Eseu Povestea lui Harap-Alb

De Ion Creangă
Ion Creangă , unul dintre marii clasici ai literaturii române , alături de Mihai Eminescu , Ioan Slavici și Ion
Luca Caragiale , a contribuit esențial la dezvoltarea acesteia , prin scrierea romanului auto-biografic Amintiri
din copilărie , dar și prin poveștile sale , fiind considerat cel mai de succes povestitor al literaturii române.
Opera Povestea lui Harap-Alb , considerată de Ovidiu Bârlea cel mai frumos basm a lui Creangă și din
întreaga literatură a fost publicată în revista Convorbiri Literare la data de 1 august 1877.
Pornind de la modelul basmului popular , Ion Creangă reactualizează teme și motive de circulație universală
dar le organizează conform propriei viziuni. Astfel, pe lângă trăsăturile specifice basmului : conflictul dintre
bine și rău , formulele specifice , prezența personajelor pozitive și negative , cifrele magice , apar elemente de
noutate care conferă textului caracter de operă cultă : umanizarea fantasticului , arta narativă , oralitatea stilului ,
umorul , erudiția paremiologică.
Autorul se dovedește un inovator la nivel tematic , astfel peste tema tradițională care presupune lupta dintre
bine și rău , Creangă suprapune tema inițierii , a destinului , ce oferă operei caracter de bildungsroman. Tema
generală a basmului o constituie lupta dintre bine și rău finalizată cu victoria binelui. Se mai poate identifica în
basm și o temă educativă care constă în sfatul pe care Craiul il dă mezinului înainte de plecare : Să te ferești de
omul Spân și mai ales de cel Roș că sunt tare șugubeți .
Viziunea asupra lumii și caracterul de operă cultă al basmului lui Creangă sunt puse în lumină prin elemente
de structură și compoziție : tiparul narativ , formulele tipice , construcția personajelor , limbajul artistic.
Dialogul dinamizează acțiunea , contribuie la caracterizarea personajelor oferind oralitate textului. Proverbele
oferă haz și rapiditate narațiunii, Creangă citând mereu din înțelepciunea poporului La plăcinte înainte, la
război înapoi. Umorul este creat prin prezentarea unor scene comice, prin prezența ironiei Să trăiască trei zile
cu cea de-a laltăieri , diminutive cu valoare augumentativă băuturică , buzișoare sau numele personajelor :
Flămânzilă , Păsări-Lați-Lungilă ,Setilă , Ochilă , Gerilă . La nivelul construcției personajelor se remarcă
principiul ambiguizării : Harap-Alb fiind un erou atipic de basm deoarece nu este înzestrat cu puteri
supranaturale. Caracterul realist al operei este oferit de descrierea impersonală , mediul și personajele fiind
descrise obiectiv având trăsături reprezentative : Harap-Alb este eroul , Spânul este răufăcătorul , iar Sfânta
Duminică este pedagogul bun.
Conflictul basmului reprezintă un alt element de structură care declanșează inițierea protagonistului ,
subliniind relația sa cu antagonistul. Astfel , conflictul este unul exterior , având la bază lupta dintre bine și rău.
Termenul poveste din titlul textului anunță prezentarea întâmplărilor din viața protagonistului, caracterul
fictiv , ireal al întâmplărilor. Harap-Alb , numele protagonistului primit de la Spân este un oximorom deoarece
harap înseamnă rob iar alb reprezintă viața sa nobilă , astfel numele său însemnând rob-alb.
Relația incipit-final se realizează prin cliseele compoziționale , folosind formule specifice basmelor. Incipitul
basmului este reprezentat de formula inițială Amu cică era odată într-o țară un crai care avea trei feciori al
cărei rol este de a realiza legătura dintre planul realității și cel fabulos. În cadrul formulei inițiale se observă
distincția dintre timpul povestirii redat prin adverbul de timp amu și timpul povestit redat prin imperfectul era și
adverbul de timp odată . De asemena, spațiul este nedefinit și misterios într-o țară .
Basmul respectă tiparul narativ a lui Propp.
Situația inițială prezintă începutul poveștii, liniștea familiei Craiului ce avea trei feciori .
Factorul perturbator coincide cu primirea unei scrisori de la fratele său Verde Împărat prin c are îi cere să îi
trimită unul dintre feciorii săi pentru ai conduce împărăția deoarece el are numai fete. Acest factor determină
parcurgerea drumului inițiatic de către cel mai bun dintre fii craiului .
1
 Trecerea podului este o etapă de pregătire, locul unde se desfășoară încercarea pusă la cale de către Crai ,
leagă sfărșitul împărăției de începutul unui nou spațiu enigmatic , amenințător. Simbolizează o trecere de la
pământ lșa cer , de la starea omonească la cea supra omenească.
Trecerea podului este urmată de rătăcirea în pădure a mezinului , pădurea fiind un simbol ambivalent ,
simbol al morții și al renegării . Traversarea labirintului devenind o călătorie inițiatică.
Fântâna apare ca izvor de apă vie , fântâna vieții , a nemuririi , dar și un sim bol al morții . O primă secvență
semnificativă pentru cum se reflectă tema în textul dat este cea a coborârii în fântână a mezinului. Coborârea în
fântână are în plan simbolic , semnificația spațiului naturii și renegării. Schimbarea identității prezintă începutul
inițierii spirituale. Personajul intră în fântână naiv fecior și renaște sub o altă ipostază , cea de slugă a Spânului ,
sub jurământ cavaleresc, având un nume nou , Harap-Alb.
Ajunși la curtea Împăratului Verde, Spânul îl supune pe Harap-Alb la trei probe: aducerea sălăților din
Grădina Ursului, aducerea pielii cerbului cu cap cu tot , așa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc și aducerea
fetei Împăratului Roș. Primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici. Acesta ajutând pe parcursul
celor două probe albinele și furnicile , simboluri ale vieții instinctuale , furnica reprezentând idealul de muncă ,
iar albina idealul de hărnicie , mezinul primește de la fiecare câte o aripă.
A treia probă presupune o etapă mult mai complexă. În drum spre Împăratul Roș , Harap-Alb , își face
prieteni noi . Cele cinci apariții bizare reprezintă întâmplări ale forțelor cosmice: gerul Gerilă , foamea Fomilă ,
setea Setilă , Ochilă fiind ciclopul din Epopeea Homerică, iar Păsări-Lați-Lungilă un săgetător coborât pe
Pământ, portretele lor fiind realizate caricatural , trăsătura dominantă fiind exagerată până la limita absurdului .
Ei reprezintă de fapt obstacolele pe care trebuie să le învingă omul, spre drumul spre fericire : propriile limite
datorate trupescului , simțurilor , dar și limitelor materiale .
La curtea Împăratului Roș aceștia sunt supuși la proba cuptorului de aramă , proba ospățului , proba separării
macului de nisip , proba păzirii fetei de împărat și proba deosebirii fetei de împărat de cea înfiată . Harap-Alb
trece cu bine probele împăratului cu ajutorul celor cinci uriași, a furnicilor și a albinelor. Împăratul o înmânează
pe fata sa , însă inainte de a pleca , fata de împărat îl supune la proba aducerii celor trei smicele de măr dulce , a
apei vi si a celei moarte . Apa vie și apa moartă reprezintă puterea eroului asupra vieții și a morții , încheierea
unui ciclu prin moarte și începerea unei noi etape ca inițiatic . Această probă este trecută cu bine de calul lui
Harap-Alb.
Lupta dintre bine și rău ce are loc la curtea Împăratului Verde, acesta fiind un alt episod semnificativ, unde
fata de împărat îl demască pe Spân , iar acesta îl acuză pe Harap-Alb că a divulgat secretul, iar apoi îi taie capul.
În felul acesta Spânul îi dezleagă jurământul lui Harap-Alb, semn că inițierea a luat sfârșit. Calul distruge
întruchiparea răului Zboară cu dânsul în înaltul cerului și apoi , dându-i drum de acolo , se face Spânul până
jos praf și pulbere . Fata de împărat îl învie pe fiul de crai cu ajutorul celor trei smicele de măr dulce , a apei vi
si a celei moarte. Recompensa eroului constă într-o nuntă împărătească și printr-o împărăție.
Finalul basmului Și-a durat veselia ani întregi și acum mai ține încă , cine se duce pe acolo bea și mănâncă ,
iar pe la noi cine are bani bea și mănâncă , iar cine nu se uită și rabdă are rolul de a realiza transferul
cititorului din lumea fabuloasă în lumea reală. Formula finală surprinde o reflecție asupra realității sociale ,
punând problema inechității sociale.
Limbajul cuprinde termeni și expresii populare , regionalisme fantastice ogoiește-te odată, chica, acuș.
Umorul e redat prin ironie, porecle, iar oralitatea rezultă prin prezența exclamațiilor, a interjecțiilor și a
expresiilor onomatopeice.

2
 În concluzie , Povestea lui Harap-Alb este un basm cult , având ca particularități umanizarea fantasticlului ,
individualizarea personajelor , umorul și specificul limbajului.