Mediul si Politica de Mediu – elemente esentiale ale dezvoltarii

umane

Acceptiunea literara a conceptului de mediu desemneaza imediata

vecinatate a unei fiinte sau a unui lucru punând în mod particular accent
pe caracterul de apropiere a diferitelor fenomene. Astfel spus, mediul este
alcatuit atât din ambientul natural sau artificial care ne înconjoara cât si
din relatiile intelectuale si reteaua de informatii pe care noi am contruit-o.

Mediul este un factor crucial al dezvoltarii umane pentru cel putin

trei motive :

 este o structura de primire, un support pentru activitatile umane;

 sta la baza tuturor resurselor materiale pe care oamenii le folosesc
pentru a-si satisface nevoile;
 este unul din componentele esentiale ale culturii noastre.

Astfel, actionând asupra materiei, omul actioneaza simultan asupra

lui însusi în asa fel încât toata reorganizarea raporturilor sale cu fortele
cadrului natural este o reorganizare a raporturilor cu el însusi.

Politica în domeniul mediului vizeaza urmatoarele obiective:

protectia mediului; ameliorarea calitatii sale; protectia sanatatii publice;
utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale; promovarea
masurilor Ia nivel international privind rezolvarea imediata a
problemelor legate de mediu, de dimensiuni regionale si mondiale .
Instrumentele utilizate: dispozitii legislative, în special directive fixând
norme de calitate de mediu (niveluri de poluare); norme aplicabile
procedurilor industriale (norme de emisii, de conceptie, de exploatare);
norme aplicabile produselor (limite de concentratie sau de emisie pentru
un produs dat); programe de actiune în favoarea protectiei mediului;
programe de ajutor financiar.

În România, conform legislatiei în domeniu, prin mediu se întelege

ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, solul,
subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile
atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii,
sistemele naturale în interactiune, cuprinzând elementele enumerate
anterior inclusiv valorile materiale si spirituale, calitatea vietii si
conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului.

1
 Dupa optimismul anilor `60, în anii `70, odata cu Conferinta de la
Stockholm din 1972, s-a definit dreptul omului de a dispune de un mediu
curat si de calitate. Aceasta conferinta a stat la originea Programului
Natiunilor Unite pentru Mediu.

În decembrie 1983, s-a creat Comisia Mondiala asupra Mediului si

Dezvoltarii ce avea ca scop:

• propunerea strategiilor de mediu pe termen lung pentru a obtine o

dezvoltare durabila pâna în anul 2000 si dupa;
• recomandarea mijloacelor de aparare a mediului, prin realizarea
unei cooperari între tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate, luându-
se în calcul relatiile existente între tari, resurse si mediu;
• punerea la punct a unui program de actiune pe termen lung pentru
protejarea mediului.

În plus, OECD a elaborat un cadru de cooperare a tarilor în curs de

dezvoltare pentru realizarea dezvoltarii durabile, recunoscând ca fara un
efort si o cooperare internationala nu se pot realiza obiectivele propuse si
anume:
(1) utilizarea unui sistem de preturi care sa încurajeze agentii
economici sa ia în calcul costul deteriorarii mediului,
(2) realizarea unor politici tehnologice în coroborare cu
deteriorarea mediului si cu cresterea economica,
(3) realizarea unor politici de eficacitate în raport cu mediul care sa
vizeze regenerarea resurselor,
(4) substituirea resurselor neregenerabile cu altele regenerabile.

Politica europeana în domeniul mediului dateaza din 1972, anul

primei conferinte O.N.U. pentru mediu. În cadrul programelor comunitare
asupra mediului s-au stabilit programe de actiune în materie de mediu
pâna în anul 2010.
Uniunea Europeana impune Statelor Membre sa colaboreze pentru
coerenta, simplificare si codificare a legislatiei astfel încât dispozitiile
regulamentare sa se aplice usor asigurându-se cel mai bun control.
La ora actuala, în România, politica în domeniul protectiei
mediului vizeaza alinierea la standardele europene de mediu.
În acest sens, se urmareste acordarea de masuri de sprijin financiar
în conformitate cu criteriile în domeniul ajutorului de stat precum si cu
cele specifice.

2
Conceptul de arie protejata pe teritoriul Romaniei

Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se

datoreaza in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii,
retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme
de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei
geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre
nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene
dinspre nord-vest. In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii 60
de ani, lipsa mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica
redusa au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decat in
majoritatea altor zone din Europa.
Rezultatul general consta in diversitatea florei si faunei, inclusiv in
existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si rasi, care sunt
considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si in
existenta unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate
lantului muntos al Carpatilor.

Scurt istoric

Astfel valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul

timpului luarea unor masuri de protectie a naturii. Analiza istorica a
masurilor de protectie a naturii prin intermediul ariilor protejate releva
urmatoarele etape:

1928-1944 - este o perioada de pionerat privind conservarea

naturii si ariile protejate in Romania in care primul pas a fost facut in anul
1928 cand  la Cluj a avut loc primul congres al naturalistilor din
Romania, unde la propunerea lui Emil Racovita a fost adoptata o hotarare
privind elaborarea legii referitoare la protectia naturii in Romania. Astfel,
in 1930 apare legea nr. 213 pentru protectia monumentelor naturii din
Romania. Pe baza acestei legi se infiinteaza "Comisiunea Monumentelor
naturii", apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Ministri)
primele monumente ale naturii in 1931 (floarea de colt si nufarul termal)
si primul parc national in 1935 (Parcul National Retezat).
Sintetizand, in aceasta perioada, sunt puse sub ocrotire prin
"Jurnale ale Consiliului de Ministri" 36 de teritorii ca rezervatii naturale,
parc national, monumente ale naturii,  insumand o suprafata de 15.000 ha.

Totusi datorita eforturilor specifice inceputurilor, accentul a fost

pus numai pe realizarea unui cadru legislativ si institutional incipient si
pe constituirea unui numar limitat de arii protejate si aproape deloc pe

3
administrarea eficinta a acestor arii protejate care au fost constituite.

1944-1989 - dupa 23 august 1944 masurile de protectie a naturii s-

au bazat pe eforturile institutionale facute inainte de razboi de oameni de
stiinta de renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racovita. In 1972
numarul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective
insumand aproape 100.000 ha.
Din pacate masurile de protectie se rezumau numai la declararea de
arii protejate si aproape deloc la administrarea acestora, acestea
confruntandu-se cu pericole din ce in ce mai mari. Astfel investitiile
alocate amenajarilor, pazei si masurilor practice de ocrotire ale ariilor
protejate erau sporadice si nu depaseau suma de 500.000 de lei pe
intreaga tara la nivelul anului 1972.
Totodata, desi cresterea cantitativa a teritoriilor a fost insemnata,
totusi suprafata protejata reprezenta in 1972 doar 0.0042% din teritoriul
tarii, procent care nu acoperea nici pe departe intreaga diversitate
specifica si ecologica a tarii. Astfel s-au facut proiecte de catre institute
de cercetare pentru constituirea de alte arii protejate mari - parcuri
nationale (Apuseni, Calimani, Ceahlau, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia,
Valea Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) dar care nu s-au concretizat, si de
asemenea a urmat o perioada in care s-au infiintat un numar mare de arii
protejate cu suprafata mai mica (rezervatii naturale) prin intermediul unor
HCM-uri si Decrete, cat si initiative legislative la nivel judetean. De
multe ori initiativele locale pentru constituirea ariilor protejate s-au facut
din "patriotism local" ci nu doar din considerente bazate pe valoarea
naturala a zonelor respective.
Totodata se repeta vechea meteahna a ariilor protejate romanesti, si
anume acestea erau doar constituite dar nu si gospodarite.
    Din punct de vedere legislativ in anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9
(Legea Mediului) in care sunt incluse si prevederi legate de protectia
rezervatiilor si monumentelor naturii si de asemenea "sunt trasate sarcini
ce revin organelor centrale si locale...", dar alaturi de aceasta lege cadru
nu s-a mai adoptat o lege specifica pentru ariile protejate care sa
reglementeze administrarea acestora, asa cum s-a intamplat in Polonia sau
Cehoslovacia, tari care aveau parcuri nationale cu administratie propie.
In aceasta perioada s-au produs si primele recunoasteri
internationale ale valorii ariilor protejate romanesti, cand in 1979,
Retezatul si Pietrosul Rodnei au fost recunoscute ca Rezervatii ale
Biosferei sub auspiciile programului UNESCO - Man and Biosphere
(MAB). Dar nici macar aceasta recunoastere internationala nu a condus la
o mai buna si eficineta administrare a acestor arii protejate.

4
1990 - prezent - odata trecuta perioada comunista se astepta o
deschidere si o eficienta mai mare in ceea ce priveste realizarea unei
retele nationale a ariilor protejate care sa acopere intreaga diversitate a
ecosistemelor la nivelul tarii dar si masuri concrete in plan legislativ si
institutional care sa asigure un management eficient al ariilor protejate.
Dar rezultatele au dovedit ca aceste deziderate sunt foarte greu de atins.
    Una dintre dificultati a fost legata de interpretarea diferita de catre
diversi factori de decizie a masurilor ce trebuiesc intreprinse privind
protectia naturii, pe fondul unei indecizii a autoritatii centrale de mediu -
Ministerul Apelor , Padurilor si Protectiei Mediului, in cadrul caruia abia
dupa 1997 s-a putut constitui realizarea unei Directii de Conservare a
Biodiversitatii care sa poata planifica si sa poata coordona toate
activitatile referitoare la conservarea naturii in arii protejate.
    Ca o prima masura, in anul 1990, MAPPM da Ordinul nr. 7 privind
constituirea unui numar de 13 parcuri nationale intre care Parcul National
Retezat era deja constituit, ordin care provoaca o oarecare confuzie
deoarece se refera doar la suprafetele de fond forestier din parcurile
nationale ci nu si la suprafetele ce contin goluri alpine. Suprafetele
declarate in fond forestier erau foarte mari intinzandu-se si in zone in care
se desfasurau activitati economice de exploatarea lemnului, care nu
puteau fi stopate brusc si de asemenea cuprindeau si asezari umane. Din
aceasta cauza acest ordin a primit multe contestari iar indrumarile tehnice
pentru punerea in practica a acestui ordin au fost blocate.
    O alta recunoastere internationala a valorii capitalului natural din
Romania a reprezentat-o desemnarea Deltei Dunarii in 1991 ca sit
Ramsar si ca sit al Patrimoniului Natural Mondial pentru 50% din
suprafata sa. De asemenea in 1992 este recunoscuta ca Rezervatie a
Biosferei. Exista astfel paradoxul ca Delta Dunarii sa fie recunoscuta ca
arie protejata mare la nivel international, iar la nivel national sa nu fie
recunoscute decat anumite zone ca rezervatii naturale. Astfel, cu titlu
exceptional, Delta Dunarii este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei prin
H.G 248 / 1994. Totodata din 1994 a inceput derularea unui proiect GEF
(Fondul Global de Mediu) pentru constituirea administratiei parcului si
realizarea planului de management. Dar din pacate Delta Dunarii a ramas
pana in prezent singura arie protejata cu administratie proprie.
    Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru
Diversitatea Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a
Bancii Mondiale "Strategia nationala si planul de actiune pentru
conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor
sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile
care trebuiesc intreprinse in Romania. Din pacate aceasta strategie nu s-a
bazat pe o evaluare facuta recent pentru capitalul natural al Romaniei,

5
singurele informatii mai recente fiind date de un studiu terminat in 1994
privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica functie de tipul solului si
covorul vegetal principalele regiuni ale tarii, fiind identificate astfel 22 de
Ecoregiuni.

Mangementul Integrat si Conservarea Ariilor Protejate in Romania –

o noua solutie

In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde

prevederi legate de conservarea naturii si ariile protejate si totodata
recunoaste toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin,
hotarare,decizie.
Astfel in prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un
numar de 579 de arii protejate (intre care 13 parcuri nationale) ce
reprezinta 4.8% din teritoriul Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre
acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei in
cadrul Programului UNESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul
Rodnei si Delta Dunarii.
Ultima este de asemenea inscrisa pe lista Patrimoniului Natural
Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala.

    Din pacate aceasta Retea Nationala a Ariilor Protejate este doar o
"retea pe hartie" ci nu una pentru care sa existe planuri de mangement si
care sa fie administrata eficient.
Cu exceptia Deltei Dunarii, restul parcurilor nationale sufera de asazisul
"paper park syndrom" adica parcuri care nu sunt decat infiintate pe hartie.

Totusi pentru majoritatea ariilor protejate constituite in fond

forestier, Romsilva, prin filialele teritoriale asigura managementul
forestier, dar care doar in putine cazuri corspunde viziunii ecologilor.
Trebuie recunoscut faptul ca anumite arii protejate au fost protejate
datorita interventiei silvicilor, dar in orice caz managementul acestora a
fost doar unilateral -forestier.
Si cum nu toate ariile protejate sunt in totalitate in fond forestier,
exista mari conflicte intre toate institutiile cu expertiza in domeniu
(ICBIOL, Romsilva, Academia Romana, ICAS) datorita punctelor de
vedere diferite asupra managementului ariilor protejate.
  De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor
protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care
interventiile umane asupra acestora a fost in regimul trecut minim sau
inexistent. Dar, la fel de bine exista nenumarate exemple in care arii
protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca
existente.

6
    Totodata se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe
organizatii neguvernamentale si-au adus intr-o oarecare masura aportul in
protejarea unor arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu
este la asteptarile specialistilor.
Dar este la fel de adevarat ca in Romania nu exista persoane
specializate in domeniu, ci numai in domenii colaterale, fapt pentru care
exista mari conflicte de idei intre silvici, biologi, ecologi s.a.
In acest context Guvernul Romaniei a solicitat acordarea unei noi
finantari din partea Fondului Global de Mediu (GEF) pentru conceperea
si punerea imperativa si urgenta, in practica, a unui proiect privind
"Mangementul Integrat si Conservarea Ariilor Protejate in Romania".
   
Scopul principal al  proiectului GEF este intarirea capacitatii de
pregatire si implementare a planurilor de management al ariilor protejate la
nivel local si national.
    La nivel national se va acorda sprijin pentru realizarea si intarirea
cadrului institutional necesar, pentru adoptarea atat de necesarei legi a
ariilor protejate si intarirea cadrului legislativ, pentru pregatirea resursei
umane si de asemenea exista o componenta de participare publica si de
popularizare a ideii de conservare a naturii si a ariilor protejate.
    La nivel local se vor realiza planurile de mangement si se vor
constitui administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate:
Parcul National Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra Craiului (obtinut
prin insumarea a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct
ca doua parcuri nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata
pentru reintroducerea zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone
urmand sa devina modele pentru replicarea structurilor de management si
pentru alte arii protejate.
    Acest proiect a fost demarat la sfarsitul anului 1999.
    Deci in prezent pentru ariile protejate din Romania se ofera o noua
sansa pentru a rezolva atat de complexele probleme legate de ariile
protejate cum ar fi:

 evaluare corecta a capitalului natural al tarii;

 constituirea unei retele de arii protejate care sa acopere intreaga
varietate a ecosistemelor din tara;
 administrarea eficienta a ariilor protejate pe baza unor planuri de
managent si prin intermediul unor administratii ale ariilor protejate.

7
ADMINISTRAREA EFICIENTĂ A ARIILOR ŞI A
MONUMENTELOR NATURALE PROTEJATE

Obiective specifice

• Crearea unei structuri administrative eficiente pentru managementul ariilor şi

monumentelor naturale protejate şi rezervaţiilor naturale.
• Asigurarea fondurilor necesare pentru administrarea corectă şi eficientă a
ariilor protejate şi a rezervaţiilor naturale.
• Eliminarea acţiunilor de distrugere a rezervaţiilor naturale geologice şi
speologice prin colectarea de material fosil şi practicarea alpinismului.

Acţiuni posibile

• Delimitarea şi marcarea specifică a zonelor ştiinţifice precum şi a zonelor

tampon din cadrul fiecărei arii protejate.
• Instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului în
zonele ştiinţifice ale rezervaţiilor naturale.
• Stabilirea, prin decizia autorităţii administrative locale, a condiţiilor privind
accesul în zonele ştiinţifice din cadrul rezervaţiilor naturale.
• Stabilirea unui sistem de taxe pentru accesul în zonele ştiinţifice ale
rezervaţiilor naturale.
• Stabilirea unui sistem de amenzi privind pătrunderea ilegală a persoanelor în
zonele ştiinţifice ale rezervaţiilor naturale.
• Elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru conştientizarea
publicului în legătură cu necesitatea protejării zonelor ştiinţifice şi pentru
atragerea sprijinului acestuia în implementarea acţiunilor specifice de
protejare şi conservare.
• Stabilirea şi instruirea unui personal abilitat în supravegherea şi
administrarea ariilor protejate.
• Stabilirea persoanelor autorizate să desfăşoare activităţi ştiinţifice în zonele
ştiinţifice ale ariilor protejate.
• Implementarea programelor specifice de colectare a datelor şi informaţiilor
privind starea şi dinamica speciilor şi ecosistemelor din ariile protejate.
• Realizarea parteneriatului între autorităţile locale, mediile ştiinţifice, ONG-
uri, cetăţeni şi alte entităţi, cu delimitarea clară a responsabilităţilor, privind
administrarea şi supravegherea zonelor ştiinţifice din cadrul ariilor protejate,
precum şi privind colectarea şi procesarea datelor ştiinţifice, atragerea de
fonduri pentru proiecte de protejare şi conservare.
• Crearea unui cadru legislativ, instituţional şi financiar pentru administrarea
ariilor protejate, în acord cu convenţiile internaţionale (semnate de România)
şi cu metodologiile adecvate acestei probleme.

8
• Instituirea pentru fiecare arie protejată/ rezervaţie a unei personalităţi
juridice care să asigure administrarea corectă şi eficientă. • Identificarea şi
asigurarea surselor de venituri necesare administrării ariilor protejate /
rezervaţiilor naturale.
• Instituirea şi aplicarea unui sistem drastic de amenzi pentru cazurile de
nerespectare a legislaţiei specifice.
• Elaborarea şi implementarea programelor specifice pentru instruirea
personalului care asigură administrarea ariilor protejate/ rezervaţiilor naturale.
• Identificarea şi utilizarea tuturor posibilităţilor de realizare a parteneriatului
dintre autorităţile locale şi diferite instituţii/organizaţii din comunitate în
vederea asigurării resurselor umane şi financiare pentru administrarea
eficientă a ariilor protejate/rezervaţiilor naturale.
• Realizarea unui studiu ştiinţific de fundamentare a creării rezervaţiei Igniş,
cu rol de protecţie botanică, geologică, paleobotanică
• Dezvoltarea şi extinderea suprafeţei ariilor protejate.

INVENTARIEREA ŞI CONSERVAREA ARBORILOR ŞI

SPECIILOR DE INTERES ŞTIINŢIFIC ŞI TURISTIC

Obiective specifice

• Inventarierea riguroasă a arborilor şi speciilor florei spontane şi faunei

sălbatice de interes ştiinţific şi silvic
• Stabilirea mijloacelor adecvate pentru protecţia şi conservarea acestora.

Acţiuni posibile

• Adoptarea unui sistem local de reglementări care să faciliteze activitatea de

inventariere.
• Identificarea posibilităţilor de acordare a unor facilităţi economice
(reduceri de taxe, acces gratuit sau costuri diminuate, la diferite utilităţi
pentru persoanele sau organizaţiile care se implică în activitatea de
inventariere şi conservare a speciilor şi exemplarelor protejate.
• Aplicarea regimului de protecţie şi conservare vizuală (prin panouri
informative), precum şi fizică (prin delimitarea si restricţionarea accesului).
• Implementarea programului de monitorizare şi protecţie a speciilor şi
exemplarelor protejate în scopul conservării acestora.

9
PROTECTIA ŞI DEZVOLTAREA ECOSISTEMELOR FORESTIERE

Obiective specifice

• Refacerea echilibrului ecosistemelor forestiere.

• Eliminarea practicilor necorespunzătoare de exploatare preferenţială a
anumitor specii.
• Aducerea numărului de specii arboricole din cadrul fiecărui ecosistem
forestier afectat la situaţia normală.
• Creşterea numărului de indivizi din cadrul fiecărei specii afectate până la
numărul necesar refacerii şi menţinerii echilibrului fiecărui ecosistem.
• Managementul corespunzător al pădurilor pentru refacerea şi menţinerea
echilibrului ecosistemelor forestiere.
• Interzicerea defrişărilor forestiere în arealele naturale şi în zonele protejate.
• Reîmpădurirea zonelor forestiere defrişate cu specii arboricole specifice.

Acţiuni posibile specifice

• Plantarea în cadrul fiecărui ecosistem forestier de arbori din speciile

dispărute sau cu număr diminuat de indivizi.
• Adoptarea unui sistem local specific de reglementări privind exploatarea
raţională a fondului forestier, care să aibă în vedere refacerea şi protejarea
speciilor din cadrul fiecărui ecosistem şi a numărului de indivizi din
cadrul fiecărei specii. Reglementările vor avea, după caz, prevederi
privind interzicerea pe o perioadă determinată, a tăierilor din specii
ameninţate.
• Identificarea posibilităţilor de valorificare a speciilor arboricole de
calitate mai slabă.
• Stabilirea unui sistem de taxe net diferenţiat pe specii, care să
descurajeze exploatarea speciilor ameninţate.
• Aplicarea unui sistem sever de amenzi în cazul nerespectării
reglementarilor specifice privind exploatarea fondului forestier.
• Delimitarea şi marcarea perimetrelor rezervaţiilor şi zonelor tampon.
• Instalarea de panouri de avertizare la limitele perimetrelor.
• Îmbunătăţirea cadrului legal existent în vederea protejării rezervaţiilor
naturale.
• Aplicarea fermă a legislaţiei actuale privind exploatarea fondului
forestier.
• Aplicarea fermă a sistemului de amenzi pentru nerespectarea legislaţiei
specifice.
• Iniţierea de către administraţiile locale ale comunităţilor limitrofe
rezervaţiilor, a activităţilor de plantare a arborilor în ariile defrişate la

10
care să fie antrenate ONG-urile, cetăţenii şi alte entităţi.

PRACTICAREA TURISMULUI ŞI AGREMENTULUI

ECOLOGIC ÎN ARIILE NATURALE PROTEJATE, ZONELE
FORESTIERE ŞI ZONELE DE AGREMENT

Obiective specifice

• Eliminarea practicării turismului necontrolat în ariile protejate, rezerva-

ţiile naturale şi zonele forestiere.
• Practicarea exclusiv a turismului ecologic.
• Elaborarea şi implementarea unei strategii specifice pentru practicarea
turismului şi agrementului.

Acţiuni posibile

• Realizarea amenajărilor turistice prevăzute cu toate facilităţile necesare

protecţiei mediului în zonele naturale atractive care nu se află sub regim
de arie protejată / rezervaţie naturală.
• Instalarea la limita perimetrelor ariilor protejate, rezervaţiilor naturale şi
zonelor forestiere de panouri de avertizare privind condiţiile de practicare
a turismului.
• Adoptarea unor decizii ale administraţiei publice locale pentru
interzicerea turismului necontrolat în ariile protejate, rezervaţiile naturale
şi zonele forestiere şi pentru facilitarea turismului în condiţii ecologice.
• Crearea, la nivelul administraţiei fiecărei arii protejate, rezervaţii
naturale şi zone forestiere, a sistemului pentru organizarea turismului
specific în perimetrele acestora.
• Aplicarea unui sistem de taxe pentru turismul în ariile protejate,
rezervaţiile naturale şi zonele forestiere.
• Aplicarea unui sistem sever de amenzi în cazuri de nerespectare a
legislaţiei specifice.
• Identificarea şi utilizarea tuturor posibilităţilor de realizare a
parteneriatului dintre autorităţile locale şi diferite instituţii/organizaţii din
comunitate în vederea înlocuirii rapide a actualelor forme de turism cu
turismul ecologic.
• Autorizarea Agenţiilor de Turism şi a ghizilor turistici.

11
STAREA ARIILOR PROTEJATE APARTINAND PARCULUI
NATIONAL BUCEGI, IN PERIMETRUL JUDETULUI
DAMBOVITA – SECTORUL LACULUI BOLBOCI – REZERVATIA
PESTERA-COCORA -

PARCURI NATURALE
(Suprafeţe în ha )

30.818

75.784

17.529

115.655 32.663
17.166 38.184

Apuseni

Balta Mică a Brăilei

Bucegi

Grădiştea Muncelului-Cioclovina

Lunca Mureşului

Porţile de Fier

Vânători Neamţ

Una din problemele ce se doresc a fi rezolvate imperativ, o

reprezinta necesitatea crearii unui Plan General de Management, pentru
dirijarea completa a unei arii protejate mici sau mijlocii.

Planul General de Management este de regulă valabil cinci sau zece

ani şi conţine :
 scopul Ariilor Protejate ( AP )
 semnificaţia resurselor AP
 utilizarea anticipată a AP şi temele interpretative
 viziunea în viitor asupra AP
 o clasificare a terenurilor ca zone de uz intens, de recreere, de
protecţie, de regenerare
 instrucţiuni asupra administrării şi întreţinerii
 o declaraţie asupra gestiunii resurselor
 o declaraţie asupra utilizării resurselor de către vizitatori şi
asupra temelor interpretative şi educative
 o descriere a dezvoltării generale a infrastructurii precum centre
de vizitare,şosele, cărări sau centre de administrare

12
 în secţiunea Administrare şi întreţinere:
 organigrame, organizarea echipei locale administrative,
planifificarea activităţii anuale
 planul pentru achiziţionarea terenurilor particulare, negocierea
convenţiilor pentru limitarea dezvoltării în sau în afara AP
 inventarul infrastructurii şi instalaţiilor ce necesită întreţinere
periodică
 în secţiunea gestionării resurselor:
 lista cercetărilor ştiinţifice necesare pentru o mai bună
cunoaştere şi gestiune a resurselor semnificative
 planuri specifice pentru gestiunea focului natural sau pentru a
acţiona asupra vegetaţiei şi planuri pentru protejarea faunei
caracteristice sau speciilor faunistice ameninţate sau în pericol
 planuri pentru conservarea resurselor culturale şi punerea în
evidenţă a acestora
 în ceea ce priveşte uzul public şi interpretarea:
 un plan detaliat cuprinzând locurile adecvate interpretării
temelor principale, tehnicile propice precum filmele,
diaporamele, trasee amenajate, excursii cu ghizi, expoziţii, hărţi
şi pliante
 un plan de educaţie de mediu incluzand temele principale ale
AP, localităţi în sau înafara AP unde se pot întalni
elevi/studenţi/ONG
 studii asupra capacităţii portante şi a utilizării tradiţionale şi
potenţiale a resurselor AP de către vizitatori sau comunităţi
locale

13
  un plan asupra dezvoltării zonelor de picnic/cazare/campare şi a
altor facilităţi recreative, cuprinzând situarea şi mărimea
instalaţiilor, procentul de profit, controlul calităţii
 în secţiunea infrastructurii şi serviciilor:
 o serie de planuri pentru locuri distincte în care construcţiile
anticipate sunt mari sau extinse sau în care există elemente
diverse precum conflicte între utilizatori.

Planurile acestor locuri se întocmesc cu un proces de planificare

similar întocmirii PGM. Se pot stabili funcţiunile, viziunea asupra
viitorului şi problemele locale înainte de a selecţiona un plan propice
locului. Acest plan va constitui un ghid pentru proiectarea de către
ingineri şi arhitecţi a construcţiilor şi după revizuirea proiectului fiind
posibilă începerea construcţiilor pe bază de contract.

Parcul Natural Bucegi – aspecte introductive –

În zona montană a judeţului Dâmboviţa, zonele naturale protejate

de interes naţional sunt: Parcul Natural Bucegi, respectiv porţiunea ce
aparţine judeţului, situată în zona  centrală şi sudică a munţilor Bucegi şi
10 rezervaţii naturale, grupate în exclusivitate pe teritoriul comunei
Moroieni.
Parcul Natural Bucegi figurează în Legea nr. 5/2000 cu o
suprafaţă de 32.662 ha, pe  teritoriul judeţelor Dâmboviţa, Prahova şi
Brasov. 
In Masivul Bucegi exista numeroase locuri, care, prin frumusetea
lor, au inspirat crearea unor zone aflate sub protectie. Atractia masivului
este data de diversitatea locurilor existente, sisteme carstice, stanci
modelate de vant, vai glaciare, abrupturi, paduri, chei, cascade, lacuri etc.,
dar la aceasta contribuie si insemnatatea istorica pe care muntele o are in
istoria poporului roman.
In Pestera Ialomitei, precum si in alte cateva pesteri, s-au
descoperit numeroase fosile animale, in special ursul de pestera (Ursus
spaeleus), dar si urme de locuire neolitica umana; tot printre zonele de
interes se numara si sistemul Horoabele cu Cheile Horoabei, cu lapiezuri
si izbucul din Gura Horoabei. De asemenea in masiv se gasesc complexe
biogeografice foarte variate, pe o suprafata relativ restransa.
Aici apar biocenozele caracteristice muntilor Romaniei cu
altitudini pana in 2500 m, in special cele legate de biotopuri cu substrat
calcaros. Apare bine reprezentata intreaga succesiune a zonelor de

14
vegetatie, cu asociatiile caracteristice intervalului de altitudine 550 m – 2
505 m.
Aici cresc 30% din speciile de plante chormofite (cu flori) din
Romania, adica 1185 de specii. In aceasta zona apar si 29% din
endemismele florei de chormofite din tara, din care 5 specii sunt
endemisme locale (se gasesc numai in aceasta zona). Grohotisurile
calcaroase, situate mai ales in abruptul vestic al masivului, gazduiesc o
flora aparte, calcifila, cu numeroase raritati, atat floristice cat si
faunistice. Acest ecosistem este foarte fragil, depinzand de o serie de
factori locali. Muntii Bucegi adapostesc 13 specii de plante declarate
monumente al naturii romanesti, dar mult mai multe specii de plante
aflate pe lista rosie a Europei. Fauna este foarte bogata si diversa,
existand deasemenea numeroase raritati. Sase specii sunt declarate
monumente al naturii. O importanta deosebita o are fauna cavernicola din
Valea Ialomitei. Semnalam existenta Schitului Pestera, ca monument
cultural istoric, dar si ca vatra de locuire din Evul Mediu si totodata,
prezenta unor peisaje spectaculoase, specifice si unice.

Problemele cele mai importante cu care se confrunta ariile

protejate din Bucegi sunt:

 fluxul mare de turisti prost informati, atat in privinta regulilor de

protectie a mediului, cat si a mersului pe munte;
 existenta carierelor de calcar din sudul masivului a caror inchidere
ar crea mari probleme economice in zona;
 eroziunea determinata de unele constructii ca teleferice, cabluri,
conducte sau drumuri pe platoul Bucegi, care este in prezent foarte
greu de stapanit, zona necesita urgent un program de reconstructie
ecologica;
 administrarea masivului este impartita intre localitatile a trei judete
si, ca atare, se ivesc permanent greutati in stabilirea
responsabilitatilor, se ivesc dificultati legate de functionarea unei
politii ecologice eficiente;
 cadrul legislativ existent nu prevede suficiente dispozitii stricte si
aplicabile pentru crearea si functionarea unui parc national la
standarde.internationale.

Argumentele in favoarea crearii unui sistem eficient de protectie a

zonei Muntilor Bucegi sunt suficiente. Este destul sa amintim
urmatoarele: alcatuirea lor geologica foarte variata, avand ca element
caracteristic conglomeratele de Bucegi si prezenta olistolitelor (blocuri
omogene de stanca) in special de calcar; prezenta numeroaselor puncte

15
fosilifere, cu fosile caracteristice calcarelor jurasice; prezenta a
numeroase microforme de relief interesante, datorate eroziunii eoliene
(produse de vant) si gelifractiei (actiunea alternantei inghet-dezghet).
Mai trebuie spus ca Muntii Bucegi prezinta regiuni cu o morfologie
specifica, cum sunt Platoul Bucegilor, Abruptul Prahovean sau Abruptul
Branean. Aici se intalnesc toate formele specifice reliefului structural, in
special relieful de cueste, unic in tara. Existenta formelor reliefului
glaciar, dezvoltat pe o structura de sinclinal suspendat, este un fenomen
unic in Arcul Carpatic.
Având în vedere marea diversitate geologică, geomorfologică,
carstul ce prezintă o importanţă deosebită prin frumuseţea peisajului şi
prin interesul ştiinţific (Peştera Ialomiţei, Peştera Raţei, Cheile Zănoagei,
Cheile Urşilor, Cheile Orzei, Cheile Tătarului, clăile din Lespezi,
Canionul Horoabei, lapiezuri, doline etc), precum şi prin marea
diversitate biologică, masivul Bucegi merită statutul de zona naturală
protejată (parc natural) de interes naţional.

Situatia comparativa a ariilor naturale protejate fata de Legea 5/2000

(denumire, suprafete)

Cod cf.
Legii 5/ Denumire Alte denumiri
2000
cf. Legii 5/2000
2373 Pestera-Cocora Cocora-Horoaba cf. vechiului
(inclusiv cheile amenajament/1989
Ursilor) Valea Horoabei-Cocora cf. noului
amenajament/2000
2375 Valea Horoabei Poiana Horoaba cf. vechiului si noului
amenajament ;
Valea Horoabei face parte din rezervatia
naturala  Valea Horoabei – Cocora.
2383 Izvorul de la Corbii Izvoarele de la Corbii Ciungi sau
Ciungi Complexul de izvoare de la Corbii Cingi
cf. literaturii de specialitate
(denumirea se refera la un compex de
izvoare reo-, limno-, helocrene si nu la un
singur izvor).

STAREA HABITATELOR NATURALE, A FLOREI ŞI FAUNEI

SĂLBATICE

Habitatele naturale  reprezintă zone terestre, acvatice sau

16
subterane, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin
caracteristici geografice, abiotice şi biotice.
În lipsa unor studii de specialitate, nu se cunoaşte cu exactitate
numărul tipurilor de habitate de pe teritoriul judeţului Dâmboviţa, dar se
ştie că există o concentrare de habitate cu un mare număr de specii
endemice, rare şi relicte în masivele montane Bucegi şi Leaota.
Aceste habitate sunt supuse unor presiuni fie de ordin antropic fie
de ordin bio-fizic, dupa cum reiese si din schema de mai jos.

Impacte bio-fizice Impacte sociale

Eroziunea solului Impact asupra rezidenţilor locali

Poteci Poate fi schimbat comportamentul
Campinguri comunităţii locale şi tradiţiile
Puncte de belvedere

Impact asupra vizitatorilor

Aglomeraţia – nevoia de solitudine
Impacte asupra vegetaţiei
Vandalismul
Puieţi - datorită umblatului Deşeurile – cele mai percepute
Arbori, crengi - pentru foc Mărimea grupului
( se manifestă în special în zonele de campare )

Impact asupra vieţii sălbatice

Neintenţionat - prin simpla prezenţă
Îmblânzire - prin hrănire
Transmiterea bolilor - prin câini
Braconaj
Modificarea habitatelor, fragmentare

Impact asupra calităţii apei

Spălare
Deşeuri

Principalele tipuri de habitate din judeţul Dâmboviţa sunt:

Habitate de pajişti şi tufărişuri – în zona montană – pajişti alpine  (la

peste 2000 m); tufărişuri de jneapăn, ienupăr, smirdar şi pajişti subalpine.

17
Habitate de pădure:– în zona montană: păduri de molid (în etajul
superior); păduri amestecate de molid, brad şi fag; păduri montane de fag
(în etajul inferior, la peste 1000 m); păşuni împădurite;
- în zona de deal: păduri de fag în alternanţă cu păduri de gorun; păduri
gorun în amestec cu alte specii de foioase;
- în zona de câmpie: păduri de cer şi garniţă, păduri de stejar pedunculat;
- în luncile  principalelor cursuri de apă Dâmboviţa, Ialomiţa, Argeş:
păduri de esenţe moi (zăvoaie din anin alb, anin negru, plop şi salcie).

Principalele specii de arbori din padurile judetului

Habitate de stâncării şi peşteri concentrate mai ales în masivele Bucegi şi

Leaota:
- peşteri şi grote (Peştera Ialomiţei, Peştera Pusnicul,Peştera Urşilor,
Peştera Raţei, Peştera Onicăi etc.)
- pante stâncoase calcaroase, chei, lespezi calcaroase.

Habitate de ape dulci: pâraie  şi  râuri de munte  (Ialomiţa, Bratei, Raţei, 
Cocora, Horoaba, Laptici, Coteanu, Ialomicioara, alţi afluenţi ai Ialomiţei
din zona muntoasă); pâraie şi râuri colinare (Ialomiţa şi afluenţii săi din
zona colinară Valea Lupului, Bizdidel, Vulcana, Cricovul Dulce, Slănic
etc; Dâmboviţa şi afluenţii săi: Râul Alb, Aninoasa; pâraie şi râuri de
câmpie: Dâmboviţa, Argeş, Suta, Sabar, Potopu, Cobia, Neajlov,
Dâmbovnic, Colentina, Crevedia, Ialomiţa, Ilfov etc.; lacuri de baraj:
Scropoasa, Bolboci, Pucioasa – în zona de deal şi de munte; acumulări
pentru piscicultură: Bungetu, Priseaca, Butimanu, Crevedia, Colacu;
heleştee şi păstrăvării: Nucet, Pucioasa.
Pe versantul estic al Muntilor Bucegi, pe Valea Ialomitei, intre
Lacul Bolboci si Scropoasa, in zona numita "Sapte Izvoare", exista o

18
sursa de apa mai ciudata, care a facut obiectul unor studii de laborator
inca din 1927. La acea vreme, Grigore Marinescu atragea atentia ca apa
de aici este una dintre cele mai curate din lume. Din 1930 studiile sunt
continuate de George Murceanu, iar din 1935 de catre o societate
franceza. Testele aratau ca toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte
Izvoare au un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume.
Spre exemplu: numarul de bacterii e zero- fata de 5 limita minima
acceptata – poluarea cu azotati si azotiti e zero.  
      Ultimele studii in acest loc, realizate de Hidrotehnica, dateaza din
perioada martie 1981-februarie 1982. In acel moment Ceausescu a cerut
sa fie inchisa zona si sa se limiteze accesul la aceste date. "Presedintele
de atunci a fost informat ca acesata sursa de apa este cunoscuta de peste
2.000 de ani si ca se gaseste in zona initiatica a dacilor, in Masivul
Bucegi, ca scrierile vechi pomenesc despre o apa din care a baut Zamolxe
inainte de a deveni zeu, si ca exista un simbol al celor sapte izvoare pe
scuturile dacice redate pe Columna lui Traian. Lui Ceausescu i-a sunat
bine mai ales faptul ca acolo s-ar afla zona nemuririi, adica un punct
energetic pozitiv. Dosarele de la Sapte Izvoare au fost redeschise dupa
1990, iar testele recente au aratat ca informatiile lui Ceausescu nu erau
chiar departe de realitate", este de parere dr. inginer Ion Olteanu, unul
dintre specialistii grupului care cerceteaza ciudateniile din Bucegi. 
       Investigatiile arata ca apa de la Sapte Izvoare izvoraste dintr-o
grota unde se afla un imens lac subteran. Debitul este de aproximativ
4.000 de litri pe secunda. Sursa de apa nu a secat niciodata. Din punct de
vedere chimic aceste izvoare sunt, intr-adevar, unee dintre cele mai curate
surse naturale de apa plata din lume. Se lucreaza deja la captarea lor si
aducerea apei, prin conducte, intr-o zona in care sa poate fi imbuteliata, in
asa fel incat lichidul sa nu intre in contact cu aerul decat atunci cand
consumatorul deschide dopul sticlei.

Habitate de mlaştini şi turbării: mlaştini eutrofe; mlaştini oligotrofe

(turbării, în zona montană - de exemplu Tinovul Laptici, care cantonează
numeroase specii relicte, care s-au menţinut în aceste habitate încă din
timpul glaciaţiunii).
La habitatele menţionate mai sus se pot adauga şi cele agricole.

Flora şi fauna salbatică

Nivelul  ridicat  al  diversităţii  habitatelor reflectă şi un nivel 

ridicat al  diversităţii speciilor de floră şi faună. Un mare număr de specii

19
rare, relicte şi endemice sunt concentrate în masivele muntoase din judeţ.
În munţii Bucegi, în urma investigaţiilor făcute de Institutul de Biologie
Bucureşti, s-a constatat existenţa a 3.037 specii de plante, cuprinzând
toate speciile mari, de la alge până la cormofite.
Dintre speciile de plante ocrotite de lege aflate în zona montană şi
limitrofă (Subcarpaţi), se pot menţiona: Pinus cembra (zambrul), Taxus
baccata (tisa), Gentiana lutea (ghinţura galbenă, Leontopodium alpinum
(floarea de colţ sau siminic), Trollius europeus (bulbucii de munte),
Daphne blagayana (iedera albă), Angelica archangelica (angelica),
Rhododendron kotschyi (smirdarul sau bujorul de munte),  Nigritella
nigra şi Nigritella ruba (sângele voinicului), Larix decidua (zada sau
larice), Salix myrtilloides (salcia de turbă), Cypripedium calceolus
(papucul doamnei), Secale montanum (secara de munte), Festuca
apennina (păiuşul), Hesperis moniliformis (nopticoasa), Iris dacica
(stânjenelul de munte), Hepatica transsilvanica etc. Multe dintre aceste
plante endemice, rare sau relicte glaciare sunt puse sub ocrotire în
rezervaţii naturale din masivul Bucegi.
Fauna zonei montane a judeţului Dâmboviţa este bogată şi diversă,
ca o consecinţă a varietăţii ecosistemelor acvatice şi terestre. Gradul mare
de împădurire în zona montană şi subcarpatică, asigură condiţii bune de
viaţă  pentru multe specii de animale  de interes cinegetic şi stiinţific.
În zona muntoasă, mai ales în Munţii Bucegi, se cunosc până în
prezent peste 3500 specii de animale, de la rotifere până la mamifere.
Fauna nevertebratelor este reprezentată de: rotifere, gasteropode,
oligochete, tardigrate, crustacee, miriapode, arahnide şi insecte, ultimele
două clase fiind cele mai reprezentative pentru masivul Bucegi.
Din fauna acvatică, specia Salmo trutta fario (păstrăvul de munte)
populează apele de munte, fiind reprezentată în special în râul Ialomiţa. O
altă clasă specifică zonei montane este clasa amfibienilor din care
menţionăm speciile: Salamandra salamandra, Triturus cristatus, Triturus
montandoni, Bufo bufo. Reptilele, de asemenea prezente în fauna
munţilor Bucegi, sunt reprezentate de ordinul Sauria.
Dintre vertrebrate, clasa păsărilor este reprezentată prin 129 specii.
Avifauna zonei montane se poate împărţi în avifaună alpină şi avifaună
forestieră. Din cele 129 specii semnalate, 50 cuibăresc în această zonă şi
le putem considera specifice Bucegilor: Corvus corax, Turdus melura,
Prunella collaris, P. modularis, Alauda arvensis, Troglodytes troglodites,
Antus sipinolleta etc. Majoritatea acestor specii are o răspândire
palearctică.
Fauna de mamifere este reprezentată de 45 specii care populează
pădurile ce înconjoară poalele  masivului şi Subcarpaţii, continuînd cu
zona subalpină şi zona alpină până în golul alpin, domeniul caprei
negre.Majoritatea speciilor de mamifere are o reprezentare biogeografică

20
palearctică. Dintre acestea, multe sunt elemente rare, endemice sau relicte
glaciare, ocrotite de  lege.

Rezervatiile naturale pe teritoriul judetului Dambovita

Judeţul Dâmboviţa găzduieşte pe întreg teritoriul  12 rezervaţii

naturale Din acestea, ariile naturale protejate, specificate în Legea nr.
5/2000, situate în perimetrul Parcului Natural Bucegi, sunt:  Rezervaţia
Peştera - Cocora (307 ha), Rezervaţia Cheile Tătarului (144,30 ha).
Rezervaţia Horoabei (5,7 ha). Rezervaţia Orzea - Zănoaga (841,2 ha).
Rezervaţia Zănoaga - Lucacila (259,4 ha). Punctele fosilifere Plaiul
Domnesc (0,5 ha) şi Plaiul Hoţilor. Peştera Ratei (1,5 ha). Turbăria
Laptici (14,9 ha). Poiana Crucii (0,5 ha).

Rezervaţia naturală, mixtă Peştera – Cocora (Cocora – Horoaba)

Cuprinde sistemele carstice Bătrâna - Peştera Ialomiţei: Cheile

Urşilor, Cheile Peşterii, Peştera Ialomiţei (monumente ale naturii) şi
sistemul din Valea Horoabei: lapiez, Cheile Horoabei şi Turnul Seciului
(monumente ale naturii); pădurea (molidişuri) şi pajiştile de pe culmile
Cocora,  Bătrâna şi Piciorul Babelor,  pâlcuri de larice pe stâncile din
Cheile Ialomiţei, jnepenişuri pe Valea Horoabei, muntele Bătrâna,
muntele Cocora, pâlcuri sau exemplare izolate de  zambru ( Pinus
cembra)- relict glaciar pe Valea Horoabei pe muntele Bătrâna şi muntele
Cocora; o vegetaţie subalpină deosebit de bogată.
În cadrul acestei rezervaţii se află:  rezervaţiile naturale, botanice
Poiana Crucii şi Poiana Horoaba, unde se ocrotesc pajisti specifice
etajului subalpin superior de tipul Festucetum rubrae subalpinum, care
cuprind rarităţi precum Gentiana bulgarica;

Rezervaţiile naturale mixte Orzea-Zănoaga şi Zănoaga – Lucacila

Cuprinde sistemul carstic : cheile Zanoagei Mari, cheile Orzei,

claile din Lespezi (monumente al naturii), frumoase paduri de molid
(Picea abies), palcuri de larice (Larix decidua) si cateva exemplare de
zambru (Pinus cembra) pe malul drept al Ialomitei si deasupra cheilor
Zanoagei Mari. O vegetatie termofila compusa din elemente floristice
rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice se intalneste in
cheile Zanoagei Mari: secara de munte (Secale montanum) - element
mediteranean- balcanic, Iris dacica (Stanjenelul de munte) - edemism
pentru Carpatii Sudici, Scorusul (Sorbus cretica) - element sud- european
sporadic in Carpati, spinul (Carduus candicans) - element balcanic rar, in
tara noastra,  umbelifera (Athamantha hungarica), timoftica (Phleum

21
montanum) - sporadica la noi, in Bucegi fiind intalnita si in Jepii Mici, ,
cosaci (Astragalus depressus) - ce se mai gaseste pe muntele Domogled,
caprifoiul (Lonicera caerulea) si Streptopus amplexifolius, specii
sporadice in Romania, Hepatica transsilvanica, etc.
Rezervatia naturala Zanoaga - Lucacila cuprinde cheile Zanoagei
Mici, cheile Zanoagei Mari  (monumente al naturii), frumoase paduri de
molid (Picea abies), palcuri de larice (Larix decidua) si cateva exemplare
de zambru (Pinus cembra) pe malul drept al Ialomitei. O vegetatie
termofila compusa din elemente floristice rare sud-europene, sud-
mediteraneene sau balcance se intalneste la poalele peretilor sudici de
calcare  titonice al muntelui Zanoaga  , numit si Ť Podul cu florile ť si in
cheile Zanoagei Mari: secara de munte (Secale montanum) - element
mediteranean- balcanic, Iris dacica (Stanjenelul de munte) - edemism
pentru Carpatii Sudici, Scorusul (Sorbus cretica) - element sud- european
sporadic in Carpati, spinul (Carduus candicans) - element balcanic rar, in
tara noastra,  umbelifera (Athamantha hungarica), timoftica (Phleum
montanum) - sporadica la noi, in Bucegi fiind intalnita si in Jepii Mici, ,
cosaci (Astragalus depressus) - ce se mai gaseste pe muntele Domogled,
caprifoiul (Lonicera caerulea) si Streptopus amplexifolius, specii
sporadice in Romania.

Rezervaţia naturală complexă Cheile Tătarului

Cuprinde sistemul carstic Tătaru: lapiez, doline, Peştera Ursului şi

Peştera Mică (din Cheile Tătarului), Cheile Tătarulului (monument al
naturii), elemente floristice rare, asemănătoare cu cele din rezervaţia
Zănoaga; o faună fosilă abundentă şi diversă. Rezervatia naturala, Cheile
Tatarului, pe langa vegetatia termofila, cu elemente floristice rare pe care
le ocroteste si frumusetea pisajului, reprezinta si o interesanta rezervatie
geologica si paleontologica, ce cuprinde    sistemul  carstic  Tataru :
lapiez, doline, cheile Tatarul Mare (monument al naturii) Pestera Ursului
si Pestera Mica (din cheile Tatarul Mare), o fauna fosila abundenta si
diversa.

Sectorul cel mai frumos al cheilor Tatarul Mare - situate la coada

lacului Bolboci - se afla in aval, pe cca. 300 m, unde Ialomita s-a adancit
in prelungirea sud - estica a masei de calcar jurasic a Muntilor Tataru.
Aici,  pe versantul stang al vaii Tatarului, la altitudinea de 1548 m,
se vad deschiderile celor doua pesteri - Pestera Ursului si Pestera Mica -
cele mai inalte statiuni paleolitice de la noi din tara - urmele de vatra si
prezenta oaselor aschiate in cantitati destul de mare sunt marturii ca omul

22
le-a folosit ca adapost in perioadele de retragere a gheturilor Wurmiene.
In Pestera Mica din cheile Tatarului s-a semnalat prezenta speciilor:
Onychiurus armatus, O. subgranulosus, Stenophylax perimistus, S. Vibex
speluncarum. In Pestera Ursului s-au gasit: Encytraeus albidus, Parasitus
niveus, Lepidocyrtus serbicus, Tomocerus flavescens, Neelus murinus.
Desi nu au dimensiuni mari si o micromorfologie variata, cele doua
pesteri prezinta interes si datorita fosilelor de Ursus spelaeus, gasite aici.

Rezervatia cheile Tatarului retine atentia prin fauna fosila existenta

aici, in stratele de calcar jurasic. Stratele doggerului superior, apar pe
ambii pereti ai cheilor, la baza calcarelor albe - cenusii, masive, ale
malmului, fiind inzestrate cu o fauna fosila abundenta. Pe versantul drept
al Ialomitei (D. Patrulis), apar atat bathonianul, cat si callovianul inferior.
Stratul ce apartine bathonianului este format din calcare galbui si brun -
roscate cu multe fosile. Stratele doggerului superior, apar pe ambii pereti
ai cheilor, la baza calcarelor albe - cenusii, masive ale malmului, fiind
inzestrat cu o fauna fosila abundenta. Pe versantul drept al Ialomitei, apar
atat bathonianul, cat si callovianul inferior. Stratul ce apartine
bathonianului este format din calcare galbui si brun - roscate cu multe
fosile. Stratele doggerului superior, apar pe ambii pereti ai cheilor, la baza
calcarelor albe - cenusii, masive ale malmului, fiind inzestrat cu o fauna
fosila abundenta. Pe versantul drept al Ialomitei, apar atat bathonianul,
cat si callovianul inferior. Stratul ce apartine bathonianului este format
din calcare galbui si brun - roscate cu multe fosile. El se iveste si in malul
stang al Ialomitei

In aceste calcare se gasesc fosile de Phylloceratidae si

Litoceratidae, prezente si in calcarul de la Strunga si masivul Horoaba.
Sunt abundente  si specii de Procerites, printre care se gasesc si specii de
talie mare ca  Procerites clausiprocerus, Procerites imitator si unele forme
noi de Choffatia. Fata de calcarul pasului Strunga, in cel al cheilor
Tatarului sunt numerosi reprezentanti ai familiei Macrocephalitidae :
Macrocephalitidae sp. si Pleurocephalites sp. Calcarul callovianului
inferior din versantul drept al Ialomitei, prezinta si concretiuni de limonit.
Acesta contine o interesanta fauna de amoniti, la partea superioara a
stratului fiind numeroase exemplare de talie mare ale speciei
Macrocephalitidae , iar la partea superioara a stratului se gaseste specia
Proplanulites. Aceasta specie inedita, indica prezenta zonei cu
Sigaloceras calloviense.
Se mai pot mentiona pentru aceleasi calcare si formele de : Choffatia sp.,
Loboplanulites sp., Sowerbyceras subtortisulcatus.

23
Rezervaţia naturală, botanică Turbaria Laptici,

Cuprinde mlaştina  oligotrofă care adăposteşte elemente floristice

rare: Salix myrtilloides – relict glaciar de origine nordică, Salix
phylicifolia, Valeriana simplicifolis, oreofitul balcanic Swertia punctata.
Aglomerările de Sphagnum formează depozite de turbă ce se găsesc la
baza tulpinilor de molid, pin, mesteacan, ienupăr pitic.
Tinovul Laptici, desi mic si izolat geografic de zonele mari de
tinoave din Romania ocroteste o serie de elemente floristice nordice rare,
unele chiar relicte si o microfauna caracteristica mlastinilor oligotrofe,
deosebit de interesanta si variata. In Bucegi, aglomerari de Sphagnum se
intalnesc in mai multe puncte, dar tinovul Laptici este singurul unde
acesta se gaseste in masa compacta, formand depozite de turba, de 1 m
grosime.

Sphagnumul retine o mare cantitate de apa, in care se dezvolta o

microflora bogata si variata. Dintre briofite se pot aminti genul
Sphagnum (muschi de turba) cu numeroase specii ; Sphagnum
acutifolium, Sph. fuscum, Sph. medium, Sph. recurvum, Sph.
plumulosum, Sph. megellanicum si alte specii de briofite ca : Tayloria
acuminata, Tayloria tenuis, Polytrichum commune, P. strictum, P. gracile,
Dicranum scoparium, iar dintre criptogamele vasculare : Lycopodium
selago, Selaginella selaginoides, Equisetum palustre, E. variegatum.
In pernitele de Sphagnum vegeteaza o serie de plante superioare care s-au
adaptat mediului oligotrof : Agrostis rupestris, Alchemilla alpestris,
Caltha laeta, un numar mare de specii din genul Carex, , Hieracium
auricula, specii ale genului Eriophorum, Trifolium pratense, Valeriana
simplicifolia. In acest tinov se intalnesc si o serie de plante lemnoase din
speciile : molid (Picea abies), pin (Pinus montana), mesteacanul (Betula
pubescens, Betula pendula), ienuparul pitic (Juniperus sibirica), salcie
(Salix myrtilloides - salcia de turba, Salix phylicifolium - salcia pitica),
afin (Vaccinum myrtillus), merisor de munte (Vaccinum vitis-idaea, V.
uliginosum). Molizii si pinii care au crescut in mlastina sunt slab
dezvoltati, avand un aspect tipic (piperniciti, cu ramuri dese si frunze
mici).
Acesta rezervatie adaposteste raritatile floristice : Salix myrtiloides
(salcia de turba) - relict glaciar, de origine nordica, aflata in unica statiune
din tara , cea mai sudica din Europa si care numai in Coreea si Manciuria
se gaseste in statiuni mai sudice decat aici, apoi Salix phylicifolius,
Valeriana simplicifolius si oreofitul balcanic Swertia punctata.
Microfauna tinovului este bogata in specii, cele mai multe fiind
specii reofile, caracteristice apelor de munte. Majoritatea speciilor sunt

24
sfagnobionte si sfagnofile. Se gaseste aici o bogata fauna de nevertrebate,
reprezentata de specii din Ciliata, Turbellaria, Nematoda, Oligochaeta,
Tardigrada. Rotiferele se gasesc in numar mare de specii considerate tipic
stagnofile, caracteristice pentru apele acide ale mlastinilor oligotrofe de
turba (tinoave) de tip nordic. Dintre Thecamoebae amintim genurile
Aracella, Centropyxis, Corythion, Difflugiella, Euglypha, Nebela,
Sphenoderia, etc. Se intalnesc de asemenea reprezentanti din increngatura
Molusca, ordinele Copepoda, Ostrocoda, Amphipoda, Ephemeroptera,
Plecoptera, Trichoptera, Coleoptera, Diptera (fam. Chironomidae,
Simulidae, Culicide, Tabanide).

În afara acestor zone naturale protejate pot fi considerate drept arii

protejate, rezervaţiile naturale nespecificate în Legea 5/2000, aflate în
perimetrul Parcului Natural Bucegi şi menţionate în amenajamentele
silvice ale O.S. Pietroşiţa:
- rezervaţia naturală, mixtă Cheile Brateiului – Colţii Brateiului, în
U.P. IV Bratei din cadrul O.S. Pietroşiţa;

Actiunile de inspectie desfasurate in perimetrul ariilor naturale

protejate din judetul Dambovita au urmarit in principal evaluarea starii
acestora, precum si activitatile cu impact asupra biodiversitatii si a
habitatelor naturale. Cu acest prilej s-au  intocmt acte constatatoare
privind starea ariilor protejate controlate si masuri de protectie si
conservare a  acestora. S-a constatat ca, in general rezervatiile naturale de
pe raza judetului –in special cele 10 constituite in fond forestier, se
mentin intr-o stare favorabila de conservare. In ceea ce priveste rezevatia
“Izvoarele de la Corbii Ciungi “s-a constatat ca in perimetrul acesteia se
practica agricultura, pasunatul, iar zavoiul a fost aproape in totalitate
defrisat.

Printre masurile impuse se numara: interzicerea activitatilor

antropice in perimetrul ariilor naturale protejate, practicarea turismului
dirijat, autorizat care sa nu aiba impact asupra biodiversitatii si a
habitatelor naturale, asigurarea pazei, a intretinerii si conservarii
rezervatiilor naturale,  montarea de panouri de orientare si avertizare in
punctele principale de acces, montarea de bariere la principalele cai de
acces catre toate rezervatiile naturale. 

Fig 1 – Cheile Tatarului – vedere de pe malul lacului Bolboci

25
Fig 2 – Intrarea in Cheile Orzei Fig 3 – Valea Ialomitei

Fig 4 – Lacul Bolboci

26
fig 5 – Cheile Zanoagei fig 6 – Elemente floristice in
cadrul Turbariei Laptici

Fig 7. Valea Ialomicioarei – Cheile Tatarului

27
Fig 8 – Cheile Pesterii

Fig 9 – Intrarea in Cheile Orzei, vazuta de pe Barajul Lacului Bolboci

28
Fig 10 – Apele Ialomicioarei taind Cheile Tatarului, in drumul Bolboci-Pestera

29
Fig 11 – Barajul Lacului Bolboci

Fig 12 – Lacul Scropoasa si Cheile Orzei

30
BIBLIOGRAFIE :

 Dutu Mircea - Dreptul mediului - Tratat – Abordarea integrata, vol.l, editura

Economica, Bucureşti, 2003

 Ghidul Turistic al Romaniei – edit. PUBLIROM – 2004

 Monica Otel, Andreea Cazacioc - Aplicarea procedurii de realizare a evaluarii

de mediu pentru planuri si programe – Ministerul Mediului si Gospodaririi
Apelor si Agentia Nationala pentru Protectia Mediului

 Ceballos-Lascurain, H (1996) Tourism, Ecotourism and Protected Areas –

traducere in limba romana

 Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a

teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate Publicat în Monitorul
Oficial al României nr. 152 din 12 aprilie 2000

 Planul Local de Actiune pentru Mediu al judetului Dambovita

 Galerie Personala de poze – fig 1, fig 2, fig 4, fig 5, fig 7,fig 9 ,fig 10 ,fig 11,
fig 12.

31