­
nilor din districtul Haţegului c o n s t a în 1494 din d o u ă s u t e d e
oi. Insă afară d e a c e s t e a d o u ă s u t e d e oi, R o m â n i i din d i *
strictul H a ţ e g u l u i mai p l ă t i a u 6 0 m ă r c i d a a r g i n t „ r a t i o n e
d i c t a e q u i n q u a g e s i m a e * *). C a p i t i u l latin din O r a d e a - m a r e
l u a d e l à R o m â n i „ r a t i o n e q u i n q u a g e s i m a e " din z e c e oi una*)»
In 1512 locuitorii d e p e t e r i t o r i u l cetăţii M u n c a c i u i u i d ă d e a u
din z e c e p o r c i u n u , cari a v e a u maj p u ţ i n d e z t c e d ă d e a u
„ p o r t i o n e s s o l i t a s " , cari nu s e precizează,, p r o b a b i l î n s ă 2 d e ­
4
n a r i d e fiecare p o r c ) . R o m â n i i din d i s t r i c t u l B o s o r ( j u d .
C a r a s u l u i ) d ă d e a u la î n c e p u t u l v e a c u l u i al X V I - l e a d i n 2 5
porci u n u , s u b 2 5 d e fiecare 2 d e n a r i . C h i n e z u l d a d i n 100
u n u , d a r şi din 10 u n u . T n d i s t r i c t u l M o n o s t o r ( a c e l a ş j u d e ţ )
d i n 100 porci u n u , d i n 10 i a r ă ş u n u , s u b 10 de> fiecare d o i
d e n a r i . A s e m e n e a q u i n q u a g e s i m a p l ă t i a u şi cei d i n d i s t r i c t u l
Stigya»). _ ' /
in 1525 s u m a î n t r e g e i q u i n q u a g e s i m e a r d e l e n e f ă c e a
4 0 0 0 'fl.*). D i e t a d e l à T u r d a d i n 2 4 M a i u 1548 s t a b i l e ş t e
e x a c t c e şi cât t r e b u i a s ă d e i e fiecare l o c u i t o r r o m â n . A n u m e
*din 2 5 oi o oie cu miel, din 5 0 d e oi u n a cu miel şi o
m i o a r ă , din 75 d o u ă oi cu miei şi o m i o a r ă , din 100 d e oi
a s e m e n e a d o u ă oi cu miei şi o m i o a r ă . S u b 2 5 d e oi p e n t r u
fiecare 2 d e a á r i , a s e m e n e a d a c ă c i n e v a a v e a m a i mult d e 2 5 ,
7
50, 7 5 s a u 100 d e oi, p e n t r u fiecare o a i e doi d e n a r i ) .
C o m i s a r i i B o r n e m i s z a şi W e r n e r n e d a u î n r a p o r t u l l o r
d i n 1552 a c e l e a ş i informaţii cu a d a u s u l c ă d a c ă oile nu a u
fost t u n s e d e d o u ă ori s i l u a u n a c u l i n i , d a c ă oile a u fost
t u n s e d e d o u ă ori, a t u n c i p e n t r u l i n ă p r ó p r i e t a r i u l p l ă t i a 2

•) Varjú Elemér o. cit. p. 2 1 2 - 3 .

*) Hunytdm. tört. és rég. társ. érk. H, (1884) p. 3 6 - 7
*) Buoyitai Vince, A nagyváradi káptalan legrégibb statútumai p .
4 4 - 5 . Cfr. »i Ideni, A várádi püspökség története Ili. Nagyvárad 181»;
§). 300—4. /
4
) Történelmi Tár din 1890 p. 4 8 8 - 3 .
») Resty Frigyet, Krassómegye törtenete ill, 50S-7.
«) Huramzacfci II, 3 p. 531 a. t.
^ M o n u m e n t s comttiatia regnl Traasilvaniae I, 241.
 Hag. <)2. C U L T U R A CRK^TUNA Ni. 3

denari. D a c i proprietariui nu mai avea miei, plătia în locul"

mielului 8 denari -)'.
Cum vedem o normă fixă şi generală de încassare a
quinquagesimei nu era. Intr'un loc să încassa mai mult, în
altul mai puţin. Sub numele de quinquagesima se încassa şi
o anumita sumă de bani. Obiceiul acesta pare a fi fost, cum
o dovedeşte un registru extrem de important al quinquage­
simei din 1461, aflător în arhivele statului din Budapesta, pe
care-1 voi publica In întregime în alt loc, general.
Quinquagesima era o contribuţie specific şi generală ro­
mânească. In Serbia, cum apare dintr'un hrisov al ţarului
Stefan Duşan, Românii plătiau din 50 de ui o oie cu miel,
2
din 50 de viţei plătiau un viţel ). Tot un fel de quinquage­
sima p a r e a fi fost şi contribuţia coloniilor române din Gali-
-

ţia, cari plătiau din o sută de oi cinci, în alte locuri trei,

s
miei şi din zece porci unu ). In Ardea! cea mai veche amin­
tire despre contribuţia de oi a Românilor o avem din 1263
când Bela IV. confirma dreptul arhiepiscopului din Strigon
de-a lua dişmi (decima) şi din venitele pe cari regii le au
din contribuţia de vite a Românilor'). Numirea quinquage­
sima o întâlnim mai întâi în privilegiul lui Andreiu III. din
:
1293 dat capitlului romano-catolic din Alba-lulia ).
In Ardeal contribuţia aceasta pare a fi dispărut pe la
sfârşitul veacului al XVI-lea. Pe timpul Bathoreştilor ea este
6
necunoscută ) şi au o cunosc nici APROBATAT-LE.
In Ungaria dieta din 1557 votează un articol de lege
prin cart Românii, Rutenii şi Sârbii sunt supuşi dărilor c o ­
7
mune, pe cari le plătiau şi ccialalţi iobagi ). Hotârîrile acestei

») Hurmuzachi II, 5 p. 1-2.

*) I. Lad. Pic. Über die Abstammung der Rumänen. Leipxig 1880
p. 58 9.
') Materialuri pentru istoria coloniilor române tn Galiţia in Hajdău,
Archiva istorică IV, p. 22 nota. Cfr. şi Radu Rosetti, Pământul, sătenii ţi
stăpânii tn Moldova I. Bucureşti 1907 p. 67-8.
-) .... de pecudibui et pecoribus exigendis ab Olahis.... idem arehi-
episcopus accipiet decimam partem. Hurmuzachi I, 308. Cfr. şi idem I,
2 p. 392 nro 326.
Ibidem I, 522.
) Biró Vencel, Az erdélyi fejedelemi hatalom fejlődése (1542—1690).
Kolozsvár 1917 p. 66 squ.
') Hurmuzachi II, 5 p. 413 ... Valachi, Ruthenl et Rasciani quicumqut
sessionati colonl sunt et census praestant dominis eorum, quemadmodusa
reliqui sessionati coloni connumerentur t t dicentur.
 diete par a nu fi provocat imediat o schimbare a situaţiei
Românilor, pentrucă dieta delà Pej on din 1559 spune în p r o ­
punerea făcută regelui Ferdinand, că „ V a l a h i . . . hactenus
immunes esse consueverunt" delà dările obicinuite ')• In
sfârşit dieta din 1563 hotăreşte, că Românii cari nu au case
ci locuiesc tn colibe, dar în schimb, au vite multe, Să p l l -
tiască jumătate din contribuţiile pe cari Ie plătiau ceilalţi lo­
cuitori ai ţării*).' Aceeaşi hotărîre o aduce în urma interven­
ţiei camerei fiscale şi dieta din 1567*).
In jurul contribuţiei Românilor se începe în curând o
luptă interesantă între Curtea vieneză şi dieta Ungariei. La
•propunerea regelui Maximilian dieta din Ppjon delà | | 6 Ş jreyAp«
asupra hotărîrei din 1567, supunându-i p e Românii cari locuiau
Intre iobagi la^piâ'tirea întregii contribuţii obicinuite, iar pe
cei, cari locuiau la munte şi se ocupau teu cultura vitelor
numai la jumătate, afară de dişmele pë cari catojicii Ie plă­
tiau episçopilor lor.' In 1572 Maximilian merge §1 maj(>d«-
parte şi cere dietei să oblige pe. Români şi la plătirea diţme-
tor. Dieta nu acceptă propunerea regească, ci hotăreşte, ca
:
privitor la dişme să r9mână In vigoare decretele Togilor M * $ -
Corvinul şi Vladislav II, cari îi scutesc delà plătirea lor, privi-,
tor la celelalte contribuţii dieta rămâne pe lângă hoiărirea
din 1569. Regele decide amânarea resolvirei chestiunei. I«
1574 revine din nou urgitând o hotărjre dictait conform pro%
punerei lui din 1572. Dieta în adresa sa cătră MaximilijMi
fac* o contra propunere tn sensul hptărtrilor din 1569. ţjjp-
conflictul dintre regele şi dietă intervine principele d* coroană
Rudolf propunând regelui să aproabe proiectul dietei cu adau-
sul, ca Românii, cffeiocuesc în sate, a căror populaţie a fqşt
oare cândva x a t ó f i K s a - plătiască şi dişme. Maximilian In
răspunsul său la â w e s a dietei acceptă propunerea lui RudoLf;
n'a acceptat-o însă dieta, care într'o nouă adresa, cere s l nu
fie supuşi ia plătirea dişmelor nici Românii din satele, cart
au fost cândva catolice, fiindcă trebuie să-fi susţină preoţii
proprii.
Archiducil Rudolf şi Ernest propun împăratului să accep-
itit proectul dietei, deşi nu li-se părea just, sau să amâne
') Ibidem p. 451—2.
•) Ibidem p. «25.
•) Ibidem p. 626.
 P a g . 94 CULTURA CREŞTINA <_ Ni. 3.

pe mai târziu luarea unei decisiuni. Regele a aprobat proec-

tul dietei, care hotăreşte din nou ca Românii, cari loctiesc
tntre iobagi s i plătiasci contribuţie obicinuită Întreagă, cel
din munţi numai jumătate. Dişme să nu deie nici unii nici
ceilalţi i).
Astfel a încetat pe încetul ţi în acelaş timp şi în Ardeal
şi în Ungaria situaţia particulară a Românilor fiind supuşi
contribuţiilor comune, pe cari le plătiau şi ceilalţi locuitori ai
ţării, păstrându-se quinquagesima numai pe pământul erăesc,.
unde ea constituia o strigătoare nedreptate.
Românii din .Fundus regius" erau scutiţi de plătirea
quinquagesiméí tn urma privilegiului din 1468 al regelui Matia.
Scutinţa aceasta au obţinut-o din motivul, că ei trebuiau să
contribuie ca si Saşii la suma de 500 mărci, pe care .Fundus
2
regius" o plătia anual regilor Ungariei' ). Scutinţa aceasta
apare evident şi din scrisoarea pria care judele şi juraţii din
Orăştie anunţă tn 1 Iunie 1493 sfatului sibiian, că nu pot tri­
mite banii aşteptaţi cu care contribuia scaunul Orâştiei la
suma amintită de 500 mărci, pentrucă satele româneşti Cuiir.
Romoşel şi Şebeşel au mituit cu daruri pe colectorii quinqua­
gesiméí sft ieie şi delà ei quinquagesima, deoarece nu pot
suporta contribuţiile grele impuse de Saşi-). Românii au pre­
ferit, cum vedem, să plătiască o contribuţie pe cari o plătiau
Românii din alte părţi, şi la care ei nu erau supuşi, decât să
plătiască sumele mari pe cari li-!e impuneau Saşii. Şi apare
şi mai evident scutinţa aceasta a Românilor de pe „Pământul
erăesc" din scrisoarea din 1493 a regelui Vladislav II. adresata
colectorilor quinquagesimei, în care le porunceşte să nu ieie
quinquagesima delà Românii din jurul Bistiiţei, cari sunt
11
scutiţi „ca şi celelalte posesiuni săseşti (ad instar possessio­
nem saxonicalium)').
Cu toate acestea, quinquagesima, la care renunţaseră din
motivul arătat, regii Ungariei o încassau Saşii cu delà sine
putere şi o folosiau pentru scopurile proprii. Lucrul acesta
îl recunoaşte şi sasul Eder, care scrie olim ab his ipsis, qui
x

•) Ibidem II, 3, pp. 662, 706, 708-10, 720, 732, 734 - 8.

*) Eder o. cit. p. 163-4.
•) Amlacher, Urkuadenbuch zur Geschichte der Stadt und des Stehlet
Broos in Archiv d. Varcius für siebenbürgischc Landeskunde. Neue Folge
XV, 222.
4
) Eder, o. cit. p. l»2-3.
 nune liberi sunt (Românii) quinquagesima m (notum históriai
studlosis tributi genus) Saxohibus fuisse pensltatum ex vtfè
1
ribus (Uteris docere promptum est* ).
Avrigul pe baza statutului din 1541 trebuia Să deie ora­
şului Sibiiu quinquagesima de oi şi porci; asemenea şi comu­
2
nele'Moh, Sacadate şi Veştem ). Pe baza aceloraşi statute
trebuia să plătiască Btirgermeisterului din Sibiiu quinquage­
sima şi comuna Răşinari. După o conscripţie din 1721/22
locuitorii acestei comune plătiau din 100 oi doi berbeci Şi
9
două oi cu miel ). Tot aşa luau Saşii quinquagesima fi delà
comuna Poplaca, Gurartului şi Sad şi sigur şi delà alte co­
4
mune româneşti ), până târziu tn veacul ai XV! II-le a, când
In alte părţi ale ţării locuitorii nu o mai cunoşteau nici după
nume.
Dr. Zenovie Pâclişanu.

Cuminecarea bolnavilor.
'Provederea bolnavilor cu sf. Taine e una dintre princi­
palele datorinţe ale preotului şi putem să zicem, că e cea ca
mai grea^ răspundere. Dacă un bolnav a murit nespoyedit şi
«ecuminecat din vina directă a preotului, acel preot cu drept
cuvânt poate să fie neliniştit în conştiinţă tot restul vieţii sale.
De-aceea preotul e dator să alerge ia fiecare bolnav ta
momentul când e chemat, câci faţă de respectivul bolnav
provederea cu sf. Taină eventual e ultimul caz când îşi d e ­
prinde oficiul pastoral: cazul cel mai rnomentuos.
Spovedania e împăcarea omului cu Dumnezeu şi în ca­
zul omului bolnav e împăcarea definitivă, care, dacă s'a făcut
•cum se cade, influinţează hotărîtor asupra clipelor din urmă
ale lui. Iar cuminecarea e merindea sufletului pentru yieaţa
care începe dincolo de mormânt, neceaarâ necessitate prae-
cepti, dar după o poruncă atât de lămurită, încât putem s ă
zicem că e vorbă aici de o necesitate aproape medii. Din
l
) Notei aluiEdsr laLupplexLibellusValachorum. ClaudiopoU 1791. .
*) O. Müller, Die ursprüngliche Rechtslage der Rumänen im sieben-
bürger Sachsenlande. Hermanastadt 1912 pp. 122-4 fi 127.
'•) Ibidem pp. 41 şi 45.
') Ibidem pp. 32, 34-5, 55 |i 57.
 C O L I URA CREŞTINA Nr. 3

«cest motiv biserica face toate înlesnirile posibile pentru-caţ

,f
^olnavii s i şe p o a t i împărtăşi cu merindea vieţii de veei,
)şbyip]y4ndH-i d e obligamentuj ajunului natural, care pentru cei"
t t n ă t o ş i e o lege strictă, obligatoare şubt greutatea păcatului
„şrortal.
După Liturgica păr. Dr. Marcu sunt scutiţi de ajunul na*
tuţat jbolnavli cari se află „în pericolul .ori articolul morţii,"
c.ici atunci se pot cumineca şi neajunaţi". In astfel de pericol
i e ^consideră jşi .omul greu bolnav, care l o t la intervale scurte
(e silit s i i e a medicină*. •
Trebue s i constatăm, că din curata^ reverinţi faţa de Sf.
Eucharistie poporul nostru ţine foarte mult la legea ajunului
natural, ba putem să zicem că e chiar rigorist. De-açeea şi
bolnavii, cari aşteaptă pe preot ajuna până la sosirea lui şi
snle adeseori mi-s'a întâmplat, că chemat fiind după-amiaza
la cutare bolnav mi-s'a spus: „se poate şi cumineca, părinte,
pentrucă n'a mâncat şi n'a beut nimica". — Acest rigorism
Insă trece câte-odati tn extreme; adeseori se întâmplă, că
credincioşii nu chiamă pe preot la patul cutirui bolnav, din
motivul că n'a ajunat in ziua respectivi, ci amână chemarea
până a doua zi,-iar peste noapte bolnavul moare.'
Acest rigorism şi-l'au însuşit şi unii preoţi, fie din hi-
perzel, fie din o greşită înţelegere a principiului enunţat mai
• u s , fie... din alte motive. Astfel de preoţi apoi, când sunt
chemaţi la cutare bolnav se interesează dacă b o l n a v u l a mân­
cat sau nu ? — şi dacă primesc răspuns afirmativ, atunci
a m â n i cercetarea bolnavului până în ziua următoare, iar peste
noapte se tntâmplă eventual ca bolnavul să moară, nu numai
•ecuminecat, ci chiar nespovedit. Sunt cazuri, când preotul
spovedeşte pe bolnav, dar cuminecarea o amână până tn di­
mineaţa'zilei următoare, pentrucă i-se pare că nu-i destul de
greu bolnav pentru a-1 putea cumineca fără ajun natural, sau
— ' n u - i în „arţiclul" morţii. — Se întâmplă aj)oi şi In astfel
de cazuri că bolnavul moare.
In timpurile mai recente s'a întâmplat apoi un caz care-1
descriu aici. In timpul când preotul unei parohii lipsea de
acasă, un preot din vecini s'a abătut pe acolo în unele afaceri.
Cum tn sat bântuia gripa spanioli, preoteasa s'a folosit de
ocazie şi l'a rugat s i cerceteze pe un bolnav. Preotul s'a dus
şl l'a spovedjt, dar cuminecarea i-arefuzaţ-o pe motivul lipsei
ajunului natiral, „nefiind în articlul morţii nici în b o a l i atât
 N 3
= I-. -
; ._. GULŢUHA CRltSTlNÀ. __ _ Pag. y7 _
de geta, c i t i i nu fie speranţă de, însăaătoşaxe". Notez, că
şi tn cazul de faţă a urmat moarteş in dimineaţa următoare*
înainte de întoarcerea acasă a parohului l o c a l
Acestea şi altele asemenea cazuri çe îndeamnă să î n ­
cercăm a da o interpretare corectă principiului enunţat îp
„Liturgica" lui Dr. Marcu, notând 4ireste,î.çà cele cupnnae^aci
sunt părerile, autorului. Ne silim bine înţeleg să nu alunecară
In laxism, deşi împrejurările actuale,, cu lipsa cea mar* d e
preoţi,, ar îndreptăţi poate liberalismul cel mai larg în inter­
pretarea numitului principiu.
Cari sunt morburile acele grele, în. cari tot 1^/interval»
scurte omul e silit să iea medicină? Asta nu trebuie să o
luăm în senz literal când e vorbă de ţăranii deţa sate In' stare
mai mizeră, căci aceştia sermanii bolesc şi fără medic şi m e ­
dicină din q sută şi una de cauze, suplinind linguriţele de
medicină cu câte-o g,ură de apă sau — samă de prune. v

Credem, «el toate boalele cari silesc pe om să r a c ă j p

pat sunt a-se consjdera de boale grele dacă sunt împreunate
cu ridicarea peste normai a temperaturii. Aşa morbul, spaniol,
aprinderea de plumSni, tifosul, etc. : Acestea sunt boale grele,
cari într'a anumită parte a zilii se pare că n'ar fi primejdioase^
la carr însă e destul o noapte pentrucă să te. facă schimbări
repentine ni să aducă desnodământul final. Asemenea ţ i tu­
berculoza, când ajunge la actul al IV-lea şi sileşte pe bolnav
să zacă în pat. ' •
Aceste suni consideraţiile de cari trebue să fie condus
un ^ e c 4 ^ i n d % ' t ^ e e j i z ă pè un CŞolaav,. fiind Vtírtel M^imaţr
necare. Nefiind el trtedţe, au, va ^putea ^ constate aprinderea
de plumâhi, tifosul, etc. — dar atâta ştiinţă medicală are i i e -
!
c * r e ^ e b % c t t • • • ' * l ^ * k ^ t l r l 6 ^ ' ^ a f c * r e ' %e-U*^e>«gâ«e1»sr- a
teWpéWitírT^hiiír ş l - ' ^ : : ; t » ^ n ^ . : \ ï k r - 4 B ^ i ô ^ - 4 d t « i l . . .
l A Î v i i l ^ M ^lê'tMîlMeriiéS'fTMi inlewnaţii distilatei
dWa c a s e n t * u n ï i l ^sftnfft- - t o M a W h în nöaptfea - * r a t t f f ă # '
:
ş ţ W n • ^ t e A t ó m % í f l *oate t* htiip^tös&mi kiOţfyU**'
1 l

vHfe Afà d i r î i toate * i z u * Ş e ^ d e t e m p e r a t u r l r l â i c a t â p e l t e

!
nwmal a b W n f v ^ i ce iaéê ^ pat, preotul ţwâte gă-1 e u M -

Vor zice unii: de c» nu m& chemat a*i dimineaţa? O a r

această întrebare nu are loc când e vorbă de provederea-cu
s ^ ; 1 * A f l ) ^ o i i ^ o H ^ ) ( É ! ( Í V a ^ - doar i ' a r p e d e f i t «ietul
bolnav penfw nt$ffifritâţîfc%a|b1,atëra\iaV ace^ţonii-}
 CULTURA CREŞTINA

deraţii de natura asta trebue să cadă pe al treilea plan tn

faţa scopului măreţ: împăcarea cu Dumnezeu a omului care
se gată de drumul cel din urmă. Nu se întâmplă oare, că
preotul e chemat din bună vreme Ia bolnov, de dimineaţa?
Dar el nu e acasă, ci vine mai târziu. Atunci să nu alerge
tndată la bolnav? Iar dacă nu l'a cuminecat şi bolnavul
moare peste noapte, oare nu se va cutremura tn dimineaţa
zilei viitoare, la glasul jalnic al clopotului?
Să recapitulăm. Părerea acelora, cari susţin ajunul na­
tural absolut, fără nici o escepţie, o socotim drept o părere a
cărei păcătoşenie nici nu se poate măsura. Dar e un rigo­
rism păcătos şi socotirea tn senz literal a articlului morţii ca
singură escepţie delà legea ajunului natural.
In epoca asta nouă, când avem motive să sperăm că şi
autoriţile noastre superioare se vor interesa de astfel de
chestii, nu ne îndoim că vor urma îadrumări speciale ţi In
detail în această privinţă din partea forurilor competente.
Trăim vremuri cu un popă la două-trei sate şi între
astfel de împrejurări interpretarea greşită şi rigoroasâ a legii
ajunului natural, — care e cu mult mai lăţită de-cum s'ar
crede — e deadreptul periculoasă şi mult păgubitoare Intere­
selor mari ale mântuirii sufletelor.*)
Septimiu Popa.

„Mammona nedreptăţii" (Luca, 1 6 . 9).

— Notiţă exegetică. —
Stihul întreg s u n i , tn traducerea lui Sam. Gain, astfel:
„Şi eu zic vouă: faceţi-vă vouă prieteni din mammona ne­
dreptăţii, că dacă v e ţ i s ă r ă c i , să vă primească pe voi întru
corturile cele de veci". — Tot cam aşa şi în Biblia, ediţia
sfântului Sinod, Bucureşti, 1914. — cu deosebirea: „că d a c ă
v e ţ i fi l i p s i ţ i . . . — Câţi-va din cei mai buni codici gre­
ceşti (N, B D) au: txXuţq şi exleUi/l ( C U subiectul (tuguvâ
rt]ç àStxiaç sss dacă se va isprăvi avuţia!). Vulgata are: „si
defeceritis" — dacă veţi muri!

*j Punctul de vedere al autorului priritor la ajunul natural tn caz

de boali eate tn oea mal deplini araonie cu dispoziţiile positiva ala bi-
serieei catolic* REDACŢIA.
 Xr. 3. CULTURA CREŞTfNA Pag. 99. _

„Mammons", numele unui idol syriac := Pluto .al C r ă ­

cilor 5 = avuţie, „ m i m m o n i nedreptăţii" (cu gen. qual. « idio­
tism hebraic!) == a v u ţ i e n e d r e a p t ă ! — Se dă avuţiei
acest atribut, pentrucă, foarte, adese-ori, chiar inconscient, ~
câştigarea ei sau folosirea ei este Împreunată eu nedreptate,
cu vătămarea bunului altuia, i n i u s t i t i a e a u c t o r e m o
numeşte Tertullian!
Care este Înţelesul adevărat al acestui stih? Ne putem
oare închipui, ca DI Hristos să Îndemne pe învăţăceii Ia fo­
losirea bogăţiei agonisite cu nedreptate, ca prin acest mijloc,
ei să-şi asigure prieteni în împărăţia c e r e a s c ă ? — Ori e c u
putinţă ca DI Hristos să recomande învăţăceilor t ă i să fie
credincioşi în nedreapta avuţie? aşa cum s e p a r e , tn stihul
11 al aceleiaşi Evanghelii: st. 11: „Deci de nu aţi fost cre­
dincioşi în n e d r e a p t a a v uţie ( = à Sixit) ftajiiuv^ st-
in iniquo mammona), întru cea adevărată cine ve va crede
pe voi?"
Răspunsul este l i m p e d e : cuvintele citate nu pot avea
tnţelesnt pe care 11 îmbie la prima privire.
Să lăsăm la o parte, de o cam dată', gramatica şt lexi­
conul, adecă primul criteriu ar ori-cârei interpretări: Uzul át
vorbire! la cazul de faţă acest criteriu nu pare a ne lămuri.
Pentrucă însemnarea cea dintăiu şi o b i c i n u i t a a lut äötxog
esté: nedrept! 4i*>) •= drept, dreptate, àttixia = nedreptate,
prin urmare ufoxoç wm>vàç e? avuţie nedreaptă. ,-i
Să vedem, ce ne spune al doilea criteriu: contextul
Dacă citim cu atenţiune stihurile vecine, cari premerg
ori urmează stihului nostru,, facem constatarea, c ă :
1) In stihurile Luca 16, 1—8 se cuprinde parabola
I s p r a v n i c u l u i c e l u i n e d r e p t , care pe cale n e p e r m i s i
îşi asigură prietini între datoraşii stăpiaului său, pentru cazul
c i va fi dat afară din slujba ce o avea, şi a Cirui isteţime
— nu fapta însăşi! — i-o laudă stăpânul s ă u !
2) Iar în stihurile Luca, 16, 10—12. Mântuitorul face
aplicarea parabolei, pe sama ascultătorilor, mai ales a învă­
ţăceilor săi.
In stihurile amintite aci observăm, de o cam dată, anti­
tezele, în cari vorbeşte I s u s : st. 10:... credincios întru puţin.»
credincios întru mult.
„.nedrept (aSlxoç) întru puţin... nedrept întru mult at»
12: ...în cel străin... ce e t t é al vostru.
 In stih 11 însă: ....nedreaptă avuţie .... cea adevurat
(avuţie!)
Este evident, că mai ales în stihul 11 cuvântul nedrept
nu este la locul lai, ci trebue înlocuit cu altul: cu antiteticul
cuvântului „adevărat". Deci vom înţelege stihul aşa: „de nu
aţi fost credincioşi întru cea — neade vârâtă ( = falşă =
înşelătoare mincinoasă) avuţie, întru cea adevărata,
cine vă va crede pe voi?"
„Atributul: neadevărat", „falşă", înşelătoare se potriveşte
şi se poate da avuţiei tot aşa de uşor, ca şi atributul de
„nedreaptă". Nu avnm decât să deschidem cartea sf. script-
turi. Ps. 38, 9: „Inzădar se turbură (omul). Strânge como
1
nu ştie cui le adună pe ele' . Pilde, 11, 4: Nu vor folosi ave­
rile In ziua mâniei, iar dreptatea va izbăvi din moarte. T
acolo, 28, 11: omul bogat se pare lui-şi că este înţelept, iar
săracul cel înţelept tl va defăima pe dânsul. In Testamentu
Neu, I. Tim. 6. 10: Rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea
argint; care unii poftindu-o au rătăcit dtn credinţă şi sau
truns cu dureri multe. — Poate mai pregnant arntă aceasta
calitate = defect al avuţiei Inţ. lui Is. Sirahul 5, 10: Nu nă­
dăjdui în avuţiile nedrepte, (— y.=.rmz« èéôtxa), că nimic
vor folosi în ziua judecăţii.
Va să zică: nefolositoare, amăgitoare, netrebnică sunt
tot atâtea atribute, ce se dau avuţiei.
Reveaind acuma la lexicon, vedem că aSixoç; mai poate
avea şi altă nuanţă de înţeles, afară de nuanţa şi însemnarea
primară, de: „nedrept". Aşa: Lexiconul grecesc-german a lui
lacobvtz şi Seiler, (Leipzig. Hinrieh 1850) reproduce şt
următoarele nuanţe de senz ale cuvântului uSixoç: überhaupt
nicht von der rechten Beschaffenheit... «öixoi olxi-rai = un­
brauchbare Sklaven. Ori: Lexiconul lui Suhle şi Schnei­
de win (Leipzig, Hahn 1875): ungerecht, unrechtmässig, nicht
von der richtigen Beschaffenheit: unbrauchbar, adecă
netrebnic. La Fr. W. Riemer găsesc: kèf&4 dix&toţ,
aSixoş === die wahre und falsche Beredsamkeit. — In Lexi­
conul greco-latin, în libros Novi Testansenti, a lui Wilke ed.
Loch (Regensburg, Manz 1858) găsesc direct stihul nostru
nauviorâç iïjç ùdtwiaç i. e. «âtxbş, divitiae vanae fidem fallen-
tes, iar mai jos:•iïdixoç— qui fidem fallit (opp. .-noroc).
Văzând nuanţele multe ale acestui cuvânt ce ni le pre­
zentă acest lexicon, care este un lexicon al sfintei scripturi,
 Nr. 3.__ ^ J_ CULTURA CREŞTINA. Pag. 101,
mă întreb, dacă repeţirea aceluiaşi cuyânt (aotxoç) în trei sti­
huri vecine ale Evangeliei, — a v â n d înşă tot atâtea nuanţe
deosebite Ca senz, — nu cumva se poate pune în sarcina ' s ă ­
răciei de limbă a scriitorilor evangejici ? a căror limbă nu
este cea, classică grecească, ci este, mai mult p limbă h e -
braică gre cizată: sau. idei concepte . hebraice îmbrăcate g r e ­
ceşte. Despre limba hebraică, în generaly.se ştie, că nu/este
prea bogată în termini. — O singură pildă va.ajunge spre
ilustrare: "721 este terminul corespunzător pentru cuvânt §i
pentru lucru, faptă; în tocmai cum: l e g e , a d e v ă r , d r e p t a t e
c a l e a D o m n u l u i , şi contrarele lor: n e d r e p t a t e , f ă r ă -
d e - I e g e , m i n c i u n ă sunt concepte identice In mintea Evre­
ului (Vezi d. p. şi Ps. 118!)
Chiar- ş> în stihul 10 ubixoç — ar trebui redat, m a i
c u r â n d cu Mxţjstoi: = infidelis, judecând adecă după content.
In mintea Evreului şi aceste două concepte sunt identice.
Cei nedrept, cei ce face altuia nedreptate, p r a c t i c e tăgă-
dueşte~pe Dumnezeu şi este deci: necredincios. • -..
De cât aci, în acest stih, „nedrept", cel puţin, nu priçi-
nueşte buclucul, ce îl face „mammona nedreptăţii".
Concluzia notiţei. Contextul pretinde şi uzul de vorbire,
chiar al classicităţii greceşti, tngidue, ca adixoç [mftfu-nt'ç să
fie tradus româneşte cu ,.avuţie netrebnică" şi avuţia „ne­
dreaptă" să fie scoasă afară din textul Scripturii româneşti.
Dr. Victor Macaveiu.

Seminarul d i n Oracje p e timpul înteme­

i e t o r u l u i I g n a t i e D a r a b a n t . •>
. ' • . I. - • -
/ Seminarul din Orade s'a deschis în Octomvri« 1792 cu
16 seminarişti.
Din 'pricina unor reparaţii, ce au trebuit să şe facă la
Seminar în anul următor (1793), numărul seminariştilor eră
încă destul de redus: 24 gratuit („alumni") şi 2 pe "plată
(„convictari*). Împrejurarea aceasta a determinat pe cel delà

*) Din „literi* Seminarului român unit din Orade", lucrare ce se va

tiplrl tn „Analele Academiei Române* din Bucureşti.
 Pag. 102.

Consiliul regesc locţiitor să fixere numărul 26 al elevilor ce

sunt a se primi gratuit. ')
Mai însemnate sunt hotărîrile şedinţelor consistoriale din
anii următori.
Aceste hotărîri le cunoaştem bine, fiindcă până în 1844
se ţineau nu în curtea episcopului, ci în seminar şi se lua
proces verbal deosebit, nu deavalma cu procesele verbale ale
celorlalte şedinţe consistoriale.
Din ele ştim o mulţime de lucruri ce ating foarte de
aproape vieaţa institutului, de aceea trebuie să le cunoaştem
mai deaproape.
Astfel sunt foarte însemnate şi interesante hotărîrile
aduse în şedinţa consistorului din 3 Octomvrie 1795, la care
au participat episcopul Ignatie Darabani, ca preşedinte, cano­
nicii Pavel Bereghi, Samuil Vulcan şi Iosif Szilágyi, directorul
seminarului, protopopul loan Radnóti, directorul şcolilor pri­
mare, mai târziu canonic, loan Corneli, corespondentul, prie­
tenul şi tovarăşul de muncă şi de ideal al lui Gain, Şincai şi
Maior, apoi preotul din Olosig Nicolae Erdélyi şi cel din
Nogiorid, mai târziu canonic şi el, Nicolae Vitéz, ca asesori,
iar acest din urmă ca notar.
Hotărîrile s'au adus, în partea cea mai mare, la propu­
nerea directorului de atunci losif Szilágyi.
Dupăce s'au întregit locurile vacante ale seminariştilor
3. Szilágyi şi Grigorie Baraconi, la propunerea directorului,
fiindcă mulţi tineri nu ştiu preţui binefacerile Seminarului şi
sunt fiii unor părinţi destul de bogaţi, aşa că ar putea aduce
multe lucruri de acasă, s'a hotărît:
1. Seminariştii să primească de aici înainte două pe­
rechi de ghete nouă (duo quidem paria novorum calceorum)
pe an şi obele (supplantatura) tot două perechi: una în jumă­
tatea dintâi a anului, ceealaltă în jumătatea a doua;
2. Ce se ţine de rufărie, haine de pat, saltele etc. s'a
hotărît, ca numai orfanii şi cei mai săraci să le aibă gratuit
delà Seminar, ceialalţi, mai înstăriţi, să le aducă de acasă,
delà părinţi;

') In a n e x e l e lucrării d e faţă comunicăm nnmele şi n u m ă r u l semi­

nariştilor din a c e l an şi din anii următori. Sunt contribuţii la istoria
»oasträ c u l t a r a l ă .
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINA. Fag.<)03

3. Asemenea şi cărţile de şcoală numai seminariştii mai

săraci să le primiască gratuit, ceialalţi pentru plată; *
4. Pălărie (pileus seu petasus) s i nu se dea una tn tot
anul, ci tot la dói ani una;
5. Vin să se dea .seminariştilor numai de zece ori pe an
şi anume: Ia Crăciun, la Bobotează, în ziua întâi şi a doua
de Paşti, la binecuvântarea grâului împreunată cu procesie,
tn ziua întâi de Rosalli, în ziua de Sân-Petru, ia lăsatul po­
stului de Crăciun şi de Paşti, apoi după examenele semestrului
prim şi al doilea;
6. Fiindcă s'a observat, că la împărţirea mâncării nu
sunt cu destulă băgare de seamă, aşa încât cei'ce ajung s i
scoată mai pe urmă din tacâm, abia mai a u c* — mâncarea
de aici înainte să se aducă împărţită în farfurii egal* (cibus
exinceps in seutellis ex aequo distributus);
7. Fiind seminarul întemeiat pentru băieţii orfani şt
săraci, copiii celor bogaţi numai aşa vor fi p r i m i ţ i / p e viitor,
dacă vor da pentru întreţinere trei gâltte („cubuli") de grâu
sau alte alimente pentru seminar;
8. Seminariştii Gavril Demşa şi loan llieş, având să se
facă învăţători, vor urma, pe lângă lecţiile din şcoala latini,
1
şi un curs de metodică, prescris pentru învăţători: ). Asemenea
să se pregătiască la această carieră, pentru vrâsta lor înain*
tată, Petfu T â m a ş şi Spiridon Popovici.
E interesantă şi hotărîrea luată în cauza petiţiei preotului
din Sânt-Andreiu, judeţul Bihor, Gavril Borbola, de a se primi
în seminar fiii a trei văduve-neunite de acolo — că nu se
pot primi, dacă nu au cel puţin două clase primare'. *
Tot atunci s'a hotărît să se poată primi în seminar şi
„convictóíi", adecă elevi pe plată, nu numai dintrt uniţi, ci
' • ' • • ' ) ' . ' ' -

') Fiind de însemnătate această hotărlre pentru a se redea pregă­

tirile vechilor noştri'dascăli, reproducem aci hotărîrea aceasta consisto­
rială şi In originalul latin: „ad ludl-aaagisteria praeparari et adplicari pe-
tentes sancitutn est, ut iKper deeursum currentis a. scholastici T795/6 si
praescriptam pro candidatis ad magisteria docendi methodum cerűs horis
'doceantur, ea tarnen sub conditione, ut et Scholas latins s una cum teli-
quis fréquentent". Să au se creadă însă, că de învăţători se pregăţiau
totdeauna: băieţi capabili, «a Ion llieş, de pildă. Nul De cele mai multe
ori cei mai slabi, cari nu puteau urma alte cursuri, veniau la dăscălie.
Aşa prevedea şi regulamentul Împărătesc.
 Paj;. 104.
1 1
şl dintre neuniţi ), 1" schimbul taxei anuale de 65 floreni.
S'au primit 11 elevi pe plată. Banii acestora îi va incassà
subdirectorul seminarului.
In şedinţa consistorului din 3 Octomvrie 1796 ţinută sub
prezidenţia directorului-canonic losif Szilágyi s'a scos din fon-
daţie tânărul loan Vancea din Vaşad, fiind prunc bogat şi s'a
dat locul lui altora mai săraci. Curatorul al doilea ai bise­
ricii din Orade, Pop a fost avertizat să-şi scoată mai rar pe
fiul său loan din Seminar fiindcă aşa nu se poate ţinea dis­
ciplina. Curatorul nu s'a ţinut de cuvânt şi aşa în anHl ur­
mător fiul său a fost datafară din seminar. Din 18 petenţi
s'au primit gratuit 8 inşi. Afluenţă destul de mare în al pa-
trălea an!
De sine înţeles, că» se purta evidenţă despre toţi cei ce
primiau veşminte (pallia) delà Seminar sau remáneau datori
Seminarului. Datoraşi de aceştia sunt însemnaţi în 1797:
Samuil Borbola cu 5 floreni; Gavril Borbola din Sânt-andreiu
cu 15 fi. şl Samuil Vulcan, canonic pentru fratele sin Petru
cu 55 fl.
Ca să se poată împărtăşi apoi cât mai mulţi de binefa­
cerile Seminariului, în şedinţa consistorială din 1 Octomvrie
1798, prezidată de episcopul Darabant, s'a statorit principiul
să se primiască pe viitor tineri din astfel de locuri, de unde nu
s'au primit încă. Asemenea s'a adus hotârîrea foarte- igienică:
de-a purta Seminariştii iarna nu ghete, ca până acum, ci cisme
(coturnos loco tapaneorum dari) şi alta practici, de a se da
Seminariştilor veşminte de coloare vânătă în locul celor albe
de până atunci, cari tocmai din această pricină se murdăriau
curând.
Interesant o şi fenomenul ce-l présenta absolvenţii de
teologie din această vreme, fenomen ce s'a repetat până în
zilele noastre. Fiindcă mulli teologi nu se puteau hotărî după
terminarea studiilor nici pentru celibat nici-pentru căsătorie

') H o t ă r i r e a a c e a s t a , ca sa s e v a d ă cá instituţiile imite au f o s t l o ­

originalul
curi d c b i n e f a c e r e şi p e n t r u r e u n i ţ i , i a r â s o t r a n s c r i e m ţi iu
(quorum
l a t i n : „Si d e e s s e n t j u v e n e s g r c c o - e a t t i o l i c i potior
semper ratio
ut etiaiu
e s t h a b e a d a i qui ad s e m i n a r i u m in v i c t u m s u s c i p i p o s t u l è r e n t ,
e x non u n i t i s o b r a t i o n e m b o n i publici c r g a Solutionen» p e r consistoriun!
pro convictoribiis annue determinatam suscipr valeaat". Sevniearului ace­
încălzit doar
s t u i a nu i - s e p o a t e r e p r o ş a e a ar fi f o s t i n t o l e r a n t . A
calvini şi e v r e i la sinul s ă u !
 Nr. 3 CULTURA CKKŞTljjA. - Pag. 105.
şi «tau astfel arii" întregi fără nici o ocupaţie, spre greutatea
Seminarului, care avea datorinţa să-i susţină şi afară ale S e ­
minar, s'a hotărît, că dacă citricii nu se hirotonesc tn timp
de un an după terminarea studiilor să nu mai primiască nici
un ajltor din cassa seminarului.
<' Din şedinţa consistorului ţinută sub prezidenţia episco­
pului" Ignatie Darabant în 2 Octomvrie 1799 vedem că clericii
români câtă vreme urmau teologia în Seminarul catolic din
Orade nu aveau profesor de scrisul, cetit ul, cantul şi tipicul
bisericesc, românesc, — de aceea s'a hotărît în numita şedinţa
să se dea teologilor noştri câte 15 fl. Ia încheierea anului
şcolar, să poată călători în vacanţele de vară şi să poată în­
văţa acşste materii delà preoţii, pe cari'ei îi vor alege.
Episcopul Darabant purtă tot timpul vieţii salé o grijă
cu adevărat părintească tlne.rimei române. In 3 Octomvrie
1,800 primi în casa sa pe zece tineri, cari nu încăpură în Se­
minar spre a-şi putea urma studiile. Aceştia au fost: Gavriluţ
din Vad, Vidoviei din Rogoz, Kiein din Copăcel, Pák dia Pbeeiu,
Balint din HidaşUlec, Luţaş din Leta mare, Topai din Feehi-
tău, Moruţ din Petrani, Pasca din Binş, Marian din Spinuş
(Hagymádfalva); iar în 'aceeaş zi a anului următor (1801)
chemă şi mustra înaintea consistorului pentru purtare rea şi
lipsă de progres în studii pe seminariştii Mihail Bandici,
Moiae Ştef George Nyisztor, Nicolae Pop, Mihail Tólnaciu si
t

Mihail Beikéi «), "~

[I\J2 Oct. 1803, fiind scumpete mare din cauza , râsboa-
ielor cu Napoleon, s'au pus taxa de câte 10 sj 20 fl. şi pentru
elevii primiţj, până atunci gratuit în SemiBar. Tot atunci s'a
hotărît,-ca părinţii Seminariştilor mai bine înstăriţi să plâ-
tiască ceva mal mult, să se,ajungă şi pentru pruncii celor
mai săraci. --

') Măsuri d e a c e s t e a pedagogice s'au luat si d u p ă aceea de mai

!
multe ori. Astfel in şedinţa censisforului din 27 Februarie 1808 sa croit
următoarea p e d e a p s ă tinerilor Ilie Ltţaş şi IosiiHofvat, fugiţi din Semi­
nar, dar Întorşi mái pe urmă plini de căinţă : Luţaş va şedea o lună în­
treagă cel din urmă la masă, iar Horvát nu o lună, ci până la Paşti şi în
trei Vineri să nu mănânce decât pâac şi apă şi să se roage de iertare
îaaintea Seminarului înlrsg. La cea dintâiu greşată vor fi daţi afară fără
milă. Pedeapsa lt-s'a croit tn' felul acesta din considerare faţă ide pariaţi.
Tot aşa e luat la ochi şl un anume Qavril Vlaicti.
 Hag. 106. .sr. »:
In Octomvrie anul următor (1804) episcopul erà aşa de
bolnav, încât n'a mai putut veni în Seminar la şedinţa con-
sistorului, ci aceasta a trebuit sà se ţină în reşedinţa lui.
Murind apoi bunul episcop în 31 Octomvrie 1805 nu s'a,
ţinut în toamna aceea nici o şedinţă consistorială şi nici un:
elev nou n'a fost primit în Seminar. — Cu moartea episco­
pului s'a schimbat şi medicul Seminarial. Pe timpul lui Da­
rabant, medicul său de curte, losif Sándorfi erà medicul Semi­
narului. —
Ajungând insă în 25 Octomvrie 1806 canonicul Samuil
Vulcan episcop la Orade, medicul înaintaşului fu înlocuit prin
medicul său de casă, losif Büki. Celui dintâi i-s'a plătit din:
cassa Seminarului un onorar'de 50 fl.
Aşa s'a desvoltat Seminarul orădan în zilele întemeie--
torului şi primului său dătător de legi şi datini., Ignatie Da­
rabant.
Nici la moarte nu si-a uitat de Seminar, ci a făcut o-
fondaţie, din a cărei venit să se susţină doi elevi în Seminar.
Fondaţia există şi azi, reprezentând un capital de 6604 cor,
şi e administrată de Consistorul unit din Orade.
II.
S e m i n a r u l î n z i l e l e e p i s c o p u l u i S. V u l c a n .
Episcopul Samuil Vulcan, deşi a păstorit în vremuri-
foarte grele, când vieaţa şi avutul oamenilor erau în cea mai
mare nesiguranţă din pricina răsboaielor necurmate împotriva,
lui Napoleon cel Mare, totuş a făcut foarte mult bine. Parecă
anume 1-a trimis Dumnezeu pe acest mare fiu al Blajului în
părţile cele mai întunecate ale Ungariei de pe vremuri să
eucă lumina învăţăturilor şi binefacerilor româneşti. Iţi e mai-
mare dragul să urmăreşti şi aici, în mic, jertfele neîncetate
ale marelui arhiereu! Păstoria lui, şi din punctul acesta de.
vedere, e una din cele mai binecuvântate. Tot e adevărat,
prin urmare, că unde şi când e lipsa mai mare, acolo şi atunci
e mai aproape şi ajutorul lui Dumnezeu.
Astfel In şedinţa consistorului din 3 Octomvrie 1810,.
ţinuta sub conducerea episcopului Vulcan, în loc de patru
seminarişti., câţi ar fi trebuit să se primiască gratuit, s'au
primit nouă. Adevărat că se cerea, să plătiască şi ei ceva
adaos de scumpete, ca, de exemplu, fiul preotesei văduve din .
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINA P a g . 107.

Cocad, Qrigorie Boer 50 floreni, dar taxa aceasta, luând tn»

considerare Cursul scăzut al bancnotelor d e atunci, nu era/'de­
loc mare şj se putea plăti în trei rate: întâia iá t n t r a f « t n «
Seminar, a doua la Sâfi-Georgiu şi á treia la serbătoareâ»
sfântului Laurenţiu. ,
In anul următor (1811), fiind scumpete şi mai mare, .s'a»
hotărlt, să nu se mai dea haine seminariştilor, ci să şi le
aducă ei toate de acasă, fiindcă banii fundaţiilor nu ajungeau
nici pentru pâne — Câtă asemănare Intre vrtmurile de atunci
şi de acum! — tot asemenea -să aducă şi bieţii cei mai s ă ­
raci, dacă nu grâu, cel puţin o găleată (un „cubul") de fasole,
ca, de pildă, loan Szilágyi, fiul cantorului din Ntr-rabram.
Elevii primiţi cu plată aveau să achite 150 fi. valoare
reală sau 750 fl. valoare nominală, — cifre care arată^ maţ
limpede decât orice enorma devalvare de bani, de acum" simt
100 de a n f ş i mai bine. * ' ''
Fiind s c u m p e t e a a t â t de mare, nu-i mirare că mulţi semi­
narişti n'au fost în stare să-şi plătiască stimeie ce datorau şt
aşa episcopul* Vulcan a trebuit să le plătiaacă dintr'al săa-
penîlru a nu păgubi seminarul. Aşa citim în procesul verbal;
luat în şedinţa consistorului din 2 8 Octomvrie 1815.
In anul următor (1816) aflăm, că scumpelea a crescut şr
mai mult. A trebuit să se reducă numărul elevilor cari aveau,
să fie primiţi gratuit în seminar. Tot din acest timp sunt şr
a ş a - n u m i ţ i i „medialişti", adecă elevi primiţi tu' j i î m ă t a t e - .
beneficiu, având să plătiască ei ceealaltă jumătate a taxei d e
întreţinere/ Asemenea s'a hotărît, dacă. cineva c bolnav timp
mai îndelungat şi se spesează cu lecuirea lui mai mult d e
cinci (5) floreni, ce trece de această sumă, să plătiască bpl~
navul.
In acest timp s'a Introdus însă şi un obiceiu rău, după.
părerea mea, şi anume de a se dà elevilor, cari plătiau mai
mult, masă deosebită de a celor săraci, — obiceiu păstrat
până îh anii din urină ai Seminarului. Cei dintâi mâncau la
masa superiorilor, ceialalţi la masa „alumniler", adecă i" ceîor
primiţi gratuit. Ne putem închipui, ce ură şi nemulţumire a
putut stârni faptul acesta Intre sessinarişti. Ura stomacului..
E ceva mai grozav decât aceasta?
Multe din procesele verbale ale şedinţelor consistoriale-
din anii următori nu conţin altceva decât taxele ce aveau să
le plătiască cei primiţi în seminar la masa domnilor şi ceh
primiţi la masa a doua, a „alumnilor". Sunt interesante ca
contribuţii Ia istoria scumpetei. In 30 Oct. 1819 cei delà masa
întâi plătiau 250 fl., cei delà masa a doua 15Ö fl. In 1823,
ieftinindu-se ceva traiul, a'au redus din aceste taxe 25 fl. In
anul u-tmător (1824) s'au redus alţi 25 fl., aşa încât cei delà
masa întâi plătiau 200 fl., cei delà a doua 100 fl. In 1825 se
reduce iarăş taxa, dar numai a celor dintâi cu 20 fl. In 1830
se urcă taxele cu 20 fl., fiind, la masa dintâi 200 fl.. la a doua*
120 fl.
Meritul cel mare al/episcopu!ui Vulcan este nu numai
că a jertfit el din greu pentru seminar, ci a ştiut însufleţi cu
exemplul său şi pe alţii la asemenea jertfe folositoare nea­
mului. Astfel Demeiriu Meciu, diregătorul domeniului din Binş,
face în 1 Ian. 1826 fondaţie pentru un tinăr care va aveà să
crească în seminarul din Orade. Gavril Caba, locuitor în
Orade, încă lasă la 5 April 1837 sun,a de 10.000 fl., fondaţie.
seminarului. Apoi Teodor Tarta, magaziner (frumentarius?) la
moşia episcopească din Binş asemenea îşi testează întreagă
averea seminarului orădan. Intr'adevăr, ce mare-i puterea
exemplului! Dar despre aceste şi alte fondaţii e vorba în. altă
parte a lucrării de faţă.
Vulcan mai are şi meritul, că, desmembrându-se 72 pa­
rohii româneşti din eparhia ruteană de Munkács şi incorpo-
rându-se eparhiei româneşti de Orade, s'au transpus şi o
parte a fondaţiilor Melchior Lonyay făcute pentru ajutorarea
acestor parohii, precum şi din fondaţiile preoţilor deficienţi
împreună cu interesele acestor fondaţii, începând delà 1825.
Câştigul seminarului pe urma acestei afaceri a fost de 2805fl.
14 cruceri.
Dar cine a arătat atâta interes în vieaţă pentru acest
seminar, nu putea să-şi uite de el, fireşte, nici la moarte. In
testamentul său, pe ca re-1 publicăm în întregime la anexele
lucrării de faţă, ca documentul cel mai grăitor despre mărimea
sufletului său, la punctul 8° testează o vie nepotului său de
soră Alexandru Qálbory, locotenent în regimentul de călăraşi
ai principelui Lichtenstein, aflătoare între viile vopsitorului
Vidrai şi tunarului Szabó András, s'o folosiască el cit va trăi.
Iar dacă o va vinde, să depună banii la bancă şi interesele
lor să fie ale lui, până când e în vieaţă. După moartea nepa­
lului său din interesele capitalului să se creasta doi tineri în
seminar. Episcopul roagă pe urmaşii săi, să aibă grijă de vie
ori de preţul ei, să nu piară, ci să se folosiască "după do­
rinţa lui. ,
Fondaţia Iui şi astăzi e cea mai mare între micile fon­
daţii, de cari dispune seminarul, represcntând suma de 14,536
cor. Şi dacă mai socotirii, că şi fondaţia Giroldi-Gálbory s t
datoreşte, în urma urmelor, tot dărniciei episcopului Vulcan;
putem zice, cu drept cuvânt, c i é i e cei mai mârelîinefăcăfbr
şi al seminarului orădan, nu numai al HceVlui din Binş, al
cărui întemeietor -şi binefăcător a fost. x

Nu e m i r a r e , deci, dacă la moartea episcopului Vulcan

„Foaia pentru minte, inimă şi literatură" anul ,1843 No. 22
laudă cu cuvinte alese milostenia episcopului, cu care ajută
„silinţele tinerilor întreprinzători, fie fost aceia uniţi sau rie-
uniţi fără osebire", ba într^o „Dechiaraţie,doriïâ Dr. P. VŰÍ/CÍ
,f

(No. 25 acelaş an- al foii) spune, că nu vrea să înmulţiască

meritele nemuritorului său mecenat (l-a t i p ă r i f b dietetică po­
1
pulară), căci „aceasta atâta ar fi, cât a dă soarelui lumină* )..
Ion Oeorgescu. _

însemnări.

Mănăstiri d e c ă l u g ă r i ţ e . In August 1915 am încercat

în 2. rânduri, să-mi aşez copila în şeoata normală cu internat
a Maicelor.franciscane din Sibiiu. Eram şi sunt d e cenvÄi-'
gerea, că cea mai bună educaţie o poate da unei fete o mamă
bună, a p t i un ordin "religios femeiesc, fiindcă şi in uo cJâustru
bun se face educaţi» mai' malt, prin 'exemplul bun, prin
iubire şi încurajare nemijlocită, delăturându-se acşre trândl"via,
suprimânda-se a f e c t a r e i , polilögia, faiistHimuf.fi v i »Starte«
1

fetelor ţ i întărindu-se religiosftatea adâncă, care t temtinl

puternic al* fericirii. • - '
Marcă rmityimşe à reflectanteţor rom.-rCatöHce de o parte»
de altă parte numărul restrâns (30), statbrit prin lege pentru

»),LuararHe aee>rtt,spi«e de c»jli*i8p«raui * bit» să le amintirii

1
cât,(Je 4e», fiindcă «'au dat uijajji,' ţ*"" »' 3*a ae pot .explica^iftatrile
violeift» împotrivi áceatúf epis^QP d*ín diacuraul festiv rostit « t "directorul
Se-ttirnafülufnfeuhit aia Arad Ti serbările ceattaare. Vezi „Româhiuî*' d e '
:;r
atunU • '-' •
 Fay. 110 Nr. 3.

UH cur» preparandial, mi-au zădărnicit planul. Sacrificiile de

bani şi osteneala însă, ce le-a reclamat escursiunea mea la
Sibiiu, au fost răsplătite prin ceeace am văzut tn mănăstirea,
care tocmai tn anul acela avea jubileu) de 50 ani.
Directorul şcolilor m'a condus în toate părţile puternicului
institut cultural, afară de camerele rezervate pentru maicele
şi surorile religioase, Era o linişte sfântă, care încurajează
pe om. In toate ungherele curăţenie exemplară şi ordine fru­
moasă. Sala festivă era bogat şi artistic decorată. Cabinetul
de fizică şi chimic şi muzeul de naturale provăzute cu toate -
şi eu cele mai nouă mijloace şi recvizite de învăţământ, iar
biserica, din mijloc, cu toate ale ei, îţi da puternice impulzuri,
ca să-ţi înalţi sufletul spre Creatorul tău.
Păr. director rai-a comunicat, că în mănăstirea aceea,
împrejmuită cu ziduri mari, ale cărei tereştri toate se deschid
în grădini cu pomi, ori de legume, sunt 57 maice şi surori,
cari se îngrijesc de întreagă bucătăria materială, morală şi
intelectuală a şcolilor de fete, cari funcţionează acolo (şcoala
elementară şi civilă şi şcolile normale pentru elementare şi
pentru civile) cum şi a internatului, care adăposteşte mai
multe sute de eleve. La întrebare, păr. director mi-a mai
spus, că înainte cu 50 ani au venit patru călugăriţe din Ba­
varia la Sibiiu şi au închiriat o casă mai modestă, care era
tn acel loc. In aceea au deschis o şcoală elementară, din
care s'a desvoltat tot ce era atunci acoîo. ca proprietatea
orduiui, servindu-le ca singurele mijloace: cruţarea şi mila
creştinească.
De câteori mă cuget ia altruismul şi la conştienţiositatea
rară, cu cari lucrează călugăriţele ca surori de caritate prin
spitale, mângâind şi alinând dureri sufleteşti şi trupeşti, de
câteori îmi amintesc iubirea de mamă, cu care îngrijesc şi
tratează călugăriţele băieţii fără tată şi fără mamă prin orfeli­
nate şi de câteori mă cuget la onestitatea, amabilitatea, mo­
destia şi zelul, cu cari călugăriţele îşi împlinesc datoria de
educatoare şi institutoare în şcolile lor, lipsite de lux şi vani­
tate: mă doare, că noi Românii gr.-catolici nici acum n'avem
mănăstiri de călugăriţe. Qolui acesta se datoreşte de sigur
nu nepriceperii importanţei şi însemnătăţii acestei instituţiuni
din partea noastră, nici lipsei spiritului de cruţare, ori a milei
creştineşti la poporul nostru, în mijlocul căruia toţi mizerii
îşi au pânea de toate zilele şi nu se poate datori nici lipsei
 Nr. 3. CULTURA CREŞTINA
«de aplicare pentru o astfel dé vie aţă la femeile române, fiindcă
sunt foarte multe, çari cu bucurie s'ar refugia în o mănăstire;
şi şi-ar închina acolo toată vieaţa în serviciul lui Dumnezeu,
al celor ce sufer şi al binelui obştesc. Eu cred, că n'a vera
mănăstiri de călugăriţe active, fiindcă n é lipseşte omul, care
să înceapă cu curaj şi cu un plaţi bine lucrat, pe care « l - i
execute cu răbdare de m u c e n i c . — B a n u l Dumnezeu ne v a
trimite şi un astfel de om, care va umplea golul, ce n e cau->
zează mari daune sufleteşti şi trupeşti. (Senior.)
*
C â t e p a r o h i i a v e m î n A m e r i c a ? Credem că nu aunt
de prisos» pentru informarea cetitorilor noştri, următoarele^,
date statistice privitoare la numărul, trecutul şi starea m a t e ­
rială a parohiilor noastre româneşti unite din America. Le
împrumutăm din lucrarea tipărită c u . u n lux, astăzi aproape
neobişnuit în Europa, a părintelui Aurel Bungărdean: „ S p i ­
cuiri şr amintiri din pribegia vieţii mele americane din Statele
Unite ale A m e r i c e f d e Nord delà 1914-1919". Ele sant
acestea:
1. Biserica Sf. Elena din W. Cleveland, înfiinţată ta 19
Nov. 1905 de Dr. Ep. Lucaciu, a costat 9000 dolari; azi fără
datorii şi cu un deposit de 4000 dolari; 2. Biserica .sfânta
Treime din E. Cleveland înfiinţată şi sfinţită de Aurel Haţie-
gan la 4 Iulie 1916, în valoare de 18,000 dolari. Azi fără
datorii; 3. Biserica Sf. Maria din Scalp Level Pa., Înfiinţaţi
şi sfinţită de Alexandru Pop la 28 Ianuar 1908 cu 4000 d o ­
l a r i ; azi fără datorie şi 2000 bani gata depuşi; 4. Biserica
Sf. Maria din Joungstown, Ohio, înfiinţată de Dr. Alex. Nico-
lescu la 12 Ianuar 1908, iar sfinţirea fundamentului In 25 Iulie
1909, cu 22,000 dolari, azi fără datorie Şi cu un capital de
6000 dolari depunere; 5. Biserica Sf. Mihaiu din Aurora, 111.,
înfiinţată de Dr. Ep. Lucaciu în. 17 Ianuar 1908, sfinţită în 4
Iulie 1909, iar cea nouă la 15 Iulie 1917. Biserica, şcoala şi
casele parohiale sunt în preţ de 118,900 dolari. Mai are o
datorie de 28,000 dolari; 6 Biserica Sf. Vasile di» Trenton
V

N. I., înfiinţată de Dr. Ep. Lucaciu la 19 Sept. 1909 cu - 2 * $ »

dolari; azi ar» o datorie de 7000 dolari; 7. Biserica Sf. Maria^
din Roebling N. I., înfiinţată de Dr. Ep. Lucaciu la 12 Nov.
1912 cu 16.000 dolari; azi nu are nici o datorie; 8. Biserica
St. George din Canton, Ohio, înfiinţată de Aurel Haţiegan la
 Pag. 112. C U L T U R A CREŞTI INA. Nr.- 3^g

1912, cu case parohiale, în preţ de 10,000 dolari; azi fără da­

torie şi cu o depunere de 6000 dolari; 9. Biierica Sf. Nicolae
din East Chicago, Ind., întemeiată de îoan Pop la 7 Decenv-
vrie 1913, sfinţită la 10 Iunie 1914 de A. Bungărdean, cu case
parohiale, în preţ de 30,000 dolari, astăzi fără datorie şi cu o
depunere de 4000 dolari. 10. Biserica Sf. Dumitru din In­
diana Harbor, Ind., înfiinţată la 1914 şi sfinţită la 4 Iulie 1915
de Aurel Bungărdean cu 26,000 dolari, azi fără datorie; 11,
Biserica Sf. loan Botezătorul din Detreit. Michigan, înfiinţată
la 15 August 1915 de Aurel Bungărdean, şi sfinţită la 6 Mai»
1917 costă cu case parohiale cu tot 23.000 dolari; astăzi fără
datorie şi cu 1000 dolari depuşi; 12. Biserica Sf. George din
Erie, Pa., înfiinţată de Aurel Bungărdean Ia 16 Dec. 1917,
sfinţită la 30 Maiu 1919, costă 15,000 dolari; azi fără datorie;
13. Biserica Sf. Teodor din Ailiance, Pa., înfiinţată de Aurel
Haţiegan la 1909, costă 6000 dolari, astăzi cu capital de
25000 dolari; 14. Biserica Sf. Vasile din Lorain, Ohio, înfiin­
ţată de Aurel Haţiegan.
. (I. G e o r g e s c u . )
*
O anomalie. „Patria" din Cluj publică în numărul său
delà 8 Martie o dare de seamă despre meditaţiunile religioas
pe cari au început a le ţinea câţiva oameni de inimă pentru
tinerimea noastră universitară din Cluj în acest sfânt şi mare
post al Paştilor. Felicităm cu toată căldura sufletului nostra
pe iniţiatorii acestei fapte bune şi le dorim cel mai mare şi
mai binecuvântat spor. Ţinerea acestor meditaţii religioase
din partea mirenilor pentru mireni este o dovadă puternică
unui nou spirit, care începe a stăpâni psichicul clasei noastre
culte....
Citind raportul entusiast al „Patriei" gândul ni s'a în­
dreptat involuntar la autorităţile noastre bisericeşti de ambele
confesiuai şi sufletul ni s'a umplut de-o adâncă durere când
ám cercat să ne dăm seama de ce jac autorităţile acestea
pentru educaţia sufletească, pentru lămurirea şi spulberarea
nedumeririlor cari în mod fatal se ivesc în sufletul unui tinăi
universitar de 20—25 de ani privitor la adevărurile profesate
de biserică. Ori cât am lăuda bunele intenţiuni ale d. dr.
Tripon şi ale d. dr. Mariu Stefanescu, noi credem, că na
dânşii sunt datori să ţină tinerimei universitare meditaţii re­
ligioase ci oamenii bisericii. Oamenii bisericii au misiunea
 Nr. 3 CUl.TUKA CRKSTINÁ Pag 113
de-a purta în lume, înaintea tuturor, făclia aprinsă a adevă­
rurilordumnezeeşti nu advocaţii «ici profesorii.
Faptul, că nu s'a găsit ni me din reprezentanţii m ă r i ş i
mici ai bisericii, care să se gândească serios fa problema
educaţiei religioase a tineretului universitar, faptul, că în faţa
atitudinei de absolută passivitate şi indolenţă a cercurilor
bisericeşti mirenii au fost cer dintâi, cari s'au gândit şi au
început a face ceva în direcţia aceasta constituie o anomalie
din celea mai supărătoare. Cât de mult îi onorează anomalia
aceasta pe cei, cari nu erau datori să facă şi totuşi fac, atât
de mult nu onorează pe aceia, cari ar fi fost datori să faci-şi
n'au făcut. Ce uşor s'ar fi putut trimite din centrele noastre
episcopeşti în fiecare Duminecă cineva, cel mai cult, mai
modern preot pentru a săvârşi opera sfântă, pe cari acum o
săvârşesc mirenii, dacă i-ar fi venit cuiva în minte! Să vede
însă că nouă multe nu ne vin în minte.
Dr. I. Volbură.
' * ~

Cea mai v e c h e s t a t i s t i c ă b i s e r i c e a s c ă a R o m â n i l o r
a r d e l e n i . In arhivele statului din Budapesta se păstrează
-cea mai veche statistică bisericească a Românilor ardeleni,
pe care o cunosc până acum. E delà începutul veacului al
XVIIl-lea, sigur dinainte de 1716 sau chiar din acest an. Din
statistica aceasta, pe. care voi publica-o Intr'un număr viitor
al acestei revista în legătură cu p studiu mai mare despre
statisticile bisericeşti ardelene din atât de sbuciumatul şi. in­
teresantul veac al XVIII, estrag de-ocamdată următoarele date.
Sate cu populaţie românească se aflau la începutul ace­
lui veac 2064. Sate curat româneşti erau 1110, mixte 804, iar
sate despre cari statistica spune, că nu ştie: sunt curat româ­
neşti sau mixte, 143. Numărul familiilor româneşti era 85,857.
Românii erau împărţiţi din punct de vedere bisericesc în 44
protopopiate. Numărul preoţilor era 2747 dintre cari uniţi
2260, neuniţi restul. Preoţi' bigami erau 279. Cei mai mulţi
preoţi bigami ii avea protopopiatul Hunedoarei (23 din 128)
şi îl Odorheiului (jud. Solnooului de mijloc, 22 din 96).
\ Dr. Zenovie f'âclisanu.
*
Cum n e j u r a u U n g u r i i ? Un preot de-al nostru mi-a
trimis zilele trecute o formula de jurământ, care, cum arată
scrisoarea, e din primele decenii ale veacului trecut* Titluel
 Pag. 114. CULTURA CKKS I INA Nr 3. \ 4?
unguresc: az oláh nemzeten lévőknek eskettetése (jurământutsl
celor de naţie românească). Formula aceasta e interesantă. |
prin străşnicia ei şi prin conservarea atâtor elemente de su- â
perstiţie poporală, latâ-o transcrisă cu ortografia de azic $
„Aşa să ajute Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul sfânt, un Dumne- |
zeu adevărat, sfânta Troiţă, Maica Preacurată, toţi Sfinţii Iu»
Dumnezeu, sfânta Cruce, sfânta Biserică, sfânta Evanghelie* v
pita, sarea, lumina şi Cuminecătura cea delà moarte, patru ^
posturi tntr'un an, două zile de post într'o săptămână, toate £
zilele de rugăciune, toate Duminecile, llie şi Palia, car» ,
poartă tunul şi fulgerile, Toaca şi Foca, Comendaria (?), de- i
slegarea, doisprezece Apostoli, aşa să rabde pământul, aşa s ă i
ai parte de lăsate (?), de muere, de copil, precum ce şti, ce ;

ai auzit, ce ai văzut, ce ai pomenit vei spune cu mare de- ;

reptate fără frăţie, fără părtinire, fără kedvelat şi fără manie. ^
Aşa să ajute Dumnezeu şi aşa să deie spesaaie sufletului tău". 1
Dr. Z e n e m é P â c l i ş a n u .
1
- 1
Rubrică pastorală.

Antifoanele. După eotenia cea mare urmează cântarea

antitoanelor. împărţite în trei părţi prin cele două ectenii mici.
Antifoanele sunt compuse din stihuri alese din psalmi şi pro­
feţi şi Întrerupte cu cântări imploratoare cătră Isus Mântui­
torul, Fiul lui Dumnezeu, provocându-ne la vrednicia Preacu­
ratei şi a Sfinţilor. Antifoanele se ivesc în liturgie in veacul;
ai lV-lea, luându-şi originea delà două choruri, cari pe rând
cântau stihurile; urma acestor două choruri sunt cele două
strane. La început cântarea antifonică a însemnat cântare în
difetînţă octavală, când p. e. un chor bărbătesc şi unul day
băieţi se părânda în, cântare, căci diferinţa între cele două
choruri este o octavă '). Originea cântării antifonice, <>'"- niv
át-Ttífófir i'iiror, se spune a fi în Antiochia; l'a Constantinopol;
a fost introdusă prin sftul loan Gură de Aur, în Apus de sftu!
Ambrosiu. Deşi numai în veacul al IV-lea avem urmă de
cântarea antifonică, se atribue întroducerea ei — tocmai din

'i P e t e r W a g n e r : Einführung în die Gregorianischen Melodien 12.

Mihályfi: Nyilv. istentisztelet, p. 61.
 Nr :; C U I , T U KA CREŞTINA í'ag. 1*8

motivul că s'a i v i t în Antiochia — sftului martir Ignaţie, mort

cu moarte de mucenic l a Roma sub Trăiau, la 20 Dec. 107,
la care zi se şi săvârşeşte amintirea lui: .amintirea sfântului
1
Martir Ignaţie purtătorul de Dumnezeu" )- Se spune acest
lucru după Foţiu: „începutul antifoanelor este delà Ignaţie
purtătorul de Dumaezeu, carele i-a imitat prin aceste pe în­
2
gerii, cari slujesc lui Dumnezeu" ). Celea două ehoruri în-
chipuesc Testamentul Vechiu şi cel Nou, cari îl salută pe
Hristos întrupat. Pentru aceea chorul cântă stihurile psalmilor,
al doilea răspunde cu cântări de ale legii nouă, în cari se po­
i
menesc Mântuitorul, Preacurata şi Sfinţii ).
Despre însemnătatea simbolică a antifoanelor Nicolae
Cabasilas (f 1371) mitropolitul Tesalonicei în opul său
k'ofojfi-.iK•/.:•<!«'/.itfMîi}-zice următoarele: „Timpul, ce a fost
Înaintea l u i loan, se închipuieşte prin profeţi, a cărora profeţii
se cântă, până când darurile, prin cari se închipuieşte Hristos,
sunt acoperite şi aşezate pe m.isa proscomediei. Antifoanele
închipujesc timpul dinainte de venirea Lui, când Hristos n'a
fost cunoscut de mulţi şi a fost hpss de proroci."
Precum toate slujbele se împărţesc în trei clase, aşa s t
împărţesc şi antifoanele în trei categorii: de dumineci, de săr­
bători şi de zile comune.
I. Duminecile c a atare nu au antifoanele lor proprii în
construcţia antifoanelor, ci în locul lor se cântă psalmii tipici,
psalmii închipuitoarelor. Şi anume în locul antifonului I. se
cântă cu Mărire şi aeum ps. 102. Binecuvintează sufletul meu T

pe Domnul...", după care se zice ectenia cea mică. In locul

antifonului al 11-lea se cântă cu Murire ps. 145. „Laudă, su­
flete ai meu, pe Domnul...', cu -V/ acum „Unule născut, Fiule..."
Psalmii aceştia s e cântă întregi, far' de nici o intercalare ca
la antifoate, îusă la fel c u antifoanele şi anume un stih se
cântă de chorul prim (strana 1), altul de chorul al doilea
(strana 2) ş i aşa până la sfârşit. Psalmii aceştia se numesc
tipici, pentrucă se afli în slujba închipuitqaiţtlor, care in.zile
aliturgice, după oara a Vl-a, se cântă în locul liturgiei şi are
4
figura, r / ' T , , r , liturgiei ).

M Orundris der Patrologie, p. 30.

O. R a u s c h e n :
') S z a b ó : tixpositio, p . 161.
') M a x i m i l i a n u s , P r a e l e c t i o n e s d e Lit. o r i e n t . II. p. 72.
4
) M a x i m i l i a n u s , o. c. p. 73.
 Pag. 116. CUi/TURA CREŞTINA. Nr. 3.

Ca antifon 111. se cântă Fericirile cu stihurile sale schim­

bătoare, ce se află în Octoihul cel mare.
II, //; sărbătorile sfinţilor mai mari asemenea se cântă
psalmii închipuitoarelor şi fericirile intercalate cu cântarea III.
şi VI. din canonul zilei, cari de regulă constau din 8 stihuri
1
şi se însoţesc cu cele 8 fericiri ).
Sărbătorile împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu
îşi au cele trei antifoane construite din stihurile psalmilor. La
antifonul I. strana a doua la tot stihul cântat de strana întâi
răspunde cu cântarea: „Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumsezeu..." La antifonul II. asemenea strana a doua răspunde:
„Măntuieşte-ne pe noi, Fiule alui Dumnezeu...'' cu un adaus
special, ce se refereşte la sărbătoare. La antifonul III. se
răspunde cu troparul sârbătoarei.
III. In zilele de rând asemenea se cântă antifoanele şi
anume la antifon I. se răspunde: „Pentru rugăciunile Născă­
toarei de Dumnezeu..." La antifon II. „Pentru rugăciunile
sfinţilor tăi, Doamne, mâniuieşte-ne pe noi". La antifun III-
rMântuieşte-ne pe not, Fiule a lui Dumnezeu, cel ce eşti mi­
nunat între sfinţi..."
Totdeauna la antifonul II (ps. 145) cu „Şi acum" se cântă
„Unule născut, Fialt..." cântarea dogmatică a împăratului lu-
stinian, cum se zice de comun. Traditiune veche, trăgându-si
originea delà sftul German, spune, că. „orr W í ; h « l»mfa­
I U T I I -

xai .\ixf.')n)v>>\ adecă că losif şi Ni codim ia îngroparea lui

Isu-s au cântat acest cântec. Autorul- cântării însă a trăit pe
timpul lui lustinian şi e foarte probabil că esîe însuşi Itisti-
2
nian. Argumentul logic alui Maximilian' ) este meritoriu şi
anume, că Hristos se zice în acest imn „unul fiind din sfânta
Treime", care formă la lustinian se află întâia oară in edictul
său in contra monofiziţilor. Monofiziţii ziceau că Dumnezeu
-s'a restignit pentru noi, afirmaţie condemnată de ortodocşi;
împăratul, ca să afle o modalitate şi să precizeze credinţa
adevărată, în edictul pomenit spune, că Hristos unul fiind din
sfânta Treime, adecă o persoană din sfânta Treime s'a res­
tignit şi a murit pentru noi. Celelalte argumente sunt numai
bănueli de-ale istoricilor. George Cedrenos -din veacul al
XI-lea spune, că autorul acestei cântări este împăratul Iusti-

') M a x i m i l i a n u s o . c. p . 7 4 .
*) M a x i m i l i a n u s o . c. p. 2 3 .
 Nr. 3. r^ag. 117

nian, care a compus aceasta cântare la zidirea bisericii Sofia

în contra lui Nestoriu, pentrucâ în ea Preacurata se numeşte
„Născătoare de Dumnezeu" ')• Asemenea şi Filaras din Atena
2
atribue aceasta cântare lui lustinian, în acelaş î n ţ e l e s ) .
In antifoane totdeauna locurile potrivite din psalmi sunt
alese In spiritul sărbătoarei, şi ca toate ale ritului grecesc, sunt
una din podoabele slujbei' dumnezeeşti. E pagubă numai, că
pe lângă toată orânduirea măiastră a sistemului antifoanelor
în cele mai multe biserici, mai cu samă rurale, totdeauna se
cântă în forma duminecilor cu fericirile. Nu ar fi oare mai
bine, să se observe minuţios prescrisele cărţilor liturgice?
Cantorii pot fi ignoranţi, în aceasta materie, ignoranţa preo­
ţilor însă e inadmisibilă. Să lăsăm deci curs liber sistemului
măreţ al antifoanelor!
losif Sângeorgean.

Proiect de ledje peatrn combaterea alcoolisnulai.

Mulţumită Domnului, am ajuns departe: Camera română a
primit pentru desbateri* un proiect pentru combaterea unei
mari şi primejdioase epidemii: a alcoolismului. Proiectul 1-a
presentat deputatul Haneş, un învăţător de profesiune, pe care
1-a determinat la acest pas însemnat, cu siguranţă, studiul,
ce-1 va fi făcut în şcoală şi în societate asupra urmărilor
dezastruoase ale consumaţiei de beuturi alcoolice, urmări, ce
le-a întâlnit în vieaţa fizică, morală şi intelectuala a. elevilor
săi, cum şi în cortejul de nenorociri, cari sunt inhérente ace­
stei plăgi ca mizerie, morburi, certe, bătăi, omoruri, procese,
divorţuri, case de săraci, spitale, case de nebuni, temniţe Ş: a.
Ne-a înveselit totdeauna ori ce vorbă cuminte,..-ori ce
predică, ori conferenţă temeinică spusă pentru combaterea
alcoolismului, ori ce pastorală, ori articol, ori broşură scrisă
bine în scopul ridicării moralului poporului nostru prin cum­
păt şi mai ales prin abstinenţă, ori ce prdinaţiune, ori lege,.

•) Dr. ls. Marcu, Teologia pastorală vol. II. p. 226.

') Szabó, o. c. p. 16*.
 Nr. 3.

care a cuprins disposiţiuni chiar şi mai neînsemnate pentru

împuţinarea relelor, cari urmează diu producerea şi vinderea
necontrolată a beuturilor spirtuoase. Deosebit ne umple de
bucurie proiectul de acum, pe care nu-1 cunoaştem, ce e drept,
dar presupunem, cä e superior ori cărei legi, ori, ordonanţe,
aduse în trecut la noi în materia aceasta şi dacă n'ar fi aşa,
avem toată încrederea, că multele elemente bune din Camere
vor lucra, ca legea, ce se va vota să fie asemenea legilor din
Statele Unite, din Anglia, din Dania, din Norvegia, din Şvedia,
din Finlanda şi din Elveţia, suprimând interesele private la
vindere, oprind ori ce credit în debitele spirtuoase, pedepsind
exemplar pe oamenii beţi, cum şi pe cei ce le-au dat beuturi,
împiedecând pe cârciumari de a fi cei mai agili agenţi elec­
torali, oprind, sub grele pedepse, vinderea beuturilor spir­
tuoase în Dumineci şi sărbători, interzicând petrecerile şi jo­
curile tinerirnei la cârciume şi întrebuinţând venitul curat
pentru ajutorarea săracilor ori pentru promovarea unui scop
cultural. In rezumat dorim şi aşteptăm, ca în interesul nea­
mului şi al ţării să se proceadă cât mai radical la extirparea
alcoolismului şi prin aceasta la bunăstarea şi luminarea po­
porului, (şr.)
*
C o n c o r d a t u l n o s t r u . După o notiţă publicată în „La
Croix", părintele Dr. Vasile Lucaciu a sosit la Roma, ca să
tracteze cu Sfântul Scaun concordatul. Dânsul a şi fost pri­
mit deja în audienţă de Sfântul Părinte şi a întrat în contact
cu cercurile din Vatican, cari au dispoziţiile cele mai bune
faţă de ţara noastră.
Ne bucurăm, că măcar în ceasul ak 11-lea, s'a găsit un
guvern, care să îndrăznească a începe tratativele asupra con­
cordatului, necesitatea lui fiind admisă de toţi oamenii price­
puţi în trebile politice, chiar de cei mai distinşi prelaţi orto­
docşi din vechiul regat. Noi venim cam târziu la Roma, pe
eând Polonia, Ceho-slovăcia şi Jugoslavia îşi au deja de mult
'aşezaţi la lucru oamenii lór. Chiar Ungurii s'au îngrijit să se
pună în legătură cu Sfântul Scaun din primăvara trecută, iar
Austriecii au trimis ca încredinţat al lor pe directorul marelui
ziar catolic „Reichspost", Dr. Funder. Ne bucurăm şi acum,
când ne comunică gazetele, în frunte cu „Neamul românesc"»
că dl ministru Penescu ar fi indicat să facă cel dintâiu re­
laţie diplomatică cu Sfântul Scaun.
 t'a*. Ui

Lucrul trebuia făcut mai de muit, de o parte ca să vază

Sfântul Scaun, că vorbele spuse Monsignorelui Ceretti au fost
sincere; iar-de altă parte, ca să putem trage din concordat
toate foloasele, ce putea să le aibă ţara românească. Oamenii
cu pricepere şi-au dat foarte bine seama, că deplin înţeleşi
cu Sfântul Scaun, chestiunea minorităţilor nu ar fi apăsat cu
atâta greutate asupra noastră, şi chiar în celelalte chestiuni,
ne-am fi bucurat de puternicul sprijin al Papei, a cărui pu­
tere au văzut-o la P a n s . El, concordatul, ar fi aranjat de
mult chestiunea unor oameni, cari compromit catolicismul,
confundându-1 cu maghiarismul. Episcopii recalcitranţi tncă
şi astăzi, nu ar mat putea trimite memorii tendenţioase şi
inexacte la conferinţă, ci ar fi deja în brazda ţării, indem-
nându-şi credincioşii la ascultare şi la muncă cinstită.
Când Statul risipeşte atâta groază de bani cu biurouri
de presă, oare despre misiunea părintelai Lucaciu de ce nu
s'a publicat nici un comunicat? (ib.)
*
S p i r i t d e j e r t f ă . Nu e la noi, nici în vechiul regat, nici
în provinciile alipite, unde boala banului face încă groaamice
ravagii, începând cu parlamentarii. E vorba de profesorii delà
Universitatea catolică din Paris, cari, şi în 1920 au î n c ă ' a c e -
ieaş lefuri, pe cari le-au avut la 1914. Cardinalul Amette,
archiepiscopul Parisului, socotind acest lucru, ordonă colectă
publică în toată eparhia. Iar distinsul rector, Monseigneurui
Baudrillart publică un călduros apel către catolici ca să sară
în ajutorul Universităţii, (ib.)

A e u i s á fie P a l e s t i n a ? Cât a ţinut răsboiul, şi mai

ales după ce întrase şi America în acţiune, lucrul părea defi­
nitiv stabilit: a Evreilor. Azi — când influinta lui Wilson a
scăzut —• şi acţiunile Sioniştilor par a fi cazat cu totul, acum
îşi aruncă ochii asupra locurilor sfinte cele trei puteri mart
din Europa, cari pipăie terenul prin multe misiuni. Anul
trecut a fost vizitată Palestina de un cardinal englez şi de
unul italian, iar anul acesta a vizitat-o, cu un mai mare fast,
un cardinal francez. Cine o să o stăpânească, încă nu e ho­
tărît; se poate î a s i spune de pe acum, cine nu o să o stă­
pânească: cei ce nu vor să se ducă la locul lor, ca s l formez»
şi ci o naţiune tn adevăratul sens al cuvântului, (ib)
 Pag. 120.

A u s t r i a . Ţara, care sufere mai mult şi mai pe n'edreptut"*

pe urma răsboiului, e de, sigur Austria. Oameni muncitori şt-»
cu frica lui Dumnezeu, Austriacii au fost cu totul streini'de*?'
politica ce se clocea ia Ballplatz. Ei doriau s ă trăiască înM?
relaţiuni prieteneşti cu naţiunile, cari,împreună cu ei alcătuiau»:"f
imperiul şi monarhia. Vina răsboiului nu i-se poate imputa-
poporului austriac.
Aceste idei îe desfăşură un catolic austriac în un me--,
moriu trimis conferinţei delà Versailles, care aruncă t o a t i -
vina răsboiului asupra Kaiserului prusac şi asupra Ungurilor.-
Austria ar fi făcut pace mai de mult, dacă o ar fi lăsat Kai-
serul şi slabul împărat Carol ar fi avut mai multă inteligenţi
şi energie şi nu s'ar fi lăsat în ghiarele păcătosului de Czer-
nin, pe care memoriul îl prezintă în culorile cele mai negre.
Prea multă dragoste faţă de popoarele sale îi atribuie împă­
ratului Carol, care era un maghiaron destul d e exprimat.
Autorul memoriului d ă foarte mare atenţiune cărţii lui
AupeJ Popovici despre Austria mare, p e care o crede necesară
şi astăzi, căci Cehoslovacia, Jugoslavia şi Fiume nu pot să
existe ca state a parte. (Ne miră faptul, că ÎB tot memoriul
nu este o vorbă mai legănată la adresa Românilor, nici măcar •
o îngrijorare pentru biserica unită). Uită, ori nu ştie, că
Aurel Popovici, în decursul răsboiului mondial, a u se mai
-gladia la soluţia chestiunii române prin Grossösterreich, pre­
văzând alta mai fericita, p e care, înainte cu 15 ani, — nu o
putea indica nimic.
Austria poate conta pe sprijinul oamenilor d e bise în
refacerea sa. Dovadă zorul, cu carè îi întinde Italia ajutoare
a ş a d e însemnate, şi graba, cu care a u răspuns statele apu­
sene la apelul Papei pentru ocrotirea aenorociţilor de copilaşi,
cari nu pot.fi făcuţi vinovaţi de răsboiu, dar cari sunt victi­
mele cele mai grozave ale unei păci fără nici un Dumnezeu. <ib.)

M i ş e a r e a f e m i n i s t ă e r e ş t i a ă . O revistă franţuzească, '

^L'action sociale de la f e m m e " , socotind, că făgăduielile delà
Alba-Iulia s'au tradus în fapte, pune în rândul femeilor feri­
cite, cari îşi exercitează deja-, dreptul de vot şi pe ardelence, <
Înşirând. Intre cele, ce nu au dobândit încă acest drept pe •
femeile din vechiul regat. N'am dori să se poată spune de­
spre cei puterici, cari au alcătuit la Alba-Iulia programul acela
frumos, un proverb franţuzesc cu făgăduiala.
 Nr. 3 Fag. 121

Luptătoarele pentru drepturile politice ale femeii, s'au

organizat bine. In ţările apusene este o frumoasă organi­
zaţie catolică. Aceasta a întrebat mai întâiu pe Sflntul Părinte,
dacă aprobă mişcarea lor, care le-a răspuns: „Da, da, noi o
aprobăm. Noi dorim ca femeile să aleagă pretutindeni".
Englezoaicele, adunate în Catholic Woman's Suffrage Society
au deschis cursuri pregătitoare pentru femei, ca să le Intro­
ducă în politică şi să studieze toate problemele actuale. Ele
sunt organizate după circumscripţiile electorale.
De sigur, că femeea, care poartă atltea greutăţi pe urne-
rele ei, are şi dreptul să-şi spună cuvântul, şi unde şi l'a spas,
ca în Belgia şi Luxemburg, şi l'a spus mai bine decât băr­
baţii. De aceea biserica numai câştiga poate din votul fe­
meilor. Cel ce se opune acestui vot, dă prilej socialismului
anarhist să-şi adune sub drapelul său tot mai multe femei.
Organizaţi deci conferinţe creştine pentru drepturile femeii!
Neamul şi biserica vă vor fi, la rândul lor, nespus ái
recunoscătoare, (ib.)

Cărţi, reviste, ziare.

o

Dr. Gheorghe Comşa şi Gheorghe Maior, Predici

pentru toate duminecile de peste an şi alte ocaziuni. Arad
1918. Editura librăriei diecezane. Preţul 15 cor. Format 8°
mare, pagini 329.
Intovărăşindu-se aceşti doi autori au tipărit laolaltă 74
predice, dintre care 45 se datoresc celui dintâiu, iar 29 celui
de al doilea. înainte de a le dà la tipar le-au trimis spre
aprobare consistorului din Sibiiu. caic pe baza censurârix
profesorului seminarial, Dr, Nicolae Bălan, de present mitro­
politul Românilor oitodoxi. k - a şi dat încuviinţarea biseri­
cească.
In general autorii dovedesc mult zel şi bunăvoinţă ia
vestirea cuvântului. Ici-colo însă se abat deia calea adevă­
rului. Astfel nu numai în predica I. din post, care c in fla­
granta contradicţie cu adevărul istoric, ci şi in predica î,i
Dumineca IV. după Rusalii, unde se afirmă «snorsiitatea c i
„credinţa e o parte a sufletului omenesc* (ca minte*
ori voinţa, bună oară) şi că „nimic n'o poate st n*e,
 Pau. Î22 CULTURA CKKŞl'INA

n i m i c n'o p o a t e s m u l g e " fnici ereziile, nici p ă c a t e l e directe-

c o n t r a virtuţii credinţei!) I n t r ' a d e v ă r . te c u p r i n d e mirarea,
c u m au p u t u t t r e c e n e o b s e r v a t e de c e n s u r a bisericească-,
g r e ş e l i l e a c e s t e » atât de e l e m e n t a r e ? In p r e d i c a Ia D u m i n e c a
XX. J u p ă Rusalii se i n v o a c ă drept criterii s i g u r e ale credinţei
în D u m n e z e u c â t e v a fapte d i v e r s e s c o a s e din cine ştie ce ziar::
î n t â m p l a r e a ciudată cu podul rupt de T â r n a v a m a r e , pe c a r e
însă nu s'a p r i m e j d u i t nici un om şi un g e s t g e n e r o s făcut de-
u n t â n ă r z i d a r delà P a r i s . A c e s t e să rie fapte în s t a r e de a
d e t e r m i n a c r e d i n ţ ă a b s o l u t ă în D u m n e z e u ? — D a r i-â nu ne-
m i r ă m de astfel de d e f e c t e . IR v o l u m u l de c u v â n t ă r i fune­
b r a le, a p ă r u t în a c e e a s editura, un p r o t o p o p cu m a r e nume
v i n e c a r e p r e z e n t a n t a u t o r i z a t al bisericei şi p r o p o v ă d u e ş t e
s u p e r s t i ţ i i p o p u l a r e . „ D u p ă credinţa p o p o r u l u i n o s t r u , z i c e
a c e s t d o m n p r o t o p o p , sufletul c e l o r plecaţi d i n t r e noi c e r c e ­
tează a d e s e o r i pe cei mai d e a p r o ^ p e prietini ori vine c h i a r
să-i c h e m e şi pe ei din v â l t o a r e a a c e s t e i vieţi c ă t r e t ă r â m u ­
rile veşniciei".
De a l t m i n t r e l e a unele predici nu au nimic c o m u n cu d u ­
m i n e c a , ' p e c a r e sunt puse. aşa î n c â t toată î m p ă r ţ e a l a autoiHor­
p e d u m i n e c i şi săi b â t o n e mai mult sau mai puţin a r b i t r a r ă .
A u t o r i i au însă şi calităţi. F o l o s e s c , s p r e o n o a r e a lor
fie zis, o m u i ţ i m e de i z v o a r e , a t â t o r i e n t a l e , cât şf o c c i d e n ­
tale. S e m n bun. ea nu se f e r e s c de a u t o r i catoiici, ca Segneri,..
Maller, S c h l a u c h , l ' r o h á s z k a . H o c k . B m g a ş. a. A d e v ă r a t , c ă
telul cum se c i t e a z ă e de m u l t e - o r i s u p ă r ă t o r . Mai ales la
.sfinţii părinţi, pe c a r i nu i-au c o n s u l t a t în o r i g i n a l , ci în iz­
v o a r e de a d o u a şi de a treia m â n ă . Influenţa b i n e f ă c ă t o a r e a
i z v o a r e l o r se r e s i m t e în multe locuri, ca fond şi ca formă.
U n e - o r i şi la formă lasă mult de dorit a p l i c a r e a e x e m p l e l o r
bau a i s t o r i o a r e l o r ce se a d u c . A l t e - o r i se r e p e t ă , c e e a c e
fireşte constitue un defect.
L i m b a e destul de îngrijită. î n t r e b u i n ţ e a z ă insă şi s t r ă i ­
n i s m e ca, de pildă, „ c o p ă r ş e u " p. 143. ..abzis" p e n t r u „ r e n u n ­
ţ a t " p. 168, . . a p o t e c a r " p. 253 ş. a. n c a d m i s i b i l e în limba
literară
Mai mult lasă de d o r i t 'ortografia Biata ortografie r o m â ­
n e a s c ă ! V e r b e l e şi p r o n u m e l e r a r sunt s c i i s e , cum se cade.
De pildă, v e r b u l a u x i l i a r din viitor ..veţi" a u t o r i i il s c r i u
a p r o a p e r e g u l a t „ v e ţ i " ş. a. (i .)
u
 1
Ni^JI CULTURA ^KHîjTlNA tŞg^ ^
Liturgica Bisericei ortodoxe române pentru şcolile
secundare. Arad. Tipografia diecezană 1919. Preţul 7 cor.
Sentimentele ce le nutrim pentiu deaproapele nostru, le
;>rătăm zilnic prin diferite semne. Stima şi vcneraţiunea, ce
avem pentru bătrâni, pentru superiorii şi binefăcătorii noştri,
le arătăm prin sculare, prin plecarea capului, prin salut reve­
rential ş. a. Prietini» sinceră şi curată ni-o manifestum prin
un surîs dulce, prin o strângere caldă de mână. Tot prin
semne numai, ori, mai des, prin semne însoţite şi de cuvinte
dăm expresiune şi altor sentimente, cari ne stăpânesc sufletul.
— Aceasta e natural.
Tot aşa de natural este, ca p n n diferite semne şi forme
aă ne arătăm şi credinţa şi iubirea şi speranţa noastră tn
Dumnezeu. Mărturia cea mai frumoasă, despre ceeace credem,
o facem în rugăciunile noastre, in cântări şi în tnate lucrările
sfinte, ce le îndeplinim spre mărirea lui Dumnezeu. Ţinuta
şi mişcările trupului nostru, modulaţiunile vocei. lucrările, ce
Ie săvârşim şi obiectele, ce le întrebuinţam, grăiesc despre
ceva, despre un sentiment datom lui Durant ztu, care s e n t i ­
ment, turnat în forme, se întăreşte, devine, de n g u l â , de o
durată mai lungă şi deşteaptă si în alţii aceleaşi sentimente.
Urmările acestea psihologice se obţin 'tisă numai atunci, când
cunoaştem însemnătatea semnelor. Altcum îndeplinirea ori
oarei ferme şi f;ieerea ori cărui semn produce numai indife­
rentism, răceală, oboseală şi pl ctisală.
Cum întreg cultul dumnezeese se arată în cântări, rugă­
ciuni, oatiri, în diverse lueiâii religioase. în administrarea
sfintelor taine, în cele şepte laude şi mai ales în sfânta litur­
ghie, — e natural, că biserica, oaie a introdus şi stabilit ce­
remoniile, să pretindă, ca slujitorii ei nu numai să le îndepli­
nească, ci să cunoască şi însemnătatea istorică, moială ori
simbolică a acelora, şi s o explice şi credincioşilor. Din mo­
tivul acesta ne bucuram, ascultând, ori citind câte o p r e d i c i
bună liturgică şi mai ales făcând studiu asupia unei lucrări,
in care se arată cum să se împlinească o lucfaru sfântă şi
însemnătatea ce are aceea.
O astfel de lucrare este şi » Liturgica bisciicii ortodoxe
române". E un manual de şcoală, care corespunde cerinţelor
manualei., didactice atât din punct'de vedeie material, cât şi
formal. M nualul acesta ar fi bine să aibă un sumar. In îm­
părţirea materiei credem a fi mai potrivit să se tiateze. după
 Pag. 124.

i o c u . i l e şi obiectele sfinte, despre timpurile sfinte apoi despre

lucrările sfinte ale cultului divin. Autorul manualului aşază
partea despre lucrările sfinte după locurile şi obiectele sfinte.-
Cartea aceasta pe lângă multe lucruri bune conţine şi unele
g r e ş e l i , aşa amintim: Canonul delà .nai r t u isire s t dictează au
numai ca mijloc de îndreptate, cum scrie autorul (pag. 58) ci
ş i ca pedeapsă: Punitur quia peceatum est, et ne peceetur. —
Punerea manei preotului pe cnpu! celui ce se mărturiseşte nu
s e ţine de forma Penitenţei, cum ;>flăm aici (p. 58). Autorul
arată cuvintele, prin cari Domnul n. Isus Hristos a prefăcut
pânea şi vinul în preţiosul său corp şi sânge şi totuş zice, că
forma tainei sf. Euharistii sunt cuvintele din E p i c l e z ă (p. 58
ş i 59). Nu înţelegem pentruce scrie autorul, că „într'o zi, la
o liturghie, de acelaş arhiereu, nu pot fi hirotoniţi doi s'au
mai mulţi, întru una şi a c e e a ş treaptă, a preoţiei?" (p. 61). —
D a c ă sf. Maslu e aşezat anume pentru cei bolnavi, cum scrie
ş i cum e şi adevărat, pentru ce admite administrarea lui şi
•celor sănătoşi? (p. 64). (şr.)

Dr. Zenovie Pâclişanu, Propaganda catolică întie R o ­

mânii din Ardeal şi Ungaria înainte de 1500. Studiu i s t o r i d
retipărit din „Cultura Creştină". Blaj 1920. Format 8° mare,
pagini 31. Preţul 4 cor.
D. Z. Pâclişanu, care cunoaşte, ca puţini alţii, literatura
istorică, română şi streină, şi care posedă o mulţime de lu­
crări istorice, gata de tipar, continuă cu publicarea ' în formă
de broşură a diferitelor sale lucrări.
Şi e bine aşa. In formă de broşură se poate consulta
mai uşor. decât dacă e îngropată lucrarea in c o l o a n e l e unei
foi sau a unei reviste chiar. Sunt atâţia, cari se interesează
numai de astfel de chestiuni. Pentru fălosul şi îndemâna lor,
dar şi a altora e bine, deci, să s e publice şi- broşuri separate.
Aşa e şi studiul despre propagsnda catolică, publicat în
Nrul trecut al acestei reviste. E scris cu o deplină cunoştinţă
de cauză, limpede şi obiectiv. Pe unii, poate, îi v;. fi şi s u r ­
prins obiectivitatea iiCestui studiu. E oare de vină autorul, că
evenimentele s'au petrecut aşa, cum s a u petrecut şi că, în
consesinţă. nu le poate înfăţişa altfel de c u m s'au desfăşurat?
Cei ce aşteaptă istorie, scrisă după anumite principii
preconcepute, ar face bine să cugete cât mai d e s la următoa­
rele cuvinte, etern adevărate, ale marelui >Pontifice Roman,
 . Xr. 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 125.
Leo XIII: „Trebuie să se năzuiască din toate puterile, apro-
piându-se de înseşi izvoarele lucrurilor, să combată tot c e e
falş şi scornitură; şi primul gând al istoriografilor să fie, că
cea dintâiu lege a istoriei e, să nu sică nimio falş, apoi
să nu se teamă a spune ce-i adevărat; c a nu cumva, s ă se
iviască ceva fcănuialâ dc părtinire ori de reticeBţe păcătoase".
Istoriograful îşi face, prin urmare, numai datoria, când
înfăţişează trecutul aşa, cum a fost, nu cum ar dori unul sau
altul din noi să fi fost. Să nu s e uite nici vorba sfintei
Scripturi, că Dumnezeu nu are lipsă de minciunile noastre.
Şi numai datoria dé adevărat istoriograf şi-a făcut-o şi
dl Pâclişanu, expunând fasele propagandei catolice până la
1500 cu obiectivitatea-i cunoscută. De aceea merită r e c u n o ­
ştinţa tuturor, (rg.)
* »

Traian—Amos Pinteru, Vetera et Nova. B e i u ş 1920.

Format 16°, pagini 156. Preţul 6 L t i .
In s e c e t a literară de acum, când atâţia autori zadarnic
bat la uşile editupei, căci nu li s e deschid, d. Tr. A. Pinteru
are norocul să-şi vadă publicat al doilea volumaş. Acesta
foarte variat, întru cât conţine: 20 de poezii, 9 bucăţi în prozăV
şi 2 piese teatrale.
Sunt bucăţi literare s c r i s e cu diferite ocaziuni, vechi şi
nouă, cum exprimă şi titlul latinesc al lucrării, cari insă se
pot ceti şi astăzi cu interes. Sunt interesante aceste poezii^
fiindcă présenta ö întinsă gamă de gândiri şi de simţiri. Delà
accentele cele mai răsboinice a „marşurilor răsboinicet şi a
celor două admirabile traduceri din Petőfi („Austria" şi „ N e ­
bunul") cari par a fi scrise în z i l e l e noastre de ,revoluţie, nu
la 1848 — până la imnul a ş a de frumos ticluit şi aşa de bine
armonisat de compozitorul F r . H u b i c ^ V e r t i l e a n u , „Pax" ori
până la rugăciunea „către Isus". Delà reverii amoroase şi
poştele lirice, une-ori chiar prea lirice, până la „zadarnicii"
şi scrisori din spital, pline de atâta melancolie şi resemnare.
Sau delà cronica anului nou 1914 şi până la versurile de
program „Eu sunt cântăreţul" şi «Cântecelor mele", care ar fi
fost bine să deschidă seria versurilor. Delà epigramă până la
macamă afli a t â t t a nuanţe în acest volumaş. Am cită, ca să
dovedim cu exemple concrete, cât de întinsă şi variată e
gama de simţiri a poetului, dar spaţiul restrâns nu permite
aşa ceva. \
 Pag,. 126. Nr. 3.

Proza. încă c de interes, mai ales cele cinci „Mici isto­

r i o a r e pe înţelesul celor mari*, pe care ori cine le va ceti cu
plăcere
In fine, mai cuprinde volumul şi două piesfc teatrala:
farsa din viaţa şcolarilor „Solidat tatea" şi lonu-dia localizat*
după William Brough „Florian şi Marian". Fiind aşa de să­
raci în piese teatrale potrivite pentru tinerimea şcolari, d e s i g u r
«unt cât se poate de bine venite. Dovadă, că abià"au sosit în
orăşelul nostru şi cohorta Simeon Bărnuţiu a cercetaşilor dtla
liceul nostru a -şi jucat-o cu ocaziunea unui festival.
Iată, pe scurt, cum se înfăţişează-.volumaşul. . (iu.

Extras din ordonanţa

Nr. 21 şi 25 (modificata.).
1. Vor fi consideraţi ca infractori: /
a)-Acei cari fără rea credinţa prin localuri publice
g ă r i , trenuri, pe străzi, etc., vor" comunica, colporta, comenta
î n orice chip, ştiri fie adevărate, fie imaginare, sau păreri re­
lative la operaţiunile de răsboiu, situaţia şi dislocarea trupelor,
dispoziţiunile autorităţilor militare, sau orice chestiune privi­
toare la armata r o m â n ă .
2. Această infracţiune se va judeca si condamna de
pretori In prima şi ultima instanţă, cu închisoare până la un
an şi cu amendă până la 2000 Lei.
Când faptele de m a i sus se v o r fi săvârşit în scopul d e
a spiona, sau trăda, se aplică pedepsele prevăzute d e legile
p e n a l e în vigoare în t i m p . d e răsboiu.

Comitetul de editură şi redacţie:

Or. loan Bilaa, Or. Georg;* Bob, loan Bores, Dr. Nicolae Brinzeu, Dr*
Alexandru Ciplea, Dr. loan Coltor, Dr. Elie Diianu, Dr. loan Ferenţ,
Dr. Anton Gabor, Dr. loan Qeórgeeca, Dr. Victor Macaveiu, Dr. Tit
Máíálu, Dr. Dumitru Manu, Dr. Isidor Marcu, Dr. lean Maritnescu (Magyar),'*
l
Dr. Qheorghe Micula», Dr. Alexandru Nicoleacu, Dr. Zenovie PâclisamC*
5eptimiu Popa, Ştefan Roşianu, Dr. Alexandru Ru»u, Dr. loan SâmoilMaù,'
Dr. Augustin Tatar.
Număr ceriiírirat de M anim
Blaj. Tipografia Seminarului teologic greco-catolic.
 Posta Administraţiei.
Rugăm să ni'se comunice la orice schimbare de
adresă, atât adresa veche, cât şi cea nouă. — Cine a
primit vreun nr. de două ort, să binevoiasci a ne
remite unul, fiindcă ni te cer tot mereu şi un nr.
astăzi costă foart« mult. — Cerem şi restanţele pentru
trecut.
Chitărn următoarele abonamente: Dr. E. Tatar, advocat
Devi••-60 cor.; Dr. Ion Turdean preot Şhnand 30 cor., din cart
30 cor. e abonamentul pe 1919 — ne mai datoriţi alte 30 «or.;
Ion Busoiu, preot Obreja 50 cor.; /. MArgtntann, preot Ţapu
50 cor.; A. M. Popa, protopop Reghinul săsesc 50 cor.; Tetdor
Stanca, protopop Groşi 30 cor. — rest 20 cor. pe 1920; Va-
sile Moldovan, paroh Blaj 50 cor.; Ion Boeriu, protopop Lechinţa
de Mureş 25 cor. — rest 25 cor. pe 1920; Aurel M ar cu, paroh
Cut 50 cor.; Alimpiu Boros, preot Răguşeşti 50 cor.; Ion Câr-
naţ, preot Peţelca 50 cor.; /. Pop-Zeieani, profesor Blaj 25 cot.
— rest 25 cor. pe 1920; August Stupariu, cornersant Blaj 25
cor., r— rest 25 cor. pe 1920; Ion Handrta, preot Chirileu 50
cor.; Şt. Ltta, preot Lunca 15 cor. pe 1919. — rest 50 cor. pe
1920; Victor Artn, preot Mihalţ 50 cor.; Eüe Magda,, preot
Sard 50 eor.; Dr. C Pavel, profesor Binş 50 cor.. — din cari
30 cor. pe Í919, — rest alteßQ cor. pe 1920; Coriolan Suciu,
profesor Blaj 50 cor.; Victor Neamţ, preot Şoroştin 50 cor.;,
Ion loderan, preot, Prostea mare 50 cor.; Ion Maior, protopop
Aiud 50 cor.; Nie. P. Raţiu, protopop Turda 50 cor.; Aug.
Tri/, preot Adămuş 80 cor.. — 30 cor. pe 1919; Greg. Mmnoilă,
preot Tohaaul vechiu 25 cor. — rest 25 cor. pe 1920; Vasile
Mărginean, preot Bia 50 cor.; Aurel Pascu, preot Ocnişoara 50
cor.; Gh. Miloiu, preot Mânjina, judeţul Covurlui 50 cor.;
General Ion baron Bberiu, Sibyu 50 cor.; Ion Muntean, preot
Uricani 50 cor.; Dr. Ion Şanta, protopop Dej 50 cor.; Mois»
BrtmbáiUi protopop Brase* 25 cor. rest 25' cor. pe 192D;'
Parohia română uniti, Rojia de Seca» 15 eor. pe 1919; Ion
Deae, preot Roşia de Secaş 25 cor., — rest 25 coi. pe 1920;
Vasile Pătcaşiu, protopop Hatvan datoriţi 80 cor., — 30 cor.
pe 1919 şi 50 oor. pa 1920; l<m Daroş, protopop Nrii 1—6 dia.
1919 i-am trimis dia nou, pentru cari a o datoriţi 7 coroane.
(Va urma).
 revistă catolica lunară. 4
i
A p a r e î n Iaşi d i na n u l 1 9 1 3 şi este r e d a c t a t ă !
de Preotul D r . A N T O N G A B O R . |
Abonamentul, care începe cu 1 Ianuarie, e s t e d e t
1 0 l e l pe an. Ceiçe abonează în decursul anului ~
primesc numerile apărute până la acea dată. J
Fiindcă această revista cuprinde multe ştiri d i n i
toata lumea catolică, de aceea se recomandă într'un-J
chip deosebit Preoţilor şi învăţătorilor.
La cerere s e írimeí şi n u m e r e d e p r o b ă . _
A se adresa:
R e d a c ţ i a revistei „ L u m i n a Creştinului". IAŞI.