ÎNCEPUTUL MISIUNII PROFETULUI IEREMIA: REGII ÎN

TIMPUL CĂRORA A PROOROCIT

- LUCRARE DE SEMINAR -

STUDIUL VECHIULUI TESTAMENT

Îndrumător
Lect. Univ. Dr. Eusebiu Borca

Student
Toroc Florin Lucian

BAIA MARE
2022
 CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................................................. 3

CHEMAREA PROFETULUI IEREMIA .............................................................................. 4

REGII ÎN TIMPUL CĂRORA A PROROCIT...................................................................... 7

CONCLUZII ......................................................................................................................... 9

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................10

2
 INTRODUCERE

Cartea profetului Ieremia urmează după cartea lui Isaia, înainte de cartea Plângerilor,
scrisă tot de Ieremia, și înainte de cartea Ezechiel.
Ieremia a trăit cu 100 de ani mai târziu după Isaia. Dacă prin Isaia s-a reuşit salvarea
Ierusalimului din mâinile Asiriei, prin Ieremia nu s-a reuşit salvarea Ierusalimului din
mâinile Babilonului... din cauza răutăţii lui.
Este împărțită în 52 de capitole, dintre care ultimul pare a fi epilogul propriului său
secretar, Baruh, după altele ale preotului Ezdra, și este urmat de o altă scriere a sa,
„Plângerile lui Ieremia”, în care autorul deplânge soarta orașului căzut, Ierusalimul, la
invadarea căruia el înșuși a fost martor ocular.
Numele lui Ieremia (care înseamnă „Domnul a izgonit pe poporul Său”) are conotații
profetice. Ieremia s-a născut în Anatot, o cetate din apropierea Ierusalimului, și a fost fiul
preotului Hilchia1.
Această carte a unui profet „mare” datorită lungimii scrierii sale îşi primeşte numele de
la autorul ei identificat de la bun început prin „cuvintele lui Ieremia”.

1
Pr. Ioan Sorin USCA, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi: Ieremia. Plângerile lui Ieremia, Ed.
Christiana, Bucureşti, p. 7.

3
 CHEMAREA PROFETULUI IEREMIA

Ieremia este unul dintre profeții al căror mesaj este păstrat în Sfânta Scriptură.
Chemarea lui a fost o directă revelaţie de la Dumnezeu (Ier. 1, 1-12). Toate elementele
unice ale misiunii profetice se regăsesc în chemarea sa.
Ieremia este chemat în slujire pe când era doar un copil. El spunea că misiunea care i-a
fost încredințată este nepotrivită pentru el din cauza imaturității sale și a lipsei de
experiență. El profețea că distrugerea Ierusalimului va fi înfăptuită, fără îndoială, de o
națiune din nord.
Profetul a activat într-un context neplăcut, cu Regatul de Sud (Iuda) atacat, pentru ca
apoi Nabucodonosor să cucerească Ierusalimul în 587 î.Hr. și să distrugă Templul și zidurile
de protecție ale orașului și să înrobească poporul. O versiune susține că profetul a pierit în
Egipt, în timp ce o alta susține că a fost dus în robie babiloniană. Ieremia a murit în Egipt,
potrivit Scripturii, dar data exactă nu este cunoscută 2.
Chemarea lui Ieremia este dezamăgitoare pentru cei care iubesc spectaculosul și
melodramaticul. Relatarea modului în care Ieremia a devenit profet al lui Dumnezeu este
marcată de o simplitate crudă. El nu a avut privilegiul de a vedea măreția sălii tronului
ceresc și de a auzi laudele maiestuoase ale ființelor cerești, așa cum a avut Isaia. Nici nu i s -
a acordat o viziune a carului tronului lui Dumnezeu cu roțile sale u roțile sale strălucitoare și
fascinante, cu roți în roți, așa cum a fost Iezechiel. Chemarea lui Ieremia pare să fi avut loc
într-o zi obișnuită și într-un loc obișnuit.
Chemarea lui Ieremia este prezentată sub forma unui dialog între Domnul și viitorul
său profet. Mai întâi vine chemarea divină și apoi, așa cum este de obicei în astfel de
narațiuni de chemare, răspunsul uman ezitant. Acesta, la rândul său, este urmat de
asigurarea divină dată profetului reticent. Răspunsul dat evocă episodul chemării lui Moise 3.
Și-a început slujirea în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia în Iuda, în anul 627
î.Hr. Iosia a urcat pe tron la vârsta de opt ani; în adolescență, a arătat o întoarcere autentică
la Dumnezeu, iar la vârsta de douăzeci de ani a lansat o revoluție religioasă extraordinară în
tot Iuda (2 Par. 34, 1-3). Astfel, chemarea lui Ieremia la slujirea profetică și începutul
schimbării religioase sub conducerea regelui Iosia au avut loc într-o perioadă de 12 luni4.

2
Pr. Ioan Sorin USCA, Ieremia. Plângerile lui Ieremia, p. 7.
3
Pr. Ioan Sorin USCA, Ieremia. Plângerile lui Ieremia, p. 13.
4
Gareth CROSSLEY, Vechiul Testament: explicat și aplicat, trad. Dinu Moga, Ed. Făclia, Oradea, 2008, pp.
544–545.

4
 Exegeții au păreri diferite cu privind faptul dacă Ieremia a descris o experiență
vizionară sau nu. Profetul nu spune că L-a văzut pe Domnul; mai degrabă spune pur și
simplu că „Fost-a cuvântul Domnului către mine”. A auzit el cuvântul lui Dumnezeu cu
mintea sau cu urechile? La această întrebare nu se poate răspunde niciodată5.
Trebuie subliniat faptul că aceasta a fost o experiență autentică din partea lui Ieremia și
nu una imaginară, așa cum susțin unii critici. Dumnezeu, și nu Ieremia, este cel care a luat
inițiativa în acest pasaj. Sarcinile la care Dumnezeu îi cheamă pe oameni sunt adesea
neplăcute și grele. Oamenii nu sunt dornici să-și asume responsabilitățile. Ieremia a afirmat
că Dumnezeu i-a vorbit și, în mijlocul tumultului și neliniștii de patru decenii, nu a ezitat
niciodată în această afirmație. Se poate deschide cartea la întâmplare și se poate găsi aceeași
notă tematică repetată de nenumărate ori, cu doar mici variații: „Fost-a cuvântul Domnului
către mine”; „Așa mi-a spus Domnul”, etc. Ieremia a fost chemat din nou și din nou să
sufere pentru această afirmație. Nimeni în deplinătatea facultăților mintale nu ar fi îndurat
ceea ce a îndurat acest om dacă nu ar fi știut că Dumnezeu a vorbit.
Privind chemarea lui Ieremia din punct de vedere divin, versetul 5 indică faptul că
numirea lui Ieremia este cu mult anterioară nașterii profetului
Verbul „cunoaște” implică o cunoaștere intelectuală. În cazul lui Ieremia, aceasta ar fi o
preștiință. Deoarece viitorul este întotdeauna prezent pentru Dumnezeu. El știa faptul că
Ieremia se va naște. Dar cuvântul ebraic nu se limitează la simpla cunoaștere intelectuală; el
cuprinde și cunoașterea intimă. Acesta este cuvântul care este folosit pentru cea mai intimă
dintre toate experiențele umane, relația dintre soț și soție. Astfel, Dumnezeu nu știa doar
despre Ieremia; El îl cunoștea - îl cunoștea în mod intim - pe Ieremia însuși. Dumnezeu îi
cunoștea punctele tari și punctele slabe, abilitățile, deficiențele și potențialitățile. Era ca și
cum Dumnezeu îl cunoscuse și avusese părtășie cu el cu mulți ani înainte ca el să se fi
născut. Dar verbul ebraic „a cunoaște” implică și mai mult. Implică o cunoaștere selectivă.
Astfel, Dumnezeu îl cunoștea pe Ieremia din punct de vedere intelectual, intim și selectiv și
îi aproba viața înainte ca acesta să se fi născut 6.
Domnul îl învață pe profetul său folosind imagini vizuale, inclusiv migdalul și cazanul
care fierbe. Migdalul, care are distincția de a fi primul care anunță sosirea primăverii,
înfățișează apropierea momentului în care se va împlini Cuvântul lui Dumnezeu (v. 11, 12).
Toiagul din lemn de migdal – este totodată preînchipuirea judecăţii, pregătit de dreptatea lui

5
Pr. Ioan Sorin USCA, Ieremia. Plângerile lui Ieremia, p. 12.
6
Pr. Ioan Sorin USCA, Ieremia. Plângerile lui Ieremia, pp. 12–13.

5
Dumnezeu, fiindcă cum ramura de migdal înflorește devreme, așa asupra poporului în
curând vor veni nenorociri, robie și strămutare.
Cazanul care fierbe înfățișează Babilonul, gata să se reverse asupra lui Iuda, deoarece
poporul ales L-a uitat pe Dumnezeu și a îmbrățișat în schimb idolatria (v. 13-16). Ieremia
trebuie să transmită acest cuvânt controversat regilor, prinților, preoților și oamenilor de
rând ai lui Iuda, dar va fi ajutat de divinitate. Ei se vor lupta cu el, dar Dumnezeu îl va
proteja și îl va elibera7.
Dumnezeu i-a înrobit pe fiii Ierusalimului ca pedeapsă pentru răutatea sa, după cum
menționează și Origen. Cu toate acestea, în timpul celei de-a treia domnii, înainte ca ei să
fie duși în captivitate, Dumnezeul Atotputernic îl trimite pe profetul Ieremia celor care
doresc să fie atenți și să se pocăiască de cuvintele profetului. Mai mult, profetul a fost trimis
de Domnul să predice în timpul domniei monarhului care i-a succedat primului rege,
precum și al celui de-al treilea rege, care a domnit la începutul captivității. Și astfel, pentru
că Dumnezeu, în mila sa imensă, le-a acordat o amânare chiar în pragul capturării lor,
împingându-i pe cei care îl ascultă să se pocăiască și să evite chinul robiei 8.
Ascultătorii lui Ieremia sunt suspicioți față de judecata iminentă. Ei nu iau în seamă
afirmațiile sale îndrăznețe că Templul va fi demolat, mulțumiți de credința lor că Dumnezeu
a ales acest sanctuar ca locuință a Sa, convinși că Dumnezeu nu va permite voievozilor
păgâni să distrugă locul pe care l-a umplut cu toată slava Sa în vremea lui Solomon. Ieremia
amintește ruinele de la nord de Ierusalim ca dovadă că nici măcar Cortul nu a împiedicat
distrugerea lui Șilo în trecut. În ziua judecății, nici templul nu va apăra Ierusalimul.
Piatra de temelie a unei relații autentice cu Dumnezeu este ascultarea. Oamenii au
transformat Templul într-o peșteră de tâlhari prin intermediul desfrânării, desfătării și al
idolatriei, continuând totuși să ofere jertfele impuse. Religia formală și cultul singur nu pot
înlocui ascultarea de Dumnezeu9.

7
Samuel J. SCHULTZ, Călătorie prin Vechiul Testament, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2008, pp. 410–411.
8
ORIGEN, „Omilii la cartea Profetului Ieremia”, în PSB, vol. 6, trad. Pr. Prof. T. Bodogae et al., Ed.
IBMBOR, 1981, p. 347.
9
Samuel J. SCHULTZ, Călătorie prin Vechiul Testament, p. 411.

6
 REGII ÎN TIMPUL CĂRORA A PROROCIT

Profetul Ieremia și-a desfășurat activitatea în timpul domniei a cinci regi: Iosia, cei trei
fii ai săi și un nepot.
În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia, la cinci ani după chemarea lui Ieremia la
slujire, Cartea Legii este descoperită în Templu (2 Regi 22, 8). Încălcarea legământului și
ascultarea „cuvintele acestui legământ pe care Eu l-am poruncit părinților voștri în ziua în
care i-am scos din țara Egiptului” (11, 3-4) pare a fi o referire directă la Legea scrisă de
Moise10.
Cei 13 ani de slujire din timpul domniei lui Iosia au fost probabil cei mai rodnici pentru
profetul Ieremia, chiar dacă profetul continuă să avertizeze poporul în acea perioadă de
reformă religioasă că schimbările exterioare nu sunt suficiente pentru Domnul.
Când regele Iosia moare în luptă (609 î.Hr.), Ieremia se întristează foarte tare și
probabil compune un cântec de jale pentru înmormântarea sa.
Lui Iosia îi urmează la conducerea regatului trei fii și un nepot, toți lipsiți de evlavie și
care reacționează cu mânie și agresivitate la orice sugestie de a se pocăi și de a-L căuta pe
Dumnezeu. Ieremia nu ezită să îi condamne pe acești bărbați, în ciuda faptului că exercitau
asupra lui, în calitate de regi, o putere de viață și de moarte.
În timp ce anunţă căderea regelui, Ieremia îi dă regelui Ioahaz apelativul „Șalum”, care
înseamnă „pedeapsă” (22, 11-12). Profetul vorbește despre nedreptatea din rândul
poporului, precum și despre lipsa de corectitudine în desfășurarea comerțului și a muncii.
Între timp, profetul Ezechiel îl compară pe Ioahaz cu un leu tânăr care a învățat să prindă și
să zdrobească oameni în Babilon (cunoscut și sub numele de țara haldeilor). Ezechiel
profețea, de asemenea, capturarea, alungarea și captivitatea lui Ioahaz, precum și exilul său
în Egipt (Ezechiel 19, 3-4)11.
Ioahaz a domnit doar trei luni înainte ca Neco al Egiptului să-l captureze și să-l
instaleze pe Ioiachim pe tronul davidic din Ierusalim. Această schimbare neașteptată a
evenimentelor nu numai că l-a lăsat pe Ieremia fără sprijin politic evlavios, dar l-a și
abandonat în fața uneltirilor conducătorilor apostați care aveau favoarea lui Ioiachim 12.
Vestita bătălie de la Carchemiș are loc sub domnia regelui Ioiachim, în care

10
Gareth CROSSLEY, Vechiul Testament, p. 548.
11
Gareth CROSSLEY, Vechiul Testament, p. 548.
12
Samuel J. SCHULTZ, Călătorie prin Vechiul Testament, p. 405.

7
babilonienii îi înving pe egipteni și, ulterior, se întorc împotriva lui Iuda. Ieremia
prevestește invazia, cheamă poporul la pocăință, profețește rezultatul terifiant al respingerii
Domnului, distrugerea Ierusalimului și exilul de 70 de ani în Babilon (25:1,11). Monarhul și
supușii săi ignoră avertismentul. Regele Nabucodonosor cucerește cu succes Ierusalimul,
capturează oameni (inclusiv pe Daniel) și transportă obiectele sfinte ale Templului în
Babilon (Daniel 1, 1-2,6)13.
În timpul domniei lui Ioiachim, Domnul îi poruncește lui Ieremia să țină o evidență
permanentă a tuturor profețiilor pe care i le-a dat Dumnezeu. Acestea sunt dictate lui Baruh,
secretarul personal al lui Ieremia. Când Ieremia este alungat din Templu, Baruh se duce la
popor și le citește profețiile. Când regele află acest lucru, se indignează și rupe sulul cărții în
bucăți cu un briceag, îl aruncă în foc și îi arestează pe Baruh și pe Ieremia, „dar Domnul i -a
ascuns” (36, 26)14.
Mai târziu, Ieremia îi dictează lui Baruh un al doilea exemplar, care include un alt text.
Baruh, secretarul și prietenul lui Leremia, are toate motivele să fie îngrijorat pentru
siguranța sa, dar Domnul îl întărește cu o profeție (45, 1-5). Ieremia prezice moartea
umilitoare a regelui Ioiachim: „...putred va fi aruncat în afara porții Ierusalimului” (22, 19).
Pe lângă faptul că domnia lui Ioiachim s-a încheiat prematur prin moartea sa, fiul său
Ioiachin și aproximativ zece mii de locuitori de frunte ai Ierusalimului au fost exilați. Acest
lucru a lăsat cetatea doar cu o aparentă existență națională, în timp ce clasele mai sărace ale
țării au dominat guvernul condus de regele marionetă Sedechia.
Conflictul religios și politic a mai durat o perioadă de 10 ani, timp în care visele
naționale ale lui Iuda s-au diminuat. Din când în când, Sedechia și-a manifestat interesul
pentru îndemnurile profetului, dar, de cele mai multe ori, a cedat în fața presiunilor din
partea taberei proegiptene din Ierusalim, care susținea insurecția împotriva lui
Nabucodonosor. Ca urmare, Ieremia a suferit alături de poporul său în timpul asediului final
al Ierusalimului. Profetul devotat a observat cu ochii săi împlinirea profețiilor făcute de
profeții dinaintea lui. Ieremia a observat rezultatul tragic după patruzeci de ani de
avertismente continue. Templul a fost distrus, iar Ierusalimul a fost redus la un morman de
ruine în flăcări15.

13
Gareth CROSSLEY, Vechiul Testament, pp. 548–549.
14
Gareth CROSSLEY, Vechiul Testament, p. 549.
15
Samuel J. SCHULTZ, Călătorie prin Vechiul Testament, p. 406.

8
 CONCLUZII

Viaţa și misiunea profetului Ieremia sunt o încurajare pentru toţi cei fragili şi
singuratici, pentru toţi cei chemaţi de Dumnezeu, dar neprimiţi de oameni. Cu răbdare, cu
blândeţe şi cu perseverenţă, el este purtat de Dumnezeu prin toate încercările şi reuşeşte să-
şi ducă până la bun sfârşit slujirea.
Mulţi din cei tari şi înflăcăraţi au căzut. Un chipeş Saul, un înţelept capabil ca
Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vânturile împotrivitoare ale vieţii. Firavul
şi plângăreţul Ieremia a rămas însă în picioare.
Uneori stejarii falnici cad sub apăsarea furtunii. Rămân însă în picioare sălciile
plângătoare biciuite de vânt la marginea apelor.

9
 BIBLIOGRAFIE

BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi

adnotată de Bartolomeu Valeriu ANANIA, Ed. IBMBOR, București, 2001.
CROSSLEY, Gareth, Vechiul Testament: explicat și aplicat, traducere de Dinu Moga, Ed.
Făclia, Oradea, 2008.
ORIGEN, „Omilii la cartea Profetului Ieremia”, în PSB, vol. 6, traducere de Pr. Prof. T.
Bodogae, Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga și Zorica Lațcu, Ed. IBMBOR, 1981.
SCHULTZ, Samuel J., Călătorie prin Vechiul Testament, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2008.
USCA, Pr. Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi: Ieremia. Plângerile
lui Ieremia, Ed. Christiana, Bucureşti.

10