FURIO~II
DOMNULUI
Catolici ~i protestanti : patru veac1iui
de fanatism
Prefata :
DUMITRU ALMA$
Traducere din Iimba francezii :
IULIA G IROVEANU
SANDA MIHAESCU-BOROIANU
Bucure~ti-1976
EDITURA POLITICA
Coperta : VALENTINA BORO,ij
Georges Blond
LES ENRAGES DE DIEl!l
Edttions Bernard Grasset, 1970
Paris
Preiata
DUMITRU ALMA$
0 dmma care dainuie
.~i astaz.i
~(/
bili in deridere taranilor ; vezi Jacquou !e Croquant) exlstii
sub acee~i forma In limba franceza 9i in cea englezii. &"1-
glezii 1-au preluat de la francezi pentru a desemna riiscoa-
lele lor tarane~ti, ciki aceste mi9ciiri au pretutindeni
acela.;li caracter. Nu izbucnesc decit atunci cind exaspe-
rarea asupritilor atinge un grad extrem de lnalt, o pre-:
siune maxima, dincolo de care explozia este sub raport
fizic inevitabilii. De la explozie, jacqueriile au lmprumutat
eel mai adesea scurtimea, violenta ~i faptul ca nu puneau
nici a stavila cruzimii.
V e~ti cutremuratoare soseau in Anglia : burti spin-
tecate, limbi smulse etc., aproape doua sute de mii de
morti. In realitate au fost vreo zece mii, dar cei care de-
scriau lntlmplarile adiiugau la faptele adevarate !ntre-:
gul folclor anglo-irlandez in mat.erie de grozavii, oricum
foarte bogat.
Jacqueria irlandeza din octombrie 1641 s-a rema"'at
prin faptul cii a durat mull 9i s-a transformat !ntr-<J mare
riiscoalii, sustinutii de o adeviiratii. armata irlandeza orga-
nizata, bine comandata ~i disciplinata in a:;>a m&sura, incit
in octombrie 1642 rasculatii ajunsesera st.apini pe toata
tara in afari\ de Dublin ~i de aite noua ora~e. Deputatii
~atolici exclu~i (de englezi) din parlamentul din Dublin
aldituisera un soi de contra guvern provizorju, sustinu.t de
la distanta de Franta $i recunoscut oficial de. papa, ceea
ce-i confeTea un aspect de legitimitate. Irlandezii ar fi putut
exploata marile greutati in care se zbiltea atunci Carol l
ln Anglia, ·dar, din nefericire pentru ei, ornul care avea
sa puna cap&t cil:izei engleze arunca deja asupra Irlandei
o privire cum nu se poate mai necrutfitoar-e. Dktatorul n.1i-
li.tar puritan Oliver Cromwell avea sa decidil d'i toate me-:
todele coercitive folo.site pin& atunci suoc-€siv in1potriva
Irlandei vor fi aplicate concomitent ~i fara intrerupere
pin& ce aceasta insula diabolidi va ram.ine1 ln sfirJ?it, ab~
s,olut incremenita ~i muta, ca stinci1e ace]ea goJW?e batute
de mare a sii.lbaticii.
In august 1649 ora~ul fortificat Drogheda de linga viir-
sarea rlului Boyne ln lVIarea Irlandei d"tJJCea o viata tih-
"ita, cu toate cii lntre zidurile lui Ee aflau multi soidati.
J\IIilitarii ace9tia hoin:lreau) af?a cu1n fac o.~tenii dintr-o
garnizoana 1n timp de pace, bind ber,e ~?i whiskey ~i diu- .
tind pri.Jejuri sa lnghesUie femeile. La VTemea f]uxldui,
35
dteva b&rci de pescari masive ~?i pintecoase urcau pe es-
tuar. Aproape tot pe~tele era cumparat de calugari. Eco-
nomul maniistirii cisterciene 1 de !a Mellifont, eel al ma-
niistirii IVIonasterboice, eel al bisericii abatiale Sflnta
Maria de Ursa ~i eel al miiniistirii dorriinicane Sfinta Maria
Magdalena veneau in persoana sa se tocn1easc8. pentru co-
~urile ·cu scrumbii, pe care c&lugi'irii. ce se indeletniceau cu
treburile gospodiire~ti le inciircau apoi pe caii de povara.
Drogheda era 9i pe atunci un orw;; foarte vechi ; nor-
manzii se instalaser& in el in 911, iar an,glo-nonnanzii inEU-
tasera acolo prima fortiireatii Ia sflr~itul secolului a!
XII-lea. Richard a! II-lea primise acolo declaratia de su-
punere din partea mai multor ,regi'' irlandezi in 1395,
epoca binecuvintata cind inca nu izbucniseril ri'izboaiele
religioase. Una din ciud&teniile ora9ului ln 1649 era eft in
el se vorbea nu .numai limba gaelic&, ci 9i engleza.
Din timpuri stravechi 9i pin& in luna iunie a acelui
an, Drogheda fusese unul din punctele intiirite ale engle-
zilor in Irlanda, una dintre bazele de uncle pornisera cum:-
plitele expedi\ii de represalii. Biserica ei abatialii, miiniis'-
tirea ~i schiturile din veciniitate fusesera in mai putin de
un veac $i de mai multe ori rind pe rind lnfloritoare, je-
fuite, pustiite, repopulate ~i restaurate, in fond, potrivit
fluctua\iilor indelungatului martiriu al Irlandei, de~i
Drogheda nu fusese in ultin1ii cincizeci de ani un ora~
martir. Deoarece nu se simteau amenintati, englezii se ara-
tau relativ binevoitori, inchizind chiar ochii cind ciilugiirii
reocupasera manastirile.
Dar nu pe ace~ti englezi ii intilneai acum pe ulitele
strimte ale Droghedei, d ni~te englezi catolici ~i monar-
hi~li, ostili regicidului Cromwell 9i aliavi cu irlandezii.
Cu trei luni in urma, ora9ul fusese ocupat fara prea mult
efort ~i fiirii nici o tragedie de trupele marehizului de Or-
monde, magicul urzitor a! acestei aliante rodnice a irlan-
dezilor cu coloni~tii englezi regali~ti. ln mai putin de o
jumatate de veac de Ia zdrobirea Irlandei de ciitre Mont-
joy, irlandezii practic 1~i recucerisera tara. Cirmuitorii en-
glezi erau lipsi\i de putere 9i multi dintre ei izolati. De Ia
22 iunie, Ormonde asedia Dublinul.
J Cistercieni - ordin de cUlug&ri care-$i aveau initial sediul
la Citeaux in Franta. - Nota trad.
36
!n acest ttmp, patrule porneau zilnic din Drogheda sa
supravegheze tarmul, sa scruteze marea. Cir.culau zvonuri
In legiitura cu un plan de debarcare a englezilor in Irlanda,
cu o expeditie de pedepsire menita sa razbune vlctimele
jacqueriei. Irlandezii vorbeau despre marea razbunare
din 1641.
Ca ~i englezii amenintati de Felicissima Armada, ir-
1andezii sperau sa-i oeroteasca vremea rea. Militarii ~i lo-
cuitorii Droghedei erau de acord In a fixa ~iua de 15
augilst ca data..J.imita a p1imejdiei ; mai tirziu zUele in-
cepeau sa se scurteze, se lasa ceata, marea devenea agi-
tata ~i, odata cu vasta tulburare stirnita de echinox, ame-
nihtarea ar fi fast inHtturata. In 1940, engl~ii, teml):Ldu-se
de o debarcare a germanilor, rationasera la fel, fixlnd ace-
ea~i limita ingrijorarii lor : data de 15 august.
f?i iata ca ziua de 15 august 1649 riisarea deasupra Dro-
ghedei ·~i nimic nu se petrecuse. Nici urma de inamic ; pri-
vita de pe tam, marea ram!nea pustie, marea incretita
deja sub aversele de ploaie. Ploaia, care de fapt nu ince-
tase aproape deloc - toata vara nu fusese o zi senina - ,
punea din nou stiipinire deplina pe insula verde, i~i in-
tindea mantia deasupra ei. Pe ulitele strimte ~i gloduroase
ale Droghedei, civili ~i militari, barbati, femei, copii wn-
blau prin ploaia ocrotitoare. In tavernele !ntunecate cu
piimint pe jos acoperit cu paie, foarte putin deosebite de
grajduri 0i de locuinte, se auzeau voci sparte ~i se rilspin-
dea miros de bauturii.
Dimineaya sunasera clopotele bisericilor ~i manastiri-
lor, credindo;;:ii - toti- oan1enii aceia erau credincio£?t -
se. inghesuisera in mirosul lumini'irilor la rugaciune, sHi-
yind-o pe Fecioara ~i aducindu-i multwniri, iar calugi'irii
de !a' biserica Sfinta Maria de Ursa i~i continuasera psal-
modiile pini'l in amurg, intrfnd in noapte.
Ziua de 16 august rasari in ploaie 0i ceata, nimic nu se
schimbase 0i bi'i.trina navii Drogheda luneca inca o data
lin spre toamna ~i iarna.
La sfir0itul dupa"amiezii acelei zile, trei ciilareti .stro-
piti cu noroi din cap pina-n picioare ~i ai caror cai fume"
gau trecura in goana barbacana care apara intrarea in
Saint-Laurent Gate. 0 clipa mai tirziu, $tirea umbla din
gura-n gura : . . . .
Englezii sint la Dublin.
37
Toate biserici!e vechi din Irlanda slnt lipsite de aco-'
peri~, ·iar Irlanda este una din ~arile unde ti se aJ:"ata cele
mai --numeroase rU:ine, ·mai mult -sau mai putin interesante,
dar toate autentic vechi. Se lntlmpla extrcm de rar ca ln
legatura eu vreuna din -ele sa nu fie ros.tit, uneori cu aoel
sumbru umor specific irlandez, numele lui Cromwell. in
jurul acestui personaj s-au polarizat distrugerile, cruzi-
mile, macelurile savir~ite de cincizeci de calai ai Irlandei.
Oliver Cromwell nu mai e un om, d un fel de entitate uci-
ga~a, devastatoare.
Armata de interventie a lui Cromwell din 1649 era nu-
meroasii - dou&sprezece mii de omneni - ~i bine inar-
nlata -pentru vren1ea respectiv& : tunuri, cal&reti, l&nderi,
mu~chetari, care mai purtau acest nume,. de~i aveau pu~ti
cu cremene, mult superioare vechilor muschete. ;,Fierul
de lance" allui Cromwell era un regiment de cavalerie al-
catuit din voluntari selectionati, carora le cerea sa posede
trei insu~iri : tinerete, rezistenta ~i fanatism religios. Este
vorba de vestitele ,,coaste de fier", corp de elita In care
instructia ~i disciplina erau exacerbate p[na 1a o limita
aproape neomeneasca ~i ln care era mare inghesliia'lil. ca
sa patrunzi. Mutatis mutandis', ,coastele de fier" prefi-
gurau oarecum Waffen-SS 2 • I~i faceau rugaciuniie ·!m-
preuna d'im:ineata ~i seara ~i intonau psalmi lnainte de a·
porni Ia lupta. ·
De lndata ce sosi la Dublin, corpul expedijionar matura
trupele lui Ormonde.
- Acum vom porni !mpotriva Droghedei, declara
Cromwell acolijilor sai. Vom soma ora~ul sa se predea.
Dacii refuza, vom trece garnizoana ~i pe locuitori prin foe .
~i sabie. Trebuie sa dam o pilda de Ia inceput, ca .sa evi-
tam o serie de asedii lungi ~i costisitoare.
1
mRult mait.P:')tin cru~ ca ~i Cadr~l a! n-:ea, p~imhu'l ~edge al
estaura 1e1 , nu vmau sa va a mormmtu me 1zm u-se
I•
It
din nou peste ei. Richard Talbot, duce de Tyrconnel, ri-
dica o armata imensa pentru vremea respectiva - ,a sutil
de mii de salbatici lihniti 9i zdrentaro9i" - dispu9i sa
lupte cu oricine arbora pavilion englez. Impresionat de
aceasta mi~care, regele surghiunit, caruia Ludovic al
XIV-lea i! dadu cu imprumut citeva nave, se intoarse. Dar
nu in Anglia, ci in Irlanda.
Era o neintelegere !a mijloc. Irlandezii se gindeau : ,0
sa proc!ame independenta noastra", cita vreme intentia
celui ce se intorcea era de a domni din nou peste cele trei
regate ale sale. Era c!ar ca nu avea sii-~i poata implini na-
zuinta din moment ce-~i alesese ca prim obiectiv Derry
(astiizi Londonderry), ocupat de englezii hughenoti, in fata
caruia s-a impotmolit asediindu-1 zadarnic timp de trei
43
Juni. Putina vreme dupa aceea, stathuderul a debarcat Ja
gurile riului Boyne, linga Drogheda, unde actionasera
,coastele de fier''· Trupele sale i-au zdrobit pe irlandezi
§i Iacob al II-lea a fugit pentru a doua oara 1n Franta.
Tratatul de supunere politica a Irlandei a fast semnat
la Limerick (la sffr~itul anului 1691). Istoricii de profe"
sie relateazii foarte firesc, de parca n-ar fi vorba de o
stipulatie apriori uluitoare, ca acest tratat aoorda ielande-
zilol' libertatea cultului ~i dreptul de proprietate. l\[iirtu-
risesc ca am J'ost nevoit sa fac presupuneri proprii fn le-
gatura cu cauzele acestei marinimii. Poate ca Wilhelm de
Orania a vrut sa-~i manifeste admiratia pentru ultima ba-
talie de onoare data de irlandezi. Mai probabil mi se pare
ca a socotit cii procedeaza politic, ad:\tindu-se moderat.
Nu tinuse insa seama de ,orani0ti". Liberalismul fata
de_ Irlanda nu se lnscria in contextul istoric ; era in8.ccep~
tabil pentru opinia publica engleza din vremea aceea. Ves-
titele ,legi penale" pe care parlamentul britanic fncepu
sale elaboreze dupa marinimosul tratat de la Limerick va-
desc ca statui englez intelegea sa tragil profituri de pe
urma infr!ngerii militare incontestabile a Irlandei.
Prin aceste le&i, votate cu o vointfi perseverenta ~i rni-
nu\ioasa din 1695 pinilfn 1727, orice irlandez catolic pier-
dea din nou toate drepturile sale politice, libertatea cultu-
Jui, drep\ul la alta instruc\iune in afara celei elementare,
dreptul de a exercita orice profesiune libera in afara celei
de medic, dreptul de a poseda o proprietate 1n afara uneia
foarte mici, dreptul de a depune o marturie fara restric\ii,
dreptul de a poseda orice fel de arma, de a avea un cal ce
valoreaza mai mult de cinci livre etc. Aceste interdictfi
umilitoare sau vexatorii ori intentional degradante decur-
gcau toate dintr-un principiu enun\at intr-a admirabiHi
forma solemna de catre lordul-cancelar Bowes : ,The law
does not suppose any such person to exist as an Irish ro-
man catholic" (,Legea nu recunoa~te existenta ca per-
soana a unui irlandez romano-catolic"). Poate pentru
prima cadi ln istorie o comunitate umanii alciituitil din mai
multe mii de persoane era scoasa legal in afara legii.
44
zecile de mii. Drama irlandeza continua ~i in zilele noas-
tre. Am hotarit s-o prezint in primul rind din cauza aces-
lei infiori\toare actualitati ~i, de asemenea, pentru ca
exemplul irlandez este eel J'are pune in lumina eel mai
!impede ingr6zitorul proces care duce de Ia presiunea asu-
pra con~tiinjelor Ia lupta armata ~i Ia exterminare. Acum
cred ca trebuie sa ne intoarcem pufin lnapoi ~i sa exami-
nam lucrurile de Ia inceput.
CONTESTAREA ROMEI
54
menea lui. Erau a1natori de frun1usete, de ·eleganta, chiar
de pretiozitate. Puteau oare fi numiti ei credincio$i ? Nu
se duceau la biseric& decit daca vreo ceren1onie sau vreun
orator le st.irnea curiozitatea ; se duceau ca la teatru, se
con1portau ca la teatru, conversind, oferindu-J?i bomboane,
fiicind parada de ve'lminte luxoase, de bijuterii. Extraor-
dinara prosperitate a Florentei se mauifesta in imbrii-
c&minte ; chiar omnenii din popor erau lnveJ?mlntati cu
gust ; orice multime florentina era o desfatare pentru ochi.
Lauren\iu de Medici era tiranul ora,ului, despot lumi-
nal, iubitor de fast, inteligent, inc!ntator. Temut, dar
lingu$il. Lua parte personal Ia lucriirile $i intrecerile
Academiei platonice. Platon 'li Aristotel erau considerati
18. Florenta lun1inile calauzitoare ale oricfi.rei glndiri ; ei
stlrneau un interes p&tin1a~ pin& ~i ln manastiri, unde
operele lor erau citite mai degrabii decit scriptura. ,Nu
citili epistolele sfintului Pavel - 1i sfiituia cardinalul
Bembo pe calugari -, stilul acesta barbar ar putea sa
vii strice gustul".
Din aceastii cauzii, preclicile erau stralucite. La vremea
respectiva, idolul era dominicanul Mariano de Gennazzabo.
,Fe fratele Mariano nu-llntrece nimeni in ceea ce priVeJ?te
cuno,tintele in materie de teologie - scria Angelo Poli-
ziano. - Vocea sa e armonioasa, expresiil-e alese, senti-
mentele nobile $i grave. Prin argumentele sale exercitii o
presiune, prin replicile sale intiire,te cele spuse, prin
istorisirile sale incinta, prin dulceata rostirii sale i 0i cuce-
re,te auditoriul".
in primiivara anului 1483, preotul de La biserica San
Lorenzo a dat de ~tire ca ln anul acela predica dinaintea
postului Pa,telui avea sa fie \inutii de o alta fata biseri-
ceasca. N umele respecti v nu spunea nin1ic, nim&nui. Ama-
torii erau dezamagiti 'li curio~i totodata. Sentimentul din
urma precumpani totu,i, astfel incit biserica se umplu ~i
de rindul acesta.
Noul predicator despicii rindurile, lnaintind spre am-
von. Slab, pricajit, cu. capul aplecat ; gluga, Iasala pe ochi,
aproape te impiedica sa-l vezi Ia fata.
_ Odatii ureal pe amvon i$i lasa gluga ln jos, descope-
rincl un chip tinar, dar supt, smolit, brazdat de zblrcituri,
o gura mare cam strimbii, ochi sfredelitori sub sprincene
stufoase.
55
Predica incepu cu citeva citate din evanghelie, nimic
original. Vocea era neplacuta. Prima dezvoltare paru de-a
dreptul elementara, de un academism lipsit de stri\lucire.
Unii amatori de predici cascara zgomotos, altii se indrep-
tara spre ie~ire. Aceasta atitudine il irita pe semne pe ora-
tor, caci deodata glasul sau i~i schimba registrul, crescu,
~i el incepu sa gesticuleze. Ii infierii pe cre~tinii carora
orice pocainta, ba chiar orice necaz trecator le inspira
oroare, ci'tindu-i pe proroci, cam la nilnereaHi, dupa cit se
parea. Ascultatorii il priveau cu uimire ~i plini de conster-
nare. S-au auzit murmure, apoi altii au dat sa piece.
Predicatorul furios ~i parca paralizat incheie scurt, i~i
lasa gluga pe ochi, cobori din amvon. Se auzira citeva
hohote de ris la trecerea lui.
A intrerupe seria predicilor dinaintea postului Pa~ti
lor dupa prima predica era cu neputinta. Pe cit se pare,
numarullor a fast redus, dar nenorocitul calugar a trebuit
sa mai predice de citeva ori la San Lorenzo, in fata unui
· public' din ce in ce mai putin numeros. Pina !a urina nu
mai ramasesera nici douazeci de oameni. A glasui in pustiu
era o incercare umilitoare. Calugi\rul care era supus la
ease numea'Girolamo Savonarola.
Predicatorul lipsit de spoiala, ba chiar . de maniere,
nu era· un· orri din popOr. M.mn.a sa, Elena Bonacossij se
triigea din seniorii de Mantova. Tatal siiu, tirgovet din
Ferrara, lipsit de avere, avusese un stramo$ cunoscut !a
Padova. Bunicul, Michele Savonarola, era un om invatat
$i un fel de sfint. Angajat medic particular a! ducelui
· d'Este, 11 lua adesea cu dinsul Ia caste! pe micutul Giro-
lamo, pe care 11 instruia, 11 cre9tea in sentimentul pietatii,
in pofida mediului moral foarte frivol. De pe o pozitie
oarecum subalterna, Girolamo, plapind, bolniivicios, pri-
vea cu ochi rai serbarile aproape pagine pe care le dadea
ducele. Rezultatul acestei educatii. fu cii la douiizeci de
ani Girolan1o, :intors acasa la p&rintii sEd, care doreau
si\-1 vada imbrati~ind cariera medicala, fugi in toiul nopjii
~i batu la poarta mi'mastirii dominicanllor din Bologna.
- Vreau sa rna calugaresc.
Scrisoarea pe care o scrise a dona zi tati\lui sau !nee-
pea astfel : ,MotLvul care rna determina sa iau c·alea
bisericii este urmatorul : in primul rind marea mizerie
care domne~te ln Iun1e, apoi nedreptatea: oameiiilor, ¥io-
lurile, adulterele, tilharia, trufia, idolatria, crudele bles-
56
ten1ede care e mlnjit veacul nostru, dici nu g8.se~ti nicB.ieri
pe ci_neva care sa fadi binele .. :·.
Ajuns, cfllugar, Savonarola se constringe cu patim8. .;;i
chiar cu un soi de masochism la posturi, la mortifica:rea
c8.rnii .$i la muneile cele mai grele. Dupii trei ani e insclr-
cinat cu instruirea novicilor~ apoi e in1plns catre predicU
~i aici dil gre~. Nu-i place sEt-.c;;i insu~easca metodele ~i
procedeele elodntel academice, pe atunci Ja mare cinste.
Incearca sa vorbeasca oamenilor in gralul viguros .';)i chiar
grosolan care-i vine in mod firesc pe buze, dar plictise.;;te
;;i displace. Displace pretutindeni uncle preiica : Ia San
Gimignano (nu e de mirare, 01'39Ul sau natal), la Ferrara,
!a Brescia, In diverse ora.c;;e ale L0n1bardiei unde este trin1is.
ln sflr:;;it, in primavara anulull483, e~ueazil la Florenta.
GO
de treisprezece ani. Inocentiu al VIII-lea ii acordase ran-
gul de cardinal pentru a multumi pe tatiil acestuia, Lau.;·
rentiu MagiJJificul, care ~i-a dat fata dupii unul din bastar- ·
zii sai, ai lui Inocentiu al VIII-lea, piirintele a ~apte copil
din flori, !n pofida unei siiniitiiti ~ubrede. lntr-o bunii zi,
plB.plndul acesta se simti foarte rau, trupul nu mai primea
nici un fel de hranii. .
',_ Sa i se dea Iapte de mama, spuserii medicii.·
,Bi\u timp de o saptaminii, dar puterile 1l liisau in
continuare. Medicii avurii alta idee :
- Ar trebui singe de om.
Trei donatori, chipurile voluntari, · i~i jertfira vi.ata.
Acest mnanunt, cunoscut in afara Vaticanului, facu o
impresie cu atlt mai proastii, cu cit primul medic a! papei
era evreu. Se vorbi despre omor ritual. Din fericire, bol-
navullnuri foarte repede, inconjurat de toti copiii s8.i.
Exact Ia o !Lmi\ dupii aceasta, urma~ul sau, Alexandru .
a! VI-lea, incununat Ia biserica sfintu! Petru din Roma,
striibiitea ot'a~ulimpodobit in aclamatiile multimii. Era un
biirbat foarte frumos, in virstii de ~aizeci ile ani, dar par!nd
cu zece ani mai putin. Cali:irea un splendid cal alb, escor-
tat fiind de cardinali $i de cavaleri in armura, tot ciilare.
Pe cap avea o 1nitra stralucitoare, scinteind in soare, ~i era
lnve;;mintat in haina alba pontificalii, ·de sub care ie$eau
cizmele. De•i adeviiratul sau prenume era Rodrigo,
Alexandru al VI-lea este cunoscut sub numele de Alexan-
dru Borgia.
Se ~tie astazi cii literatura romantica a adaugat mult la
faima familiei Borgia. Vestita otrava de familie de care
Alexandru s-ar fi slujit sistema tic este o legendii. Nu intre-
tinea relatii incestuoase cu fiica sa Lucretia, care a fost
in alt feLo victimii a Vaticanului (de dragul unor combi-
nali\ diplomatice) ~i care a ajuns in cele din urmii o
admirabilii suveranii a dueatului Ferrara. Cezar Borgia,
unul dintre fii, nu era desigur un om blind sau plin de
scrupule, d.ar ce om la putere avea aceste insu~iri in epoca
respectiva ?
Viitorul Alexandru a! VI-lea avusese, pe vremea clnd
era cardinal-diacon (promovat in aceasta functie Ia doua-
zeci ~i cinci de ani), doi copii de la o femeie de nimic, apoi
alti patru de Ia Vanezza Cattanei, ilustrii frumusete ro-
mani\, Venus a lui Tizian. Toti ace~ti copii nu erau deloc
{in uti ascun$i, ci recunoscufi in mod legal, iar cardinalul
61
Borgia, neavind in mlnte altceva declt sa le asigme un
viioor stralucit, obtinuse de la Inocentiu al VIII-lea pentru
micut1:1l Cezar,. atunci in vlrstii de ~apte ani, episcopatul
Valenciei. Deoarece grijile de pontif suprem nu-i diminuau
barbatia, se multumi, oclata ajuns papa, s-o repudieze pe
Vanezza, care i se parea 8.CU111 prea bat:r;ina, :;;i sa-i fadi
cinstea de a-i lmpartii~c culcweul Iuliei Famese, care li
diirui do1 copii 0i pe care o in:;;ela cu alte douazeci de
femei, pastr!ndu-i totu0i neatinsa afectiunea sa. Este
eazul sa replas8.n1 acest co1nportament in nen1aipon1enitul
climat sexwal al epocii respective, epoca nu de libertate,
ci de excese. Desfr!ul nu a incetat niciodata de a fi un
pclcat, dar un pacat de care oan1enii nu erau obsedati $i
pentru care exista multa indulgenta. In plus, ideea ca cei
rnari aveau orice drept era aproape unani1n ·aclmisfi.. Nu ~i
de catre Savonarola, care tuna 0i fulgera din ce in ce mai
violent lmpotriva acestei coruptii.
- Biserica va fi reforn1at8., dar inainte de aceasta
Italia va fi flagelata 0i lucrurile s-au 0i pornit ! Crede-
~i-ma, in curlnd va veni un om numit Cirus. Dumnezeu
fl va cS.Hiuzi ~i nimeni nu va putea sa i se in1potriveasca.
Va cuceri cetatile si fortaretele si orice act de curaj va
fi 2>drobit ... Cind va veni, .atunci, Florenta, tu vei fi ca
intr-a stare de betie 9i nu vei :;;ti spre cine sa te indrepti.
Aceasta prorocire, lansata pe un ton apocaliptic din
inaltul amvonului, nelini9tea cu atlt mai mult, cu cit, in
urma cu citiv.a ani, Savonarola prezisese exact - fn
particular, apoi prezicerea se raspindise - data mortii
lui Laurentiu de Medici ~i cea a lui Inocentiu al VIII-lea.
,Lucrurile s-au 9i pornit". In satele din jurul Florentei,
oamenii priveau :in zare ; in ora~, dH&torilor veniti de
departe li se puneau intrebari.
Ceea ce se pornise era arm_ata regelui t\:;1~-i~~l; fonnata
din opt mii de elvetieni, arca:;;i scotieni, pedestra$i in parte
spanioli 9i o cavalerie intru totul nationala; floarea nobi-
limii, trufa')a pe cai, curajoasa 9i neavincll habar ide tac-
tlcii. Aventura e9uata pina in cele din urm i a acestei
armade in Italia nu ne intereseaza dec1t prin efectul care
1-a avut asupra destinului lui Savonarola. Ace! Cirus ves-
tit de el era Carol al VIII-lea ; in virstii de douiizeci 9i
doi de ani, cu un trup plapind :;;i un cap prea mare, plin
de himere, era totu9i un redutabil sef de armata. La apro-
pierea lui, Florenta nu 9tia ce sa facii. Laurentiu Magni-
62
ficul mort, becisnicul sau fiu Petru fugar, cui sa tncre-
dintezi soarta ora~ului ?
- Lui Savonarola, care a prevestit ce se intimplii
astil.zi !
Strigatul era unanim. Senioria, oligarhie rezultatii din-
tr-un sufragiu in trei trepte, in m1inile careia ajunsese pu-
terea odatii tiranul disparut, ceru staretului-proroc sa
preia conducerea unei solii lnsa.rcinate sa ias& in intlin-
pinarea cotropitorului ~i sa obtinii de la el sa crute ora~ul
fiira sa cearii prea multi bani. Savonarola primi ~i obtinu
c1~tig de cauza, adreslnd regelui Frantei cuvinte · dulci ca
mierea insotite de tainice amenintari. Pentru cursu! pe
care 11 va lua cariem sa mai tlrziu, ar fi fost mai bine sa
e~ueze.
Savonarola vorbea acum 1n fiecare zi in fata a trei-
sprezece mii de oameni, succesul scm depa~ea tot ce se
pomenise plnii atunci in Europa. Oameni ca Botticelli,
della Robbia, Michelangelo, Guicciardini, Machiavelli, John
Colet, Commines, acela~i Pico della Mirandola ~i al1:ii
aproape tot atit de vestiti se pierdeau cu umilinta in
multimea de Ia picioarele amvonului. Acest succes ar fi
putut sta oare Ia temelia unei reforme morale a lntregului
cler ~i a papalitii.tfi, a unei reforme in materie de unitate
a bisericii ?
Am fi putut sa ne punem aceasta intrebare. Nu ne-o
mai punem, de lndata ce vedem cu clta nesiibuintii con-
fundi\ Savonarola m]siunea sa spirituala ~i mm,alii cu o
chestiune politicii :
- 0, poporul meu ! Tu ~tii di nu am vrut niciodata
sa ma amestec in problemele de stat. Crezi cii m-a~ ocupa
acum dadi nu a~ vedea cii aceasta interventie este nece-
sara mlntuirii sufletelor ?
i;li-a bil.gat degetul in angrenaj. Din inaltu! amvonu-
lu:i, Savonarola propune alegerea unui mare consiliu,
,analog celui din Venetia", o lege care sa rmpiedice pen-
. tru totdeauna restaurarea dictaturii, masuri impotriva
cametei, o lege de amnistie generala, egalitatea impozite-
lor, marirea salariilor, pe scurt o serie intreaga de masuri
rationale, cu un entuziasm care face ca pina ~i ultima,
nechibzuita 1n principiu, sa treaca aidoma unei scrisori
prln po~ta:
Florenta, Domnul vrea sa te multumeasca, vrea sa-ti
63
dea un conducator, un rege care sa te cirn1uiasdi. Acest
rege e Hristos.
La Florenta, reprezentantul lui Hristos, rege pe
pamlnt, nu putea fi, desigur, declt Savonarola, predica-
torul tamiiat, care, din inaltul amvonului sau, face ;;i
desface legile.
Ascultatorii continuau sa se inghesuie cu miile in jurul
acestui an1von care, devenise cu atit n1ai interesant, cu cit
oratorul, cu tot atita ardoare, aborda acun1 toate te1nele,
rascolea insa~i substanta vietii lor. Ar~i de aceasta fla-
cara, florentinii frematau, gemeau, hohoteau de plins mai
abitir ca orioind. Ex~stau chiar unii care, du:pa ce varsa-
sera lacrimi innoitoare, in lo~ sa se intoarca in tihna .}a
placerile lor, puneau oarecu1n ,in aplicare inden1nurile lui.
Unii zarafi restituiau banii, i~i ajutau victimele ruinate,
unii so\i adulteri rupeau legi\tura vinovata, unele cochete ( \:
i~i vindeau bijuteriile 0i imparteau banii saracilor. Dar ! ~
prorocului inflacarat nici o conversiune nu i se p8.rea
vreodati\ destul de completa ~i, mai ales, destul de 'gene-
rala ; ar fi vrut ca intregul orali', f&ra nici o exceptie, sa
capete o predispozi\ie spre sfin\enie, poci\in\a, mortificare
a dirnii, in timp ce carnavalul, de pilda, oferea prilej
de dezmii\ ~i de jafuri. rn acele zile, tineri !narmati cu
ciomege atacau treditorii, li eliberau in schimbul unei
riiscumpariiri · - lucrul acesta purta numele de ,tribu-
tul setei" - , se legau cu neobrazare de femei. Cu toate
indemnurile prorocului, functionarii municipali nu cute- I
zau sa interzi.ca aceste practici ri\mase din noaptea timpu· I
rilor, nu se lncumetau sa interzica tot ce tinea de lux ~i
de placeri. I
Ideea geniala ~i totodatii oribila a. lui Savonat·ola a
fost sa se foloseasca de copii pentru a-~i face jocul.
Nu chiar de copii sau nu numai de copii, ci mai curfnd
de adolescenti, de tot acel tineret constituit in bancle 'li
care exista pe atunci ca ~i astazi, derbedei de profesie
'iii, ca in zilele noastre, tineri de £amilie bunii atra'li de I.
aventura 0i violenta, contestatari prin firea lucrurilor,
opu'li adultilor datorita virstei lor ~i resurselor inca nefo-
\·I
l.osite ale naturii lor.
- Veti fi trimi'lii mei, prefectu I mei, solda\ii mei,
le spuse Savonarola. Veti fi militia lui Hristos. .
1 In colegiile religioase, prefectul este reSponsabilul cu disci-
!i ;
':'
plina. - Nota trad, ·
64
Obiectivele desemnate de proroe erau prostituatele;
femeile provocatoare sau numai cochete, snobil elegariti,
petrediretii, jucatorii, ·cavalerii prea str&lucitori,. cei care
d&deau serenade, pe scurt tot ceea ce fusese vre1ne atit
de inde!ungatii gloria ~i podoaba Florentei. Odata euvin""
tul de ordine dat, nu a trebuit repetat de zeee ori derbe-
deilor. S-au n8.pustit in bande necrutatoare asupra orar;m-
lui, hiirtuind, maltratind, jefuind vietimele ; unii nenoro-
eiti au fost literalmente omorlti, femeile tratate eu sadism,
ranite.
- Faeeti nebunii de dragul lui Hristos ! striga
Savonarola tinerilor siii slujitori fanatici.
Insufletirea lor era atit de mare, ineit au fost vazuti
b&ieti tineri atac:lnd ~i devastlnd cofetiirii f&ra sa ia nimic
pentru din~ii, numai pentru a pedepsi ~i a impiediea
likmnia.
Un torent de patima nu poate fi oprit, trebuie a;;teptat
sa se seurga ;;i era doar vorba de patima tineretii. Mili-
tia lui Hristos nu se n1ultumea s&-..;;i exercite puterea :in
strada, ea r'ivnea sa domneascii ~i in- case, In familii.
Masca hidoasa a iscoadei se a;;ternu pe ehipul tineretului :
,Cutare fata prime;;te biletele de dragoste. Cutare ;;i eu-
tare au jucat zaruri pe bani in cutare zi, cutare ora. Tatal
meu blestema, l-am auzit". Regimurile politiste au lncu-
rajat aeeste denunturi abjeete. Este uluitor clnd te gin-
desti cii ele emu ineurajate in numele lui Hristos.
'Este uluitor cind te ginde9ti ca un Ol\a~ intreg a rabdat
aceastii sclavie timp de mai multi ani. Dueele de Mantova a
primit o serisoare de Ia ambasadorul sau : ,Un ca!ugar
'dominican a riisplndit teroarea in rindurile populatiei ln
a9a n18.sura, lnclt toti locuitorii au devenit evLavio~i, pos-
tese trei zile pe saptamlna eu piine ;;i apa 9i doua zile eu a pi\
9i vin. Fetele 9i o parte din femeile maritate s-au lngropat
in manastiri, astfel ineit in Florenta nu se mai viid decit
chipuri de tiner.i, barbati 1?i fe1nei bB.trlne".
Vag con;;tient ca era o imposibilitate sociologiea sa
desfiintezi cu desB.vlr.<;>ire orice fel de serbB.ri, Savona-
rola autoriza sarbiitorile religioase. Dar el le voia tara
fast, fara stralueire. Se mergea la tara in grupuri 9i se
c'lntau pBalmi in jurul unei statui a lui Iisus copil. Exis-
tau de asemenea ,baletele sacre", a c8.ror rinduiala era
fi::roti\ eu strictete. Trei cereuri concentrice, eel din eentru
alcatuit din biiieti costumati in ingeri, al doilea format
65
din tineri ~i adulti, iar eel din afara d;n hatrini, purtind
pe. cap cununi de flori. Tot acest ansamblu )opaia. cinta
~i se invirtea ; fiecare balet putea dura ore intregi.
Citeodatii batrinii, cu cununile de flori strimbate pe cap,
cii.deau sfir~i)i de obosealii.. ·
Dupe. o vreme, constrlngerea incepu sa devina apasa-
toare. Dar nimeni nu cuteza sa cirteasca impotriva lui
Savonarola, predicator sau legiuitor ; intreaga Floren)a
plinsese Ia predicile sale. $i razvriitirea impotriva unei
rinduieli morale comport& intotdeauna riscuri. Nu rB.minea
decit sa fie folositii o armii foarte veche ~i intotdeaut\a ·
eficace : calomnia.
- Vii aduceti aminte de toate obiectele acelea de pre),
toate comorile fncredin)ate lui Savonarola ~i miiniistirii
sale atunci cind au venit francezii ? Proprietarii lor se
gfndeau cii le pun La adiipost ; or, nu li s-a restituit totul.
$i oamenii care au suferit de pe urma acestui lucru nu
indr-iiznesc sa spuna nimic.
Intre ordinele religioase a existat dintotdeauna o riva-
litate. Franciscanii, care ascultau aceste vorbe acuza-
toare sau in doi peri, tiiceau, dar chipul lor era destul de
griiitor. Adeptii ciilugiirului se ariitau indigna)i, se mani-
festau cu violentii, cu prea multii violentii, furia lor ma-
terializa zvonurile : ,Nu e fum fiirii foe !" ; douii tabere se
mfruntau pe fatii. Iar Savonarola nu actiona cum trebuie,
prorocea ~i mai mult, vestea cii furia Domnului se va
abate asupra Florentei, se fmpotmolea in treburi politice
cu prilejul trecerii lui Carol al VIII-lea spre nord, se liisa
pungii~it de acest suveran in legiiturii cu restituirea Pisei.
Opozitta impotriva lui Savonarola devenise deschisii, ea se
manifesta pinii ~i in palatul senioriei.
In 1496, de ziua Iniiltiirii, amvonul de la Santa Maria
del Fiore, unde urma sii predice ciilugiirul, a fast minjit
cu gunoaie ~i drapat cu o piele de miigar. Adeptii au curii-
tat 1a timp toate murdiiriile, dar in timpul predicii a izbuc-
nit o inciiierare. Savonarola a trebuit sii-~i intrerupii
predica ~i sii se ducii s-o termine la miiniistirea San Marco,
ocrotit de o gardii inarmatii cu liinci ~i siibii.
11
-----------------~--~
I
I
I'
I1':
LUPTA LUI LUTHER
Pi1·jolul
U2 I
I
I
I
1
de osta§ii sai, a murit. intr-a capetii din apropiere. Dupa
ce B-"a :spovedit ~i a primit >mparta~ania, ~i"a dat duhul
mur:marind : ,La.Roma ·! La Roma !"-~
Autortil acestui dintii reportaj era orfevrul Benvenuto
Cellini, .care adauga ca el era eel ee-l omorise pe Bourbon
•cu lovitura de archebuza. Memoriile lui Cellini, care
contin numeroase amanunte despre invadarea ~i jefuirea
Romei, sint extrem de pitore~ti ~i, ca aproape toate me-
moriile, in mare parte mincinoase. Dar alti soli adusera
alte ~tiri :
- Tineretul Romei se bate viteje~te. El tine in Joe
pe cotropitorii care patrund inauntrul zidurilor. Din pa-
cate, ace~tia creeaza alte sparturi.
A doua zi, 7 mai :
-Garda pontificala ~i tinerii nu mai lupta. Se .crede
cii au fost omorlti aproximativ patru mil dintre aparil.tori.
Clement al VII-lea i~i acoperi fata cu miinile, auzind
aceasta veste. Nu era nimic in comparatie cu ce avea sa
urmeze.
- Trupele imperiale s-au impra~tiat prin ora~, pre-
tutinden! rii.sunii. fluiere ~i tobe. Soldatii patrund in case
~i intii .1i omoara pe hiln~ba-ti, taindu-i 1ca pe ni.;;te porci in
plina stmda. Apoi se inapoiaza ca sa violeze femeile,
schingiuind ~i omorlnd pe cel-e care lnoeardi sa se impo-
triveasca. S-au vazut marne care ~i-au injunghiat fiicele
mai curind deelt sa le lase sa cada in miinile soldatilor.
Cadavrele sint aruncate pe .fereastra.
,'Soldatii se ·indeletnicesc ~i cu pradaciuni1e. Iau aurul,
arglntul, bijuteriile, vasele scumpe ~i nu dau ui-tB.rii niei
tablourile sau stofele. Ei ard ·car·tile ~i obiectele care li se
par Iipsite d·e valoare. Se slujesc de aceste ruguri ca sa
arda picioarele locuitorilor, pentru a-i face sa marturi-
seasca uncle ~i-au ascuns banii. Au fost vazuti soldati
care zdrobeau dintii vktimelor lor, care le taiau ure-
chile·~i le sileau sale miinince.
Vaticanul nu a fost crutat, din el se inalta flacari ~i
fum. L-au cotropit germanii. In genere, spaniolii se fe-
resc sa atace lB.cal}urile sfinte, dar in rest cruzimea lor e
infior&toare".
Aceasta marinimie a spaniolilor fata de ceea ce tinea
·de .religie- nu avea sa -durez.e 1nult ; -eurind aw fost 9i -ei
vazu'ti. navalind in -miinastiri, pr&dind ~i violind, luind
parte Ia toate sacrilegiile.
113
La 8 mai ~i in zilele urmatoare au sosit alte ~tiri :
- Germanii instalati in Vatican striga : ,Traiasca
papa a! nostru, Luther!". Se <imbraca in bataie de joe in
straie preote~ti ~i maimutaresc procesiuni ~i slujbe. Pln-
garesc sffnta cuminecatura. Au organizat o caricatura
de conciliu ~i apoi au adus calugarite ca sa-~i bata joe
de ele in cursu! unei orgii.
- Un preot a fast sugrumat pentru ca a refuzat sa
dea sfinta imparta~anie unui magar. Mai multi episcopi
~i cardinali, imbriicati in ve~mintele lor de mare solem-
nitate, au fost plimbati prin · ora~ calare pe magari. Ba-
trinul cardinal Aracelli a fast culcat de viu intr-un cosciug
~is-a maimutB.rit inmorn1intarea sa.
- Odata trecut primul moment de furie, soldatH evitii
sa mai m&ceHireasca oamenii bogati sau de. vaza, dar pre-
tinct de la ei rascumparari enorme. Pentru.._aceste victime
se plate~te rascumpararea aproape intotdeauna eel putin
de doua ori : o data germanilor ~i o data spaniolilor. Astfel
Christophe Marcel, episcopul Corfului, care fusese stars
de spanioli, n-a putut pliiti germanilor cei ~ase mii de
ducati pe care ace~tia ii pretindeau. Atunci !-au schingiuit,
Hm smuls unghiile ~i !-au legat de un trunchi de capac,
unde se afla t;;i acum, deoarece nimeni n-a putut sau n-a
indr&znit sB.-i Vina in ajutor.
Ceva mai tlrziu :
- Au izbucnit certuri intre romani. Membrii fcimiliei
Colonna, care au trecut de partea f1np8.ratului, s-au n:lpus-
tit asupra membrilor familiei Orsini ~i au ucis mai multi
dintre ei.
Ceata se ridicase. Primavara romani'i era ca!da. Strazile
Romei gemeau acum de gunoaie, de rama~ite de tot
soiul ~i chiar de hoituri. So1datu inca se mai impletkeau
pe strazi in plinii duhoare. Acum cautau de mincare, ciici
un oraf;\ mare in care nu se aduce nimic fl8.minze;;;te
repede. Comandamentul militar nici nu apucii sii organi-
zeze echipe de gropari, cind o alta veste striibi'itu pinii Ia
castelul Sant-Angelo, un singur cuvint :
-- Ciuma!
De Ia marea ciumii din 1348, acest f!agel se mentinea
in Europa in. stare endemic&, rnici focare ce nu se stingea'U
niciodatii. Chiar Ia Rom& se declarase o epidemie cu citeva
saptamini inainte de sosirea trupelor imperiale. -Incetase,
dar acum renii~tea. Bondocul . bacil ataca acum a tit pe
114
romani, c\t ~i pe cotropitori cu o impartia!itate absoluta, .
obligind atit pe unii, c\t ~i pe ceilalti sa sape gropi mari
in afara ora~ului ~i sa transporte acolo cadavrele in
carute, trase curind de oameni, intruclt toti caii fusesera
mincati. &cum erau mincati c\ini ~i chiar ~obolani. 9obola-
nul e eel mai bun transmitator al ciumei. Nu am gil.sit
nidiieri num&rul victimelor flagelului ; cronicarii se nlul-
tumesc sa spunil. ca devastarea Romei in 1527 a fost
resimtita de ora~ tot atlt de greu ca navalirile barbarilor.
Timp de mai bine de o luna, asediatii din castelul
Sant-Angelo, ocrotiti de blocada careia i se supusesera, nu
au fost contaminati de ciuma, dar foametea nu i-a crutat
nici pe ei. Insu~i papa a fost nevoit sa manince iarba
care cre~tea in gropile castelului.
Papa lua legaturil. cu Pompeo Colonna, care accepta
rolul de mediator pe llnga Carol Quintul. Suveranul pontif
1i descrise· cu elocventa lngrozitoarea stare in ca·re se afla
ora~ul etern : ,Prea iubite flu, nu mai .avem sub ochii
no~tri decit un cadavru in zdrente". Raspunsul : ,Pretul
de rascumparare a papei e stabilit !a 400 000 de ducati de
aur. Va r8.1nine prizonier pin& la plata integral& a sumei.
Va ceda impil.ratului ducatele de Parma ~i Modena, plus
ora~ele Ostia, Civitavecchia ~i Citta di Castello".
Nu avea altceva de facut declt sa primeasca. Odata
acordul semnat, trupele imperiale au ocupat imediat cas-
telul. Clement a] VII-lea dispunea de ,trei cufere pline
cu monezi de aur" ~i puse sa fie topite m"i multe ~iare ~i
odoare scumpe. Toate acestea inca nu acopereau suma.
Carol Quintul trimise un temnicer ca sa-l pazeascil. pe
papa : un- arab, pe nume Alarcon, acela~i care-I p&zise pe
Francisc I clnd fusese in captivitate.
Patrunzind in caste!, trupele imperiale adusesera cu
ele ~i cltiva bacili, astfel ca mai multe persoane din antu-
rajul suveranului pontif murira de ciuma. Aceasta capti-
vitate era foarte aspriL Zadarnic scrise Clement a! VII-lea
in dreapta ~i in stlnga, spre a incerca sa obtina completarea
sumei de r&scump&rare.
In ziua de 12 decembrie, ca in fiecare dimineata,
eitiva slujitori de !a bucatarii ie~ira din castelul Sant-
Arigelo cu co1?uri in min& ca sa caute ceva de-ale gurii pe
la tara. Unul dint~e ei era papa Clement al VII-lea.
Cellini a ·infati~at aceasta evadare in versiunea lui.
Cica el insu~i i-ar fi procurat sfintului parinte un costum
115
in care sa· se deghizeze, dar nu de slujitor de bucatad.e, d
de negutator, ~;i ar fi cusut ni:;;te diamante in c&ptu$zll~L
Ce diamante ? Clement al VII-lea nu mai poseda nimic.
N-.are importanta. Suveranul pontif reut?i sa ajungi3. Ja
Orvieto, Ia _douazeci ;;i cinci de leghe de Roma. Papii deti-
neau acolo un caste! destui de bine 1ntiirit. Aflindu.-se la
adfipost, Clen1ent al VII-lea negocie din nou, prin corespon-·
denta, cu Carol Quintul. Conditiile pe care le accepta li;
cele din urn1& erau, in afar&. de cmnpletarea sumei de ras.,.
cun1pi'irare, aproape tot atit de grele ca r?i prin1ele. Una
dintre clauze stipula ca Clement aT VII-lea sa-l uJ:ga pe
C...arol Quintul impar·at al Germaniei, in1par.at ronHln ~i
rege al SpanieL Aceasta ceremonie avu loc la 24 februarie
1530.
Trupele de ocupatie evac-uas-era terenul la 17 feb:ruarie
1528. Ele au lasat in urma lor citeva sute de soldati
b:Jlnavi la pat. Omnenii ace;;;tia ~1-au avut a se preocup.a.
r11ult timp de lnsanato~irea loL Zbirii din clanuJ Orsini',
care .au p8.tl'uns ln ora$ a doua zi dupa evacua.re, i--au 1-n-
junghiat ~n culcu~urile lor mizere.
128
preo~i ignoranti, prelafl avizi, maniistil'i care adiipostese
scandaluri, inilioane de suflete in pariisire. lnsu;;i rege!e ar
vrea sa ia initiativa unei reforme.
Sintem ·in anul 1484. Luther nu are nici douiispre-
zece luni. E un prune care scinoe;;te.
Jean de Rely, care vorbe•te in fata regelui ;;i a celor
douii sute optzeci ;;i patru de deputati intruniti Ia Tours,
nu este singurul care demasdi abuzurile. La Paris, fran-
ciscanul dlivier Maillard tuna ~i fulgerii tot at!t de tare
ca Savonarola. La Notre-Dame, Jean Saulin vocifereaza
impotriva prea marii bogiitH a prelatilor ;;i spune cii bi-
serica trebuie reformata, ,inceplnd cu cei care -O con-
due". Scriitorii publicil. lucriiri pe aceea;;i temii. Jean
Bouchet, in Deplingerea bisericii militante, denunta mi-
zeria moralii a clerului ;;i cauza ei primordialii, simonia.
Jean de Rely vorbe;;te in continuare in fata deputa-
tuor. Acum spune cii clerul ;;i credincio;;ii ar fi in ci;;tig
dacii. ar cunoa;;te mai bine scriptura. In curlnd regele ii
va comanda o traducere a Bibliei.
Pe vremea aceea, trebuie s-o repetiim, Luther nu era
dedt un prune. Perspicacitatea aceasta pe care o des-
coperim la Tours, aceastii dorinta inteligentii de a in-
fiiptui o reforma in slnul bisericii - precum ;;i uncle
reforme deja realizate, ca cea de la maniistirile Cluny
'ii Fontevrault - impresioneazii atunci cind, privind
oeva mai departe in viitor, vedem la ce nebunii avea sii
dea loc nu-ul opus de unele puteri, de unele pozitii do-
blndite dorintei legitime de reforma. Roma nu a avut
monopolul orbirii ~i al surzeniei. lnainte de a ajunge la
miezul dramei fratricide, nu e lipsit de interes sa cerce-
tiim putin meeanismul care fn Franta a facut-o ine-
vitabila.
~·
studii.
Farel scoase un r5get clnd auzi un cledc spunind ca.'
vrea sa se piistreze disponibil. i
- Am s8.-l rog pe Dumnezeu, sflr~;;i e] prin a striga,
sa blesteme studiile tale daca refuzi sa munee.ti aiei
)'
pentru cauza lui Dumnezeu ! I'"
Calvin se uita la el oarecum ingrozit. In eele din urma
declarii di va riimine. 1
Prima sa perioada de 9edere la Geneva a durat eeva
mai putin de doi ani 9i s-a ineheiat cu un esee. Insareinat
de consiliu sa-i determine pe genevezi ea in eel mai scurt
termen .,sa traia.sca In conformitate eu cuvintul Domnului",
150
Calvin redacta pe data lucrarea Articole despre disciplina
ecleziasticii. Primul obiectiv : sa mature orlce urma a
cultului catolic. Era u~or. Echipe de oameni plini de rivnii
despuiau bisericile, devenite temple, de statui ~i de toate
imaginile. Obiectele nu se apara. Oatolicii rama~i in ora.,
nu indrazneau sa oricneasca. Dar Calvin int1lni opozitio-
ni~ti in rindurile reformatiJor. .
Articolele stipulau ca toti 1ocuitorii vor face in public
o confesiune de credinta, ca copiii vor urma lectii de cate-
hlsm, di imparta~ania cu ambele cuminecaturi va fi prac-
ticata o data pe luna, dar ca cetatenii nevrednici vor fi
exclu~i de la aceasta ceremonie. Excomunieati,, spunea
textul.
- Si cine vor fi cei nevrednici ?
- 6an1enii cu purta.ri necuviincioase.
'-- :;li cine ii va desemna ?
- Preotii.
Genevezilor li s~a parut prea de tot ca preotH sa
instituie o cenzura morala. In ziua de pa~ti a anului 1538,
Calvin, predicind Ia catedrala Sfintul Petru, a proclamat
ca refuza sa acorde imparla$ania cu ambele cuminecaturi
unei asistente in care se aflau, desigur, oameni adulteri
sau care blestema. A doua zi, adunarea generala 1-a sur-
t;hiunit din ora~.
Opera scrisa a lui Calvin cuprinde cincizeci ,t noua de
volume in-octavo, aproape patruzeci de mii de pagini.
Totu$i, Kar 1 Barth, unul dintre cei mai mari teologi ai
Reformei, s-a ridicat impotriva folosirii termenilor de
calvinism ~i luteranism, care ar putea l&sa impresia, dupa
p&rerea lui, di exist& doua doctrine fundamental deose-
bite. Nu vom lncerca aici nici miicar sa definim calvinis-
~pul, a1?a cum il consider& cei care accepta s&-1 numeasdi
astfel. Vom aminti numai ceea ce este indeob~te admis, ~i
anume ca conceptia lui Calvin despre ,mintuirea prin
credinta ~i nu prin fapte bune" era inca ~i mai riguroasa
decit a lui Luther. ,Servul arbitru" al primului reformator
este Ia Calvin impins Ia extrem in ideea sa centraHi a pre-
destinarii. ,Noi numim predestinare sfatul etern a! lui
Dumnezeu prin care el a determinat ceea ce trebuie sa
facii dintr-un om oarecare. Caci nu-i creeaza pe to\i
deopotriva, ci pe unii Ji sorte~te vietH ve~nice, iar pe altii
151
dcunnblrii pe vecie~'. In conceptia lui Calvin, aCeasta doc-
trina, recunoscuta chiar de el' ca fiind- cu1nplita, nu trebuia
sa dudi. la un fatalism care sa ingiiduie .tpate ticalo~iile
(,,Grice a~ face, sint ales sau osindit dinainteH), ci, din1po-
trivii, postula o rigoare moralii intransigeptiL Nu a izbutit
sa-i convinga P!' genevezi sa imbrati~eze parerile sale.
Se glndea ca nu se va mai intoarce niciodata la Geneva.
Plecase la Strasbourg, unde ampliflca ~i traducea din la-
tina in franceza lucrarea sa Institutia cre~tina, carte de
teologie dogmaticii a tit de bine scrisa, incit avea sa-i asigure
reputatia unui ,,fomie 1nare scriitor, sub r_aport cro,nologic
primul dintre mae9trii lin1bii franceze mod erne". Muncea
din zori ~i plna in noapte, distrugindu-~i sanatatea de pe
atunci ~ubredii. Emfizematos, hepatic, ar fi diagnosticat
un 1nedic din zllele noastre. Discipolii sai il conjurau sa
se n1enajeze ~?i de asemenea ii spuneau :
- De ce nu te casatore~ti ? 0 sotie buna ar avea
grijii de dumneata. Dealtfel, din moment ce e~ti impotriva
celibatului preotilor, ar trebui sa dai exemplu.
Calvin nu avea temperamental lui Luther. Nu avea
temperament deloc din cite ne putem da seama, dar argu-
mentul doctrinal il convinse ~i declara : ,Bine, insura-
ti-mii !". I se giisi o so tie, Idelette de Bure, eleganta, fina,
draguta ; era aproape pacat sa fie ciisiitorita cu un om
care repeta intruna cii pentru el singura frunmsete a femeii
era ,castitatea, pudoarea, modestia ~i grija pentru sot".
0 cunoscu totu~i, intrucit 1i nascu un fiu, care n-a trait.
Ea muri cu mult inainte de sotul ei.
In octombrie 1510, doi soli de la Geneva 11 vestira pe
Calvin ca cele trei consilii votasera in unanimitate reche-
n1area sa. I se cerea, era rugat sa se intoarca.
Cronicarii nu vorbesc prea mult despre evenimentele
care determinasera aceasta hoUirire. Avusesera lac ,inari
tulburiiri, lupte civile ~i sfi~ieri, omoruri ~i ruine" cit&
vreme Reforma se instaurase fara mari cohlplicatii. Pla-
ciditatea elvetiana .fusese tulburata abia intr-un tirziu de
marea schimbare religioasa. Iar burghezia genevezii mun-
citoare ~i econoama, doritoare in primul rind de ordine, nu
avusese rabdare sa a~tepte ca apele sa se lini~teasca. La
patruzeci de luni dupa surghiunire, surghiunitui a fast
primit cu mari onoruri. Toti magistratii ora~ului venisera
in intimpinarea sa, precedati de un crainic.
152
Calvin puseae condi\iL Ele se rezurnau Ia doua cu-
vinte : autoritate absolutil.. La 20 noiembrie li541 popL!latia
g<mevezil. adunatil. in piata JYiolard vola prin ada.matii
instaurarea unui ,1guvern in confor1nltate cu evanghe1ia
Domnului nostru Iisus Hristos". Hristos devenea re-
gele cetil.\ii, iar Calvin reprezentantul lui. Ne aducem
aminte cum s-a incheiat pentru Savonarola, la Florenta,
aceasta strlnsa lmbinare a elementului Teligios cu eel
politic. Cll!ll s-a terminal la Munster. Faptu] cii Ia Ge-
neva nu am asistat Ia o pri.ibu~ire rasuniitoare a profe--
tului dictator rillnlne istorice$le de mirare.
Calvin incepuse prin a ridica Ia rangul de principiu
separarea puterilor : cea politica, cea religioasa. De fapt,
situatia statea astfel : magistratH (civili) aveau reprezen-
tanti in consistoriu (religio~i), ins&rclnati sa vegheze la
pastrarea bunelor moravuri ,pub!ice ~i private". Spre a
supune ora~ml autoritfitii cuvlntului D01nnului, consiliul
general incepLl prin a promulga ordonante care con-
clamnau hulirea $i betivaneala, urmate de allele care
interziceau balurile, banchetele, Juxul ~i numeroase pri-
lejuri de petrecere.
Numai dupa citeva Juni. de regim al lui Calvin, totul
e reglementat : meniul de Ia ospetele de sarbatoare, orele
de deschidere ale tavernelor, jocurile de cart!, imbraca-
mintea, pieptanatura. 0 tiniidi care ln gluma s-.a irnbrUcat
in haine barbate 0ti la sarbatorirea unei nunti a fost dusa
la tribunal ·manu rnil-itari. Fen1eile vlnovate dB a se fi
aratat in public ell mineci bufante erau supuse Ia o amendii.
Era amend.at Gi eel care a adormit Ia predica $i eel care
a cintat un clntec ce era socotit de0ucheat.
Iscodir-ea este corolarul oblig.atoriu al oricarei ordini
morale. Corne e un burghez onorabil, pe deasupra si sin-
die, cu .alte cuvinte o autoritate. El 9i so\ia lui s~ vizi-
teaza cu familia Perrin, a direi pietate se afla deasupra
oricarei banuieli. Prietenul Perrin a fost chiar un adept
inflacarat al lui Fare!. Dar iata ca, cu prileju! unci sar-
batori de familie, sotii Corne 'li Perrin cad in mrejele
ispitei 9i danseaza. Denunta\i, se trezesc in temni\a.
- Destul!
1ntr-un ora;; se gasesc intotdeauna adep\i fanatici ai
ordinii morale. Dar ~i 1nai lesne se g&sesc oameni care
153
se Hpun acestei ordini: eel pu~in la. ineeput. Timp- de mal
multi ani, Calvin a luptat impotriva acestei opozitii fa-
t L5e sa-u subterane, trin tind ani de PU$CE'trie, arnenzi 9i
rtn}enzi onorabile 1. Persoane de seama, ca·re in- urma cu1
c sapt&n1ini'.i erau titulare ale unei functii municipale sahl
religioase, erau vazute deodat8: in strada;_ cu capul desco-
perit :;;i in c8.n1a.;;a, striglnd- d-i fclpt~isera o crin-18! ?i po,_
c;~l-indu-se.
Minia impotriva dictatorului incepu sa creaseS.. Ca1vin
fu. insultat in Strada. Aven1 impresia ca tim:p de doi sa-u
trei ani a putut aclesea sa se intrebe daca nu va fi nev0i:t
sa renunt·e sau chiar daca nu va fi din nou_ alungat.
Dar nu. Calvin nu-eyi punea niciodata o asenrenea
intrebare. Genevezii aveau s<l-.c,;i de.a seama ca. el era
hot&rit sa faca respectata prin orice n1ijioc domnia lui
lisus Hristos.
La inceputul anu~ui 1547, un personaj nun1it Gruet,
foarte probabil negutiitor, fiu de notar, posedind o instruc-
tiune salida ~i vorbind limba latina, avind un caracter
jovial ~i neconfor1nist) se f&cuse ren1arcat dupa. ce· lan-
sase fara destula discre.tie rnai multe pfu'eri ce fac.usera.
sa-i mearga faima de sceptic, liber-cugeti\tor ?i chiar
r3.zvr8.tit. Dupa cun1 gindea el, credinta In nen1urirea
sufletului era o iluzie naiva, iar normele dictate de gu-
vernanti ni-?te hotariri intin1pl8..toare sau. de circum-
stanta, fara cea mai mica valoare moral§..
r~ dimineata de 25 iunie, slujba?ii de ]a biserica
Sfintul Petru au gEisit lipit pe an1VOH un afh? s~ris in dia-
lect, care, tradus, ar fi sunat cam a_c;;a : ,.Burtosule, tu
$i pEtrta~ii ta.i ati face n1ai bine sa va tineti gura. Da.di
r~e scoateti din tltini, nin1eni nu ne va putea im:.piediica
sa va d8.111 grilrnadil. V eti blestema ceasul cind ati pii·r:-Ei;si t
c8.1ugi'iria voastra.. Mai tenninati odata cu 1i.1ustri'irile, preoti
nenorocitf ce sinteti~ renegati care vreti sa faceti sa, se
duca dracului totul. Lua~i an1inte ! Cine indura prea.
mult se-r&zbuna. Bagati·-va in cap spusele· mele·".
!n ziua de 23 iunie s-a vorbit despre acest afi~ la 9e-
dinta n1icului consiliu. Invectiva ,~hm~tosule" nu putea,
evident, s&-i fie adresata lui Calvin, dar putea sa desen1neze
1 PedeapsU infamcmta cr,re consta in ):nit:.,turis'ren pubHc;l a
unei gre0eli, a un.e~ crime. - Nota· tTad.
!54
j'le unu1 dintre j'lredicatorii de 1a biserica Sfintul Petru.
C-ineva a spus :
- Autorul afi~ului trebuie sa fi€ GTU€1. SiH luam
Ia intrebari.
ln timp ee-l interogau s-a fiicut la <el o percheziti<>. 'E
g.reu de ~tiut ce s-a gasit cu adevarat. Scrieri ale lui Cab"in
adnotate intr-un fel injurios ? Nimic nu e sigur. Gruet
-recunoscu totu~i c~ o fraza citata dintr-o ciorna .de scriso-are
~i in care se vorbea despre tm :om .,;ambitios, mlnGI.ru ·!jii
trufa~" se referea la Calvin. Dar tagaduia ·categoric cii ar
fi fast autorul afi~u1ui ain biserica Sflntul Petru.
La 2 iuli<e, intr-a scrisoare adresata lui Pierre Viret,
Calvin (care se i:nteresa patima~ de aceasta a:nchetii) re-
cu:noscu ca afi9ul intr-adevii.r nu era scris de mina lui
Gruel. Dar voia ca acest rii.zvriitit, dejinut in lnchisoa,rea
episco_piei, sa fie in continuar.e interogat.
Fiecare interogatoriu era l:nso\it de o ~edinj.a de estra-
padii, supllciu deja descris. De l:ndatii ce fu amenin\al cu
aceasta cazna, ,Gruet, lnnebunit, d.eclara .ca va mEirturisi.
orice, fHnd constrZns..
- Bine, au spus judec8.torii1 sR _ineepem.
Intr"adeviir, Ia prima ~edinj.ii Gn;et a marturisit tot ce
au vrut anchetatorii. A doua zi a fost suj'lus dl:n nou (ei de
mai multe ori) la estrapada pentru ca. i se -eerea ,num.ele
complicilor". Spuse ni9te nume la intimplare. Magistra\ii
mai voiau o ~edmtii de supliciu, nimeni :nu pricepea de ve.
Gruet se arundi in g-enunchi, H .implora, in zadar. Torturat
inca o data, vorb.i ffira ~ir $i ceru sa fie 0n1orlt. ·La 25 iulie
un tribunal il condamnii. la moarte. A fast decapitat, iar
capul i-a fost tintuit la stilpul infamiei.
Gruet, dupa cum .am mai' spus, nu era un catolic, ci
un liber-cugetator. Su.pliciul ;;i moartea sa nu se lnscrlu
exact pe linia de mficeluri scandaloase dirrtre ea-tolici ·s;i
protestanti, dar au o valoare de exemplu. Imtoleranta
religioasa i9i luase zborul ca o morrstru-oasa pasiire -de
pradii.. Dovada dl nu fiicea nlci o deosebire intre o religie
;;! alta, cii era un ri.i.u l:n sine av-ea sli fie data de procesul
lui Michel SerV"et.
E cu neputin~a s!i nu roste~ti cuvintele spirit distins
cl:nd vorbe§ti despre -acest spaniol blond (niii.scut in Navarra
in 1508 sau 1511, cu studiile universitare fil.cu.te la Sar.a;gosa
0i la Toulouse), teolng ~! totodaota .medic, astrolog ~i al-
us
chimist, care vorbea latina !?i citea greaca ~i ebraica.
Dreptatea cere sa i se atribuie miiear In parte descoperirea
circulat:iei slngelui, datorit& unor aluzH ce se -g3sesc pe
aceasta tema in prima sa lucrare publicatii in 1531 : De
trinit:atis erro·ribus. Nu era vorba de medicina, ci de
t<>ologie. Servet nega dogma treimii, care nu se gase>te
in /Jiblie, dupa spusele lui. Descoperind aceasta lucrare,
dodorii reformati de Ia Geneva se dezliintuira in invective
~i-i facurii lui Servet o publicitate Ia · care nu spera.
Dinspre partea catolicilor s-a manifestat indiferenta
sau poate cii lucrarea nu a stirnit in Franta dec1t prea
putinii vl!va .. Ulterior, Micbel Servet a fost 1ntllnit in
calitate de medic particular al arhiepiscopului din Vienne,
regiunea Dauphine. Prelatul era binevoitor la adresa lui,
dar in ora~ se afla un incl1izitor.
In 1553 Serve! tipari C1·istianismi restituti.o, in care
dezvolta ideea cii Reforma ~i reformatorii ,falsificaserii"
doctrina cre~tinii primitivii. Lucrarea cuprindea, printre
altele, douasprezece scrisori deschise ciitre Calvin, ciiruia
Servet ii trimise un exemplar de autor. Urmarea comportii
o Jaturii poli\istii destul de nepliicuta.
La 5 aprilie 1553 (anul publiciirii cilrtii Cristianismi
restitutio), ·inchizltorul din Vienne) Mathieu Ory, cere
audienta cardinalului de Tournon :
- lata douii scrisori primite de curlnd de un anume
Claude Arneys din Lyon. Ele ii s1nt adresate de un alt
lionez, Guillaume de Trie, cai'e e actualmente la Geneva
secretarul lui .Jean Calvin.
Iatil. continutul frazelor care 1l intereseazii pe inchizi-
tor : ,E revoltator sa mi se I"epro~eze ca. m-am convertit
la religia l'E!formata atlta timp cit se ingaduie prezenta
la Vienne, pe lingii arhiepiscop, a unui eretic de calibtul
lui Michel Servet".
- Ah, exclama rizlnd cardinalul, poftim, un eretic
care ii denunta pe altul !
Mecanismul politienesc se pune totu9i !n mi~care ~i
Servet e arestat. Apararea pe care o adopta e de a nega ~.
d\ este autorul lucriirii C1·istianismi restitutio.
- Lucrarea e semnata. Villanueva. Nu e numele meu.
I se riiscolesc hirtiile, se compara diverse scrieri. Nu
se giise~te nimic doveditor.
- Sa scrie Claude Arn.eys rudei sale de Ja Geneva,
~~~ '~
hotara~te inchizitorul. Sft-1 intrebe daci\ nu are cumva
in sprijinul acuzatiilor sale ni;;te probe.
Guillaume de Trie raspunde, trimitind mai multe
scrisori avlnd un continut r?i un ton foarte eretic, adresate
anterior de Servet lui Calvin. Calvin, pare-se, le-a in-
credin1;at secretarului sau ,nun1ai cu n1ari ~ovfiieli".
In tot acest timp, Servet e tinut in continuare inchis,
beneficiind de un tratament bun ; i s-a Ui'sat slujitorul,
poate sa primeasca prieteni. Intr-o noapte fuge. Ancheta
va da de inteles ca autoritatile din Vienne au liisat ele
insele cheia in u;;a. Nu tineau sa-l arda pe medicul
arhiepiscopului lor, !ucru Ia care ar fi fost constrini'i dupa
citirea scrisorilor lui Servet adresate lui Calvin. Pen tru
a da totu9i o satisfactie morala inchizitorului, se arde
efigia h,1i Servet, impreuna cu cinci ba!aturi mari de ciirti
ale sale.
Nimeni n-a putut pricepe de ce, dupa ce a stat ascuns
patru luni 9i s-a hatarit sa piece la Neapole, Michel
Servet s-a aprit la Geneva. E lntr-adeviir pasibil sa fi
caborlt la Hanul Trandafirului, sa fi semnat in 1·egistru
.,Michel Villanova, medic spaniol" ? Av?n oar·e un pa:;;;a port
pe acest nume ? Singurul fapt cert este cii a fast arestat
in camera sa la citeva ore dupa sosire.
Michel Servet a stat in inchisaare la Geneva Ia secret,
lipsit de avocat, de la 13 august Ia 27 octombrie 1553, in
timp ce membrii micului consiliu instruiau pracesul sau.
Mucegiiia in sensul propriu al cuvintului : ,Paduchii rna
maninca de viu 1 mi s-au rupt pantalonii, n-an1 cu ce s&-mi
schimb nici vesta, nici ciima9a. Frigul mil. chinuie cumplit
din pricina colicii mele, care genereaza ;;i alte mizerii de
sa
care lTii-e ru;;;ine va scriu".
ln acest timp, judecatarii au scris Ia tribunalul ecle-
ziastic cato!ic din Vienne pentru a li se camunica dasarul
adunat de inchizitor impotriva lui Servet. Nu mai incapea
indoiala ca va fi condainnat la maarte ; sentinta a fast
pronuntata la 27 actombrie, Servet fiind declarat ,eret\c,
schismatic 9i hulitor al Sfintei Treimi". La 20 august
Calvin ii scrisese lui Farel : ,Nadajduiesc di Servet va
fi osindit la moarte, dar a9 dari sa fie crutat de grozavia
pedepsei". Odata sentinta pranuntata, nu mai interveni.
Moartea lui Servet a fost cumplitii. I se agiitaserii ciirti
de-ale sale in jurul gituluL Pe cap i se pusese o caraana
157
de pucioasa. Calaul aprinse rugul ~i . deodata rEisuna un
tipfit infiorator pucioasa sc aprinsese 9i flEidirile n1u9cau
din carnea obrazului.
l
lingourile trebui·e v1ndute !a un pre\ bun ~i astfel plati\i
cu regularitate soldatH, practicil foarte rara in ace! timp
~i care explica ln parte succesele acestui conducator mi!Har.
Pe clnd lui Monluc li face placere sa spinzure, Adrets
are o alta manie : sa-i sileasca pe cei pe care-i executa s[t
sara dintr-un turn, dintr-un donjon sau dintr-o clopotni(.a.
Ba unii mai adaugii bucuros ca punea victimele sa se aruncc
de sus drept in Uincile sulk\a?ilor sai. Cercetlnd Jnsa faptcle
mai lndeaproape, n-am gooit decit clteva exemple refcri·
176
toare ]a acest gen de executie. Dar cronicarilor le place
pitorescul ~i fara indoi.ala ca se saturaserii sa-l prezinte
pe baron pur ~i simplu omorind, decapitind sau spinzur1nd.
Regenta nu mai prididea cu ciHiitoriile, intrevederile
~i corespondenta cu ~efii celor douii particle, incercind
lntruna sa puna capat rclzmeritelor. Pentru moment, soarta
i-a suris : Conde (protestant) ~i Montmorency (catolic) au
fast fEicuti prizonieri ~i, in sflr~it, neutralizati. Mai dilninea
Franc;ois de Guise. Un ,fanatic", Pol trot de lVIert\ 1-a asa-
sinat pe .acest generalisim in timp ce asedia ora~ul Orleans.
Coligny a fost imediat informat despre aceasta.
- Moartea aeeasta, a spus el, este eel mai mare bine
din cite i se puteau intimpla regatului, bisericii lui Dum-
nezeu ~i indeosebi mie ~i intregii mele case.
Caterina de Medici nu a spus nilnic, dar.\ pe cit sc pare,
socotea ca disparitia sau captivitatea marilor conduciitori
ii lasa ei cimp liber. Edictul de pacificare pe care-!
promulgii Ia Amboise (19 martie 1563) inaugura seria
armistitiilor care intrerupeau riizmeritele. Dispozitie a unui
admirabil liberalism pentru acea epocii, edictul recuno:;;tea
libertatea de con~tiintii a tuturor supu:;;ilor, dar restringea
Jjbertatea cultului la anumite persoane ~i locuri, cu ex-
ceptia Parisului, unde era ingiiduit numai cultul catolic.
Pacea de Ia Amboise avea sii dureze patru ani. Tara
avea cu atit n1ai mult nevoie de pace, cu cit :in Franta se
ivise un alt mare uciga~~ care lichida f&nl al-egere catolici
9i prote.stanti : ,Jn toate ora?el,e ~i tirgurile, oan1enii erau
secerati de foamete ~i de ciumii ; Ia Lyon aceasta molimii
a r&pus peste treizeci de mii de persoane. Ar trebui n1ulHi
vreme pentru a ln:;lira dezastrul pe care aceasta ciuma 1-a
adus Frantei. Aproape ca n-a existat ora:;;) tirg sau sat
care sa fi fast ferit de molimaY. Aeeste rind uri sint extrase
din Acta tumultuum gallicanoru1n, o cl'onica anonima. Cifra
de treizeci de mii de morti este, probabil, exagerata pen-
tru Lyon, dar ·e nein-doios di ciuma a f&cut ravagii.
Catolicii nu erau deloc multumiti de edictul de
pacificare.
- N-au fost predate toate ora9ele 'ii locurile fortificate
ale protestantiJor. Ca!vini~tii mai rezista in Dauphine,
Languedoc, Quercy, Vivarais. Acolo ei se Inanneaza. iau
dari. Ridicii o armatii. de Reite,·-i 0i de pedestra~i ;,.,_er-
cenari. Ea e· gata sa intervin:l cu prin1a ocazie. Trebuie sa
177
fim nebu:r::.i ca sa ne aruneam armel:e ~i sa ne rist-pitn
garnizoanele-.
- Noi a1n fost dezarn1ati:, spu-neau pr<D:testantiJ,. i.n tim-p
ce· catolicii l~i instaleaza p,retutinden-i garnizoane,. efiiar· ln
ora$ele uncle n1ajoritatea locuitorilor s1nt protestanVL Ai-
no~tri sint .<;d- acun1 victime ale unor rebeliuni puse la· ew~e
de catolici, cum ar fi cele de la Mans ~i' T"ours. De ce au
fost diirimate zic!urile ora~elor l\llOJotauban ~i Orleans ?
Nu ne sin1tim in siguranta.
Nimic nu duce mai mult Ia agita\ie dec!t sentirnentul
de nesigurantii. Ostilitii\ile Iura reluate din initiativa lui
Conde. Cruzin1ile r;;i j.afurile ineepura iara9"i. Prot.estantii
nu erau cu nilnic mai prejos declt catolicii in privint_a:
cruzin1ii. Autorul cronicii anon:ilne citate n1ai in.:tinte· p-re-
supune c.9. ,n1ai ll1Ult de cinci lTiii de preo~i_· din toate
ordinele au pierit 'in- prima ~i in a doua serie de razm-erit~'
in urma unor torturi indelungi, c!eosebit de crude. Multi
supravietuiesc mmtilati, cu nasul tEiiat, cu- ur.echhle retezate,.
cu picioarele zdrobite sau aFse, cu_ unghiile· srnulse, orhi,.
riini\i sau lipsi\i complet de simturi". Asupra cif:rel0r se·
poate intotdeauna discuta. Taiatul urechilor nu pare sa
fi fast o practica excep\ionalii. Ba in unele povestiri luate
la lntimplare anam- ca- sol:da~u i9i pregateau a- graa.zniea I
,tocilnita de urechi".
Am&nuntele despre ,n1icheladele" fr&zmerite care au J,
avut Joe in ziua de Sfintu!Mihail 1) de Ia Nlmes sint foarte
precise. Profitind de forfota care c!omnea in zi de tlrg,
o trupa protestant.9.· a pi'itruns in ora9. Nun1eroli'.i_ catolid
s-au refugiat Ia episcopie. Protestantii au venit sa~i
aresteze. Masacrul a inceput la ora unsprezece seara. De la
f.erestre ~i de pe acoperi~ul episcopiei, omnenii luminau
spectacolul cu torte. Cato!icii erau strapun~i cu sabia ~i
aruncati intr-a flntiniL Episcopul, care se ref'ugiase lntr-o
casB., a fast prins, prB.dat, i1nbrilcat in straie grote~ti de
tiiran ~i dus Ia episcopie insotit de vorbele batjocoritoare
ale multimii. In ultima clipa, un hughenot, pe nume
Caussinal, il smulse din miinile asasinilor, n asc.unse ~i
a poi il scoase pe furi~ din ora~.
l\llasacrarea catolicilor Ia Nlmes a tinut trei zile. Hughe-
no~ii, st8.pini pe ora~, au d8.rln1at bisericile au luat bunurile
1
,,
I!
Rucrare este, dupa p&rerea mea, cea mar ren1arcabWi din
toate eele publicate despre noaptea sfintului BartolomeC!,
·cea m.ai comp]eta ~i mai" conforn1<l, in ceea ce pri-ve~te
acest evenimentJ cu certitudinile desprinse de critica
lstoric3. moderna.
Premisele dramei fiind stabilite, seenariul este destul
de simplu.
Caterina de Medici ~i ducele d' Anjou ~tiu cii doamna
de Ne1nours, frumoasa vaduva a lui- Pranc;ois de Guis.e,
.recasatorlta, consider§. de datoria ei sa-l razbune pe- prinntl
.sau sot .. Ei staruie pe linga ea sa actj.oneze, o conving :;;i ea
desemneaza un uciga~. un oarecare Maurevert, care traie~t-e
Ia re;;edinta familiei de Guise sub protectia clanului.
La 18, 19 ~i 20 august au Joe eeremoniile ;;i serbiirUe
publice prilejuite de ciisatoria Margarete; de Valois eu
Henrie de Navarra (viitorul Henrie a! IV-lea). Numero~i
gentilomi protestanfi vin la Paris. intre aee~tia ,i gentilomii
~atolici are lac un schimb de lmpunsiiluri, sfidari, ba
chiar provoeari. Bravul popor, lntotdeauna dornie sa ~tie
tot ee se petrece In lumea eelor mari, afla de aceste
-clevetiri ; bravuJ popor a] Parisului, intaritat ani de zile
de predicatori. lncordarea cre,te. Oamenii vorbesc de o
,nunta ca-n pove:;;ti".
22 august. Coligny se lntoarce aeasa dupa o partidii de
paume 1 cu regele. E lnconjurat de zece prieteni de-ai
easeL Maurevert, a:;;ezat la o fereastra care d&dea in strada
Poulies, trage asupra amiralului chiar 1n clipa ln care
acesta se apleaci\ penh"U a-~i aranja pantoful. Coligny scapi\
cu via\ii.
Un deget mic taiat ,i
un giant In cotul sting, iata riinile
suferite de amiral, care e condus plin de singe !a re-
~edinta sa de pe strada Bethizy. Chirurgul Ambro'.-e Pare
vine In goana mare la faia loeului, 11 extrage ~lon(ul,
hikuindu-1 nitelu~ pe Coiigny, care, stoic, roste~ " vorbe
frumoase : a fast r&nit ,Sn numele Domnului". bosesc .fi
seniorii protestant! cu Conde 1n frunte, dlnd glas miniei :
- Asta-i mlna celor din casa de Guise ! Sa mergem
si\-i omorim sub ochii regelui I
Amiralul 1i potole9te, de~i nu-~;i ascunde parerea ca 9!
el socote;;te familia de Guise drept instigatoarea atentatului.
1
Paume - joe cu ming~a, asemB.nB.tor cu oina (fr.). - Nota
tr·ad.
182
Putin mai tirziu apare un intreg cort.egiu : regele,
Caterina, ducele d'Anjou ~?i douazeci de 'Seniori str8.luciti.
Caro1 d'AnjoLi ~i Caterina fac pe nevi-novatii, -compatim,jn-
du-l pe r&nit. Regele judi ca se va razhu-na Pe vinov.ati,
ordona o ancheta 9i porunce;;te ca gentilomi hughenoti sa-l
protejeze pe amira-1, ba chiar ii au torizeaz.a sa -stringa
anne acasa la el. Acest du-te-vino ,care a ·urinat a alarn1at
popula\ia.
- Protestan\ii vor sa a lace familia de Guise !
- Nu, familia de Guise e cea care vrea sa atace !
Agentii casei de Guise r8.splndesc zvonuri nelini~titoare.
Unii seniori protestanti se indepB.rteaza de Paris, altii,
dimpotrivii, se due la Luvru pentru a se pune sub protec\ia
regelui. In dimineata zilei de simbaU\ 23 august, ducele
d' Anjou, dornic sa afle pulsul ora~ului, striibate centrul
lntr-o trasura inchisa, fara arn1oarii, dar este recunoscut ::;;i
aclmnat. Multin1ea strigii: ,Jarnac J 1\rloncontour 1", numeie
victoriilor catolice.
Scena hotEiritoare se desfEi~oarfi in aceea.r?i zi pe la
orele opt seara. Caterina de Medici ~i ducele d'Anjou intra
in camera regelui :
- Eu am dat ordinul sa fie ucis amiralul, spune Cate-
rina.
f;li-i explicii de 1ndatii lui Carol al IX-lea, 1ndelung, dar
cu un debit rapid, fara s3.-i lase timp sa vorbeasca ;;;i el,
ca pro-testan~ii vor acum sa se rB.zbune ~i sa puna mina
pe putere. Oamenii clanului de Guise vor ridica Parisul
lmpotriva lor 9i atunci va fi revolutie. Pentru a o evita
trebuie executati neintlrzi.at nu nwnai Coligny, ci 1iii vreo
zece conducatori hughenoti. Daci\ partidulle este decapitat,
ei nu vor mai fi ln stare de nilnic. Iar partidul catolic,
vfizlnd aceasta forta, nu se va n1ai rindui ill spatele casei
de Guise, ci in spatele regelui.
Carol a! IX-lea, se ~tie, n-a cedat dedt dupa mai
mulie ore ~i nurnai c1nd Caterina a adus, ca sa-l asedieze
9i pe el, rnai n1tilte personaje n1arcante de la curte, prin-
tre care Retz, fostul preceptor al lui Carol. I s-a ariitat
regelui di, daca nu va actk 1a, o vor face cei din clanul de
Guise, care vor pune mlna pe lntreaga putere. Era ca un
animal haituit. Cumplita acceptare pe care in cele din
urn18. a rostit-o nu poate fi uitata :
- Ei, bine, de dragul Dornnului, fie l Dar sa fie
t,_ci.]i toti, ca sa nu mi se repro?eze ca a rEtn1as vreunul.
183
Caterina, intorcindu-se la ea impreuna cu cei care o
sus\inuseril. in fa\a regelui, il chema pe Henri de Guise
~i se sfatuirii. Fu intocmita o lista a celor ce urmau sa fie
executa\i sau proscri~i. Vreo zece conduciitori protestan\i,
printre care Coligny, trebuiau sa moarii. Din pacate, tre-
buiau de asemenea lichida\i - sau mal degraba, cum se
spunea pe vrernea aceea, ,trimi~i .pe lumea cealalt&" -
gentilomii protestan\i gazdui\i la Luvru : aflind despre
primele execu\ii, ei ar fi putut reactiona intr-un mod
primejdios.
N emaiexistind alte on1oruri ln perspectiva, nu se mai
pmnenea nimic despre un mare masacru. Ceea ce se urma-
rea era restaurarea autoritiitii regale ~i a unitiitii regatu-
lui cu pretul doar al citorva capete. Dar nu e nici prima,
nici ultima data in istorie cind mijloacele vor dena!lura
scopul.
:;>efii poli\iei primesc ordinul sa ia toate masurile in
vederea mentinerii cahnului in or8.9 in timpul executi.ilor.
Caterina se intereseaza de ci\i oameni dispune municipali-
tatea :
- Cel putin douazeci de mii In prima zi.
Solda\i, poli\i~ti ? Nu, sint mili\ieni voluntari, mici
burghezi, oameni din popor. Sint ei oare de partea regelui
sau a familiei de Guise '! Ei sint in primul rind impotriva
hugheno\ilor.
,ln noaptea urmatoare, in fiecare casa sa se giiseasca
cite un om inarmat, av!nd o tortii ~i, pe bra\ul sting, o
e:;;arfil. alba ; Ia fiecare fereastrii sa ardii o fiiclie. Clopotul
de la Palatul de justi\ie va da semnalul". Nu se vorbea de
altceva decit de mentinerea ordinii !n timpul executiilor,
dar a~a suna textul care avea sa fie trimis in cele din urma
de ditre politie ~efilor din toate cartierele Parisului. ,Clo-
potul va da semna!ul". Semnalul pentru ce? Oare conju-
ratii de la curte ~tiau exact ? Ma~ina infernala pe care o
imaginaserii le ?i scapa din miini. Citeva ore mai tirziu,
Claude Marcel, fast magistral, sub a ciirui autoritate se
afla de fapt magistratul!n post, se adresa ast£el func·tionari-
lor municipali :
- Vii declar din partea regelui ca majestatea-sa vii
lngiiduie sii puneti mlna pe arme. Intentia sa este de a-i
extermina pe amiral ~i partidul siiu. Fiti atenti ca nici
unul din ace~ti nelegiui\i sii nu vii scape.
184 :.,.. ,
Sintem in seara zllei de 23 august, ajunul nop(ii sfintu-
lui Bartolomeu. 0 noapte frumoasii de varii. Carol a!
IXCJea s-a culcat, dupii ce a piiliivragit cu gentilomii pro-
testanti gazduiti la Luvru. Ci(iva ii fuseserii tovarii~i de joe,
de sport, de distrac(ii. El ~tie ca in citeva ore vor muri.
Oare doarme ? Dar Caterina doarme ? Cu pu(in timp mai
inainte, ea hotarise ca semnalul sa nu fie· dat de clopotul
de Ia Palatul de justi(ie, care se afla prea departe, ci de
clgpotul de la Saint-Germain-l'Auxerrois. Semnalul pentru
ce ? De ce sa li se dea un semnal ,Jortelor de ordine", care
~i a9a erau in alerta ? ,Executiile" ar fi putut avea lac
repede ~i destul de discret, iar militiile ar fi putut interveni
nmnai fn caz de razmeritiL Nu! era rievoie de acest clopot,
de .acest semnal. Nebunia se :;;i dezlilnt,uise.
lV[ai inainte de ivirea zorilor, Caterina de Medici ~i
Carol a! IX-lea se scoala, se intllnesc 9i se due sa se
&5eZe ]a 0 fereastra a Luvrului ca sa asiste la inceputul
executlilor. Potrivit afirmatiilor lui Jean Heritier :;;i
Philippe Erlanger, fi fnceardi o mare spaima, l~i spun
c-au fost nebuni. Cheamii un gentilom, pe care-! trimit
la Henri de Guise cu un contraordin : sa fie oprit totul,
sa nu cumva sa se intreprindii ceva ilnpotriva .an1iralului
sau impotriva altei persoane. Prea tlrziu. An1iraltll 1nurise.
Hcilo_fern .~i i~a tiiiat capul in somn, salvlnd ·astfel ora:;;ul Bethulici.
- Nota-trad.
,I.
194
va mentine in reg at religia ca wlicii, apostolic& o$i roman~,
,fara a o innoi sau a o schilnba citw;>i de putin", ba ad:lu-
gind cii este gata pentru aceasta sa se lase instruit de un
,conciliu general ~i national, bun, legal ::;;i. liber". Patru
ani aveau sa se scurga pin& la-infaptuirea acestui proiect,-
timp care i-a fast necesar lui Henrie al IV-lea pentru a-~i
cuceri regatul.
Trupele spaniole ocupau ~i apiirau Parisul. Clerul in-
multea ceremoniile menite sa intretina curajul in rindul
parizienilor. Unii preoti au vrut sa se tina ~i posturile,.
dar n-au avut succes, deoarece postul devenise obligatoriu
~i aproape permanent :in Parisul asediat nu.ajungeau declt
prea putine alimente.
Zvonul ca regele avea de gind sa se converteascii se
riisplndi in ora~, stirnind vii sperante. Multi parizieni nii-
dajduiau cii nenorocirile lor vor lua sfir~it.
Tocmai in acest moment se constata cu oarecare uimire
ca predicatorii, in loc sa se bucure-9i sii-i.inclemne pe-cre~.
dincio~i sa se roage cerului pentru a grabi convertirea
regelui, i~i intetesc violentele f,aj;a de el. Din gura lor .se
revarsa un ~uvoi de injurii. In predicile lor ei n desem-.
neaza pe suveran ca fiu de tirfii, bastard, balaurul ro:;;u
al Apocalipsului, cline, eretic, tiran, tap puturos. Un pre-
dicator de la Sainte-Chapelle spune chiar di regele ,s-a
culcat cu mama noastrii biserica ~i 1-a incornorat pe Dum-
nezeu, Jaslnd cu burViJe la gura staretele de la Montmartre
~i Poissy". Un calugar pe nmne Boucher, propoviiduind
p~resirnile la Saint-Germain-l'Auxerrois, a spus _di ,a
venit de mult vremea. sa fie omoriti ~i exterminati poli-
ticienji". . . ,_ ,
Politicienii, numiti ~i ,,nemul-tumitii", ~r;au mo~er.a.ti
- catolici ~i protestanti -, partizani ai piicii ~i ai coexis-
tentei l'eligiilor. Boucher, ca dealtfel ~i alti predicatori, pre-
cum Commolet, Martii1 ~i preotul de Ia Saint-Andre-cleo- I
Un 1'ege teolog
In prima jumatate a secolului a! XVI-lea; Anglia era
o tari~oara siiraca, foarte anemic populata. Daca 1avea patru
milioane de locuitori, in comparatie cu cele douasprezece
ale Frantei ~i opt ale Poloniei. Numai a zecea parte din
populatie tril.ia ln ora~e, foarte putine Ia numar. Din ace~ti
patru sute de mii de orii~eni, cam trei sute de mii locuiau
la Londra. Leicester avea patru mii de locuitori, York ~i
Newcastle nici a tit. Comertul maritim era nelnsemnat ~i
limitat la porturile din Marea Nordului.
'j:'aranii lincezeau in satele lor, strlnse In jurul cona-
cului, exploatind cu mijloace rudimentare ~i tehnici
arhaice citeva insulite de piimlnt despartite de mla~tini
~i pirloage. in tot decursul secolului a! XVI-lea vom vedea
satele engleze lovite sau amenintate de foamete.
Printre ele erau presarate clteva maniistiri destul de
bogate. 'j:'iiranii nu nutreau impotriva lor nici urii, nici
invidie, pe de o parte fiindca erau catolici foarte pio~i,
care o venerau cu ardoare pe Fecioara Maria ~i pe sfinti, pe
de alta parte fiindca manastirile reprezentau singurul
ajutor pe care se puteau bizui : miiniistirea era totodata
~coa1ii, casa de oaspeti ~i spital.
Anglia avea micile sale cenacluri de umani~ti. Ca ~i in
alte parti, ace~ti eruditi primiserii destul de favonabil
tezele reformatorilor, dar difuzarea acestor scrieri so
199
limitase la universitatile din Oxford 9i Cambridge. In se-
colul precedent, John Wyclif, oxonian', contestatar a!
liberului arbitru i'i .a! transsubstantierii, fusese reclus Ia
tiicere. Pe Ia 1500 s-a fi\cut incercarea de a se crea Ia Cam-
bridge un mic centru luteranist. Fi\rii violente - citeva
renegiiri, citeva pocainte in public - i'i ordinea a fast
repede restabi!ita. Am putea riimine cu impresia ci\ Anglia
era o tara in care pina Ia urma Reforma n-avea sa pa-
trunda.
Aceasta impresie s-a confirmat dupa urcarea pe tron
a regelui Henrie a! VIII-lea (1509), care era un fervent i'i
foarte pios catolic'. Asculta !rei slujbe pe zi i'; $lia pe de rost
vecernia. Se zicea chiar ca in tinerete avusese de gind
sa se faca preot ~i ca. studiase ln acest scop~ In orice caz,
era singurul suveran din Europa care avea serioase cuno~
tinte teologice. Scrisese o Asertiune a celor ~apte taine ..
ca raspuns Ia Captivitatea din Babilon a lui Luther. Leon.
a! X-!ea ii acordase titlul de apari\tor al credintei.
Acest rege evlavios era totodata unul dintre cei mai
frumo9i oameni ai veacului s-au. Toate descrierile f.B.cute de
contemporani 11 prezinti\ ca o exceptional de reui'iti\
imbinare de barbatie i'i farmec. Pe deasupra, vorbea
franceza, engleza, Latina 9i putin italiana, cinta Ia li\uta
i'i Ia clavecin i'i interpreta melodii Ia prima vedere cu o
voce frun1oasa ; era unul dintre cei n1ai buni tragatori cu
arcul i'i luptatori cu lancea din Anglia.
Henrie a! VIII -lea se insurase Ia optsprezece ani cu
spaniola Caterina de Aragon, in vlrsta de douazeci ~i cinci,
vaduva fratelui sau n1ai Inare, Henrie. Din cauza acestei
inrudiri i~a trebuit o dispensa. Caterina era ,micii de
statura, durdulie, cu o fata deschisa ~i sincera. Placutii,
nepiirtinitoare, deosebit de buna". $i eel pu\in la fel de
pioasa c.a sotul sau, dovedind o virtute exemplara. Aceasta
casatorie,. nu prea potrivita din punct de vedere fizic, a
tinut optsprezece ani, probabil din motive religioase.
Clteva aventuri trecatoare de-ale regelui, cltiva bastarzi
erau lucruri banale ln acea epoca.
Nici un fel de mo~tenitor de parte barbateasca. Din cei
cinci copii pe care i-a adus pe lume Caterina n""' supra-
vietuit decit o fata : Marla. Intruclt !egea sa!ica nu exista
in Anglia, Henrie a! VIII -lea, contrar eelor scrise de unli
1 Oxonian sau oxfordian - lo.cuitor al ora~ului Oxford din:
Anglia. - Nota trad. _
200
istorici care se inver~;unau sa gaseasca peste tot ratiuni
politice, nu piirea sa fie obsedat de perspectiva de a vedea
o femeie urmlndu-i la domnie. Pin& in ziua in care, abi.a
implinise treizeci de ani, una dintre ,,fostele lui iubite",
dornicil sil-~i menjinil Ia curte o influenta, i-o prezenta
pe sora ei, o bruneta mai mult decit placuta, care ~tia sa
dea ochii peste cap, dEer tare ~ireata ~i tintind foarte sus.
Regele se aprinse ~i, cum Anne Boleyn nu-i ceda, vru s-o
ia de nevasta.
Desigur, nu se pm:te afirma ca Anglia ar fi ramas
catolica dacii aceasta femeie ar fi fast mai putin draguta
sau mai· putin dibace. Pe de o parte, Henrie al VIII~lea
avea sa-~i doreasca destul de curind alte femei, iar pe de
alta. parte un anumit concurs de imprejuriiri sau alte rati-
uni ar fi putut favoriza introducerea Reformei in Anglia,
de pilda caracterul in general nedogmatic a! anglo-saxo-
nilor. Fapt este ca pasiunea rege!ui pentru Anne Boleyn
a declan~at importanta mi~care ce avea sa schimbe reli-
gia Angliei ~i sa-i dea pentru totdeauna o anumita colora-
tura morala.
Fii.cind ape! Ia cuno~tintele sale de teologie, Henrie al
VIII-lea, pentru a cere anularea casiitoriei sale, a gasit
ca argument faptul ca sotia sa, Caterina, era vaduva fna-
telui sau :
- In Levitic scrie : ,:;li de va !ua cineva pe femeia
fratelui sau ticiHo~ie este. Sa nu mai aibii copii".
Henrie uita dinadins un alt precept biblic, complet
opus, aflat ln Deuteronom : ,Daca fratii vor trai llnpreunii
~iva muri unul din ei f&ra sa aiba copii, f.emeia celui mort
sa nu se marite in alta parte dupa barbat strain, ci cumna-
tul ei sa intre Ia ea ei s-o ia de sotie ei-ntr-acest chip sa-§i
'lndeplineascii datoria de cumnat".
Intriga urzita printr-un intermediar pentru a obtine
anularea a durat nu mai pu\in de ~ase ani, Ia capatul
ciirora regele s-a disiitorit cu Anne Boleyn, care, intre
timp, rB;m&sese insiircinata : ea i~i f&cuse calculul ca. era
un mijloc de a grabi luarea unei hotariri $i-i pusese pe
astrologi sa-i spuna regelui ca va avea un baiat. :;lase sapta-
mini mai tirziu, Ia 11 iulie 1533, Henrie al VIII-lea era
excomunicat.
Temperamentul autoritar ~i violent al acestui suveran
fusese tinut in friu vreme indelungata, in tot timpul casa-
toriei sale cu Caterina, de credin\a. Aceasta perioada
apusese.
201
Anne Boleyn a nascut copilul, dar era o fata. Regele
insa nu numai ca a primit bine vestea, darla 13 aprilie 1534
a obligat parlamentul sii voteze actul de succesiune, care
stipula ca Maria Tudor, singura supravietuitoare dintre
copiii avuti de la prima sotie, era o bastardii ~i ca mo~teni
toarea lui va fi Elisabeta, fiica Annei Boleyn. Orice supus,
chiar _dac.a nu i se cerea, trebuia sa d~puna jur8.m-lnt ca. va
respecta aceasta lege. Altfel era pasibil de pedeapsa cu
moartea.
In luna noiembrie a aceluia~i an, Henrie al VIII-lea a
prom ulgat un nou text : actul de suprematie. Regele tre-
buia sa fie ,:acceptat, recunoscut, privit pe pamint ca ~eful
unic ~i suprem a! bisericii engleze". Putin dupi\ .~ceea,
actul de suprematie a fast completat cu actul de triidare :
;,A-1 pi-iva pe rege prin vorbi;\ sau prin scris de demnitatea
sa' de ~<4 al bisericii este o crimii de inalta .tradare. Vino,
vatu! va fi spintecat".
I
, Credincio~ii continuawsii mearga Ia slujba. Nimic nu se
' Sc]J.~mb~se in rit1.;1_aluri, ceremonii, ;rug8.ciuni. Dar. predica-
torii,. mu~truluiti de comisarii regali, vorbeau neincetat
c;lespre suprematia regalii. Pe aceea~i temii er<tu distribuite
in ·mod oficial bro~uri. Aceasta propaganda, combinata cu
amenintal1ile cu nwartea ~i ·cu spintecarea, irita. Ici ~i colo
se ivira pancarte care-! slaveau pe papa. Cind api\ru in
public, Caterina d~.Aragon fuaclamatii. Incepura sa circule
tot felul de preziceri impotriva Annei Boleyn.
, . Unii ciilugari nu .voiau sa accepte actul de suprematie.
Robert Laurence ~i Auguotin Websters, amindoi stareti ai
un.Or manastiri dsterciene din provincie, venir8. la Londra:
Cit' si\-1 intrebe pe John Houghton, staretul lor general.
- Comisarii regali ne cer si\ presti\m juri\mint pe acest
act. Trebuie oare sa refuzi\m ~i sii-i expunem pe fratii
no~tri la cazne infioriitom·e ?
Houghton riimase perplex. Cronica nu ne spune care
dintre cei trei stareti a avut ideea, de o sf.intii naivitate,
de a se merge pentru Iiimuriri Ia Thomas Cromwell, mi-
nistru de finante ~i secretar a! regelui (a nu se confunda
cu Olivier Cr<mJ.well, ciiliiul Ir1andei, care s-a nascut Ia uiJ.
secol dupi\ el).
--' Regele este preot sau laic ?:
Laic, fir€~te.
Atunci cum poate fi ~eful bisericii ?
202
Cancelarul a argumentat timp de trei minute, apoi i-a
!ntrebat Ia rindullui :
- V-am convins?
- N u intru totul.
- La turn cu voi !
Cu alte cuvinte la inchisoare. Citati in fata unui tri-
bunal, ciilugiirii se inciipatinarii : un .laic, chiar dacii. e
rege, nu poate sii fie ~eful bisericii. JuratH ~oviiiau, ne~tiind
daca sa pronunte o condamnare, cind Thomas Cromwell
declarii cii ~i el face parte din juriu. Verdictul : pedeapsa
cu moartea.
La 4 mai condamnatilor le fu adiiugat un preot din
Isleworth, acuzat de a fi vorbit de rau despre amorurile
regelui ~i despre justitia lui. Cei patru cii!ugiiri au fast
tiriti ct\ leasa de nuiele 1 pinii Ia mare a· spinzuriitoare de
Ia Tuburn. Cind li s-a cerut inca o data sa presteze jura~
mintul, au refuzat.
Houghton a fast spinzurat, dar dezlegat inainte de a
muri. De~i mai; era viu, a fast U\iat in bucati 0i i s-au snmls
maruntaiele. El ingailna : ,Oi p1•ea 'milostive lisuse,' indu.:.:
ra-te de mine in ceasul acesta". Intre timp, tovarii$ii· sai
se adresau multimii : · · ··
- Da\i ascultare regelui numai daca aceasta nu-i
impotdva onoarei lui Dun1nezeu 9i a bisericii.
Ciiliiii ii supuserii la cazne unul dupa altul. ·La 25 mai
al\i trei ciilugiiri din ordinul sfintului Bruno ·au fast in~
temni\ati in turn. Au stat acolo ~aptesprezece zile in
picioare, legati cu lanturi de stilpi cu cite o zgardii de f\er
prlnsii in jurul gitului. Fiindcii li se diidea cite ceva. de
mincat !?i de bi:lut, de9i trecusera J?aptesprez~ce. zile, inca
nu murisera. Au fast executati : unii ar 0i, altii spinzurati
~i spintecati.
Doi ani n1ai .tirziu, zbir.ii lui Thon1as Cromvell au ri1ai
pus mina pe zece ciilugari refractari din ordinul sfintului
Bruno. I-au biigat Ia inchisoare, ,liisindu-i ·in miinile
Domnului". Acest pios eufemism insemna cii erau legati
fedele~, condamnati sii moarii de foame ~i sii putrezeascii
acofo. Fiica adoptivii a lui Thomas More, Margaret Giggs,
maritatit cu John Clement, medic a! curjii, mitui un paz-
nic. Timp de citeva zile, ea reu0i sii-i hriineasea pe martiri
t Pedeapsa infamanbi in trecut. - Nota tra'd.
203
cu mina sa, dici ei nu se puteau mi~.wa. Le aduna murdilria
~i-i
curata. Fiind denuntata, n-a mai putut continua.
Vointa Elisabetei
Elisabeta I a domnit patruzeci ~i ~apte de ani, in timpu!
dirora pe cerul Angliei au ap&rut nume de neuitat, ca cele
ale lui Shakespeare, Ben Johnson, Marlowe, Webster,
Burton, Purcell ~i multe allele care ar mai trebui citate.
In acela:;;i timp, pe deasupra valurilor fluturau pavilioanele ••
glorioase sau infrico~atoare ale lui Hawkins, Raleigh,
Chancellor, Drake, Cavendish :;;i multe allele care ar mai
trebui citate. Mica natiune agricola a inteles ca. n1area va
fi don1eniul sau, .Eldoradoul sau.
,,Ca nu cumva sa se spuna di refor1na noastra lnclina
spre cruzime". Aceasta fraza, rostita de Elisabeta :in primele
zile ale domniei, era Ia fel valabila in mintea ei pentru
Anglia ca ~i pentru Irlanda. Cum nu se innebunea deloc
dupa teologie ~i nici macar dupa religie, sceptica ~i aproape
212
indiferenta, convinsa ca prima sa datorie era de a mentine1
. unitatea regatului, unde cincizeci la suta din popula)ie
mai era catolica, Elisabeta a optat pentru o politica reli-
gioasa moderata. incoronata potrivit ritualului catolic, ea
a \ngii.duit folosirea limbii engleze la citirea slujbelor. Voia
sa fie denumita nu f?eful suprem al bisericii, ci ,guverna ..
torul suprem a] bisericii Angliei", nuanta care fata de
Roma \~i avea valoarea ei. A pus sa fie rriodificata Prayer
Book, sco)\nd din ea aluziile la ,episcopul de la Roma ~i
abominabilele sale atrocitati". Pe scurt, impaciuitoare.
Voia sa-i vada pe catolicii din Anglia ~i din Irlanda alu-
neclnd incetLjlor spre anglicanism, pe care ea-1 considera
drept o religie ,,rezonabil&".
In vederile ei a intrat masa intregului cler, dar nu o
majoritate de episcopi. Cei refractari au fost destituiti, in-
locui)i. Cei care au fost promovati in locul lor, ale~i atit
de la universitate, cit ~i din rindul clerului, au formulat
(in 1563) Legea celor 39 de articole, care indrepta anglica-
nismul spre luteranism : Scriptura singurul izvor al cre-
din)ei, respingerea indulgentelor, a venerarii moa9telor,
statuilor ~i icoanelor, nun1ai doua taine, iar preotii puteau
din nou sa se casatoreasca. Unii - casatoriti, despartiti,
recasatoriti - nu mai ~tiau nici ei cum erau.
Anglo-saxonii nu sint dogmatici. Majoritatea englezilor
erau cu atit mai pu)in, cu cit convingerea lor intima fusese
rasturnata de 0 succesiune de dogme ~i de culte oficiale
contradictorii ~i cu cit erau satui pina peste cap de spin-
zurii.tori, de butucul cii.laului ~i de rugurl. Voiau pur ~i
simplu sa trii.iascii. : sii.-~i vada in .pace de !ndeletnicirile
lor familiale ~i profesionale, de dragostea lor, sa cultive
artele, sii. se duca sii.-i vada pe actori, pe jongleri, sa pes-
cuiascii. cu undi\a. 9i a~a ~i facura vreme de mai multi ani.
Din 1563 p\na !n 1570, in Anglia nu prea se vad acte de
violenta de origine religioasa. Regina socoti atunci ca
introducerea farii. drama a unei religii anglicane nu era o
operatiune imposibilii..
Acest calm nu dainui, mai intli pentru ca Roma gasea
;,intolerabila" erezia anglicana. ln 1570 Pius al V-lea o
excomunica - ceea ce era dreptul lui - pe Elisabeta ~i iri
acela~i timp - ceea ce !nsemna sa amesteci inca o data
religia ~i politica - ii elibera pe catolicii englezi de inda-
toririle lor de supu~i fata de ea.
213
In Ziua de 1 mai a ace!uia~i an, pe poarta episcopului
Londrei a fast lipita o copie dupa bula de excomunicare.
Vihovatul, descoperit de lndata, era un individ pe nume
Felton, gentilom catolic. N-a d'at numele nici unui com-
plice ~i a fast condamnat Ia moarte.
Va reincepe seria neagra ? i?i de o parte, ~i de alta se
simte o oarecare ~ovaiaHi. Pe e~afod, Felton cere destituirea
regihei, dar in acela9I timp li ·lasa rllo~tenire un diamant in
valoare de patru sute de livre. Elisabeta 1i acordii viiduvei
lui o dispens& in Virtutea c&reia sa poata fa·ce serviciul
divin acasa. Sanc(iunile pentru nesupunere fa(ii de religia
oficiala sint deocamdata relativ nelnsemnate : ~ase luni de
inchisoare pentru un preot care oficia slujba farii autori-
zatie, amenzi pentru credincio9ii care asistau la ea. Pe-
ctepsele nU se lntisprese declt in caz de Tecidiva.
Pe unul din talerele balan(ei justitiei, o dorin\a de. a
evita drama. Dar pe celalalt, o grija politica : ameninjai·ea
strainului. In Irlanda revoltatii debarca neincetat iezui(i ?i
agenti ai Spaniei, iar trupe spaniole incearca o dehar~ate
propriu-zisil. Iezui\i ~i agen\i spanioli d·ebardi. clandestin
chiar in· Anglia. Ei nu vin nmnai din Spani~, ci ~i din
'fiirile de Jos, uncle trupele ducelui de Alba jin .tara sub
ocupa(ie.
Security first 1 . La lnceputul anului 1571, Elisabeta
pron1ulg& o lege care interzice cu desaviri}ire convertir.ea
la catolicism. Inca un an, 9i orice act de trecere la cato.li-
cisnT devine in principiu un act de ttcldare. Vren1ea tole-
ran\ei a trecut. Un numiir (mai multe sute ? cifra e con-
testata) de preo\i catolici slnt aresta\i ~i spinzura\i.
. ~
<,I
Dupa cum marturisea chiar Filip al II-lea, inchizitia
devenise in rarile cil.e Jos ,mai necrutatoare decft ln
Spania". Pentru ca osinditii, in momentul in care erau
executati, sa nu cumva sa se adreseze n1ultimii, li se
punea in gura un ciilu~ care le scotea limba afara, iar
virful limbii le era ars cu fierul ro~u. ~'emeile condam-
nate !a moarte trebuiau sa fie ingropate de vii.
Unul din cei mai fain10$i inchizitori era Titelrnan, care
manifesta in exerci\iul functiunii un autentic sadism,
incurajind denunturile intr-un mod de-a dreptul genial.
La Lille, un barbat ~i nevasta sa, denuntati ca nu merg la
slujba, au fost aqi de vii. Impreuna cu cei doi copii ai lor.
Aceste acte de salbaticie dadeau na~tere la reactii vii,
reprimate cu salbaticie. La Tournai, Bertrand de Blas,
neguti\tor de catifea, se repezi spre altar in clipa iniil\iirii,
ln~facil ostia din mina preotului ~i spuse :
- Oameni buni, ali orbit, lua\i asta drept trupul lui
Iisus Hristos, Domnul ~i stapinul vostru ?
Oslnda data de inchizi\ie a fast de a i se jupui mem-
brele cu un cle~te 1nro~it in foe, de a i se smulge limba ~i
apoi de a fi fript la foe domol. La Valenciennes, in mai
1563, cei ce venisera sa priveasdi o executie ·se aruncarii
asupra calailor ~i-i eliberara pe condamna\i. Au fost exe-
cuta\i cu to\ii, plus un numar ega! de !ocuitori ai ora~ului,!
luati Ia intimplare.
La Londra ~i in alte ora$C din Anglia se alci\tuiau
cercuri care s3.-i primeasca pe refugiati, care sa le asculte
povestirile. Elisabeta, prin agentii s&i, avea rapoarte n1ai
complete asupra situatiei din '!'i\rile de Jos. Persecu\iile
nu Iiiceau declt sa stirneasca zelul $i furia reformatilor.
La Haga, Utrecht, Amsterdam, Oudenaarde, Poperinghe,
Valenciennes, in insula Walcheren au fost luate cu asalt
biserici (catolice), cotropitorii au spart totul, au sfl$iat
draperiile, au baut vinul necesar pentru slujba. Jefuirea
bisericilor avea lac ln sunetul fluierelor 9i ln rap&itul
tobelor. Contele de Kuilenburg a sfiirimat cu lovituri de
topor altare ~i a organizat un ospii\ intr-o biserica. li
dadea papagalului sau sa manince buciitiJe de ostie sfin-
tite. Femeile au brutalizat calugari la Utrecht ;d la Delft.
La Anvers, cu prilejul procesiunii din ziua Adonnirii
Maicii Domnului din 1566, statuia Fecioarei, care era
plimbata pe strazi, a fost batjocorita. Clteva zile mai tirziu,
217
toate bisericile din ora~ au fost jefuite, apoi furia icono•
clasta s-a raspindit. In numeroase biserici din Olanda;
picturi exceptionale au fost sfi~iate ~i bucatile azvirlite in
strada. La Saint-Jacques, la Bruges, un retabil de Hugo
van der Goes a fost impro~cat §i minjit cu smoa]ii.
Aceste pradaciuni au nelini§tit-o mult mai putin pe
Elisabeta decit vestea despre sosirea Ia Bruxelles in iulie
1567, in fruntea a douazeci de mii de soldati, a ducelui
de Alba sau a celor mai bune capetenii militare spaniole.
Oare Filip a! II-lea se gindea la o debarcare in Anglia ?
Nu, il trimitea acolo pe ducele de A1ba ca sa lnaapreasca
o represiune pe care nu o gasea destul de crincena.
Dupa o luna de Ia sosire, Alba instalase deja la Bru-
xelles ,consiliul pentru razmerite", pe care il prezida
personal ~i in fata caruia au comparut mai.lntli iconocla~tii
(recunoscuti sau denuntati ori presupu~i), apoi o nmlthne
de oameni luati cam la nimerealii, indeosebi nobilL Consi-
liu] pentru razmerite a fost curind botezat de populatie
tribunalul slngelui. Alba avusese · grija sa aleaga in el
cltiva notabili olandezi catolici ~i prospanioli. Unul din ei,
Hessels, doi·mea in timpul audierilor ~i se trezea numai
din c1nd in cind. ,Ad patibulum !", striga, apoi adormea
din nou. Tribunalul supunea la torturi §i-i obliga pe copii
sa compara in fata lui. in pi'ima zi a postului Pa~tilor din
1568 au fost executate opt sute de persoane. La 5 iunie
contiJ Egmont ~i de Hornes, animatorii rezistentei catolice,
urcara pe e~afod; Capetele lor, lnfipte ln ni~te pari, au
riimas expuse doua 01·e. Apoi ducele de Alba le-a expedlat
la Madrid . Wilhelm de Nassau, poreclit Taciturnul, prin}
de Orania, desemnat eel mai adeseori sub numele de Wil~
helm de Orania, citat ~i el sa compara ln fata consiliu1ui
singelui, parasise in momentul acela Olanda. De pe mo~iile
sale germane de la Nassau, uncle se retrasese, pregatea
recucer'irea tB.rii lui, operatie care· avea sa fie fiicuta _i~
parte de altii, deoarece el a fast asasinat (1584). !ntre
timp, ~apte mii de persoane au fost masacrate cu priiejul
jefuirii Anversului de catre trupele spaniole (1576).
222
La scurta vreme dupa aceea, bi$erici1e au inceput sa fie
profanate, miiniistiri)e jefuite. In primiivara anului 1560,
parlamentu! scotian a votat un text intitulat Confesiunea
sc;otiandp redactat de Knox ~i .care in'stituia biserica zis&
pr.ezbiteriana, organizatii imediat dupa directivele dintr-o
caTte de disciplinii. Ca ~i !a Ge1wva, clerul avea dreptul
de. a contro,la viata particularii a locuitoriior ~i puterea de
a: .aplica sancti11ni peritnl .orice scriere. Bogatii, sau mai
bine zis satisHi.cutii, cei care se credeau fericiti, erau ln-
deosebi lua}i la ochi, an1enintati cu ,greaua ~i lnfrico~a
toarea judecat8. a lui Dumnezeu".
Par)amentul scotian 1i recunoscu totu~i reginei dreptul
de a practica religia ei. Inca din prima duminicii dupi,\
sosire, Maria Stuart a dat porurica sa se pregiiteascii ofi-
cierea slujbei !a. Holyrood. 0 multime amenintatoare veni
sa manifeste sub ferestrele ei, tot aco!o unde cu eiteva zile
n1ai lnainte cintasera dmpqai_ele ! .- ·
.· - Este inadmisibil J spuse Maria. Sa fie adus aic~
John Knox.
Viizu apiirfnd un om destul de micut, dar foarte bine·
proportional, cu paru! ~i barba negre, cu spr1ncene stu-
1
foase. Sub sprincene, ochii alba9tri aveau o privire strii:-
lucitOare 9i fix&, privirea fanaticului. Knox nu era nluhai
uh fanatic, ci :;li- un complexat, care devenise rclu dirl
pricina sentimentului de inferioritate sociala pe care-r
avea. Cu regina se purta ca o brutii, ajungind chiar sa~r
spuna ca biserica Romei era -o ti'rfa.
"'--' Tiiceti, spuse Maria, 1mi jigniti credinta.
- Credinta cere.cunoa~~tere f?i .rna tern ca. don1niei-voas-
tre ii lipse~te cu.r;.oa~tere.a .
. 11 concedie $i din ace! moment el deveni du,manul et
de moarte. Independent de orice problem:a religioasa, fare
mecul Mariei 11 scotea din fire. '
Romanul iubi!'ii nesabuite a Mariei Stuart in Scotia'
este ?i el In afara oric&rei problen1e religioase, deci in
afara cbestiunii discutate de noi. 0 vaduva de optsprezece
alli, extren1 de fen1ininii.ln toate privintele ~i tulbur&toare
1
233
de?ti di dupa a. drama apar ca ni?te semne ale unor·fapte
pe care, d8!ca drama nu s~ar.fi petPecut, le-cai fi .uitat. Mal
poti sil. te ginde?ti ca, atunci cind se aduna la un lac un
mare numar de omneni_ anilnati de aceeatli ·ura, de aceea~i
intentie erim.inala, ehim~ daca nu. e pe deplin con9tienta,
exista conditii atit de favorabile pentru er1ma lnclt o fac
inevitabila, iar vidima desemnata . sau cei apropiati pot sa
fie avertizati in mod incon$tient .. Arta de a crea o ase-
menea ambianta poarta a'stazi denumirea de intoxicatie.'
Adevaratii responsabili de asasinarea P'"e?edintelui
Kennedy n-au fast inca descoperiti. Comisia ofi.cialil. de
ancheta (Comisia Warren) a chemat in .fata ei anumiti
martori ?i nu altii, tot atlt de interesanti dupa parerea
anchetatorilor particulari. In septembrie 1966, un .sondaj
in opinia- publica a seas la iveal8. ca. ·..doi amedcani din
trei nu credeau in concluziile Comisiei. Warren. 9i, totu~i,
investLgatiile n-au fast relu,ate-ln .anii urn18.tori. Unii anche-
tatori oficiali au putut. sa-?i dea semna la un moment dat
di. a face lun1in8. deplina .asupra cutarui. sau -cutiirui eve-
niment ar duce Ia consecinte nationale de o asemenea
gravitate, incit era mai bine sa_ se· r4Ini_nii la, o versiune
contestata, ai?teptindu-se, dadi nu uitarea, ?tunci oboseala
~i _rese~mnarea opiniei publioe. t;)i unii anchetatori particu-
lari au putut sa inteleagii Ia un moment. dat ca era mai
bine pentru ei sa nu mai insiste.
Pornind de Ia atentatul neizbutit a! lui Jean Chaste!
impotriva }ui Henrie al IV-lea (1594), Daniel-Raps a scris
di, ,pina Ia cutitul lui Ravaillac, regele tol€rantei avea
sa triiiasca amenintat in permanenta de uciga~i care-!
pln.deau din u:t:nbri'i". Fraza impresionanta din p'artea unui
istoric cvasioficial a! bisericii. Fiindca nu-i putem dis-
tinge pe uciga~i sau· pe cei ce aspira sa devina uciga~i,
.putem eel putin sa observam cu U?urintil. oamenii carora
disparitia lui Henrie a! IV-lea nu avea si'\ le pricinuiascii
nici o ami'iri'iciune.
In primu] rind, fanaticii religio?i care nu se resem-
nasera nicioda.ta cu Edictul de Ia Nantes. In manastiri,
ciilugaritele organizau proeesiuni pentru a ani versa .noap-
tea sflntului Bartolomeu. Chiar cei care n-ajungeau pini\
aid socoteau ca. o singura credinta era adevi'ira~a ~i ca. a
ingadui doua, a nu voi si'i-i izgone~ti sau si'i-i extern1ini
pe ereti.ci insemna a adopta o atitudine criminala.
234
Al\i du~mani ai regelui se aflau in rindul .eeior mari.
S-a Spus ca. ·i-a provocat prin douii edi.cte : unul care inter-
zicea duelurile, ceHilalt care re.string-e~ ·nebuniile ·vesti-
n1entare - dantelele, aurul l?i bijuteriile. Ei se enervara_,
e adevarat, ~i nu ascunserii acest lucr-U. Dar mai ales er.aU
furio-?i cind · vedeau o .putere regala restaUrata -?i solidii,
eare-i punea din nou Ia Joeul lor, li lipsea de atotputer-
nicie in provincia lor, adica de puterea de a-~i negocia
constant fidelitatea fata de coroana, la nevoie cu ajutorul
StriliniiHltii. Multi incercau chiar un soi de nostalgie ire-
zistibilii fata de razmerite, fa\ii de dezordinile care permi-
teau organizarea de cavalcade, de tabere, de b8.t3.lii, de
incursiuni, de lupte deschise pentru putere, care d:ldeau
un aspect reHgios patimilor -?i poftelor. Cei n1ari aveaU
sa aducii ei in9i9i dovada acestor indina\ii cind, lndata
dupii moartea lui Henrie a! IV-lea, ~i-au impart\\ tezaurul
regal piistrat la Basti1ia. in fa\a monarhiei, nici unul din
ei, luat in parte, n-avea greutate, dar, uni\i prin .comu-
nitatea de interese :;;i pofte, reprezentau o forta.
0 alta putere vr8.jma.;;a regelui Frantei se giisea ;n
afara regatului : Casa de Austria, cu alte cuvinte Spania.
Henrie al ·IV-lea ·o punea in inferioritate printr-o politic&
europeana care respingea orice vasalitate fata de ea,. orice
infeudare fa\ii de o eoali\ie eatolica patronata de Spania.
Comparind Franta ~i Spania, Henrie al IV-lea o spusese
deschis : ,Tot ceea ce sluje~te la m<lretia uneia sluje~te
la umilirea eeleilalte". Iar in 1610 el pregatea pe fata un
riizboi preventiv care trebuia sa inceapii printr-un _atac
impotriva fiirilor de J OS spaniole.
Era normal ca Spania sa se ape-re. Agentii siii, bene ..
voli sau plati\i, prelucrau opinia publica din Franta.
- Regele o sa se alieze cu principii protestan\i ea sa
combati\ puterile eatolice ~i o sa se ia chiar 9i de papa.
In fundul sufletului lui a ramas hughenot, vrea o Europa
protestanti\ ~i sa vada ~i Franta devenind protestanta,
HughenotH din Paris pregatesc o noapte a sfintului Bar-
tolomeu in sens contrar. Ea va ave-a lac chiar anul acesta,
de Crikiun. $i razboiul care-i va urma va ruina poporul.
Aeest ultim argument atirna greu in balan\a, deoareee,
ln vederea pregB.tirii riizbOiului, incepuserii sa fie incasate
noi impozite.
235
Spania avea la curte o ,-coloan& a .cincea" foarte pu-
ternica : toti ace9ti granguri cu pofte sporite 9i cu scrupule ,
putine (Epernon, locotenent general al regatului, avea un
tratat secret cu Spania), ca 9i partidul zis ,florentin".
Maria de Medici venise la Paris cu o suit a de douii mii de
persoane, pe~ti mai mari sau mai n1iCi, dar lacon1i de
prada, avind-o in frunte pe ~tiuca -de Concini. Ea, Maria,
era dusa de nas de aceastii tagmii de desfrinati 9i de mai
multi n1ari seniori de ani de zile ; cuvintul intoxicatie
se aplica cum nu se poate mai bine in c.azul ei. Ea nu eon-
simtea la o erima, dar, prin insistenta cu care voia regenta,
nu fa.cea altceva declt sa accepte incon9tient ceea ce con-
o$tiin ta ei resping,ea. Sa 1nai ad<lug8m la ateasta di Henrie
al IV-lea_nu incetase sa furnizeze arrne impotriva lui insu:;;i
prin clezm8.turile sale an1oroase : nu nun1ai di se pusese
intr-o situatie de inferioritate fata de regina, dar compli-
citatile de care avea nevoie pentru 9trengiiriile lui il impie-
dicasera sa procedeze la epurarea necesara pe care o dorea.
Pe scurt, la curte se aflau cei mai hotiiriti ,ucigaJ?i
car·e-1 plndeau din umbra" ; sau sa spune1n .: aspiranti la
titlul de uciga9 prin intermediar. Incep!nd din aprilie 1610,
intoxicatia 9i compioturile permanente au fost de a9a na-
tura nu nun1ai la curte, ci in intreg. regatul, indt apro-
piata -asas.inare a .regelui deveni -.par·ca un evenin1ent de
la :Sine inteles. La Paris, a tit in biserici, cit ~i in taverne,
oamenii repetau ca ,a venit uclga~ul regelui" o$i de-
scriau : ex.act aspectul lui Ravaillac. La A!lvers, Malines,
KOln, Brux-elles, in Flandra, la Douai, Montargis, Milano,
In Picardia, de la sfir~itul lunii aprilie 9i plna !a 10 mai,
oamenii anuntau prin vorbe sau in scris sau prin tip.Rri-
turi (manifeste in Spania) ca regele Frantei avea sa fie
ucis. Incepind din 10, se raspindi zvonul ca fusese ucis.
In dupa-amiaza zilei de 14 mai, magistratul din Pithi-
viers, In timp ce privea dintr-o gradina din acest ora~
ni,te jucatori de popice, le spuse celor din jurul siiu :
- .Regele a fast omorlt. La ora asta e mort, fiti si-
guri!
Asta se intlmpla Ia Pithiviers, la o suta de kilometri
de drum batatorit de Paris, intr-o epoca in care o veste
adusi\ de un ciHi\ret nu putea strabate distanta aceasta
dedt intr-o zi ~i jumatate.
Aceste fapte n-au nevoie de o explicatie supranatu-
rala sau metafizicii. Saptamini in 9ir Ravaillac s-a intilnit
236
cu conjura\iL Acest· seminebun se prezentase Ia. Luvru,
'ceruse sa-l Vad8. -pe:rege, se dusese· Sfi-'i vad& .. pe c8.lug8.rJ,
pe care ii intrebase. ,daca un duhovnic era obtigat siLdesc
tainuiasca m-arturisirile- unui mn care ar fi_ lncercat_ sa
ucidii' un rege".· Pdmit de parintele d'Aubi'gny, un .iezuit,
ii .aratase cutitul pe care erau sapa te o inim8. ~i. o cruce.
Nu era nimeni de Ia poli\ie care siH aresteze.
Ca: sa_aflilhl ·care· din toate aceste- deri1ers.urLi-au ajuns
Ia urechi rege!ui ne este imposibi!, .dar un lucru e sigur :
ca.,· inainte ·chiar _·de ceremonia incoronarii· ·reg-inei; el _a vu
sentimentul di aceasta incoronare era alit de. dorita doar
fiindca· era dorita .pieirea lui (ii spuse lui suny : ,Bles"
tema1a· asta de- incoronare va fi 'pricina m.ortii· mele !")
:;;i ca dupa acee.a rostise mai n1ulte. fraze care dovedeau
d:i ave a un presentiment fun est. ·$i, cun1· i se vorbea des pre
viitoarea. intrare solemna a reginei in Paris, r8.spunse :
- Nu rna intereseaza, .tot n-am_s-o v8.d-.
La 14 n1ai, exact in clipa- in care se pregiHea sit pEirii-
seasdL. Luvrul. pentru ultin1R oara, gi\s-i ·in camera sa un
biletel sigilat : ,Sire, nu ie9iti. in seara asta !":- Parea ner-
vos, ~ovai, a poi lua o -atitudine_ sfidfitoare, dih nou 9ov8.i,
dar in cele· dhi. urma. ie~i, indre.ptindu-se spre 1110arte.
C-um de a 9tiut Ravaillac di regele avea sa iasa tocmai
in dupa-.amiaza aceea ? 'Ci1m de a pulut el sa se a~eze in
-calea rB.dvanului -? DOar nu era vorba de o ie~ire pentru o
ceremonie- oficiala. care se .anu:r:1ta dinainte. Nu .erau infor-
m ate decit citeva persoane de Ia curte ~i nimeni altcineva.
Cind. s-a aflat de moartea regelui, oamcnii au inceput
sa se jeluiasca ~i sa plinga pe strazile Parisului, iar ama-
rclciunea se exprln18. la fel de- zgonmtos ~i in proyincie.
Aceasti:i durere era sincera. Poporul uiti:i. de impoz,ite ~i
nu-9i mai aminti decit ca regele sau fuseose pina atunci·
un rege al pikii ~i al unitatii. ,Puternica dragoste pe care
o nutresc pentru supu.;;ii mei. .. ", spusese acest·domnitor.
i;>i supu~ii lui credeau acum acest lucru.
La Luvru, inc&perile pentru ceremonii erau tapisate
in negru, dar ,la n1ezanin~' ninTeni nu-9i ascunde.a--bucuria.
Cit prive~te atitudinea reginei, marturiile nu se prea po-
trivesc. Cea mai putin favorabila este a pre9edihtelui He-·
naulb: ,Nici prea- n1u1ta. uimire, nici prea n1ult8.- ama-
rEi,ciune".
237
Strainii care se bucurau, .puteau s-o fad\ pe faja :
- Maiestatea-voastra trebuie sa se patrunda de cu-
vintul sfintului Pavel, ii spuse arhiepiscopul de Toledo
lui Filip al·II-lea : ,Si Deus pro nobis, qui contm nos ? 1 ,
Ravaillac, arestat indata dupa s&vh~t;;irea crin1ei,- a fost
dus nu Ia 1nchiMare, ci la re~edin\a familiei de Retz, si-
tuata ln imediata apropiere de strada Ferronnerie. Toata
1nalta societate pariziana a epocii Sci! repezit 1ntr-aco]o
ca sa-l vada. El era foarte m1ndru de fa pta sa. Nimeni nu
i-o. ceruse, spunea el, il indemnasera la ea_predici din care
inva~ase ,·cauz-ele pentru care este necesar s8.-i ucizi pe
regi". Cuvintul acesta, predici, 1i nelini~ti pe iezui\i. Mai
multi preoti venira sa-l vada pe .asasin ~i-i spusera de
C1teva o:ri ,'sa se .fereasca sa acuze oameni. nevinovati".
Ravaillac ramase Ia re9edinta familiei de Retz doua
zile, apoi petrecu o zi 1ntreaga Ia re~edinta ducel]Ji d'Eper-
non lnainte de a fi dus acolo unde ar fi trebuit sa fie
trirnis imediat : la 1nchisoarea Conciergerie. Acolo a fast
intenogat, judecatorii i-au adus Peiezui\ji cu care Ravail-
lac spusese .case intilnise, printre care parintele d' Aubigny,
care a sus\inut ca nu 1-a vazut ln via\a lui pe acest om
sau ca nu-:;;i ma.i amintea sa-l fi vazut vreodata.
, ln cursu! interogatoriului public, R~vail1ac spuse
c1H cuno~tea pe duce]e d'Epernon ~i ca fusese convins
<;le unii ca poporul dorea moartea regelui. j\poi fu supus
Ia torturi. Marturisirile pe care le~a facut atunci, dacii
le-a fi\cut, n-au ajuns niciodata Ia cuno?tinta ,judecatorilor
~i n':"'au fost consemnate in nici un prOces-verbal.
La 27 mai asasinul a fost condamnat sa fie jupuit cu
un cle9te lnro9it in fo.c 9i legat de patm cai spr-e a fi
sfar,tecat. Cazna ingrozitoare, la .·care veni o multime isle-
rica striglnd din riisputeri sa i se prelungeasca tortura.
Su,pliciul sf.irtecarii dura o ora ~i jumatate, dupa care
condamnatul muri, iar trupul sau fu taiat in bucii\i. Into-
xi.catia crim'inaHi, transf.erata ,asupra persoanei uciga-
~ului, s-ar fi descareat 1ntr-o salbaticie canibal1ca.
· Procesul Ravail!ac, care s-a inchis din ,punct de vedere
jurldic du,pa moar,tea uciga9ului, a fost redeschis .1n ia-
~u!lrie 1611 Ia interven\ia unei domni9oare d'Escoman,
fosta doamna de companie a marchizei de Verneuil, care
1 ,,Dadl. Dumnezeu e cu noi, cine e impotriva noastra ?" (lat.).
-Nota trad.
238
>acuzii mai mult>e personaje foarte suspuse a fi fost 'inspi-
>ratoarele asasirrului. Primul pre9edinte du Harley o inte-
roga pe Inarchiza cin-Ci ore_in ~ir.
- Aceasta Escoman vorbe:;;te fara sa aiba probe, ii
spuse un gentilom magistratului.
Acesta ridica bra\ele spre cer :
- Probe ? Existii prea multe probe !
Au fost interogate 0i alte persoane de rang mare. Jude-
cfitorii au hotarit sa tiria secret interogatoriile 9i au jurat
pe evanghelie sa r\U destainuiasca nimic.•> La 5 martie 1611
tribunalul dadu o decizie uluitoare : in virtute.a caliUitii
.acuzafilor, proeesul era aminat. A9a cum avea sa se :intim_-
ple mai tirziu cu anchetatorii 9i n1agistratii- ins8.rdnati cu
afacerea Kennedy, ~i · ei se ·speriaserii : a face lun1inii
deplin& insetnna a premerge unor urm&ri napionale ineal-
culabile.
La foarte scurta vreme dupa aceea, priinul pre~edinte
du Harley a fost invitat sa- 0i v1nda functia, cu alte cuvinte
a fost scos in mod oficial la pensie. Avea, ce-i drept, opt-'
zeci de ani. Imediat dupa aceea a fast rezolvata 9i situa·tia
domni9oarei d'Escoman, care, cu o indrilzneala nebuna,
reinvlase procesu-1 :
Ducele d'Epernon cerea sa fie omoritii, dar oameni mai
cu Scaun la cap spusera ca. un verdid 1nai putin aspru -ar
fi 1nai bine primit de Opinia public&. Domni9oara d'Escon1an
a fast osindita la inchisoare pe viata 9i virita la secret
intr-un fel de cotineata ingrozitoare, izolata de toata lum.ea.
Bunul cronicar de l'Estoile a formulat [n c1teva cuvinte
rnorala as:estei intimpl8.ri : ,Cine se incrinceneaza impotriva
celor mari pentru binele ob9tese nu se alege decit cu
lovituri de ciomag". Daca e;;ti 'ief de stat, te poti alege
cu lovituri de cu\it sau cu gloante.
Galerele $i dragonii
,,:!
!ncit intreaga Europa fu la curent cu dragonadele. Atunci
regele se supiirii. La 19 SE\l}tembrie 1681 Louvois ii s·crise
lui Marillac cu destulii .ipocrizie : ,Maiestatea~sa ar ;putea
lua o hotiirire supiiriitoare impotriva voastrii dad\ ar afla
cii aceasta continua". Aceasta ·eontinua lndeajuns pentru
ca Marillac sa fie revocat la 6 februarie 1682.
0 perioada de riigaz urmii .primeJor dragonade. Dar Ja
18 iulie 1683 fu descoperita la Toulouse o adunare clan-
destina de protestanti ~i, imediat dupii aceera, in Dauphine
0i in Vivarais se aratarii grupuri de hughenoti inarmati.
Louvois trimise de !ndatii dragoni, avind de data aceasta
un singur ordin : ,Fiira mila!". Toate aceste re~imente
fura apoi trimise in Ceveni.
Armistitiul senmat cu Spania facea disponibiU\ o ar-
mata str!nsa Ja frontiera Pirinei!or. Foucaut, irntendent al
Bearnului, ii trimise lui Louvois un mesaj : ,Cer autoriza-
Fa sa ma slujesc de aceasta armata pentru a obtine con-
vertiri". I se acorda. Citeva siiptamini mai tirziu, Foucaut
trimitea buletinul victoriei sale : douiizerci ~i doua de mil
de rconvertiri.
Intrucit aJti intendenti invldiarii ace~ti lauri, dragona-
dele reincepura ~i se extinsera : Guyenne, Montauban,
Bordeaux, Haut-Quer,cy, Rouergue, I-Iaut-Languedoc, Bas-
Languedoc, Ceveni, Dauphine, Vivarais, Poitou (editia a
doua), Aunis ~i Saintonge. La 31 iulie 1685 Louvois ii
dadu lui Boufflers ordinul de ,a-~i giizdui" in intregime
armata la hughenotH ·din Sud.
Louvois, Le Tellier, ministru de stat, ~i parintele La
Chaise ii aduceau in fiecare zi lui Ludovic al XIV-lea ves-
tea unor convertiri In masii. Populatia din drcumscriptia
financiara Montauban se eonvertise Zn lnt1·egime - .nu mai
exista nici un singur eretk acolo - la o luna dupa sosirea
trupelor lui Boufflers. Munic~palitfitile din Bordeaux, Tou-
louse, La Rochelle, Montpellier aduceau la cuno~tinta cii
ora.7ul lor ~i"intreaga regiune renuntasera la erezie. Pa-
rintele La Chaise ii arii.ta plin de mindrie regelui misiva
prin care se anunta ca recordul convertirilor fusese batut
in regiunea Nin1es : ~aizeci de n1ii in trei zile. Oare <Credea
Ludovic al XIV-lea in sinceritatea acestor schimbiiTi de
religie? Voia el oare sa ignoreze ·cum fuseserii obtinute
aceste simulacre ?.
259
Ill!
l'l'
''
NumerO'Ii protestanj;i continuau sa reziste, refuzind
sa-~i renege credint.a. ,Au fost atit de tare strin~i cu u~a
de nemaipomenit.a mulj;ime a ordonanj;elor ~i a regula-
:inentelor care se publican in fiecare zi - scria Elie Be-
twist -, !ncit le era aproape cu neputinta sa faca vreun
demers fiira sa nu comita o crima".
(~
relntorclndu-se griimada, fal>ii lor pastori parasindn-i...
Mi>cati de atltea minuni, sane plecam inimile in fata evla-
viei lui Ludovic, sa iniiltam pina Ia cer strigate de bucu-
rie ~i sB.-i spunem acestui nou Constantin, acestui nou
Theodosiu, acestui nou Marcian 1, acestui nou Carol eel
Mare ceea ee au spus odinioara cei 9ase sute treizeci de
parinti la sinodul din Calcedonia : Ati afirmat credinta,
i-ati stirpit pe eretici, aceasta este opera demna a dom-
niei-voastre, aceasta este tri'is&tura ei caracteristicB.. Prin
voi erez.ia nu ;rnai exista, Dumnezeu singur a putut sii- ·
vir~i aceasta minun-e. Rege al ~cerurilor, ocrote~te-l pe re-
gele pamintului : este dorinta fierbinte a bisericilur, este
dorinta fierbinte a episcopilor",
Abatele de Rance. ,Este o minune ceea ,ce a facut re-
gele pentm stlrpirea ereziei. Pentru aceasta -era nevoie de '
o putere ~i de un zel care sa nu f,i fast mai putin mari de-
c1t ale sale. Templul de Ia Charenton distrus ~i interzice-
rea practicarii re1igiei in regat, acesta este un fel de mi-
racol pe care n-am fi crezut siH mai vedem in ziJele
noastre".
Flechier. ,Vad eopii rataciti relntor\Cindu-se grilmada
la .sinul mamei lor, dreptatea ~~ adevaml nimrcind urzeala
lntunerieului t;;i a minciunii, 0 noua biserkii formlndu-se
lnauntrul acestui regat, ~i erezia, naseuta in urma atitor
intrigi ~~ atitor interese, sporita de atitea factiuni ~~ cabale,
intil.rita de atltea razboaie ~~ revolte, prabu~indu~se de-
odata ca un aJ.t Ierihon, in sunetul tnmbitelor evanghe-
lice ~~ al ifluterii suverane".
Pil.rintele Le Jay, iezuit, publica o carte intitulata
Triumful religiei sub Ludovic ce! Mare, nimlc mai firesc.
Dar vedem aparind ~~ o lucrare a lui J. Garnier, preot, in•
titulata Divinul triumf a! lui Ludovic eel Mare asupra ere-
ziei datoritil caracterului drept ~i sfint al legilor sale im-
potriva pretin~ilor reformati.
Mai toti scriitorli ~i arti~tii cunoscuti i~i manifestara
aprobarea fara rezerve ; astazi ziarele ar publica mani-
festul lor, l!nsO'\it de lista :semnaturilor : Ra:cine, La Bru-
yere, La Fontaine, Boileau, Thomas Corneille, Rollin,
Amelot de la Houssaye, Bergeret, Bm·bier d'Aucourt,
j: 1 Marcian (Marcianus Flavius) - imparat al Orientului. A
I convocat sinodul din Calcedonia (451), care i-a condamnat pe
monofiziti. - Nota trad.
1!62
.,
'
(~
La Motte, toti academicienii ~i altii al caror nume nu ne
ma~ spune nimic astilzi. ,Nimic nu-i mai frumas - scrie
doamna de Sevigne - decit tot ceea ce con tine acest edict
:;;i nidodata, nici un rege nu va savir:;;i ceva mai menwra-
bil". Fontenelle ie~i invingator intr-un concurs oratoric
organizat de Academia Franceza pe tema revocarii. Pe
aceea~i tema, Le Brun, Mtchel Cornei!le ~i V ermensal
pktarii tablouri, Coysevox facu sculpturi, furii. batute
~ase medalii. Intoxkatia (favorizata de spiritul de lingu-
~eala de la curte) era atlt de puternidi, inclt, dupa treizeci
de ani, Massillon', ln dlscursul funebru aldituit pentru
Ludovic al XIV-lca, n-a scazut nici macar cu un semiton
expresia entuziasmului sau : ,Erezia ... se ,prabu~e~te de la
prima lovitura pe care i-o dii Ludovk, piere ~i este ne-
voita fie sa se a.scunda in intunedcul din care a ie~?it, fie
sa treacEi peste 1118.ri ~i sa plece cu fal.~ii ei zei, rumegin~
du-.:;i furia ~i mnEtrE:cirmea in tinuturi striiine. Ei'ezia
piere ; Franta, spre slava ve.~nica a lui Ludovic, a sdipat
de acest ·s-candal". Fie-ne ingi±duit sa ne lntrebEtn1 care
crau exact ,fal~ii zei" ai celor boteza\i protcstan\i. Sa
trece1n peste ceea ce, f&ra indoiala, nu era decit o figura
de stil,. un elan oratoric.
Repetam ca masa populaj:iei nu era mai puj:in cntuztasta
decit elita care ~tia sa se cx;prim.e. Aceasta aberatie evasi-
unanima ne consterneaza astEi.zi, ba chiar ne indlgn-eaza.
Mi se pare di ea ar trebui si't ne inspire nu o cond-i:tn1-
nare, ci o reflec\ie poate salutara : cine oare ne poate
garanta ca n-am fi fast ~i noi printr~ ace~ti entuzia~ti ?
Cine dintre noi n-a fost niciodata pentru excludere, cine
n-a arunc·at nicio-data anaten1a in1potriva acelo"ra a caror
credin(.a sau necredinj:a nu este a sa proprie ?
Examinind din nou aceste laude adresate sem11atarului
revoc&rii ~i adincin.Jd C€Va 111ai lTIUlt lucrurile, trebuie SE't
reinarcB.,m ca. ele nu erau toate -expresia unui fanatis1n
triumfator. Exista !a cei mai buni (Bossuet) bucuria de a
gindi ca toti reneg.atii erau mJ.nbuiti, ca n-aveau sa ajunga
in iad. Raul a ince,put atunci olnd atlt catolid, cit ~i pro-
testanti au uitat ·ca singur Dumnezeu are puterea de a
judeca.
Cinste deci lui Vauban, care a indraznit sa spuna nein-
t!rziat cii nu era de acord ~i care a publica\ chlar, in 1689,
' Predicator francez (1663-17'42). - Nota· tmd.
263
un J\llemoriu pentru •·echemarea hughenotilor. Natural,
Ludovic al XIV-lea n-a vrut nici macar sa-l cite ascii.
Evident cii in striiiniitate reactiile nu puteau fi una-
nime. Papa Inocentiu al XI-lea trimise felicitari oficiale :
,,Dintre toate dovezile pe care maiestatea-voas\ra le-a dat
despre evlavia sa naturala nu exista nici una mai strii-
lucita dec!t zelul cu adevarat vrednic de un rege prea
cre~?tin care 1-a f&cut sa revoce etc." Dar, iri fond, nu era
chiar atit de multumit, in momentul in care intre Roma
~i Versailles exista o ceartii galicanii, sii-1 vadii pe Ludovic
al XIV-lea poz!nd drept campion al catolicismului. In
afara de aceasta, spre deosebire de majoritatea predece-
sorilor sai, acest papa manifesta - din motive politice,
nelndoios, dar rezultatul era acela~i - o inclinatie spre
toleranta. Catre Caterina de Siena : ,Forta n-a biruit
niciodata erezia, ci !ntotdeauna a rasp!ndit-o". In tarile
protestante, catolicii se temeau de rep1·esalii. Ba iezui\ii
olandezt, care se temeau ca vor fi izgoniti, ii solicitara
parintelui La Chaise sa ceara restabilirea Edictului de la
Nantes!
Emigrarea era interzisa ~i pedepsita in modul eel mai
aspru (pentru barbati galerele), dar emigrarea era singura
speranta.
Olanda, Elvetia, Suedia, Danemarca, Brandenburgul
faceau cunoscut cii-i a~teptau cu bratele deschise pe refu-
giati. Secretarul ambasadei Olandei la Paris difuzii a,
bro~ura in care erau enumerate toate avantajele pe care
le oferea tara lui. Ambasadorii acestor puteri in Franta,
cu fiecare cRl&torie pe care o f&ceau in tara lor, luau cu
ei cit mai multi protestanti, pe care-i inscriau printre
slujitorii lor.
. Cei care beneficiau de aceasta ,valiza" erau privile ...
giati. Ceilalti trebuiau sa infrunte mari primejdii, sii
!n~ele supravegherea drasticii a politiei. Patrulele piizeau
granitele, barau drumurile. Toti cei care-i adiiposteau sau
1i ajutau pe fugari erau amenintati cu pedepse cumplHe,
1ar delatorilor li se fiigiiduiau recompense. Aceste miisuri
aminteau intru totul pe cele luate in Anglia fata de cato-
lici la sf!r~itul domniei Elisabetei. i;>i coastele erau la ·:fel
de bine pazite ca frontierele .; fregatele regelui navigau
· In apropiere de tarm supravegh>ndu-1, erau inspectate
264
vapoarele ~~ pina ~i barcile de pescuit erau tinute sub
supraveghere.
Totu~i, ca intotdeauna in asemenea cazuri, se injghebil
o mare organizatie clandestina. Ernigrarea era adeseori
favorizata de oameni care renegaserii protestantismul din
prudentii, ca sa fie lasa~i in pace, ca sii-~i poata exercita
in continuare n1eseria (noii convertiti),. uneori de catolid
care erau indignati dnd ii vedeau pe hughenoti atlt de
nenorociti, ~i eel mai adeseori de omneni dornici pur l;ii
simplu sa faci\ bani.
Traficul cu pa~apoarte false $i certificate de catolici-
tate se dezvolta cu o vitezi\ nemaipomenitii. Preotii vin-
deau certifioate false, catolicii i~i vindeau certificatele lor
bune ~i dupa aceea se aranjau sa li se elibereze allele.
Hangii, negustori, peruchieri aveau adevarate agentii
de emigrare clandestinii. Cii.lauzele cereau intre o mie
cinci sute ~i patru mii de livre de fiecare drum. Unii erau
criminali care-~i ucideau clientii $i-i jefuiau, altii se imbo-
gatira facindu-~i cinstit meseria, ca Jean Breton, fost,
lacheu, domiciliat pe Grande Rue Taronne din Paris, ~~
Louis Viau, tot parizian, hangiu, casatorit cu o englezoaica.
Elisabeta Bonnefonds, protestantii renegatii, tinea o
agen~ie de emigrare pe strada Saint-Honore, Ia etajul
patru a! unui imobil Ia al carui parter se afla un magazin
cu firma ,In ora~ul Montpellier". In urma unui denunt,
doamna de Ia F'erte..Civile a fost arestatii acolo Ia 20 sep-
tembrie 16&6. Politia a venit sii perchezitioneze aparta-
mentul 0i 1-a giisit lntesat de mobile ~i de obiecte de pret
vindute Elisabetei Bonnefonds de fugari. S-au mai giisit
liste, itinerare, adrese de hanuri, scrisori. Elisabeta a fost
arestata, inchisa in castelul din Angers, dar se pare cii
a avut niscai sus\iniitori, di.ci i s-a dat drumul. Ea'
a retractat renegarea, iar apartamentul ei a devenit Joe
de cult clandestin.
Ambasadorul F'rantei Ia Haga, intr-un raport pe care-!
trimite Ia Paris, dii amiinunte interesante in legii.turii cu
greutatile intimpinate de fugari : ,Ca sa fie sco~i din
Paris sint alese zilele de tirg ~i miezul noptii, fiindcii
atunci barierele sint deschise cu mai multii u~urintii. decit
In alte zile, ~i astfel ei ajung, !nainte de a se face ziua,
la Senlis, pe care-! lasa in urma. pe mina stinga. Altil
merg pina la Saint-Quentin ~i nu intra !n ora~ dec1t in
265
I
.I
zilele de tirg, folosindu-se de l!walmii0eala momentului.
I
A.colo au o casa unde se 1ntilnesc, unde se retrag ~i de
I'
:mde vin ciiliiuzele sii-i ia. Ca sa fie SCO:ji li se dau straie
rariine~ti $i sint pu0i sa mine ni 0te magari. Cali\uzele sint
Je obicei in numiir de douii sau trei. Una merge in fata 0i,
:i.adi nu intJlne?te pe nilneni, oea1alta- o urmeaza ; daca
da de lume, eel care urmeaza vede $i aude vorbindu-se
;d, d:adi vede !?i aude ceva rau, face Calea intoarsa, ii ia pe
hugheno\i $i-i duce pe alt drum. Dacii intilnesc solda\i,
tree de ei dindu-le bani".
Fugarii treceau mai ales prin Li!le, Maubeuge 0i
Quievrain. Sau prin Elvetia ori pe mare. Locurile pe unde
treceau· pe uscat se schin1bau adeseori din cauza supra-
vegherii.
269
,:, i
i'
11!1
'I
numeroase victime ale acestor mikeluri. Cadavrele lor
erau aruncate in mare f&ra nici un fel de ceremonie. Jean
Marteilhe, ranit in biltiHia de pe Tamisa, zacind in nesim-
tire, era gata-gata sii fie azvirlit peste bard cind scoase un
tipat. Scapat de la moarte ~i de la inec, a fost trimis la
spitalul din Dunkerque. Fiindca bolnavii zaceau cite doi-
trei lntr-un pat, iar igiena epocii era rudimentara, spitalele
erau ni~te gheene pestilentiale. Pentru un ocna~, ele re-
prezentau paradisul. Marteilhe ramase acolo trei !uni.
Sa fii ranit ln lupta ~i sa supravietuie~ti era o plea~ci
pentru ocna~ii de pe galere : de indata ce se vindecau,
erau eliberati. Dar reformatii nu se bucurau de aceasta
milsura. Marteilhe l~i relua locul pe banca lui de ocna~..
Avu lnsii ~i de data aceasta noroc. Comitele, al carui nume
istoria ar fi trebuit sa-l consemneze, i-a fast din nou favo-
rabil, numindu-1 secretar al comandantului de pe ,La _
Palme", lntrucit postul era liber. Sdiplnd de mLmca uci-
giitoare ~i de murdarie, eliberat de lanturi, avlnd un cot-
Jon aproape curat, bine hri!mit, apreciat de capitan fiind-
cii-~i fiicea bine munca de secretar, Jean Marteilhe gusta
trei ani de fericire, de la sflqitul anului 1709 pina in 1713.
Nu-i lipsea decit un bun imens : libertatea.
Crezu en tiirie ca-i va fi redata in ace] an 1713. Unui
din articolele din primele tratate de la Utrecht incheiate
intre Franta ~i Anglia stipula ca fortificatiile de la Dun-
kerque vor fi darimate din temelii. Pina atunci, trupe
engleze. vor ocupa ora'lul, pe care fortele franceze il vor
parasi. In timpul acestor opera\ii, navele franceze nu
aveau voie sa iasa din port.
A9adar, englezii au venit, au urcat la bordul galerelor
~i au vazut en indignare douazeci de hughenoti condanmati
'li legati ln lanturi. Un colonel englez statu de vorba ct1
Jean Marteilhe.
- Trebuie sa-i scrieti imediat lordului Hill, guverna~
torul provizoriu al acestui ora'l. El vii va elibera ~i pe
dumneavoastrii, 9i pe tovara~ii dumneavoastra !
Marteilhe scrise, Hill confirma primirea cererii, dal\i
scrupulos, spuse ca trebuie sa-i raporteze reginei. Se
pierdura cincisprezece zile, !n care limp comandantul
galerelor reu~i sii-i expedieze pe furi'l spre Calais pe cei
douazeci 'li doi de hughenoti lnchi9i in cala unui vas do
271
pescuit, amenintati cu cutitul Ia beregatii cii vor fi omoriti
dacii voi· scoate vreun strigiit. Adio libertate,. din nou un
orizont intunecat, 9i Jean Marteilhe avea motive sii-9i
spunii cii niciodatii nu va mai da peste el ace! noroc nemai-
a'lteptat de a fi secretar de comandant.
De Ia Calais, cei douiizeci 'li doi de reformati au fost
trimi9i Ia Le Havre. Pe uscat, pe jos, in lanturi. Fiiceau
tot felul c\e presupuneri :
- Iata-ne Ia Le Havre. Asta e portul de imbarcare pen-
tru America. Poate c-o sii fim trimi9i acolo 9i vinduti ca
sclavi.
Aceasta perspectiva nu-i ingrozea chiar atlt de tare.
Orice in afa\'ii de galere. Multi auzisera vorbindu-se des-
pre aventurierii plecati ,in insule" 1;3i care tdiisera acolo
la inceput in conditii asemanatoare cu sclavia, pentru ca
:lupii aceea sa-9i re,:iobindeascii libertatea ; devenisera bo-
iati. Minunat vis.
\11 inchisoarea din Le Havre, ace9ti oameni nu erau prost
tratati. Coreligionari ,proaspat convertiti'', in realitate
pseudoconvertiti, veneau sii-i vada, le aduceau alimente,
cintau imprmmii cu ei psalmi. Preotul din Le Havre aflii de
acest act de milostenie 9i, furios, interveni pe linga inten··
I.
'
dent 1, cerind sa i se- puna capiit; dar f&ra succes.
Dupa citeva siiptiimini, niidejdea se spulbera din nou.
!ntendentul primise ordine :
- 0 sa vii duceli Ia Paris 0i de acolo Ia Marsilia.
,l,i Marsilia era marele port a! galerelor. Tot datorita
buniivointei intendentului din Le Havre, cei douiizeci $i
doi de reformati stri.ibiiturii drumul de Ia Le Havre !a
Paris in ciirute. Dar acolo, dupii o $edere ingrozitoare in
i temnita Marelui Lant din castelul de Ia Tournelle (cu
•gardii de fier Ia git 9i lega\i de ni9te birne), au fost alipi\i
la ace! mare ]ant care a piirasit Parisul, indreptlndu-se
spre Marsilia, Ia 17 decembrie 1712.
Condamnatii· erau in numiir de patru sute, mai toti
imbrii,cati inca in civil. Reformatii veniti de !a Dunkerque
aveau tunica ro~ie a ocnao;lilor de pe galere.
- Ie~iti in curte ! A9ezati-vii doi cite doi.
Zgomotul ciocanelor 9i a! lanturilor incepu. Paznicii
ocn3$ilor ii legau pe oameni doi cite doi de git, cu un
'.
!
t Agent- al puterii regale investit cu Qtributii nelimitate ln..
t:r-una sau mai multe provlncii. - Nota trad.
272
!ant gros, mai scurt de· un metru. In mij!ocul acestul
!ant se af!a un ine!. $i prin toate aceste inele era trecut
un !ant lung.
- A~ezati-vii jos !
Oamenii staturii astfel a~ezati pina !a prinz, ora !a
care sosira autoritatUe. Se facu :.pelu! condamnatilor, care
fu lnmlnat apoi oficial domnului Langlade, ,capitan al
lantului". A~a-numitH antreprenori asigurau drumul lan-
tuJ{,; de detinuti pina la intreprindere, primind de Ia
guvernamint douiizeci de scuzi pentru fiecare ocna~ adus
viu de Ia Paris Ia Marsilia. Ei !e dadeau nenorocitilor de
mincare exact atlt cit numarul decese!or sa fie minim ; ln
privinta celor morti de boalii, de obosealii sau de frig,
ace~tia fiiceau parte din inevitabilul pasiv.
Inainte de plecarea acestui !ant de detinuti, un pro-
testant din Paris, domnul Girardot, li inminii lui Langlade
o sutii de scuzi, facindu-1 sii-i promitii cii li va pune pe
hughenoti in ciirute daca, din cine ~tie ce motiv, n-ar mai
fi in stare sa meargii pe jos.
- Vii promit, spuse Langlade, dar voi fi complet dezo~
rientat dacii oamenii dumneavoastrii se vor preface bol-
navi. Ca sa mii asigur, ii voi stilci mai intii in biitaie pe
toti cei care vor vrea sa mearga cu diruta.
Patetica descriere a lui Victor Hugo lnfati~lnd ple-
carea din Paris a lantului de detinuti care o porneau spre
ocnii este mult mai prejos de ceea ce reprezenta aceastii
realitate cumplitii a convoaielor de condamnati striibiitind
Franta pe jos pe vremea galerelor. N u exista decit un
cuvlnt care sa poatii constitui un element de comparatie :
Buchenwald.
Un Buchenwald ambulant. Condamnatii vor merge pe
jos o !unii ~i jumatate, in decelnbrie ~i ianuarie. Prima
etapii este Charenton, unde se ajunge la orele ;;ase seara,
pe un frumos clar de luna ~i pe un ger cumplit. Ocna~ii
lri Ianturi slnt adiipostiti ln grajdul unui birt. La ora nouii
seara se aude un ordin :
- Toatii lumea ln curte !
Luna striiluce~te mai departe, frigul se lntete')te, se
stlrne')te un vlnt rece.
- ))ezbriicati-vii ! Puneti-vii hainele !a picioare. Mer~
geti cu totii laolaltii pinii in fundul curlii. Nu mai mi')cati !
273
Urmeaza scotocitul. Arca~ii cerceteazii ~i intorc pe dos
hainele ~;i ruHiria ca sa verifice daca osinditii n-au .cun1va
la ei cutite, ·pile Sf1U foarfeci. In realitate, oanta mai ales
bani ca sa puna mina pe ei. Scotocitul tine dona ore.
- Puteti sa vi\ !uati inapoi hainele. Inaintati !
Un mn legat in lanturi, expus gol iri crivat la 1ninus
zece grade timp de dona ore nu se poate pune in mi11care
a~? a u.;;or. Arca~ii, inteleglnd prea bine · acest lucru, in1part
cu generozitate lovituri de ciomag 9i ating din bel11ug cu
vlna de bou. Scotocitul este reltmt de doua-trei ori in
timpul ciilatoriei, de fiecare data in acelea'li conditii 9i pe
un ger tot a tit de naprasnic.
Ace9ti oameni pri:n{'i in lanturi strabat pe jos Ileode-
France, Bourgogne, MB.connais, pin& la Lyon, intr-un ritm
de patru leghe pe zi. Patru sute optzeci .'li noua de kilo-
metrL Perforn1anta nu pare nerealizabil8. pentru un om
voinlc, bine hr5nit, care se culdi in fiecare sear& intr-un
pat sau chim· intr-un culcu9 bun de paie, intr-a 9ura.
Ocna9ii triigeau fiecare cincisprezece kilograme de !ant,
primeau de doua ori pe zi clte un codru de pline, treizeci
de grame de brinza 9i ceva mai putin de un sfert de litru
:I de po9irca. Mergeau pe ploaie sau pe ninsoare, in haine!e
'
' lor zdren\uite ~i cu ni~te inciiltiiri ponosite. Primeau 9i
lovituri de ciomag. Ciipitanul Langlade hotarlse sa nu
cb£ltuie nici un ban pentru paie, a9a ca .se culcau in stau!e
de-a dreptul pe balegar. Acest balegar era o binecuvintare
cereascii, o desfatare : se cufundau in el cit mai mult cu
putinta ; era singurul mijloc de a se mai inciilzi pu\in.
Condamnatli care nu puteau sa \ina pasul cadeau.
Erau desprin9i din lan\ul mare ~i, cu ajutorul ce!ui pe
care-! aveau Ia git, erau tiri\i pinii la o diru\ii in care erm~
azvlrliti ; picioarele, care le atfrnau afara din dirutfi, le
degerau. Cei ce gemeau prea mult erau lichida\i de arca9i
cu lovituri de ciomag. Langlade nu refuza sa dea explicatH
in leg8.turii cu aceasta cruzirne :
- Py.imesc douazeci de scuzi ca s·ii due un ocna~ de
la Paris la Marsilia. Dacii ar face acest drum in ciiru\ii,
m-ar costa patruzeci de scuzi. Prefer sa moarii 9i sii nu
lncasez nimic decit sii pierd douazeci de scuzi.
La Lyon, condamnatii au fast imbarca\i pe vase mari,
plate, care cobor1m pe Ron pina Ia Pont-Saint-Esprit. De
274
aici, din nou pe jos, spre Avignon, apoi spre Marsilia.
Jean Marteilhe a scris ca a suferit mai mult in cursu!
acestei ci\latorii dedt in toti anii sai de galerii. $i totu~i,
multumita celor o suta de scuzi. inminati lui Langlade, ~i
el $i tovarii0ii lui au fast oarecum rasfiitatL Nu li s-au
aplicat lovituri de ciomag dedt celor care voiau sa urce
in dirute. Dadi aceoj>tia insistau in ciuda loviturilor, erau
recunoscuti bolnavi •i transportati in acest caz cu caruta .
. Cei douazeci 9i doi de hughenoti au ajuns vii Ia Marsilia
~i au fast in1barcati pe ,La Grande Rea1e", care slujea
de loc de. detentiune pentru noii-veniti •i-i primea •i pe
bolnavii de pe cele treizeci •i cinci de galere din mm·ele
port.
- Veti sta aco!o pina cind vor sosi •i grupuriie de
ocna~i de Ia Dunkerque.
S.erviciul, mai putin greu decit pe mare, dadea impresia
unei cure d.e odihnii dupa acea inspaimintiitoare ci\liitorie.
Jean Marteilhe regreta functia de secretar, suferea din
pricina vietii grele pe care o avea iarii9i, !egat in lanturi
de. banca sa ca cei1alti. Ocna9i!or le .era ingaduit sa me•-
tereasca, cu mijloacele pe care oi le procurau .P<·intr-o
nemaipomenita dibacie, diferite obiecte marunte pe care
duminica le vindeau vizitatori!or de pe galere : machete
de vase, bastoane cioplite, papu~i rcprezentind ocnai'i im-
bracati cu tunica lor ro.ie.
Tunica ro~ie era imbracata de toji ocna;;ii de pe gcclere
duminica in vederea serviciului divin. !ngenunchiau pe
bancile lor cu faja spre umbrarlli de la pupa, unde se
!niilta altarul. Hughenotif aveau permisiunea sa se culce
pe bancile lor cit timp se oficia sf!nta jertfii. Nu objinusera
aceasta permisiune fiirii greutate. Ani in ~ir, in fiecare
duminica) lneasasera cimnageli fiindca nu voiau sa lnge-
nuncheze 9i sa asculte slujba. Ambasadorii tiirilor protes-
tante objinuse,·a de la Ludovic a] XIV-lea desfiintare,a
acestei constrlngeri, mentinuta cu ajutorul loviturilor de
funie.
Trecura luni, un an, mai muit de un an. Jean Mal'-
teilhe •i tovara•ii sai duceau o viata foarte ciudata in cali-
tate de prizonieri la bordul acestei galere imobi!e, atlt de
aproape de marele ora;;, atit de aproape de viaja normalii
275
pe care o vedeau desfaeyurindu-se pe chei.. Iar ei erau
mereu acolo !n lanturi. Oamenii veneau sa se uite la ei
aeya cum te-ai uita la ni9te animale. Totu9i, le parvenirii
ve$ti. !n vara anului 1714, vestea pi:\cii de Ia Utrecht le
umplu inimile de o speranta nebunii, d\ci imediat incepura
sa circule printre ei diverse zvonuri.
- Puterile protestante au cerut eliberarea reforma-
tilor ocna9i !
- Da, dar regele a refuzat.
De data aceas ta, cele douii ve9ti erau adevarate 9i
tratatele au fast semnate - vai ! - fiirii sa se facii vreo
mentiune in privinta ocna9ilor de pe galere.
- Ocna9ul pentru un rege sau pentru o regina e un
gunoi !
Regina Ana a Angliei nu gindea chiar a9a 9i, solicitata
de mai multi suverani din \iiri protestante, se hotar! sii
intervinii din nou pe llngii regele Frantei. Ceva mai t!rziu,
.I de la Geneva veni 9tirea d\ trei sute de hugheno\i ocna'ii
i
,"I pe galere aveau sa fie eliberati. Informa\ia nu era oficiala,.
iar cei ce niid&jduiau sa devina liberi ·nu indrllzneau s-o
creadii, cu at!t mai mult cu cit 9tiau din surse mai apro-
piate sau mai sigure ca misionarii trimiteau la Versailles
scrisoare dupa scrisoare : ,Daca regele !i pune !n libertate
pe eretici, acet;:tia nu se vor mai converti niciodataH. Chiar
·atunci ·cind veni ordinul categoric, misionarii incercara
prin tot felul de 9iretlicuri sii !nt!rzie eliberarea, sii facii
imposibila dilatoria celor elibera\i spre un piim!nt primitor.
Maeyinatiile lor nu izb!ndiriL Dupa un lung periplu
care-! duse p!na la Berlin, Jean Marteilhe ajunse !n sf!r9it
la Rotterdam. Acesta este ora9ul in care a fast publicat
in 1'757 jurnalul san, intitulat MemoriHe unui protestant
condamnat la galere. Petrecuse treisprezece ani in aceste
acne. Numero~i coreligionari de-ai sai au suferit tot at!t
ca ~i el sau poate mai mult eyi au murit acolo. Protestan\H
careincercau sa emigreze ca sa scape de rigorile Eclictului
de la Fontainebleau nu se amestecasedl in nici o intriga
politica, nu !ntreprinsesera nimic !mpotriva statului. Trimi-
i
:II! terea lor sistematica la galere este un exemplu cit se poate·
I
de griiitor a ceea ce inseamna persecu\ia din motive reli·
gioase.
276
Camizm·ii 1
dar era surd :;;i avea .guta. Numeroas.e personaje :de frunte
din acel timp sufereau de guta din pricina regimului lor
alimentar nesabuit. In ciuda acestei infirmita.ti, Basvillc
se deplasa neincetat, ci11d intr-a cabrioleta iute, eind in-
tr-un ,scaun rulant"., care ·era ln realitate un ·cabinet de
Jucru in mic. La halte se gaseau intotdeauna cai odihnW,
iar dragonii mergeau ina.intea ~i in urma vebkulului
interidentului. Drumurile dln ·Ceveni, ntuneroase 7 fusesera
construite cu mult inainte ,de razmcrite din necesita\i co-
merdale.
i,
I,; II
"
Cei doi se reintoarserii in Ceveni. Primul a fast Vivent.
!n 1691, in sch;mbul unei recompense, a fast lansat impo-
triva lui Brousson ~i a tovarii~ilor siii obienulti un mandat
de arestare : ,Declaram cii vom da celor care-! vor
prinde pe numitul Brousson, mort sau viu, suma de cinci
mii de livre. Dupa cum vom da de asemenea suma. de trei
sute de livre celor care-i vor prinde, morti sau vii, pe nu-
mitii Henri, valet al lui Brousson, La J eunesse, Laporte,
Lapierre ... , toti uciga9i 9i asasini 9i tulburi:ltori ai li-
ni9tii pub!ice". Urmau seinnalmentele oamenilor ciiutati:
,Brousson este de statura mijlocie 9i destul de subtire,
in virstii de patruzed-patruzeei 9i doi de ani, cu nasu!
mare, chipul ars de soare, parul negru, miinile destu! de
frumoase... Adeseori oamenii ace~tia poarta peruci, sub
care i9i ascund parul".
f?i pe capul lui Vivent se puse un pret, acela9i tarif :
cinci mii de livre. In timp ce continua sa predice, sa
ca..satoveasdi, sa b.oteze, se straduia sa organizeze 0 ade-
varata insurec(.ie ; a fast vazut chiar in fruntea a patru
sute de oameni, incerdnd sa cucereascii Florae. Dadu
gre,, dar reu'ii sa fuga.
Februarie 1692. Vivent traie9te hi:'-'r\uit,. ascuns, im-
preuna cu citiva tovarii9i, in pe9tera dintr-un ciitun din
Saint-Sebastien-d' Aigrefeuille, in apropiere de Ales. !i
aprovizioneaza cu alilnente patru dragoni, a eRror· corn-
plicitate o cumparasera. Oamenii cumpiirati sint siguri
pina in clipa cind e in joe viata lor, 9i a~a s-a intimplat
cu unul din dragoni, pe nume Giron. Intr-a zi este surprins
cu proviziile.
- Unde duci astea ? Sa nu minti. De citeva clipe
ne tot uitam la manevrele pe care le faci.
Giron spune tot 9i peste cit.eva ore grata este asediatil:.
Cu spaimii, Vivent ~i tovarii~ii sai ii vad pe soldati sosind
din ce in ce mai numero~i. Marturiile asupra urmiirii sint
imprecise ~i contradictorii. Vivent a fost ucis de un glont
care 1-a nimerit in cap, fie dupii atacul asediatorilor, fie
pentru cii s-a aratat la gura pe9terii.
Patru oameni de-ai lui au fast fiicuti prizonieri ~i du~i
Ia Ales, unde Ia 23 februarie Basville a venit in persoanl\
ca sa prezideze tribunalul. Sentinta : condamnarea Ia
moarte, fire~te. Oamenii au fast spinzurati de doua spin-
.zuratori, fiecare din ele cu. doua brate. Trupul lui Vivent,
283
transportat ~i el Ia Ales, a fost tirlt cu o leasa de nuiele
cu capul in jos, cu fata Ia pamint, prin tot ora~ul. Apoi
acest le~ martirizat a fost ars, iar cenu~a spulberatii in vint.
294
.iI!
,![
1• • 111
'1.11:1:
"'
I'll!: I
- Trebuie sa te intorci la fratii llO?tri.
Dar ei rEimlneau pe loc lini?titi, ln nceste tinuturi re-
formate pe care cei din Ceveni le denumeau cu un singur
nume : Refugiul. Jean Cavalier nu voia altceva decit sa se
intoardi. Nu atlt pentru a predica. Simtea cii. are suflet de
conduc&tor. Dar, a9a cum se lntimplti cu unii oameni mici
de statura, era chinuit de ceea ce ei consider& o inferiori-
tate fizicii. ·
Nu avem nici un portret de-al lui care sa poata fi au-
tentifkat, ci numai descrieri, dar precise. Ele n arata,
a;;;adar, mic, cu gitul scurt, cu figura -colorata, cu o fru-
moasa privire de un albastru viu, cu parul b!ond-ra,cat
ciizlndu-i pe umeri. Curlnd avea sa poarte peruca ;;;i p8.18.rie
cu pene. Voia sa aiba tin uta unui ofiter superior.
Jean Cavalier >i-a inceput carieni de capetenie mili-
tara cu ~aptesprezece oameni ~i trei muschete. Dupa ce-a
dat citeva lovituri ~i-a marit arsenalul pina Ia douiizeci
de pu>ti ~i douazeci de livre de pr.af de pu~cii. A dat
prima sa biitiilie adeviirata Ia 11 septembrie 1702, clnd
s-a aliiturat cu mica lui trupii celei a lui Gedeon Laporte,
pentru a ataca Ia Vebron trei companii de soldati ai rege-
lui. IncEiierarea s-a soldat cu o victorie 9i a mai adus .~i o
pradii. de arme ~i munitii.
$ase siiptiimini mai tirziu, un giant de pu~cii puse
capiit carierei lui Gedeon lntre Barre-les-Cevennes 1;ii
Sainte-Croix-Vallee frangaise. Ciipitanul Paul, care il
urmB.rea, puse sa i se taie capul lui 9i la doisprezece din-
tre oamenii sB.i.
- Capetele astea vor fi expuse pe podul din Anduze,
spuse Paul.
Zis >i fiicut. Locuitorii priveau tiicuti macabrul spec-
tacol. Printre ei, deghizat, Jean Cavalier, care jura s8.-i,
rii.zbune pe ace~ti morti.
Cavalier cobori iar&9i in clmpie 9i mai diidu clteva
!ovituri. La 9 noiembrie puse pe fuga o companie. Re-
curse Ia vicle~uguri eficace care te fac sa rizi. La Saint-
Chapte oamenii sii.i se impra~tiara pe striizi :
- Vine contele de Broglie !
Consulul (primar) ~i autoritatiJe se reped in lntim-
pinarea acestui ilustru personaj. Cavalier ii captureaza
~i apoi pune trupa sii. defileze prin ora~ in sunetul tobei
295
I! vom vedea batindu-se mai serios. Ne-ar place sa
putem spune ca isprii.vile care i-au adus porecla de ,erou
al Cevenilor" au fost toate ,militare", justificate de raz-
boiul pentru eliberarea religioasa. Dar fanatismul nu
permite oricui sa nu fie niciodata josnic.
Noiembrie 1702. Cavalter, in drum spre Ceveni, 11 intll-
ne~te pe Pierre Laporte, zis Roland, nepot allui Gedeon ~i
care comanda acum trupa acestuia. Amindoi (aveau \m-
preunii o sutii de oameni) ataca prin surprindere pe ca-
pitanul Vddal, intarit in castelul de la Mandajors, linga
Ales, cu trei2leci de soldali. Ace~tia o iau la fuga ~i Vidal
e facut prizonler. Somat sa abjure, refuza. I se taie ure-
chile ~i nasul, i se vira in gur.a praf de pu~cii, careia i se
da foe. Cavalier ~i Roland i~i impart imbraciimintea acestui
martir : haina, pantalonii ro~ii, jiletca. Cavalier va purta
multa vreme haina cu fireturi de aur.
E imbracat cu ea ~i atund cind, la mai pul\n de o
luna de la cele intimplate, se prezinta la castelul din
Servas in apropiere de Ales.
- Sint capitanul de Saint-Andre, nepotul domnului
conte de Broglie. Am venit sa ocup castelul cu ofilerii
~i soldatii mei. Iata un ordin de rechizitie.
Acolo nu erau decit un paznic ~; ciliva servitori, spe-
riati ~i respectuo~i, care nu-l cunosc pe Cavalier sau nu-l
recunosc ~i care-i servesc o masii bunii. Imediat dupa
desert, Cavalier da un ordin ~i oamenii siii pun foe cas-
telui. El nu distruge de placere : a observat ca din don-
jon exista o vedere deosebita asupra tuturor inaltimilor
~i vailor . din imprejurimi, asupra drumurilor pe care
oamenii lui aveau sa meargii atit de des. Pacat ca in
treaba aceasta sint uci~i citiva servitori ~i fiul paznicului.
~i mai pacat cil. e ucisil. ~i fiica paznicului. Dar dupa
citva timp omorirea unei femei nu va mai fi decit un
amanunt ne:i.nsemnat.
CavaUer prevede cii razboiul dus de el va fi lung ~i
greu:
Avem nevoie de un depozit pentru a!imente ~i
arme ~ide un spital.
Nici vorbii. sa fie folosita in acest scop o cladire care
poate fi reperata ~i incendiata. Dar Cevenii au ascunza-
tori minunate, indipatoare, u~or de apii.rat, camuflate de
natura : pe~terile. Cavalier le alege pe cele de la Euzet,
296
din apropierea satului cu acela~i nume dintre Ales ~i
Uzes, seabite in coasta n1untelui t;:i ascunse de stejari verzi.
Echipe de lucratori tree indata Ia amenajarea )or. Sose~te
un om dintr-o patrula trimisa de Cavalier sa suprave-
gheze neinoetat imprejurimile :
- Contele de Broglie se fndreapta in persoanii spre
Ales.
- Sa mergem sa-i aratiim ca nu ne temem de el.
Batalia data de Cavalier Ia ferma de Ia Cauvi, in pa-
ji~tea Ales-ului, impotriva trupelor guvernatorului din
Ales (cincizeci de ciilareti ~i doua sute de infanteri~ti)
reprezintii un model de tactica, este un mini-Austerlitz.
0 suta de oameni, atit este efectivul conducatorului ca-
mizar. Cavalier nu-i ascunde (nu-i ascunde pe to\i), dis-
pune o prima linie in fata inamicului. Guvernatorul din
Ales nu-$i vine in fire :
- Ce, tariinoii ii9tia a~ezati in linie de bataie ?
Hotara:?te o l?arji'i de cavalerie. Spre uimirea lui, ca-
mizarii deschid un foe foarte bine tintit 9i concomitent,
iar jumiHate din trupa lui Cavalier, cei mai buni triigii-
tori ai acestuia, bine adfipostiti pe coast&, deschid :;;i ei
focul. Cavaleria, incol\itii pe flanc 9i din fa\a, se revarsii
inapoi peste infanleri('tii din Ales, care, pentru a fugi
mai repede, aruncii pu9lile, fiecare in greutate de unspre-
zece livre. Numai trei n1orti in rindul camizarilor, care
culeg o frumoasii recoltii de arme. A doua zi, zi -de Cra-
ciun, Ia Vezenobres o mare adunare i1 nume9te pe Cava-
lier comandant SUJ:rem prin aclama\ii. Catinat vine sa
se puna sub ordinele lui ~i devine ('eful cavaleriei cami-
~rilor.
Aceastii trupii de rebeli semiina din ce in ce mai mult
cu o adevarata armata. Miir~iiluia ziua cu stindardele
desfa9urate, biitind toba.
l';li era urmata de femei, ca toate armatele de atunci.
- Dar erau neveste, le-au apilrat cronicarii ~i istoricii
protestanti. Sau prorocite, care ('tiau cii, daca-('i pierd
fecioria, izvorul lor de inspirafie va seciitui.
Da, asemenea femei existau, Cea mai celebra dintre
prorocite, Marie Mathieu, zisa Marie cea Mare, era o fafii
inalta, urita ?i ofilitii. Cavalier credea in inspiratia ei, ii
asculta parerea cind trebuia sa condamne Ia moarte sau
sa gratieze. Marie era. intr-un anumit fel, isterica, inse-
297
tala de singe : ea !e dadea ultima lovitura xiinitiJor vraJ-
,,' ma~i. Nu .era singura cm·e 'facea aceasta groaznica treaba.
~i :nu ·erau _nun1.ai- fec.ioar:e ·_print:re -oele uare urm.au arn1ata,
sau, dadl ·erau, nu r&mineau n1ult timp. ,;Camizarii due
o viata groaznidi - a scris un _contemparan -, fetele -se
euleR -nestlrij-enit 'li'i ·fara Tut;;ine c:u ;b-i-iietii pe care..::j iubesc".
Cine ~tie dacii. nu existau Ia urma urmelor in aceste bata-
lioane de femei din Ceveni mai .multe .indrii.gostite decit
tirfe'!
,,In Ceveni, colonelul meu ducea cu el o tii.rancuta
·pe ·nume Isabeau. Ea niinca ~i se culca cu el." Aceasta
confidenta i-a fast fi\cuta in '1708 doamnei du Noyer, ori-
ginara din Nimes, emigrata in Olanda, .de Daniel ·Guy,
care avea sa fie credinciostil loc\iitor ·a] lui •Cavalier ·in
surghiun. 'Legii.tura care nu trebuie cltu~i de putin sil.
surprinda, fiind vorba de un bii.iat voinic de douazeci ~i
trei de ani, Ci 111ai ·degraba sa ilnpresioneze, in mijlocul
atitor_cruzin1i.
''In timpul iernii 1702-1703, camizarii au fast stapinii
Cevenilor. La 5 ianuarie 1703 trupele lui Cavalier au
intra! in Belvezet, sat catolic de llnga Euzet, in numar
de patru sute, in rind uri de patru, precedati de ~ase tobe ~i
trei cilnpoaie. Veniser& -sa ·caute arn1e. 'Cainizarii au Iuat
toate pu~tile militiei, au dat foe bisericii ~i unui numar
de patruzeci ·:;:i dou'ii de case ~i au ucis treisprezece locui-
tori. Dupa patruzeci ~i opt de ore, la Metairies-de-Gaforel,
au infrint un deta~ament condus de capitanul Poul, care
a fost ucis. lndrazneala lor deveni cu alit mai mare ~i
1nulti le dadura camizarilor un nou numP : ,cutez&torii",
deoarece cutezau.
Mai existau ~i alte trupe decit cele ale lui Cavalier,
organizate mai putin mi!itare~te, dar din cind in cind
vrednice de temut, care operau in Ceveni. Profetul Jouamy
,,,' avea ca punct de.sprijin Genolhac, unde nici macar trupele
regelui nu indriizneau sa-l atace. Acolo se tineau adunii.ri
de mai mull de doua mii de persoane. In februarie 1703
parasi brusc tlrgul, ducind cu el o parte din populatie.
Cinci.zeci de regali~ti, comandati de capitanul Marsily,
ocupara atunci Geno!hac. Jouamy, aleg:lnd bine momentul
se intoarse pe nepusa masa.
Episodul poate fi retinut ca unul dintre cele mai cum-
plite din cadrul unui razboi bogat in grozavii. Ca nid un
298
soldat n-a sc&pat cu vi·ata nu- surprinde pe nin1eni. Dar
locuitodlor care li g&zduisera li se t8.ie beregata, li se
scoasera ochii, li se sn1ulse lii11ba, li se b&gara in gurii
taciuni aprin9i. 0 n1an1ii fu arsii lmpreuml cu cei cinci
copii ai ei.
Scrisorf secrete continuau sa circule intre Ceveni ~i
Geneva. Pastorii; lini~titi in refugiul lor, vedeau cu:
groaza cum cre~teau atrociti'<tile. Ei erau nelini~titi ¢ cind
vedeau o intreaga. regiune prada profetisn1ului, iluminis-
tnului. 0 scrisoare de blan1 sen1nata cte· un numar dihtre ei
fu pusa in circulatie. Prorocii .;;i can1izarli diideau din
un1eri.
- Ti·ebuie sa 1nerg_em pinEUa capat !
0 voiau cu atit mai mult, cu cit soldatii regelui dadeau
semne de oboseala. Antrenamentul antiguerilii face astazi
parte din instructia militarilor, dar timp de secole guerila
a demoralizat orice armata regulatii. Soldatii regelui nu
erau deprim;;i nici macar sa lupte iarna. In acest m~otin1p
stateau Ia ciHdura in garnizoanele ~i forturile lor. :;;i top
simteau cii contele de Broglie era un conduciitor militar
incapabil. Despre aceasta incapacitate se afla 9i la VersaiJc
les ~i, Ia inceputul ]unii martie 1703, Ludovic a! XIV-lea
ildestitui pe Broglie din postullui.
' Militarul trilnis in locul lui ca sa nhniceasc8. mai
putin de doua mii de rebeli comandati de afiteri impro-
vizfati era n1are.;;alul de Montrevel,- prmnovat in acest
grad cu mai putin de trei luni in urma, e adevarat. El
sosi Ia Nimes Ia H februarie 9i fu primit Ia Paarta caraa-
nei de toti consilierii in mare tinuta. Era un barbat faarte
frumos, foarte mlndru de asemanarea lui cu regele.
- Am adus cu mine trupe proaspete. 0 sii punem
capat acestei revolte a taranilor.
Ideea lui era simplii : sa loveasca dur 9i nelntrerupt.
La 21 ~i 27 martie satele Mialet 9i Soumane au fest arse
in intregime. Locuitorii lor, barbati 9i femei, au fost trimi9i
Ia galere sau Ia pu9carie. Cavalier raspunse dupii patru-
zeci ~i opt de ore acestui nou gen de ofensiva : mai
multe ciitu.ne catolice au fast jefu.ite, unui preot i-a fast
sfiirimatii teasta, iar in mijlocu.l ruinelor - cadavre
carbonizate : cadavre de biirbati, de femei 9i de copii.
V edem cu stupefactie cii o oarecare viaj:i\ mondena
continua sa se desfa9oare in ora9ele din regiune. Nobilii
299
'.;1
'I,, I
''Irl'.
diideau baluri pentru fiicele lor, invitind ofiterii din ar-
mata regalii adu~i de razboi. Montrevel, giizduit la Nimes,
ii trimi.tea riiva~e infliiciirate doamnei de Sonstelle, care
stiitea la Ales. Camizarii interceptau uneori aceastii co-
respondenta.
In ziua de Florii din' 1703, un ofiter indriizni, dupa o
oarecare ~oviiiala, sa-l deranjeze pe Montrevel, care lua
masa intr-o companie galanta.
-.., Domnule mare~al, mai mult de o suta cincizeci de
hughenoti s-au adunat intr-o moari\ din suburbia Porte-
des-carmes, foarte aproape de-aieL Cintii psalmi.
-,.... Aduceti-mi calul ! Sa vinii dragonii !
Cei. care cintau psalmi, biirbati, femei ~i copii, nu
ayea\1. arme ~i, contrar obiceiului, nici un ca1nizar nu
apiira adunarea lor. E greu de inteles aceasta impru-
dentii. Oricum, Montrevel sosi cu dragonii lui, care im-
presurara obiectivul, apoi sparserii u;;ile. Moara deveni
indatii. un abator, singele ;;iroia pretutindeni. Nenorocitii
care sareau pe fereastrii erau strapun~i cu siibiile. Un
servitor al lui Montrevel, profund mi9cat, vru sa sal veze
o tiniirii : fu condamnat la moarte pe Joe 9i executa!, ca
~i fata. Mare~alul giisea cii lucrurile nu mergeau destul
de repede. Leacul era atunci foarte simplu : incendiul.
Ultimele victime pieririi arse. A doua zi, moara innegrilii
fu rasa de pe fata piimintului.
Tot a doua zi, Cavalier niivii!ea impreuna cu ;;ase sute
de oameni in satul Moulezan. de llngii Uzes,. in majoritate
catolic .. Treizeci. ~i douii de case incendiate ~i .locuilorii lor
miicelariti. 0 inspaimintiitoare mi9care pscilatoiie de atro-
citiiti, care parea cii n-f!vea sa sesfir~ea~ca niciodati;i.
De citava vreme la, actiune participa de parte1> 'catoli-
cilor ciudata militie a ,,,c")detilot: crucii:'. ,Monseniorpl
Flechier,, episcop de ]\fimes, avusese., ideea ,acestor com-
, panii libere, care, crec:lea .,I, vor duce lupta de contra-
guerilii mai bine decit trupele regulate. Montrevel con-
simtise. Cadetii crucii aveau oficial misiunea de a api'ira
comunitiitue ~i sate1e catolice, dar o contraguerila strict
defensivii este, evident, de neconceput, Cadetii actionara
ca ~i caJ1?.~zarii, organizat~ ca ~i ei in mai -multe. bande,
prin lovituri de forti! ~i elemente de surprizii. Dar .ei erau
hriiniti 9i platiti ca soldati ai regeiui.. Cape ten ile lor erau
Florimond de Bergerac, un hercule care, cu un comando
300
de numai treizeci de oameni, opera in lmprejurimile ora~
$Ului Nimes, Lefevre, fast ofiter, ~i do.i clerici : preotul
de Ia Sflnta Cecilia din Andorge ~i sihastrul de la' Prime-
Combe. Acesta, dupa ce sihastria (in apropiere de Som-
migres) ii fusese pustiita de camizari, obtinuse de la
episcop permisiunea de a renunta pentru o vreme la
viata de pustnic.
'.faranii din Ceveni traiau acum tot timpul sub teroare;
somati rind pe rind de solda\i, de camizari ~i de cadetii
crucii sa le dea adapost ~i alimente, ameninta\i de catre
aee9tia cu cele n1ai crirteene acte de violent&· daca · ar
acorda un ajutor cit de mic adversarului. Aceste amenin-
tari erau intotdeauna respectate. Printre nenumaratele
atrocitati trebuie sa trecem Ia pasivul camizarilor nume-
roase castrari de preoti catolici.
- Era cu o ibovnidi !
Sau era acuzat sau bbl.nuit eft are una, ori pur ~i siril-
plu vreun can1izar era :incercat 'in ziua aceea de acest
gen de sadism. Carnizarii le spintecau femeilor insiirci-
nate pintecele : ,0 sa 'fie u11 ere tic mai pu.tin !". Rega-
!i0tii ~i cadetii crucii fii.ceau acela~i lucru, invocind acela$i
argument.
1n cursu! verii din 1703, Jean Cavalier ii trimise lui
Montrevel o scrisoare extrem de jmportanta. Era lunga ~i
intesata cu pasaje din Biblie : ,Am pus mina pe arme
numai pentru a ne apii.ra libertatea de con9tiin\ii., spune in
esenta ~eful camizarilor. Episcopii ~i preotH ne-au rnal-
tratat vreme indelungatii ~i rau de tot. Sintem gata sa
depunern armele daca rnaiestatea-sa ne acorda libertatea
religioasa ~i-i elibereaza pe aceia dintre ai no~tri care sint
detinuti sau condamnati la galere. Ea nu va avea atunci
supu~i mai leali decit noi, vom fi gata sa ne varsam sin-
gele ca s-o slujirn. Dar daca refuza, intrucit trebuie sa
dai ascultare mai degraba Domnului Dumnezeu, decit
regelui, ne vom apiira plnii la cap!lt". Semnat : ,Cavalier,
conducatorul trupelor trimise de Dumnezeu". Datat : ,in
De~ert, 14 septembrie".
Consecintele acestei propuneri au fast nea~teptate ~i;
in cele din urma, dezastruoase. Montrevel comunica fara
indoiala la Versailles oferta conditionata de supunere a
lui Cavalier, suge~ind probabil sa nu fie luata in searna,
301
deoarece n vedem pe rege refuzindu-i, intr-o instructiune
data la putinii vreme dupa aceea, autoriza1ia de a-i exter-
mina. sistematic pe noii convertiti de la tara : ,Maiesta-
tea-sa nici n-a vrut sa auda vorbindu-se de varsare de
singe". Urma o lista in care erau in~irate vreo douaspre-
zece tirguri ce trebuiau lasate in pace. 1ntotdeauna se
aflau in preajma regelui adepti ai politicii de lini~tire a
spiritelor. Dar erau ~i strategi care i-au aratat di alte sate
trebuiau distruse pentru aci lipsi pe rebeli de punctele
lor de sprijin. Mai exact treizeci~i trei de parohii.
Ordonanta regala a fost difuzata pretutindeni. Locui-
torii din satele menite sa fie ,rase" trebuiau, lnainte de
29 septembrie, sa evacueze casele, pornind cu mobile,
provizii ~i vite in cautarea unui adapost in eel mai apro-
piat tirg neamenintat de aceasta masura. Cei ce nu aveau
sa gaseasca nimic aveau sa fie indreptati spre Carcas-
sonne, Beziers ~i Montpe!lier. Montrevel facu ape! !a
contele de Peyre.
- Stringeti de urgenta doua mii de Iucriitori ca sii-i
a jute pe soldati la diirimarea caselor.
Nu cred ca mai e nevoie sa spun cii rindurile maquis-ului
camizar au fast ingro~ate cu o buna parte din taril.nimea
condamnatii sii-~i piiriiseascii locuintele. Soldatii ~i lucrii-
torii rechizitionati sosiril. in sate pustii. Singurul zgomot
ce se auzea era al ploii ciizind pe acoperi~urile facute din
pietre latarete. Iar aceste acoperi~uri ~i ziduri de granit
infruntau cazmaua cu un fel de ironie medievalii. Gene-
ralul Julien, care conducea operatiile, 1i trimise lui Mon-
trevel un curier: ,Cer autorizatia de a folosi focul".
I se acorda. Ca sa ardii ce ? Numero~i tarani se gin-
disera sii scoata u~ile ~i ferestrele ~i sa le ia cu ei. Nu mai
ramasesera declt aceste acoperi~uri ~i ziduri refractare.
Soldatii carau in sate crengi ~i copaci taiati, aprindeau
ruguri ~i dadeau foe. Incendiile au fast mai putin eficace
cit spectaculoase. Numero~i tarani putura sa se .intoarca
la ei acasa putii!l mai tirziu, in mod clandestin, dupii
c,ardere".
Arderea continua mai ales in mtmi ~i in minti. Pri-
marul unui tirg in majoritate catolic primi urmiitoarea
scrisoare : ,Noi, contele Roland, general al trupelor pro-
testante din Franta reunite in Ceveni, in Languedoc, or-
donam 1ocuitorilor ldin Saint-Andre-de-Valborgne sii-i·
302
avertizeze pe preoti $i pe misionari di le interzicem sa
oficieze slujba divin& ~i sa se retraga in alta parte daca
nu vor sa fie ar:;;i de vii atit ei, cit 9i adeptii lor. Nu le
dam decit trei zile pentru a indeplini prezentul ordin".
L-anl n1ai intllnit pe ,contele Roland", care nu era altul
declt Pierre Laporte, nepotul lui Gedeon. La treizeci de
ani 1~i luase acest num.e f?i acest titlu din Cintecul lui
RoLand ~i poate :;;i pentru a uita c&-9i incepuse viata ju-
ganind oi ~i porci. Avea dintii stricati 9i fata ciupita de
v8.rsat, insa, datoritii unei anumite prestante, aceste ne-
ajunsuri nu se mai observau. Era vitea.z 9l viclean. Se
dovedea infinit mai slab strate.g 1;d organizator decit Ca-
valier, pe care-I invidia, dar ern lndipS.tinat.
Cavalier, in sc.hin1b, ripost(t la dfirin1area 9i arderea
caselor lntronind teroarea in cin1pie. La 20 decen1brie
1703, la Tornac, ilnpreuna cu opt sute de pedestra?i ~i
doua sute de calareti, ataca doua sute cincizeci de soldati
care escorteaza patru con1panii de pw;>ca.<?i cu destina~~ia
Anduze. Regali~tii sint pu>i pe fuga. ~eful lor, domnul
de la Haye, li scrie unui prieten : ,$tii di sint un vechi
o£iter, obi;muit sa vada foe ~i siH tina piept. N-am riscat
niciodata at\t de mu!t cain aceasta imprejurare".
Cavalier era foarte bine inforn1at asupra tuturor n1i.;>c3.-
rilor regalL;;tilor : taranii care-i erau con1plici aprindeau pe
dealuri focuri, pe care le acopereau ~i le descopereau
dupa un anumit cod ; ~tafetele lui se deghizau in bii.trini
~i, cind zareau pe cineva, se pr·efaceau ca de-abia pot sa
mearga.
Rasplndirea de informatii false in rindurile du~manului
este un vicle~ug tot atit de vechi ca razboiul. La 14 martie
1704 Cavalier atrase trupele regale intr-o capcanii, tri-
mitlndu-i lui Montrevel un bilet in care se spunea cii ]a
Saint-Chapte se dau lupte, cind, in. realitate, acolo nu
se petrecea nimic. Dragonii au fost intimpinati cu focuri
de pu~ca ~i au inregistrat pierderi. Montrevel, furios,
trhnise toate trupele de care dispunea pe urn1ele lui
Cavalier. Ca toti soldatii din toate armatele din lume,
nici ace9tia nu se lipse.au de vin ori de dte ori aveau pri-
!ejul sa-l deguste, iar Cavalier liisa intr-adins bau-
tura ln sate.
303
Batiilia !ncepu la 15 martie la Deves de Martignargues;
aproape d.e Gardon, dupa ce CavaUer le tinu trupelor
sale o predica, prorocind intruc1tva : ,Copii ai Domriului,
nu vii temeti. Ridicati-va, caci eel ve~riic este cu noi.
Nici unul din voi nu-~1 va pierde viata". Realist ~i vrind
numai Juptatori cu un moral de fier, el adauga totu;;i
cii cei care se indoiau de izbindii puteau sa dea inapoi.
Vreo ~aizeci de oameni se folosira de aoeasta permisiune.
Cei cinci sute de pedestra~i din ,batalionuJ de marina",
plasati impr.euna cu alte trupe sub ordinele colonelului
de Ia Jonquiere, atacaril. de !a prea mare distanta, des-
chizind focul cu muschetele. Pinii sa~~i incarce din nou
pu~tile lor lungi ~i grele, infanteri~tii camizari venira
peste ei, triigind de !a doi pa~i. Cavaleria camizara (doar
t.reizeci de ciilareti), pini't atunci bine adapostita, schimba
de flanc, in timp ce ceilalti triigatori atacarii din partea
opusii. Regali~tii se !mpra~tiarii care-ncotro. Co!onelul
de Ia Jonquiere, dat jos de pe cal, o luii Ia goana cu
primul cal ce-i ie~i in cal e. Onoarea regali9tilor fu salvatii
de ofiterii batalionului de marina, care, a~ezindu-se in
cm·eu, se lasarii uci~i cu tofii, Batalia a costat trupele
]l;li Montn~vel douazeci ~i doi de ofiteri ~i trei sute de
oameni. Camizarii n-avura decit doisprezece raniti, din-
tre care mortal doi. Ii urmarira pe regali~ti p!na cind
un riu~or Ie tale retragerea, $i acolo avu Joe un frumos.
mace!. Proroci~ele ii dadura gata pe raniti.
Prada fnvingatorilor numiira optzeci .de cai, printre
care .~i eel a! co!onelului de la Jonquiere, pe care Cavalier
~H lua pentru sine, plus o cantitate de. ::trme, haine ~i
p~l3.rii -minunate, de care hoit~ile nu -mai. ave.au nevoi~;.
C::tvalier ~i camizarii sai se impodobira cu ele ca sa intre
in Vezenobres in cintecul psalmurilor ce sarbatoreau
victoria lui Israel asupra amaleciti!or .
. ,,ntr-un tinut putin accidentat, o banda de tfu·ani a
pus pe fuga in plina zi o trupii numeroasa ~i considerata
ca valoroasa". V.estea infringerii de 1a Martignargues,
atunci cind ajunse !a Versailles, fu socotita !a \nceput
d1~ept neve.rosimila. Confir.mata, ea ului. !n aceea~i searaJ
Ludovic a! XIV -lea 11 destltuia pe Montrevel din func-
~iile sale :
304
ll va inlocui domnul de Villars,
!nca un maret;;a~, .acesta adevarata capetenle milltara1
erou al trecerii Rinului, invingator a! turdlor ~i a! im-
perialilor. Simpla sa numire va schiml?a totul in Ceveni,
dar in felul eel mai surprinzator 9i chiar eel mai
paradoxa!.
Montrevel, in ~epat, jignit de moarte, hotarit .sa de-
monstreze ca punerea lui in disponibilitate este nemeritata,
lupta in persoana, pentru prilna oara de la sosirea sa,
in fruntea trupelor in cursu! unei operatii organizate (in
sfir;;it !) eu multa inteligenta tactica. Ii surprinde pe. ca•
mizari la N.ages, ii infringe, Iar Cavalier e cit pe ce sa fie
capturat. Pierderi1e regali~tilor : optzeci de oameni, iar
ale camizarilor opt sute de morti, dintre care· trei proro-
cite. Chiar a doua zi, Montrevel trimite la Versailles un
sol cu porunca de a m.lna caii pin& la sleire : ,;Am onoarea
sa: aduc la cuno~tinta maiestatii-voastre ca, ·executind
ordinele sale, plec, indreptindu-ma spre Guyenne, dupa
ce am avut deosebita fericire de a infringe complet trupa
lui J.ean Cavalier ;;i pe cea a lui Catinat, ale caror rin-
dmi fliseseri'i intiirite cu numero~i . tineri din Ceveni". ·
0 batalie pierduta nu inseamna un razboi pierdut
decit atunci cind razboiul istovitor a durat prea mult.
Atunci norocu! schimbii tabara. In citeva zile, vestea infrfn-
gerii de la Nages se rasplndi in toata regiunea Cevenilor,
Ea !ove;;te ca un semn a! lui Dumnezeu ~i oamenii spun :
,Sintem pierduti''. Se petrec ni~te fapte cu neputinta de
!richlpuit doar cu citeva sapti:imini mai inainte : camizaril
care au supravietuit bataliei de la Nages, urmiiri\i de
regali~ti, istoviti, unii ranl\i ~i cu singele ~iroind, vad,
c!nd cer adapost, ca u~ile le sint inchise in nas, Cavalier
simte ca acei credincio~i care i · s-au aliiturat In
sectorul pe~terilor de Ia El1zet - acolo ii regrupeaza; in
apropiet'e de arsenalu! sau - ;;i-au pierdut forta de
lupta, nu 1na:i vor sa invinga sau sa moara. Doua sute
dintre ei vor muri totu;;i pe aceste meleaguri, dici tru-
pele lui Lalande i-au urmarit ~i-i zdrobesc, iar ce-i mai
rau se intimpla curind dupa aceea : o femeie dirt Euzet,
a carei comportare a pfirut suspecta (ea ii aprov1zwna pe
camizari), este arestata, supusi\ la cazne, de mai mulj;e
305
ori urcata in ~treang :;;i data jos ~i) n1ai n1ult n1oarti'r dec.it
vie, ,rru mai tine". Ea ii conduce pe regali9ti pin& la
pe~teri.
$i de data aceasta Cavalier izbute9te sii scape, dar con-
sider& pierderea pe~terilor ca ceva irepa.rabil. ))Am. pier-
dut dintr-o data o rnare cantitate de arn1e, lntreaga n1ea
munltie; toti banli ... lVlai lnainte aveam intotdeauna Inij-
loace de- a mil' redresa, dar· acun1 an1 ri:in1as f&ra nici- unur.
'•·
fel; a_ :lntemnitat sau .a ·-executat ·dtiva cadeti ai crucii
je.hlitori ~i ciilai ~i a seas din pu~carie hughenotii inchi~i
in urma unor .acuzatii mincinoase sau filrti eel 1nai m-ic
pretext.
Mare;;a•lul i9i preluase functiile la 21 ap1ilie. La 1 mai
prhni o .scrisoar·e ~de 1a -Cava·1ier, care clefinea inc.a o data
.sco,purile rascoalei : lihertatea de intnmire ~i .posibili-
tatea pentru razvratitii care depun armele de a pariisi re-
gatul. ·urma o .frazii. nu prea !impede, dar care dovedea
.o dorin~ii. de negociere. Villars a9tepta citeva zile (el
latisa patrU:le de :!'ecunoa~te~>e intre Uzes ~;i Ales ca sa
vada unde ajunsesera eu adevarat rii.zvrati~ii ~i totodatii
nu voia sa dea impresia ca de-abia a~teapta tratati-
vele), apoi, din ordinul sii.u, comandantul de :brigada La-
lande, care-:;:i avea sediul la Ales, ii trin1ise h:~i ·Cavalier
un mesaj : .,.Sa ne int:ilnhn". ·nupa elaborarea un:ui pro-
tocol foarte precis, intilnirea .avu Joe la 12 mai pe podul
din Avene, in apropiere de Saint-Hilairecde-Brethmas.
Cavalier se apropi€ de pod insotit ·de optzeci de ca-
mizari, lasindu-i aproape pe toti la douii. biitai de p~ca
dB pod .~i nepastrind pe linga el .decit opt calareti, care
se oprira la o .suta de metri. Cei .douazeci ~i cinci de
dragoni ee-l •escortau pe Lalande, care venea din fa~a,
se oprira ~i ei la o suta de metri. Cei doi biirbati cobo-
rlri\ de pe cai ~i se indreptarii unul spre .celalalt. Linga
Lalanile pa~ea un baietel de vreo 2lece ani : fratele mai mic
al lui Cavalier, capturat la Euzet, ~i pe care comandantul
de brigada il diidea inapoi ca .semn al bunelor sale in-
tentii. Pentru a ~i le ariita pe ale .sale, Cavalier i~i des-
carca in aer cele dona pistoale ale sale. Negocierile in-
cepura. -Ele av.eau sa .dureze d.oua ore.
De o parte ~i de alta a podului, dragonii ~i camizarii
l~i urmareau 9efii. Ii veileau ducindu~se ~i venind, oprin-
ducse, discutind .cu .insufle,tire. In mai multe rinduri, Ca-
valier i$i scoase palaria. Ciudata intilnire cavalereascii
la capatul unui razboi inexpiabil ~i nimic .nu .ariita inca
sfir~itul lui. JJar aoeasta intilnire, tocmai fiindca avea
loc dupa atitea grozavii, era un semn. Iar .Lalande nu
venise la intrevedere cu miinile goale : in afara amnistiei
pentru camizari, ii oferea lui CavaHer personal un .brevet
de colonel cu o pensie de o mie dona sute de livre.
307
Cei de fata viizura m sfir~it pe cei doi' negociatori
salutindu-se ~i despartindu-se unul de altul. In · aceea$i
searii, Lalande ii inmina lui Villars, care se afla !a N!mes,
scrisoarea de supunere conditionatii a lui Cavalier. Con-
duciitorul camizarilor cerea, in afara amnistiei generale,
pentru el permisiunea de a parasi r·egatul impreunii cu
patru sute de credincio~i pe cheltuiala r'egelui ~i pentiu
toti permisiunea de a emigra pe cheltuiala lor ; m sf'rr-
~it, punerea in libertate a tuturor detinutiJor. In post-scrip-
tum cere acelea~i favoruri pentru trupele de camizari
care nu erau sub ordine1e sale, indeosebi pentru cea a lui
Roland.
- S!avii Domnului, spuse Villars, ca nu cere liber-
tatea cultului !
Trimise imediat un curier in directia Versaiiles. Se
lncheiase un armistitiu, Cavalier n-avea de ce sa se
mai asctmda. Ba chiar fu primit cu placere (16 mai) la
· Nlm·ris, in griidina . manastirii franciscanilor, de ditre
Villars ~i Basville, in :fata mai multor sute de locuitori
din Nimes, muti de uimire. In memoriile sale, Villars
spune ca a fost surprins gasind at!ta bun-simt ~i fermi-
tate la un taran de douazeci ~i doi de ani. Multimea !l
aclama pe Cavalier clnd se indepartii, toata lumea voia
sa le dea de baut camizarilor din escorta sa. Dupa ce a
'Cinat Ia Saint-Cezaire, eroul zilei rosti in public o lunga
rugaciune pentru rege, mare~al ~i mtendent, ,at!t de mi~
catoare, incit adunarea plinse". Acest veac se induio~a
u~or (Ludovic al .XIV-lea plmgea Ia tragedii) ~i tot .atit de
u~or devenea crud.
- Cavalier e un triidiitor ! Trebuie .sa continuam
lupta pma la moarte !
A~a vorbea ,contele Roland", cu convmgere, fara ln~
doiala, dar ~i cu ciuda ca-l vede pe rivalul sau transformind
o predare intr-un triumf. Cavalier il intilni in trei r!nduri
fara sa reu~easca sa-l convinga ca de acum mamte lupta
era zadarnica.
Curierul trimis de Villars la Versailles avu nevoie de
zece zile ca sa se duca ~i sa se !ntoarca, performanta cea
mai buna a epocii. Ludovic.al XIV-lea subscria la conditiile
lui Cavalier. ·
308
.,Eroul din Ceve11i" va pB.rB.sl a cum seen a pe care _striilu..
cise. La 26 iunie 1704 pari\se~te provincia Languedoc.
Trece'rea sa e semnalata la Vienne, la Lyon, la Macon (6 iu~
lie). La. 15 iulie il ved.e pe rege la Versailles. A povestit e1
tnsu~i .aceasta uluitoare intrevedere in memoriile sale.
,A nii~c<;>cit-o - au spus unii istorici. - In eel mai bun
caz,. doar 1-a ziir:it pe rege". E adeviirat cii, pinii ~i in epoca
noastra, oamenii Primitl de un personaj important, fie ~i
pentru un minut, amplificii in povestirile lor durata in-
trevederii ~i i~i atribuie un rol istoric. Totu~i domnul
Frank-Puaux, autorul studiului critic care in.sote~te m~
moriile lui Jean Cavalier, afirmii cii a verificat asertiunile.
autorului, a carui povestire, dealtfel, nusunii fals.
Il vedem pe Cavalier, de obicei atit de plin de incredero
in el, ba chiar, sa spunem, de tupeu, ,tremurind deodata
tot" de indatii ce eel mai mare rege din lume ii arunca
o privire. Apoi i~i revine ~i istorise~te nenorocirile co~
ligionarilor sai. Cind Ludovic al XIV-lea il intreaba daca
vrea sa devina catolic; el raspunde ca .e gata sa-~i dea
viata pentru rege, dar cii nu-~i poate schimba religia.
- Bine. Sa fiti mai intelept pe vii tor.
,Ludovic al XIV"lea, care proscrisese calvinismul cu
atita trufie, \ncfieie pace cu ucenicul de brutar", a scris
Voltaire; Ironie prosteasca din partea unui spirit ce se voia
luminat. · Faptul di a incheiat pace cu un ucenic de
brutar ''amine .tmul din adeviiratele titluri de glorie ale
regelui-soare.
Cavalier trecu !Jt' Elvetia; "Poi ·In 'Ahglia. Cii'satorit , cu
o domni:;;oara din PontJii.eu, muri in 1740 in' Vlrsta. •de
'cindied~·:~i botra·--a~· ·ffui.' Ei~ac·-ln- ·acel niom-ent rrlaior ge-
neral 1 al armatei engleze ~i guvernator al insu1ei Jersey.
Dupa plecarea lui din Ceveni 1 razb0iul agonizii. Roland,
tradat · pentru o suta de ludovici de aur, fu !ncercuit ·~i
dobor!t in apropiere de castelul de la Castelnau-Valence
La ,15 august 1704 .. 0 luna mai tirziu, Ravenel, un alt
conducator camizar, tradat ~i el, reu~i sa fuga. Aceste
tNldB.ti ·'erau un indici-u di. tlitrte'rli ·nu ntai voia- r&zboi.
Catinat se preda ~i Villars li permise sa· plece la Geneva.
-1 .Actj~nct al· · comarid~niuluf suprem al' armatel l?entru PZ:~
bleme administrative. - Nota tntd.
309
..........
:i,';l; .:
"!·'
ULTIMELE FLACARI
323
cuvinte sint scrise cu catran ~i pe ziduri. Nu Iipse~te dec!t
o Iozindi : ,Fanatismul n-a murit".
Aceasta nebunie continua sa· dea roade. !n clipa in
care scriu, din nou cad irlandezi ciuruiti de gloante. Gu-
vernu! britanic trimite intariri impotriva rasculatilori
catolici din Ulster. Problema 'care se j:mne este de a ~ti
daca intoleranta religioasa nu va declan~a, o data mai
mult, ·un adevarat razboi.
Into!eranta este, fiira indoialii, mai mult sau mai
putin inerentii firii Oll1€ll€$ti, $i poate cii V~m mai asista
multa vreme Ia un fanatism politic ori intelectual. Dar
ceea ce e scandalos fiii nefiresc este · fanatisrriul in cazul
unor oameni botezati in numele ace!uia~i Hristos.
CUPRINS
PrefatiJ.
• 5
0 drama care rliHnuie $i asteizi l5
CONTESTAREA ROME!
Rugul lui Jan Hus 41
Savonarola,. sau virtu tea fanatica 54
LUPTA LUI LUTHER
De Ia con testa tie Ia ruptura
• 75
Pirjolul
• • • 102
lfULBURAR!LE
IT'orpilarea bunelor intentii
Dictatura lui Calvin • • • • 128
Singele de pe cruce • • • 146
' • • • • 158
ANGLIA SE CLATINAI.
Un rege teolog
Volnta Elisabetei
• • •
• • • • • • •
• ' •
• ·.«'; J.iioi)
212
ULTIMELE FLACARI
• • • ' • • • 3!,'{