Proiect IAC – Victoria Cristina Pasăre

E-LEARNINGUL ȘI ÎNVAȚĂMANTUL LA DISTANȚĂ

Nevoia de cunoaştere este într-o continuă creştere. O persoană a zilelor noastre este expusă
într-un an unui volum de informaţii noi mai mare decât volumul căruia au fost expuşi bunicii
săi în întreaga viaţă. Memorarea lucrurilor are deja o importanţă mai mică decât utilizarea
informaţiei pentru analize şi decizii.
În zilele noastre ştiinţa a evoluat foarte mult, însă dacă stăm să ne gândim nu ştim prea multe
lucruri despre unul dintre cele mai complexe procese desfăşurate de mintea umană, şi anume
procesul de învăţare. Ştim foarte bine să recunoaştem şi să numim lucrurile ce ne înconjoară,
deci părţi ale creierului nostru creează legături, sinapse. Despre acest lucru există numeroase
studii şi tratate, cum de asemenea există şi despre neuroni sau despre cortex. Totuşi procesul
de învăţare rămâne una dintre marile mistere ale vieţii. A învăţa înseamnă integrarea unor
informaţii noi în ceea ce ştim deja. Procesul de învăţare creează noi conexiuni între neuroni şi
premiază creierul uman. Una dintre cele mai bune metode de a învăţa este socializarea:
învăţăm cu şi de la alţi oameni. Învăţăm făcând. Aristotel spunea: ”ceea ce avem de învăţat,
învăţăm făcând”, iar Einstein l-a parafrazat: ”singura sursă de cunoaştere este experienţa”.
Aristotel a adăugat: “nu putem învăţa fără durere”. Confucius spunea: ”aud şi uit; văd şi îmi
amintesc; fac şi înţeleg”. Noi am putea adăuga că dacă auzim, vedem, facem şi apoi exersăm
şi explicăm şi altora vom înţelege şi mai bine.1
Adevărata valoare a învăţării este înţeleasă de cel ce învaţă. Toate aceste motive şi multe
altele au dus la dezvoltarea continuă a sistemului de învăţământ, de la şcoala pe care o ştim cu
toţii, la metode mai puţin tradiţionale, cum ar fi învăţământul la distanţă.
Modele de educaţie la distanţă
Spaţiul limitat din instituţii, precum şi diverse dificultăţi întâmpinate de unii elevi, în
joncţiune cu necesitatea pregătirii pe tot parcursul vieţii ce duce la o cerere de educaţie
sporită, conduc la luarea în considerare de către instituţiile tradiţionale a alternativelor
învăţământului deschis la distanţă. Diverse modele de educaţie la distanţă pot fi adoptate, în
funcţie de scopul urmărit, cererea de educaţie şi de resursele disponibile:
Educaţia la distanţă nu este un fenomen nou în câmpul educaţional, ci constituie o modalitate
de predare ţi învăţare cunoscută şi practicată de cel puţin o sută de ani.
Educaţia prin corespondenţă rămâne o modalitate de instruire viabilă acolo unde nu sunt încă
dezvoltate infrastructurile necesare unei abordări mai moderne şi mai eficiente.
Educaţia prin radio a avut o popularitate mai scăzută. Imediat după obţinerea primei licenţe de
educaţie prin radio de către Universitatea Salt Lake City, în 1912, apăreau şi în România
primele aprecieri cu privire la metodele pedagogice noi oferite de radiodifuziune. Similar este
cazul educaţiei prin televiziune, care la un moment dat a preluat sarcina de stocare şi transfer
1
Acest articol a fost publicat în cartea -Educația digitală – o necesitate în sistemul de învățământ actual, Prof.
Coord. Benchea Claudia, Editura Eduland, București , 2021
1
Proiect IAC – Victoria Cristina Pasăre

a informaţiei. Insă, cercetările au demonstrat că rezultatele obţinute prin televiziunea şcolară

sunt inferioare celor obţinute prin învăţământul tradiţional.
Un alt tip de educaţie la distanţă, care câştigă teren pe zi ce trece, este învăţământul prin
internet (e-learning). Termenul de „e-learning” a fost şi este folosit în continuare pentru
reprezentarea procesului de predare-învăţare ce are loc pe internet sau pe calculator. Putem
spune că trăim într-o e-lume.
Iată câteva exemple de definiţii ale E-learning-ului:
• folosirea de tehnologii de reţea pentru crearea, găzduirea, livrarea şi facilitarea învăţării,
oricând şi oriunde.
• livrarea în timp real de conţinut de învăţare individualizat, comprehensiv şi dinamic, ajutând
la dezvoltarea comunităţilor de beneficiari e-learning pentru conectarea lor şi pentru practica
alături de experţi.
• oferirea mijloacelor de învăţare cu ajutorul tehnologiilor electronice, interactive, atât online
cât şi offline.
În sens larg, prin e-learning se înţelege totalitatea situaţiilor educaţionale în care se utilizează
semnificativ mijloacele tehnologiei informaţiei şi comunicării.
În sens restrâns, e-learning reprezintă un tip de educaţie la distanţă, ca experienţă planificată
de predare-învăţare, organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine
secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în manieră proprie. Medierea se
realizează prin noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării – în special prin internet.
Internetul constituie atât mediul de distribuţie a materialelor, cât şi canalul de comunicare
între actorii implicaţi. Funcţional deocamdată doar la nivelul învăţământului superior şi în
educaţia adulţilor, sistemul de instruire prin internet adaptează componentele demersului
didactic tradiţional / faţă-în-faţă: planificare, conţinut specific şi metodologie, interacţiune,
suport şi evaluare.
Avantaje şi limite ale e-learningului
Prin raportare la educaţia tradiţională, se pot reliefa câteva avantaje ale educaţiei la distanţă
prin internet, considerând-o aplicabilă cel puţin deocamdată, la nivelul învăţământului
preuniversitar şi în educaţia permanentă, după modelul școlii deschise şi la distanţă din ţările
tehnologizate:
• în primul rând, toate resursele care constituie obiectul cursului pot fi accesibile din mai
multe locuri în acelaşi timp (ubicuu).
• scopul curriculumului va fi mai cuprinzător decât cel curent, oferind modalităţi multiple
pentru achiziţii de cel mai înalt nivel în toate domeniile culturii.
• audienţa este considerabil crescută, educaţia la distanţă cuprinzând şi studenţi care nu pot
participa la cursurile din sistemul tradiţional. Accesul la reţele locale, regionale şi naţionale
leagă studenţii din diferite medii sociale, culturale, economice şi cu experienţe variate.

2
Proiect IAC – Victoria Cristina Pasăre

• este facilitată învăţarea într-un ritm propriu, într-un stil personal, parcurgerea sau audierea
cursurilor putând fi făcută treptat şi repetat. Computerele încorporează pachete de softuri
extrem de flexibile, studentul având un control maxim al informaţiilor de conţinut.
• interacţiunile sincrone şi cele asincrone dintre profesori şi studenţi se pot complementariza.
Un corolar important aici l-ar constitui posibilitatea creării unui grup pedagogic (team-
teaching) pentru transmiterea cunoştinţelor dintr-un domeniu şi antrenarea în activităţi a unor
educatori care în mod curent nu sunt disponibili din variate motive.
• tehnologiile sunt interactive, permiţând un feed-back total, în timp real şi evaluări formative
sau sumative, cantitative sau calitative într-un mod facil şi de către evaluatorii cei mai avizaţi.

Printre dificultăţile la implementare, ce pot fi considerate limite ale noului sistem se numără:
• costurile ridicate ale dezvoltării sistemului, incluzând cheltuieli cu: tehnologia (hard şi
soft);transmiterea informaţiilor în reţea; întreţinerea echipamentului; producerea materialelor.
• dificultatea susţinerii la implementarea sistemului a unui efort consistent şi susţinut al
studenţilor, profesorilor, intermediarilor ce oferă suport tehnic şi personalului administrativ.
• necesitatea experienţei cursanţilor în domeniul computerelor. Întreţinerea propriului
computer va fi probabil una dintre responsabilităţile curente.
• elevii trebuie să fie extrem de motivaţi pentru participare. Fenomenul de abandon şcolar este
mult mai frecvent în educaţia la distanţă decât în cadrele tradiţionale ale educaţiei,
interrelaţiile instituite fiind relativ impersonale, făcând opţiunea mai uşoară pentru cursant.
• relativa „dezumanizare” a cursurilor până la dezvoltarea unor strategii optime de
interacţiune şi a focalizării pe student şi nu pe sistem. Însă experienţa sistemelor deja
funcţionale ne asigură de faptul că participanţii la educaţia prin intermediul noilor tehnologii
se familiarizează în scurt timp cu mediul virtual şi intră relativ curând în ritmul natural al
transmiterii şi, respectiv, însuşirii de cunoştinţe.
Viitorul E-learningului
Totuşi, cele mai mari beneficii pe care le poate aduce e-learningul nu au fost încă realizate.
Puterea e-learningului nu stă în „oricine, oriunde, oricând”, ci mai degrabă în capacitatea de a
oferii informaţia potrivită persoanelor potrivite, atunci când şi, mai ales, acolo unde aceştia au
nevoie de ea. Progresul tehnologiei va continua să modeleze e-learningul prin intermediul
internetului, crescând calitatea video şi utilizarea streamingului.
Privind înainte, poate că cea mai importantă schimbare va fi încoronarea conţinutului ca rege.
Regula dezvoltării e-learningului va fi profunda specializare şi adaptare a conţinuturilor la
nevoile utilizatorilor.
E-learningul mută acţiunea de învăţare din sala de clasă tradiţională în propriul tău mediu.
Înseamnă a învăţa oricând, oriunde…fără a ţine cont de locaţia geografică sau de
impedimentele unei agende încărcate. Este un mod de învăţare ce foloseşte internetul pentru a
accesa materialele didactice şi pentru a interacţiona cu experţi sau cu alte persoane ce studiază
acelaşi lucru. Deci, e-learning înseamnă:
3
Proiect IAC – Victoria Cristina Pasăre

• să înveţi în confortul casei tale, la serviciu sau în timpul călătoriilor;

• să primeşti o educaţie de calitate fără a renunţa la timpul tău;
• să înveţi când şi unde îţi convine ţie;
• să înveţi de la experţi lucrând în mediul lor;
• să înveţi colaborând cu alte persoane.
Pe piaţa românească de e-learning putem deosebi două mari direcţii: direcţia academică, e-
learningul furnizat la nivelul universităţilor, şi direcţia particulară, aici vorbim despre firme ce
oferă programe e-learning.
Şi dacă privim toate aceste caracteristici ale unui sistem educaţional al viitorului, nu este greu
să observăm că e-learningul va ocupa locul central, iar tehnologiile folosite vor reprezenta
motivul acestei transformări. Să privim cu încredere viitorul şi să încercăm să îl facem cât mai
eficient şi mai apropiat de nevoile noastre.

4
Proiect IAC – Victoria Cristina Pasăre

Bibliografie
1. Ion Gh. Roşca, Bogdan Ghilic-Micu si Marian Stoica-Informatica, societatea
informationala, eserviciile, Editura Economica, Bucureşti 2006 ;
2. Prof. Coord. Benchea Claudia -Educația digitală – o necesitate în sistemul de
învățământ actual, Editura Eduland, București , 2021
3. www.elearning-forum.ro; www.worlds.net; www.elearning.ro