Visinul

Visinul este un pom înrudit şi asemănător cu cireşul. Cele mai multe soiuri de
vişin provin din vişinul comun (Cerasus Vulgaris Mill.) care se întâlneşte
numai în stare cultivată.

Vişinele conţin: 77.8-88,6 % apă, 6.3-13.8 % zaharuri, 1-4 % acizi, provitamina A,

vitaminele B1, B2, C, PP, acid folic 0.04- 0.50 mg la 100 g, vitamina E. Ele au o
valoarea energetică de circa 63 kcal la 100 g. Din vişine se prepară sucuri,
dulceaţă, compot, gem, vişinată, sirop, precum şi numeroase produse: îngheţată,
şerbet, spump, sufleu.

Există un soi de vişin denumit Marasca ale căror fructe au pulpa şi sucul colorate
în roşu-intens, negricios, gustul pronunţat acid şi amărui, care se transmite şi
lichiorului fabricat din ele (maraschin).

Vişinul are vigoare mai slabă decât cireşul, unele soiuri fiind pitice; în pepinieră,
şi în primii ani de la plantare în livadă, formează numeroşi lăstari anticipaţi, care
îndesesc coroana; prin aceasta, se deosebeşte de cireş, la care lăstarii anticipaţi
lipsesc. În general, vişinul are capacitatea de ramificare mai mare decât cireşul.

Fenomenul etajării naturale a ramurilor de schelet se întâlneşte şi la vişin, dar

etajele sunt mai apropiate şi mai puţin evidenţiate decât la cireş.

Unele soiuri de vişin (Engleză timpurie, Mocăneşti) rodesc aproape exclusiv pe

buchetele de mai, ca cireşul, iar altele, pe ramuri plete (Crişana, Ostheim). Există şi
soiuri la care buchetele şi pletele sunt aproape la fel de bine reprezentate. Ramurile
roditoare ale vişinului trăiesc 5-6 ani, faţă de 10-12 ani la cireş. Vişinul înfloreşte
după cireş. Numai la unele soiuri de cireş cu înflorit târziu (Germersdorf,
Pietroase), perioada înfloritului se suprapune parţial cu a soiurilor de vişin care
înfloresc timpuriu

După perioada înfloritului, soiurile de vişin se clasifică astfel:

  cu înflorit timpuriu (Engleză timpurie, Fortuna)

 cu înflorit mijlociu (Mari timpurii, Nana)

 cu înflorit târziu (Meteor, Oblacinska)

Unele soiuri de vişin sunt autofertile (Oblacinska, Nana, Mocăneşti, Meteor,

Dropia, Northstar), parţial autofertile (Engleză timpurie, Mari timpurii) şi
autosterile (Grossa Gamba, Ţarina).

Soiurile autofertile de vişin sunt, de regulă, mai productive. Vişinii începe să

rodească la 3-4 ani de la plantare, dar producţia devine economică la vârsta de 5-
6 ani. Un vişin produce 15-25 kg fructe. Durata economică a unei plantaţii este
de 25-30 de ani.

În perioada înfloritului, vişinul are nevoie de timp favorabil (care să permită

zborul albinelor) şi de temperaturi medii zilnice de 12-17°C. Polenizarea trebuie să
aibă loc în primele 2-3 zile de la deschiderea florilor, deoarece stigmatul
îmbătrâneşte repede şi devine nereceptiv pentru polen. Pe vreme ploioasă sau rece,
florile leagă slab. În restul perioadei de vegetaţie, vişinul necesită mai puţină
căldură decât cireşul. În cursul iernii, el rezistă până la -30°C, fiind deci mai
rezistent la ger decât cireşul.

Având înrădăcinare superficială, vişinul valorifică, şi solurile mai subţiri, parţial

erodate, apropiindu-se, din acest punct de vedere, de prun. Plantaţiile intensive de
vişin trebuie amplasate însă, pe soluri cu fertilitate naturală mijlocie sau bună,
pe terenuri plane sau cu pante de până la 12-13 %. Cultura comercială se poate
practică până la altitudinea de 500-650 m, ca şi în cazul mărului.

Altoirea pe mahaleb este indicată în zone mai secetoase şi pe soluri mai bogate în
calciu.

Vişinii pe rod necesită tăieri de fructificare la intervale de 4-5 ani. Aceste tăieri
sunt necesare nu atât pentru a norma producţia pomilor, ci pentru a menţine tinere
ramuri de semischelet. Dacă nu se aplică cu regularitate aceste tăieri, semischeletul
şi ramurile de rod se epuizează şi se usucă natural. Ca si ciresul, visinul este o
specie care are nevoie de multa lumina pentru a se dezvolta. Astfel, fermierii
care doresc sa infiinteze livezi de visin pot cultiva cu succes acest pom
fructifer in zonele colinare, pe platouri sau pe versanti cu pante de pana la 12-
15%, dar si in zonele plane mai joase. Se va evita in schimb plantarea pe vaile
inguste dintre dealuri sau pe versantii cu expozitie nordica sau nord-vestica.

Pentru visin se recomanda in general doua sisteme de cultura. cea clasica – cu

pomi altoiti pe portaltoi de vigoare mai mare, cu distante de plantare orientative de
5 m (500 pomi/ha), si cultura intensiva – cu pomi altoiti pe portaltoi de vigoare.
Desi se considera ca visinul este o specie cu rezistenta mai mare la deficitul de
umiditate in sol, o cultura performanta a visinului necesita sistem de irigare care se
instaleaza odata cu plantarea pomilor, iar sistemele antigrindina sunt recomandate
pentru zonele unde riscul grindinei are o frecventa justificata economic.
Plantarea visinului este de preferat sa se faca toamna dupa caderea frunzelor, iar
plantarea de primavara se face numai cand nu a fost posibila plantarea in toamna.
Materialul saditor trebuie sa provina din pepiniere autorizate, care sa garanteze
autenticitatea soiurilor si standardele pentru calitatea pomilor, iar la manipularea si
plantarea pomilor trebuie sa avem o grija deosebita pentru a nu rupe mugurii.
Visinul, ca si ciresul este sensibil la fenomenul de oboseala a solului si nu se
recomanda plantarea dupa el insusi pe acelasi teren. Majoritatea soiurilor de visin
sunt autosterile, dar exista si soiuri intersterile sau autofertile, motiv pentru care
pentru alegerea soiurilor ce vor fi plantate intr-o livada este absolut necesara o
documentare prealabila cumpararii materialului saditor.
Stabilirea distantelor de plantare trebuie sa aiba in vedere vigoarea portaltoilor pe
care sunt altoiti pomii, forma de coroana proiectata, vigoarea soiurilor si fertilitatea
naturala a solului.
Dupa pichetarea terenului, gropile de plantare se executa mecanizat sau manual la
dimensiunile orientative de 40/40/40 cm. Directia randurilor de pomi este bine sa
fie N-S pentru ca pomii sa poata recepta cat mai multa lumina. La plantarea
fiecarui pom, la administra 10-12 kg de gunoi de grajd fermentat amestecat cu sol,
sau 50-60 g s.a. de ingrasaminte chimice cu azot, iar undarea cu 8-10 l de apa/pom
este optionala la plantarea de toamna in functie de starea de umiditate momentana
a solului si obligatorie la plantarea de primavara.
De asemenea, ca pentru fiecare pom altoit foarte importanta este adancimea de
plantare a pomilor care trebuie sa fie cu punctul de altoire la cel putin 5-10 cm
deasupra nivelului solului pentru a se putea imprima vigoarea de crestere specifica
portaltoiului folosit si pentru a evita cresterea unor
radacini din altoi.
Dupa plantarea pomilor, intretinerea s se intretin ca ogor negru in primul an de la
plantare prin discuiri repetate care sa distruga buruienile si sa afaneze superficial
solul. Sub randurile de pomi, pe o banda cu latimea de 1-1,4 m, solul se mentine
curat de buruieni prin frezare cu freza cu palpator purtata pe tractor si (sau) prin
erbicidare cu erbicide sistemice totale aplicate cu lancile cu aparatoare de jet
pentru pomi, cand buruienile sunt de 15-20 cm.
Tehnica formarii coroanelor
Dupa incheierea lucrarii de plantare, se proiecteaza forma de coroana stabilita
pentru plantatia respectiva. Daca pomii plantati au ramuri anticipate pe trunchi pe
portiunea de 60-80 cm de la sol, acestea nu se taie (eventual se raresc daca sunt
mai mult de 6-7 ramuri). Daca pomii nu au ramuri anticipate, varga se scurteaza la
80 cm de la sol. Viitoarele ramuri care vor forma coroana vor fi cele crescute pe
portiunea de 60-80 cm de la sol. Si la specia visin, ca de necesare taieri anuale in
uscat si in verde, indiferent de sistemul de cultura si de vigoarea pomilor.
Dintre formele de coroana cunoscute, pentru plantatiile unde se folosesc portaltoi
mai vigurosi se recomanda piramida etajata, piramida mixta sau vasul ameliorat,
iar pentru plantatiile cu portaltoi de vigoare mai mica se recomanda tufa-vas sau
fusul.
Piramida etajata – Modul de formare al coroanei de tip Piramida etajata este
acelasi cu cel descris la specia cires, cu unele mici deosebiri privind caracteristici
care tin de talia pomilor si de distantele dintre etaje, care la visin sunt putin mai
mici decat la cires:

 trunchi de 70-80 cm,

 ax puternic pe care se insereaza 3-4 etaje distantate la 70 cm,

 fiecare etaj este format din 3-4 sarpante dispuse in jurul axului, in spirala,
formand unghiuri de divergenta de 90 120°, inclinate la 50-55° (unghi de
ramificare) si distantate la 8-12 cm una de alta;

 fiecare sarpanta are 3-4 subsarpante, dispuse bilateral altern, distantate la 50-
70 cm.

 dupa consolidarea ultimului etaj axul se suprima, limitand inaltimea la 3,5 –

4m

Pentru visin se poate folosi si coroana de tip piramida mixta, cu primul etaj de
ramuri la acelasi nivel, urmat de ramuri de schelet dispuse altern pe axul pomului.
Piramida neetajata – Aceasta este mai greu de format la specia visin, datorita
faptului ca aproape toate soiurile au tendinta naturala de a creste in etaje.
Vasul ameliorat – Caracteristicile si modul de formare al acestui tip de coroana
sunt redate la specia prun, cu atentionarea ca visinul ramifica mai abundent decat
prunul si sunt necesare mai multe rariri in coroana, pe fiecare sarpanta.
Coroana fus – Are aceleasi caracteristici si principii de formare si intretinere ca si
la specia cires. Acest tip de coroana se poate folosii in plantatiile intensive de visin
altoit pe portaltoi mai putin vigurosi. Acarianul roșu al pomilor – Panonychus ulmi
– atacă toate speciile pomicole și chiar și vița de vie perturbând diferențierea
mugurilor, fotosinteza cu efect asupra mărimii fructelor. Larvele consumă seva
mugurilor, frunzelor și florilor. Are 5 – 6 generații pe an și iernează ca ouă (cam
1.500) dispuse în 8 – 12 etaje în crăpăturile scoarței de pe partea inferioară a
ramurilor.vDupa plantare, solul se intre ine si se lucreaza diferen iat in func ie de
varsta pomilor, sistemul de cultura, panta si expozi ia terenului, condi iile
pedoclimatice, agrotehnica aplicata, insusirile agrobiologice ale speciei. Cele mai
bune sisteme de intretinere sunt ogorul negru, sistemul de culturi intercalate,
mulcirea solului si inierbarea.
Ca si celelalte specii pomicole, visinul se poate iriga eficient atat prin picurare cat
si prin microaspersiune. Distributia apei la fiecare rand de pomi se realizeaza prin
furtunuri de diametru de 18-20 mm, cu picuratoare cu debite de 4-8 l/h,
Eficienta economica
Productiile medii la visin se situeaza intre 14.000 kg/ha, la o densitate de 500
pomi/ha, si 20.000 kg/ha la densitatea de 1.250 pomi/ha. Astfel, prin valorificarea
productiilor la preturile pietei interne, estimate intre 2,5 si 3 lei kilogramul, se
poate realiza un profit net anual cuprins intre 8.500 de lei/ha, pentru o densitate de
500 de pomi la hectar, si 22.000 de lei/ha, pentru o densitate de 1.250 de pomi la
hectar

Soiurile omologate in Republica Moldova sunt:

Crisana

Lutowca

Meteor korai

Marioara

Nor Star

Oblacinska

Podbelski

Ingalbenirea visinului produsa de Sour cherry yellows virus. Pe frunzele de la

baza pomului apar pete de decolorare. Astfel, frunzele capata un aspect mozaicat.
In scurt timp acestea se ingalbenesc si cad. In urma atacului, pomul formeaza mai
putine fructe. Virusul se transmite prin altoire si polen.
 Masuri de prevenire si combatere:
 utilizarea de altoi si portatoi sanatosi;
 plantarea puietilor sanatosi, proveniti din surse sigure;

BACTERIOZE:

Ciuruirea bacteriana a frunzelor produsa de

Pseudomonas syringae pv morsprunorum. Aceasta boala se manifesta pe lastarii
tineri, pe frunze si pe fructe. Pe frunze apar pete mici, circulare, cu un aspect apos.
Cand umiditatea este ridicata, pe suprafata petelor apare exudatul bacterian sub
forma unei pelicule vascoase, de culoare alb-galbuie. Pe vreme calduroasa
tesuturile atacate se usuca si se desprind de pe frunza. Astfel, frunzele au un aspect
ciuruit. Un atac puternic determina defolierea pomilor. Pe fructe sunt prezente pete
mici, de culoare brun-rosiatica. Atacul produce deformarea fructelor si craparea
pulpei. Din aceasta cauza ciresele isi pierd valoarea comerciala. Pe lastari apar pete
lungi, scoarta se brunifica si este distrusa. Pe ranile produse apare un lichid vascos,
specific bacteriozelor. Ranile se maresc de la an la an si pot evolua in cancere
deschise. Bacteriile patrund in pom prin stomate, dar majoritatea infectiilor se
produc in timpul altoitului.
Masuri de prevenire si combatere:

 folosirea de altoi si portaltoi sanatosi;

– Dăunătorii și combaterea lor

Și dăunătorii cireșului și vișinului sunt unii comuni mai multor specii pomicole iar
alții sunt specifici numai acestora.
1 – Păduchele din San Jose – Quatraspidiotus perniciosus – atacă pe tulpini, ramuri
frunze și fructe. La plantele atacate în jurul punctului de prindere a codiței fructelor
apare o aureolă roșie, caracteristică. Pomii atacați suferă puternic și în final se
usucă.

Acarianul roșu al pomilor – Panonychus ulmi – atacă toate speciile pomicole și

chiar și vița de vie perturbând diferențierea mugurilor, fotosinteza cu efect asupra
mărimii fructelor. Larvele consumă seva mugurilor, frunzelor și florilor. Are 5 – 6
generații pe an și iernează ca ouă (cam 1.500) dispuse în 8 – 12 etaje în crăpăturile
scoarței de pe partea inferioară a ramurilor.

Recoltare se efectuiaza manual sau mecanizat si se pastreaza lla temperature de 5-8

grade ..Visinele se pastreaza in ladite de plastic dar nu in cantitati mari deoarece
sunt perisabile.