Piața internă unică si moneda unică europeană

Piața internă este o zonă de prosperitate și libertate, oferind accesul la bunuri, servicii,
locuri de muncă, oportunități de afaceri și bogății culturale. Sunt necesare eforturi continue
pentru a asigura aprofundarea în continuare a pieței unice, care ar putea aduce beneficii
semnificative consumatorilor și întreprinderilor din UE. În special, piața unică digitală oferă noi
ocazii de a stimula economia (de exemplu prin comerțul electronic), reducând, în același timp,
birocrația (de exemplu, prin e-guvernare și digitalizarea serviciilor publice).
În pofida acestor progrese substanțiale către o piață unică (digitală), există în continuare
provocări. Pandemia de COVID-19 a readus unele obstacole în calea celor patru libertăți (libera
circulație a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a persoanelor).

OBIECTIVUL CRĂRII PIEȚEI UNICE

Piața comună creată prin Tratatul de la Roma din 1958 viza eliminarea barierelor
comerciale dintre statele membre, cu scopul de a crește prosperitatea economică și de a contribui
la o „uniune tot mai profundă între națiunile Europei”. Actul Unic European din 1986 a inclus în
Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) obiectivul de a crea o piață
internă, definind-o ca „un spațiu fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a
mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor”.

ARGUMENTE ÎN FAVOAREA CREĂRII PIEȚEI INTERNE UNICE

 Presiuni concurențiale din partea SUA și Japoniei;
 Aspecte politice;
 Valorificarea economiei de scară;
 Potentarea pietei financiare europene;
 Valorificarea potentialului economiei bazate pe informatie.

PIAȚA UNICĂ DIGITALĂ

În mod similar cu Comisia, în ultimii 10 ani, Parlamentul s-a concentrat din ce în ce mai
mult asupra provocărilor și oportunităților pentru piața unică generate de digitalizare. La
11 decembrie 2012, Parlamentul a adoptat două rezoluții nelegislative legate de piața internă, una
referitoare la finalizarea pieței unice digitale, iar cealaltă referitoare la o strategie privind
libertatea digitală în politica externă a UE, în care a accentuat sprijinul său concret pentru
principiul neutralității internetului. Acest lucru înseamnă că furnizorii de servicii de internet nu
ar trebui să blocheze, să discrimineze, să împiedice sau să reducă capacitatea vreunei persoane,
inclusiv prin preț, de a utiliza un serviciu pentru a accesa, a utiliza, a trimite, a publica, a primi
sau a oferi orice conținut, aplicație sau serviciu pe care îl dorește, indiferent de sursă sau țintă.
 În aceeași rezoluție, Parlamentul invită Comisia și Consiliul să promoveze și să păstreze
standarde înalte ale libertății digitale în UE. Rezoluțiile au avut drept obiectiv dezvoltarea
politicii și a practicii în vederea instituirii unei veritabile piețe unice digitale în UE pentru a face
față diferitelor seturi de norme naționale din sectoare-cheie. Principiile neutralității rețelei și
internetului deschis, precum și eliminarea tarifelor de roaming sau fost introduse ca parte a unui
pachet legislativ în care se stabilesc măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor
electronice și în vederea realizării unui continent conectat. 

APROFUNDAREA PIEȚEI UNICE

Consiliul European a solicitat Comisiei să identifice obstacolele care împiedică realizarea

întregului potențial al pieței unice. La reuniunea acestuia din martie 2019, liderii UE au
concluzionat că „piața unică ar trebui aprofundată și consolidată și mai mult […]” și au adăugat
că „obstacolele nejustificate rămase trebuie îndepărtate”.

Pe baza acestei cereri inițiale, Consiliul Competitivitate din mai 2019 a invitat Comisia „să
finalizeze, până în martie 2020, evaluarea obstacolelor normative sau de altă natură rămase și a
oportunităților de pe piața unică”.

Comisia Europeană a răspuns acestei priorități în martie 2020, cu un nou pachet de politici
industriale. Pachetul include:

 o nouă strategie industrială pentru Europa

 o strategie pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) pentru o Europă sustenabilă și
digitală
 un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a
respectării normelor privind piața unică
 o comunicare privind identificarea și înlăturarea barierelor din cadrul pieței unice

ÎNLĂTURAREA BARIERELOR DIN CADRUL PIEȚEI UNICE UE

În comunicarea sa privind identificarea și înlăturarea barierelor din cadrul pieței unice,

Comisia a analizat cele mai frecvente preocupări și cauzele acestora.

Barierele din calea activității transfrontaliere, raportate de întreprinderi și consumatori includ:

 dificultăți în obținerea de informații pentru tranzacțiile transfrontaliere

 proceduri administrative complexe
 acces inegal la achizițiile publice
 niveluri mai scăzute de încredere în achizițiile transfrontaliere online
 lipsa competențelor lingvistice

Cauzele profunde includ:

 legislații naționale restrictive

  probleme cu transpunerea și implementarea normelor UE
 capacitatea administrativă insuficientă la diferite niveluri
 un mediu de afaceri nefavorabil în anumite state membre

Comisia enumeră o serie de acțiuni necesare pentru înlăturarea barierelor rămase. Unele
acțiuni trebuie întreprinse la nivelul statelor membre. Altele intră în responsabilitatea instituțiilor
UE, în special punerea în aplicare a planului de acțiune pe termen lung pentru asigurarea
respectării normelor privind piața unică.

ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR PRIVIND PIAȚA UNICĂ

Asigurarea respectării normelor privind piața unică este responsabilitatea comună a statelor
membre și a Comisiei Europene. Prin planul de acțiune pe termen lung al Comisiei din martie
2020, au fost lansate o serie de inițiative pentru consolidarea cooperării dintre statele membre și
Comisie:

 crearea unui Grup operativ comun pentru asigurarea respectării normelor privind

piața unică (SMET)
 crearea unei rețele de cooperare alcătuite din coordonatorii naționali responsabili cu
asigurarea respectării normelor, pentru a face schimb de informații și de bune practici
 actualizarea tabloului de bord al pieței unice, un instrument de monitorizare a
performanței în ceea ce privește aplicarea normelor privind piața unică

În concluziile sale, Consiliul European a indicat faptul că atingerea autonomiei strategice,

menținându-se în același timp o economie deschisă reprezintă un obiectiv-cheie al Uniunii, mai
ales în contextul redresării post-COVID-19.

AUTONOMIA STRATEGICĂ

Autonomia strategică a fost definită în linii mari ca reducerea dependențelor externe în

domenii „strategice”.

În special în contextul pandemiei de COVID-19 și al actualei invazii ruse în Ucraina,

UE depune eforturi pentru a-și consolida autonomia strategică prin securizarea lanțurilor de
aprovizionare și reducerea dependențelor externe.

Operaționalizarea autonomiei strategice necesită alegeri explicite, unele dintre acestea fiind
discutate la nivelul Consiliului European. Aceste alegeri se referă îndeosebi la:

 identificarea dependențelor critice și a domeniilor de politică strategice

 stabilirea nivelului „optim” de autonomie strategică în domeniile respective și
identificarea instrumentelor de realizare a acestuia
 definirea echilibrului dintre autonomia strategică națională și cea europeană în fiecare
dintre respectivele domenii
 ACTUALIZAREA STRATEGIEI INDUSTRIALE DIN 2020

În contextul pandemiei de COVID-19, Consiliul a adoptat în septembrie 2020 concluzii

privind modalitățile de a dezvolta mai în profunzime piața unică a UE pentru o redresare
viguroasă și pentru o Europă competitivă și durabilă. Statele membre au fost invitate să
îmbunătățească implementarea și asigurarea respectării normelor privind piața unică și să
înlăture barierele din calea comerțului transfrontalier în UE.

Comisia și-a actualizat comunicarea privind o nouă strategie industrială a UE în mai

2021. Ea a reafirmat prioritățile din 2020 și a prezentat noi măsuri pentru o piață unică mai
puternică, în special pe timp de criză.

Strategia actualizată se axează pe:

 consolidarea rezilienței pieței unice la perturbări

 soluționarea dependențelor strategice tehnologice și industriale ale UE
 accelerarea tranziției digitale și a celei verzi ale industriei

În urma solicitării Consiliului de a evalua reziliența pieței unice, Comisia a publicat

un prim raport anual privind piața unică, care analizează impactul crizei asupra pieței unice,
inclusiv asupra celor 14 ecosisteme industriale. Raportul include, de asemenea, indicatori-cheie
de performanță pentru analizarea dezvoltării economice și pentru monitorizarea progreselor
înregistrate.

În februarie 2022, Comisia Europeană și-a prezentat, de asemenea, cel de al doilea raport

anual privind piața unică. Acest raport prezintă situația pieței unice, acordând o atenție
deosebită redresării economice în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 și
identificând nevoile de investiții care ar face piața unică mai rezilientă.

CUM DEPĂȘESTE PIAȚA UNICĂ CRIZA PROVOCATĂ DE COVID-19

Pandemia de COVID-19 a avut un impact puternic asupra liberei circulații a mărfurilor

pe piața internă. Ca urmare, Parlamentul a adoptat la 17 aprilie 2020 o rezoluție în care a
subliniat că piața unică este sursa prosperității și bunăstării colective europene și un element-
cheie pentru o reacție imediată și continuă la pandemie. Un webinar organizat în noiembrie 2020
de Comisia IMCO a analizat impactul pandemiei de COVID-19 asupra pieței interne și a
protecției consumatorilor și a sugerat ce s-ar putea face pentru a asigura buna funcționare a pieței
interne în prezent și în viitoarele crize.

Un studiu pe aceeași temă a fost prezentat la 22 februarie 2021 în cadrul Comisiei IMCO.
Cercetările au constatat că închiderea inițială a frontierelor și alte măsuri luate de statele membre
au redus în mod semnificativ nu doar libera circulație a mărfurilor, dar și a serviciilor și a
persoanelor în cadrul pieței interne. În aceeași lună, Parlamentul, împreună cu Consiliul, a
instituit Mecanismul de redresare și reziliență, care prevede că redresarea unei piețe interne
funcționale trebuie realizată în mod durabil prin implicarea IMM-urilor solide. Proiectul de
raport din proprie inițiativă referitor la abordarea barierelor netarifare și nefiscale de pe piața
unică din iunie 2021 este foarte relevant în această privință, deoarece abordează nu numai
barierele generale și persistente din calea libertății mărfurilor și a libertății serviciilor, ci și modul
în care pandemia de COVID-19 și răspunsurile politice la pandemie reprezintă un obstacol în
calea celor patru libertăți.

PROGRAMUL UE PRIVIND PIAȚA UNICĂ 2021-2027

În aprilie 2021, Consiliul și Parlamentul au adoptat programul UE privind piața unică

pentru perioada 2021-2027. Consiliul a adoptat în aprilie 2021 poziția sa în primă lectură cu
privire la propunerea de regulament de instituire a Programului privind piața unică al UE pentru
perioada 2021-2027. Această poziție este urmarea unui acord la care s-a ajuns în decembrie anul
trecut cu Parlamentul European care pregătește terenul pentru adoptarea rapidă în a doua lectură
a proiectului de regulament.

Principalul obiectiv al Programului privind piața unică este de a permite cetățenilor,

consumatorilor, întreprinderilor și autorităților publice din întreaga UE să profite pe deplin de
integrarea pieței.

Principalele obiective ale programului sunt:

 creșterea eficienței pieței unice

 sprijinirea competitivității întreprinderilor din UE, în special a IMM-urilor
 facilitarea dezvoltării unor standarde europene de înaltă calitate
 capacitarea și protejarea consumatorilor
 promovarea sănătății umane, a sănătății animalelor și plantelor și a bunăstării animalelor
 stabilirea unui cadru pentru finanțarea unor statistici de înaltă calitate

Programul aduce laolaltă activități finanțate anterior în cadrul a șase programe diferite.
Bugetul său total este de 4,2 miliarde EUR. Aceasta reprezintă o finanțare suplimentată cu 119
milioane EUR în comparație cu propunerea inițială a Comisiei.

Potrivit acordului politic la care au ajuns colegiuitorii în decembrie anul trecut, Parlamentul
European ar urma să aprobe poziția în primă lectură a Consiliului în următoarele luni.
Regulamentul va fi apoi considerat ca fiind adoptat în mod formal. Se va aplica retroactiv de la 1
ianuarie 2021.

MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ

Euro este moneda oficială a 19 țări din Uniunea Europeană, care alcătuiesc împreună
zona euro. Unele țări din UE încă nu îndeplinesc cerințele pentru a adera la zona euro, în timp
ce Danemarca a ales să nu participe.
 În cadrul zonei euro, euro este singura monedă legală. În absența unui acord specific
privind mijloacele de plată, creditorii sunt obligați să accepte plăți în euro.

Părțile pot conveni, de asemenea, să facă tranzacții în alte monede străine oficiale (de
exemplu, dolarul american). De asemenea, pot conveni să utilizeze „monede” private (de
exemplu, sisteme de plată pe bază de vouchere) sau monede virtuale (de exemplu, bitcoin).

Aceste tranzacții private și comerciale fac totuși obiectul legislației fiscale, al dreptului
comercial, al legislației de combatere a spălării banilor și al altor norme generale privind
comerțul cu mărfuri. Monedele care nu sunt oficiale în zona euro nu sunt însă reglementate de
dreptul monetar.

ISTORICUL ȘI SCOPUL MONEDEI EURO

Uniunea Economică și Monetară a reprezentat o ambiție recurentă pentru Uniunea

Europeană încă de la sfârșitul anilor 1960. UEM presupune coordonarea politicilor economice și
bugetare, aplicarea unei politici monetare comune și utilizarea unei monede unice, euro. O
monedă unică oferă multe avantaje: întreprinderile pot face mai ușor comerț transfrontalier,
economia evoluează mai bine, iar consumatorii au mai multe oportunități și posibilități de
alegere.

Au existat însă obstacole politice și economice – de la angajamentul politic uneori slab și

divergențele de opinii asupra priorităților economice până la turbulențele de pe piețele
internaționale. Toate aceste obstacole au trebuit să fie depășite pentru a înainta către uniunea
economică și monetară.

Stabilitatea valutară internațională din perioada imediat postbelică nu a durat mult.

Tulburările de pe piețele valutare mondiale amenințau sistemul de prețuri comune
asociat politicii agricole comune, unul din pilonii principali ai Comunității Economice
Europene de la acel moment. Încercările ulterioare de a atinge rate de schimb stabile au fost
afectate de crizele petroliere și de alte șocuri, până când, în 1979, a fost lansat Sistemul Monetar
European (SME)EN.

Sistemul Monetar European s-a bazat pe menținerea cursurilor de schimb ale monedelor
participante într-un interval restrâns. Această abordare complet nouă a reprezentat o coordonare
fără precedent a politicilor monetare ale țărilor UE și a funcționat cu succes timp de peste un
deceniu. Apoi, sub președinția lui Jacques Delors, guvernatorii băncilor centrale din țările UE au
elaborat „Raportul Delors” privind modul în care ar putea fi realizată UEM.

Raportul Delors propunea o perioadă de pregătire în trei etape pentru uniunea economică

și monetară și pentru zona euro, care acoperea perioada 1990-1999. Liderii europeni au acceptat
recomandările formulate în Raportul Delors.
Noul tratat privind Uniunea Europeană, care conține dispozițiile necesare pentru punerea
în aplicare a uniunii monetare, a fost convenit la Consiliul European de la Maastricht, din Țările
de Jos, în decembrie 1991.
 După un deceniu de pregătiri, moneda euro a fost lansată la 1 ianuarie 1999: în primii trei
ani, a fost o monedă „invizibilă”, utilizată doar pentru contabilitate și plăți electronice. La 1
ianuarie 2002, au fost lansate monedele și bancnotele euro. Astfel, în 12 țări ale UE, a avut loc
cea mai mare schimbare de monede din istorie.
ROLUL EURO ÎN AFARA ZONEI EURO

Proporția plăților internaționale în euro și în dolari americani este aproximativ egală, iar
moneda euro este pe locul doi în topul preferințelor pentru împrumuturile contractate,
împrumuturile acordate și rezervele băncilor centrale la nivel mondial.

De asemenea, este utilizată ca monedă oficială sau de facto, precum și ca monedă de

ancorare de anumite regiuni situate geografic în afara Uniunii Europene:

 Azore și Madeira (Portugalia)

 Insulele Canare (Spania)
 Ceuta și Melilla (Spania)
 Guyana Franceză
 Insulele franceze din Caraibi
 Mayotte și Réunion (Franța)
 Saint Pierre și Miquelon (Franța)

Moneda euro este, în același timp, moneda unor țări terțe:

 Andorra
 Kosovo*
*Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu
RCSONU 1244/99, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a
Kosovo.
 Muntenegru
 Monaco
 San Marino
 Cetatea Vaticanului

Sistemul monetar stabil pe care se bazează moneda europeană face ca euro să fie o monedă
de ancorare atractivă: mai multe țări și teritorii din afara zonei euro și din afara UE și-au ancorat
monedele la moneda euro. Ele au realizat acest lucru fie încheind un acord bilateral cu o țară din
zona euro, fie prin decizia unilaterală a țării/teritoriului în cauză.

AVANTAJELE MONEDEI EURO

Moneda euro oferă numeroase avantaje cetățenilor, întreprinderilor și economiilor țărilor care
o utilizează. Printre acestea se numără:
  ușurința cu care prețurile pot fi comparate între țări, ceea ce stimulează concurența între
întreprinderi, aducând astfel beneficii consumatorilor
 stabilitatea prețurilor
 folosind euro, întreprinderile pot să vândă și să cumpere în zona euro și să facă comerț cu
restul lumii, mai ușor, mai ieftin și mai sigur
 o mai bună stabilitate economică și condiții propice pentru creștere economică
 piețe financiare mai bine integrate și, prin urmare, mai eficiente
 o mai mare influență în economia mondială
 un simbol tangibil al identității europene.

Multe din aceste avantaje sunt interconectate. De exemplu, stabilitatea economică este
benefică pentru economia statelor membre, întrucât le permite guvernelor să facă planuri pentru
viitor, dar și pentru întreprinderi, reducând incertitudinile și încurajând investițiile. Toate acestea
ajută cetățenii, pentru că se generează astfel noi locuri de muncă, de mai bună calitate.

GENERAREA AVANTAJELOR DE CĂTRE MONEDA EURO

Moneda euro a eliminat costurile fluctuațiilor cursului de schimb în zona euro. Astfel,
consumatorii și întreprinderile din zona euro sunt protejați împotriva fluctuațiilor costisitoare de
pe piețele valutare, care, în unele țări, au subminat încrederea, au descurajat investițiile și au
cauzat instabilitate economică. Înainte de introducerea monedei euro, schimbul valutar și
tranzacțiile între țări presupuneau costuri și riscuri suplimentare, în condiții lipsite de
transparență. Utilizarea unei monede unice facilitează activitatea economică și investițiile în zona
euro, reducând costurile și diminuând nivelul de risc.

Întrucât facilitează compararea prețurilor, moneda euro încurajează comerțul și

investițiile de toate tipurile între țări. De asemenea, ajută consumatorii individuali și
întreprinderile să obțină cele mai bune prețuri.

AVANTAJE LA SCARĂ GLOBALĂ

Statutul monedei euro și anvergura zonei euro oferă noi oportunități la nivel mondial. Pentru
că are o monedă unică, zona euro reprezintă o regiune atractivă pentru oamenii de afaceri din
țările terțe, ceea ce încurajează comerțul și investițiile.

Mai mult, prudența cu care este gestionată economia zonei face ca moneda euro să reprezinte
o alegere atractivă pentru rezervele de valută ale țărilor terțe. Astfel, zona euro are un cuvânt mai
greu de spus în economia mondială. Euro este a doua monedă de rezervă din lume.

Stabilitatea monedei euro face ca întreprinderile din întreaga lume care tranzacționează cu
Europa să accepte prețuri exprimate în euro. Astfel, întreprinderile europene sunt scutite de
costurile legate de modificările survenite la nivelul cursurilor de schimb valutar și de conversia
monedei euro în alte monede. Euro este moneda aleasă pentru aproape 40 % din plățile
transfrontaliere efectuate la nivel mondial și pentru aproape jumătate din exporturile UE la nivel
mondial.

Pe de altă parte, dimensiunea zonei euro și buna sa gestionare asigură stabilitatea economică,
ceea ce o protejează de eventuale „șocuri” economice externe, și anume schimbările economice
bruște care pot apărea în afara zonei euro și pot afecta negativ economiile naționale – de
exemplu, creșterea prețului petrolului sau turbulențele de pe piețele valutare internaționale. Zona
euro este un spațiu economic vast și solid, ceea ce îi permite să atenueze astfel de șocuri externe
și să evite pierderea de locuri de muncă sau încetinirea creșterii economice.

CONCLUZIE MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ

În primul rând, economia zonei euro beneficiază de o gestionare prudentă. Normele

economice și bugetare ale UE, inclusiv Pactul de stabilitate și de creștere, o componentă centrală
a uniunii economice și monetare, promovează stabilitatea și creșterea economică. În al doilea
rând, moneda euro este mecanismul esențial pentru valorificarea avantajelor pieței unice, ale
politicii comerciale și ale cooperării politice. Ca atare, aceasta face parte integrantă din
structurile economice, sociale și politice ale Uniunii Europene de astăzi.

BIBLIOGRAFIE:
Piaţa Unică a UE | Ministry of Foreign Affairs (mae.ro)

Consiliul își adoptă poziția cu privire la Programul privind piața unică în valoare de 4,2 miliarde
EUR pentru perioada 2021-2027 - Consilium (europa.eu)

Piața unică a UE - Consilium (europa.eu)

Moneda oficială a UE (europa.eu)

Avantaje (europa.eu)

Istoricul și scopul monedei euro (europa.eu)

Euro pe plan internațional (europa.eu)

[PDF] Uniunea Europeana: Piata interna unica - Free Download PDF (documen.site)