Gândirea

Definiţie: Este procesul psihic superior de cunoaştere mijlocită şi

generalizată a realităţii. Ea îndeplineşte în sistemul psihic uman un rol
central, fiind definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice,
raţionale. Gândirea interacţionează cu toate celelalte procese şi funcţii
psihice şi în special cu memoria şi limbajul.

Gândirea utilizează: -noţiuni

-judecăţi
-raţionamente
Unitatea informaţională de bază a gândirii este noţiunea sau
conceptul.

Operaţiile gândirii : -analiza

-sinteza
-comparaţia
-abstractizarea
-generalizarea
Analiza este operatia de descompunere mintala a unui obiect în
părţile lui componente şi descifrarea semnificaţiei acestora.
Sinteza constă in reconstituirea în minte a unui obiect din părţile lui
componente
Comparaţia este operaţia prin care se stabilesc asemănările şi
deosebirile dintre două sau mai multe obiecte în funcţie de anumite criterii.
Abstractizarea este operaţia prin care se reţin şi se pun în evidenţă
însuşirile esenţiale ale unui obiect şi sunt eliminate cele neesenţiale.
Generalizarea este operaţia prin care se realizează unirea mintala a
caracteristicilor comune ale obiectelor care alcătuiesc o clasă de obiecte.

Strategiile de operare ale gândirii : -algoritmica

-euristica
Algoritmica este o succesiune strict ordonată de operaţii a cărei
respectare duce intotdeauna la obţinerea rezultatului corect.
Euristica presupune o căutare arborescentă sau în evantai a soluţiilor
şi operaţiilor fără siguranţa modului în care se va opera în continuare (e
strategia de « încercare şi eroare »)
 Inţelegerea este funcţia esenţială a gândirii şi constă în gradul de
conştientizare de către om a lumii în care trăieşte.
În învăţare, înţelegerea se realizează prin raportarea noilor
informaţii la fondul de cunoştinţe asimilate şi sistematizate.
Când apare un obstacol cognitiv în înţelegere, acesta devine o
problemă.
Rezolvarea de probleme constă în asumarea sarcinii de a depăşi
obstacolul cognitiv precum şi demersurile şi tehnicile întreprinse în acest
scop.