INTERDEPENDENŢA DINTRE ORGANITELE

SISTEMULUI MEMBRANAR

Rolul sistemului membranar este de a prelua, transporta şi transforma substanţe la

nivel celular şi de a elimina produşii de metabolism, nefolositori celulei. El îndeplineşte
acest rol cu ajutorul multiplelor organite pe care le conţine: ribozomii, reticulul
endoplasmatic rugos, reticulul endoplasmatic neted, aparatul Golgi, lizozomii şi
vacuolele.
Ribozomii sunt creaţi de către nucleol, o parte componentă a nucleului celulei, după
care se pot ataşa de reticulul enoplasmatic, formând reticulul endoplasmatic rugos, sau de
membrana nucleară. Funcţia ribozomilor este formarea de proteine, care sunt vitale
pentru integritatea celulei, şi implicit a organismului, prin adunarea de aminoacizi şi
conectarea lor într-un lanţ.
Reticulul endopalsmatic rugos conectează nucleul cu membrana celulară şi are
rolul de a sintetiza proteine, hormoni proteici, enzime, produşi de secreţie şi mediatori
chimici, în cazul neuronilor. Acesta are aspectul rugos pentru care şi-a primit numele
datorită ribozomilor ataşaţi de el.
Pe de altă parte, de reticulul endoplasmatic neted nu se ataşează proteine, prin
urmare îndeplineşte alte roluri, precum sinteza de lipide şi hormoni lipidici, detoxifierea
celulei, metabolizarea glicogenului, sau depozitarea calciului, pentru fibra musculară.
Aparatul Golgi este localizat în apropierea nucleului, zona care este cea mai activă
din celulă, şi pe lângă rolul de formare/refacere a membranei celulare şi cel de generare a
lizozomilor şi vacuolelor, putem spune că acesta ajută reticulul endoplasmatic şi se
ocupă de funcţiile pe care nu le poate îndeplini: sinteza glucidelor şi a moleculelor
complexe şi finaliarea sintezei de proteine şi lipide.
Lizozomii, aşa cum am menţionat mai sus, sunt creaţi de către aparatul Golgi şi, după
cum le spune şi numele (lysos = a tăia; soma =corp), au rolul de a „tăia” substanţele,
degradându-le. Acestea pot proveni din mediul extracelular sau chiar din mediul
intracelular (organite îmbătrânite).
În final, vacuolele sunt singurii constituenţi neprotoplasmatici (fără viaţă) ai
sistemului membranar şi au rolul de a depozita apă, substanţe de rezervă, sau substanţe
toxice.
Aşa cum am încercat să evidenţiez, celula funcţionează în armonie datorită faptului
că fiecare componentă are un rol bine definite pe care îl îndeplineşte, iar dacă o
componentă a acestui sistem nu şi-ar face treaba, întreaga celulă ar suferi consecinţele.