Finante Tot

Grile Finante An2 Feaa Iasi
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare

includ indicatori ce vizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si
lung):
- bugetul program
- bugetul economiei nationale
____________
Din punct de vedere al continutului economic, conceptul de buget exprima:
- procese economice si relatii sociale, in forma baneasca, de repartitie a unei parti
din produsul intern brut
- procese economice in forma baneasca de repartitiem primara si secundara, a unei
parti din produsul intern brut
___________
Interventia reglatoare a autoritatilor publice prin instrumente financiare, in faza de
declin economic:
- diminuarea impozitelor(direct/indirect)
- majorarea cheltuielilor publice de consum si/sau investitii
___________
Ca trasaturi ale utilitatilor (bunurilor) publice se disting:
- caracterul colectiv al consumului acestor bunuri
- posibilitatea individualizarii consumului ca proces real
___________
Cheltuielile publice virtuale:
- sunt acele cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii
___________
Ca indicatori sintetici ptr caract. dinamicii cheltuielilor publice se pot realiza:
- coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice in raport cu PIB
- modificarea absoluta si relativa a cheltuielilor publice
___________
Prin variantele de subvetionare indirecta a economiei (agentilor economici) se pot
mentiona:
- restituirea unor impozite si taxe aferente productiei exportate
- reducerea tarifelor la transporturile efectutate cu mijloacele statului
- acordarea cu avantaje valutare
___________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciile prestate sau lucrarilor
executate in momentul livrari bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor
concretizeaza un flux financiar:
- de contrapartida
___________
In cazul impozitelor indirecte:
- destinatarul impozitului nu coincinde cu subiectul
- subiectul impozitului difera de suporatatorul acestuia
- nu poate fi aplicat criteriul asigurarii unui venit minim neimpozabil
___________
Impunerea marfurilor numai la o veriga din circuitul economic este specifica:
- taxei de circulatie
- taxei de productie
____________
Imprumuturile de la stat publice:
- se incadreaza in categoria resurselor financiare extraordinare
- se deosebesc de emisiunea de moneda, ca resursa financiara publica, prin
caracterul temporar al preluarii resurselor banesti la dispozitia statului
- se partilarizeaza prin caracterul facultativ al transferului de valoare
- sunt considerate ca fiind impozite amanate
Procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc in sfera circulatiei

produsului national:
- sunt considerate financiare numai in accptiunea extinsa data conceptului de
finante si sferei sale de manifestare
- sunt considerate financiar in acceptiunea restransa odata conceptului de finante si
sferei sale de manifestare
___________
Sursele de finantare externa a intreprinderii sunt:
- datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
___________
Ca efecte economice ale finantarii cheltuielilor publice ptr ocrotirea sanatatii sunt
sunt considerate:
- eradicarea unor boli profesionale
___________
Imprumuturile de stat (publice):
- se particularizeaza prin caracterul facultativ al transferului de valoare
- se aseamana cu impozitele indirecte prin faptul ca afecteaza numai marimea reala
a veniturilor nu si pe cea nominala
___________
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la emisiunea (inflationista) de moneda ca
resursa financiara publica extraordinara sunt adevarate:
- afecteaza numai veniturile reale ale persoanelor fizice si juridice
___________
Acordarea de subventii intreprinderilor private poate urmari:
- cresterea gradului de ocupare a fortei de munca
- stimularea exporturilor
___________
Care din urmatoarele corelatii reflecta cerintele de echilibru financiar la nivelul unei
intreprinderi cu capital..(activitatilor materiale):
- venituri-profit=costuri
- venituri financiare=costuri+profit
___________
Ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de control asupra
activitatilor economico-sociale acestea isi aduc un aport direct la:
- redistribuirea resurselor intre diferitele persoane fizice si juridice
- imbunatatirea unor nevoi sociale pe seama resurselor financiare ale autoritatilor
publice
___________
Pentru satisfacerea cerintelor de echitate fiscala in impunere sunt necesare
urmatoarele:
- diferentierea sarcinii fiscale pe baza puterii contributive
- asigurarea unui venit minim neimpozabil ptr fiecare individ
___________
Operatiile conditionate efectuate pe piatele financiare sunt:
- operatii care asigura dreptul unei parti la contract sa opteze intre primirea sau
cedarea titlurilor si renuntarea in schimbul platii unei prime
___________
Cheltuielile ptr achizitionarea de obiecte de inventar efectuate de o institutie
publica se incadreaza in categ:
- cheltuielilor materiale
___________
Fondurile proprii ale intreprinderilor cu capital de stat destinate activitatii de
productie sunt:
- fondurile financiare de inlocuirea sau dezvoltare
___________
Corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale ale
contribuabililor reprezinta o cerinta a asigurarii:
- comoditatii impunerii
___________
Printre obiectivele urmarite in cadrul gestiunii trezoreriei unei intreprinderi se
regasesc:
- fundamentarea creditelor bancare necesare unei intreprinderi
- folosirea eficienta a resurselor banesti disponibile prin anumite plasamente
- asigurarea unei concordante intre fluxurile de intrare a resurselor banesti si
scadentele unor obligatii banesti
___________
Care din urmat. categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare
in ambele acceptiuni date inceputului de finante si sferei sale de cuprindere:
- procesele si relatiile economice care implica un transfer, definitiv sau rambursabil
de valoare intre participanti
___________
Majorarea cotelor de impunele la impozitele directe poate avea ca efect:
- diminuarea inflatiei
- atenuarea tendintelor de supraincalzire a economiei
In sens economic restrans conceptul de cheltuiala publica se refera la:

- cheltuielile curente ale institutiilor publice
- platile efectuate ptr functionare institutiilor publice
___________
Conturile speciale de trezorerie, folosite in practica bugetara a statelor reflecta:
- operatiuni privind venituri rezervate de stat ptr efectuarea unor cheltuieli speciale
- relatii ale trezoreriei statului cu tertii, ce urmeaza a se regla si soida in cursul
anului
___________
Ptr a calcula elasticitatea cheltuielilor publice in raport cu PIB este necesara
cunoasterea:
- volumul cheltuielilor publice( in perioada curenta si in perioada de baza) in preturi
curente
- PIB (in per. de baza si perioada curenta) exprimat in preturi curente
- PIB (in per. de baza si perioada curente) exprimat in preturi constante
___________
Intra in costurile luate in calcul in analiza cost-avantaje se pot mentiona:
- cheltuielile cu achizitiile de utilaje si instalatii, inclusiv montajul acestora
- cheltuielile cu lucrarile de constructii
- cheltuielile de exploatare
- cheltuielile cu cercetarea si proiectarea
___________
In succesiunea lor fireasca, etapele executiei bugetului la partea de venituri sunt:
- asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere, perceperea
___________
In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii
bugetului:
- practicarea sistemului de gestiune in executia bugetului
___________
Acoperirea in totalitate pe seama ansamblului resurselor proprii numai a cerintelor
de dezvoltare a intreprinderii exprima:
- autofinantarea partiala bruta in sens restrans
___________
Taxele speciale de consumatie:
- manifesta sensibilitatea sporita la conjunctura economica
___________
Reducerea efectului negativ al imobilizarii fondurilor in cheltuieli de investitii se
poate realiza prin:
-aplicarea de solutii tehnice rapide in realizarea lucrarilor de investitii
___________
Contractarea si primirea unui credit de la o banca ptr achizitionarea unui utilaj din
import concretizeaza:
- un flux financiar autonom
___________
Contractarea de catre autoritatile publice de resurse financiare imprumutate pe
termen mediu si lung reprezinta o coordonata a:
- politicii financiar-monetare a autoritatilor publice
___________
Politica fiscala vizeaza:
- stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor
- atenuarea oscilatiilor ciclului economic
- stabilirea destinatiilor si alocarea resurselor financiare publice
___________
Ca principiu de impunere, nediscriminarea fiscala presupune:
- asigurarea aceluiasi tratament in impunere atat ptr rezidenti cat si ptr nerezidenti
___________
In conceptia moderna despre impozite:
- impozitele pot fi folosite ca instrumente de redistribuire pe criterii de echitate
sociala, a veniturilor si averilor intre membrii societatii
___________
Principalele dezavantaje ale executiei de casa a bugetului prin sistemul banca se
refera la:
- imposibilitatea redistribuirii resurselor banesti disponibile temporar in cadrul
sectorului public
- necesitatea organizarii unor structuri separate de supraveghere, control si decizie
din partea autoritatilor publice
___________
In sfera finantelor private(ale intreprinderii), transferul de valoare caracteristic
proceselor si relatiilor financiare:
- are de regula caracter definitiv
___________
In sens larg piata financiara:
- este compusa din pietele valutare si pietele financiare propriu-zise
Acordarea unui divident constant sau care se poate modifica cu o rata anuala
constanta este specifica:
- politicii de dividend de stabilizare sau prudenta
______________
Primele forme concrate de utilizare a resurselor financiare apartinand statului au
fost:
- cheltuieli cu plata soldelor militarilor
- cheltuieli cu plata functionarilor publici
______________
Impozitele indirecte:
- au caracter voalat
______________
Programarea financiara pe termen mediu si lung este specifica:
- bugetului economiei nationale
- bugetului program
___________
Taxa pe valoarea adaugata se incadreaza in categoria:
- impozitelor indirecte
___________
La care din urmatorii indicatori un nivel cat mai ridicat exprima o eficienta
economica mai mare:
- venitul net actualizat
- profitul
___________
Printre instrumentele functionale de realizare a obiectivelor politici financiare a
intreprinderii se regasesc:
- contul de profit si pierderi
____________
Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societatile comerciale in vederea
admiterii la cotare bursiera a titlurilor de valori mobiliare se pot enumera:
- sa detina un capital de un anumit nivel
____________
Transferul de valoare caracteristic relatiilor de credit se particularizeaza in raport cu
celelalte procese si relatii din sfera de cuprindere a finantelor prin:
- prezenta intermediarilor financiari
- caracterul intotdeauna temporar
___________
La care din urmatoarele variante ale impozitelor pe cifra de afaceri in baza de
impozitare se include si impozitul pe cifra de afaceri platit in stadiul anterior:
- impozitul cumulativ pe cifra de afaceri
____________
Tactica financiara se defineste prin:
- decizii financiare pe termen scurt
- decizii financiare referitoare la operatiunile banesti curente
____________
In balanta financiara a statului la venituri curente se regasesc:
- veniturile de la intreprinderile si prop statului
- impozitele directe si indirecte
____________
Cheltuielile publice temporare:
- reflecta operatiuni de trezorerie inscrise in conturile speciale al trezoreriei
- sunt cheltuieli care se finalizeaza cu plati la scadente carte
Care din urmatorele formulari corespund acceptiuni restranse data conceptului de

finante:
- finatele inglobeaza procesele si relatiile economice prin care se constituie se
distribuie si se utilizeaza fondurile banesti
__________
Care din urmatoarele trasaturi caract. finantele in acceptiune restransa:
- modificarea marimi valorice a patrimoniului administrat de catre participantii la
aceste procese si relatii
- transferul de valoare intre participanti se face cu titlu definitiv sau rambursabil
__________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei conturarii conceptului de finante
sunt:
- indeplinirea functiei banilor de etalon al valorii
- indeplinirea functiei banilor de mijlocitori ai schimbului
__________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturari conceptului de finante
sunt:
- indeplinirea functiei banilor de mijloc de prezervare a valorii
- cresterea institutiilor de stat
__________
In acceptiunea restrictiva a finantelor transferul de valoarea are urmatoarele
particularitati:
- este un transfer de putere de cumparare
- vizeaza in principiu scopuri cu caracter colectiv
_________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare necesare functionarii
statului au fost:
- imprumuturile in bani
- impozitele in bani
__________
Primele forme de procurare a resurselor necesare functionarii statului au fost:
- darile in natura si prestatiile in munca ptr functionarea armatei
__________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor in conceptul de finante in sens
restrans nu sunt incluse:
- procesele si relatiile economice in forma baneasca din sferele productiei,
consumului si circulatiei PIB
____________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor, in conceptul de finante in sens
restrans sunt incluse numai procesele si relatiile economice care:
- implica un transfer definitiv sau rambursabil de putere de cumparare intre
participanti
- implica un transfer de valoare care vizeaza, in principiu scopuri sau nevoi cu
caracter colectiv
____________
Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
- amplificarea activitatilor statului s-a concretizat in extinderea ariei de manifestare
a finantelor
- procesele si relatiile economice sociale exprimate in forma baneasca din sfera
consumului-produsului creat sunt considerate financiare numai in acceptiunea
extinsa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
_____________
In sfera finantelor private, transferul de valoare caract. proceselor si relatiilor
financiare:
- nu presupune intotdeauna o modificare a marimii valorice a patrimoniului entitatii
respective
- are loc cu titlu definitv sau pe principiul rambursabilitatii
_____________
Forma baneasca de exprimare a proceselor si relatiilor economice:
- reprezinta trasatura definitorie a finantelor
______________
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare ale statului sunt
considerate:
- soldele in bani acordate militarilor
______________
Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor utilitati
totale se regasesc:
- maximizarea ofertei totale de utilitati la o marime data resurselor ce pot fi
consumate
- maximizarea PIB
- maximizarea utilitati totale
_____________
Care din urm formulari corespunde acceptiuni extinse data conceptului de finante si
sferei sale de cuprindere:
- ansamblul proceselor si relatiilor economice in forma baneasca ce au loc intre
participantii la procesul reproductiei economice si sociale
_____________
In care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice din sfera de
cuprindere a finantelor transferul de valoare si de putere de cumparare dintre
participanti este intotdeauna reversibil:
- credit
_____________
Ca trasaturi ale utilitatilor ( bunurilor) publice se disting:
- caracterul colectiv al consumului acestori bunuri
- caracterul neconcurential al accesului la consumul acestori bunuri

cuprindere a finantelor transferul de valoare intre participanti implica si un transfer
de putere de cumparare:
- asigurarile sociale
- asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila
- creditul
- bugetele publice
- finantele intreprinderilor
______________
cuprindere a finantelor transferul de valoare si de putere de cumparare poate fi
reversibil:
- asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila
- credit, asigurari sociale
_____________
Apelul la emisiunea de moneda ptr finantarea deficitului bugetar se reflecta in:
- politica bugetara
- politica financiar-monetara a autoritatilor publice
- politica finantelor publice
_____________
In cadrul politicii cheltuielilor publice asigurarea functionarii normale a institutiilor
publice presupune:
- optimizarea raportului dintre cheltuielile materiale si cheltuielile de personal
_____________
In conceperea si promovarea unui sistem fiscal modern trebuie evitate:
- progresivitatea accentuata a cotelor de impozit
- repartizarea inegala a sarcinii fiscale intre contribuabili
_____________
Optiunile privind sursele si canalele de prelevare a resurselor financiare fiscale
reprezinta o coordonata a:
- politici financiare in acceptiune limitativa
- politici financiare in acceptiune extinsa, larga
- politici bugetare
- politici fiscale
_____________
Ca modalitate tehnica de gestionare a resurselor financiare de catre intreprinderile
cu capital de stat(din sfera activitatilor materiale) se recomanda:
- autofinantarea integrala
_____________
Emisiunea de moneda si reaglarea circulatiei monetare reprezinta o coordonata
specifica:
- politici financiar-monetara a autoritatilor publice
- politici monetare
_____________
Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu notiunea de politica financiara sunt
adevarate:
- in sens larg, are drept componente politica fiscala, politica monetara, politica
bugetara, politica valutara si politica financiara a firmei
_____________
Contractarea de catre autoritatile publice de resurse financiare imprumutate pe
termen mediu si lung reprezinta o coordonata a:
- politici financiare in acceptiune restransa
- politici bugetare
- politici financiar-monetare a autoritatilor publice
_____________
- decizii financiare referitoare la operatiunile baneste curente
______________
Strategia financiara se defineste prin:
- decizii financiare pe termen mediu si lung
- decizii financiare referitoare la obiectivele majore
______________
______________
In opinia lui Alain Barrere printre obiectivele politici financiare se disting:
- sa favorizeze progresul economic
- sa regularizeze conjunctura economica
Asigurarea premiselor necesare realizarii starii de echilibru financiar-monetar in

economie reprezinta o coordonata a:
- politicii resurselor financiare publice
- politicii cheltuielilor publice
- politicii bugetare
- politicii finantelor publice
_____________
- atenuarea oscilatiilor ciclului economic este un obiectiv specific politici fiscale
- in conceperea si promovarea unui sistem fiscal modern trebuie evitat egalitarismul
ce poate rezulta din redistribuirile de resurse intre membrii societatii
_____________
Apelul la emisiunea monetara ca resursa financiara publica extraordinara se reflecta
in:
- politica financiara a statului
- politica monetara
- politica bugetara
_____________
In acceptiune limitativa, conceptul de politica financiara a statului semnifica:
- fenomenele care dau nastere unei sarcini publice la baza careia se afla factorul
financiar
_____________
In politica bugetara pe langa componentele politici fiscale se mai includ:
- deciziile cu privire la modalitatile de procurare a resurselor financiare
extraordinare
_____________
Optiunile cu privire la procurarea de resurse din exploatarea intreprinderilor si
proprietarilor statului se reflecta in:
- politica bugetara
- politica financiara in acceptiune limitativa
______________
In conceptia economistilor clasici, cheltuielile publice erau considerate:
- consumuri de resurse cu caracter definitiv nerecuperabile
- procese de redistribuire a PIB si avutiei nationale
- necesare, dar reduse la strictul necesar indeplinirii sarcinilor statului
______________
In conceptia moderna, cheltuielile publice sunt considerate:
- procese cu impact pozitiv(direct si indirect) asupra reproductiei sociale
- procese de realocare a resurselor
- procese si relatii corespunzatoare unei laturi a functiei de repartitie a finantelor
______________
Spre deosebire de conceptia clasica asupra problematici finantelor publice in
conceptia moderna cheltuielile publice sunt considerate:
- procese cu impact pozitiv asupra reproductiei sociale
______________
In sens economic conceptul de cheltuiala publica exprima:
- procese si relatii economice de redistribuire financiara a PIB
- oferta de utilitati publice
- procese economice de consum public de resurse
______________
In sens economic larg conceptul de cheltuaiala publica semnifica:
- ansamblul proceselor economice in forma baneasca de consum public de resurse
______________
In sens economic restrans conceptul de cheltuaiala publica se refera la:
- cheltuielile bugetare
- sume alocate din bugetul public
______________
O crestere a cheltuielilor publice in preturi curente inferioara cresterii preturilor are
ca efect:
- o scadere in termeni reali a cheltuielilor publice
______________
O dinamica a cheltuielilor publice superioara celei a produsului intern brut se
regaseste in:
- cresterea proportiilor redistribuiri PIB prin cheltuieli publice
______________
In calculul elsaticitatii cheltuielilor publice in raport cu PIB nu intervin:
- deflatorul PIB
- volumul cheltuielilor publice exprimat in preturi constante
- PIB exprima la paritatea puterii de cumparare
Ca indicatori sintetici ptr caract dinamicii cheltuielilor publice se pot utiliza:

_____________
O dinamica a cheltuielilor publice de personal inferioara dinamicii preturilor se
regaseste in:
- scaderea puterii de cumparare a salariatilor din sectorul public
_____________
Volumul cheltuielilor publice exprimat in preturi constante intervine in calculul:
- modificarii(cresteri) reale a cheltuielilor publice
- indicelui modificarii relative reale a cheltuielilor publice
_____________
- in conceptia moderna cheltuielile publice sunt privite ca procese de realocare a
resurselor
- cheltuielie materiale ale intreprinderilor cu capital de stat nu se regasesc in
cheltuielile bugetare
_____________
Cheltuielile finantate din fondurile securitatii sociale sunt:
- cheltuieli bugetare
- cheltuieli din bugetul asigurarilor sociale de stat
_____________
La care din urmatorii indicatori un nivel cat mai ridicat exprima o eficienta
economica mai mare:
- profitul actualizat
_____________
Care din urmatoarele variabile intra in relatia de calcul a efectului(negativ)
imobilizarii fondurilor investite(intr-un obiectiv public de investitie):
- durata in ani a perioadei de executare a investitiei
- rata de actualizare
- crearea de intreprinderi de stat
_____________
In calculul investitie specifice ca indicator de apreciere a eficientei cheltuielilor
publice ptr actiuni economice sunt necesare:
- investitia totala
- volumul productiei realizabile
_____________
Beneficiari ai cheltuielilor economice constand in acordarea de subventii sunt:
- intreprinderile cu capital de stat
- intreprinderile private mici si mijlocii
- intreprinderile private mari
_____________
Acordarea de subventii intreprinderilor urmareste:
- cresterea productiei si nr locurilor de munca
- asigurarea unui profit satisfacator producatorului
- satisfacerea nevoilor de consum ale populatiei
- cresterea incasarilor in valuta
______________
Acordarea de subventii intrprinderilor are ca scop:
- valorificarea superioara a resurselor materiale
_______________
In principiu marimea subventiei acordate intreprinderilor poate acoperi diferenta
dintre pretul de vanzare produsului:
- pretul obtenabil pe piata libera
- pretul garantat de stat
- costurile si un profit minim
_______________
Marimea subventiei acordate exportatorilor poate acoperi in principiu diferenta
intre:
- pretul garantat de stat si pretul de vanzare
- pretul cel mai ridicat pe piata interna si cel mai scazut pe piata externa
_______________
Marimea subventiei stabilite in suma fixa ce revine unei intreprinderi depinde:
- cantitatea de produse vandute
_______________
Forme de practicare a subventiei ptr export pot fi:
- restituirea de impozite si taxe aferente produselor exportate
- reducerea tarifelor de transport cu mijloacele statului
- comenzi ptr livrari catre stat la preturi superioare celor de pe piata
- acordarea de avantaje valutare
Aplicarea analizei cost-avantaje in fundamentarea cheltuielilor ptr actiuni

economice presupune:
- definirea precisa a obiectivelor
- elaborarea de solutii alternative prin combinarea mijloacelor
- determinarea raportului cost-beneficii
_____________
Intre costurile luate in calcul, in aplicarea cost-avantaje se includ:
- cheltuielile cu lucrari de constructii
______________
Marimea costurilor luate in calcul in aplicarea analizei cost avantaje cuprinde:
- cheltuielile cu achizitionarea-montarea utilajelor
- cheltuielile cu plata salariilor personalului angajat
- cheltuielile cu amortizarea capitalului fix
- pierderile de venit antrenate de realizarea obiectivului
______________
Actualizarea variabilelor folosite in calculele privind eficienta unei investitii are ca
scop:
- reflectarea impactului factor timp
- raportarea la marimea venitului obtenabil sub forma dobanzii
- luarea in considerare a influentei deprecierii monetare inflatiei
- asigurarea comparabilitatii variantelor de investiei
- asigurarea comparabilitatii costurilor cu rezultatele obtenabile in fiecare varianta
______________
In determinarea ratei nete de actualizare sunt luate in calcul(ca variabile cu impact
direct):
- rata dobanzii pe piata financiara
- rata inflatiei
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea ratei nete de
actualizare:
- reducerea ratei dobanzii
- cresterea ratei inflatiei
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea profitului
actualizat obtenabil pe seama unei investitii:
- cresterea veniturilor obtenabile
- nivelul mai ridicat al ratei inflatiei
______________
Care dintre modificarile separate ale variabilelor urmatoare determina reducerea
profitului actualizat obtenabil pe seama unei investitii:
- reducerea veniturilor obtenabile din exploatare
- nivelul mai scazut al ratei inflatiei
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea valorii nete
actualizate in cazul unei investitii:
- reducere cheltuielilor din exploatare
- un nivel mai ridicat al ratei dobanzii
- un nivel mai scazut al ratei inflatiei
_______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea valorii nete
actualizate in cazul unei investitii:
- cresterea cheltuielilor de exploatare
- reducerea veniturilor obtenabile
- nivelul mai scazut al ratei dobanzii
_______________
Reducerea efectului negativ al imobilizarii fondurilor in cheltuieli de investitii se
poate realiza prin:
- reducerea duratei de executie si punere in functiune a obiectivului
- esalonarea crescatoare a cheltuielilor de investitii
_______________
Reducerea duratei de recuperare a unei investitii este posibila prin urmatoarele
modificari ale factorilor de influenta:
- reducerea sumei totale ce se investeste
- reducerea perioadei de executie a investitiei
- reducerea cheltuielilor de exploatare
- cresterea profitului obtenabil(anual)
_________________
Restituirea impozitelor sau taxelor aferente productiei exportate reprezinte:
- o decizie de politica bugetara
- o varianta de subventionare directa a economiei
- o decizie de politica fiscala
Aplicarea de solutii tehnice rapide in realizare lucrarilor de investitie are ca efect:

- reducerea efectului negativ al imobilizarii fondurilor investite
___________
Cresterea ratei nete de actualizare determina:
- cresterea valorii nete actualizate ca marime viitoare
- cresterea efectului negativ al imobilizarii fondurilor financiare in obiective de
investitii
____________
Care dintre urmatoarele trasaturi nu sunt proprii impozitelor:
- caracterul facultativ al prelevari
- caracterul rambursabil al prelevarii
_____________
In sens economic impozitele semnifica:
- procese economice de redistribuire a veniturilor si averilor
- relatii sociale intre stat si persoane fizice sau juridice
_____________
Principalele deosebiri intre conceptia clasica si cea moderna asupra impozitelor
vizeaza:
- marimea impozitelor
- rolul impozitelor
- functia de reglare a impozitelor
_____________
Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita prin lege oligatia de plata
a impozitului este:
- platitor
- subiect
_____________
In folosirea impozitelor ca instrument de relansare economica, in faza de recesiune
economica se recomanda:
- reducerea cotelor de impozitare
- renuntarea la unele impozite
_____________
In sfera impozitelor averea detinuta de o persoana reprezinta:
- materia impozabila
- obiectul impozitului
_____________
Certitudinea impunerii presupune:
- cunoasterea precisa de catre contribuabili a obligatiilor privint impozitul datorat
- cuantificarea exacta a impozitului de plata in sarcina contribuabilului
- eliminarea arbitrarului in materie de impunere
_____________
Ptr respectarea principiului randamentului fiscal ridicat se cer evitate:
- sustragerea de la impunere sau de la plata impozitului
- cheltuielile mari de administrare a impozitului
- acordarea de privilegii fiscale
_____________
Ca principiu de politica fiscala stabilitatea incasarilor din impozite presupune:
- existenta materiei impozabile independent de conjuctura economica
_____________
Ca principiu de impunere nedesicriminarea fiscala inseamna:
_____________
Ca instrumente de politica fiscala impozitele indirecte pot influenta:
- relansarea sau accelerarea ritmului de crestere economica
- echilibru economic general
- puterea de cumparare a monedei
- consumul unor produse
_____________
Ca premise ale aparitiei impozitelor in bani pot fi considerate:
- existenta banilor in functia de etalon al valorii
- existenta banilor in functia de mijloc de prezervare a valorii
- existenta unor necesitati cu caracter colectiv
_____________
In care din urmatoarele directii se manifesta obiectiv rolul impozitului
- redistribuirea PIB intre sfere de activitate
- stimularea activitatii economice
_____________
Intre concluziile desprinse in baza curbei Laffer pot fi:
- cresterea venitului ca baza de impunere si sursa a incasarilor bugetare
- incadrarea in anumite limite a cotelor impozit
_____________
Materia impozabila poate semnifica:
- veniturile realizate sau averile detinute
- cheltuielile de consum
_____________
- aparitia institutiilor de tip statal
- existenta banilor in functia de mijlocitori ai schimbului
Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o cat ec distincta
pot fi mentionate
-indeplinirea de catre bani a functiei de mijloc de prezervare a valorii
_______________________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturari conceptului de finante
sunt
-indeplinirea functiei banilor de etalon al valorii, indeplinirea functiei banilor de
mijlocitori ai schimbului
____________________________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispozitia statului pot
fi mentionate
- impozitele in bani, tributurile in bani incasate de la popoarele invinse
_____________________________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare necesare functionarii
statului au fost
- imprumuturile in bani, impozitele
___________________________________
Prima forma de procurare a resurselor necesare functionarii statului au fost
____________________________________
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare apartinand statului au
fost
- cheltuielile cu plata soldelor militarilor, cheltuielile cu placa functionarilor publici
______________________________________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de
finante si sferei sale de cuprindere
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice de repartitie in
forma baneasca a produsului creat
______________________________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiuni entinse data conceptului de
finante si sferei sale de cuprindere
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce vizeaza
constituirea distribuirea sau utilizarea fondurilor banesti ptr functionarea diferitelor
entitati inclusiv a entitatilor publice
________________________________
Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate
financiare in ambele accpetiuni date conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
- procesele si relatiile economice care implica un transfer, definitiv sau rambursabil,
de putere de cumparare intre participanti
- procesele si relatiile economice care se deruleaza intre participantii de la repartitia
PIB in forma baneasca
_________________________________
Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor de
utilitati totale se regasesc
- maximizarea ofertei totale de utilitati la o marime data de resursele ce pot fi
consumate
- maximizarea produsului intern brut
__________________________________
In care din urm. cat. de procese si relatii econ. din sfera de cuprindere a finantelor
transf de val si de putere de cumparare poate fi reversibil
- asigurari de bunuri, credit, asigurari sociale
_____________________________________
Procesele si rel econ. in forma baneasca ce au loc in sfera circulatiei prod national
- sunt considerate financiare numai in acceptiunea extinsa data conceptului de
finante si sferei sale de manifestare
______________________________________
Ca trasaturi ale bunurilor se disting
- caracterul neconcurential al accesului la consumul acestora si indivizabil
- caracterul colectiv al consumului acestora
_______________________________________
Transferul de valoare ce caract. finantele in acceptiunea restransa
- are loc fie cu titlu definitv, fie pe principiul rambursabilitati
- in sfera finantelor publice se realizeaza de regula fara contraprestatie directa si
imediata
- rep. implicit un transfer de putere de cumparare intre participantii la procesele si
rel financiare
- in sfera finantelor private nu implica intotdeauna o modificare a marimi valorice a
patrimoniului ci doar o dirijare interna a valorii

- reprezinta trasatura definitorie a finantelor, caracterizeaza finantele in
acceptiunea extinsa
_________________________
- in acceptiune extinsa finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor
economice ce au loc intre participantii la procesul reproductiei economice si sociale
- procesele si rel ec in forma baneasca ce se deruleaza in sfera repartiei PIB sun
considerate financiare in acceptiunea restransa data conceptului de finante si sferei
sale de cuprindere
- procesele si relatiile economice in forma baneasca care presupun schimburi de
echivalente nu sunt considerate financiare in acceptiunea restransa data
conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
___________________________
Care din urmat. categ. de procese si relatii economice sunt considerate financiare
atat in acceptiunea extinsa cat si in cea restransa data conceptului de finante si
- toate procesele si relatiile economice de repartitie a PIB
- procesele si relatiile economice realizate in forma baneasca ce presupun un
transfer de val si de putere de cumparare intre participanti
___________________________
Care din urmat. cat. de procese si realtii economice nu sunt considerate financiare
in niciuna din cele 2 acceptiuni date conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere
- procesele si realtiile economice ce nu se realizeaza in forma baneasca
- procesele si relatiile economice realizate in forma natural-materiala
- procesele si realtiile economice realizate in forma natural-materiala ce nu implica
o modificare a marimii valorice a patrimoniului administrat de participantii la aceste
procese si relatii
- procesele si relatiile economice realizate in forma natural-materiala ce au loc intre
participantii la repartitia PIB
___________________________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor in conceptul de finante in sens
restrns sunt incluse numai procesele si relatiile economice care:
- se deruleaza intre participantiila repartitia PIB in forma baneasca
___________________________
Care din urmatoarele cat de procese si realatii economice sunt considerate
financiare numai in acceptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
- vanzarea-cumpararea marfurilor pe bani
___________________________
Redistribuirea de resurse financiare intre persoanele fizice si juridice ptr infaptuirea
criteriilor de echitate sau justitie sociala este rezultatul manifestarii finantelor in
functia de:
- repartitie a PIB
____________________________
Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de
utilitati publice creata pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice
exprima in opinia economistilor Richard Musgrave si Peggy Musgrave continutul
functiei de:
- alocare
Redistribuirea de resurse financiare intre pers. fizice si juridice este expresia

manifestarii finantelor in functia de:
- repartitie a PIB
____________________________
Mijlocirea de catre finantele publice a unor procese de distribuire a resurselor intre
pers fizice si juridice cu implicarea autoritatilor publice, ptr infaptuirea unor criterii
de echitate sociale exprima in viziunea economistilor Richard Musgrave si Peggy
Musgrave continutul functiei finantelor publice de:
- distribuire
____________________________
Verificare eficientei si oportunitatilor financiare la nivelul unei entitati private
reprezinta un obiectiv specific
- controlului financiar extern(al statului) preventiv
- controlului financiar intern preventiv
____________________________
Care din urmat. forme de control financiar au ca obiectiv verificarea legalitatii
operatiunilor financiare
- controlul financiar extern al statului concomitent
- controlul financiar extern al statului postoperativ
____________________________
care din urm afirmatii cu privire la controlul financiar al statului(prin garda
financiara, curtea de conturi. etc) sunt adevarate:
- este o forma de control extern
____________________________
Care din urmat. afirmatii cu privire la controlul financiar extern exercitat de
institutiile statului sunt adevarate:
- are ca obiectiv la entitatile publice si verificarea legalitatii operatiunilor financiare
____________________________
In faza prod. PIB controlul financiar al statului urmareste:
- efiecienta folosirii mijloacelor de munca si a fortei de munca
____________________________
Care din urm afirmatii sunt adev:
- controlul financiar intern preventiv este mai eficient decat controlul financiar
intern postoperativ
____________________________
Caracterul obiectiv al functiei de control rezida in:
- existenta finantelor ca procese si relatii economice in forma baneascsa
____________________________
Verificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei entitai
publice reprezinta un obiectiv specific:
- controlului financiar extern preventiv
____________________________
care din urmat. afirmatii sunt adevarate:
- functia de control are o sfera de manifestare mai cuprinzatoare decat funcia de
repartitie
- in faza circulatiei produsului national controlul financiar vizeaza viteza cu care
marfurile circula de la producator la consumator
____________________________
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de
supraincalzire a economiei presupune
- majorarea impozitelor(directe si/sau indirecte)
- diminuarea cheltuielilor publice de consum si/sau de investitii
____________________________
Interventia reglatoare in perioadele de declin economic a autoritatilor publice prin
instrumente financiare se face prin:
- diminuarea ponderii impozitelor indirecte in ansamblul resurselor financiare fiscale
datorita caracterului regresiv al sarcinii fiscale specific acestor prelevari
- majorarea cheltuielilor publice, fie ele de consum sau de investitii
- acordarea de subventii agentilor economice
____________________________
Suportul obiectiv al inteplinirii de catre finante a functiei de reglare(stabilizarea) a
economiei rezita in:
- interconditionarea ce caracterizeaza derularea proceselor materiale cu procesele
banesti-financiare
____________________________
Sustinerea prin mijloace financiare a unor programe de sprijinire a agriculturii ca
expresie a rolului finantelor in dezvoltarea economiei si evolutia societati
presupune:
- achizitionarea de produse agricole de catre stat atunci cand oferta de produse
agricole este excendentara
- achizionarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o
tendinta de scadere ptr a proteja producatori
- vanzarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o
tendinta de crestere ptr a proteja consumatorii
Rolul finantelor in dezvoltarea societati ca expresie directa a indepliniri de catre

finante a functiei de control asupra activitatilor economice-sociale se concretizeaza
in:
- imbunatatirea modului de administrare a resurselor
_______________________
recesiune a economiei se poate realiza prin:
- diminuarea impozitelor (directe si/sau indirecte)
- majorarea cheltuielilor publice de consum si/sau de investitii
- acceptarea deficitului bugetar si finantarea acestuia din resurse extraordinare
_______________________
Ca expresie directa a indepliniri de catre finante a functiei de control asupra
activitatilor economico-sociale, acestea isi aduc un aport direct la:
________________________
Care din urmatoarele afirmatii cu privirea la mecanismul financiar specific
economiei socialiste sunt adevarate:
- foloseste ca instrument principal un sistem de planuri financiare
________________________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate serviciilor prestate sau lucrarilor
executate la un moment ulterior livrari bunurilor prestarii serviciilor sau executarii
lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
- decalat
_________________________
Care din urmatoarele afirmatii cu privirea la mecanismul financiar sunt adevarate:
- poate fi definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-
financiare
- poate fi conceput la nivel global ca un ansamblu de mecanisme individuale
corespunzatoare diferitelor tipuri de fonduri banesti sau segmentelor activitatii
financiare
- poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor instrumentelor de
conducere si reglare a fluxurilor banesti
_________________________
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor enititati
si care sunt destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categ:
- fonduri financiare de rezerva
_________________________
In care din urmat. situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a cheltuielilor
publice:
- diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei ptr a atenua ritmul
prea ridicat de crestere economice
- subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta ptr
consumul populatiei sau ptr econ. nationala
- majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei ptr a stimula
relansarea economiei
_________________________
In care din urmat. situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a impozitului:
- reducerea impozitului ptr partea din profit destinata reinvestirii
- restituirea taxelor vamale aferente materiilor prime incorporate in produsele
destinate exportului
- instituirea de taxe speciale de consumatie ptr produsele din alcool
__________________________
In care din urmat. situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a impozitelor:
- restituirea taxelor vamale de import aferente materiilor prime incorporate in
productia destinata exportului
- reducerea cotelor de impozitare sau renuntarea la practicarea unor impozite in
faze de recesiune sau activitatilor desfasurate
- practicarea unor cote diferentiate de impunere a profitului societatilor comerciale
in raport cu natura activitatii desfasurate
- instituirea de accize ptr produsele din alcool
__________________________
In balanta financiara a statului, la venituri curente se includ:
- veniturile provenite de la intreprinderile de proprietatile statului
__________________________
Bugetele publice funcionale:
- se intocmesc de regula ptr o perioada de un an bugetar
- cuprind toate cheltuielile legale de realizarea unor obiective pe termen mediu si
lung
___________________________
include indicatori ce vizeaza o perioada de timp mai indelungata(termen mediu si
lung):
- bugetul program
Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu

semnifica abateri de la principiul unitatii bugetului:
- clasificatia bugetara
- conturile prospective ale natiunii
- bugetele ciclice
____________
Sistemul de gestiune in executia bugetului presupune:
- reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe
anul urmator
- aprobarea contului de executie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
____________
Care din urm. afirmatii sunt false:
- echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale(curente si
extraordinare) cu cheltuielile totale ptr un an bugetar
- principiul specializarii bugetare este incompatibil cu neafectarea veniturilor
bugetare
- aplicarea principiului universalitatii contravine unitatii bugetului
____________
Debugetizarea semnifica:
- scoaterea in afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse
speciale
___________
Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor presupune:
- evitarea constituirii de fonduri cu destinatie speciala
- depersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar al statului
- depersonalizarea veniturilor bugetare
___________
Ca principiu bugetar, universalitatea presupune:
- inscrierea veniturilor si cheltuielilor dupa principiul "bruto"
___________
- intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatere de la principiul
anualitatii bugetului
___________
Rezultatul net a unui exercitiu financiar prin prisma diferentei dintre veniturile totale
si cheltuielile totale se reflecta prin:
- bugetul activitatii generale
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare

contin indicatori cu niveluri obligatorii de respectat:
- bugetele unitatilor administrativ-teritoriale
- bugetul de trezorerie al unei intreprinderi
_____________
Care din urm. instrum. de conducere si reglare a activitati financiare folosite in
practica financiara a statelor include toate cheltuielile legate de realizarea unor
obiective pe termen mediu si lung esalonate pe mai multi ani bugetari:
- bugetul program
____________
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitati financiare
folosite in practica financiara a statelor include resursele alocate diferitelor servicii
publice pe criterii de cost si randament al serviciilor de finantat:
- bugetul functional
___________
In care din urmatoarele bugete de venituri si cheltuieli intocmite de o firma ce
functioneaza in sfera activitatilor materiale, productive sunt reflectate veniturile si
cheltuielile aferente activitatii de productie:
__________
Capacitatea unei intreprinderi(private) de a-si acoperi partial necesitatile de
dezvoltare pe seama profitului defineste:
- autofinantare partiala neta in sens restrans
______________
Necesarul de fond de rulment se determina:
- prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor regularizate din care se scad
datoriile curente si pasivele de regularizare
_____________
Ca surse de finantare externa a intreprinderii se pot mentiona:
- creditele bancare contractate pe termen scurt
_____________
Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi doar partial necesitatile de
dezvoltare pe seama ansamblului resurselor financiare proprii defineste:
- autofinantarea partiala neta in sens restrans
_____________
Ca principiu bugetar,neafectatrea veniturilor presupune:
_____________
Elaborarea si utilizarea fondurilor speciale reprezinta incalcarea principiilor bugetare
ale:
- neafectarii veniturilor
_____________
Aplicarea sistemului de gestiune in executia bugetului presupune:
anul urmator
_____________
In care din urmatoarele situatii se incalca principiul universalitatii bugetului:
- inscrierea in buget a tuturor actiunilor de finantat dupa principiul "bruto"
_____________
In care din urmatoarele situatii se incalca principiul anualitatii bugetului:
- prelungirea perioadei de executie a bugetului ptr exercitiul bugetar expirat in
exercitiul bugetar urmator
- adoptarea sistemului de gestiune in executia bugetului
- rectificarea bugetului pe parcursul executiei
_____________
Folosirea caror instrumente semnifica abateri de la principiul bugetar al unitatii:
- conturile speciale de trezorerie
- bugetele anexe
- bugetele extraordinare
- conturile cu afectatie speciala
- bugetele autonome
_____________
Elaborarea si utilizarea de bugete extraordinare semnifica o incalcare a principiilor
bugetare ale:
- unitatii
_____________
Bugetele anexe sunt:
- abateri de la principiul unitatii bugetului
_____________
Cerintele unei clasificatii bugetare corecte vizeaza:
- gruparea veniturilor dupa surse de provenienta
- caracterul simplu, concis, clar al clasificatiei
- gruparea cheltuielilor dupa destinatia efectiva
Resursele financiare mobilizate prin emisiunea si plasarea de certificate de depozit
se incadreaza in categoria:
- resurselor de trezorerie
____________
- se deosebesc de emisiunea de moneda, ca resursa financiara publica prin
caracterul temporar al preluarii resurselor banesti la dispozitia statului
____________
Continutul economic al proceselor pe care le exprima formarea resurselor financiare
publice:
- resurse(venituri) fiscale
- resurse nefisacale
- resurse de trezorerie
- resurse imprumutate pe termen mediu si lung
- resurse din emisiunea(inflationista) de moneda
____________
In sens econimic larg, global,conceptul de cheltuiala publica se refera la:
- ansamblul activitatilor cu caracter public
____________
- modificarii(cresterii) reale a cheltuielilor publice
____________
- reprezinta cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii
____________
Ca indicatori de apreciere a eficientei sociale ale cheltuielilor publice ptr ocrotirea
sanatatii se utilizeaza :
- morbiditatea
- speranta medie de viata la nastere
- mortalitatea generala
_____________
Crestere investitiilor de efectuat anual ptr realizarea unui obiectiv de
investitie(publica) are ca efect:
- reducerea valorii nete actualizate ca marime prezenta
- cresterea efectului negativ al imobilizarii fondurilor financiare
____________
Organele puterii si administratiei publice includ:
- institutia
- organele puterii legislative centrale si locale
- organele puterii judecatoresti
- organele executive centrale si locale
____________
____________
ale:
- unitatii, neafectarii veniturilor
____________
anul urmator
____________
Ca operatiune specifica executiei bugetului la cheltuieli, lichidarea se concretizeaza
prin:
- constatari faptice privind bunurile livrate, serviciile prestate, lucrarile executate
- intocmirea unui act de confirmare a obligatiei de plata
____________
Care din urmatoarele operatii(activitati) realizate de trezoreria publica reflecta
ipostaza acesteia de bancher al statului:
- gestionarea datoriei publice
- deschiderea si administrarea de conturi bancare ptr efectuarea operatiunilor
banesti ale institutiilor publice
____________
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la mecanismul financiar sunt adevarate:
- poate fi definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-
financiare
- poate fi conceput la nivel global ca un ansamblu de mecanisme individuale
financiare
- poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor si istrumentelor de
____________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor
executate la un moment ulterior livrarii bunurilor prestarii serviciilor sau executarii
- decalat
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati

si care sunt destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categoria:
- fondurilor financiare de rezerva
____________
In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a
cheltuielilor publice:
- diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei ptr a atenua ritmul
prea ridicat de crestere economica
- subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta ptr
consumul populatiei sau ptr economia nationala
- majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei, ptr a stimula
_____________
Bugetele publice functionale:
_____________
include indicatori ce vizeaza o perioada de timp mai indelungata(termen mediu si
lung):
- bugetul program
_____________
Balante financiare:
- financiara a economiei nationale
- de plati externe
- veniturilor si cheltuielilor banesti ale populatiei
- fomarii capitalurilor
- financiara a statului
_____________
Mecanismul financiar:
- sistemul financiar ca ansamblu de relatii financiare
- sistemul institutiilor financiare bancare prin care se organizeaza si se efectueaza
operatiunile banesti
- sistemul de fonduri banesti ce se administreaza de catre participantii la procesele
reproductiei
- parghii financiare
- baza normativa privind modulul de efectuare a operatiunilor financiare monetare
- modalitatile tehnice de conducere si reglare a fluxurilor financiare
_____________
supraincalzire a economiei se poate realiza prin:
- majorarea impozitelor directe si/sau indirecte
- diminuarea cheltuielilor publice de consum si/sau investitii
_____________
Rolul finantelor in dezvoltarea societatii ca expresie directa a indeplinirii de catre
finante a functiei de control asupra activitatilor economico sociale se concretizeaza
prin:
_____________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiuni restranse data conceptului de
finante si sferei sale de cuprindere:
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se
constituie si distribuie fonduri banesti ptr satisfacerea diferitelor necesitati
forma baneasca a produsului creat
______________
In acceptiune limitativa conceptul de politica financiara a statului semnifica:
financiar
______________
Optiunile privind emisiunea de moneda ptr finantarea deficitului bugetar reprezinta
coordonate specifice:
- politicii monetare
______________
- decizii financiare referitoare la obiective majore
_____________
La care din urmatoarele variante ale politici de dividend la marimea intreprinderii
marimea dividendelor de repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea
dividendelor repartizate exercitiului anterior:
- politica de stabilizare
_____________
Politica financiare a firmei are ca obiectiv final sintetic:
- cresterea valorii intreprinderii
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de

finante si sferei sale de cuprindere:
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se
constituie si distribuie fonduri banesti pentru satisfacerea diferitelor necesitati
forma baneasca a produsului creat.
____________
Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o categorie
economica distincta pot fi mentionate:
- indeplinirea de catre bani a functiei de mijloc de prezervare a valorii
___________
Printre primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispozitia
statului pot fi mentionate:
- tributurile in bani incasate de la popoarele invinse
___________
Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de
utilitati publice, create pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice,
exprima, in opinia economistilor Richard Musgrave si Peggy Musgrave, continutul
functiei de:
- alocare
___________
- existenta finantelor ca procese si relatii economice in forma baneasca
___________
- functia de control are o sfera de amanifestare mai cuprinzatoare decat functia de
repartitie
- in faza circulatiei produsului national controlul financiar vizeaza viteza cu care
marfurile circula de la producator la consummator.
____________
supraincalzire a economiei se poate realize prin:
- diminuarea cheltuielilor publice de consum si/ sau de investitii
_________
Rolul finantelor in dezvoltarea societatii, ca expresie directa a indeplinirii de catre
finante a functiei de control asupra activitatilor economico-sociale, se concretizeaza
in:
__________
- poate di definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-
financiare
- poate fi conceput, la nivel global, ca un ansamblu de mecanisme individuale
financiare
- poate fi definit, la nivel global, ca un ansamblu al proceselor si instrumentelor de
_________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor
executate la un moment ulterior livrarii bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii
- decalat
__________
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati
si care sunt destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categoria:
- fondurilor (financiare) de rezerva
Cresterea investitiilor de efectuat anual pentru realizarea unui obiectiv de investitie

(publica) are ca efect:
- cresterea efectului negative al imobilizarii fondurilor financiare
__________
- se deosebesc de emisiunea (inflationista) de moneda, ca resursa financiare
publica, prin caracterul temporar al preluarii resurselor banesti la dispozitia statului
- sunt considerate ca fiind “impozite amanate”
____________
Resursele financiare mobilizate prin emisiunea si plasarea de certificate de depozit
se incadreaza in categoria:
___________
Caracterul obligatoriu al impozitelor, ca una din principalele trasaturi ale acestora,
presupune:
- dreptul statului de a executa silit debitele restante din impozite
- obligatia ca toti cetatenii care detin sau realizeaza materie impozabila sa
plateasca impozite
- asigurarea unui venit minim neimpozitabil pentru toti cetatenii
__________
Persoana fizica sau juridical in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de
plata a impozitului este:
- platitor
- subiect
__________
Printre cerintele asigurarii echitatii fiscale, ca principiu aplicabil in impunere, se
regasesc:
- asigurarea unui venit minim neimpozitabil pentru fiecare individ (contribuabil)
_________
- destinatarul impozitului nu coincide cu subiectul
- subiectul impozitului difera de suportatorul acestuia
- nu poate fi aplicat (respectat) criteriul asigurarii unui venit minim neimpozitabil
_________
Impunerea marfurilor (produselor) numai la o veriga din circuitul economic este
specifica:
__________
In diferite acceptiuni, piete financiare in sens restras pot fi considerate ca fiind:
- piete ale valorilor mobiliare
- piete de capital
_________
Printre caracteristicile titlurilor derivate de valori ce se tranzactioneaza pe pietele
financiare se pot mentiona:
- acorda anumite drepturi partilor la contact asupra activelor la o scadenta viitoare
- valoarea lor depinde de activul la care se raporteaza
__________
Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societetile comerciale in vederea
admiterii la cotare bursiera a titlurilor de valori mobiliare se pot enumera:
__________
Tranzactiile cu titluri de pe pietele financiare americane se grupeaza in:
- operatii pe bani gata (cash)
- operatii in marja
___________
In acceptiune limitata (restransa) conceptual de politica financiara a statului
semnifica:
financiar
__________
Optiunile privind emisiunea de modena pentru finantarea deficitului bugetar
reprezinta coordinate specifice:
- politicii financiar- monetare a autoritatilor publice
___________
- decizii financiare pe termen mediu sau lung
- decizii financiare referiotare la obiective majore
___________
La care din urmatoarele variante ale politicii (financiare) de dividend (la nivelul
intreprinderii) marimea dividendelor de repartizat actionarilor poate fi influentata de
marimea dividendelor repartizate in exercitiul anterior:
_____________
Politica financiara a firmei are ca obiectiv final, sintetic:
- cresterea valorii intea generala

- diminuarea cheltuielilor publice in fata de boom a economiei, pentru a atenua
ritmul prea ridicat de crestere economica
- subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta pentru
consumul populatiei sau pentru economia nationala
- majorarea cheltuielilor publice in fata de recesiune a economiei, pentru a simula
__________
Bugetele(publice) functionale:
- se intocmesc, de regula, pentru o perioada de un an(bugetar)
__________
include indicatori ce vizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si
lung):
- bugetul program
_____________
Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi partial necesitatile de
dezvoltare pe scena profitului defineste:
_____________
- prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor de regularizare, din care se scad
datoriile curente si pasivele de regularizare
__________
Ca sursa de finantare externa a intreprinderii se pot mentiona:
_________
In categoria veniturilor financiare realizate de o intreprindere se include:
- veniturile realizate din diferentele favorabile de curs valutar
- veniturile realizate din creantele imobilizate
__________
_________
ale:
- unitatii
_________
- raportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe
anul urmator
________
Ca operatiune specifica executiei bugetului la cheltuieli, lichidarea se concretizeaza
prin:
_______
Care din urmatoarele operatii (activitati) realizate de Trezoreria publica reflecta
ipostaza acesteia de bancher al statului:
- deschiderea si administrarea de conturi bancare pentru efectuarea operatiunilor
banesti ale institutiilor publice
________
In sens economic larg, global, conceptual de cheltuiala publica se refera la:
- ansamblul proceselor economice, in forma baneasca, de consum public de resurse
- ansamblul activitatilor cu character public
__________
modificarii (cresterii) reale ale cheltuielilor publice
_________
reprezinta cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii
__________
Ca indicatori de apreciere a eficientei sociale a cheltuielilor publice pentru ocrotirea
sanatatii se utilizeaza:
- morbiditatea
___________
1.Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o categorie
economica
distinct pot fi mentionate:
2.Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturarii conceptului de
finante sunt:
-indeplinirea functiei banilor de etalon al valorii
-indeplinirea functiei banilor de mijlocitori ai schimbului
3.Primele forme concrete de procurarea a resurselor financiare la dispozitia
statului pot fi
mentionate:
-impozitele in bani
-cheltuielile cu plata soldelor militarilor
-tributurile in bani incasate de la popoarele invinse
4.Primele forme concrete de procurarea a resurselor financiare necesare
functionarii statului
au fost:
-darile in natura si prestatiile in munca pentru functionarea armatei
-trofee si jafuri de razboi
5.Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare apartinand statului
au fost:
-cheltuielile cu plata functionarilor publici
6.Care din urmatoarele formulary corespund acceptiunii restranse data
conceputlui de finante
si sferei sale de cuprindere:
-finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice de
repartee in forma
baneasca a produsului creat
7.Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii extinse data conceptului
de finante si
-finantele inglobeaza ansamblul proceselor si realtiilor economice legate
de procurarea
distribuirea, utilizarea si reconstituirea continua a tuturor resurselor
banesti necesare
desfasurarii diferitelor activitati in care sunt implicate autoritatile publice +
persoare fizice si
juridice
8.In care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice din sfera de
cuprindere a
finantelor transferul de valoare si de putere de cumparare nu presupune,
intodeauna, o
modificare a marimii patrimoniului:
-finantele intreprinderilor(firmelor)
9.Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate
financiare in
ambele acceptiuni date conceputului de finante si sferei sale de cuprindere:
-procesele si relatii economice care se deruleaza intre participantii la repartitia PIB
in forma
baneasca
10.Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor de
utilitati
totale se regasesc:
-maximizarea ofertei totale de utilitati la o marime data a resurselor ce poti fi
consummate
-maximizarea PIB
maximizarea utilitatii totale
11.In care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice din sfera de
cuprindere a
finantelor transferul de valoare si de putere de cumparare poate fi reversibil:
-asigurari de bunuri persoane si raspundere civila
-credit
-asigurari sociale
12.Procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc in sfera circulatiei
produsului
national:
-sunt considerate financiare numai in acceptiunea extinsa data conceptului de
finante si sferei
sale de manifestare
-nu presupun o modificare a marimii valorice a patrimoniului administrat de
participantii la
aceste preocese si relatii cid oar o schimbare a formei valorii
14.Ca trasaturi ale bunurilor(utilitatilor publice) se disting:
-caracterul neconcurential(si indivizibil) al accesului la consumul acestora
-caracterul colectiv al consumului acestora
15.Transferul de valoare ce caracterizeaza finantele in acceptiune restransa:
-are loc cu titlu definitive, fie pe principiul rambursabilitatii
-in sfera finantelor publice se realieaza de regula fara contraprestatie directa si
imediata
-reprezinta implicit un transfer de putere de cumparare intre participantii la
procesle si relatiile
financiare
-in sfera finantelor private nu implica intotdeauna o modificare a
marimii valorice a
16.Forma baneasca de exprimare a proceselor si relatiilor economie:
-reprezinta trasatura definitorie a finantelor
-caracterizeaza finantele in acceptiunea extinsa
17.Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
- procesele si relatiile economice in forma baneasca ce se deruleaza in sfera
repartitiei PIB
sunt considerate financiare in acceptiune restransa data conceptului de finante si
sferei sale de
cuprindere
18.Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt
considerate financiare,
atat in acceptiune extinsa cat si in cea restransa data conceptului de finante si
sferei sale de
cuprindere:
-procesele si relatiile economice prin care se constituie, distribuie si utilizeaza
fondurile
banesti pentru functionarea diferitelor entitati economic-sociale
19.Care din urmatoarele categorii de procese si relatiile economice nu sunt
considerate
financiare in niciuna din cele doua acceptiuni date conceptului de finante si sferei
sale de
cuprindere:
- procesele si relatiile economice ce nu se realizeaza in forma baneasca
- procesele si relatiile economice realizate in forma natural-material
- procesele si relatiile economice in forma natural-materiala ce nu implica o
modifiacre a
marimii valorice a patrimoniului administrat de participantii la aceste procese si
relatii
- procesele si relatiile economice realizate in forma natural-materiala ce
au loc intre
participantii la repartitia PIB
20.Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor, in conceptual de
finante in sens
restrains sunt incluse numai procesele si relatiile economice care:
-implica un transfer de valoare definitive sau rambursabil de putere de
cumparare intre
participant
-se deruleaza intre participantii la repartitia PIB in forma baneasca
21.Care din urmatoarele categorii de procese si relatiile economice sunt
considerate financiare
numai in acceptiune extinsa data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
-vanzarea-cumpararea marfurilor pe bani
-toate procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc intre
participantii la
productia circulatia si consumul PIB
22.Redistribuirea de resurse financare intre persoanele fizice si juridice pentru
infaptuirea
criteriilor de echitate sau justitie sociala, este rezultatul manifestarii finantelor in
functie de:
-repartitie a PIB
23.Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta
de utilitati
publice create pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice exprima in
opinia
economistilor Richard Musgrave si Peggy Musgrave continutul funtiei de:
-alocare
24.Redistribuirea de resurse financiare intre persoanele fizice si juridice
este expresia
manifestarii finantelor in fuctia de:
-repartitie a PIB
25.Mijlocirea de catre finantele publice a unor procese de redistribuire intre
persoanele fizice
si juridice cu implicare autoritatilor publice pentru infaptuirea unor criterii de
echitate sociala
exprima in viziunea economistilor Richard Musgrave si Peggy Musgrave continutul
functiei
finantelor publice de:
-distribuire
26.Verificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei
entitati private
-controlului financiar inter concomitant
-controlului financiar intern preventive
27.Care din urmatoarele forme de control financiar au ca obiectiv verificarea
legalitatii
operatiunilor financiare:
-controlul financiar intern preventive
- controlul financiar intern postoperative
- controlul financiar extern (al statului) concomitant
- controlul financiar intern concomitant
- controlul financiar extern (al statului) postoperativ
28.Care din urmatoarele forme de control sunt ineficiente:
NIMIC DINTRE
- controlul financiar intern preventive
- controlul financiar intern postoperativ
- controlul financiar extern concomitent
-controlul financiar intern concomitant
- controlul financiar extern postoperative
29.Care din urmatoarele afirmatii cu privire la controlul financiar al statului(prin
Garda
Financiara, Curtea de Conturi etc) sunt adevarate:
-este o forma de control financiar extern
-atunci cand vizeaza activitatea unei entitati private este un control financiar
posoperativ
30.Care din urmatoarele afirmatii cu privire la controlul financiar extern
exercitat de
-are ca obiectiv la entitatile publice si verificare legalitatii operationilor financiare
31.In faza productiei PIB controlul financiar al statului urmareste:
-eficienta folosirii mijloacelor de munca si a fortei de munca
-controlul financiar inter preventive este mai efficient decat controlul
financiar intern
postoperative
33.Caracterul obiectiv al functiei de control rezida in:
-existenta finantelor ca procese si relatii economice in forma baneasca
34.Verificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei
entitati publice
reprezinta un obiectiv specific:
- controlului financiar intern concomitant
- controlului financiar extern al statului postoperative
- controlului financiar exern al statului preventive
-controlului financiar al statului preventive
- controlului financiar intern ulterior
35.Care din urmtoarele afirmatii sunt adevarate:
-functia de control are o sfera de manifestare mai cuprinzatoare decat functia de
repartitie
-in faza de circulatie a produsului national controlul financiar vizeaza
viteaza cu care
marfurile circula de la producator la consummator
36.Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor
publice in faza de
supraincalzire a economiei presupune:
-majorarea impoztelor(directe si/sau indirecte)
-diminuearea cheltuielilor publice de consuma si/sau investiti
37.Interventia reglatoare in perioadele de declin economic a autoritatilor
publice prin
-majorarea cheltuielilor publice fie ele de consum sau de investitii
-acordarea de subventii agentilor economici
38.Suportul obiectiv al indeplinirii de catre finante a functiei de reglarea
(stabilizare) a
ecomiei rezida in :
-interconditionarea ce caracterizeaza derulearea proceselor material cu procesele
banesti-
financiare
39.Sustinerea prin mijloace financiare a unor programe de sprijinire a agriculturii,
ca expresie
a rolului finantelor in dezvoltarea economiei si evolutia societatii, presupune:
-achizitionarea de produse agricole, de catre stat, atunci cand oferta de produse
agricole este
excedentara
- achizitionarea de produse agricole, de catre stat, atunci cand preturile manifesta
o tendinta
de scadere, pentru a proteja producatorii
-vanzarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o
tendinta de
crestere pentru a proteja consumatorii
40.Rolul finantelor in dezvoltarea societatii ca expresie directa a indeplinirii de
catre finante a
functiei de control asupra activitatilor economic-sociale se concretizeaza in:
-imbunatatirea modului de administrare a resurselor
41.Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in
faza de recesiune
a economiei se poate realize prin:
-diminuearea impozitelor(directe si/sau indirecte)
-majorarea cheltuielilor publice de consum si/sau investitii
-acceptarea deficitului bugetar si finantarea acestura din resurse extraordinare
42.Ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de control asupra
activitatilor
economic-sociale, acestea isi aduc un aport direct la:
43.Care din urmatoarele afirmatii cu privire la mecanismul financiar specific
economiei
socialiste sunt adevarate:
-include printer component sistemul de relatii economice prin care se vehiculeaza
resursele
banesti
-foloseste ca instrument principal un system de planuri financiare
-include in structura sa parghiile financiare
44.Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate
sau lucrarilor
executate la un moment ulterior livrarii bunurilor prestarii serviciilor sau
executarii lucrarilor
concretizeaza un flux financiar:
-decalat
45.Care din urmatoarele afirmatii cu privire la mecanismul financiar sunt
adevarate:
-poate fi definit ca un mod de organizarea si conducere a fluxurilor banesti-
financiare
poate fi conceput la nivel global ca un ansamblul de mecanisme individuale
corespunzatoare
diferitelor tipuri de fonduri banesti sau segmentelor activitatii financiare
-poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor si instrumentelor de
conducere si
reglare a fluxurilor banesti
46.Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor
entitati si care
sunt destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categoria :
-fondurilor(financiare) de rezerva
47.In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a
cheltuielilor
publice:
-diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei pentru a atenua
ritmul prea
ridicat de crestere economica
-subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta
pentru consumul
populatiei sau pentru economia nationala
-majorarea cheltuielilor publice in faza de receiune a economiei pentru a timula
relansarea
economiei
48.In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a
impozitului:
-reducerea impozitului pentru partea din profit destinata reinvestirii
-restituirea texelor vamale aferente materiilor prime incorporate in
produsele destinate
exportului
-instituirea de taxe speciale de consumatie pentru produsele de alcool
49.Care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a
impozitelor:
-restituirea taxelor vamale de import aferente materiilor prime
incorporate in productia
destinata exportului
-reducerea cotelor de impozitare sau renuntarea la practicarea unor impozite in
fazele de
receciunea sau stagnare a economiei
-practicarea unor cote differentiate de impunere a profitului societatilor
comerciale in raport
cu natura activitatilor desfasurate
-instituirea de accize pentru produsele din alcool
50.In balanta financiara a statului la venituri curente se includ:
-impozitele directe si indirect
-veniturile provenite de la intreprinderile si proprietatile statului
51.Bugetele(publice) functionale:
-se intocmesc de regula pentru o perioada de un an (bugetar)
52.Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor
financiare include
indicator ice vizeaza o perioada mai indelungata (termen mediu si lung):
-bugetul program
-bugetul economiei nationale
53.Rezultatul net al unui exercitiu financiar prin prisma diferentei dintre veniturile
totale si
cheltuielilor totale se reflecta prin:
-bugetul activitatii generale
54.Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii
financiare contin
indicatori cu niveluri obigatorii de respectat:
-bugetul unitatilor administrative-teritoriale
-bugetul de stat(al administratiei-centrale)
55.Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii
financiare folosite in
practica financiara a statelor include toate cheltuielile legate de realizarea unor
obiective pe
termen mediu si lung esalonate pe mai multi ani bugetari:
-bugetul program
-bugetul de obiective
56. Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii
financiare folosite in
practica financiara a statelor include resurselor alocate diferitelor servicii publice
pe criteria
de cost si randament al serviciilor de finantat:
-bugetul de mijloace
-bugetul functional
57.In care din urmatoarele bugete de venituri si cheltuieli intocmite de o firma ce
functioneaza
in sfera activitatilor matariale productive sunt reflectate veniturile si cheltuielilr
aferente
activitatii de productie:
-bugetul activitatii de productie
58. Care din urmatoarele corelatii de echilibru financiar este specifica
institutiilor
bugetare(din sfera activitatilor nemateriale):
NIMIC DINTRE:
-venituri=cost+profit
-alocatii bugetare+venituri bugetare(ar trebui proprii)=cheltuieli
-alocatii bugetare + venituri proprii=cheltuieli+reserve bugetare
-venituri bugetare=cheltuieli nominalizate+reserve bugetare
59.Care din urmatoarele corelatii reflecta conditii de echilibru financiar:
-alocatii bugetare+venituri proprii=cheltuieli
-venituri=cheltuieli
60.Care din urmatoarele afirmatii cu privire la balanta financiara a statului sunt
adevarate:
-include la cheltuieli curente dobanzile aferente datoriei publice
-folosirea sa nu substituie bugetele cu character operational
61.Bugetul program(folosit in sfera finantelor publice):
-reflecta toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si
lung
62.In care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor
financiare sunt
reflectate veniturile si cheltuielile enetitatilor private:
-balanta financiara a economiei nationale
-conturile prospective ale natiuni
63.In care din urmatoarele instrumente financiare de reglare a activitatilor
financiare sunt
reflectate resursele financiare totale, publice si private ale tarii:
-bugetul economic(al economiei nationale)
64.Care din urmatoarele balante si bugete contin prevederi cu nivel obligatoriu de
respectat:
65.Programarea financiara pe termen mediu si lung este specifica:
-bugetului de obiective
66.In care din urmatoarele instrumente financiare de conducere si reglare a
activitatilor
financiare sunt reflectate veniturile in valuta si cheltuielile in valuta ale entitatilor
private:
-bugetul activitatii de impor-export.
67.Finantarea temporara ca modalitate de procurarea resurselor financiare
necesare unei
intreprinderi:
-se realizeaza pe seama datoriilor pe termen scurt din activitatea de exploatare si
creditelor
bancare pe termen scurt
-se asigura in principal pe baza creditelor bancare acordate de banci in vederea
formarii unor
stocuri si efectuarii unor cheltuieli de productie.
68.Ca surse de financare externa a intreprinderii se pot mentiona:
-resursele financiare atrase pe termen lung
-datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
-creditelor bancare contractate pe termen scurt
69.Capacitatea unei intreprinderi(private) de a-si acoperi partial necesitatile de
dezvoltare pe
seama profitului defineste:
-autofinantarea partiala neta in sens restrains
70.Capacitatea unei intreprinderi(private) de a-si acoperi integral necesitatile de
dezvoltare pe
seama ansamblului resurselor proprii defineste:
-autofinantarea integral bruta pe sens restrains
71.Acoperirea in totalitate pe seama ansamblului resurselor proprii numai a
cerintelor de
dezvoltare a intreprinderii exprima:
NIMIC DINTRE:
-autofinantarea integral neta in sens restrains
- autofinantarea integral bruta in sens larg
- autofinantarea partial bruta in sens restrains
- autofinantarea partial neta in sens larg
72.Capacitatea unei intreprinderi private de a-si acoperi doar partial necesitatile
de dezvoltare
pe seama ansamblului resurselor financiare prorpii defineste:
73.Acoperirea in totalitate pe seama ansamblului resurselor proprii numai a
cerintelor de
dezvoltare a intreprinderii exprima:
- autofinantarea integral burta in sens restrains
74.Necesarul de fond de rulment se determina:
-prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor de regularizare din care se scad
datoriile
curente si pasivele de regularizare
75.Fondul de rulment se poate determina ca diferenta dintre:
-activele totale si activele imobilizate
-activele circulante si datorii pe termen scurt
-capitalul permanent si activele brute
76.Fondul de rulment se poate determina:
-ca diferenta intre activele totale si activele imobilizate
77.In categoria veniturilor extraordinare realizate de o intreprindere se includ:
-veniturile realizate din diferentele favorabile de curs valutar
78.Printre cheltuielile financiare realizate de o intreprindere se pot mentiona:
-pierderile din creante legate de participatii
79.Ca principiu bugetar neafectarea veniturilor presupune:
-depersonalizarea veniturilor bugetare
80.Eleborarea si utilizarea fondurilor special reprezinta incalcarea principiilor
bugetare ale:
-neafectarii veniturilor
81.Aplicarea sistemului de gestiune in executia bugetului presupune:
-reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase in nerealizarea in
bugetul pe anul
urmator
-aprobarea contului de executie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
82.In care din urmatoarele situatii se incalca principiul universalitatii bugetului:
-inscrierea in buget a unor actiuni de finantat ,,per sold”
83. In care din urmatoarele situatii se incalca principiul anualitatii bugetului:
-prelungirea perioadei de executie a bugetului pentru exercitiul bugetar expirat in
exercitiul
bugetar urmator
-adoptarea sistemului de gestiune in executia bugetului
84.Folosirea caror instrumente semnifica abateri de la principiul bugetare al
unitatii:
-conturile special de trezorerie
-bugetele anexe
-bugetele extraordinare
-conturile cu afectatie speciala
-bugetele autonom
85.Elaborarea si utilizarea de bugete extraodrinare semnifica o incalcare
a principiilor
bugetare ale:
-unitatii
86.Bugetele anexe sunt:
-abateri de la principiul unitatii bugetului
-bugetele cuprinse in bugetul statului numai ca sold
87.Cerintele unei clasificatii bugetare corecte vizeaza:
-caracterul simplu, concis, clar al clasificatiei
88.Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu
semnifica
abateri de la principiul unitatii bugetului:
-conturile prospective ale natiunii
-bugetele ciclice
89.Sistemul de gestiune in executia bugetului presupune:
-reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramanse nerealizate in bugetul
pe anul
urmator
90.Care din urmatoarele afirmatii sunt false:
-echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale(curente si
extraordinare) cu
cheltuielile totale pentru un an bugetar
-principiul specializarii bugetare este incompatibil cu neafectarea veniturilor
bugetare
91.Elaborarea utilizarea fondurilor speciale reprezinta incalcarea principiilor
bugetare ale:
NIMIC DINTRE:
-realitatii
-specializarii
-publicitatii
-anualitatii
-echilibrarii
92.Debugetizarea semnifica:
-scoaterea in afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse
special
-depersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar al statului
94.Ca principiu bugetar, universalitatea presupune:
-inglobarea in bugetul public a tuturor veniturilor si cheltuielior statului
95.Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor presupune:
96.Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate
intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatare de la principiul
anualitatii
bugetului
97.In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii:
-inscrierea cheltuielilor neefectuate si a veniturilor neincasate pana la finele
exercitiului
bugetar current in bugetul pe anul urmator
-elaborarea de bugete ciclice
98.Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea
ratei nete de
actualizare:
-reducerea ratei dobanzii
-cresterea ratei inflatiei
99.Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea propfilului
actualizat
obtenabil pe seama unei investitii:
-cresterea veniturilor obtenabile
-nivelul mai ridicat al ratei inflatiei
100.Care dintre modificarile(separate) ale variabilelor urmatoare
determina reducerea
-reducerea veniturilor obtenabile din exploatare
-nivelul mai scazut al ratei inflatiei
101.Care dintre modificarile urmatoare determina cresterea valorii nete
actualizate (in anul
,,t”) in cazul unei investitii:
-reducerea cheltuielilor de exploatare (in anul ,,t”)
-cresterea veniturilor obtenabile (in anul ,,t”)
-un nivel mai ridicat al ratei dobanzii
-un nivel mai scazut al ratei inflatiei
102.Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea
valorii nete
actualizate (pentru anul ,,t”) in cazul unei investitii:
-cresterea cheltuielilor de exploatare (anul ,,t”)
-reducerea veniturilor obtenabile (anul ,,t”)
-nivelul mai scazut al ratei dobanzii
103.Reducerea efectului negataiv al imobilizarii fondurilor in cheltuieli de investitii
se poate
realize prin:
-reducerea duratei de executie si punere in functiune a obiectivului
-esalonaea crescatoare a cheltuielilor de investitii
104.Reducerea duratei de recuperare a unei investitii este posibila prin
urmatoarele modificari
ale factorilor de influenta:
-reducerea sumei totale ce se investeste
-reducerea perioadei de executie a investitiei
-reducerea cheltuielilor de exploatare
-cresterea profitului obtenabil(anua
105.Restituirea impozitelor sau taxelor aferente productiei exportate reprezinta:
-o decizie de politica bugetara
-o variant de subventionare directa e economiei
-o decizie de politica fiscal
106.Reducerea efectului negative al imobilizarii fondurilor investite (in cazul unei
investitii
publice) se poate realize prin:
-aplicarea de solutii tehnice rapide in realizarea lucrarilor de investii
107.Aplicarea de solutii tehnice rapide in realizare lucrarilor de investitii (publice)
are ca
effect:
-reducerea efectului negative al imobilizarii fondurilor investite
108.Cresterea ratei nete de actualizare determina:
-cresterea valorii nete actulizate ca marime viitoare (in anul ,,t”)
-cresterea negative al imobilizarii fondurilor financiare in obiective de investitii
109.Care dintre urmatoarele trasaturi nu sunt prorii impozitelor
-caracterul facultative al prelevarii
-caracterul rambursabil al prelevarii
110.In sens economic impozitele semnifica:
-procese economice de redistribuire a veniturilor si averii
-relatii sociale intre stat si persoane fizice sau juridice
111.Principalele deosebiri intre conceptia clasica sic ea moderna asupra
impozitelor vizeaza:
-marimea impozitelor
-rolul impozitelor
-functia de reglare a impozitelor
112.Persoana fizica sau juridical in sarcina careia este stabilita prin lege obligatia
de plata a
impozitului este:
-platilor
-subiect
113.In folosirea impozitelor averea (terenuri, cadiri etc) detinuta de o persoana
reprezinta:
-materia impozabila
-obiectul impozitului
114.In sfera impoztitelor, averea (terenuri, cladiri etc) detinuta de o persoana
reprezinta:
-materia impozabila
115.Certitudinea impunerii presupune:
-cunoasterea precisa de catre contribuabili a obligatiilor privind impozitul datorat
-cuantificarea exacta a impozitului de pata in sarcina contribuabilului
-eliminarea arbitrariului in materie de impunere
116.Pentru respectarea principiului randamentului fiscal ridicat se cer evitate:
-sustragerea de la impunere sau de la plata impozitului
-cheltuielile mari de administrare a impozitului
-acordarea de privilegii fiscal
117.Ca principiu de politica fiscal stabilitatea incasarilor din impozite presupune:
-existenta materiei impozabile independent de conjuncture economica
118.Ca principiu de impunere, nediscriminarea fiscal inseamna:
-asigurarea aceluiasi tratament in impunere atat pentru rezidenti cat si pentru
nerezidenti
119.Ca instrumente de politica fiscal impozitele indirect pot influenta:
-relansarea sau accelarea ritmului de crestere economica
-echilibrul economic general
-puterea de cumparare a monedei
-consumul unor produse
120.Ca premise ale aparitiei impozitelor (in bani) pot fi considerate:
-existenta banilor in functia de etalon al valorii
-existenta banilor in functia de mijloc de prezervare a valorii
-existenta unor necesitati cu character colectiv(public)
121.In care din urmatoarele directii se manifesta obiectiv rolul impozitului:
-redistribuirea PIB intre sfere de activitate
-stimularea activitatii economice
122.Intre concluziile desprinse in baza curbei Laffer pot fi:
-cresterea venitului ca baza de impunere si sursa a incasarilor bugetare
-incadrarea in anumite limite a cotelor de impozit
123.Materia impozabila poate semnifica:
-veniturile realizate sau averile detinute
-cheltuielile de consum
124.Ca premise ale aparitiei impozitelor (in bani) pot fi considerate:
-existenta banilor functia de mijloc de prezervare a valorii
-aparitia institutiilor de tip statl
-existenta banilor in functia de miijlocitori ai schimbului
125.Echitatea fiscal se realizeaza daca:
-constribuabili cu capacitate contributive diferita suporta impozite de marimi
diferite
-contribuabili cu putere (capacitate) contributive egala platesc aceeasi suma ca
impozit
126.Asigura venitului minim neimpozabil presupune ca:
-toti contribuabilii sa aiba dreptul la un mini scutit de impoz
-echitatea fiscal nu contravene aplicarii venitului mini neimpozabil
-echitatea fiscal impune stabilirea diferentiala a impozitelor tinand seama si de
situatia sociala
a contribuabililor
128.Utilizarea in practica financiara a conturilor cu afectatie speciala reflecta
incalcarea
principiilor bugetare ale:
-echilibrului
-unitatii
-neafectarea veniturilor
129.Ca principiu bugetar, anualitatea presupune:
-executia bugetului sa se faca intr-un an bugetare
130.Bugetele autonome sunt:
-bugetele proprii ale unor colectivitati locale, intreprinderi si institutii
publice cu larga
autonomie(inscrise in bugetul statului numai ca sold)
131.Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor prespune:
-finantarea ansamblului cheltuielilor publice bugetare din totalitatea veniturilor
incasate la
buget
-depersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar la statului
132.In care dintre situatiile urmatoare se incalca principiul echilibrarii bugetului:
-transferarea unor actiuni din bugetul statului in bugetul unor instituii publice
-folosirea bugetelor extraordinare
-folosirea conturilor speciale de trezorerie
133.Rectificarile bugetului de stat semnifica:
-operatiuni necesare asigurarii realitatii bugetului
-aplicarea sistemului de executie(exercitiu)reprezinta o abatere de la principiul
anualitatii
bugetului
135.Ca operatiune specifica executiei bugetului(la cheltuieli) angajarea se
concretizeaza prin:
-asumarea obligatiei de catre institutia publica a obligatiei de a plati suma de bani
de catre o
persoana fizica sau juridical
136.Ordonatorii de credite bugetare sunt:
-conducatorii institiutiilor publice
137.Deschiderea de ,,roluri” la organelle fiscal in cadrul executiei bugetului la
venituri este
specifica:
-lichidarii
138.Principalele atributii ale trezoreriei publice in calitate de casier al statului
sunt:
-furnizarea informatiilor pentru intocmirea rapoartelor periodice privind executia
bugetulu
-eleborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor
-plati privind amortizarea datoriei publice
139.Care din urmatoarele operatiuni (activitati) nu corespund functiei de bancher
a trezoreriei
publice:
-emiterea titlurilor de percepere a veniturilor
-elaborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor
140.Respectarea legislatiei financiare in operatiunile bugetare este un obiectiv
specific:
-controlului adminitrativ-preventiv
-controlului jurisdictional
- controlului administrative concomitant
- controlului administrative ulterior(postoperativ).
141.Controlul bugetar posoperativ permite:
-recuperarea pagubelor aduse patrimoniului public
-revizuirea cadrului de derulare a activitatii bugetare
-reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul
pe anul
urmator
143.Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor
semnifica
-conturile de reglementare
-bugete anexe
144.Ca operatiune specifica executiei bugetului la cheltuieli, lichidarea se
concretizeaza prin:
-constatari faptice privind bunurile livrate, serviciile prestate, lucrarile executate
-intocmirea actului de confirmare a obligatiei de plata
145.Ca operatiune specifica executiei bugetului la cheltuieli, ordonanta semnifica:
-emiterea dispozitiei pentru efectuarea platii sumei datorate
-emiterea unui ordin de plata in facvoarea unei persoane fizice sau juridice
146.Ca operatiune specifica executiei bugetului la venituri, perceperea
presupune:
-transferarea efectiva a sumei datorate de la contribuabil la stat
-urmarirea respectarii termenlor de plata de catre contribuabili
147.Ca operatiune specifica bugetului la venituri, lichidarea presupune:
-determinarea sumelor de incasat la diferite termene de plata si dechiderea de
evidente la
organe fiscal pentru fiecare platitor
149.In aprobarea si publicarea bugetului sunt obligatorii
-promulgarea (ratificarea) de catre seful statului
-avizarea de catre comisia parlamantarea specializata
-verificarea respectarii legislatiei financiare reprezinta un obiectiv specific
controlului bugetar
jurisdictional
-bugetele extraordinare presupun separarea unor cheltuieli respective a
veniturilor
acoperitoare considerate a avea un character exceptional
-prelungirea perioadei de executie a bugetului cu 7 luni reprezinta o abatere de la
principiul
bugetar al anualitatii
-ca principiu bugetar universalitatea presupune inscrierea separate in
buget a tuturor
veniturilor si cheltuielilor statului
151.Principalele dezavantaje ale executiei de casa a bugetului prin sistemul
bancar se refera la:
-imposibilitatea redistribuirii resurselor banesti disponibile temporar in
cadrul sectorului
public
-necesitatea organizarii unor structuri separate de supraveghere, control si decizie
din partea
autoritatilor publice
152.In succesiunea lor fireasca, operatiunile specific executiei bugetului la partea
de venituri
sunt:
-aseazarea, lichidarea, omiterea titlurilor de percepere, perceperea
153.In succesiunea lor fireasca etapele specifice executiei bugetului la cheltuieli
sunt:
-angajarea, lichidarea, ordonantarea, plata propriu-zisa
154.Identificarea si evaluarea materiei impozabile si stabilirea sumei impozitului
de incasat in
cadrul executiei bugetului la parte de venituri este specifica:
-asezarii
155.Ca abatare de la principiul anualitatii bugetului, sistemul de
executie (exercitiu)
presupune:
-prelungirea perioadei de executie a bugetului in anul bugetar urmator
156.Rectificarea bugetului pe parcursul executiei semnifica:
-o operatiune necesara asigurarii bugetului
157.Care din urmatoaraele operatii specific executiei sunt in sarcina contabililor
platitori
(gestionari de bunuri si bani publici):
-plata propriu-zisa (la cheltuieli)
158.Pentru dimensionarea cheltuielilor (veniturilor) bugetare prin metoda
automata trebuie sa
se cunoasca:
-marimea cheltuielilor(veniturilor) realizate effective in penultimul an anterior
celui pentru
care se face calculul
-factorii cu actiune specifica din anul bugetar anterior, respective din anul pentru
care se
fundamenteaza cheltuielile (veniturile
159.Care din urmatoarele documente sunt utilizate….ce dimensionare a
cheltuielilor(veniturilor) bugetare:
-programul memorandum
-programul fizic si planul financiar
160.Ca faza a metodei PPBS(planificare-programare-sistem bugetar) de
dimensionare a
cheltuielilor (veniturilor bugetare) programarea implica:
-elaborarea de studii evaluative privind mijloacele utilizabile
-alegerea solutiei optime prin prisma raportului cost-avantaje
161.Principalele particularitatii ale metodei ZBB (baza bugetara zero)
dedimensionare a
cheltuielilor venituri bugetare, comparative cu celelalte metode moderne,
vizeaza:
-reanalizarea anuala a tuturor cheltuielilor bugetare
-utilizarea procedeului reprezentarile grafaice in alegerea programului optim
162.Specifice metodei RCB (rationalizara optiunilor bugetare) de dimensionare a
cheltuielilor
(veniturilor) bugetare comparative cu celalte metode modern, sunt:
-corelarea eforturilor si efectelor pentru actiuni sau obiective de mare
complexitate
-caracterul de system cybernetic inchis
163. Care din urmatoarele operatiuni (activitati) corespund functiei de bancher al
trezoreriei
publice?
-gestionarea datoriei publice
-gestionarea disponibilitatilor banesti din conturile deschide entitatilor publice
-deschiderea si administrarea conturilor bancare pentru efectuarea operatiunilor
banesti ale
entitatilor publice
164.Care din urmatoarele instrumente utilizare in practica financiara a statelor nu
semnifica
abateri de la principiul unitatii bugetare:
-clasificatia bugetare
-bugetele ciclice
-bugete intocmite de intreprinderi publice si institutii publice cu autonomie
functional
limitata
-raportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul
pe anul
urmator
-aprobarea contului de executie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar;
167.Care din urmatoarele operatii specific executiei bugetului nu sunt in sarcina
gestionarilor
de bani publici(contabili platitori) ?
-lichidarea cheltuielilor
-perceperea veniturilo
-lichidarea veniturilor
-angajarea cheltuielilor
-emiterea titlurilor de percerepe a venitului bugetar
-incasarea(perceperea) veniturilor
-echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale(curente si
extraordinare) si
-principiul specializarii bugetare este incompatibil cu neafectarea veniturilor
bugetare
-aplicarea principiului universalitatii contravene unitatii bugetului
169.Ordonarea cheltuielilor publice bugetare presupune:
-emiterea unei dispozitii de catre institutia publica pentru efectuarea platii sumei
datorate
-un ordin de plata a sumei dat in favoarea persoanei indreptatite sa o incaseze
170.Elaborarea si utilizarea fondurilor special reprezinta incalcarea principiilor
bugetare:
-unitatii
special
172.Ca principiu bugetar neafectarea veniturilor bugetare presupune:
-evitarea constituirii de fonduri cu destinatie speciala
173.Constatarile faptice privind bunurile livrate, serviciile prestate, lucrarile
executate in
cadrul executiei bugetului la cheltuieli sunt specific:
-lichidarii
174.Executarea silita a debitelor restante din impozite in cazul executiei bugetului
la venituri
este specifica:
-perceperii
175.Ca principiul bugetar universalitatea presupune:
-inscrierea separate in buget a veniturilor si cheltuielilor statului
-inscrierea veniturilor si cheltuielilor dupa principiul ,,bruto”
176.Care din urmatoarele activitati specific executiei bugetului cad in sarcina
gestionarilor de
bani publici:
-perceperea impozitelor
177.Principalele avantaje ale executiei de casa a bugetului prin sistemul bancar se
refera la:
-sincronizarea operatiunilor de incasari si plati atat prin virament cat si prin
numerar
178.Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor presupune:
-finantarea ansamblului cheltuielilor publice bugetare din totalitatea veniturilor
incasatea la
buge
179.Ordonatorii de credite bugetare sunt:
-directorii intreprinderilor cu capital de stat din sfera activitatilor material
-conducatorii institutiilor publice
-persoanele care au prin lege competent de a contracta credite de la
banci in numele
institutiilor publice
180.Ca operatiunie specifica executiei bugetului la cheltuieli, lichidarea se
concretizeaza in:
-constari faptice privind bunurile livrate, seviciile prestate si lucrarile executate
-intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatare de la principiul
anualitatii
bugetului
182.Identificarea si evaluarea materiei impozaabile si stabilirea sumei impozitului
de incasat
in cadrul executiei bugetului la partea de venituri este specifica:
-asezarii
183.In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii:
-intocmirea de bugete plurianuale
-prelungirea perioadei de executie a bugetului cu 30 de zile reprezinta o
abatare de la
principiul anualitatii
-ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor presupune evitarea constituirii de
fonduri cu
destinatie speciala
185.Principalele dezavantaje ale executiei de casa a bugetului prin sistemul
bancar se refera
la:
-necesitatea organizarii unor structure separate de supraveghere si control si
decizie din partea
autoritaii publice
-imposibilitatea redistribuirii resurselor bugetare disponibile temporar in cadrul
sectorului
public
186.Ca operatiune specifica, ordonantarea semnifica:
-emiterea dipozitiei p entru efectuarea platii sumei datorate
-emiterea unui ordin de plata in favoarea unei persoane fizice sau juridice
187. Din punct de vedere al continutului economic, in conceptual de buget sunt
reflectate:
-procese si relatii economice in forma baneasca de redistribuire a
resurselor in plan
international
- procese si relatii economice in forma baneasca de repartitie(primara si
secundara) a PIB
- procese si relatii economice in forma baneasca de realocare a resurselor intre
membrii
societatii si autoritatile publice
188.In conturile de reglemetare se inscriu:
-transferurile de sume intre guvernele unor tar ice participa la realizarea unor
obiective
commune
189.In bugetul general consolidate:
-se reflecta atat fluvurile de formare a veniturilor fiscal cat si cele de formare a
veniturilor
nefiscale
-se relflecta fluxurile financiare specific bugetelor locale
190.Care din urmatoarele atributiuni corespunde functiei de casier a trezoreriei
publice:
-integrarea in circuitul economic a fluxurilor determinat de finantarea deficitului
bugetar
-elaborarea de prognoze privind evolutia viitoare a operatiunilor de incasari si
plati
1.Capacitatea unei intreprinderi de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare
pe seama
profitului defineste:
-autofinantarea partial neta in sens restrans
-prin insumarea stocurilor,creantelor si activelor de regularizare,din care se scad
datoriile
3.Ca surse de finantare externa a intreprinderii se pot mentiona:
-creditele bancare contractate pe termen scurt
4.In categoria veniturilor realizate de o intreprindere se includ:
Nimic dintre:
-sumele incasate ca despagubiri din contractile de asigurare de bunuri
-sumele incasate din vanzarea unor active fixe
-veniturile realizate din creantele imobilizate
5.Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi doar partial necesitatile
de dezvoltare
pe seama ansamblului resurselor financiare proprii defineste:
6.Ca principiu bugetar,neafectarea veniturilor presupune:
7.Elaborarea si utilizarea fondurilor special reprezinta incalcarea principiilor
bugetare ale :
8.Aplicarea sistemului de gestiune in executia bugetului presupune:
eportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe
anul
urmator
-aprobabrea contului de executie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
9.In care din urmatoarele situatii se incalca principiul universalitatii bugetului:
-inscrierea in buget a tuturor actiunilor de finantat dupa principiul “bruto”
10.In care din urmatoarele situatii se incalca principiul anualitatii bugetului:
-prelungirea perioadei de executie a bugetului pentru exercitiul bugetar expirat in
exercitiul
bugetar urmator
-adoptarea sistemului de gestiune in executia bugetului
-rectificarea bugetului pe parcursul executiei
11.Folosirea caror instrumente semnifica abateri de la principiul bugetar al
unitatii:
-bugetele anexe
0bugetele autonome
12.Elaborarea si utilizarea de bugete extraordinare semnifica o incalcare
a principiilor
bugetare ale:
-unitatii
14.Cerintele unei clasificatii corecte vizeaza:
-gruparea veniturilor dupa surse de proveninta
-caracterul simplu,concis,clar al clasificatiei
-gruparea cheltuielilor dupa destinatia efectiva
15.Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu
semnifica
-clasificatia bugetara
-bugetele ciclice
-reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul
pe anul
urmator
-echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale (curente si
extraordinare) cu
-principiul specializarii bugetare este incompatibi cu neafectarea veniturilor
bugetare
speciale
21.Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
-intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatere de la principiul
anualitatii
bugetului
22.Care din urmatoarele instrumente de conduce si reglare a activitatilor
financiare include
indicator ice vizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung)
-bugetul program
-bugetul ec nationale
23.Din punct de vedere al continutului economic ,conceptual de buget exprima:
-pocese economice si relatii sociale in forma baneasca de repartitie a unei parti
din pib
-procese ec in forma baneasca de repartitie primara si secundara a unei parti din
pib
24.Interventia reglatoare a autoritatilor publice ,prin instrum financiare in faza de
declin
economic se poate realiza prin:
-diminuarea impozitelor (dir sau indir)
-majorarea chelt publice de consum sis au de investitii
25.Printre variantele de subventionare indirecta a economiei (agentilor
economici) se pot
mentiona
-restituirea unor impozite sit axe aferente productiei exportate
-reducerea tarifelor la transporturile effectuate cu mijloacele statului
-acordarea de avantaje valutare
26.Stabiliti care din urmatoarele enunturi sunt adevarate:
-Valoarea platilor facute de institutii publice sub forma cheltuielilor curente
reprezinta un
consum definitive de pib
-participarea statului la finantarea formarii brute de capital o avansare de pib
-cheltuielile publice fac parte din categoria instrumentelor specifice ale
interventiei statului in
economie
27.Cheltuielile bugetare inglobeaza:
-cheltuielile administratiei publice centrale
-cheltuielile acoperite din bugetele asigurarilor sociale de stat
-cheltuielile colectivitatilor locale
28.Sunt adevarate enunturile:
-cheltuielile bugetare sunt cuprinse in bugetele definite in cadrul
sistemului de bugete
aprobate de parlament sub forma creditelor bugetare
-cheltuielile effectuate din bugetul trezoreriei publice fac parte din categ
cheltuielilor publice
-cheltuielile institutiilor publice autonome fac parte din categoria cheltuielilor
bugetare
29.Clasificatia administrative a cheltuielilor publice are la baza:
-criteriul institutiilor care efectueaza cheltuielile
30.Cheltuielile curente
-reprezinta un consum definitive de pib
-asigura buna intretinere a institutiilor publice
-reprezinta cea mai mare parte a cheltuielilor publice
31.Cheltuielile de transfer:
-sub aspect economic sunt reprezentate de subventii acordate agentilor
economici pentu
acoperirea unor cheltuieli de productie sau pentru stimularea exportului
-se prezinta sub aspect sociale prin burse,pensii sau alte categorii de indemnizatii
32.Cheltuielile definitive
-pot cuprinde atat cheltuieli curente cat si cheltuieli de capital
-se finalizaeaza cu plati la scadenta certe
-sunt cuprinse ca posture dinstincte in bugetele publice
33.Cheltuielile fara contraprestatie se prezinta sub forma:
-alocatiilor bugetare
34.In categoria cheltuielilor reale intra:
-plata anuitatilor
-plata dobanzilor la imprumuturile de stat
35.Cheltuieli publice negative sunt:
-cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat
36.Subventiile pentru acoperirea cheltuielilor de productie reprezinta:
-cheltuieli de transfer
37.Inscrierea cheltuielilor publice in buget se efectueaza conform principiului
-cheltuielile sunt plafoane maxime
38.Sunt cheltuieli de transfer:
-primele acordate producatorilor agricoli
-plata indemnizatiilor de somaj
-primele pentru activitatea de export
39.Garantiile acordate de stat pentru imprumuturi externe contractate de
intreprinderi publice
in conditiile neplatii de catre acestea a imprumuturilor respective reprezinta:
-cheltuieli virtuale
40.Nu fac parte din cheltuielile curente ale unei unitati de invatamant:
-achizitionarea de licente
41.Nivelul cheltuielilor publice nu depinde de:
-nivelul cantitatii de bani din circulatie
42.Nu reprezinta ajutor (financiar) direct acordat intreprinderilor de catre stat:
-plata contributiei pentru asigurari sociale
43.Sunt surse de finantare ale cheltuielilor pentru invatamnat:
-bugetul local
-fondurile societatilor comerciale
-sumele provenind de la persoanele juridice
44.Care din urmatoarele mecanisme financiare nu reprezinta subventii:
-reduceri personale la impozitele pe veniturile persoanelor fizice
-transferul direct de resurse banesti de la bugetul de stat la bugetele local
45.Primele forme de participare la constituirea fondurilor publice de
resurse financiare
enumeram:
-impozitele
-taxele
-amenzile
46.Printre formele de redistribuire ale resurselor financiare la nive international
se pot intalni:
-achitarea cotizatiilor la organismele financiare international
-acordarea de imprumuturi externe
-primirea de ajutoare externe
47.Elasticitatea cheltuielilor publice masoara:
-modificarea chletuielilor publice la modificarea pib
48.INtre principiile asigurarilor sociale din Romania putem identifica:
-cuprinderea obligatory a tuturor cetatenilor in cadrul sistemului
-solidaritatea sociala
-finantarea autonoma
49.Care din urmatoarele tendinte este caracteristica pentru evolutia impozitelor
in perioada
postbelica:
-cresterea acestora in marime absoluta si relativa
50.Prin asieta fiscal se intelege:
-modul de asezare a impozitului
51.Pentru prima data principiile impunerii au fost enuntate de:
-Adam smith
52.Pentru a putea vorbi de echitate fiscal sunt necesare :
-scutirea de la plata impozitelor a persoanelor cu venituri mici
-generalizarea impunerii
-stabilirea minimului neimpozabil
53.Dintre sistemele de impunere utilizate in practica international fiscal cel care
permite in
mai mare masura respectarea echitatii fiscal este:
-sistemul pe baza cotelor progresive compuse:
54.Impunerea in cote regressive este caracteristica mai ales impozitelor:
-indirecte
55.Pentru ca impozitele sa aiba un randament fiscal ridicat trebuie sa
fie indeplinite
urmatoarele conditii:
-impoitul sa aiba un character viniversal
-sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere
56.Prin elasticitate a impozitului intelegem:
-posibilitatatea de a fi adaptat in permanenta nevoilor de venituri ale statului
57.Sunt caracterisitici adevarate in privinta impozitelor directe:
-reprezinta cea mai veche forma de impunere
-sunt impozite nominative
-sunt reprezentate si de impozitele reale
58.Impozitele personale se intalnesc sub forma
-impozitelor pe venit
-impozitelor pe avere
58.In calitate de subiecte ale impozitului pe venit intalnim:
-persoanele fizice
-persoanele juridice
-societatile de capital
59.In cazul impozitului pe veniturile persoanelor fizice obiectul impozabil il
reprezinta
veniturile obtinute din :
-industrie
-comert
-banci
60.Sunt enunturi adevarate in privinta impozitului pe veniturile persoanelor
fizice:
-reprezinta o forma de impunere individuala
-poate fi intalnit sub forma sistemului impuneri separate
-este intalnit si sub forma impunerii globale
-permite tratarea diferentiata a veniturilor
61.Impunerea veniturilor realizate de societatile de capital se poate realiza prin:
-impunerea mai intai a profitului total obtinut de societatea de capital si apoi
separate a
profitului repartizat actionarilor sub forma de dividente
-impunerea numai a dividentelor
-impunerea numai a partii de profit ramase la dispozitia societatii de capital
62.Sunt adevarate enunturile:
-impozitul asupra activului net are ca obiect intreaba avere mobile si imobila pe
care o detine
un contribuabil
-in cazul impozitului pe succesiuni obiectul impunerii il constituie averea primita
drept
mostenire de o persoana fizica
-impozitul pe cresterea valorii averii are ca obiect sporul de valoare pe care l au
inregistrat
unele bunuri in cursul unei perioade de timp
63.Baza de calcul a tva o reprezinta:
-pretul de vanzare al marfurilor
64.Prelevarile prin impozite se fac:
-cu titlu definitiv
65.Componentele sistemului financiar public sunt
-bugetul de stat si bugetele locale
-fondurile speciale extrabugetare
-creditul bancar
66.Executia de casa a bugetelor asigurarilor sociale de stat are loc la:
-trezoreria finantelor statului
67.Prelevarile publice cu titlu nerambursabil pot fi:
-impozitele
-taxele
68.Prelevarile publice cu titlu definitive sunt reprezentate de
-taxe si impozite
69.Participarea statului la formarea bruta a capitalului reprezinta:
-o avansare de produs intern brut
70.Resursele unei natiuni sunt reprezentate de :
-pib
-importuri
71.Sporirea volumului incasarilor din impozite se poate realiza :
-prin cresterea numarului platitorilor
-prin extinderea bazei de impunere
-prin majorarea cotelor de impunere
72.Sursa impozitului se refera la :
-din ce anume s eplateste impozitul
73.Intre principiile impunerii figureaza:
-echitatea fiscala
-certitudinea impunerii
-cheltuielile minime la incasare
-comoditatea perceperii
74.Intre principiile echitatii fiscal intalnim:
-stabilirea minumului neimpozabil
-stabilirea sarcinii fiscal in functie de puterea contributive a platitorului
0generalizarea impunerii
75.Pentru ca impozitul sa aiba un randament fiscal ridicat atunci:
-trebuie sa aiba unc aracter universal
-sa nu apara sustragerii de la impunere
-volumul cheltuielilor privind material impozabila calcularea si perceperea
impizitului sa fie
cat mai redus posibil
76.Care din enunturile urmatoare apreciati ca sunt adevarate:
-impozitele indirecte afecteaza in general pe cei cu venituri mici
-impozitele asupra consumului nu tin seama de principiul echitatii fiscal
-impozitele indirecte au un character regresiv
77.Dupa forma pe care o imbraca impozitele indirecte se pot grupa in:
-taxe de consumatie
-taxe vamale
-venituri de la monopolurile fiscale
78.Impozitele personale se mai numesc :
-impozite subiective
79.Impozitele directe:
-se stabilesc nominal
80.Dupa scopul urmarit impozitele se clasifica in:
-impozite financiare-impozite de ordine
81.Impozitele personale se impart in:
-impozite pe venit-impozite pe aver
82.De regula in tarile in curs de dezvoltare:
-ponderea impozitelor indirecte o depaseste pe a celor directe
83.In tarile dezvoltate cel mai important impozit indirect este reprezentat de:
-taxele de consumatie
84.Optiunea statelor in curs de dezvoltare dar si a celor dezvoltate
pentru utilizarea
impozitelor indirecte ca principala sursa a veniturilor fiscal are urmatoarele
explicatii:
-costul relativ scazut al perceperii impozitelor indirecte
-comoditatea impunerii
85.Sunt enunturi adevarate in privinta impozitelor indirecte:
-cotele acestora nu sunt differentiate in functie de venitul averea sau situatia
personala a celor
care cumpara
-ponderea acestora in venituri este cu atat mai mare cu cat veniturile realizate
sunt mai mici
-au un character regresiv
86.Impozitele indirecte:
-in perioadele de crestere economica au un randament fiscal ridicat
-manifesta o sensibilitate ridicata fata de conjuncture economica
-dupa unii economisti au un character benevol
87.In leatura cu taxele de consumatie putem afirma ca:
-sunt impozite indirecte care se include in pretul de vanzare al merfurilor
-ele imbraca forma taxelor de consumatie pe produs si a taxelor generale pe
vanzari
-accizele se instituie de regula asupra unor produse cu cerere inelastica la pret
pentru a avea
un randament fiscal ridicat.
88.Taxele de consumatie pe produs se calculeaza:
-in suma fix ape unitatea de masura
-pe baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare
89.Din punct de vedere al verigii (unitatea producatoare,unitatea comertului cu
amanuntul sau
cu ridicata) la care se incaseaza impozitul pe cifra de afaceri se intalneste sub
forma:
-impozitului cumulative
-impozitului unic
90.Impozitul unic pe cifra de afaceri:
-se incaseaza o singura data
91.IMpozitul pe cifra de afaceri bruta:
-reprezinta una din formele de clasificare ale impozitului pe cifra de afaceri dupa
criteriul
bazei de calcul
are un randament fiscal ridicat
-conduce la o aplicare cumulate a impozitului
0este un impozit lipsit de transparenta
92.Impozitul pe cifra de afaceri neta:
-se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare
-este cunoscut sub numele de TVA
93.Cota de impozit in cazul tva se calculeaza:
-asupra valorii adaugate in fiecare stadiu parcurs de la producator la consummato
-asupra pretului de vanzare din stadiul respective
-asupra valorii serviciilor prestate
94.La baza aplicarii tva conform principiului originii se impoziteaza:
-valoarea care este adaugata tututot bunurilor autohtone inclusive celor care vor
fi ulterior
explorate
95.La baza aplicarii tva conform principiului destinatiei se impoziteaza:
-se impoziteaza intreaga valoare adaugata atat in tara cat si in afara pentru toate
bunurile
destinate consmului tarii respective
96.Sunt corecte enunturile:
-tarile ue au optat in calcularea tva unul pentru principiul destinatiei
-suportatorul tva este consumatorul final
97.Intre avantajele aplicarii tva putem enumera:
-caracterul ei neutru fata de comert exterior
-reprezinta o sursa relative stabile de venituri
-poate fi incasata mai rapid de catre stat si cu cheltuieli reduse pentru aceasta
98.Dupa forma de exprimare taxele vamale pot fi:
-ad-valorem
-specifice
-compuse
99.Deosebirile intre impozite sit axe constau in:
-dreptul platitorului de a beneficia de o contraprestatie in cazul taxelor
100.Taxele ca forma a impozitelor indirecte pot fi intalnite sub forma:
-taxelor de notariat
-taxelor consulare
-taxelor vamale
-taxelor de timbru
101.Taxele pot fi incasate:
-in numerar
-prin aplicarea de timbre fiscale
-in sume fixe
102.In privinta bugetului de stat sunt adevarate enunturile:
-de regula impozitele indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat
103.In statele de tip unitary sistemul bugetar cuprinde:
-bugetele locale
-bugetul autoritatilor publice centrale
104.Care din urmatoarele trasaturi sunt proprii bugetului de stat
-poate functiona cu excedent
-poate functiona cu deficit
-are un character obligatoriu
105.Constituie exceptii de la principiul universalitatii:
-fondurile de sprijin
-reconstituirea creditelor bugetare
-donatiile
106.Bugetul de stat nu cuprinde:
-bugetul asigurarilor sociale
-bugetele locale
-bugetele fondurilor speciale
107.Principiile bugetare sunt:
-anualitatatea
-univesalitatea
-unitatea
108.Prin anualitate a bugetului se intelege:
-perioada de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul
-perioada de timp in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile
109.In sistemele de gestiune bugetara
-principiul anualitatii este respectat cu strictete
-la finele anului bugetar bugetul se inchide automat
-se accepta raportul cheltuielilor bugetare de la un an la altul
110.In sistemele de exercitiu bugetar:
-functioneaza in paralele doua bugete:bugetul anului expirat si bugetul anului in
curs
-incasarile veniturilor si realizarea cheltuielilor bugetare se reflecta in contul de
incheiere al
executiei bugetului anului in care au fost prevazute si autorizate.
111.In conformitate cu principiul universalitatii:
-veniturile si cheltuielile se inscriu in buget in sumele lor totale brute
112.Se pot inscribe cu soldul in cadrul bugetelor mixte:
-subventiile catre intreprinderile publice
-veniturile de la intreprinderile publice
-subventiile in completare ale unei universitati
113.Conturile speciale de trezorerie:
-evidentiaza plati fara character definitiv
-evidentiaza plati cu character definitiv
-include si conturi de comert
114.Bugetele anexe:
-sunt correlate cu bugetul general al statului prin aceea ca soldul lor figureaza la
partea de
venituri sau de cheltuieli a bugetului de stat
-constituie o exceptie de pa principiul unitatii bugetare
115.In cadrul caror categorii de bugete se admit abateri de la principiul neafectarii
veniturilor
bugetare:
-extraordinare
-anexe
-autonome
116.Conform principiului specializarii bugetare:
-veniturile bugetare trebuie inscrise in buget pe surse de provenienta
-creditele bugetare se inscriu in buget pe categorii de cheltuieli
117.Sunt enunturi adevarate:
-potrivit principiului specializarii bugetare cheltuielile si veniturile se
grupeaza in
conformitate cu clasificatia bugetara
-abaterile de la principiul unitatii bugetare reprezinta in acelasi timp si abateri de
la regula
neafectarii veniturilor
118.Bugetul asigurarilor sociale de stat este o component a
-bugetului public national
119.taxele vamale la export:
-se aplica sporadic asupra unor materii prime
120.Caracteristici ale impozitelor indirecte sunt:
-randamentul fiscal ridicat
121.Accizele:
-se instituie pe produse cu o cerere neelastica
122.intre sursele de constituire a fondurilor de asigurari sociale putem identifica
-contributiile la constituirea fondului de somaj
Capitolul 4
1. Pentru ca o categorie economica folosita in procesul de constituire si
repartizare a
fondurilor financiare sa constituie o parghie economico-financiara sunt necesare
- Sa influenteze pozitiv anumite laturi ale activitatii eco in diverse faze ale
reproductiei
sociale
2. In care din urmatoarele instrumente financiare de reglare a activitatii financiare
sunt
reflectate veniturile si cheltuielile banesti ale populatiei:
- Bugetul economic(al natiunii)
3. In continutul carora din urmatoarele instrumente nu sunt incluse cheltuielile
banesti
ale populatiei:
- Bugetul economiei nationale
4. Care din urmatoarele bugete se constituie ca un ansamblu de conturi ale
natiunii:
- Bugetul economiei nationale
5. Care sunt urmatoarele corelatii care reflecta conditiile de echilibru financiar:
- venituri =cheltuieli
- alocatii bugetare+venituri proprii=cheltuieli
6. Bugetele publice functionale:
- Se intocmesc de regula pentru o perioada de un an(bugetar)
7. Care din urmatoarele balante financiare sau bugetare sunt intocmite pe termen
mai
mare de un an:
- Bugetul program
8. In bugetul economic al natiunii nu se includ:
- Indicatorii cu niveluri obligatorii de respectat
9. In care din urmatoarele instrumente financiare de reglare a activitatii financiare
sunt
reflectate resursele financiare totale,publice si private ale tarii:
- Bugetul economic
10. Care din urmatoarele bugete de venituri si cheltuieli se intocmesc pentru o
perioada
foarte scurta de schimb:
- Bugetul de trezorarie(la nivelul unei intreprinderi)
11. Balanta financiara a statului,la venituri curente se regasesc:
- Inpozite directe si indirecte
- Venituri de la intreprinderi si proprietati ale statului
12. Bugetul program(folosit in sfera finantelor publice)
- Reflecta toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si
lung
Capitolul 6
1. Bugetele anexe sunt:
- Abateri de la principiul unitatii bugetului
2. Cerintele unei clasificatii bugetare corecte vizeaza:
- Caracterul simplu,concis,clar al clasificatiei
3. Care din urmatoarele operatiuni corespund functiei de bancher a trezorariei
public
- Gestionarea datoriei publice
4. Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu
semnifica:
- Clasificatia bugetara si conturile prospective a natiunii
- Bugetele ciclice
5. Sistemul de gestiune in executia bugetului presupune:
- Raportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul
pe
anul urmator
- Aprobarea contului de executie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
6. Elaborarea si utilizarea fondurilor speciale reprezinta incalcarea principiilor
bugetare ale:
- NIMIC
7. ,,Debugetizarea” semnifica:
- Scoaterea inafara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse
speciale
8. Ca principiu bugetar,neafectarea veniturilor presupune:
- Depersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar al statului
9. Care dintre urmatoarele operatiuni corespund functiei de bancher a trezoreriei
publice :
- Gestionarea datoriei publice
10. Ca principiul bugetar,universalitatea presupune:
- Inscrierea veniturilor si cheltuielilor dupa principiul ,,bruto”
11. Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor
- Conturi speciale ale trezorariei si conturile de operatiuni monetare
12. In care din urmatoarele situatii se incalca principiul universalitatii bugetului:
- Inscrierea in buget a unor actiuni de finantat ,,persol”
13. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate
- Intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatere de la principiul
1.Bugetele anexe semnifica:
-bugete intocmite de intreprinderi publice si institutii publice cu autonomie
functional
-limitata
2. Asigurarea unui randament fiscal ridicat ,ca principiu de politica
financiara(fiscal)presupune ca
-impozitul sa fie aplicat cu caracter universal
-sa nu se admita exceptarea unor persoane de la obligatia platii impozitului
-mobilizarea resurselor sub forma impozitelor sa se faca cu cheltuieli de
administrare cat mai
mici
3. In care din urmatoarele politici de dividend pentru determinarea dividentului
de platit
actionarilor in anul ‘t’ trebuie sa fie ca marimea dividentului acordat de anul ‘t-1’
-politica de participare directa
4.Printre veniturile financiare realizate de o intreprindere se regasesc:
- venituri din creanta imobilizate
-venituri din diferentele favorabile de curs valutar
-veniturile din titluri de plasament
5.Printre factorii sociali de influenta asupra evolutiei cheltuielilor publice se
numara
-modificarile structurale ale populatiei pe varse ,categorii socio-profesionale
-cresterea duratei medii de viata
6.Conform conceptiei economistilor americani R Musgrave si P Musgrave
finantele
(publice) indeplinesc urmatoarele funcii specifice:
-functia de stabilizare
-functia de distibuire
-functia de alocare
7.Tot surplusul de valoare pe care o intreprindere il realizeaza ca urmare a
activitatii
desfasurate si care acopera cerintele de dezvoltare a acesteia exprima..
-autofinantarea bruta .partiala .in sens restrans
8.Inscrierea in buget in sume integrale a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice
reprezinta
o cerinta a respectarii
-principiului universalitatii bugetului
9.Ca trasaturi ale utilitatilor bunurilor publice se disting:
-(eficienta mai crescuta in producerea consumul acestora, comparative cu
utilitatile private)
- imposibilitatea individualizarii consumului acestor utilitati, ca proces real
-caracterul neconcurential la consum al acestor bucuri
-posibilitatea folosirii bunurilor si serviciilor publice in comun de catre o
multitudine de
persoane
10.In cadrul politicii de dividend a intreprinderii practicare unei rate relative
constant de
acordare a dividentului este specifica
- politica de participare directa
11.Fondul bugetar destinat platii functionarilor din administratia centrala este.
-actiunea lor sa fie convergenta pentru a nu se anihila reciproc
-sa actioneze diferentiat in raport cu specificul ramurilor si subramurilor de
activitate
-sa se incadreze organic in sistemul categoriilor economice existente
-actiunea lor sa fie circumscrisa indeplinirii anumitor obiective de politica
economico-sociala
12.Pentru indeplinirea rolului ce revine acestora ,parghiile financiare trebuie sa
raspunda la
urmatoarele cerinte
-actiunea lor sa fie convergenta pentru a nu se anihila recipro
13. In care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii
financiare sunt
reflectate resursele totale si destinatia acestora:
14. In evaluarea eficientei cheltuielilor publice pentru educatie (invatamant), in
aprecierea
costurilor (eforturilor) sunt considerate:
-cheltuieli indirecte de invatamant suportate de veniturile familiilor
(ajutoarele financiare externe pentru finantarea invatamntului)
- "lipsa de castig" pe perioada studiilor a celor ce urmeaza diferite forme de
invatamant
-cheltuielile directe finantate din fondurile publice
15. Suportatorul impozitului:
-este persoana (fizica sau juridica) care cedeaza parti din venitul sau la dispozitia
statului (in
cazul impozitelor din venit)
16. Reactia primara a factorilor de decizie financiara fata de conditiile de derulare
a fluxurilor
reale reprezinta expresia:
- conexiune inversa a mecanismului financiar, la nivel microeconomic
17. Pietele financiare in afara cotei :
- nu sunt localizate, deoarece tranzactiile se efectueaza de catre societati
-in cardul lor, uneori, tranzactiile de vanzare sau cumparare a titlurilorpot fi
negociate de
firmele de brokeraj
18. In sfera inpozitelor, averea (terenuri, caldiri) detinuta de o persoana poate
reprezenta:
- subiectul impozitulu
obiectul impozitului
-materia impozabila
- unitatea de impunere
19. Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autorilatilor publice in
faza de
-majorarea impozitelor
-acceptarea deficitului bugetar si finantarea acestuia din resurse extraordinare
20. Ca principui bugetar, neafectarea veniturilor bugetare:
- are ca suport teza depersonalizarii veniturilor preluate la fondul bugetar al
statului
21. In diferite acceptiuni, pietele financiare in sens restrans pot fi considerate ca
fiind :
- piata valorilor imobiliare
- piata de capital
22. Resursele financiare publice obtinute prin vanzarea de certificate de depozit
se incadreaza
in categoria :
-resurselor (financiare publice) de trezorerie
23. Nediscriminarea fiscala, ca principiu aplicabil in impunere, presupune:
-asigurarea aceluiasi tratament de impunere pentru rezidenti si nerezidenti
24. Printre conditiile pe care asociatiile comerciale trebuie sa le indeplineasca in
vederea
admiterii mobiliare la bursa, se regasesc:
-sa obtina profit in cel putin ultimele trei semestre
-sa publice bilantul si contul de profit si pierdere
-sa detina un capital de un anumit nivel
25. In calculul investitiei specifice (pentru un obiectiv de investitie) sunt necesare
si
cunoscute:
-capacitatea de productie a obiectivului ce se finanteaza
-volumul productiei realizabil
-investitia totala
26. Pietele financiare derivate sunt reprezentate de:
-pietele futures
-pietele obligatiunilor
27. In practica bugetara, treansefrurile de sume intre guvernele unor tari asociate
in realizarea
de obiective sunt reflectate in:
-bugetele anexe
-conturile cu afectatie speciale
28. Ca operatiune specifica excutiei bugetului de cheltuieli, ordonantarea
semnifica:
-transferul prin virament al sumei datorate de entitatea public
29. Folosirea fondurilor speciale in practica bugetara reprezinta o abatere de la :
-principiul anualitatii bugetului
30. Printre caracteristicile titlurilor primare de valori plasate pe pietele financiare
se pot
mentiona:
-iau forma unor inscrisuri sub forma de materie care atesta relatii contractuale
intre emitent si
destinatar
31.Sistemul de exercitiu(executie)in executia bugetului presupune
-NICI UNA
32.Care din urmatoarele afirmatii cu privire la politica fiscala sunt adevarate
-NICI UNA
33.Asigurarea comoditatii in impunere presupune
NICI UNA
34.Care din urmatoarele corelatii dintre resursele banesti ,destinatiile acestora
sunt
caracteristice bugetului economiei nationale
NICI UNA
35.Cheltuielile publice temporare
-sunt cheltuieli care se finalizeaza cu plati la scadente cerute
-reprezinta operatiuni de trezorerie si sunt reflectate in conturile special ale
trezoreriei
36.Echitatea fiscala se realizeaza atunci cand.
-contribuabilii cu capacitatea contributive ridicata suporta impozite in cuantum
spori
37.Cheltuielile cu achizitionarea mediamentelor necesare ingrijirii bolnavilor in
unitatea
sanitara se incadreaza in categoria
-cheltuieli publice material
38.Din punctual de vedere juridic,bugetul de stat reprezinta.
-totalitatea sumelor de bani ce sa acumuleaza la dispozitia statului si se aloca
beneficiarilor
39.Interventia reglatorie prin instrumente financiare a autoritatilor publice pentru
contractare
se poate realiza prin
-intocmirea de bugete excedentare in faza de expansiune si de bugete deficitare
in faza de
recesiune a economiei
40.Elaborarea si utilizarea de bugete autonome semnifica o incalcare a principiilor

bugetare
ale
-echilibrarii
41.Nivelul cheltuielilor publice exprimat in preturi curente intervine in calcul
urmatorii
indicatori.
NICI UNA
42.-contribuabilii cu putere(capacitate)contibutiva egala platesc aceeasi suma ca
impozit
30.Impunerea marfurilor produselor numai la o veriga din circuitul economic este
specifica
-impozitului cumulative pe cifra de afaceri neta
31.Cheltuielile publice bugetare cu plata ajutorului de somaj se incadreaza in
categoria
-cheltuielilor curente
32.Care din etapele urmatoare referitoare la executia partii de cheltuieli a
bugetului de stat
sunt de competenta ordonatantei de credite bugetare
NICI UNA
33.Optiunile privind emisiunea de moneda pentru reglarea circulatiei monetare
reprezinta
coordonatele specific
-NICI UNA
34.Ca indicatori sintetici pentru caracterizarea dinamicii cheltuielilor publice se
pot utiliza
-NICI UNA
35.Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita prin lege obligatia de
plata a
impozitelor este
NICI UNA
36 In succesiunea lor fireasca etapele executiei bugetului la partea de venituri
sunt
-asezarea.emiterea titlului de percepere.perceperea.lichidarea
1. Incasarea la o data ulterioara a contravalorii bunurilor livrate,serviciilor
prestate sau
lucrarilor executate reprezinta un flux financiar:
-decalat
2. Politica financiar-monetara a autoritatilor publice:
-corespunde sensului restrans al politicii financiare
3. La care din urmatoarele variante ale impozitelor pe cifra de afaceri, in baza de
-impozitul cumulativ pe cifra de afaceri
4. Ca efecte economice ale finantarii cheltuielilor publice pentru ocrotirea
sanatatii sunt
considerate:
-refacerea si pastrarea sanatatii persoanelor care beneficiaza de asistenta
medicala
-cresterea perioadei active a vietii
-eradicarea unor boli profesional
-cresterea sperantei medii de viata la nastere
5. Ca asemanari intre emisiunea (inflationista) de moneda, folosita ca resursa
financiara
publica extraordinara si veniturile indirecte se regasesc:
-afecteaza numai venitul disponibil al diferitelor persoane fizice si juridice
-implica o contraprestatie directa din partea statului
6. Care din urmatoarele trasaturi sunt proprii taxelor, ca forme ale prelevarilor
obligatorii
la bugetul public:
-transferul definitive de putere de cumparare la dispozitia autoritatilor publice
7. Deciziile cu privire la angajarea de cheltuieli publice virtual reprezinta o
coordonata a:
NIMIC DINTRE
-politicii monetare,financiare in acceptiune extinsa,bugetare si fiscal
8. In conturile speciale de trezorerie se reflecta:
NIMIC DINTRE
-imprumuturile acordate de autoritatile publice
-cheltuieli publice temporare,extraordinare,virtual
9. Operatiunile pe pietele financiare se deosebesc, dupa scopul urmarit, in:
-operatiuni ferme
-operatiuni speculative
-operatiuni la vedere
10. Finantarea temporara:
NICI UNA
11. Fondul de rulment se determina:
-ca diferenta intre activele totale si activele fixe imobilizate
12. Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt
considerate
financiare, atat in acceptiune extinsa, cat si in cea restransa data conceptului de
finante
-toate procesele si relatiile economice de repartitie in forma baneasca a
produsului
intern bru
-procesele si relatiile economice prin care se constituie, distribuie si se utilizeaza
fondurile banesti pentru entitatile publice
-procesele si relatiile economice realizate in forma baneasca ce presupun un
transfer
de valoare si de putere de cumparare intre participant
13. In categoria cheltuielilor publice de transfer nu se include:
-cheltuielile cu salariile functionarilor publici
-cheltuielile administrativ-gospodaresti
-subventiile acordate firmelor
14. Printe cerintele indeplinirii rolului ce revin parghiilor financiare, pot fi
mentionate:
-instrumentele financiare sa influenteze pozitiv anumite laturi ale activitatii
economice
15. Printre obiectivele urmarite in cadrul gestiunii trezoreriei unei intreprinderi se
regasesc:
-analiza si controlul costurilor de productie
-asigurarea unei concordante intre fluxurile de intrare a resurselor banesti si
scadentele
unor obligatiuni
-folosirea eficienta a resurselor banesti disponibile, prin anumite plasamente
16. Printe sursele de finantare a cheltuielilor publice cu invatamantul se pot
regasi:
-contributiile sau taxele scolare suportate de cei interesati
-fondul bugetar
-venituri proprii realizate de institutiile de invatamant
17. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la finantele private ale intreprinderii
sunt
adevarate:
NICI UNA
18. Mijlocirea de catre finantele (publice) a unor procese de redistribuire a
resurselor intre
persoanelor fizice si juridice, implicarea autoritatilor publice, pentru infaptuirea
unor
criteria de echitate sociala, exprima, in viziunea economistilor R.Musgrave si P.
Musgrave, continutul functiei finantelor publice de:
-alocare
-stabilizare
19. Fluxurile financiar-monetare autonome se caracterizeaza prin:
-se interconditioneaza cu realizarea fluxurilor reale corespondente,in mod direct
si
imediat
20. Corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale ale
contribuabililor reprezinta o caracteristica a:
-elasticitatii impozitelor
21. Programarea financiara pe termen mediu si lung este specifica:
-bugetelor publice autonome
22. Cheltuielile publice pentru dezvoltarea sectorului economic de stat:
-in principiu, reprezinta cheltuieli de investitie in obiective economice proprietate
de
stat
23. Printre mijloacele (instrumentele) operationale de realizare a obiectivelor
politicii
financiare a intreprinderilor se numara:
-actiunile si obligatiunile
24. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
-piata euroobligatiunilor se confunda cu piata obligatiunilor straine
-pietele financiare derivate include pietele contractelor futures si pietele
contractelor
pe optiuni
25. Indeplinirea functiei banilor de mijloc de schimb presupune:
-realizarea unor procese si relatii de alocare-utilizare a unor sume de bani, de
vehicular
a valorii in forma de operatiuni de incasari si plati
-utilizarea lor pentru evaluarea si dimensionarea valorica a diferitelor bunuri si
servicii
-folosirea acestora in realizarea transferului de valoare intre participant la
diferitele
tranzactii
-destinatarul impozitului reprezinta persoana (fizica sau juridica) in sarcina careia
este
stabilita, prin lege, obligatia impozitului
27. Printre factorii economici ce influenteaza dinamica cheltuielilor publice se
regasesc:
-preocuparea autoritatilor publice pentru o mai buna repartizare a veniturilor in
societare
-deprecierea monedei nationale
28. Titlurile care acorda anumite drepturi partilor la contract asupra activelor la o
scadenta
viitoare sunt:
-obligatiuni
29. Recuperarea mai rapida a resurselor financiare (publice) investite intr-un
obiectiv
economic este posibila prin:
-cresterea profitului obtenabil din exploatarea obiectivului respective
-reducerea efectului negative al imobilizarii fondurilor financiare (in investitia ce
se
finanteaza)
30. Principalele atributii ale trezoreriei publice in calitate de bancher al statului
sunt:
-gestionarea si redistribuirea disponibilitatilor banesti din conturile deschise
31. Care din modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea efectului
negative al
imobilizarii fondurilor de investitii:
-cresterea sumei ce se investeste anual
-cresterea ratei de actualizare
32. Ca factori ce au determinat cresterea semnificativa, in ultimele decenii, a
cheltuielilor
publice pentru ocrotirea sanitara se pot mentiona:
-amplificarea factorilor de risc
-cresterea costului serviciilor medicale
33. Controlul jurisdictional, ca forma a controlului bugetar:
-urmareste verificarea modului in care este administrat patrimonial public
-se exercita de Ministrul Finantelor Publice in faza de elaborare a proiectului de
buget
34. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la instrumentele de conducere si
reglare a
activitatilor financiare sunt adevarate:
NICI UN
35. Taxa pe valoarea adaugata se incadreaza in categoria:
NICI UNA DINTRE
-impozitelor pe venit, reale, indirect, pe cheltuieli
-taxelor specific
36. Printre cheltuielile financiare realizate de o intreprindere se pot mentiona:
NICI UNA
37. Operatiunile speculative “a la baisse” se realizeaa atunci cand:
-operatorii cumpara titluri la vedere la un curs mai scazut pentru a vinde la
termen la
un curs mai ridicat
1. Care din următoarele formulări corespund accepţiunii restrânse dată conceptului de
finanţe şi sferei
sale de cuprindere :
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice in formă bănească
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relatiilor economice prin care se constituie şi
distribuie fonduri
banesti pentru satisfacerea diferitelor neceşităţi
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relatiilor economice in forma baneasca din sferele
productiei şi
repartitiei produsului national
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relatiilor economice de repartitie in forma
baneasca a produsului
creat
2. Intre premisele directe care au stat la baza apariţiei finanţelor ca o categorie economică
distinctă pot fi
menţionate:
a) dezvoltarea producţiei şi schimbului de mărfuri în natură
b) indeplinirea de către bani a funcţiei de mijloc de prezervare a valorii
c) amplificarea intervenţiei statului în viaţa economică şi socială
d) prima diviziune socială a muncii
e) aparţtia monedei din metal preţios
3. Printre primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispoziţia statului
pot fi
menţionate:
a) dările în natură şi prestaţiile în muncă pentru funcţionarea armatei
b) impozitele în bani
c) cheltuielile cu plata soldelor militarilor
d) tributurile în bani încasate de la popoarele învinse
4. Care din următoarele formulări corespund accepţiunii extinse dată conceptului de
finanţe şi sferei sale
de cuprindere:- niciun rasp corect
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice legate de procurarea,
distribuirea, utilizarea
şi reconstituirea continua a tuturor resurselor băneşti necesare desfăşurării diferitelor activităţi in
care sunt
implicate autorităţile publice
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice ce au loc intre participanţii la
procesul
reproducţiei economice şi sociale
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice ce vizează constituirea,
distribuirea sau
utilizarea fondurilor băneşti pentru funcţionarea diferitelor entităţi, incluşiv a entităţilor publice
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice ce au loc intre participanţii la
repartiţia
produsului intern brut
5. Mijlocirea de către finanţele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de
utilităţi publice,
creată pe seama resurselor financiare ale autorităţilor publice, exprimă, în opinia
economiştilor Richard
Musgrave şi Peggy Musgrave, conţinutul funcţiei de :
a) distribuire
b) reglare
c) alocare
d) stabilizare
6. Caracterul obiectiv al funcţiei de control rezidă în :
a) existenţa finanţelor ca procese şi relaţii economice în formă bănească
b) metodele şi tehnicile de control folosite
c) operaţiunile ce se supun controlului
d) exercitarea controlului de către persoane din afara entităţii controlate
7. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) funcţia de control are o sfera de manifestare mai cuprinzătoare decât funcţia de repartiţie
b) necesitatea constituirii si distribuirii de fonduri financiare conferă funcţiei de repartiţie un
caracter subiectiv
c) modalităţile tehnice de constituire si distribuire a fondurilor conferă funcţiei de repartiţie un
caracter obiectiv
d) in faza circulaţiei produsului naţional controlul financiar vizează viteza cu care mărfurile
circula de la
producător la consumator
8. Intervenţia reglatoare prin instrumente financiare a autorităţilor publice în faza de
supraîncălzire a
economiei se poate realiza prin :
a) majorarea impozitelor ( directe şi/sau indirecte)
b) diminuarea cheltuielilor publice de consum şi/sau de investiţii
c) întocmirea de bugete extraordinare
d) acceptarea deficitului bugetar si finanţarea acestuia din resurse extraordinare
e) întocmirea de bugete ciclice
9. Rolul finanţelor în dezvoltarea societăţii, ca expresie directă a îndeplinirii de către finanţe
a funcţiei de
control asupra activităţilor economico sociale, se concretizează în :
a) atenuarea oscilaţiilor ciclice ale economiei
b) îmbunătăţirea modului de administrare a resurselor
c) redistribuirea resurselor între unităţi administrativ-teritoriale
d) redistribuirea resurselor între diferitele persoane fizice şi juridice
10. Fondurile asigurărilor sociale de stat se încadrează în categoria:
a) fondurilor (financiare) de înlocuire şi dezvoltare
b) fondurilor (financiare) descentralizate
c) fondurilor (financiare) publice constituite în ipostaza de autoritate publică
d) fondurilor (financiare) centralizate
11. Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor
executate la un
moment ulterior livrarii bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor
concretizeaza un flux
financiar:
a) multiplu
b) decalat
c) autonom
d) de contrapartida
12. Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si
care sunt
destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categoria:
a) fondurilor (financiare) de inlocuire si dezvoltare
b) fondurilor (financiare) de rezerva
c) fondurilor (financiare) de consum
d) fondurilor (financiare) de asigurare
13. Expresia "economie de indatorare" :
a) semnifica faptul ca economia unei tari este indatorata peste posibilitatile sale financiare
b) semnifica faptul ca in economia unei tari, sursele de finantare se procura, preponderent, de pe
piata de capital
c) semnifica faptul ca in economia unei tari satisfacerea nevoilor de finantare indeosebi prin
participarea
intermediarilor financiari, bancari si nebancari
d) semnifica faptul ca in economia unei tari resursele de finantare se procura in cea cea mai mare
masura prin
emiterea si tranzactionarea titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni
14. Bugetele (publice ) functionale:
a) se intocmesc, de regula, pentru o perioada de un an (bugetar)
b) cuprind toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung
c) sunt similare cu bugetele institutiilor publice
d) se mai numesc si bugete de obiective
15. Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare
include indicatori
ce vizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
a) bugetul de stat
b) bugetul program
c) balanta financiara a economiei nationale
d) bugetul economiei nationale
16. Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi parţial necesitatile de dezvoltare
pe seama
a) autofinantarea integrală netă în sens restrâns
b) autofinantarea integrală brută în sens larg
c) autofinantarea parţială netă în sens restrâns
d) autofinantarea parţială brută în sens restrans
17. Necesarul de fond de rulment se determină :
a) prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor de regularizare, din care se scad datoriile
curente si pasivele
de regularizare.
b) scazand din fondul de rulment datoriile pe termen scurt
c) adaugand la fondul de rulment datoriile pe termen scurt
d) prin diferenta dintre capitalul propriu total si activele imobilizate
18. Ca surse de finantare externă a intreprinderii se pot menţiona:
a) resursele financiare atrase pe termen lung
b) capitalul social subscris si varsat
c) datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
d) creditele bancare contractate pe termen scurt
19. În categoria veniturilor financiare realizate de o întreprindere se includ:
a) sumele încasate ca despăgubiri din contractele de asigurare de bunuri
b) veniturile realizate din diferenţele favorabile de curs valutar
c) sumele încasate din vânzarea unor active fixe
d) veniturile realizate din creanţele imobilizate
20. Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor presupune:
a) eliminarea impactului inflaţiei asupra încasărilor din impozite şi taxe la dispoziţia statului
b) finanţarea ansamblului cheltuielilor publice în limita veniturilor ordinare mobilizate la buget
c) depersonalizarea veniturilor bugetare
d) gruparea clară a veniturilor, în funcţie de sursa de provenienţă
21. Elaborarea şi utilizarea fondurilor speciale reprezintă încălcarea principiilor bugetare
ale:
a) realităţii
b) specializării
c) unităţii
d) anualităţii
e) neafectării veniturilor
22. Aplicarea sistemului de gestiune in execuţia bugetului presupune:
a) prelungirea perioadei de execuţie a bugetului şi în anul bugetar următor celui încheiat
b) întocmirea de bugete extraordinare
c) reportarea şi înscrierea veniturilor şi cheltuielilor rămase nerealizate in bugetul pe anul următor
d) aprobarea contului de execuţie bugetara odată cu sfârşitul anului bugetar
23. Ca operatiune specifica executiei bugetului la cheltuieli, lichidarea se concretizeaza prin:
a) constatari faptice privind bunurile livrate, serviciile prestate, lucrarile executate
b) emiterea dispozitiei pentru efectuarea platii sumei datorate
c) transmiterea efectiva a sumei de bani datorate de entitatea publica catre persoana (fizica sau
juridica) careia i
se cuvine
d) intocmirea unui act de confirmare a obligatiei de plata
24. Care din urmatoarele operatii (activitati) realizate de Trezoreria publică reflectă
ipostaza acesteia de
bancher al statului:
a) exercitarea controlului operativ cu prilejul eliberării resurselor bugetare către entităţile publice
b) gestionarea datoriei publice
c) elaborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor bugetare
d) deschiderea şi administrarea de conturi bancare pentru efectuarea operaţiunilor băneşti ale
instituţiilor
publice
25. In sens economic larg, global, conceptul de cheltuiala publica se refera la:
a) ansamblul proceselor economice, in forma baneasca, de consum public de resurse
b) cheltuielile bugetare(ale statului)
c) ansamblul activitatilor cu caracter public
d) toate platile legate de infapturirea activitatilor cu caracter public
26. Volumul cheltuielilor publice exprimat în preţuri constante intervine în calculul:
a) modificării (creşterii) reale a cheltuielilor publice
b) coeficientului de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu PIB
c) indicelui creşterii relative nominale a cheltuielilor publice
27. Cheltuielile publice virtuale:
a) se transforma dupa o anumita perioada, automat, in cheltuieli definitive
b) sunt cheltuieli efectuate numai pe baza de contraprestatie
c) reprezinta cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii
d) sunt evidentiate in conturile speciale ale trezoreriei
28. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la cheltuielile pentru servicii publice
generale sunt
adevărate:
a) în structura acestora acestora se regăsesc cheltuielile publice ale organelor puterii judecătoreşti
b) se particularizează prin faptul că, în cadrul lor, cheltuielile curente deţin o pondere neglijabilă,
ponderea cea
mai mare având-o cheltuielile de capital
c) au un caracter indivizibil
d) sunt acoperite in principal pe seama fondurilor cu destinatie speciala
29. Imprumuturile de stat (publice) :
a) se incadrează în categoria resurselor financiare extraordinare
b) se deosebesc de emisiunea (inflaţionistă) de monedă, ca resursă financiară publică, prin
caracterul temporar
al preluării resurselor băneşti la dispoziţia statului
c) se particularizează prin caracterul facultativ al transferului de valoare
d) sunt considerate ca fiind "impozite amânate"
30. Resursele financiare mobilizate prin emisiunea şi plasarea de certificate de depozit se
încadrează în
categoria:
a) resurselor fiscale
b) resurselor nefiscale
c) resurselor împrumutate pe termen mediu şi lung
d) resurselor de trezorerie
31. Caracterul obligatoriu al impozitelor, ca una din principalele trasaturi ale acestora,
presupune:
a) dreptul statului de a executa silit debitele restante din impozite
b) obligatia ca toţi cetăţenii care deţin sau realizează materie impozabila să plateasca impozite
c) lipsa consimtamantului cetatenilor la instituirea impozitelor
d) asigurarea unui venit minim neimpozabil pentru toti cetatenii
32. Principalele deosebiri intre conceptia clasica si cea moderna asupra impozitelor vizeaza:
a) marimea impozitelor
b) rolul impozitelor
c) functia de repartitie a impozitelor
d) functia de reglare a impozitelor
e) functia de control a impozitelor
33. Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a
impozitului
este:
a) suportator
b) platitor
c) destinatar
d) subiect
34. Certitudinea impunerii presupune:
a) corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale de plata ale
contribuabililor
b) cunoasterea precisa de catre contribuabili a obligatiilor privind impozitul datorat
c) cuantificarea exacta a impozitului de plata in sarcina contribuabilului
d) asigurarea echitatii fiscale
e) eliminarea arbitrariului in materie de impunere
35. Printre cerintele asigurarii echitatii fiscale, ca principiu aplicabil in impunere, se
regasesc:
a) corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale de plata ale
contribuabililor
b) asigurarea unui venit minim neimpozabil pentru fiecare individ (contribuabil)
c) diferentierea sarcinii fiscale suportate de contribuabili doar pe baza puterii contributive a
acestora, fara a tine
cont si de situatia sociala si familiala a acestora
d) asigurarea unui tratament egal pentru rezidentii si nerezidentii statului respectiv
36. Majorarea cotelor de impunere la impozitele directe poate avea ca efect:
a) atenuarea tendintei de supraincalzire a economiei
b) relansarea economiei aflata in faza de recesiune
c) diminuarea inflatiei
d) accelerarea inflatiei
37. In cazul impozitelor indirecte:
a) destinatarul impozitului nu coincide cu subiectul
b) subiectul impozitului difera de suportatorul acestuia
c) nu pot fi respectate principiile de politica financiara (fiscala) in impunere
d) nu poate fi aplicat (respectat) criteriul asigurarii unui venit minim neimpozabil
38. Care din urmatoarele afirmatii sunt false :
a) impozitele indirecte reclama cheltuieli modice de asezare si percepere
b) impozitele indirecte au caracter voalat
c) in sfera impozitelor directe nu se pot respecta cerintele de nediscriminare fiscala
d) in sfera impozitelor indirecte nu se pot respecta cerintele de echitate fiscala
39. Impunerea marfurilor (produselor) numai la o veriga din circuitul economic este
specifica:
a) taxei pe circulatie
b) taxei pe productie
c) taxei pe valoarea adaugata
d) impozitului cumulativ pe cifra de afaceri neta
40. Taxele speciale de consumatie:
a) au numai rol de ordine (interventionist)
b) se pot calcula numai ad-valorem
c) manifesta sensibilitate sporita la conjunctura economica
d) au caracter inflationist
41. In relatiile economice internationale, nivelul cel mai scazut al tarifului vamal este
specific:
a) taxelor vamale in conditiile clauzei natiunii celei mai favorizate, cu un nivel consolidat
b) taxelor vamale autonome
c) taxelor vamale antidumping
d) taxelor vamale preferentiale
42. In diferite acceptiuni, pietele financiare in sens restrans pot fi considerate ca fiind:
a) piete ale valorilor mobiliare
b) piete de capital
c) piete monetare
d) piete primare
e) piete secundare
43. Printre caracteristicile titlurilor derivate de valori ce se tranzactioneaza pe pietele
financiare se pot
mentiona:
a) acorda anumite drepturi partilor la contract asupra activelor la o scadenta viitoare
b) valoarea lor depinde de activul la care se raporteaza
c) se emit in vederea mobilizarii si majorarii capitalului propriu sau pentru atragerea unor resurse
cu titlu de
imprumut
d) valoarea lor nu depinde de raportul dinte cerere si oferta
44.Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societatile comerciale in vederea admiterii la
cotare
bursiera a titlurilor de valori mobiliare se pot enumera:
a) sa emita un numar de actiuni si sa fie constituita dintr-un numar de actionari variabil de la un
an la altul;
b) sa detina un capital de un anumit nivel;
c) sa obtina profit in cel putin ultimele doua exercitii anuale;
d) sa nu permita accesul public pentru o anumita pondere din actiuni;
45.Ca trasaturi specifice doar pietelor interdealeri (OTC) pot fi mentionate :
a) condiţiile de acces, respectiv capital, număr de acţiuni şi alte condiţii sunt mai puţin elastice
b) nu au localizare
c) tranzacţiile de vânzare sau cumpărare a titlurilor se negociază prin intermediul firmelor de
broker
d) preţurile titlurilor nu diferă de la o firmă la alta, deoarece nu se negociază în raporturile directe
ale firmelor
de dealer cu clienţii
46. In acceptiune limitativa (restransa) conceptul de politica financiara a statului semnifica:
a) politica finantelor publice
b) politica fiscala
c) fenomenele care dau nastere unei sarcini publice la baza careia se afla factorul financiar
d) ansamblul optiunilor privind metodele, mijloacele si institutiile cu caracter financiar antrenate
de procurarea,
alocarea si utilizarea resurselor banesti, la diferite nivele de organizare, inclusiv influentarea
activitatii
economico-sociale in sensul dorit
47. Optiunile privind emisiunea de moneda pentru finantarea deficitului bugetar reprezinta
coordonate
specifice:
a) politicii finantelor publice
b) politicii bugetare
c) politicii financiar-monetare a autoritatilor publice
d) politicii monetare
48. Strategia financiara se defineste prin:
a) decizii financiare pe termen mediu sau lung
b) decizii financiare pe termen scurt
c) decizii financiare referitoare la operatiunile banesti curente
d) decizii financiare referitoare la obiective majore
49. La care din urmatoarele variante ale politicii (financiare) de dividend (la nivelul
intreprinderii)
marimea dividendelor de repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea
dividendelor repartizate
in exercitiul anterior:
a) politica de stabilizare
b) politica de participare directa
c) politica reziduala
d) politica oportunista
50. Politica financiara a firmei are ca obiectiv final, sintetic :
a) maximizarea efectelor obtenabile la o marime data a resurselor ce pot fi utilizate
b) cresterea valorii intreprinderii
c) cresterea dividendelor distribuite actionarilor
d) cresterea rentabilitatii financiare
Grile examen FI
1. Efectul de levier financiar sporeste cand :
A. Sporeste marimea capitalului propriu
B. Costul capitalului imprumutat scade
C. Costul capitalului imprumutat creste
D. Rata rentabilitatii economice creste
2. Capitalul unei firme este definit ca:
A. Totalitatea activelor folosite in procese aducatoare de profit
B. Expresia baneasca a activelor investite de o firma in activitatile desfasurate de aceasta
C. Suma dintre capitalul fix si capitalul circulant al unei firme
D. Totalitatea sumelor depuse in banci si a imprumuturilor contractate de firma
3. Sporirea capitalului permanent se poate realiza prin:
A. Emisiuni de obligatiuni si/sau actiuni

B. Contractarea de imprumuturi pe termen scurt
C. Contractarea de credite pe termen mediu si/sau lung
D. Autofinantare
4. Capacitatea de autofinantare presupune:
A. Mobilizarea amortizarii si a profitului net
B. Marja bruta a autofinantarii

C. Un continut similar cu cel de cashflow
D. Mobilizarea amortizarii si a profitului ramas dupa plata dividentelor
5. Factorii care influenteaza marimea profitului sunt :
A. Costul de productie care influenteaza direct proportional profitul
B. Pretul de vanzare care influenteaza direct proportional profitul

C. Pretul de vanzare care influenteaza invers proportional profitul
D. Costul de productie care influenteaza invers proportional profitul
6. Cashflow ul exprima:
A. Suma dintre amortizarea mijloacelor fixe si profitul firmei
B. Marimea autofinantarii
C. Capacitatea de autofinantare a firmei
D. Diferenta dintre incasarile perioadei platite curente
7. Ratele ca intrumente ale analizaei financiare cuprind:
A. Rate ale echilibrului financiar
B. Rate de gestiune
C. Rate de structura
D. Rate de rentabilitate
8. Din punct de vedere al naturii lor , investitiile se impart
A. Investitii materiale
B. Investitii imateriale
C. Investitii de baza
D. Investitii colaterale
9. Din punct de vedere al legaturii cu obiectul principal, investitiile se compun in:

A. Investitii brute
B. Investitii de baza
C. Investitii conexe
D. Investitii colaterale
10. Consolidarea datoriilor firmei
A. Ofera resurse financiare suplimentare acesteia

B. Nu are niciun efect asupra structurii capitalului firmei
C. Sporeste capitalul social
D. Creste capitalul propriu
11. Metodele aportului in bani si a emisiunii de noi actiuni au ca efect:
A. Modificarea structurii financiare

B. Cresterea lichiditatilor firmei
C. Majorarea creantelor firmei
D. Sporirea fondului de rulment
12. Viteza de rotatie depinde in principal de :
A. Structura activelor circulante

B. Marimea fondului de rulment
C. Costul capitalului si cifra de afaceri
D. Marimea capitalului circulant si de cifra de afaceri
13. Elementele folosite in calcularea amortizarii mijloacelor fixe sunt:
A. Durata normala de functionare
B. Valoarea de amortizare
C. Amortizarea liniara
D. Norma de amortizare
14. Viteza de rotatie face parte din :
A. Ratele de rentabilitate
B. Ratele de gestiune
C. Ratele de structura
D. Ratele de echilibru financiar

15. Afacerea este organizata in urmatoarele forme :
A. Companie
B. Societate comerciala
C. Parteneriat
D. Corporatie
16. Obiectivul trezoreriei firmei este:

A. Asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt cu cele mai mici costuri ale capitalurilor
B. Efectuarea celor mai eficiente plasamente cu excedentul de trezorerie
C. Asigurarea onorarii obligatiilor de plata in orice conditii
D. Planificarea echilibrului financiar al firmei
17. Fluxurile sunt:

A. Banesti si reale
B. Cantitati de bunuri si servicii transferate intre intreprinderi
C. Bunuri si valori care circula intre sectile firmei
D. Amanete si independente
18. Valoarea actualizata neta:

A. Se obtine prin capitalizarea fluxurilor viitoare de trezorerie cu o rata egala cu rata internea
de renatbilitate
B. Se determina ca diferenta dintre fluxurile marginale de trezorerie si suma investitiei
C. Reflecta proiectul cel mai rentabil la rate egale de actualizare
D. Se determina ca diferenta dintre suma fluxurilor viitoare de trezorerie actualizate si

valoarea investitiei prezente
19. Solvabilitatea se exprima ca fiind:
A. Raportul dintre activul total si pasivul total
B. Capacitatea firmei de a acoperi obligatiile din resursele de care dispune

C. Capitalul propriu si capitalul imprumutat
D. Raportul dintre activul net si pasivul total
20. Care afirmatii sunt adevarate :
A. Actualizarea permita determinarea valorii prezente a unei sume capitalizata in viitor
B. Capitalizarea este tehnica ce permite calcularea marimii viitoare a unei sume plasate acum
C. Actualizarea permite determinarea valorii viitoare a unei sume plasate in present
D. Capitalizarea permite calcularea nevilului present a unei sume plasate in viitor
21. Activele circulante la firmele de constructii montaj cuprind:
A. Materiale de baza prefabricate se detalii de montat
B. Productia neterminata
C. Obiecte de inventar
D. Produse finite
22. Activele imobilizate include:
A. Stocuri si creante
B. Imobilizari financiare corporale si necorporale
C. Mijloace fixe si terenuri
D. Obligatiuni emise de firme pentru finantarea investitiilor pe termen lung
23. Ratele de gestiune sunt :

A. Ratele de solvabilitate
B. Durata in zile a unei rotatii
C. Numarul de rotatii
D. Ratele capacitatii de plata
24. Soldurile intermediare de gestiune sunt :

A. Productia exercitiului ,excedentul exploatarii profitul inainte de impozitare profitul current
profitul net
B. Valoarea adaugata excedentul exploatarii profitul brut profitul current profitul net
C. Profitul financiar profitul exceptional profitul current profitul net
D. Valoarea adaugata excedentul brut al exploatarii profitul de exploatare profitul current

profitul net
25. Capitalul circulant este definit ca :

A. Totalitatea stocurilor si a mijloacelor banesti
B. Totalitatea activelor circulante angajate in productie

C. Expresia baneasca a activelor firmei cu o valoare mai mica de 2500 lei si o durata de
functionare mai mica de un an
D. Expresia baneasca a activelor circulante utilizate de firma in activitati economice
26. Investitiile executate in antrepriza:
A. Se mai numesc si investitii in regie proprie
B. Se refera la lucrarile executate direct de beneficiar cu fonduri proprii
C. Au in vedere lucrarile realizate de firme specializate
D. Fac parte din categoria investitiilor imateriale

27. Valoarea de amortizare poate fi:
A. Valoarea de inlocuire
B. Valoarea de intrare
C. Valoarea actualizata
D. Valoarea de reproductie
28. Active circulante la firme din domeniul comertului cuprind:
A. Combustibil si produse finite
B. Materii prime si material
C. Marfuri si ambalaje
D. Mijloace de transport a marfurilor
29. Plasamentele de trezorerie pot fi:

A. Negociabile, precum certificatele de depozit bilete de trezorerie bonuri de tezaur
B. Monetare negociabile precum depozite la termen bonuri de casa
C. Achizitii de mijloace fixe
D. Financiare precum actiuni obligatiuni
30. Activele circulante se compun din
A. Valori de amortizare
B. Valori realizabile pe termen scurt
C. Valori de exploatare
D. Disponibilitatile banesti ale firmei
31. Capitalul social al firmei:
A. Este egal cu suma tuturor actiunilor emise de firma la valoarea lor nominala
B. Este inclus in capitalul permanent
C. Include rezervele si provizioanele

D. Include capitalul propriu
32. Fondul de rulment:
A. Se calculeaza ca diferenta intre capitalul permanent si activele imobilizate
B. Se gaseste reflectat in pasivul bilantului
C. Reprezinta resursa permanenta pentru finantarea exploatarii
D. Mai este denumit si capitalul de lucru

33. Good-will-ul:
A. Mai este numit si fond de comert
B. Se refera la reputatia firmei vadul commercial
C. Este un active imobilizat necorporal
D. Este constituit din active din sfera comerciala precum depozitele magazine mijloace de
transport
34. In cazul unui deficit de trezorerie:
A. Se contracteaza imediat un credit bancar
B. Se incearca apoi amanarea amiabila a unor datorii scadente
C. Imprumutul bancar se contracteaza abia dupa eventuala micsorare a creditului commercial

client si eventuala majorare a creditului comercial furnizori
D. Se incearca la inceput recuperarea mai rapida a unor creante
35. Fluxurile sunt:
A. Schimburi ale firmei cu mediul
B. Banesti si/sau reale
C. Dependente si/sau autonome
D. Imediate si /sau decalate
36. Fondul de rulment este nul daca:
A. Active imobilizate sunt egale cu capitalul permanent
B. Necesarul de fond de rulment este egal cu creditele pe termen scurt
C. Activele circulante sunt egale cu activele imobilizate
37. Manifestarea riscurilor presupune in principal urmatoarele riscuri :
A. Riscul de schimb
B. Riscul financiar
C. Riscul de dobanda
D. riscul de credit
38. Ciclul financiar este reprezentat de :

A. Totalitatea transformarilor din intervalul initial de bani si pana la revenirea capitalului la
forma baneasca
B. Investitii
C. Exploatare
D. Sub care se prezinta capitalul intr-o activitate economica
39. Nevoia de fond de rulment reflecta:
A. Marimea pe care trebuie sa o aiba fondul de rulment

B. Totalul activelor care ar trebui detinute de firma
C. Capitalul de lucru al firmei
D. Necesarul de finantare al exploatarii
40. Rata interna de rentabilitate este :
A. Rata la care un proiect de investitii este ales in mod obligatoriu
B. Rata obtinuta cu ajutorul tehnicii de capitalizare

C. Rata care arata cea mai mare rentabilitate a unui proiect de investitii
D. Rata de actualizare la care venitul net actualizat este zero
41. Nevoia de fond de rulment se calculeaza in functie e urmatorii factori:
A. Creditele comerciale tip client
B. Marimea stocurilor
C. Creditele comerciale de tip furnizori
D. Marimea fondului de rulment
42. Lichiditatea se exprima
A. Cu ajutorul indicatorului lichiditate imediata
B. Cu ajutorul indicatorului lichiditate generala

C. Ca fiind capacitatea activelor firmei de a se transforma in lichiditati la data exigibilitatii
datoriilor
D. Cu ajutorul testului acid
43. Functiile profitului:
A. Resursa de autofinantare
B. Indicator al capacitatii de plata

C. Instrument de control
D. Resursa a bugetului statului
44. Efectul de levier financiar exprima relatia dintre :
A. Rentabilitate economica si rata dobanzii
B. Rentabilitate economica si eficienta unui credit bancar
C. Rentabilitate financiara si structura financiara a firmei
D. Rentabilitate economica si cea financiara

45. Amortizarea poate fi privita :
A. Ca o resursa financiara
B. Ca o cheltuiala
C. Ca un process
D. Ca o metoda de reflectare a uzurii
46. Previzionarea echilibrului financiar al unei firme presupune ca documente:

A. Bugetul de trezorerie
B. Bugetul de venit si cheltuieli
C. Planul zilnic de incasari si plati
D. Bilantul contabil
47. Rolul amortizarii este
A. Sa respecte prevederile legii de calcul a amortizarii mijloacelor fixe
B. Sa reflecte uzura mijloacelor fixe
C. Sa aprecieze deprecierea valorii mijloacelor fixe
D. Sa asigure resursele de finantare reproductiei mijloacelor fixe
48. Incorporarea de reserve:
A. Aduce capitaluri suplimentare
B. Nu aduce capitaluri suplimentare firmei
C. Este aplicata prin emisiunea de actiuni eferente gratuit vechilor actionari

D. Presupune vanzarea de actiuni la un pret mai mare ca cel al pietei
49. Activele circulante se refera la :
A. Stocuri si materii prime produse finite creante
B. Mijloace de transport
C. Credite de trezorerie
D. Marfuri amabalaje combustibil piese de schimb

50. Avantajele afacerii proprietate individuala sunt:
A. Isi constituie cu usurinta capitalurile
B. Nu presupune stabilirea unui statut
C. Platesc impozite pe veniturile individuale
D. Transferal de proprietate se face usor

Lichiditate,exigibilitate,cum influenteaza capitalu,cap
social,permanent,elem tabelului de amortisment,analiza
swot a regiunii
s-v,credite pe termen scurt,
Grile propuse Finantele Intreprinderii
1. Rolul operaţional al funcţiei financiare a întreprinderii constă în:

a) participarea la prelucrarea şi difuzarea informaţiilor necesare gestiunii
întreprinderii;
b) acordarea de asistenţă de specialitate celorlalte funcţii ale întreprinderii;
c) luarea unor decizii, în special de colectare a capitalurilor, fără de
care întreprinderea nu se poate constitui şi funcţiona;
d) integrarea într-un tot a constrângerilor externe, sociale, economice,
financiare şi politice;
e) b+c.
2. Rolul politic al funcţiei financiare vizează:

a) încasarea creanţelor asupra clienţilor şi plata furnizorilor;
b) negocierea creditelor bancare;
c) participarea la prelucrarea şi difuzarea informaţiilor necesare gestiunii
întreprinderii;
d) integrarea într-un tot a constrângerilor externe, sociale,
economice, financiare şi politice care influenţează întreprinderea;
e) realizarea operaţiilor de împrumut.
3. Fluxurile pot fi:

a) reale sau fizice;
b) autonome;
c) financiare;
d) b+c;
e) a+c.
4. Principalele cicluri financiare ale întreprinderii sunt:

a) ciclul de investiţii;
b) ciclul de exploatare;
c) ciclul de finantare;
d) a+b+c;
e) a+b.
5. Deciziile financiare care pot fi luate de conducerea întreprinderii pot fi:

a) decizia de investire sau dezinvestire;
b) decizia de finanţare;
c) decizia de repartizare a profitului;
d) a+b;
e) a+c.
6. La ce se referă decizia de investire?

a) la structura financiară a întreprinderii;
b) la modul de constituire a resurselor;
c) la constituirea şi gestionarea portofoliului de active;
d) la repartizarea profitului pentru investiţii sau distribuirea acestuia sub formă
de dividende către acţionari;
e) a+b.
7. La ce se referă decizia de finantare?

a) la structura financiară a întreprinderii;
b) la modul de constituire a resurselor;
c) la constituirea şi gestionarea portofoliului de active;
e) a+b.
8. Participantii la operatiile financiare sunt:

a) conducatorii unitatii, salariatii, actionarii, creditorii, statul;
b) investitorii, salariatii, actionarii, creditorii, debitorii.
c) agentii economici, actionarii, salariatii, investitorii, bancile.
d) concurenta, statul, salariatii, actionarii, conducatorii unitatii;
e) clientii, conducatorii unitatii, salariatii, statul, debitorii.
9. Ciclul de investire are drept scop:

a) participarea la prelucrarea şi difuzarea informaţiilor necesare gestiunii
întreprinderii;
b) acordarea de asistenţă de specialitate celorlalte cicluri ale întreprinderii;
c) la repartizarea profitului pentru investiţii sau distribuirea acestuia sub formă
d) crearea capitalului tehnic necesar realizarii producţiei în cadrul ciclului de exploatare;
e) a+c.
10. Ciclul de exploatare are drept scop:

a) producerea de bunuri şi servicii destinate vânzării.
b) participarea la prelucrarea şi difuzarea informaţiilor necesare gestiunii
întreprinderii;
c) acordarea de asistenţă de specialitate celorlalte cicluri ale întreprinderii;
e) b+c.
11. Ciclul de finantare cuprinde:

a) detinatorii de titluri de proprietate asupra intreprinderii;
b) profitul pentru investiţii prin distribuirea acestuia sub formă de dividende
către acţionari;
c) informatiile prelucrate si difuzate necesare gestiunii intreprinderii;
d) structura financiară a întreprinderii;
e) operaţiunile prin care se primesc şi se acorda împrumuturi precum şi achiziţiile de titluri
de plasament şi de cedare a creanţelor.
12. În cadrul construcţiei bilanţului financiar, elementele de activ sunt

structurate astfel:
a) în funcţie de descreşterea gradului de lichiditate, începând cu partea de sus
a activului bilanţier;
b) în funcţie de creşterea gradului de lichiditate, începând cu partea
de sus a activului bilanţier;
c) începând cu elementele cele mai puţin lichide, respectiv imobilizările şi
continuând cu active circulante, care au un grad de lichiditate mult mai mare;
d) a+b;
e) b+c.
13. În cadrul construcţiei bilanţului financiar, elementele de pasiv sunt

structurate, astfel:
a) după gradul crescător de exigibilitate;
b) după gradul descrescător al exigibilităţii;
c) începând cu capitalurile cele mai puţin exigibile sau neexigibile şi continuând
cu
cele mai exigibile;
d) a+c;
e) b+c.
14. Recunoaşteţi care din următoarele elemente se regăsesc în activul

bilanţului financiar:
a) mijloacele cu durata de exploatare mai mare de un an;
b) resursele de trezorerie;
c) mijloacele cu durata de exploatare mai mică de un an;
d) resursele cu scadenţa mai mare de un an;
e) a+c.
15. Recunoaşteţi care din următoarele elemente se regăsesc în pasivul

bilanţului financiar:
a) resursele cu scadenţa mai mică de un an;
b) mijloacele de trezorerie;
c) resursele cu scadenţa mai mare de un an;
d) a+c;
e) a+b+c.
16. Resursele cu scadenţa mai mare de un an se determină pornind de la

capitalurile proprii la care se aplică următoarele corecţii:
a) se adună provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, datoriile ce trebuie plătite
într-o perioadă mai mare de un an şi veniturile în avans;
b) se adună toate activele fictive;
c) se scad toate activele fictive;
d) a+b;
e) a+c.
17. Mijloacele stabile din cadrul bilantului functional se determina prin formula:
a) active imobilizate la valoarea bruta + cheltuielile in avans;
b) active imobilizate la valoarea bruta + amortizari si provizioane + cheltuieli in
avans;
c) active imobilizate – ch constituire – ch cercetare-dezvoltare + active
circulante > 1 an;
d) stocuri + creante + imobilizari financiare < 1 an
e) active imobilizate + ch constituire + ch cercetare-dezvoltare + active
circulante > 1 an
18. Resursele durabile din cadrul bilantului functional se determina prin

formula:
a) capitaluri proprii + dat > 1 an – ch constituire – ch cercetare-dezvoltare – ch
avans + venituri in avans;
b) capitaluri proprii + amortizari si provizioane + dat > 1 an + venituri
in avans
c) capitaluri proprii – ch constituire – ch cercetare-dezvoltare – ch avans +
venituri in avans;
d) capitaluri proprii – ch avans + venituri in avans;
e) capitaluri proprii + dat > 1 an + venituri in avans;
19. Activele circulante de exploatare din cadrul bilantului functional se

determina prin formula:
a) stocul de materii prime + stocul de produse finite;
b) stocul de materii prime + stocul de produse finite + materiale consumabile;
c) creante diverse;
d) stocul de materii prime + stocul de produse finite + productia in curs de
executie;
e) stocul de materii prime + stocul de produse finite + creante.
20. Mijloacele de trezorerie din cadrul bilantului financiar se determina prin:

a) casa in lei;
b) creante + casa in lei;
c) creante + conturi la banci;
d) casa in lei + conturi la banci;
e) a+c.
21. Fondul de rulment financiar se determină astfel:

a) FRF = (Res > 1 an) - (Mijl > 1an);
b) FRF = (Mijl < 1 an) - [(Res < 1an) – CBTS];
c) FRF = [(Mijl < 1 an) + MT] - (Res < 1an);
d) a+b;
e) a+c.
22. Activul bilanţului financiar cuprinde:

a) resurse durabile, pasive de exploatare, pasive în afara exploatării şi pasive
de
trezorerie;
b) mijloace stabile, active circulante de exploatare, active circulante în afara
exploatării şi active de trezorerie;
c) resurse cu scadenţa mai mare şi mai mică de un an;
d) mijloace cu durata de exploatare mai mare de un an, mijloace cu
durata de
exploatare mai mică de un an şi mijloace de trezorerie;
e) a+c.
23. Trezoreria netă reprezintă diferenţa dintre:

a) necesarul de fond de rulment şi fondul de rulment;
b) activele de trezorerie şi creditele bancare pe termen scurt;
c) fondul de rulment împrumutat şi necesarul de fond de rulment;
d) mijloacele de trezorerie şi pasivele de exploatare;
e) fondul de rulment şi mijloacele de trezorerie.
24. Care din elementele de mai jos se regăsesc în structura activului bilanţului
funcţional?
a) activele circulante de exploatare;
b) mijloacele cu durata de exploatare mai mare de un an;
c) activele de trezorerie;
d) a+c;
e) b+c.
25. Fondul de rulment funcţional sau fondul de rulment net global (FRNG) se
poate determina ca diferenţă între:
a) mijloacele de trezorerie şi pasivele de trezorerie ;
b) resursele durabile şi mijloacele stabile;
c) mijloacele ciclice inclusiv cele de trezorerie şi resursele ciclice inclusiv cele
de
trezorerie;
d) a+b;
e) b+c.
26. Nevoia de fond de rulment reprezintă:

a) suma dintre necesarul de fond de rulment al exploatării şi necesarul
de fond de
rulment în afara exploatării;
b) diferenţa dintre activele circulante de exploatare şi pasivele de exploatare;
c) suma dintre activele circulante de exploatare şi activele circulante în afara
exploatării;
d) suma dintre pasivele de exploatare şi pasivele în afara exploatării;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus
GRILE - - FINANTELE INTREPRINDERII
1. Deciziile de finantare:
a) privesc constituirea portofoliului de active
b) privesc gestionarea portofoliului de active
c) determina structura financiara
d) au ca scop cresterea bogatiei proprietarilor intreprinderii
2. Remunerarea actionarilor este data de:

a) dividendele si evolutia valorii titlurilor financiare
b) evolutia mediului economic
c) alegerea structurii de finantare
d) politica de dividend
3. Ce reprezinta exigibilitatea?
a) insusirea activelor de a deveni scadente la un anumit termen
b) insusirea pasivelor de a deveni scadente la un anumit termen
c) aptitudinea unui activ de a se transforma in moneda fara termen si fara pierdere de valoare
d) aptitudinea unui pasiv de a se transforma in moneda fara termen si fara pierdere de valoare
4. Bilantul financiar permite:

a) o analiza externa a situatiei financiare a intreprinderii, realizata din perspectiva incetarii
activitatii
b) o analiza interna, realizata din perspectiva continuitatii activitatii intreprinderii
c) o analiza externa a situatiei financiare a intreprinderii realizata din perspectiva continuitatii
activitatii
d) a) + b)
5. Bilantul functional:
a) are scopul de a caracteriza echilibrul financiar al intreprinderii
b) este util pentru evidentierea relatiilor dintre resursele disponibile si nevoile de finantare ale
unitatii
c) se bazeaza pe criteriul lichiditatii crescatoare a activelor si a exigibilitatii crescatoare a
pasivelor
d) regrupeaza posturile de bilant pe marile functiuni ale intreprinderii
6. FRF se poate determina astfel:

a) Mijloace cu durata de exploatare mai mica de 1 an – Resurse cu scadenta pana intr-un
an( fara CBC)
b) Resurse cu scadenta peste 1 an – Mijloace cu durata de exploatare mai mare de 1 an
c) b) + d)
d) (Mijloace cu durata de exploatare mai mica de 1 an + Trezorerie(mijloace)) – (Resurse cu
scadenta pana intr-un an inclusiv CBC)
7. Cifra de afaceri:
a) conditioneaza marimea profitului si rata rentabilitatii
b) determina adaosul comercial
c) masoara gradul de integrare economica al intreprinderii
d) a) + b)
8. CAF :
a) este un sold rezidual de flux
b) este diferenta intre fluxurile de intrare si cele de iesire generate de operatiunile curente de
gestiune
c) a) + b) + d)
d) reflecta resursele financiare degajate de activitatea curenta dupa deducerea tuturor
cheltuielilor
9. Autofinantarea ( AF):
a) este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operatiunilor de gestiune si de unele
operatiuni extraordinare
b) constituie ansamblul de resurse interne generate de activitate, care raman la dispozitia
intreprinderii dupa remunerarea aportorilor de capitaluri externe
c) este un flux de trezorerie efectiva care cuprinde inexactitati, este eterogena deoarece include
mai multe tipuri de resurse
d) constituie principala resursa durabila care masoara capacitatea intreprinderii de a finanta
10. Rezultatul din exploatare:

a) masoara performanta industriala si comerciala a intreprinderii, este independent de politica
financiara si fiscala si tine cont de amortizare si provizioane
b) este rezultatul realizat din activitatea curenta a intreprinderii, care permite sa se masoare
capacitatea de a genera si de a conserva fonduri
c) provine din activitatea neobisnuita a intreprinderii, nefiind legat de activitatea curenta
d) se obtine prin insumarea rezultatului curent cu rezultatul extrordinar
Grile propuse:
1. Cifra de afaceri:
a) exprima volumul afacerilor realizate cu tertii in urma activitatii curente ale intreprinderii
b) e formata din Vanzarile de marfuri si Productia vanduta
c) cuprinde Vanzarile de marfuri din care se scad Costul marfurilor
d) a+ b
2. Productia stocata cuprinde:

a) produsele vandute si serviciile prestate la prêt de facturare fara taxe
b) veniturile din productia de imobilizari necorporale si corporale
c) productia realizata de intreprindere pentru scopuri proprii si capitalizata, fata a fi
destinata pietei
d)variatia stocurilor finale de produse finite, semifabricate, productie in curs de executie,
marfuri, materii prime si materiale consumabile, obiecte de inventar la finele perioadei fata
de stocurile initiale de la inceputul perioadei
3. Calculul Valorii Adaugate se realizeaza prin 2 metode:

a) metoda obiectiva si subiectiva
b) metoda sintetica si analitica
c) metoda substractiva si aditiva
d) b + c
4. Rezultatul din exploatare este rezultatul:

a) realizat din activitatea curenta a intreprinderii, care permite sa masoare capacitatea de a
genera si de a conserva fonduri
b) masurarii performantei industriale si comerciale a intreprinderii, este independent de
politica financiara si fiscalasi tine cont de amortizare si provizioane
c) care provine din activitatea financiara, cuprinde elemente de fluxuri financiare si elemente
care corespund riscurilor atasate
5. CAF- capacitatea de autofinantare se determina prin 2 metode:

a) metoda aditiva si analitica
b) metoda aditiva si deductiva
c) metoda fluxurilor si deductiva
d) metoda fluxurilor si inductive
6. AF- autofinantarea se calculeaza cu ajutorul formulei:

a) AF= Rezultatul net+Ajustati de valoare privind imb. corp. si necorporale+ Ajustari de
valoare privind activele circulante + Ajustari privind provizioanele – dividende distribuite
b) AF= Rezultatul net+Ajustati de valoare privind imb. corp. si necorporale+ Ajustari de
valoare privind activele circulante– dividende distribuite
c) AF= Rezultatul net+Ajustati de valoare privind imb. corp. si necorporale+ Ajustari de
valoare privind activele circulante + Ajustari privind provizioanele
d) AF= EBE +alte venituri din exploatare – alte ch. din expl.(doar ch. cu despagubiri, donatii,
active cedate) + Venituri fin. – ch. fin. + Venituri extraordinare – ch. extraordinare- impozitul
pe profit
7. Ratele de rentabilitate economica masoara:

a) eficacitatea intreprinderii in activitatea comerciala, prin profitabilitatea acesteia cu
exploatarea si activitatea globala
b) capacitatea activului economic de a degaja un surplus si de a asigura remunerarea
aporturilor de fonduri (actionari ai creditori)
c) capacitatea capitalurilor proprii de a crea un surplus, dupa remunerarea capitalurilor
imprumutate, care va permite remunerarea capitalurilor actionarilor
d) nici un raspuns nu e correct
8. Riscul de faliment total sau global are 2 componente, si anume:

a) riscul de exploatare si riscul financiar
b) riscul de exploatare si riscul economic
c) riscul financiar si riscul de capital
d) nici un raspuns nu e correct
9. Factoringul reprezinta:
a) o forma de inchiriere cu posibilitatea de cumparare a bunului respectiv
b) o operatiune de incasare a creantei rezultate dintr-un effect de comert inainte de scadenta
c) operatiunea de recuperare a unei creante
d) nici un raspuns
10. Scontarea reprezinta:

a) o forma de inchiriere cu posibilitatea de achitare a bunului respectiv
b) operatiunea de incasare a unei creante rezultate dintr-un effect de comert inainte de
scadenta
d) nici un raspuns
11. Leasingul reprezinta:

a) o forma de inchiriere cu posibilitatea de cumparare a bunului respectiv
b) operatiunea de incasare a unei creante rezultate dintr-un effect de comert inainte de
scadenta
d) nici un raspuns
12. Obligatiunile paritare se produc atunci cand

a) pretul de rambursare este egal cu valoarea nominala
b) pretul de rambursare este mai mare decat valoarea nominala
c) pretul de rambursare este mai mic decat valoarea nominala
d) nici un raspuns nu e valid
13. Obligatiunile indexate sunt:

a) cele in care detinatorii primesc o dobanda indexata datorita variatiilor de pret,
rambursarea putand de asemenea sa fie indexata
b) cele in care detinatorii lor pot opta dupa o anumita perioada stabilita prin contractul de
emisiune al obligatiunilor la schimbarea obligatiunilor in actiuni la societatea emitenta
c) cele care au dobanda fixa, pretul de rambursare fiind nominal
d) pretul de rambursare este superior valorii nominale sau pretului de emisiune
14. Obligatiunile cu prima de rambursare sunt:
a) cele in care pretul de rambursare este superior valorii nominale sau pretului de emisiune
b) cele in care detinatorii lor pot opta dupa o anumita perioada stabilita prin contractul de
emisiune al obligatiunilor la schimbarea obligatiunilor in actiuni la societatea emitenta
c) pretul de rambursare este egal cu valoarea nominala
d) pretul de rambursare este mai mic decat valoarea nominala
FINANTELE INTREPRINDERII GRILE
1.Cum pot fi definite finantele intreprinderii:
a) ca ramura a stiintei economice care studiaza ansamblul relatiilor economice banesti

prin care se constituie si se utilizeaza capitalul intreprinderii in vederea obtinerii si
repartizarii rezultatului final, respectiv al profitului intreprinderii;
b) ca ramura a stiintei economice care studiaza ansamblul relatiilor economice banesti

prin care se constituie si se utilizeaza capitalul intreprinderii in vederea obtinerii si
repartizarii rezultatului initial, respectiv al profitului intreprinderii;
c) ca ramura a stiintei economice care studiaza ansamblul relatiilor economice banesti

prin care se constituie si se utilizeaza capitalul propriu al intreprinderii in vederea
obtinerii si repartizarii rezultatului final, respectiv al profitului intreprinderii.
R: a
2. Ce reprezinta finantele intreprinderii:
a) veriga secundara a sistemului financiar;
b) veriga primara a sistemului financiar;
c) veriga primara a sistemului bancar.
R: b
3. Finantele publice vizeaza:
a) aspectul mezo si macroeconomic;
b) aspectul mezo si microeconomic;
c) aspectul microeconomic.
R: a
4.De cine este legata constituirea capitalului?.

a) de infiintarea si diminuarea activitatii intreprinderii;
b) de infiintarea si finalizarea activitatii intreprinderii;
c) de infiintarea si inceperea activitatii intreprinderii.
R: c
5. Scopul final al activitatii intreprinderii este:
a) integrarea tuturor proceselor de fabricatie ;

b) maximizarea valorii intreprinderii;
c) scaderea numarului de personal.
R: b
6. Ansamblul fluxurilor realizate de intreprindere sunt grupate pe :
A) ciclul de interventii ;
B) ciclul operatiunilor de exploatare;
C) ciclul operatiunilor financiare;
D) ciclul operatiunilor nefinanciare.
a) A+B+C+D
b) A+B+C
c) C+D
R: b
7. Intreprinderea realizeaza legaturi pentru indeplinirea obiectivului sau de activitate, cu :
A) piata factorilor de productie;
B) piata consumatorilor ;
C) piata capitalurilor;
D) statul, ca autoritate publica.
a) A+B
b) A+B+C+D
c) D
R: b
8. Sistemul de metode, ce determina realizarea obiectivului de baza a functiei financiare a

intreprinderii este:
a) sistem de organizare a personalului ;
b) sistem de operatiuni financiar – contabile;
c) sistem de metode de gestiune financiare.
R: c
9. Cele mai importante ramuri din cadrul finantelor sunt:
A) finantele publice;
B) finantele locale;
C) finantele private;
D) asigurarile.
a) A+C
b) B+D
c) A+B+C+D
R: a
10. Functia de cercetare – dezvoltare vizeaza:
a) transformarea stocurilor de valori materiale in produs finit;

b) innoirea tehnologica si a gamei de produse si servicii;
c) dezvoltarea intreprinderii.
R: b
11. Autonomia functionala a intreprinderii inseamna:
a) libertate in modul de procurare si gestiune a capitalului total;
b) obtinerea maximului de rezultate;
c) angajarea personalului in functia de competente;
R: a
12. Gestiunea financiara cuprinde :
A) deciziile financiare;
B) operatiunile financiare;
C) eficienta;
D) cadrul organizatoric al activitatii financiare.
a) A+B+C
b) A+B+D
c) A+B
R: b
13. A gestiona inseamna:
a) a lua hotarari;
b) a conduce;
c) a eficientiza
R: b
14. Deciziile financiare dupa orizontul de timp, pot fi :
A) decizii strategice;
B) decizii tactice;
C) decizii intarziate;
D) decizii de finantare;
a) A+B+C+D
b) A+B
c) C
R: b
15. Deciziile financiare tactice sunt:
a) decizii de strategie;
b) decizii de corectie ;
c) decizii de finantare;
R: b
16. Deciziile financiare strategice vizeaza un orizont cat mai:
a) apropiat;
b) indepartat;
c) mic.
R: b
17. Decizia de finantare inglobeaza ca decizie:

A) alegerea structurii de finantare ;
B) politica de dividend;
C) alegerea intre finantarea interna si cea externa;
D) alegerea de investitie pe cele 3 forme de active mobilizate .
a) A+D
b) A+B+C
c) D
R: b
18. Capitalul social este sursa de capital cu exigibilitatea:
a) cea mai indepartata;
b) cea mai scazuta;
c) cea mai diversificata.
R: a
19. Capitalul intreprinderii dupa natura lui se imparte in:
A) capital real;
B) capital social;
C) capital propriu;
D) capital fictiv sau financiar.
a) A + B
b) B + C
c) A + D
R: c
20. In intreprindere rezervele create pot fi:

A) legale;
B) nelegale;
C) statutare;
D) alte rezerve.
a) A+B
b) A+C+D
c) A+B+D
R: b
21. Incorporarea de rezerve sau profituri nerepartizate este o modalitate de scadere a

capitalului social:
a) care afecteaza structura financiara;
b) care nu afecteaza structura financiara;
c) nici o varianta.
R: c
22. Cresterea capitalurilor proprii ca urmare a tendintei de dezvoltare a int 555g64f

reprinderii se realizeaza prin:
a) fie prin sporirea capitalului social, fie pe calea autofinantarii;
b) fie prin scaderea capitalului social, fie pe calea autofinantarii ;
c) fie prin sporirea capitalului social, fie pe calea finantarii.
R: a
23. Forma cea mai raspandita de constituire a capitalului social este:
a) emisiunea de actiuni;
b) emisiunea de obligatiuni;
c) aportul in natura.
R: a
24. Activele imobilizate reprezinta plasamente de capital pe termen scurt, concretizate in

:
a) imobilizari necorporale, corporale si financiare;
b) imobilizari necorporale;
c) imobilizari necorporale, corporale.
R: a
25. Prima si cea mai importanta componenta a capitalurilor proprii o reprezinta:
a) capitalul permanent;
b) capitalul social;
c) capitalul total.
R: b
26. Activele circulante reprezinta plasamente de capital:
a) pe termen lung;
b) pe termen nedefinit;
c) pe termen scurt, mai mic de un an.
R: c
27. Capitalul total al intreprinderii se materializeaza dupa modul de folosinta in:
a) profit;
b) active imobilizate si active circulante;
c) stocuri si creante.
R: b
28. Prin insumarea capitalului social cu grupa rezervelor, rezultate, fonduri proprii se
formeaza:
a) capitalurile proprii;
b) capitalul total;
c) capitalurile permanente.
R: a
29. Consolidarea datoriilor intreprinderii presupune:
a) transformarea datoriilor pe TS in datorii pe TL si M;
b) distribuirea de actiuni gratuite;
c) emisiunea de noi obligatiuni, pentru acoperirea datoriilor.
R: a
30. Absorbtia totala sau partiala a altei societati comerciale are ca efect cumularea partii
de:
a) capital total al societatii absorbite;
b) capital social al societatii absorbite;
c) capital propriu al societatii absorbite.
R: b
31. Indatorarea pe TM si L se realizeaza prin:
A) creditul bancar pe TM si L;
B) creditul obligator;
C) leasingul;
D) factoringul.
a) A+B+C+D
b) A+B+C
c) A+B
R: b
32. Creditul obligatar se obtine prin:
a) emisiunea de obligatiuni;
b) emisiunea de actiuni;
c) creditare bancara.
R: a
33. In functie de prevederile contractului de emisiune, rascumpararea unui imprumut

obligatar se poate face prin:
A) prin amortizari constante si anuitati variabile;
B) prin anuitati si amortizari variabile;
C) integral, la scadenta;
D) prin rascumparari la bursa.
a) A+B
b) A+B+C+D
c) A+D
R: b
34. Obligatiunile convertibile in actiuni confera:

a) dreptul posesorului lor de a-si transforma intr-un interval de timp determinant creanta
intr-o parte asociata la o paritate stabilita in momentul emisiunii:
b) imposibilitatea posesorului lor de a-si transforma intr-un interval de timp determinant

creanta intr-o parte asociata la o paritate stabilita in momentul emisiunii
c) dreptul altei persoane de a-si transforma intr-un interval de timp determinant creanta
intr-o parte asociata la o paritate stabilita in momentul emisiunii
R: a
35. Leasingul este:
a) o tehnica de finantare;
b) o forma de creditare;
c) o forma de marire a capitalului social.
R: a
36. Leasingul este o sursa de finantare care:
a) mareste nivelul indatorarii intreprinderii;
b) nu mareste nivelul indatorarii intreprinderii;
c) nu are legatura cu finantarea intreprinderii.
R: b
37. Leasingul fata de contractul de credit bancar este o tehnica:
a) mai complicata;
b) mai simpla;
c) mai complexa.
R:b
38. Cresterea valorii intreprinderii in urma realizarii unei investitii se constata numai daca
valoarea actualizata neta a investitiei este:
a) negativa;
b) egala cu zero;
c) pozitiva.
R: c
39. Daca valoarea actualizata neta pentru leasing este mai mare decat valoarea actualizata
neta pentru creditul bancar, atunci:
a) se opteaza pentru obtinerea utilajului prin leasing;
b) se opteaza pentru obtinerea utilajului prin credit bancar
c) se opteaza pentru un alt utilaj.
R: a
40. Indatorarea pe termen scurt este calea de finantare prin care se acopera:
a) nevoile temporare de capitaluri ale intreprinderii;
b) amortizarea;
c) pierderea intreprinderii.
R: a
41. Creditele bancare pe termen scurt sunt:
A) creditele de trezorerie;
B) creditul furnizor;
C) creditele pe baza de creante comerciale;

D) avansurile de la clienti.
a) A+B+C+D
b) A+C
c) A+B+C
R: b
42. Ce functie presupune informarea corecta si sistematica cu privire la potentialul de

productie si desfacere a intreprinderii si a modului de gestionare a resurselor acesteia:
a) functie comerciala;
b) functie de productie;
c) functie de personal;
d) functie de cercetare-dezvoltare;
e) functie financiara.
R: e
43. De ce se apeleaza la creditele pe termen mediu si lung?
a) pentru completarea nevoii globale de finantare;
b) pentru completarea nevoii temporare de finantare;
c) pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.
R: a
44. Creditele pe termen mediu si lung impreuna cu capitalurile proprii formeaza:
a) capitalul social;
b) capitalurile totale;
c) capitalurile permanente.
R: c
45. Care sunt modalitatile de constituire sau de sporire a capitalului total?
A) emiterea de actiuni;
B) emiterea de obligatiuni;
C) contractarea de credite bancare;
D) capitalizarea unei parti din rezultatele obtinute.
a) A + B
b) A+B+C+D
c) A+C
d) D
R: b
46. Care sunt verigile sistemului financiar si de credit?
A) finantele intreprinderii;
B) bugetul de stat;
C) bugetul asigurarilor sociale de stat
D) asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila;
E)relatiile de credit.
a) A+B+C
b) A+B+D
c) B+D+E
d) A+B+C+D+E
R: d
47. Cu cine sunt asociate finantele publice?
a) statul, unitatile sale administrativ teritoriale, alte institutii de drept public;

b) statul, bancile comerciale, unitatile sale administrativ teritoriale, alte institutii de drept
public;
c) statul, unitatile sale administrativ teritoriale, societati de asigurari;
d) statul, societati de asigurari si alte forme juridice de drept comercial.
R: a
48. Specificati o modalitate de rascumparare a unui imprumut obligatar:
a) prin anuitati si amortizari variabile;
b) prin anuitati constante si amortizari variabile;
c) prin anuitati variabile si amortizari constante.
R: a
49. Valoarea anuitatii se determina potrivit formulei:
a) A= I ×
b) A= I ×
c) A= I ×
R: a
50. Investitiile sunt alocari sau cheltuieli legate de crearea de noi active imobilizate, cu
destinatie:
a) neproductiva sau sociala, de inlocuire a mijloacelor fixe uzate, de dezvoltare si de

modernizare a mijloacelor fixe existente;
b) productiva sau sociala, de inlocuire a mijloacelor fixe moderne, de dezvoltare si de

modernizare a mijloacelor fixe existente;
c) productiva sau sociala, de inlocuire a mijloacelor fixe uzate, de dezvoltare si de

modernizare a mijloacelor fixe existente.
R: c
51. Investitiile dupa destinatie, se impart in:
A) investitii financiare;
B) investitii productive;
C) investitii neproductive;
D) investitii de inlocuire.
a) A+B+C+D
b) B+C
c) B+C+D
R: b
52. Optiunea pentru investitii are loc cand:
a) fluxurile de incasari actualizate depasesc costul investitiei;
b) fluxurile de incasari actualizate sunt mai mici decat investitia;
c) fluxurile de incasari actualizate egale cu investitia.
R: a
53. Avand in vedere numai activitatea de exploatare a intreprinderii in calculul cash-

flow-ului net intra urmatoarele elemente:
A) excedentul brut de exploatare;
B) amortizarea;
C) profitul brut din exploatare;
D) impozitul pe profit.
a) A+B
b) A+B+C+D
c) C+D
R: b
54. Investitia de inlocuire cu utilaj identic, care nu conduce la cresterea capacitatii de

productie, se realizeaza numai atunci cand:
a) intreprinderea va realiza economii la costurile de productie si un spor al randamentului

activelor imobilizate;
b)va realiza depasiri la costurile de productie si un spor al randamentului activelor

imobilizate;
c) nu va realiza nici economii si nici depasiri la costurile de productie si va avea acelasi

randament al activelor imobilizate.
R: a
55. In cazul investitiei de inlocuire cu utilaj cu parametri functionali superiori, daca pretul
unitar inaintea inlocuirii este mai mic decat pretul unitar al produsului obtinut dupa
inlocuire:
a) investitia se accepta;
b) investitia se respinge;
c) acest criteriu nu este relevant.
R: b
56. Rata medie a rentabilitatii investitiei se determina:
a)
b)
c)
R: a
57. Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit prezinta inconvenientul ca nu tine

seama de:
a) fluxurile de incasari si inaitea perioadei de recuperare.;
b) fluxurile de incasari si dupa perioada de nerecuperare.;
c) fluxurile de incasari si dupa perioada de recuperare..
R: c
58. Valoarea actualizata neta se stabileste ca:
a) diferenta intre fluxurile de trezorerie viitoare capitalizate si capitalul investit;
b) suma intre fluxurile de trezorerie viitoare actualizate si capitalul investit;
c) diferenta intre fluxurile de trezorerie viitoare actualizate si capitalul investit.
R: c
59. Valoarea viitoare neta presupune compararea cash-flow-urilor viitoare si costul

investitiilor la puterea de cumparare de la:
a) sfarsitul duratei de viata a investitiei:
b) inceputul duratei de viata a investitiei:
c) mijlocul duratei de viata a investitiei:
R: a
60. Indicele de rentabilitate se calculeaza:
a)
b)
c)
R: b
61. Uzura este un proces complex, concretizat in scaderea treptata a utilitatii activelor
imobilizate datorita:
A) utilizarii sau neutilizarii activelor imobilizate;
B) aparitiei de active imobilizate mai ieftine;
C) aparitiei de active imobilizate cu parametrii tehnico-functionali superiori;
D) Legislatiei.
a) D
b) A + B + C + D
c) A + B + C
R: c
62. Amortismentul este:
a) suma de resurse banesti ce trebuie recuperata din incasarile rezultate de pe urma

realizarii productiei in fiecare exercitiu, in concordanta cu ritmul uzurii fizice si morale in
cadrul duratelor normale de functionare ale activelor imobilizate;
b) suma de resurse banesti ce trebuie recuperata din incasarile rezultate de pe urma

cadrul duratelor normale de functionare ale activelor financiare;
c) suma de resurse banesti ce nu trebuie recuperata din incasarile rezultate de pe urma

cadrul duratelor normale de functionare ale activelor imobilizate.
R: a
63. Elementele definitorii ale oricarui sistem de amortizare in functie de care se
previzioneaza si calculeaza efectiv amortismentul sunt:
A) valorile de amortizat;
B) duratele de serviciu;
C) normele de amortizare;
D) cursurile de schimb leu/euro si leu/dolar.
a) A + D
b) A + B + C + D
c) A + B + C
R: c
64. Valoarea de inlocuire a mijlocului fix este data de suma cheltuielilor necesare pentru:
a) inlocuirea unui mijloc fix uzat cu unul nou,asemanator;
b) inlocuirea unui mijloc fix uzat cu unul nou, identic;
c) inlocuirea unui mijloc fix uzat cu unul vechi.
R:b
65. La intocmirea bilantului contabil, in activ, activele imobilizate se inscriu numai la:
a) valoarea reziduala;
b) valoarea neamortizata;
c) valoarea de inlocuire.
R: b
66. Durata de serviciu tehnica fata de durata economica de exploatare:
a) este mai mare;

b) este mai mica;
c) este egala.
R: a
67. Norma de amortizare fata de durata normala de functionare:
a) este invers proportionala;
b) este direct proportionala;
c) nu are nicio legatura una cu cealalta.
R:a
68. Ceea ce ramane dupa plata impozitului pe profit reprezinta:
A) profitul net;
B) profitul brut;
C) profitul fiscal;
D) profitul contabil.
a) C + D
b) B + A
c) A
R: c
69. Necesarul financiar se poate determina prin:
a) metoda analitica;
b) metoda inlocuirii;
c) metoda actualizarii.
R: a
70. Viteza de rotatie in zile, in anul de baza se determina:
a)
b)
c)
R:a
71. Pentru determinarea necesarului financiar prin metoda globala trebuie parcurse
urmatoarele:
a) trei etape;
b) doua etape;
c) cinci etape.
R. c
72. Viteza de rotatie poate fi exprimata sub forma:
A) coeficientului de rotatie;
B) duratei in zile a unei rotatii;
C) activelor circulante;
D) activelor imobilizate.
a) C + D
b) A
c) A + B
R:c
73. Pentru obiectivele complexe, ciclul de realizare a unui proiect de dezvoltare cuprinde
fazele:
a) faza preinvestitionala, faza operationala;
b) faza investitionala, faza operationala;
c) faza preinvestitionala, faza operationala, faza de executie;
d) faza preinvestitionala, faza investitionala,, faza operationala.
R: d
74. Documentatia tehnico-economica a investitiilor cuprinde:
a) studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate, proiectul de executie;
b) studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate, documentatia de deviz;
c) studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate, proiectul de executie, documentatia de

deviz;
d) studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate, raportul de evaluare.
R: c
75. Ce studiu sta la baza adoptarii deciziei de investitii?
a) studiul de fezabilitate;
b) studiul de prefezabilitate;
c) documentatia de deviz;
d) proiectul de executie.
R: a
76. Criteriul costului se aplica in cazul deciziilor de investitii care vizeaza:
a) inlocuirea imobilizarilor necorporale;
b) inlocuirea imobilizarilor financiare;
c) inlocuirea imobilizarilor corporale;

d) inlocuirea imobilizarilor corporale uzate.
R: d
77. Economia sau depasirea costurilor de productie, E(D) se calculeaza astfel:
a) E(D)=;
b) E(D)=;
c) E(D)=;
d) E(D)=.
R: b
78. Valoarea actualizata neta se calculeaza astfel:
a) VAN=-I;
b) VAN=+I;
c) VAN=+I;
d) VAN=-I.
R: a
79. Cum se calculeaza randamentul investitiei (ri)?
a) raportand economia in costuri, respectiv cresterea profitului din exploatare, la sporul

patrimonial determinat de inlocuire;
b) raportand depasirea in costuri, respectiv scaderea profitului din exploatare, la sporul

c) raportand economia in costuri, respectiv scaderea profitului din exploatare, la sporul

d) raportand economia in costuri, respectiv cresterea profitului din exploatare, la scaderea

patrimoniala determinata de inlocuire.
R: a
80. Randamentul investitiei se calculeaza :
a) ri=
b) ri=
c) ri=
R: b
81. Decizia de investitii se adopta pentru o economie a costurilor de productie daca:
a) daca randamentul investitiei este mai mare decat randamentul activelor imobilizate
existente;
b) daca randamentul investitiei este mai mic decat randamentul activelor imobilizate
existente;
c) daca randamentul investitiei este egal cu randamentul activelor imobilizate existente.
R: a
82. Ce reprezinta investitia din punct de vedere financiar?
a) decizia de imobilizare a capitalului, de angajare a unei cheltuieli in prezent, in scopul

obtinerii de venituri viitoare;
b) decizia de imobilizare a capitalului, de angajare a unei cheltuieli in viitor, in scopul

obtinerii de venituri viitoare;
c) decizia de imobilizare a capitalului, de angajare a unei cheltuieli in prezent, in scopul

obtinerii de venituri actuale.
R: a
83. Cele mai uzuale criterii simple de optiune sunt:
A) criteriul costului;
B) criteriul ratei medii a rentabilitatii;
C) criteriul duratei de recuperare a capitalului investit;

D) criteriul costului mediu.
a) A+B
b) A+B+C
c)A+B+D
R: b
84. Ce presupune optiunea pentru investitii?
a) selectarea proiectelor de investitii in functie de rentabilitatea lor, comparand costul

acestora cu suma veniturilor realizate din exploatare;
b) selectarea proiectelor de investitii in functie de rentabilitatea lor, comparand costul

acestora cu suma cheltuielilor realizate din exploatare;
c) selectarea proiectelor de investitii in functie de rentabilitatea lor, comparand venitul

acestora cu suma cheltuielilor realizate din exploatare.
R: a
85. Cum se realizeaza finantarea investitiilor?
a) din surse interne, prin autofinantare, sau din surse externe;
b) din sume repartizate din profitul brut de dezvoltare, prin autofinantare, sau din surse
externe;
c) din surse interne, prin autofinantare, sau din micsorarea capitalului social.
R: a
86. Amortizarea poate fi definita ca fiind :
a) un proces complex de cuantificare a uzurii fizice si morale si de exprimare a unei

anumite politici financiare a perioadei respective, care cuprinde o singura operatiue;
b) un proces simplu de cuantificare a uzurii fizice si morale si de exprimare a unei

anumite politici financiare a perioadei respective, care cuprinde un ansamblu de
operatiun;i
c) un proces complex de cuantificare a uzurii fizice si morale si de exprimare a unei
anumite politici financiare a perioadei respective, care cuprinde un ansamblu de
operatiuni.
R: c
87. Criteriile pe baza de actualizare pot fi:
A) valoarea actualizata neta;
B) indicele de rentabilitate;
C) rata interna de rentabilitate (randament);
D) valoarea adaugata.
a) A+C+D
b) A+B+D
c) A+B+C
R: c
88. Ce se intelege prin reevaluarea mijloacelor fixe?
a) operatiunea de stabilire a valorii viitoare a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniul

intreprinderii;
b) operatiunea de stabilire a valorii actuale a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniul

intreprinderii;
c) operatiunea de micsorare a valorii actuale a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniul

intreprinderii.
R: b
89. Ce este valoarea contabila neta?
a) este partea din valoarea de iesire a mijlocului inca neamortizata la un moment dat;
b) este partea din valoarea de intrare a mijlocului, amortizata la un moment dat;
c) este partea din valoarea de intrare a mijlocului inca neamortizata la un moment dat.
R: c
90. Relatia de calcul a fondului de rulment este:
a) surse permanente – alocari permanente;
b) activ – pasiv;
c) active circulante + datorii curente.
R: a
91. Trezoreria pozitiva se concretizeaza in excedent de resurse, fondul de rulment fiind:

a)inferior nevoii de fond de rulment;
b) superior nevoii de fond de rulment;
c) mai mic decat nevoia de fond de rulment .
R: b
92. Eficienta utilizarii activelor circulante se poate aprecia cu:
A) indicatorii vitezei de rotatie;
B) indicatorii rentabilitatii utilizarii activelor circulante;
C) indicatorii intensitatii utilizarii activelor circulante;
D) indicatorii creditarii activelor circulante.
a) A + B + C + D
b) A + B + C
c) A + B
R: b
93. Coeficientul vitezei de rotatie se stabileste dupa formula:
a)
b)
c)
R: a
94. Cand este vorba de viteza de rotatie, fenomenul pozitiv se exprima prin notiunea de:
a) crestere;
b) accelerare;
c) marire.
R: b
95. Eliberarea relativa exprima volumul suplimentar de productie, asigurat cu aceeasi

suma de:
a) active imobilizate;
b) active totale;
c) active circulante
R: c
96. Rentabilitatea ca forma a eficientei economice este caracterizata la nivel

microeconomic prin intermediul:
a) ratei profitului;
b) ratei lichiditatii;
c) ratei rentabilitatii.
R: c
97. Cine determina fenomenul de rotatie a activelor circulante?
a) efectuarea intrerupta a circuitelor in concordanta cu caracterul continuu al proceselor

de productie;
b) efectuarea neintrerupta a circuitelor in concordanta cu caracterul continuu al

proceselor de productie;
c) efectuarea neintrerupta a circuitelor in paralel cu caracterul continuu al proceselor de

productie.
R: b
98. Cum se evalueaza necesitatile de active circulante cu caracter de permanenta pe toata

durata anului si previzibile inca de la inceputul anului?
a) prin determinarea necesarului de active imobilizate corporale sau necesarului de fond

de rulment;
b) prin determinarea necesarului financiar de active imobilizate sau necesarului de fond

de rulment,
c) prin determinarea necesarului financiar de active circulante sau necesarului de fond de

rulment.
R: c
99. Determinarea necesarului financiar se poate realiza prin:
a) metoda analitica si metoda sintetica;
b) metoda globala si metoda simpla;
c) metoda variatiilor si metoda analitica.
R: a
100. In ce consta metoda sintetica:

a) in reflectarea in calcule a corelatiei stranse dintre variatia necesitatilor de active
circulante si variatia volumului productiei;
b) in reflectarea in calcule a corelatiei stranse dintre variatia necesitatilor de active

imobilizate si variatia volumului productiei;
c) in reflectarea in calcule a corelatiei stranse dintre variatia necesitatilor de active

circulante si volumul productiei.
R: a
101. Fondul de rulment este:
a) acea parte a capitalurilor proprii ramasa dupa finantarea activelor circulante;
b) acea parte a capitalurilor permanente ramasa dupa finantarea activelor imobilizate;
c) acea parte a capitalurilor permanente ramasa dupa finantarea activelor circulante.
R: c
102. Fondul de rulment este, o marja de siguranta ce reflecta:
a) capacitatea intreprinderii de a-si finanta ciclul sau de exploatare din capitaluri straine;
b) capacitatea intreprinderii de a-si finanta ciclul sau de exploatare din capitaluri stabile;
c) capacitatea intreprinderii de a-si finanta ciclul sau de exploatare din surse externe.
R: b
103. Care sunt indicatorii vitezei de rotatie utilizati in previziune si analiza?
A) coeficientul vitezei de rotatie;
B) durata in zile a unei rotatii;
C) durata in ore a unei rotatii;
a) A+B
b) A+C
c) A+B+C
R: a
104. Ce exprima coeficientul vitezei de rotatie?
a) cate circuite trebuie sa efectueze sau a efectuat un volum dat de active imobilizate
pentru a se obtine sau a realiza un anumit volum de productie sau cifra de afaceri intr-o
perioada data;
b) cate circuite trebuie sa efectueze sau a efectuat un volum dat de active imobilizate
corporale pentru a se obtine sau a realiza un anumit volum de productie sau cifra de
afaceri intr-o perioada data;
c) cate circuite trebuie sa efectueze sau a efectuat un volum dat de active circulante
pentru a se obtine sau a realiza un anumit volum de productie sau cifra de afaceri intr-o
perioada data.
R: c
105. Ce exprima indicatorii rentabilitatii utilizarii activelor circulante?
a) capacitatea activelor circulante de a crea profit;
b) capacitatea activelor imobilizate de a crea profit;
c) capacitatea activelor circulante de a diminua cheltuielile.
R: a
106. Indicatorii intensitatii utilizarii activelor circulante exprima relatia intre:
a) volumul de activitate realizat si volumul de active imobilizate folosit;
b) volumul de activitate realizat si volumul de active circulante folosit;
c) volumul de activitate realizat si volumul de active circulante nefolosit.
R: b
107. Care sunt factori determinanti care pot accelera sau incetini viteza de rotatie:
A) modificarea valorii productiei exercitiului de la un an la altul;

B) modificarea sumei medii a activelor circulante utilizate.
C) modificarea sumei totale a activelor circulante utilizate.
D) modificarea sumei medii a activelor circulante neutilizate.
a) A+B;
b) A+D;
c) A+B+C.
R: a
108. Ce sunt activele circulante?
a) capitaluri banesti constituite prin diverse modalitati in scopul refinantarii activitatii

curente de productie;
b) capitaluri banesti constituite prin diverse modalitati in scopul finantarii activitatii

viitoare de productie;
c) capitaluri banesti constituite prin diverse modalitati in scopul finantarii activitatii

curente de productie.
R: c
109. Prin ce se deosebesc activele circulante fata de fondul surselor proprii si fondul de
participare la profit?
a) activele circulante nu se consuma, dispar dupa momentul efectuarii cheltuielilor si

raman in permanenta in circuit cel putin la nivelul initial determinat;
b) activele circulante nu se consuma, nu dispar dupa momentul efectuarii cheltuielilor, ci

raman in permanenta in circuit cel putin la nivelul initial determinat;
c) activele circulante se consuma, nu dispar dupa momentul efectuarii cheltuielilor, ci

raman in permanenta in circuit cel putin la nivelul initial determinat.
R: b
110. Forma de utilizare a activelor circulante o constituie:

a) avansarea (platile din contul curent) si recuperarea (incasarile in contul curent), ce se
diminueaza necontenit pana in momentul incetarii activitatii intreprinderii;
b) avansarea (platile din contul curent) si recuperarea (incasarile in contul curent), ce se

repeta necontenit pana in momentul cresteri activitatii intreprinderii;
c) avansarea (platile din contul curent) si recuperarea (incasarile in contul curent), ce se

repeta necontenit pana in momentul incetarii activitatii intreprinderii.
R: c
111. Activele circulante sunt capitaluri banesti a caror necesitate este influentata de:
a) parametrii proceselor de aprovizionare, productie, desfacere;
b) parametrii proceselor de aprovizionare si finantare;
c) parametrii proceselor de creditare, productie, desfacere.
R: a
112. Din sursele interne de finantare fac parte:
A) fondul de rulment;
B) sumele afectate din profitul net finantarii activelor circulante;
C) alte surse si anume sumele aferente unor fonduri proprii si dividende constituite din
profitul net pana la consumarea pe destinatia corespunzatoare;
D) sumele afectate din profitul brut finantarii activelor circulante.
a) A+B+D
b) A+B+C
c) A+D+C
R: b
113. Creditele bancare pe termen scurt fac parte din:
a) surse interne;
b) surse externe;
c) surse endogene.
R: b
114. Conform carei modalitati de calcul, fondul de rulment reflecta excedentul resurselor
stabile fata de utilizarile durabile.
a) FR = Sp × Ap
b) FR = Sp + Ap
c) FR = Sp – Ap
R: c
115. Cum este nevoia de fond de rulment fata de fondul de rulment net, atunci cand
trezoreria este negativa?
a) este mai mica;
b) este egala;
c) este superioara.
R: c
116. Viteza de rotatie in zile se calculeaza astfel:
a)
b)
c)
R: a
117. Ce factor influenteaza variatia vitezei de rotatie in urmatoarea relatie:

a) suma medie a activelor circulante;
b) productia exercitiului ;
c) productia totala.
R: b
118. Ce factor influenteaza variatia vitezei de rotatie in urmatoarea relatie:
a) suma medie a activelor circulante;
b) productia exercitiului ;
c) productia totala.
R: a
119. Daca vitezei de rotatie este mai mica decat zero (Δ VZ > 0) atunci:
a) o accelerare a vitezei de rotatie fata de anul de baza;
b) o incetinire a vitezei de rotatie fata de anul de baza;
c) o accelerare a vitezei de rotatie fata de anul previzionat.
R: a
120. Daca vitezei de rotatie este mai mare decat zero (Δ VZ < 0) atunci:
a) o accelerare a vitezei de rotatie fata de anul de baza;
b) o incetinire a vitezei de rotatie fata de anul de baza;
c) o accelerare a vitezei de rotatie fata de anul previzionat.
R: b
121. Intreprinderea nu inregistreaza un venit intr-una din urmatoarele situatii
a) vanzarea de produse finite cu incasare peste 60 zile;
b) vanzarea de marfuri cu incasare imediata;
c) vanzarea produselor cu incasare peste 30 zile;
d) aportul actionarilor la cresterea capitalului social (in numerar);
e) incasarea unei creante la scadenta (30 de zile de la vanzarea produselor finite).
R: d
122. Activele circulante sunt:
a) materiile prime;
b) materialele auxiliare;
c) apa, energia si gazul metan;
d) stocurile de produse finite;
e) stocurile, creantele, disponibilitatile si plasamentele.
R: e
123. Fondul de rulment se calculeaza:
a) capitalul permanent – active imobilizate sau active circulante – resurse de
trezorerie;
b) Active – pasiv;
c) active imobilizate – active circulante;
d) capital permanent – capital propriu;
e) datorii – creante.
R: a
124. Rata profitului se calculeaza ca:
a) raportul dintre profitul net si cifra de afaceri;
b) diferenta dintre venituri si cheltuieli;
c) suma de valoare adaugata;
d) diferenta dintre costuri fixe si variabile;
e) suma a incasarilor.
R: a
125. Capitalul permanent cuprinde:
a) totalitatea resurselor;
b) totalitatea activelor;
c) capitalul propriu si datoriile pe termen lung;
d) totalitatea imobilizarilor;
e) totalitatea pasivelor.
R: c
126. Efectul de levier financiar pozitiv al intreprinderii se produce cand:
a) rentabilitatea financiara este mai mare sau egala cu rentabilitatea economica;
b) rentabilitatea comerciala este superioara ratei costului mediu ponderat al capitalului;
c) rentabilitatea economica este superioara ratei costului capitalului imprumutat;
d) rentabilitatea financiara este superioara ratei costului capitalului imprumutat;
e) rentabilitatea financiara este superioara ratei costului mediu ponderat al capitalului.
R: c
127. Structura de finantare se stabileste ca raport intre:

a) capitalurile permanente si capitalurile imprumutate;
b) capitalul social si capitalurile imprumutate;
c) capitalurile imprumutate si capitalurile proprii;
d) capitalurile propriu si capitalul social;
e) capitalul social si creditele pe termen mediu si lung.
R: c
128. Activele imobilizate mai sunt cunoscute sub denumirea de:
a) resurse stabile;
b) imobilizari financiare;
c) utilizari durabile;
d) mijloace fixe;
e) elemente neamortizabile.
R: c
129. Fondul de rulment net reprezinta:
a) excedentul de trezorerie destinat finantarii investitiilor;
b) excedentul de capitaluri permanente destinat finantarii activelor circulante totale;
c) diferenta de capitaluri permanente ramase dupa finantarea activelor imobilizate
destinata finantarii activelor circulante cu caracter de permanenta;
d) excedentul de resurse stabile destinat finantarii nevoilor temporare de active
circulante;
e) diferenta neutilizata din plafonul de credite aprobat destinata finantarii nevoilor
temporare de active circulante.

R: c
130. Se cunosc:
- capital social = 87.000 u.m.;
- capitalurile proprii = 210.230 u.m.;
- creditele si datoriile pe termen scurt = 76.885 u.m.;
- creditele pe termen mediu si lung = 28.700 u.m.;
- active imobilizate nete = 68. 430 u.m.;
- active circulante = 140.975 u.m.;
Atunci valoarea fondului de rulment net va fi:
a) 17.160 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 86.415 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 170.500 u.m.;
R: e
131. In tara noastra activele imobilizate se amortizeaza astfel:
a) imobilizarile necorporale, cu exceptia fondului comercial, pe durata de utilizare, dar nu

mai mult de 5 ani;
b) mijloacele fixe, prin utilizarea unuia din urmatoarele regimuri: liniar, degresiv,
accelerat;
c) terenurile, prin amortizarea liniara;
d) imobilizarile financiare, prin amortizarea accelerata;
e) constructiile, prin sistemul progresiv, pe o durata de pana la 40 ani.
R: b
132. Rezultatul curent al exercitiului cuprinde:
a) rezultatul din exploatare si rezultatul financiar;
b) numai rezultatul activitatii de exploatare (curente);
c) rezultatul financiar si rezultatul extraordinar plus profitul net;
d) rezultatul din exploatare, financiar si extraordinar minus valoarea adaugata;
e) rezultatul al exercitiului curent exclusiv profituri nerepartizate din anii precedenti.
R: a
133. Trezoreria se stabileste ca:
a) Suma a nevoile de resurse antrenate de activitate si resursele avansate;
b) suma intre nevoile de resurse antrenate de activitate si resursele avansate;
c) diferenta intre resursele avansate si nevoile de resurse antrenate de activitate;
d) suma intre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment;
e) diferenta intre nevoia de fond de rulment global si fondul de rulment net global.
R: c
134. Echilibrul financiar este respectat atunci cand resursele stabile acopera:
a) imobilizarile nete si nevoia de fond de rulment de exploatare;
b) imobilizarile nete si fondul de rulment;

c) imobilizarile bute si nevoia de fond de rulment globala;
d) imobilizarile brute si nevoia de fond de rulment de exploatare;
e) imobilizarile brute si fondul de rulment.
R: d
135. Fluxul de numerar net, determinat in bugetul activitatii de trezorerie cuprinde:
a) fluxul de numerar din activitatea de baza, activitatea auxiliara si anexa;
b) fluxul de numerar din activitatea de exploatare, activitatea auxiliara si anexa;
c) fluxul de numerar din activitatea totala (la intern si la export);
d) fluxul de numerar din activitatea de exploatare, de investitii si financiara.
e) diferenta intre incasarile si platile totale.
R: d
136. Fondul de rulment net, ca sursa de finantare a activelor circulante este egal cu:
a) Capital propriu minus active imobilizate nete;
b) Capitaluri permanente minus active imobilizate nete;
c) Total pasiv minus active circulante nete;
d) Total activ minus datorii financiare.
R: b
137. Nevoia de fond de rulment de exploatare se determina ca diferenta intre:
a) pasivele de exploatare si activele de exploatare;
b) activele de exploatare si pasivele de exploatare;
c) pasivele stabile si activele stabile;
d) pasivele de exploatare si pasivele stabile.

R: b
138. Functia de urmarire a cresterii rentabilitatii pe baza analizei costurilor este

indeplinita de:
a) compartimentul de control financiar intern;
b) compartimentul de previziune financiara;
c) compartimentul preturi si tarife;
d) conducerea executiva a intreprinderii;
e) compartimentul de analiza-diagnostic.
R: c
139. Cand nevoia de fond de rulment este constanta, cash-flow-ul este egal cu:
a) rezultatul exercitiului;
b) fondul de rulment si amortizarile cumulate;
c) trezoreria neta;
d) variatia activelor circulante (inclusiv cele de trezorerie);
e) profiturile nete distribuite sub forma de dividende.
R: d
140. Activele financiare sunt necesare pentru:
a) procurarea activelor reale si angajarea capitalului uman;
b) producerea de bunuri si servicii;
c) vanzarea de bunuri si servicii;
d) plata salariilor si a furnizorilor de materii prime si materiale;
e) procurarea de resurse materiale necesare desfasurarii activitatii.
R: a
141. Responsabilitatea deciziilor privind modalitatea de finantare a activelor unei
intreprinderi apartine:
a) compartimentului financiar – contabil;
b) directorului tehnic;
c) managementului societatii;
d) actionarilor sau asociatilor;
e) conducerii sindicatului salariatilor din intreprindere.
R: c
142. Decizia de finantare:
a) sta la baza alegerii intre sursele proprii de capital si cele imprumutate;
b) se ia de catre contabilul sef;
c) are drept scop finantarea ciclului de exploatare;
d) este luata de catre administratorul firmei;
e) se face in orice moment al exploatarii.
R: a
143. Situatia neta negativa apare atunci cand:
a) capitalurile proprii sunt mai mari decat capitalurile imprumutate;
b) capitalurile imprumutate sunt mai mari decat capitalurile proprii;
c) capitalurile proprii sunt mai mici decat zero;
d) capitalurile proprii sunt mai mari decat imobilizarile ;
e) activul este mai mic decat pasivul.
R: b
144. Functia de finantare se refera la:
a) volumul, structura si modificarile care au loc in cadrul capitalurilor proprii;
b) volumul, structura si modificarile care au loc in cadrul capitalurilor imprumutate;
c) volumul, structura si modificarile care au loc in cadrul capitalurilor proprii si

imprumutate;
d) modificarile din cadrul capitalurilor proprii si activelor pe termen lung;
e) volumul si structura activelor circulante si de trezorerie.
R: c
145. Valoarea adaugata se calculeaza astfel:
a) productia exercitiului – consumul de la terti – impozitul pe profit;
b) productia stocata + productia imobilizata + marja (adaosul) comercial (a);
c) productia exercitiului – marja comerciala + consumul de la terti;
d) EBE + alte venituri din exploatare – alte cheltuieli de exploatare;
e) productia stocata + productia vanduta + productia imobilizata + adaosul comercial –
consumul de la terti.
R: e
146. Leasing-ul reprezinta:
a) adaptare a pietei de capital la capacitatea limitata de finantare a investitiilor;
b) forma moderna de decontare a investitiilor;
c) modalitate de diminuare a fiscalitatii;
d) vanzare-cumparare in cote procentuale a imobilizarilor;
e) sporire a capacitatii de autofinantare.

R: a
147. Deciziile privind folosirea leasing-ului pentru cresterea investitiilor unei

intreprinderi apartin:
a) contabilului sef;
b) directorului economic;
c) managementului societatii;
d) investitorilor directi;
e) sindicatului salariatilor din intreprindere.
R: c
148. In cadrul leasing-ului se asigura:
a) o forma speciala de inchiriere a bunurilor imobiliare (mobiliare);
b) o finantare a tuturor imobilizarilor;
c) o amortizare lineara a bunurilor;
d) avantaje numai pentru utilizator;
e) avantaje numai pentru locator.
R: a
149. Finantele sunt:
a) relatii economice in general;
b) relatii economice in expresie baneasca;
c) relatii de productie si monetare;
d) fondurile banesti;
e) capitalurile intreprinderii.
R: b
150. Functiile finantelor intreprinderii sunt:
a) de repartitie;
b) de redistribuire;
c) de control;
d) de repartitie si control;
e) de creditare.
R:d
151. Mobilul principal al oricarei intreprinderii este:
a) obtinerea de valoare noua;
b) producerea de bunuri;
c) obtinerea de produse;
d) realizarea de servicii;
e) maximizarea profitului.
R: e
152. Ciclul de exploatare are ca obiectiv:
a) sporirea stocului de materii prime;
b) producerea de bunuri si servicii;
c) cresterea cifrei de afaceri;
d) cresterea stocului de produse finite;
e) cresterea volumului productiei.
R: b
153. Rata rentabilitatii financiare se determina dupa formula:
a)
b)
c)
R: a
154. Rata rentabilitatii veniturilor se determina dupa formula:
a)
b)
c)
R: a
155. Conform cerintelor gestiunii financiare, fiecare intreprindere este obligata nu numai
sa acopere toate cheltuielile din venituri, ci sa obtina si un :
a) anumit venit brut, cat mai mare posibil, pe seama caruia sa asigure autofinantarea
propriei dezvoltari, indeplinirea functiei sociale, cointeresarea salariatilor;
b) anumit venit net, cat mai mic posibil, pe seama caruia sa asigure autofinantarea
propriei dezvoltari, indeplinirea functiei sociale, cointeresarea salariatilor;
c) anumit venit net, cat mai mare posibil, pe seama caruia sa asigure autofinantarea
propriei dezvoltari, indeplinirea functiei sociale, cointeresarea salariatilor.
R: c
156. In veniturile totale se includ:
A) veniturile din exploatare;
B) veniturile din TVA;
C) veniturile financiare;
D) veniturile exceptionale.
a) A + B + C + D
b) A + B + D
c) A + C + D
R: c
157. Costul total al productiei exercitiului este format din:
a) costul marfurilor vandute + cheltuieli financiare + lucrari si servicii prestate de terti +

cheltuieli cu personalul + impozite, taxe, varsaminte asimilate, cu exceptia impozitului pe
profit + amortizarea activelor imobilizate + alte cheltuieli de exploatare;
b) cheltuieli materiale + lucrari si servicii prestate de terti + cheltuieli cu personalul +

impozite, taxe, varsaminte asimilate, cu exceptia impozitului pe profit + amortizarea
activelor imobilizate + alte cheltuieli de exploatare;
c) cheltuieli exceptionale + cheltuieli financiare + cheltuieli cu personalul + impozite,

taxe, varsaminte asimilate, cu exceptia impozitului pe profit + amortizarea activelor
imobilizate + alte cheltuieli de exploatare.
R: b
158. Cota legala de impozit pe profit este de:
a) 19%
b) 16%
c) 1%
R: b
159. Echilibrul financiar al intreprinderii poate fi definit:

a) ca fiind acea stare de corespondenta nepermanenta intre volumul nevoilor de resurse
pentru asigurarea desfasurarii normale a activitatii, pe de o parte si posibilitatile de
procurare a acestora pe de alta parte;
b) ca fiind acea stare de corespondenta variata intre volumul nevoilor de resurse pentru
asigurarea desfasurarii normale a activitatii, pe de o parte si posibilitatile de procurare a
acestora pe de alta parte;
c) ca fiind acea stare de corespondenta permanenta intre volumul nevoilor de resurse

pentru asigurarea desfasurarii normale a activitatii, pe de o parte si posibilitatile de
procurare a acestora pe de alta parte.
R: c
160. Echilibrul financiar static se prefigureaza cu ajutorul:
a) balantei de verificare;
b) contului de profit si pierdere;
c) bugetului de venituri si cheltuieli.
R: c
161. Forma concreta de manifestare a echilibrului static al intreprinderii este:
a) Lichiditatea;
b) Solvabilitatea;
c) Rentabilitatea.
R: b
162. Solvabilitatea reflecta:
a) capacitatea intreprinderii de a face fata tuturor obligatiilor asumate prin contracte sau
care i s-au impus in virtutea legii, pe seama fondurilor existente in circuitul sau
economic.
b) capacitatea intreprinderii de a face fata tuturor obligatiilor neasumate prin contracte

sau care i s-au impus in virtutea legii, pe seama fondurilor existente in circuitul sau
economic.
c) capacitatea intreprinderii de a nu face fata tuturor obligatiilor asumate prin contracte
sau care i s-au impus in virtutea legii, pe seama fondurilor existente in circuitul sau
economic.
R:a
163. Starea de solvabilitate este data de nivelul:
a) Subunitar;
b) Unitar;
c) Corectat.
R: b
164. Nivelul subunitar al coeficientului capacitatii de plata inregistrat pe durata unei

perioade de timp date, reflecta o:
a) Apreciere a capacitatii de plata;
b) Depreciere a capacitatii de plata;
c) Nu reflecta nici o stare.
R: b
165. Pentru a caracteriza pe un interval de timp dat, starea medie a capacitatii de plata si
legat de aceasta, calitatea activitatii desfasurate se poate calcula:
a) un indicator de rentabilitate a solutiei activelor circulante;
b) un coeficient mediu al capacitatii de plata;
c) un bilant echilibrat.
R.: b
166. Lichiditatea realizeaza conexiunea:
a) dintre echilibrul static si cel financiar;
b) dintre echilibrul financiar si cel dinamic;

c) dintre echilibrul static si cel dinamic;
R: c
167. Cand lichiditatea intreprinderii scade, nivelul coeficientului lichiditatii tinde:
a) spre 0;
b) spre 1;
c) spre -1;
R: a
168. Bilantul lichiditatii este construit conform opticii:
a) creditorilor;
b) furnizorilor;
c) statului.
R: a
169. Activul bilantului lichiditatii este impartit in:
a) active durabile si active de exploatare;
b) active circulante;
c) active imobilizate.
R: a
170. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, daca sunt justificate se vor transfera in:
a) categoria datoriilor pe termen lung dupa cum riscul sau cheltuiala vor fi atinse in mai
putin de un an;
b) categoria datoriilor pe termen scurt sau lung dupa cum riscul sau cheltuiala vor fi
atinse in mai putin sau mai mult de un an;
c) categoria datoriilor pe termen mediu dupa cum riscul sau cheltuiala vor fi atinse in mai
putin sau mai mult de un an.
R: b
171. Pe baza bilantului contabil – lichiditate, fondul de rulment lichiditate se poate

determina:
A) FRL = Capitalului permanent – Active imobilizante;
B) FRL = Active circulante corijate - Datorii pe termen lung;
C) FRL = Capitalului permanente - Datorii pe termen lung;
D) FRL = Capitaluri permanente + Datorii pe termen lung.
a) A
b) A+B
c) A+B+C+D
R: a
172. Bilantul functional raspunde:
a) intereselor unor categorii restranse de destinatari si se situeaza intr-un context de

continuitate a exploatarii:
b) intereselor unor categorii mai largi de destinatari si se situeaza intr-un context de

necontinuitate a exploatarii:
c) intereselor unor categorii mai largi de destinatari si se situeaza intr-un context de

continuitate a exploatarii:
R:c
173. Instrumentul financiar prin care se previzioneaza veniturile si cheltuielile

a) contul de profit si pierdere;
b) bilantul functional;
c) bugetul de venituri si cheltuieli;
R: c
174. In viata economica occidentala, principalul instrument de conducere si organizare al

a) bilantul contabil;
b) managementul prin bugete;
c) balanta contabila.
R: b
175. Bugetul de venituri si cheltuieli indeplineste functiile :
A) functia de previzionare a activitatilor financiare;
B) functia de control a executiei financiare;
C) functia de asigurare a echilibrului financiar al intreprinderii;
D) functia de organizare a activitatii intreprinderii.
a) A+B+C;
b) A+D;
c) A+B+C+D
R: a
176. Bugetul anual cu defalcare trimestriala cuprinde:
A) bugetul activitatii generale;
B) bugetul activitatii de trezorerie;
C) imprumut garantat de stat;
D) principalii indicatori economici si financiari.

a) A+B+C+D;
b) A+B+C;
c) A+B
R: a
177. Bugetele, in functie de criteriul de intocmire pot fi:
A) bugete de tip financiar;
B) bugete de tip contabil;
C) bugete de tip economic;
D) bugete de tip banesc.
a) A+B+C+D;
b) A+C+D;
c) A+B
R: b
178. Obiectivul bugetului de tip trezorerie este:
a) reducerea cheltuielilor;
b) asigurarea capacitatii de plata a agentului economic;
c) minimizarea resurselor cheltuite.
R: b
179. In raport cu factorul timp, bugetele pot fi:
A) bugete periodice;
B) bugete continue;
C) bugete discontinue;
D) bugete normale;
a) A+B;
b) A+B+C;
c) A+B+C+D.
R: a
180. Bugetele periodice privesc o anumita perioada de gestiune:
a) mai mare de un an, cu defalcare in bugete saptamanale, trimestriale si lunare;
b) mai mica de un an, cu defalcare in bugete saptamanale, trimestriale si lunare;
c) de un an, cu defalcare in bugete saptamanale, trimestriale si lunare.
R: c
181. In functie de sfera de cuprindere, bugetele pot fi:
A) bugete partiale;
B) bugete totale;
C) bugete generale;
D) bugete speciale.
a) A+C;
b) A+B+C+D;
c) B+D
R:a
182. SC Astra SA are in dotare un utilaj ce antreneaza costuri anuale de exploatare de

5.000 u.m. Firma intentioneaza sa achizitioneze un utilaj nou, identic cu primul, fara a
obtine o crestere a capacitatii de productie. Costul noului utilaj este de 10.000 u.m. si are
o durata normala de functionare de 10 ani, antrenand costuri anuale de exploatare de
3.000 u.m.
Primul utilaj va fi vandut altei firme pentru sume de 4.000 u.m. (valoarea
contabila neta), iar durata acestuia este de 4 ani. Stiind ca randamentul minim pentru
orice investitie este de 13%, sa se stabileasca daca intreprinderea opteaza pentru aceasta
investitie.
b) investitia nu se accepta;
c) investitia se recupereaza.
R: a
183. SC Atlas SA intentioneaza sa inlocuiasca un utilaj care produce 2.500 bucati anual
dintr-un anumit produs, cu un altul cu parametri functionali superiori si cu o capacitate de
doua ori mai mare. Costul noului utilaj este de 20.000 u.m. cu o durata normala de
functionare de 10 ani si de la care se asteapta un randament minim sperat de 13%.
Cheltuielile anuale de exploatare ale noului utilaj sunt de 2.900 u.m., iar pretul unitar al
produselor realizate cu vechiul utilaj era de 1,2 u.m./bucata. Sa se determine pretul unitar
al produsului obtinut cu noul utilaj.
a) 1,4 u.m./bucata;
b) 1.5 u.m./bucata;
c)1,55 u.m./bucata.
R: b
184. Se cunosc:
- capitalul social 8.700 u.m.;
- rezerve, rezultate, fonduri proprii 2.540 u.m.;
- credite pe termen mediu si lung 2.530 u.m.;
- active imobilizate nete 5.737 u.m.
Atunci valoarea fondului de rulment va fi:
a)17.160 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 8.033 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 170.500 u.m.
R: c
185. Se cunosc:
a) 17.160 u.m.;
b)45.975 u.m.;
c) 8.033 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 8.034 u.m.
R: e
186. Se cunosc:
- credite si datorii pe termen scurt 8.280 u.m.;
- active circulante 16.313 u.m.

a) 17.160 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 8.033 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 170.500 u.m.
R: c
187. Se cunosc:
- credite si datorii pe termen scurt 8.280 u.m.;
- active circulante nete 16.312 u.m.
a) 17.160 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 8.033 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 8.032 u.m.
R: e
188. Se cunosc:

- active circulante = 140.975 u.m.
a) 17.160 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 86.415 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 170.510 u.m..
R: e
189. Sa se determine indicele de rentabilitate pentru un proiect de investitii in suma de

10.000 u.m. si a carui valoare actualizata neta este de 3.973 u.m.
a) 1,3972 u.m.;
b) 1,2973 u.m.;
c) 1,3973 u.m.;
d) 1,3962 u.m.
R: c
190. Sa se determine indicele de rentabilitate pentru un proiect de investitii in suma de

1.000 u.m. si a carui valoare actualizata neta este de 397 u.m.
a) 1,397 u.m.;
b) 1,297 u.m.;
c) 1,387 u.m.;
d) 1,396 u.m.
R: a
191. Se cunosc:
a) 17.160 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 86.415 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 170.600 u.m.;
R: e
192. Se cunosc:

Atunci valoarea surselor permanente va fi:
a) 237.930 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 238.830 u.m.;
d) 238.930 u.m.;
e) 170.500 u.m.;
R: d
193. Se cunosc:
Atunci valoarea capitalului propriu va fi:
a) 12.240 u.m.;
b) 45.975 u.m.;
c) 11.240 u.m.;
d) 41.025 u.m.;
e) 11.140 u.m.
R: c

3.000 u.m.
orice investitie este de 13%, sa se determine economia sau depasirea de costuri E(D):
a) E(D)=3000 u.m.
b) E(D)=2000 u.m.
c) E(D)=2010 u.m.
d) E(D)=2001 u.m.
R: b

3.000 u.m.
contabila neta), durata acestuia este de 4 ani si randamentul minim pentru orice investitie
este de 13%. Sa se determine randamentul investitiei (ri):
a) (ri)= 33,31 u.m.
b) (ri)= 33,23u.m.
c) (ri)=33,33 u.m.
d) (ri)= 33,32 u.m.
R: c
produselor realizate cu vechiul utilaj era de 1,2 u.m./bucata.Sa se stabileasca daca
intreprinderea opteaza pentru aceasta investitie.
b) investitia se recupereaza.
c) investitia nu se accepta.
R: c
produselor realizate cu vechiul utilaj era de 1,2 u.m./bucata. Sa se determine pretul unitar
al produsului obtinut cu noul utilaj.
a) 1,4 u.m./bucata;
b) 1.5 u.m./bucata;
c) 1,55 u.m./bucata.
R: b
198. O societate comerciala are in exploatare un utilaj, ce necesita costuri de exploatare

de 4000 u. m. .Societatea intentioneaza sa achizitioneze un utilaj nou, identic cu primul
care costa 12000 u. m., cu o durata de functionare de 12 ani si antreneaza costuri de
exploatare de 3500 u.m.Utilajul care se inlocuieste are o valoarea contabila neta de 2400
u. m. cu o durata normala ramasa de functionare de 6 ani si este vandut altei firme la
nivelul valoarii contabile nete. . Stiind ca randamentul minim pentru orice investitie este
de 12%, sa se determine economia sau depasirea de costuri E(D):
a) E(D)=-101 u.m.
b) E(D)=-110 u.m.
c) E(D)=-100 u.m.
d) E(D)=-200 u.m.
R: c
199. O societate comerciala are in exploatare un utilaj, ce necesita costuri de exploatare

de 4000 u. m. .Societatea intentioneaza sa achizitioneze un utilaj nou, identic cu primul
care costa 12000 u. m., cu o durata de functionare de 12 ani si antreneaza costuri de
exploatare de 3500 u.m.Utilajul care se inlocuieste are o valoarea contabila neta de 2400
u. m. cu o durata normala ramasa de functionare de 6 ani si este vandut altei firme la
nivelul valoarii contabile nete. . Stiind ca randamentul minim pentru orice investitie este
de 12%, sa se stabileasca daca intreprinderea opteaza pentru aceasta investitie :
a) investitia nu se accepta;
b) investitia se recupereaza.
c) investitia se accepta.
R:a

3.000 u.m.
orice investitie este de 13%, sa se stabileasca daca exista economie sau depasire a
costurilor?
a) exista economie a costurilor;
b) exista depasire a costurilor;
c) exista egalitate a costurilor.
R: a
Care dintre raționamentele următoare sunt definitorii pentru alegerea
celei mai eficiente investiții în cazul mai multor variante ale aceeasi
proiect-
-Varianta cu rată internă de rentabilitate cea mai ridicată
Circuitele financiare care vizează finanțările intermediare Presupun
-Implicarea unei companii specializate în Găsirea deținători lor de

disponibilități dispuși să le cedeze investitorului în vederea valorificării
Finantarea interna presupune apelul la urmatoarele resurse:

Amortizarea activelor imobilizate, sumedin valorificarea activelor imobilizate
scoase din functiune sau vanzarea celor de prisos
Profitul net sau profitul ramas dupa plata dividendelor
accelerarea vitezei de rotație a capitalului circulant conduce la

O eliberare relativă de Capital
o imobilizare de Capital
O eliberare absolută de Capital
o sporire a profitului profitului întreprinderii
activele circulante cuprind
valori de exploatare
Mijloace bănești în cont
mijloace bănești în casierie
Valori realizabile pe termen scurt
După structura internă investițiile se clasifică în

Achiziții de utilaje care necesită montaj
investiții financiare
Lucrări și exploatări geologice
lucrări de construcții montaj
Finantarea interna:
Are in vedere si sumele din valorificarea activelor imobilizate scoase din
functiune
Este exprimata fie prin autofinantarea firmei sau capacitatea de
autofinantare
Se bazeaza in principal pe profitul net ramas dupa plata dividendelor si
amortizarea activelor imobilizate
Potrivite ori financiare Obiectivul fundamental al gestiunii financiare a
întreprinderii este
Maximizarea valorii de piață a firmei
Actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent

Stă la baza criteriului tradițional al rentabilității
Este mai uzuala decât capitalizarea veniturilor prezente la un moment
viitor pentru a evalua proiectele de investiții
. Servește la determinarea ratei interne de rentabilitate
Care dintre următoarele fluxuri Bănești sunt autonome

Achiziția de materii prime și materiale cu plata amânată
Sumele obținute în urma contractării de credite bancare pe termen scurt
Achiziționarea unui mijloc fix fără a apelat la surse împrumutate
Sporirea capitalurilor întreprinderii prin emisiunea de acțiuni
Investițiile care se realizează in alte întreprinderi sau sectoare ca efect al

realizarii investiției de baza sunt denumite investiții?
Conexe
normele progresive
Transformă la început amortizarea în profit
nevoia de fond de rulment exprima

Necesarul de capital pentru Finanțarea exploatării
activele circulante la firme din domeniul agriculturii cuprind în structura

lor
obiecte de inventar
piese de schimb
Semințe materiale de plantat furaje îngrășăminte
producție neterminată
Criteriul rentabilității este aplicat intr o maniera statica

Prin calcularea unei rate ca raport intre beneficiul mediu anual si investitia
neta si compararea acesteia cu costul capitalurilor proprii si împrumutate
Prin determinarea unei rate ca raport intre beneficiul net si investitia neta si
compararea acesteia cu costul capitalelor proprii si imprumutate
Care din următorii factori influențează direct proporțional mărimea
profitului
prețul de vânzare al producției
Marimea productiei
Finanțarea intermediară presupune
Obținerea finanțării cu ajutorul unei companii specializate care în schimbul
unui comision se angajează să găsească investitori
fondul de rulment
Se determină ca diferență între capitalul permanent și valoarea activelor
imobilizate
finanțează exploatarea
Incorporarea de rezerve este o metoda de sporire a capitalului social

care:
Nu aduce resurse financiare suplimentare pt intreprindere
Poate fi pusa in aplicare prin emisiunea de actiuni care se impart gratuit
actionarilor vechi
Finantarea externa presupune folosirea urmat resurse:
Imprumuturilor bancare
Resurse de la buget
Incasarile din emisiunea de actiuni si obligatiun
Capitalurile permanente cuprind:

Imprumuturile de orice fel pe termen lung
Capitalul social si rezervele firmei
Cuponul/dobanda platit de intreprindere pentru obligatiunile clasice

emise se calculeaza in functie de:
Rata cuponului si valoarea nominala a obligatiunii
Efectul de levier poate scadeaatunci cand:

Scade marimea capitalului imprumutat pe termen lung cu un cost scazut
riscul de dobândă înseamnă
Volatilitatea dobânzii
Elementele financiare ale unei investiții sunt

Profitul
cheltuielile de investiție
valoarea reziduala a investiției
durata de viață a acesteia
Utilizandcriteriul lichiditatii in selecatrea investitiilor, intreprinderea va
alege:
Proiectul care ofera un termen de recuperare a investitiilor cat mai mic
Structura activelor circulante depinde de

domeniul de activitate al firmei
Investiția cea mai eficientă între Mai multe variante este cea care
La venituri nete actualizate egale reprezintă cea mai mare rată de
actualizare
Investițiile colaterale sunt

Legate teritorial și funcțional de investiția directă de bază
Partea din capitalul propriu rămasă după constituirea activelor

imobilizate
Poate fi utilizată pentru Finanțarea nevoilor pe termen scurt ale firmei
Se numește fond de rulment propriu
Investitiile:
Sunt consecinta deciziei de finantare a intreprinderii
Reprezinta cheltuieli ce se efectueazapt obtinerea de active imobilizate
Reflecta plasamentul de capitaluri lichide in imobilizari de natura
corporala, necorporla si participatiuni
Trasaturile caracteristice ale investitiilor sunt:

Operatiunile de constituire aactivelor imobilizate , dar mai ales cele de
valorificare suporta numeroase riscuri
Pe timpul desfasurarii investitiei are lor o imobilizare de mijloace financiare
ale carui cost trebuie acoperit in viitor de rezultate nete sperate
Cu ocazia desfasurarii investitiei se produce o transformare a valorii din
forma baneasca in forme materiale diverse
Utilizând Criteriul lichidității în selectare investițiilor întreprinderea va
alege
Proiectul care oferă un termen de Recuperare a investiției cât mai mic
Proiectul care oferă recuperare cât mai rapid a investiției inițiale
Produsele activele financiare sunt generate în urma manifestării
Fluxurilor Bănești dipendente decalate

Metoda raportării la perioada de bază se aplică atunci când
Structura sortimentală din perioada de planetei comparabilă cu cea din
perioada de bază
Prețurile și costurile sunt compatibile în cele două perioade de plan Față
de cea de bază
firma are un număr mare de sortimente
Metoda directă s ardovedi laborioasă
Metoda aportului in bani si emisiunea de noi actiuni au ca efect:

Majorarea creantelor intreprinderii
Cresterea lichiditatilor firmei
Modificarea structurii financiare
Sporirea fondului de rulment
rata lichidității reduse arată

De câte ori creanțele și disponibilitățile sunt mai mari decât datoriile
curente
In aprecierea eficienței proiectelor de investitii, criteriul rentabilității

prezintă dezavantajul ca
Nu poate realiza esantionarea in timp a incasarilor si platilor
Nu ia in considereare consecintele factorului timp
Alegerea bazei de comparatie pentru castigul adus de un proiect la un
leu investit, nu este lipsita de echivoc
Nu calculeaza efectele riscurilor inerente oricarui proiect de investitie
riscul financiar se manifestă

când firma este îndatorată
Când dobânzile sunt mai mari decât rezultatele financiare ale firmei
Multiplicarea riscurilor înseamnă apariția și dezvoltarea

riscului de dobândă
riscului de credit
Creșterea coeficientului vitezei de rotație a capitalului circulant
are ca efect
creșterea gradului de autonomie financiară
Investițiile Conexe sunt cele care

Se realizează în alte întreprinderi ca efecte ale investiției de bază
Costul cap propriu secalculeaza cu ajutorul:

Rata medii a rentabilitatii titlurilor emise de formele din aceeasi rezerva si
cotate la bursa
Rata rentabilitatii investitiilor asa zis "fara risc"
Coef b(beta) al risculu
Încasările generației de activitate de exploatare include

Sumele obținute în urma comercializării bunurilor lucrărilor și serviciilor
care dau conținut obiectului de activitate al firmei
Avansuri obținute de la clienți în contul unor livrări viitoare
Sporirea capitalului premanent prin contractarea de imprumuturi pe

termrn lung poate fi realizata prin:
Emisiunea de obligatiuni
Leasing
Obtinerea unui credit bancar
Incorporarea de rezerve presupune:

Includrea fondului de rezerva in capitalul social
Prin finanțare directă fluxul de lichidități

pornește de la deținătorul lor către investitor
Valoarea adăugată se calculează astf
Producția exercițiului + marja comercială - consumuri la terți
Investitiile executate in antrepriza:

Au in vedere lucrările realizate de firme specializate
ratele de solvabilitate exprima

Capacitatea întreprinderii de a acoperi obligațiile din resursele de care
dispune
Trezoreria întreprinderii vizează asigurarea

Lichidităților pentru derularea tuturor tranzacțiilor întreprinderii
Efectuării plăților la scadență în conformitate cu obligațiile asumate
Selectării oportunităților de plasament pe termen scurt ale excedente lor
Conform catalogului privind clasificarea si duratele normale de
functionare a mijloacelor fixe a a doua grupă de mijloace fixe este
Constructii
Instalații tehnice mijloacele de transport animale și plantații
Indicatorul Active circulante la 1000 RON cifră de afaceri este

Un indicator al intensității capitalului circulant
Un indicator al vitezei de rotație
Valoare de inventar la care sunt evidențiate mijloacele fixe se poate fi

valoare inițială sau de origine
metoda directă
Se aplică în general când firma produce un număr restrâns de sortimente
Plățile de dividente în numerar reprezintă fluxuri de numerar din

Activitățile de remunerare a capitalului propriu
În cazul unei politici defensive promovate de o firmă fondul său de

rulment se constituie comparativ cu nivelul nevoii de fond de rulment
trimestrială la
cel mai ridicat nivel al nevoie de fond de rulment trimestriale
In optica financiara, investitiile unei intreprinderi reprezinta:

Concretizarea deciziei de a afectua in prezent cheltuieli in active
imobilizate care sa genereze prin exploatare fluxuri de incasari esantionate
Care dintre afirmațiile următoare nu este caracteristică investițiilor
Operațiunile de constituire si valorificare a activelor imobilizate comportă
un risc scăzut
Cu ocazia desfasurarii investitiei se produce o transformare a valorii din
forme materiale diverse in forma baneasca
Investițiile brute sunt finantate numai din profitul net al firmei
Decizia de finanțare vizează selectarea metodelor de procurare a

capitalurilor astfel încât să se satisfacă următoarele cerințe
Un raport optim între capitalul propriu și cel împrumutat ca urmare a
realizării celui mai mare cost ponderat posibil
Protecție maximă a întreprinderii împotriva riscurilor
Premise pentru realizarea echilibrului financiar întreprinderii prin
constituirea de resurse permanente la nivelul cheltuielilor permanente și de
resurse temporare în concordanță cu nevoile temporare
Din punctdevedere in legatura cu obiectul principal, investitiile au

urmatoarea structura:
Investitiile colaterale
Investitii de baza
Investitii conexe
Autofinantarea neta:
Cuprinde partea din profit nedistribuita sub forma dividendelor
Formeaza alaturi de autofinantarea de mentinere, marja bruta de
autofinantare
Valoarea actualizata neta:

Se determina ca diferenta dintre suma fluxurilor de trezorarie viitoare
actualizate si valoarea investitiei prezente
Reflecta proiectul cel mai rentabil la rate egale de actualizare
Care din următoarele afirmații referitoare la punctul critic sunt adevărate

Reprezinta cel volum de producție corespunzător căruia încasările acoperă
cheltuielile de exploatare
Reflectă mărimea cifrei de afaceri care asigură un echilibru perfect al
încasărilor cu costurile totale de exploatare iar rata rentabilității este 0
Reprezintă acel volum de producție corespunzător căruia profitul este nul
investițiile sunt
Cheltuieli efectuate cu achiziția de active imobilizate

Evidențiate în activul bilanțului
în funcție de structura lor investițiile se clasifică în

achiziții de utilaje
Lucrări de construcții montaj
profitul legitim este cel

obținut prin respectarea legilor
Analiza financiară cu ajutorul ratelor
Este o analiză statică deoarece datele sunt obținute din documente
contabile de sinteză elaborat a periodic
Activitate de exploatare a întreprinderii poate fi finanțată din

fondul de rulment propriu
avansuri Bănești primite de la clienți
împrumuturi bancare pe termen scurt
Sumele repartizate din profitul întreprinderii pentru acordarea
dividendelor pe perioada de la constituirea acestora până la plata lor
Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta dezavantaje ale criteriului

rentabilitatii:
Nu ia in considerare consecintele actiunii factorului timp
Nu calculeazaefectele riscurilor inerente oricarui proiect de investitie
Principalele avantaje ale leasing ului constau in:

De cele mai multe ori chiria este progresiva, dand posibilitate utilizatorului
sa realizaza o rentabilitate acoperitoare
Chiria este deductibila prin profitul impozabil, intreprinderea suportand
doar diferenta fata de cota de impozitare
Prin finanțare directă fluxul de lichidități

pornește de la deținătorul lor către investitor
Imobilizarea absolută semnifică ca în perioada curentă se înregistrează

Un capital mai mic decât în perioada precedentă
Determinarea nevoii de fond de rulment pentru producția neterminată
se realizează funcție de următorii factori
caracterul procesului de producție
Valoarea cheltuielilor medii zilnice la nivel de cost de uzină
durata ciclului de fabricație
normele progresive
Transformă la început amortizarea în profit
Tehnica cu ajutorul căreia se calculează cei mai important si indicatori

de apreciere a eficienței investițiilor se numește
actualizare
rentabilizare
Mutațiile majore din mediul contemporan sunt
Multiplicare a riscurilor
Piața capitalurilor include
Piața primară și cea secundară
cicluri financiar este definit ca

Operațiuni produse de la momentul transformării capitalului din formă
bănească în active materiale până la revenirea lui în forma inițială
Din punct de vedere al naturii lor, investitiile se grupeaza in:

Investitii imateriale
Investitii financiare
Investitii materiale
Afacerea proprietate individuală are ca avantaje

Isi Constituie ușor capitalurile
Plățile generate de activitate de exploatare sunt

Plata obligațiunilor referitoare la remunerarea Forței de Muncă
Plățile de asigurare plătite către societățile de asigurări
Nu se amortizează activele care
Terenurile
constituie goodwill ul firmei
Finantarea externa presupune constituirea, iar ulterior sporirea

capitalului firmei prin:
Emisiunea si vanzarea de noi actiuni
Contractarea de imprumuturi bancare
Aporturile in natura sau in bani ale viitorilor proprietari
După modul de combinare a naturii probleme de rezolvat cu soluția

aleasă deciziile se clasifică în
decizii financiare curente
decizii financiare adaptative
decizii financiare inovative
Care dintre următoarele plăți sunt generate de activitate de exploatare
Sumele reprezentând plata obligațiunilor referitoare la remunerarea Forței
de Muncă
Avansurilor Bănești acordate furnizorilor în vederea unor livrări ce se vor
face în viitor
Indicatorii randamentului financiar al firmei sunt

Rata rentabilității comerciale
marja autofinanțării
marja cheltuielilor financiare
fluxurile sunt
Bunuri și servicii transferate între firme
valoarea de amortizat poate fi

valoare de înlocuire
valoarea actualizată
valoare de reproducție
valoare inițială
Daca rata interna de rentabilitate a unui proiect este mai mica
decat renta dobanzii pe piata, atunci:
Valoarea actualizataneta a proiectului este negativa
Rentabilitatea financiara devine mai mica decat rentabilitatea
economica a intreprinderii
profitul net se repartizează pentru

Plata dividendelor către proprietari acționari sau Asociați
Desfășurarea de activități sociale sau sportive
Dezvoltare modernizare a capacităților de producție Deci pentru
reinvestire
Autofinatarea presupune:
Angajarea de firma a tuturor resurselor sale
funcțiile profitului sunt

instrument de control
resursa bugetului statului
resursa de autofinanțare
Indicator al capacității de plată al firmei
Ciclul de exploatare presupune
Achiziția de materii prime și materiale prelucrarea lor vânzare și încasarea
produselor finite
Convertirea capitalului din formă bănească în active circulante și apoi
Revenirea la forma inițială
Conform criteriului instituțional sectoarele de activitate în care sunt

Grupați agenții economici sunt
instituțiile fără scop lucrativ
societățile nefinanciare
instituțiile financiare
administrațiile publice
Finanțarea indirectă este reprezentată de

Fluxul de lichidități către instituții financiare și investitori
Fluxul de lichidități de la deponenți către instituțiile financiare
Coeficientul cap propriu se determina ca raport intre:

Cap propriu si cel permanent
Cap propriu si cap imprumutat pe termen mijlociu si lung
profitul poate fi definit ca

Remunerarea factorilor de producție pentru efortul depus
venit rezidual ce revine întreprinderilor ca urmare a progreselor
economice și tehnice realizate de acestea în activitățile desfășurate
Diferență între veniturile și cheltuielile aferente lor
Ratele ca instrumente de analiza financiara se impart in:

Rata de gestiune
Rata de rentabilitate
Ratade structura
Rata de echilibru financiar
Compoziția capitalului întreprinderii este analizată cu ajutorul

ratelor de structură
pragul de rentabilitate
este sinonim cu punctul critic
Exprima o stare de echilibru între venituri și cheltuieli
este sinonim cu punctul mort
Oferă o metodă de previzionare a profitului firmei
Care din următoarele afirmații sunt corecte

În cadrul circuitelor monetare fluxurile Bănești privesc realizare nevoilor de
finanțare sau plasament pe termen scurt
Capitalurile permanente includ:

Datoriile contractate de companie pe termen indelungat
gestiunea financiară reprezintă

Un ansamblu de decizii și de activități
Investiția cea mai eficientă între Mai multe variante este cea care
La venituri nete actualizate egale reprezintă cea mai mare rată de
actualizare
Fondul de rulment negativ este rezultatul

Unei nevoi de fond de rulment excesiv de mare
Unui capital permanent inferior valorii activelor imobilizate
O firmă va alege un proiect de investiții dacă

Raportul dintre suma fluxurilor de trezorerie viitoare și actualizate la rata de
rentabilitate oferită de o alternativă comparativă care ies pe de o parte și
capitalul investit Pe de altă parte este supraunitar
Rata sau internă de rentabilitate este mai mare decât costul de
oportunitate a capitalului
Determinarea nevoii de fond de rulment se realizează în funcție de

următorii factori
Creditele comerciale tip clienți
mărimea valorică a stocurilor firmei
Mărimea fondului de rulment al firmei
Pasivele stabile
Valoarea actualizata neta:

Se calculeaza ca diferenta dintre fluxurile marginale de trezorarie si suma
investitiei
Se determina ca diferenta dintre suma fluxurilor de trezorarie viitoare
actualizate si valoarea investitiei prezente
Reflecta proiectul cel mai rentabil la rate egale de actualizare
Utilizând Criteriul lichidității în selectare investițiilor întreprinderea va

alege
Proiectul care oferă recuperare cât mai rapid a investiției inițiale
Proiectul care generează cele mai mari lichidități pe durata
desfășurării sale
Proiectul care oferă un termen de Recuperare a investiției cât mai mic
afacerea poate fi organizată în

Corporatii
Societate comerciala
Campanii
Parteneriat
Care dintre raționamentele următoare sunt definitorii pentru alegerea

celei mai eficiente investiții în cazul mai multor variante ale aceeasi
proiect
Varianta care are venitul net actualizat mare dar o rată de actualizare 0
Varianta care are venitul net actualizat 0 și rata de actualizare cea mai
mică
Varianta care are venitul net actualizat cel mai mic dar rata de actualizare
cea mai mare
Varianta cu rată internă de rentabilitate cea mai ridicată
fondul de rulment
finanțează exploatarea
Se determină ca diferență între capitalul permanent și valoarea activelor
imobilizate
Care dintre următorii factori influențează mărimea profitului

volumul zilnic al producției care influențează prin evoluția lui în mod direct
proporțional mărimea profitului
Structura sortimentală care determină o creștere a profitului atunci când
sporește ponderea produselor cu mult profit și invers
costuri de producție care influențează prin evoluția lui în mod invers
Potrivite ori financiare Obiectivul fundamental al gestiunii financiare a
întreprinderii este
Maximizare diferenței dintre veniturile și cheltuielile firmei
Maximizarea valorii de piață a firmei
Criteriul costului este aplicabil cu precădere în cazul selectării investițiilor
În active circulante de trezorerie
care vizează modernizarea
de înlocuire
Partea din capitalul propriu rămasă după constituirea activelor

imobilizate
Poate fi utilizată pentru Finanțarea nevoilor pe termen scurt ale firmei
Este cunoscută sub denumirea de pasive stabile
Se numește fond de rulment propriu
Durata de recuperare a investitiei

Se stabilește de regulă în număr de ani
Este preferabil să fie cât mai mare
Se poate determina prin raportarea Clash flow lui anual la mărime
investiției inițiale
Apare la convergenta dintre marimea investitiei avansate si marimea
cumulata a cash flow ului
Valoare de inventar la care sunt evidențiate mijloacele fixe se poate fi

valoare de aport convenită de părți pentru mijloacele fixe intrate ca
urmarea unei fuziuni
valoare de înlocuire
valoare inițială sau de origine
Emisiunea de obligațiuni este o metodă de finanțare sub formă

fluxurilor financiare autonome
Încasările din vânzări de imobilizări corporale reprezintă fluxuri de

numerar
Din manifestare a procesului de dezinvestire
Incorporarea de rezerve presupune:

Includerea imprumuturilor pe termen lung in cap permanent
Transformarea datoriilor in actiuni
Majorarea cap prin emisiunea de noi actiuni
Includrea fondului de rezerva in capitalul social
riscul financiar se manifestă

Când firma are un fond de rulment negativ
când firma este îndatorată
Când investițiile financiare sunt foarte riscante
Când dobânzile sunt mai mari decât rezultatele financiare ale firmei
Care din următoarele afirmații referitoare la punctul critic sunt adevărate

Reprezinta cel volum de producție corespunzător căruia încasările acoperă
cheltuielile de exploatare
Se determină raportând cheltuielile variabile la diferența dintre prețul unitar
de vânzare și costul variabil unitar
Reprezintă acel volum de producție corespunzător căruia profitul este nul
Reflectă mărimea cifrei de afaceri care asigură un echilibru perfect al
încasărilor cu costurile totale de exploatare iar rata rentabilității este 0
Întreprinderile își pot asigura o protecție ficat împotriva riscurilor

financiare
Prin intermediul funcției de control a Finanțelor întreprinderii
prin majorarea rentabilității inițiale a operațiunilor financiare
Prin operațiuni Swap și contracte de opțiuni
Capitalul unei firme este definit ca:

Expresie baneasca a activelor investite de o firma in activitatile desfasurate
de aceasta
Totalitatea sumelor depuse in banci si a imprumuturilor contractate de o
firma
Totalitatea activelor utilizate de o firma in procesele economice aducatoare
de profit
Suma dintre capitalul fix si capitalul circulant al unei firme
Valoarea reziduală investiții exprimă

Costul capitalului propriu
Valoarea rămasă nerecuperată investițiilor
Valoarea rămasă după deducerea costurilor de investiție
Prețul posibil de realizat la finalul duratei de viață a investiției
Elementele financiare ale unei investiții sunt

Profitul
valoarea reziduala a investiției
durata de viață a acesteia
cheltuielile de investiție
Emisiunea de obligațiuni este o metodă de finanțare sub forma

finanțări directe
încorporării de rezerve
fluxurilor financiare autonome
In cadrul proceselor de finantare indirecta, furnizorii de lichditati sunt

Investitorii antreprenori care oferă active financiare în schimbul fondurilor
financiare atrase
Firme specializate în operațiuni de atragere a finanțărilor
bugetul statului
băncile și societățile financiare
Sporire cap permanent poate fi realizata prin:

Emisiunea de obligatiuni
Apelul de credit bail/ leasing
Emisiunea de actiuni
Contractarea de imprumuturi bancare pe termen mediu si lung
Criteriile traditionale utilizate in aprecierea eficientei proiectelor de

investitii sunt:
Criteriul rentabilitatii
Criteriul costului
Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit
fondul de rulment
Este negativ atunci când capitalul propriu și datoriile pe termen mediu și
lung depășesc ca valoare activele imobilizate
Poate fi definit ca parte din totalitatea surselor de finanțare aflate la
dispoziția firmei o perioadă îndelungată utilizată pentru Finanțarea activelor
circulante
Se determine ca suma între fondul de rulment propriu și datoriile pe termen
mediu și lung ale firmei
Se calculează ca diferența dintre capitalurile permanente și activele
imobilizate
Plățile de dividente în numerar reprezintă fluxuri de numerar din

Activități de reînvestire a profitului obținut
activități de finanțare
Activitățile de remunerare a capitalului propriu
rata lichidității reduse arată

Dimensiunea testului acid sau a testului Bruno
De câte ori creanțele și disponibilitățile sunt mai mari decât datoriile
curente
Investițiile Conexe sunt cele care

Se realizează în alte întreprinderi ca efecte ale investiției de bază
Organizația economică reprezintă

Un grup de persoane cu concepții sau preocupări comune care are un
regulament sau un statut propriu constituit în vederea depunerii unei
activități organizate
Excedentul de trezorerie poate proveni

Dintr un fond de rulment supradimensionat
Ca efect al unei rate a lichidității imediate peste limita minimă
Dintre o cifră de afaceri mărită ca urmare a creșterii vânzărilor către
clienți
Dintre o nevoie de fond de rulment mai mică decât cea previzionată
În cazul unei politici defensive promovate de o firmă fondul său de

rulment se constituie comparativ cu nivelul nevoii de fond de rulment
trimestrială la
cel mai ridicat nivel al nevoie de fond de rulment trimestriale
Uzura morală este luată în considerare

doar de sistemul accelerat
Doar de sistemul de gresi varianta 2
Efectul de levier are ca efect:

O rata a rentabilitatii fianciare superioara ratei dobanzii
O rata a dobanzii superioara ratei rent ec
O rata a rentabilitatii financiare mai mare decat rata rentabilitatii
economice
Good will ul
Este un activ imobilizat necorporal
Este format din calitatea clientului Vadul comercial și reputația firmei
Este format din activele firmei din sfera comercială precum depozitele
magazinele și mijloacele de transport
mai este numit și fondul de comerț
Capitalurile permanente cuprind:

Creditele de trezorarie
Capitalul social si rezervele firmei
Imprumuturile de orice fel pe termen lung
Structura activelor circulante depinde de

domeniul de activitate al firmei
Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta dezavantaje ale criteriului

lichiditatii:
Nu ia in considerare esantionare in timp a fluxurilor de incasari si plati
Neglijeaza efectele ce se produc dupa recuperarea investitiilor
Elimina de la selectie proiectele de investitie ca o buna rentabilitate
Avantajeaza proiectele care permit acumularea rapida a capitalului in
raport cu cele lacare ecest proces serealizeaza pe terioade lungi
În cadrul bugetului activității de trezorerie marja brută se calculează

astfel
Diferența dintre veniturile de exploatare și cheltuielile variabile
Suma cheltuielilor variabile și a cheltuielilor fixe
Suma dintre rezultatul de exploatare rezultatul financiar și rezultatul
excepțional
fluxurile reprezintă
fluxuri reale și fluxuri Bănești
Atât transferul de bunuri cât și de monedă între agenții economici
Transferuri de bunuri și servicii între firma
Forma de finantare Multi Option Facility permite

Diminuarea riscului financiar al investitorului
Conversia obligatiunilor in actiuni, la maturitate
Urmarirea obiectivelor financiare prin raportarea lor la strategia
industriala
Disocierea duratei de angajare a imprumutului de durata de utiluzare a
acestuia
În cadrul bugetului activității de trezorerie marja brută se calculează altfel

Diferența dintre cheltuielile variabile și cele fixe
Suma cheltuielilor variabile și a cheltuielilor fixe
Suma dintre rezultatul din exploatare rezultatul financiar și rezultatul
exploatat
Activele imobilizate necorporale
Se amortizează pe perioade stabilite de consiliul de administrație al
firmelor pe feluri de cheltuieli
Criteriul lichiditatii de selectare a investițiilor

Urmareste cat mai rapid recuperarea capitalului investit
Are in vedere determinarea unei durate de recuperare a capitalului
investit
Conduce la alegerea dintre mai multe proiecte de investitii a celui cu
durata cea mai mare de recuperare
Prezinta inconvenientul neglijatii efectelor ce se produc dupa recuperarea
investitiilor
Calcularea amortizării în regim deregresiv în țara noastră se face

folosind
norme liniare și valori descrescătoare de amortizat
Norme degresive și valori constante de amortizat
Valoarea actualizată netă a unui proiect de investiții

Este un criteriu tradițional de apreciere a eficienței proiectelor de investiții
Se determină ca diferență între suma cash flow urilor viitoare
actualizate și cheltuielile prezenței de investiții
reprezintă actualizarea valorii viitoare nete pe aceeași perioadă
economică a investiției
Este un criteriu bazat pe tehnicile de capitalizare și actualizare
Care dintre următoarele fluxuri Bănești sunt autonome

Achiziția de materii prime și materiale cu plata amânată
Sumele obținute în urma contractării de credite bancare pe termen scurt
Achiziționarea unui mijloc fix fără a apelat la surse împrumutate
Sporirea capitalurilor întreprinderii prin emisiunea de acțiuni
Încasările generate de operaționalizare a funcției de finanțare reprezintă

Contravaloarea titlurilor de valoare comercializate și care au fost
achiziționate
Sume obținute în urma emisiunii de noi acțiuni
Sumele dobândite în urma contractării unor împrumuturi pe termen
scurt mediu și lung fie de la bancă fie prin emisiunea de obligațiuni sau
alte instrumente de credit
Actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent

. Servește la determinarea ratei interne de rentabilitate
Este mai uzuala decât capitalizarea veniturilor prezente la un moment viitor
pentru a evalua proiectele de investiții
Cuponul/dobanda platit de intreprindere pentru obligatiunile clasice

emise se calculeaza in functie de:
Rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale
Rata cuponului si cursul bursier al actiunii
Rata cuponului si valoarea nominala a obligatiunii
wrong
Efectul de levier reprezinta:
Suma dintre rentabilitatea financiara si rentabilitatea economica ale unei
intreprinderii
Diferenta dintre rentabilitatea economica si rentabilitatea financiara ale
unei intreprinderi
Produsul dintre diferenta dintre rentabilitatea economica si rata dobanzii si
raportul dintrecapitalul imprumutat si cap propriu
Activitate de investiție generează încasări din

Vânzarea titlurilor de valoare care au fost achiziționate pe termen mediu și
lung
Achiziții de terenuri mijloace fixe și eventuale imobilizări necorporale
sumele obținute în urma emisiunii de noi acțiuni
activele circulante la firmele din domeniul Comerțului au în structura lor

Marfuri
Ambalaje
plasamentele de trezorerie sunt

achiziția de bonuri de casă
achiziția de acțiuni
achiziția de obligațiuni
constituirea de depozite la termen
Multiplicarea riscurilor înseamnă apariția și dezvoltarea

riscului de dobândă
riscului de credit
Circuitele financiare care vizează finanțările intermediare Presupun

Implicarea unei companii specializate în Găsirea deținători lor de
disponibilități dispuși să le cedeze investitorului în vederea valorificării
accelerarea vitezei de rotație a capitalului circulant conduce la
O eliberare absolută de Capital
O eliberare relativă de Capital
o imobilizare de Capital
o sporire a profitului profitului întreprinderii
Totalitatea operațiunilor și procedurilor care se produc între momentul

transformării banilor în bunuri și până în momentul în care acestea revin
sub formă bănească
Reprezintă ciclul financiar al întreprinderii
Reprezintă fluxuri financiare în cadrul întreprinderii
Criteriilede optimizare a structurii financiare se refera la:

Sporirea cap de autofinantare
Minimalizarea costului mediu ponderat al capitalului
Minimalizarea riscului financiar
Asigurarea egalitatii dintre marimea resurselor financiare si marimea
investitiilor de efectuat
Noțiunea de trezorerie a întreprinderii desemnează

Diferența dintre fondul de rulment brut și fondul de rulment străin
Diferența dintre încasările și creditele pe termen scurt dintre o perioadă
ale firmei
Încasările lichiditățile și disponibilitățile de care dispune întreprinderea la
un moment dat sau a Fondurilor pe care le are în casierie sau în depozitele
bancare la vedere
Diferența dintre fonduri de rulmenți și nevoia de fond de rulment
Întreprinderea poate fi considerată organizație economică deoarece

Interacționează cu mediul și influențează
Este un ansamblu de limitat de persoane proprietari salariat
colaboratori
Are un rol scopuri și obiective definite legale și utile
Fiecare persoană are un rol de limitat pentru atingerea obiectelor
întreprinderii
Uzura reprezintă un proces complex

care apare în cazul activelor circulante
Care apare în cazul activelor imobilizate
care constă în reducerea treptată a unității activelor imobilizate
Concretizat în scăderea treptată a unității activelor imobilizate ca
urmare a folosirii lor
Finantarea externa presupune folosirea urmat resurse:
Incasarile din emisiunea de actiuni si obligatiuni
Imprumuturilor bancare
Mobilizarea intregului profit net si a amortizarii mijloacelor fixe
Resurse de la buget
Capitalul social al intreprinderii:

Este inclus in capitalul permanent
Este inclus in capitalul propriu
normele accelerate de amortizare

Asigură procurarea mai lentă a resurselor financiare necesare înlocuire
activelor imobilizate
Determină transformarea unei părți din beneficiile firmei în amortizare la
începutul duratei de funcționare
Contribuie la reducerea pierderilor provocate de uzura
Nu permit cunoașterea în orice moment a valorii reale a mijloacelor fixe
datorită diferențelor dintre uzura reală și mărimea amortizării
Rolul amortizării este

De a asigura o structură financiară optimă
de a asigura constituirea de resurse de
De a asigura sporirea a valorii de piață a firmei
De a evidenția deprecierea valorii activelor imobilizate
Valoarea adăugată se calculează astfel

Producția exercițiului + marja comercială - consumuri la terți
Finantarea interna presupune apelul la urmatoarele resurse:

Emisiunea si vanzarea de noi actiuni
Profitul net sau profitul ramas dupa plata dividendelor
Contributii ale statului, ale unor colectivitati publice si organisme
specializate
Amortizarea activelor imobilizate, sumedin valorificarea activelor
imobilizate scoase din functiune sau vanzarea celor de prisos
ratele de rentabilitate arată

randamentul capitalului
Aratati care dintrevurmatoarele afirmatii sunt adevarate:

Actualizarea este tehnica prin intermediul careia se determina valoarea
prezenta, in momentul zero, a sumelor capitalizate la momentul "n"
Criteriile traditionale se bazeaza pe actualizare si capitalizare
Capitalizarea este tehnica cu ajutorul careia se poate calcula nivelul
viitor, la o anumita data, a unei sume plasate in momentul actual
Marja cheltuielilor financiare se determină astfel
Prin raportarea cheltuielilor financiare la cifra de afaceri
Care din următoarele afirmații sunt corecte

În cadrul circuitelor monetare fluxurile Bănești privesc realizare nevoilor de
finanțare sau plasament pe termen scurt
Autofinantarea neta:
Presupune cresterea datoriilor totale ale intreprinderii prin emisiunea de
obligatiuni
Cresterea fondului de rulment
Are ca efect cresterea capitalului permanent
Efectul de levier poate spori atunci cand:

Rata rentabilitatii ec creste
Costul cap imprumutat creste
Costul cap imprumutat scade
Plățile în numerar către furnizori și numeralul încasat de la clienți

reprezintă
fluxuri din activitate de exploatare
Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la criteriul VAN sunt

adevarate:
Un proiectde investitii va fi cu atat mai eficient, cu cat fluxurile viitoare
actualizate vor fi mai mari decat cheltuielile de investitie programate
Presupune actuzlizare cash flow urilor viitoare la momentul prezent si
compararea diferitelor variante de investitii
libera inițiativă înseamnă că

Firmele au rol de agent Economic indiferent de mărime
indiferent de mărime
Dividendelor vizează decizia de
stimulare a viitorilor acționari
finanțare a investițiilor
plata a profitului
acumulare
1. Investiția cea mai eficientă între Mai multe variante este cea care:
R: La venituri nete actualizate egale reprezintă cea mai mare
rată de actualizare.
2. rata lichidității reduse arată:
R:De câte ori creanțele și disponibilitățile sunt mai mari decât
datoriile curente.
3. Investitiile:
R: Reflecta plasamentul de capitaluri lichide in imobilizari de
natura corporala, necorporla si participatiuni;
R: Sunt consecinta deciziei de finantare a intreprinderii;
R: Reprezinta cheltuieli ce se efectueazapt obtinerea de active
imobilizate.
4. valoarea de amortizat poate fi:
R: valoare inițială;
R: valoarea actualizată;
R: valoare de înlocuire;
R: valoare de reproducție.
5. Emisiunea de obligațiuni este o metodă de finanțare sub forma:
R: fluxurilor financiare autonome
6. Ciclul de exploatare presupune:
R: Achiziția de materii prime și materiale prelucrarea lor
vânzare și încasarea produselor finite;
R: Convertirea capitalului din formă bănească în active
circulante și apoi Revenirea la forma inițială
7. Trezoreria întreprinderii vizează asigurarea:
R: Efectuării plăților la scadență în conformitate cu obligațiile
asumate;
R: Selectării oportunităților de plasament pe termen scurt ale
excedente lor;
R: Lichidităților pentru derularea tuturor tranzacțiilor
întreprinderii.
8. Care dintre afirmațiile următoare nu este caracteristică investițiilor:
R: Investițiile brute sunt finantate numai din profitul net al
firmei;
R: Cu ocazia desfasurarii investitiei se produce o transformare a
valorii din forme materiale diverse in forma baneasca ;
R: Operațiunile de constituire si valorificare a activelor
imobilizate comportă un risc scăzut.
9. În cazul unei politici defensive promovate de o firmă fondul său de
rulment se constituie comparativ cu nivelul nevoii de fond de
rulment trimestrială la:
R: cel mai ridicat nivel al nevoie de fond de rulment trimestriale
10. Plățile de dividente în numerar reprezintă fluxuri de numerar
din:
R: Activitățile de remunerare a capitalului propriu
11. plasamentele de trezorerie sunt:
R: achiziția de acțiuni;
R: constituirea de depozite la termen;
R: achiziția de obligațiuni.
12. investițiile sunt:
R: Evidențiate în activul bilanțului;
R: Cheltuieli efectuate cu achiziția de active imobilizate
13. Din punct de vedere in legatura cu obiectul principal,
investitiile au urmatoarea structura:
R: Investitii conexe;
R:investitiile de baza;
R:investiile colaterale.
14. Care dintre următoarele fluxuri Bănești sunt autonome:
R: Sporirea capitalurilor întreprinderii prin emisiunea de
acțiuni;
R: Sumele obținute în urma contractării de credite bancare pe
termen scurt
15. Care din următoarele afirmații referitoare la punctul critic
sunt adevărate:
R: Reprezintă acel volum de producție corespunzător căruia
profitul este nul;
R: Reprezinta cel volum de producție corespunzător căruia
încasările acoperă cheltuielile de exploatare;
R: Reflectă mărimea cifrei de afaceri care asigură un echilibru
perfect al încasărilor cu costurile totale de exploatare iar rata
rentabilității este 0
16. Creșterea coeficientului vitezei de rotație a capitalului
circulant are ca effect:
R:creșterea gradului de autonomie financiara
17. Incorporarea de rezerve presupune:
R: Includrea fondului de rezerva in capitalul social
18. activele circulante cuprind:
R: Valori realizabile pe termen scurt;
R: valori de exploatare;
R: mijloace bănești în casierie;
R: Mijloace bănești în cont
R: Suma dintre capitalul fix si capitalul circulant al unei firme;
R: Expresie baneasca a activelor investite de o firma in activitatile
desfasurate de aceasta
20. Imobilizarea absolută semnifică ca în perioada curentă se
înregistrează:
R: Un capital mai mic decât în perioada precedent
21. Normele regresive de amortizare:
R: se mai numesc norme accelerate;
R: Asigură procurarea mai rapidă a resurselor financiare
R: Realizează o relație bună cu randamentul mijloacelor fixe;
R: Micșorează pierderile datorate uzurii morale
22. Sporirea capitalului premanent prin contractarea de
imprumuturi pe termen lung poate fi realizata prin:
R: Leasing;
R: Obtinerea unui credit bancar;
R: Emisiunea de obligatiuni
23. Capitalurile permanente cuprind::
R: Imprumuturile de orice fel pe termen lung:
R: Capitalul social si rezervele firmei
24. Efectul de levier reprezinta:
R: Produsul dintre diferenta dintre rentabilitatea economica si rata
dobanzii si raportul dintrecapitalul imprumutat si cap propriu;
R: Diferenta dintre rentabilitatea economica si rentabilitatea
financiara ale unei intreprinderi
25. Finanțarea indirectă este reprezentată de:
R: Fluxul de lichidități de la deponenți către instituțiile financiare;
R: Fluxul de lichidități către instituții financiare și investitori
26. Criteriul costului este aplicabil cu precădere în cazul
selectării investițiilor:
R: de înlocuire;
R: care vizează modernizarea
27. Conform catalogului privind clasificarea si duratele normale
de functionare a mijloacelor fixe a a doua grupă de mijloace fixe
este:
R: Constructii;
R: Instalații tehnice mijloacele de transport animale și plantații
28. O firmă va alege un proiect de investiții dacă:
R: Raportul dintre suma fluxurilor de trezorerie viitoare și
actualizate la rata de rentabilitate oferită de o alternativă
comparativă care ies pe de o parte și capitalul investit Pe de altă
parte este supraunitar;
R: Rata sau internă de rentabilitate este mai mare decât costul de
oportunitate a capitalului
29. Efectul de levier are ca efect:
R: O rata a rentabilitatii financiare mai mare decat rata
rentabilitatii economice
30. Durata de recuperare a investitiei :
R: Este preferabil să fie cât mai mare:
R: Apare la convergenta dintre marimea investitiei avansate si
marimea cumulata a cash flow ului
31. fluxurile sunt:
R: Bunuri și servicii transferate între firme
32. Uzura reprezintă un proces complex:
R: care constă în reducerea treptată a unității activelor imobilizate:
R: Concretizat în scăderea treptată a unității activelor imobilizate
ca urmare a folosirii lor;
R: Care apare în cazul activelor imobilizate
33. Sporire cap permanent poate fi realizata prin:
R: Apelul de credit bail/ leasing;
R: Contractarea de imprumuturi bancare pe termen mediu si lung;
R: Emisiunea de obligatiuni
34. Viteza de rotație a capitalului circulant este:
R: rate de gestiune
35. Întreprinderea poate fi considerată organizație economică
deoarece:
R: Are un rol scopuri și obiective definite legale și utile;
R: Fiecare persoană are un rol de limitat pentru atingerea
obiectelor întreprinderii;
R: Este un ansamblu de limitat de persoane proprietari salariat
colaboratori;
R: Interacționează cu mediul și influențează
36. Autofinantarea presupune:
R: Angajarea de firma a tuturor resurselor sale
37. Care dintre raționamentele următoare sunt definitorii pentru
alegerea celei mai eficiente investiții în cazul mai multor variante
ale aceeasi proiect:
R: Varianta cu rată internă de rentabilitate cea mai ridicată
38. gestiunea financiară reprezintă:
R: Un ansamblu de decizii și de activități
39. Care dintre următoarele plăți sunt generate de activitate de
exploatare:
R: Sumele reprezentând plata obligațiunilor referitoare la
remunerarea Forței de Muncă;
R: Avansurilor Bănești acordate furnizorilor în vederea unor livrări
ce se vor face în viitor
40. circuitele financiare care vizează finanțările intermediare
Presupun:
R: Implicarea unei companii specializate în Găsirea deținătorilor de
disponibilități dispuși să le cedeze investitorului în vederea
valorificării
41. ratele de solvabilitate exprima:
R: Capacitatea întreprinderii de a acoperi obligațiile din resursele
de care dispune
42. Investițiile colaterale sunt:
R: Legate teritorial și funcțional de investiția directă de bază
43. riscul de dobândă înseamnă:
R: Volatilitatea dobânzii
44. Metoda raportării la perioada de bază se aplică atunci când:
R: firma are un număr mare de sortimente;
R: Structura sortimentală din perioada de planetei comparabilă cu
cea din perioada de bază;
R: Prețurile și costurile sunt compatibile în cele două perioade de
plan Față de cea de bază;
R: Metoda directă s-ar dovedi laborioasă
45. Fondul de rulment negativ este rezultatul:
R: Unei nevoi de fond de rulment excesiv de mare;
R: Unui capital permanent inferior valorii activelor imobilizate
46. Investițiile care se realizează in alte întreprinderi sau sectoare
ca efect al realizarii investiției de baza sunt denumite investiții?
R: Conexe
47. Tehnica cu ajutorul căreia se calculează cei mai important si
indicatori de apreciere a eficienței investițiilor se numește:
R: rentabilizare;
R: actualizare
48. pragul de rentabilitate:
R: Oferă o metodă de previzionare a profitului firmei;
R: Exprima o stare de echilibru între venituri și cheltuieli;
R: este sinonim cu punctul critic;
R: este sinonim cu punctul mort
49. Decizia de finanțare vizează selectarea metodelor de
procurare a capitalurilor astfel încât să se satisfacă următoarele
cerințe:
R: Premise pentru realizarea echilibrului financiar întreprinderii
prin constituirea de resurse permanente la nivelul cheltuielilor
permanente și de resurse temporare în concordanță cu nevoile
temporare;
R: Un raport optim între capitalul propriu și cel împrumutat ca
urmare a realizării celui mai mare cost ponderat posibil;
R: Protecție maximă a întreprinderii împotriva riscurilor
50. amortizarea mijloacelor fixe:
R: Are rolul de a evidenția valoric depreciere a mijloacelor fixe și de
a permite repartizare a acesteia pe costuri;
R: este o resursă a autofinanțării
51. Întreprinderile își pot asigura o protecție ficat împotriva
riscurilor financiare:
R: Prin operațiuni Swap și contracte de opțiuni
52. afacerea poate fi organizată în:
R: Corporatii;
R: Corporatii
53. Efectul de levier poate scade atunci cand:
R: Scade marimea capitalului imprumutat pe termen lung cu un
cost scazut
54. Excedentul de trezorerie poate proven:
R: Dintre o nevoie de fond de rulment mai mică decât cea
previzionată
55. Ratele ca instrumente de analiza financiara se impart in:
R: Rata de gestiune;
R: Rata de echilibru financiar;
R: Rata de rentabilitate;
R: Rata de structura
56. Metoda aportului in bani si emisiunea de noi actiuni au ca
efect:
R: Majorarea creantelor intreprinderii;
R: Cresterea lichiditatilor firmei;
R: Cresterea lichiditatilor firmei;
R: Modificarea structurii financiare
57. În cadrul bugetului activității de trezorerie marja brută se
calculează altfel:
R: Suma dintre rezultatul din exploatare rezultatul financiar și
rezultatul exploatat
58. Emisiunea de obligațiuni este o metodă de finanțare sub
formă:
R: fluxurilor financiare autonome
59. Valoarea reziduală investiții exprimă:
R: Prețul posibil de realizat la finalul duratei de viață a investiției
60. Compoziția capitalului întreprinderii este analizată cu
ajutorul:
R: ratelor de structură
61. Criteriile traditionale utilizate in aprecierea eficientei
proiectelor de investitii sunt:
R: Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit;
R: Criteriul costului;
R:Criteriul rentabilitatii
62. Autofinantarea neta:
R: Cresterea fondului de rulment;
R: Are ca efect cresterea capitalului permanent
63. Conform criteriului instituțional sectoarele de activitate în
care sunt Grupați agenții economici sunt:
R: instituțiile financiare;
R: instituțiile fără scop lucrative;
R: societățile nefinanciare;
R: administrațiile publice
64. Capitalurile permanente includ:
R: Datoriile contractate de companie pe termen indelungat
65. Nu se amortizează activele care:
R: Terenurile;
R: constituie goodwill ul firmei
66. Utilizand criteriul lichiditatii in selecatrea investitiilor,
intreprinderea va alege:
R: Proiectul care ofera un termen de recuperare a investitiilor cat
mai mic
R: Au in vedere lucrările realizate de firme specializate
68. Coeficientul cap propriu se determina ca raport intre:
R: Cap propriu si cel permanent;
R: Cap propriu si cap imprumutat pe termen mijlociu si lung
69. Piața capitalurilor includ:
R: Piața primară și cea secundară
70. Criteriile de optimizare a structurii financiare se refera la:
R: Asigurarea egalitatii dintre marimea resurselor financiare si
marimea investitiilor de efectuat ;
R: Minimalizarea costului mediu ponderat al capitalului;
R: Minimalizarea riscului financiar
71. Uzura morală este luată în considerare:
R: Doar de sistemul de gresi varianta 2
72. Care din următoarele afirmații sunt corecte:
R: În cadrul circuitelor monetare fluxurile Bănești privesc realizare
nevoilor de finanțare sau plasament pe termen scurt
73. metoda directa:
R: Se aplică în general când firma produce un număr restrâns de
sortimente
74. Potrivirilor financiare Obiectivul fundamental al gestiunii
financiare a întreprinderii este:
R: Maximizarea valorii de piață a firmei
75. Încasările generației de activitate de exploatare include:
R: Avansuri obținute de la clienți în contul unor livrări viitoare;
R: Sumele obținute în urma comercializării bunurilor lucrărilor și
serviciilor care dau conținut obiectului de activitate al firmei
76. Mutațiile majore din mediul contemporan sunt:
R: Multiplicarea riscurilor
77. Partea din capitalul propriu rămasă după constituirea
activelor imobilizate:
R: Se numește fond de rulment propriu;
R: Poate fi utilizată pentru Finanțarea nevoilor pe termen scurt ale
firmei
78. Indicatorii randamentului financiar al firmei sunt:
R: Rata rentabilității comerciale;
R: marja cheltuielilor financiare;
R: marja autofinanțării
79. fluxurile reprezintă:
R: fluxuri reale și fluxuri Bănești;
R: Transferuri de bunuri și servicii între firma
80. Calcularea amortizării în regim degresiv în țara noastră se
face folosind:
R: Norme degresive și valori constante de amortizat
81. activele circulante la firme din domeniul agriculturii cuprind
în structura lor:
R: piese de schimb;
R: obiecte de inventar;
R: producție neterminată;
R: Semințe materiale de plantat furaje îngrășăminte
82. Valoarea adăugată se calculează astfel:
R: Producția exercițiului + marja comercială - consumuri la terți
83. Determinarea nevoii de fond de rulment se realizează în
funcție de următorii factori:
R: Creditele comerciale tip clienți;
R: Pasivele stabile;
R: mărimea valorică a stocurilor firmei
84. Forma de finantare Multi Option Facility permite:
R: Disocierea duratei de angajare a imprumutului de durata de
utiluzare a acestuia
85. accelerarea vitezei de rotație a capitalului circulant conduce
la:
R: O eliberare relativă de Capital;
R: O eliberare absolută de Capital;
R: o sporire a profitului profitului întreprinderii
86. Produsele activele financiare sunt generate în urma
manifestării:
R: Fluxurilor Bănești dipendente decalate
87. activele circulante la firmele din domeniul Comerțului au în
structura lor:
R: Marfuri;
R:ambalaje
88. Multiplicarea riscurilor înseamnă apariția și dezvoltarea:
R: riscului de dobândă;
R: riscului de credit
89. Criteriul lichiditatii de selectare a investițiilor:
R: Are in vedere determinarea unei durate de recuperare a
capitalului investit;
R: Urmareste cat mai rapid recuperarea capitalului investit;
R: Prezinta inconvenientul neglijatii efectelor ce se produc dupa
recuperarea investitiilor
90. funcțiile profitului sunt:
R: resursa bugetului statului;
R: instrument de control;
R: Indicator al capacității de plată al firmei;
R: resursa de autofinanțare
91. Analiza financiară cu ajutorul ratelor:
R: Este o analiză statică deoarece datele sunt obținute din
documente contabile de sinteză elaborat a periodic
R: Formeaza alaturi de autofinantarea de mentinere, marja bruta
de autofinantare;
R: Cuprinde partea din profit nedistribuita sub forma dividendelor
93. Cuponul/dobanda platit de intreprindere pentru obligatiunile
clasice emise se calculeaza in functie de:
R: Rata cuponului si valoarea nominala a obligatiunii
94. În cadrul bugetului activității de trezorerie marja brută se
calculează astfel:
R: În cadrul bugetului activității de trezorerie marja brută se
calculează astfel;
R: Diferența dintre veniturile de exploatare și cheltuielile variabile
95. Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta dezavantaje ale
criteriului lichiditatii:
R: Neglijeaza efectele ce se produc dupa recuperarea investitiilor ;
R: Elimina de la selectie proiectele de investitie ca o buna
rentabilitate;
R: Nu ia in considerare esantionare in timp a fluxurilor de incasari
si plati;
R: Avantajeaza proiectele care permit acumularea rapida a
capitalului in raport cu cele lacare ecest proces serealizeaza pe
terioade lungi
96. cicluri financiar este definit ca:
R: Operațiuni produse de la momentul transformării capitalului din
formă bănească în active materiale până la revenirea lui în forma
inițială
97. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la criteriul VAN
sunt adevarate:
R: Presupune actualizarea cash flow urilor viitoare la momentul
prezent si compararea diferitelor variante de investitii;
R: Un proiect de investitii va fi cu atat mai eficient, cu cat fluxurile
viitoare actualizate vor fi mai mari decat cheltuielile de investitie
programate
98. Rolul amortizării este:
R: De a evidenția deprecierea valorii activelor imobilizate
99. Valoare de inventar la care sunt evidențiate mijloacele fixe se
poate fi:
R: valoare inițială sau de origine
100. Afacerea proprietate individuală are ca avantaje:
R: Isi Constituie ușor capitalurile
101. în funcție de structura lor investițiile se clasifică în:
R: achiziții de utilaje;
R: Lucrări de construcții montaj
102. Valoarea actualizată netă a unui proiect de investiții:
R: Se determină ca diferență între suma cash flow urilor viitoare
actualizate și cheltuielile prezenței de investiții;
R: reprezintă actualizarea valorii viitoare nete pe aceeași perioadă
economică a investiției;
R: Este un criteriu bazat pe tehnicile de capitalizare și actualizare
103. Investițiile Conexe sunt cele care:
R: Se realizează în alte întreprinderi ca efecte ale investiției de bază
104. Finantarea externa presupune constituirea, iar ulterior
sporirea capitalului firmei prin:
R: Emisiunea si vanzarea de noi actiuni;
R: Contractarea de imprumuturi bancare;
R: Aporturile in natura sau in bani ale viitorilor proprietary
105. Care dintre următorii factori influențează mărimea profitului:
R: costuri de producție care influențează prin evoluția lui în mod
invers proporțional mărimea profitului;
R: Structura sortimentală care determină o creștere a profitului
atunci când sporește ponderea produselor cu mult profit și invers;
R: volumul zilnic al producției care influențează prin evoluția lui în
mod direct proporțional mărimea profitului
106. Actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent:
R: Servește la determinarea ratei interne de rentabilitate;
R: Este mai uzuala decât capitalizarea veniturilor prezente la un
moment viitor pentru a evalua proiectele de investiții
107. normele accelerate de amortizare:
R: Determină transformarea unei părți din beneficiile firmei în
amortizare la începutul duratei de funcționare;
R: Nu permit cunoașterea în orice moment a valorii reale a
mijloacelor fixe datorită diferențelor dintre uzura reală și mărimea
amortizării;
R: Contribuie la reducerea pierderilor provocate de uzura
108. fondul de rulment:
R: Se determină ca diferență între capitalul permanent și valoarea
R: finanțează exploatarea
109. Finantarea interna presupune apelul la urmatoarele resurse:
R: Amortizarea activelor imobilizate, sumedin valorificarea
activelor imobilizate scoase din functiune sau vanzarea celor de
prisos;
R: Profitul net sau profitul ramas dupa plata dividendelor
110. Din punct de vedere al naturii lor, investitiile se grupeaza in:
R: Investitii financiare;
R: Investitii materiale;
R:investitii imateriale
111. Aratati care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
R: Capitalizarea este tehnica cu ajutorul careia se poate calcula
nivelul viitor, la o anumita data, a unei sume plasate in momentul
actual;
R: Actualizarea este tehnica prin intermediul careia se determina
valoarea prezenta, in momentul zero, a sumelor capitalizate la
momentul "n
112. Care din următoarele afirmații sunt corecte:
R: În cadrul circuitelor monetare fluxurile Bănești privesc realizare
nevoilor de finanțare sau plasament pe termen scurt
113. Good will ul:
R: mai este numit și fondul de comerț;
R: Este format din calitatea clientului Vadul comercial și reputația
firmei;
R; Este un activ imobilizat necorporal
114. Dividendelor vizează decizia de:
R: stimulare a viitorilor acționari;
R: plata a profitului;
R: acumulare;
R: finanțare a investițiilor
115. Utilizând Criteriul lichidității în selectare investițiilor
întreprinderea va allege:
R: Proiectul care oferă recuperare cât mai rapid a investiției
inițiale;
R: Proiectul care oferă un termen de Recuperare a investiției cât
mai mic
116. riscul financiar se manifestă:
R: când firma este îndatorată;
R: când firma este îndatorată
117. Finanțarea intermediară presupune:
R: Obținerea finanțării cu ajutorul unei companii specializate care
în schimbul unui comision se angajează să găsească investitori
118. Incorporarea de rezerve este o metoda de sporire a capitalului
social care:
R: Nu aduce resurse financiare suplimentare pt intreprindere ;
R: Poate fi pusa in aplicare prin emisiunea de actiuni care se impart
gratuit actionarilor vechi
119. Care din următorii factori influențează direct proporțional
mărimea profitului:
R: prețul de vânzare al producției;
R: Marimea productiei
120. Principalele avantaje ale leasing ului constau in:
R: De cele mai multe ori chiria este progresiva, dand posibilitate
utilizatorului sa realizaza o rentabilitate acoperitoare;
R: Chiria este deductibila prin profitul impozabil, intreprinderea
suportand doar diferenta fata de cota de impozitare
121. Prin finanțare directă fluxul de lichidități:
R: pornește de la deținătorul lor către investitor
122. profitul net se repartizează pentru:
R: Desfășurarea de activități sociale sau sportive;
R: Dezvoltare modernizare a capacităților de producție Deci pentru
reinvestire;
R: Plata dividendelor către proprietari acționari sau Asociați
123. Trasaturile caracteristice ale investitiilor sunt:
R: Cu ocazia desfasurarii investitiei se produce o transformare a
valorii din forma baneasca in forme materiale diverse;
R: Operatiunile de constituire a activelor imobilizate , dar mai ales
cele de valorificare suporta numeroase riscuri;
R: Pe timpul desfasurarii investitiei are lor o imobilizare de mijloace
financiare ale carui cost trebuie acoperit in viitor de rezultate nete
sperate
124. Activitate de exploatare a întreprinderii poate fi finanțată din:
R: avansuri Bănești primite de la clienți;
R: fondul de rulment propriu;
R: împrumuturi bancare pe termen scurt;
R: Sumele repartizate din profitul întreprinderii pentru acordarea
dividendelor pe perioada de la constituirea acestora până la plata
lor
125. Plățile în numerar către furnizori și numeralul încasat de la
clienți reprezintă:
R: fluxuri din activitate de exploatare
126. Costul cap propriu se calculeaza cu ajutorul:
R: Rata medie a rentabilitatii titlurilor emise de formele din aceeasi
rezerva si cotate la bursa;
R: Coef b(beta) al riscului;
R: Rata rentabilitatii investitiilor asa zis "fara risc"
R: Reflecta proiectul cel mai rentabil la rate egale de actualizare;
R: Se determina ca diferenta dintre suma fluxurilor de trezorarie
viitoare actualizate si valoarea investitiei prezente
128. Activele imobilizate necorporale:
R: Sunt formate din cheltuieli de Cercetare Dezvoltare cu programe
informatice cu publicitatea cu pregătirea cadrelor;
R: Se amortizează pe perioade stabilite de consiliul de administrație
al firmelor pe feluri de cheltuieli
129. Daca rata interna de rentabilitate a unui proiect este mai mica
decat renta dobanzii pe piata, atunci:
R: Rentabilitatea financiara devine mai mica decat rentabilitatea
economica a intreprinderii;
R: Valoarea actualizata neta a proiectului este negative
130. diferența dintre fondul de rulment și nevoia de fond de
rulment reprezintă:
R: Trezoreria întreprinderii
131. Organizația economică reprezintă:
R: Un grup de persoane cu concepții sau preocupări comune care
are un regulament sau un statut propriu constituit în vederea
depunerii unei activități organizate
132. In cadrul proceselor de finantare indirecta, furnizorii de
lichditati sunt:
R: băncile și societățile financiare
133. Plățile generate de activitate de exploatare sunt:
R: Plata obligațiunilor referitoare la remunerarea Forței de Muncă;
R: Plățile de asigurare plătite către societățile de asigurări
134. profitul poate fi definit ca:
R: venit rezidual ce revine întreprinderilor ca urmare a progreselor
economice și tehnice realizate de acestea în activitățile desfășurate;
R: Diferență între veniturile și cheltuielile aferente lor;
R: Remunerarea factorilor de producție pentru efortul depus
135. Care dintre următoarele fluxuri Bănești sunt autonome:
R: Sporirea capitalurilor întreprinderii prin emisiunea de acțiuni;
R: Achiziția de materii prime și materiale cu plata amânată;
R: Sumele obținute în urma contractării de credite bancare pe
termen scurt
136. ratele de rentabilitate arată:
R: randamentul capitalului
137. Capitalul social al intreprinderii:
R: Este inclus in capitalul propriu;
R: Este inclus in capitalul permanent
Grile rezolvate- FINANȚELE ÎNTREPRINDERII
Caietul de aplicații
Cap 1
1. Care dintre următoarele afirmații privind capitalul sunt adevărate:
- în sens economic larc, capitalul exprimă mijloacele bănești, precum și expresia bănească a
mijloacelor materiale folosite de întreprindere pentru producerea unor bunuri și servicii destinate
vânzării și care astfel permit obținerea profitului
-capitalul permanent cuprinde sursele împrumutate aflate la dispoziția firmei pe o perioadă

îndelungată la care se adaugă și sursele proprii
2. Dreptul de subscripție:
- reprezintă pierderea de valoare a cursului acțiunilor, ca urmare a emisiunii de noi acțiuni
- arată diferența dintre prețul de emisiune al noilor acțiuni și prețul bursier al acțiunilor vechi
3. Creșterea de capital prin încorporarea de rezerve are ca efect:
- creșterea capitalizării bursiere a întreprinderii și reducerea cu aceeași sumă a rezervelor
4. Care din următoarele afirmații referitoare la consolidarea datoriilor întreprinderii sunt

adevărate:
-are ca efect creșterea capitalului permanent
- creșterea fondului de rulment
5. Autofinanțarea netă:
- cuprinde partea din profit nedistribuită sub forma dividendelor
6. Autofinanțarea de menținere:
- implică participarea, la procesul de finanțare, numai a amortizării mijloacelor fixe
7. Cuponul ( dobânda) plătit de întreprindere pentru obligațiunile clasice emise se calculează în

funcție de:
- rata cuponului și cursul bursier al acțiunii

- datoriile contractate de companie pe termen îndelungat
- capitalul social și rezervele firmei
9. Capitalul social al întreprinderii:
- este inclus în capitalul propriu
-este inclus în capitalul permanent
10. Efectul de levier poate scădea atunci când:
- costul capitalului împrumutat scade
- scade mărimea capitalului împrumutat pe termen lung cu un cost scăzut
11. Finanțarea internă presupune apelul la următoarele resurse:
-profitul net sau profitul rămas după plata dividendelor
-amortizarea activelor imobilizate, sume din valorificarea avtivelor imobilizate scoase din
funcțiune sau din vânzarea celor de prisos
-fondurile asimilate celor proprii
12. Finanțarea externă presupune constituirea, iar ulterior sporirea capitalului firmei prin:
-aporturile în natură sau în bani ale viitorilor proprietari
-contribuții ale statului, ale unor colectivități publice și organisme speciale
-emisiunea și vânzarea de noi acțiuni
- emisia și vânzarea de obligațiuni, contractarea de împrumuturi bancare, practicarea creditului

comercial sau a creditului de leassing
13. Sporirea capitalului permanent prin contractarea de împrumuturi pe termen lung poate fi
realizată prin:
-obținerea unui credit bancar
-emisiunea de obligațiuni
- leassing sau credit bail
14. Principalele avantaje ale leassing-ului constau în:
- de cele mai multe ori chiria este progresivă, dând posibilitatea utilizatorilor să realizeze o
rentabilitate acoperitoare
-chiria este deductibilă prin profitul impozabil, întreprinderea suportând doar diferența față de
cota de impozit
- este o resursă de finanțare care nu sporește pasivul firmei resprectiv nivelul îndatorării
- prezintă o tehnică de obținere mai simplă decât împrumutul banar sau obligatar
15. Ratele ca instrumente de analiză financiară se împart în:
- rate de rentabilitate
- rate de gestiune
- rate de structură
- rate de echilibru financiar
16. Efectul de levier reprezintă:
- prrodusul dintre diferența dintre rentabilitatea economică și rata dobânzii și raportul dintre
capitalul împrumutat și capitalul propriu
17. Efectul de levier poate spori atunci când:
-costul capitalului împrumutat crește
-rata rentabilității economice crește
18. Finanțarea internă:
- se bazează în principal pe profitul net rămas după plata dividendelor și amortizarea activelor
imobilizate
-are în vedere și sumele valorificate activelor imobilizate scoase din funcțiune
- expresia bănească a activelor investite de o firmă în activitățile desfășurate de aceasta
- suma dintre capitalul fix și capitalul circulant al unei firme
20. Încorporarea de rezerve este o metodă de sporire a capitalului social care:
- nu aduce resurse financiare suplimentare pentru întreprindere
- poate fi pusă în aplicare prin emisiunea de acțiuni care se împart gratuit vechilor acționari
21. Metoda aportului în bani și emisiunea de noi acțiuni au ca efect:

- modificarea structurii financiare
-sporirea fondului de rulment
- creșterea lichidităților
22. Capitalul este definit ca:
-expresie bănească a bunurilor folosite de firmă pentru obținerea profitului
-o valoarea capabilă să producă surplus de valoare
-mijloace materiale și bănești deținute de o firmă
23. În urma aplicării metodei aportului în natură de genul mijloacelor fixe:
- sporește atât fondul de rulment cât și activele imobilizare, în proporții egale
24. Condolidarea datoriilor întreprinderii are ca efect:
- creșterea fondului de rulment
25. Capacitatea de autofinanțare pg 34 de văzut
26. Obligațiunile clasice prezintă următoarele caracteristici:
- au o dobândă fixă
- sunt emise pe termen lung
- rambursarea se face la prețul de emisiune
27. Dezvantajele leasing-ului constau în faptul că:
- presupune un cost al finanțării mai mare decât cel al îndatorării
-utilajul primit nu aparține întreprinderii utilizatoare până la achiziționarea lui
28. Coeficientul capitalului propriu se apreciază prin raportul dintre
- capitalul propriu și capitalul permanent
- capitalul propriu și capitalul împrumutat pe termen mediu și lung
29. Efectul de levier financiar exprimă relația dintre: pg- 35
-rentabilitatea financiară și cea economică
30. Structura financiară a întreprinderii urmărește:

31. Autofinanțarea presupune:
32. Încorporarea de rezerve semnifică:
33. Finanțarea externă presupune folosirea următoarelor resurse:
-împrumuturi bancare
- resurse d ela buget
- aporturile în bani și natură
34. Sporirea capitalului permanent poate fi realizată prin:
-contractarea de împrumuturi pe termen mediu și lung
- emisiunea de obligațiuni
- apelul de credit-bail ( leasing)
35. Capitalurile permanente cuprind:
- capitalul social și rezervele firmei
- doar împrumuturile bancare pe termen lung
- o rată a rentabilității financiare mai mare decât rata rentabilității economice
37. Coeficientul capitalului propriu se determină ca raport între:
- capitalul propriu și capitalul permanent
- capitalul propriu și capitalul împrumutat pe termen mijlociu și lung
38. Criteriile de optimizare ale structurii financiare se referă la: pg 37
39. Costul capitalului propriu se calculează cu ajutorul:

Cap 2
1. Din punct de vedere al naturii lor investițiile se gruprează în:
- materiale
-imateriale
-financiare
2. Din punct de vedere al legăturii cu obiectul principal investițiile au următoarea

structură:
- investiții de bază
-investiții colaterale
- investiții conexe
3. Criteriile tradiționale utilizate în aprecierea eficienței proiectelor de investiții

sunt:
- criteriul rentabilității
- criteriul duratei de recuperate a capitalului investit ( lichidității)
- criteriul costului
4. Utilizând criteriul lichidității în selectarea investițiilor, întreprinderea va alege:
- proiectul care oferă un termen de recuperare a investiției cât mai mic
5. Valoarea actualizată netă:
- se determină ca diferența dintre suma fluxurilor de trezorerie viitoare actualizate

și valoarea investiției prezente
6. Dacă rata internă de rentabilitate a unui proiect este mai mică decât rata dobânzii
pe piață, atunci:
- rentabilitatea financiară devine mai mică decât rentabilitatea economică a

întreprinderii
7. Care dintre următoarele afirmații referitoare la criteriul VAN sunt adevărate:
- presupune actualizarea cash-flow-urilor viitoare la momentul prezent și

compararea diferitelor variante de investiții
8 Arătați care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:
- Capitalizarea este o tehnică cu ajutorul căreia se poate calcula nivelul viitor,

la o anumită dată, a unei sume plasate în momentul actual
- Actualizarea este tehnica prin intermediul căreia se determină valorea
prezentată, în momentul zero, a sumelor capitalizate la momentul n
9. Care dintre următoarele afirmații reprezintă dezavantaje ale criteriului

lichidității:
- nu ia în considerare eșaloanrea în timp a fluxurilor de încasări și plăți
- negrijează efectele ce se produc după recuperarea investițiilor
- avantajează proiectele care permit acumularea rapidă a capitalului în raport cu

cele la care acest proces se realizează pe perioade lungi
10. Care dintre următoarele afirmații reprezintă derzavantaje ale criteriului

rentabilității:
- nu ia în considerare eșaloanrea în timp a fluxurilor de încasări și plăți
- nu poate realiza eșalonarea în timp a încasărilor, plăților și implicit a profiturilor (

cash-flow-urilor)
- nu calculează efectele riscurilor inerente oricărui proiect de investiție
- deși poate sugera care este câștigul adus de un proiect la un leu investit, calitatea
concluziei este condiționată de cât de potrivită este baza de comparație
11. Trăsăturile caracteristice investițiilor sunt:
- cu ocazia desfășurării investiției se produce o transformare a valorii din forma

bănească în forme materiale diverse
- operațiunile de constituire a activelor imobilizate, dar mai ales a celor de

valorificare suportă numeroase riscuri
- pe timpul desfășurării investiției are loc o imobilizare de mijloace financiare al
cărei cost trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete sperate
12. Investițiile:
- sunt consecința deciziei financiare a întreprinderii
- reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obținerea de active imobilizate
- reflectă plasamentul de capitaluri lichide în imobilizări de natură corporală,

necorporală și participanți
13. În optica financiară, investițiile unei întreprinderi reprezintă:
- o operațiune prin care se diminuează soldurile conturilor de lichidități

concomitent cu sporirea soldurilor conturilor de active imobilizate
- concretizarea deciziei de a efectua prin exploatare fluxuri de încasări eșalonate
14. Investițiile executate în antrepriză:
- au în vedere lucrările executate de firme specializate
15. Care dintre afirmațiile următoare nu este caracteristică investițiilor?
- cu ocazia desfășurării investiției se produce o transformare a valorii din forme

materiale diverse în formă bănească
16. Investițiile care se realizeazî în alte întreprinderi sau sectoare ca efect al

realizării investiției de bază sunt denumite investiții:
- conexe
17. Criteriul rentabilității este aplicat într-o manieră statică:
- prin determinarea unei rate ca raport între beneficiarul net și investiția netă și
compararea acesteia cu costul capitalurilor proprii și împrumutate
- prin calcularea unei rate ca aport între beneficiarul mediu anual și invetiția netp și
compararea acestia cu costul capitalurilor proprii și împrumutate
18. În aprecierea eficienței proiectelor de investiții, criteriul rentabilității prezintă
dezavantajul că:
- nu calculează efectele riscurilor inerente oricărui proiect de investiție
- nu poate realiza eșalonarea în timp a încasărilor și plăților
- nu ia în considerare consecințele factorului timp
19. Criteriul lichidității de selectare a investițiilor:
- are în vedere determinarea unei durate de recuperare a capitalului investit
- urmărește recuperarea cât mai rapidă a capitalului investit
- prezintă inconvenientul neglojării efectelor ce se produc după recuperarea

investițiilor
20. Durata de recuperare:
- apare la convergența dintre mărimea investiției avansate și mărimea cumulată a

cash-flow-ului
21. Criteriul costului este aplicabil cu precădere în cazul selectării investițiilor:
- de înlocuire
- care vizează modernizarea
22. Tehnica cu ajutorul căreia se calculează cei mai importanți indicatori de

apreciere a eficienței investițiilor se numește:
- capitalizare
-actializare
23. Actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent:
- este mai uzuală decât capitalizarea veniturilor prezente la un moment viitor

pentru a evalua proiectele de investiții
24. Valoarea actualizată netă a unui proiect de investiții:

- se determină ca diferență între suma cash-flow-urilor viitoare actualizate și
cheltuielile prezente de investiții
- reprezintă actualizarea valorii viitoare nete pe aceeași perioadă economică a

investiției
- este un criteriu bazat pe tehnici de capitalizare și actualizare
25. O firmă va alege un proiect de investiții, dacă:
- rata sa internă de rentabilitate este mai mare decât costul de oportunitate al

capitalului
26. După structura internă investițiile se clasifică:
- lucrări de construcții- montaj
- lucrări și explorări geologice
- achiziții de utilaje care necesită montaj
27. Utilizând criteriul lichidității în selectarea investițiilor, întreprinderea va alege:
- proiectul care oferă un termen de recuperare al investițiilor cât mai mic
28. Investițiile sunt:
- cheltuieli efectuate cu achiziția de active imobilizate
- evidențiate în activul bilanțului
29. Care din raționamentele următoare sunt definitorii pentru alegerea celei mai
eficiente investiții în cazul mai multor variante ale aceluiași proiect:
- varianta cu rata internp de rentabilitate cea mai ridicată
30. Riscul financiar se manifestă:
- când o firmă este îndatorată
- când dobânzile sunt mai mari decât rezultatele financiare ale firmei
31. Investiția cea mai eficientă, între mai multe variante, este cea care:
- la veniturile nete actualizate egale prezintă cea mai mare rată de actualizare
32. Elementele financiare ale unei investiții sunt:
- cheltuielile de investiție
- durata de viață a acesteia
- profitul
- valoarea reziduală a investiției
33. Investițiile conexe sunt cele care:
- se realizează în alte întreprinderi ca efect al investiției de bază
34. Valoarea reziduală a investițiilor exprimp:
- prețul posibil de realizat la finanul duratei de viață a investiției
35. În funcție de structura lor, investițiile se clasifică în:
- lucrări de construcții- montaj
- achiziții de utilaje
- lucrări de explorare geologică
- alte cheltuieli concretizate în obiectele de inventar
36. Învestițiile colaterale sunt:
- legate teritorial și funcțional de investiția curentă/ bază.
Cap 7
1. Totalitatea operațiunilor și procedurilor care se produc între momentul
transformării banilor în bunuri și până la momentul în care acestea revin sub forma
bănească:
- reprezintă ciclul financiar al firmei

2. Diferența dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment reprezintă:
- trezoreria întreprinderii
3. Avanasurile obținute de la clienți în contul unor livrări viitoare sunt încasări

generate de:
- activitatea de exploatare
4. Activitatea de investiție generează încasări din:
- vânzarea titlurilor de valoare care au fost achiziționate pe termen mediu și lung
5. În cadrul bugetului activității de trezoreriee, marja brută se calculează astfel:
- diferența dintre veniturile din exploatare și cheltuielile variabile
6. Plățile generate de activitatea de exploatare sunt:
- plata obligațiunilor referitoare la remunerarea forței de muncă
7. Excedentul de trezorerie poate proveni:
- dintr-un fond de rulment supradimensionat
- dintr-o nevoiee de fond de rulment mai mică decât cea previzionată
8. Principalele riscuri ce apar în plasarea excedentului de trezorerie sunt:
-riscul de plată
- riscul de rată a dobânzii
- riscul de lichiditate
9. Fluxurile de încasări conțin după sursa de proveniență:
- încasări din investiții
- încasări din finanțare
10. Fluxurile de plăți se împart după funcția întreprinderii în:
- plăți pentru activitatea de exploatare

- plăți pentru activitatea de investiție
- plăți ce privesc finanțarea
- toate
11. Back-office-ul vizează:
- stabilirea bugetului de trezorerie
- întocmirea planului zilnic de încasări și plăți
12. Front office-ul vizează:
- administrarea surplusului de lichidități
- procurarea de lichidități pentru nevoi temporare
CAPITOLUL 3:
1. Activele imobilizate include:
a. Stocuri si creante;
b. Imobilizari financiare si stocuri;
c. Mijloace fixe si titluri de participare;
d. Obligatiunile emise de intreprindere pentru finantarea investitiilor pe termen
lung.
2. Elementele folosite in determinarea amortizarii mijloacelor fixe sunt:
a. Valoarea de amortizat;
b. Durata normala de functionare;
c. Durata ciclului de fabricatie;
d. Norma de amortizare.
3. Din punct de vedere al modului in care influenteaza marimea amortizarii
anuale deosebim trei categorii de norme:
a. Proportionale;
b. Temporale;
c. Regresive sau accelerate;
d. Crescatoare.
4. In cadrul sistemului de amortizare degresiv care se utilizeaza in
Romania,durata de amortizare este:
a. Mai mare decat durata tehnica de functionare;
b. Mai mica decat durata normala de functionare;
c. Mai mica decat durata comerciala de viata a produselor fabricate cu mijlocul
fix respective.
5. Nu se amortizeaza activele care:
a. Au o valoare egala cu 1.900 RON;
b. Constituie goodwill-ul firmei;
c. Terenurile;
d. Mijloacele fixe neproductive.
6. Amortizarea mijloacelor fixe:
a. Se determina pentru mijloacele fixe cu o valoare de intrare mai mare de
1.800 RON si o durata normala de utilizare mai mare de un an;
b. Reprezinta o modalitate de majorare a capitalului social al firmei;
c. Are rolul de a evidentia valoric deprecierea mijloacelor fixe si de a
permite repartizarea acesteia pe costuri:
d. Este o resursa a autofinantarii.
7. Uzura reprezinta un process complex:

a. Care apare in cazul activelor circulante;
b. Care apare in cazul activelor imobilizate;
c. Concretizat in scaderea treptata a utilitatii activelor imobilizate ca
urmare a folosirii lor;
d. Care consta in reducerea treptata a utilitatii activelor imobilizate chiar ca
urmare a nefolosirii lor.
8. Conform Catalogului privind clasificarea si duratele normale de
functionare a mijloacelor fixe,a doua grupa de mijloace fixe este:
a. Constructii;
b. Mijloace fixe necorporale;
c. Mijloace fixe corporale;
d. Mijloace fixe financiare.
9. Valoarea de inventar la care sunt evidentiate mijloacele fixe poate fi:
a. Valoarea de inlocuire;
b. Valoarea initiala sau de origine;
c. Cheltuielile de productie in cazul activelor construite de firma in regie
proprie;
d. Valoarea de aport convenita de parti pentru mijloacele fixe intrate ca urmare
a unei fuziuni.
10. Valoarea actualizata ramasa care se stabileste cu ocazia reevaluarii
mijloacelor fixe se determina prin:
a. Raportarea valorii e inventor actualizate la durata consumata;
b. Raportarea valorii de inventor actualizate la suma dintre durata consumata si
durata ramasa;
c. Raportarea valorii de inventor actualizate la durata ramasa.
11. Duratele normale de functionare ale mijloacelor fixe:
a. Sunt stabilite in mod centralizat si evidentiate intr-un catalog;
b. Pot fi prelungite de catre Consiliul de Administratie al firmei de care apartin
respectivele mijloace fixe:
c. Coincide cu duratele de amortizare (in ani) aferente regimului linear de
amortizare:
d. Sunt mai mari decat duratele de amortizare (in ani) aferente regimului AD2.
12. Normele accelerate de amortizare:
a. Asigura procurarea mai lenta a resurselor financiare necesare inlocuirii
b. Contribuie la reducerea pierderilor provocate de uzura morala;
c. Determina transformarea unei parti din beneficiile firmei in
amortizare,la inceputul duratei de functionare;
d. Nu permit cunoasterea in orice moment a valorii reale a mjloacelor fixe
datorita diferentelor dintre uzura reale si marimea amortizarii.
13. Calcularea amortizarii in regim degresiv in tara noastra se face folosind:
a. Norme liniare si valori de amortizat descrescatoare;
b. Norme degresive si valori constante de amortizat;
c. Norme degresive si valori descrescatoare de amortizat;
d. Norme accelerate si valori constante.
14. In sistemele temporale de amortizat:
a. Valoarea de amortizat se recupereaza independent de intensitatea folosirii
lor;
b. Valoarea de amortizat se recupereaza intr-o perioada de timp;
c. Valoarea de amortizat se recupereaza functie de uzura morala;
d. Valoarea de amortizat se recupereaza functie de uzura fizica.
15. Normele progresive:
a. Transforma la inceput amortizarea in profit;
b. Transforma la sfarsit profitul in amortizare;
c. Transforma la inceput profitul in amortizare;
d. Transforma la sfarsit amortizarea in profit.
16. Normele regressive de amortizare:
a. Asigura procurarea mai rapida a resurselor financiare;
b. Realizeaza o relatie buna cu randamentul mijloacelor fixe;
c. Micsoreaza pierderile datorate uzurii morale;
d. Se mai numesc norme accelerate.
17. Rolul amortizarii este:
a. De a evidentia deprecierea valorii activelor imobilizate;
b. De a asigura constituirea de resurse de finantare;
c. De a asigura o structura financiara optima;
d. De a asigura sporirea valorii de piata a firmei.
18. Valoarea de amortizat poate fi:
a. Valoarea initiala;
b. Valoarea de inlocuire;
c. Valoarea de reproductiel
d. Valoarea actualizata.
19. Uzura morala este luata in considerare:
a. De toate metodele de amortizare folosite de firme;
b. Doar de sistemul degresiv;
c. Doar de sistemul degresiv varianta2;
d. Doar de sistemul accelerat.
CAPITOLUL 4:
1. Activele circulante includ:
a. Stocuri;
b. Mijloace fixe;
c. Creante asupra clientilor;
d. Credite de trezorerie.
2. Activele circulante includ:
a. Valorile de exploatare;
b. Valoarea de amortizare;
c. Valorile realizabile pe termen scurt;
d. Disponibilitatile banesti ale firmei.
3. Capitalul circulant este definit ca:
a. Totalitatea stocurilor si a mijloacelor banesti;
b. Totalitatea activelor circulante angajate in productie;
c. Expresia baneasca a activelor circulante;
d. Bunuri care au ovaloare mai mica de 1.500 RON si o durata mai
mica de 1 an.
4. Activele circulante la firmele de constructii montaj cuprind in
structura lor,printre altele:
a. Piese de schimb;
b. Obiecte de inventar;
c. Produse finite;
d. Materiale de baza,prefabricate,detalii de montat.
5. Optimizarea necesarului de fond de rulment net pentru materii
prime si materiale presupune combinarea optima a urmatoarelor
cheltuieli:
a. De productie si de transport;
b. De aprovizionare si de stocare;
c. De productie si de desfacere;
d. De transport si de desfacere.
6. Pasivele stabile sunt:
a. Totalitatea datoriilor firmei fata de terti;
b. Datoriile minime fata de terti;
c. Datoriile aferente exploatarii;
d. Datoriile aferente exploatarii si activitatii de investitie.
7. Nevoia de fond de rulment reflecta:
a. Necesarul de finantat al exploatarii;
b. Capitalul de lucru al firmei;
c. Marimea pe care trebuie sa o aiba fondul de rulment;
d. Totalul activelor circulante detinute de firma.
8. Eliberarea absoluta se produce atunci cand se constata:
a. O diferenta pozitiva intre activele circulante din perioada curenta si
cele din perioada trecuta;
b. O diferenta negative intre activele circulante din perioada curenta
si acelasi indicator din perioada precedenta;
c. O diferenta negative intre activele circulante din perioada
precedenta si cele din perioada curenta;
d. O diferenta negative intre activele circulante programate si cele
efectiv realizate.
9. Modificarea vitezei de rotatiei depinde,in principal de:
a. Structura activelor circulante si marimea cheltuielilor de
exploatare;
b. Capitalul circulant si cifra de afaceri;
c. Marimea productiei si nevoia de fond de rulment;
d. Costul capitalului si cifra de afaceri.
10. Fondul de rulment este nul,daca:
a. Activele circulante sunt egale cu capitalurile permanente;
b. Datoriile pe termen scurt sunt egale cu activele circulante;
c. Activele imobilizate sunt egale cu datoriile pe termen scurt;
d. Imobilizarile nete sunt egale cu capitalurile proprii.
11. Fondul de rulment poate fi sporit:
a. Prin contractarea de imprumuturi pe termen mijlociu si lung;
b. Prin incorporarea rezervelor in capitalul social;
c. Prin utilizarea sistemului linear de amortizare.
12. In cazul cresterii stocurilor si reducerii pasivelor din
exploatare:
a. Scade fondul de rulment;
b. Creste nevoia de fond de rulment;
c. Scade viteza de rotatie a activelor circulante;
d. Creste marimea disponibilitatilor.
13. Cresterea coeficientului vitezei de rotatie a activelor
circulante are ca effect:
a. Crestera fondului de rulment;
b. Cresterea gradului de autonomie financiara;
c. Reducerea duratei unei rotatii;
d. Cresterea gradului de uzura a activelor circulante.
14. Determinarea nevoii de fond de rulment net pentru productia
neterminata se realizeaza in functie de urmatorii factorii:
a. Valoarea cheltuielilor medii zilnice la nivel de cost de uzina;
b. Durata ciclului de fabricatie;
c. Caracterul procesului de productie;
d. Durata normala de functionare.
15. Activele circulante include:
a. Valorile de exploatare;
b. Valori de amortizare;
c. Valorile realizabile pe termen lung;
d. Disponibilitatile banesti ale firmei (in caserie si in conturi
banesti)/
16. Accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant conduce
la:
a. O eliberare relativa de capital;
b. O imobilizare de capital;
c. O eliberare absoluta de capital;
d. O sporire a profitului intreprinderii.
17. Imobilizarea absoluta semnifica ca in perioada curenta se
inregistreaza:
a. Un capital mai mare ca in perioada precedenta;
b. Un capital mai mic decat in perioada precedenta;
c. O cifra de afaceri mai mare decat in perioada precedenta;
d. O cifra de afaceri mai mica decat in perioada precedenta.
18. Plasamentele de trezorerie sunt:
a. Achizitia de bonuri de casa;
b. Achizitia de actiuni;
c. Achizitia de obligatiuni;
d. Constituirea de depozite de termen.
19. Indicatorul “active circulante de 1.000 lei cifra de
afaceri”este:
a. Un indicator al intensitatii capitalului circulant;
b. Un indicator al rentabilitatii capitalului circulant;
c. Un indicator al vitezei de rotatie;
d. Un indicator al echilibrului financiar.
20. Determinarea nevoii de fond de rulment se realizeaza in
functie de urmatorii factori:
a. Marimea valorica a stocurilor firmei;
b. Pasivele stabile;
c. Creditele comerciale clienti;
d. Marimea fondului de rulment al firmei.
a. Este o resursa de finantare a investitiilor in active imobilizate;
b. Finanteaza exploatarea;
c. Se determina ca diferenta intre capitalul permanent si activele
imobilizate;
d. Se reflecta in pasivul bilantului.
22. Eficienta utilizarii capitalului circulant se reflecta:
a. Cu ajutorul indicatorilor de lichiditate;
b. Cu ajutorul indicatorilor vitezei de rotatie;
c. Cu ajutorul indicatorului de rentabilitate a activelor;
d. Cu ajutorul indicatorilor de structura financiara.
1) Activele imobilizate includ:

a) Imobilizari financiare si nocorporale;
b) Mijloace fixe si titluri de participare’
c) Obligatiunile emise de intreprindere pentru finantarea investitiilor’
d) Stocuri si creante imobilizate mai mult de un an.
2) Efectul de levier financiar exprima relatia dintre:
a) Rentabilitatea financiara si cea economica;
b) Rentabilitatea financiara si structura financiara;
c) Marimea capitalului propriu si cel imprumutat;
d) Rentabilitatea economica si rata dobanzii.
3) Soldurile intermediare de gestiune cuprind:

a) Valoarea adaugata,excedent al exploatarii,profitul brut,profit
curent;
b) Productia exercitiului,excedent al exploatarii,profit inainte de
impozitare;
c) Profitul financiar,profitul exceptional,profitul curent,profitul
net,valoarea adaugata;
d) Valoarea adaugata, excedentul brut al exploatarii,profitul de
exploatare.
4) Viteza de rotatie se masoara cu ajutorul indicatorilor:
a) Numarul de rotatii;
b) Durata in zile a unei rotatii;
c) Cheltuielile de exploatare la 1.000 lei cifra de afaceri;
d) Profitul obtinut la o rotatie.
5) Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la punctul critic sunt
adevarate:
a) Exprima o situatie in care rezultatul financiar (profitul brut)
este nul;
b) Exprima o stare in care incasarile acopera strict cheltuielile de
exploatare;
c) Este un indicator al echilibrului financiar;
d) Este o metoda de previzionare a profitului.
6) Costul capitalurilor reprezinta:
a) Remunerarea cuvenita proprietarilor de capitaluri;
b) Contravaloarea factorilor consumati in productie;
c) Dobanzile,in cazul capitalului imprumutat;
d) Dividentele,in cazul capitalurilor proprii.
7) Multiplicarea riscurilor se refera la:
a) Riscul de credit;
b) Riscul de piata;
c) Riscul de schimb;
d) Riscul financiar.
8) Amortizarea mijloacelor fixe:

a) Reprezinta o modalitate de majorare a capitalului social al firmei;
b) Se determina pentru mijloacele fixe cu o valoare de intrare mai
mare de 2.500 RON si o durata ….
c) Evidentiaza valoric deprecierea mijloacelor fixe si permite
repartizarea acesteia pe costuri;
d) Este o resursa a autofinantarii.
9) Activele circulante cuprind in constructii montaj elementele:
a) Obiecte de inventar;
b) Materii prime;
c) Produse finite;
d) Materiale de baza,prefabricate si detalii de montat.
10) Fondul de rulment poate fi sporit:
a) Prin contractarea de noi imprumuturi pe termen mijlociu si lung;
b) Prin incorporarea rezervelor in capitalul social;
c) Prin cresterea capitalului social;
d) Prin amortizarea mijloacelor fixe.
11) Structura financiara a intreprinderii urmareste:
a) Raportul dintre grupele care exprima formele functionale ale
capitalului;
b) O compozitie a diverselor surse de finantare;
c) Raportul dintre activele imobilizate si cele circulante;
d) Raportul dintre capitalul propriu si cel imprumutat.
CAPITOLUL 5

A. Activele circulante sunt egale cu capitalurile permanente
B. Datoriile pe termen scurt sunt egale cu active circulante
C. Activele imobilizate sunt egale cu datoriile pe termen lung

D. Imobilizarile nete sunt egale cu capitalurile propria
2. Fondul de rulment poate fi sporit:î
A. Prin contracararea de imprumuturi pe termen mijlociu si lung
B. Prin incorporarea rezervelor in capitalul social

C. Prin utilizarea sistemului linear de amortizare
D. Creșterea capitalului propriu
3. In cazul cresterii stocurilor si reducerii pasivelor de exploatare:

A. Scade fondul de rulment
B. Creste nevoia de fond de rulment
C. Scade viteza de rotatie a activelor circulante

D. Creste marimea disponibilitatilor
4. Activitatea de exploatare a intreprinderii poate fi finantata din :
A. Fondul de rulment propriu
B. Sumele repartizate din profitul intreprinderii pentru acordarea de dividente pe

perioada de la constituirea acestora pana la plata lor
C. Imprumuturi bancare pe termen scurt
D. Avansuri banesti primitede la client

5. Partea din capitalul propriu ramas dupa constituirea activelor imobilizate:
A. Se numeste fond de rulment propriu

B. Se numeste fond de rulment brut
C. Este cunoscut sub denumirea de passive stabile
D. Poate fi utilizat pentru finatarea nevoilor pe termen scurt ale firmei
A. Poate fi definit ca parte din totalitatea surselor de finantare aflate la dispozitia firmei o
perioada indelungata utilizata pentru finantarea activelor circulante
B. Se calculeaza ca diferenta dintre capitalurile permanente si active imobilizate

C. Se determina ca suma intre fondul de rulment propriu si datoriile pe termen mediu si
lung ale firmei
D. Este negative, atunci cand capitalul propriu si datoriile pe termen mediu si lung
depasesc, ca valoare , activele imobilizate
7. In cazul unei politici defensive promovate de o firma, fondul sau de rulment se constituie la
nivelul nevoii de fond de rulment :
A. Cel mai ridicat
B. Cel mai scazut

C. Care permite asigurarea in permanenta a unei trezorerii nete positive
8. Cresterea coeficientului vitezei de rotatie a activelor circulante are ca effect:
A. Cresterea fondului de rulment
B. Cresterea gradului de autonomie financiara
C. Reducerea duratei unei rotatii
D. Cresterea gradului de uzura a activelor circulante
9. Fondul de rulment este negative daca:

A. Valoarea stocurilor este mai mica decat marimea creditului furnizori
B. Valoarea necesarului de fond de rulment este superioara trezoreriei
C. Valoarea necesarului fond de rulment este inferioara trezoreriei
D. Valoarea activelor imobilizate este superioara capitalului permanent

10. Fondul de rulment este optim daca indeplineste conditiile:
A. Asigura egalitatea intre valoarea activelor imobilizate si capitalul permanent
B. Esigura echilibrul financiar al intreprinderii
C. Conduce la cea mai ridicata rentabilitate financiara
D. Presupune cel mai scazut cost al capitalului
A. Sume aflate in contul intreprinderilor
B. Datorii restante fata da banci

C. Datorii minime permanente
D. Soldul disponibilitatilor cu character stabil
12. Fondul de rulment se mai numeste:

A. Capital de lucru
B. Necesar de fond de rulment net
C. Resurse permanente aferente exploatarii

D. Capitalul propriu aferent exploatarii
CAPITOLUL 6
1. Soldurile intermediare de gestiune cuprind :
A. Productia exercitiului, excedentul exploatarii, profitul inainte de impozitare , profitul

current, profitul net
B. Valoare adaugata, excedentul brut al exploatarii, profitul de exploatare, profitul

current, profitul net
C. Valoarea adaugata, excedentul exploatarii, profitul brut , profitul current , profitul net
D. Profitul financiar, profitul exceptional, profitul current, profitul net, valoarea adaugata
2. Care din urmatorii factori influenteaza marimea profitului:
A. Pretul de vanzare al productiei care actioneaza in mod invers proportional
B. Costul de productie care influenteaza invers proportional evolutia marimii profitului

C. Structura sortimentala care determina o crestere a profitului atunci cand sporeste
ponderea produselor cu mult profit si invers
D. Structura sortimentala care determina o crestere a profitului atunci cand scade
3. Care din urmatorele afirmatii referitoare la punctul critic sunt adevarate:
A. Reprezinta acel volum de activitate corespunzator caruia incasarile acopera

cheltuielile de exploatoare
B. Reprezinta acel volum de activitate corespunzator caruia rezultatul financiar (profitul

brut) este nul
C. Se determina raportand cheltuielile variabile la diferenta dintre pretul unitar de vanzare
si costul varibil unitar
D. Reflecta marimea cifrei de afaceri care asigura un echilibru perfect al incasarilor cu
costurile toatale de exploatare iar rata rentabilitatii este zero
4. Metoda directa:
A. Se aplica in general cand firma produce un numar restrains de sortimente

B. Se caracterizeaza prin aplicarea ratei rentabilitatii anului precedent la productia
comparabila din perioada de previziune exprimata in costurile de productie ale anului
precedent
C. Presupune ca beneficiul (profitul) se poate stabili numai daca productia din anul de plan
este comparabila cu cea din anul de baza
5. Profitul net se repartizeaza pentru:
A. Dezvoltarea, modernizarea capacitatilor de productie deci pentru reinvestire
B. Plata contributiilor sociale

C. Plata dividentelor catre propretari (actionari sau asociati)
D. Desfasurarea de activitati sociale sau sportive
6. Functiile profitului sunt:

A. Indicator al capacitatiii de plata a firmei
B. Resursa de autofinantare
C. Instrument de control
D. Resursa a bugetului statului
7. Valoarea adaugata se calculeaza astfel :
A. Productia exercitiului+ marja comerciala-Condumuri de la terti

B. Profitul de exploatare-amortizare+Rezultatul exceptional
C. Profitul net+Impozitul pe profit+ Rezultatul exceptional
D. Profitul de exploatare+Rezultaul exceptional + Rezultatul financiar
8. Principalele tipuri de politici de dividente intalnite in practica sunt :

A. Politica ratei constante
B. Politica permisiva
C. Politica de stabilitate
D. Politica oportunista
9. Care dintre urmatorii factori influenteaza direct proportional marimea profitului:
A. Pretul de vanzare al produsului
B. Costul de productie
C. Marimea productiei
D. Structura sortimentelor care determina o crestere a profitului atunci cand scade
10. Profitul net se repartizeaza pentru:

A. Dezvoltarea modernizarewa capacitatilor de productie
B. Plata contributiilor sociale

C. Plata dividentelor cuvenite actionarilor
D. stimularea managerilor si salariatilor
11. Marja cheltuielilor financiare se determina astefel:

A. Prin raportarea cheltuielilor financiare la cifra de afaceri
B. Prin adunarea cheltuielilor financiare la cifra de afaceri
C. Prin raportarea veniturilor financiare la cifra de afaceri
D. Prin raportarea cheltuielilor financiare la profitul net
12. Profitul poate fi definit ca:
A. Diferenta intre veniturile si costurile aferente lor
B. Venit nerezidual ce revine intreprinderilor ca urmare a progreselor economice si tehnice

realizate de aceasta in activitatile desfasurate
C. Remunerarea factorilor de productie pentru efortul depus

D. Venit rezidual ce revine intreprinderilor ca urmare a progreselor economice si tehnice
de aceastea in activitatile desfasurate
13. Indicatorii randamentului financiar al firmei sunt;
A. Rata rentabilitatii comerciale
B. Rata rentabilitatii financiare
C. Marja autofinantarii
D. Marja cheltuielilor financiare

14. Politica dividentelor vizeaza decizia de:
A. Acumulare
B. Plata profitului
C. Finantarea a investitiilor
D. Stimularea a viitorilor actionari
Grile Cap 7
1. Principalele forme de organizare a afacerilor in economie de piata sunt:
 Afacerea proprietate individuala

 Afacerea in parteneriat
 Corporatia
2. Principalele avantaje ale afacerii proprietate individuala sunt:
 Proprietatea se constituie cu usurinta si fara mari cheltuieli datorita faptului ca nu este

necesara stabilirea unui statut sau a altui act juridic similar
3. Principalele dezavantaje ale afacerii proprietate individuala sunt:
 Proprietarul este unicul raspunzator pentru rambursarea datoriilor, suportand singur si

consecintele riscurilor inerente afacerii
 Transferal de proprietate se face cu mare greutate
 Viata afaceriieste egala cu durata de viata a proprietarului
4. Principalele avantaje ale corporatiei ca forma de organizare a afacerilor constau in:
 Are o viata nelimitata acest fapt semnificand ca poate continua sa existe si dup ace
primii proprietari nu mai sunt in viata
 Are posibilitatea de a atrage rapid si in volum mare de capital, urmare a unei bune
legaturi cu piata financiara, fapt care creeaza premise favorabile pentru sporirea valorii
intreprinderii
 Corporatia are o lichiditate mult superioara afacerilor in parteneriat, conferind acestora
o mai buna bonitate pe piata
5. Organizatia economica reprezinta:
 Un grup de persoane cu conceptii sau preocupari comune care are un regulament sau
un statut propriu, constituit in vederea depunerii unei activitati organizate
6. Conform criteriului institutional, sectoarele de activitate in care sunt grupati agentii
economici sunt:
 Societati nefinanciare
 Institutiile financiare
 Administratiile financiare
 Institutiile fara scop lucrativ
7. Intreprinderea poate fi considerate o organizatie economica, deoarece:
 Este un ansamblu delimitat de persoane (proprietary, salariati, colaboratori)

 Are un rol, scopuri si obiective definite, legale si utile
 Fiecare persoana are un rol delimitat pentru atingerea obiectivelor intreprinderii
 Interactioneaza cu mediul si il influenteaza
8. Dupa modul de combinare a naturii problemei de rezolvat cu solutia aleasa, deciziile se
clasifica:
 Decizii financiare adaptive

 Decizii financiare inovative
9. Decizia de finantare vizeaza selectarea surselor de procurare a acpitalurilor, astfel incat sa se
satisfaca urmatoarele cerinte:
 Premise pentru realizarea echilibrului financiar al intreprinderii prin constituirea de

resurse permanente la nivelul cheltuielilor permanente si de resurse temporale in
concordanta cu nevoile temporale
 Protective maxima a intreprinderii impotriva riscurilor
10. Relatiile prin care se formeaza fondurile specific intreprinderii si se asigura constituirea
fondurilor autoritatilor locale si centrale:
 Sunt exprimate de functia de repartitie

11. Titrizarea plasamentelor financiare:
 Este rezultatul inovatiilor in materie de instrumente financiare

12. Intreprinderile isi pot asigura o protectie eficace impotriva riscurilor financiare:
 Prin operatiuni de swap si contracte de optiuni
13. Forma de finantare Multi Option Facility permite:
 Disocierea duratei de angajare a imprumutului de durata de utilizare a acestuia

14. Multiplicarea riscurilor inseamna aparitia si dezvoltarea:
 Riscul de dobanda
 Riscul de credit
15. Riscul de dobanda inseamna:
 Volatilitatea dobanzii
16. Potrivit teoriei financiare, obiectivul fundamental al gestiunii financiare a intreprinderii
eate:
17. Mutatiile majore din mediuș contemporan sunt:
 Multiplicarea riscurilor
 Intensificarea concurentei
18. Libera initiative inseamna ca:
 Firmele au rol de agent economic, indifferent de marime

 Statul se manifesta ca agent economic cu rol regulator
19. Gestiunea financiara reprezinta:
 Un ansamblu de decizii si activitati

 O activitate practica
 O disciplina de studiu
20. Definirea gestiunii financiare presupune luarea in considerare a urmatoarelor elemente:
 Deciziile financiare, cadrul organizatoric si operatiunile financiare

21. Dupa modul de combinare a problemei de rezolvat cu solutia aleasa, deciziile financiare se
impart:
 Decizii innovative, decizii adaptive si decizii de rutina

22. Afacerea poate fi organizata in:
 Parteneriat
 Corporatie
23. Afacerea proprietate individuala are ca avantaje:
24. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
 In cadrul circuitelor monetare fluxurile banesti privesc realizarea nevoilor de finantare

sau plasament pe termen scurt
 Finantarea intermediara presupune sporirea capitalurilor firmei prin intermediul pietei
bursiere
25. Emisiunea de obligatiuni este o metoda de finantare sub forma:
 Fluxurilor financiare autonome

26. Care din urmatoarele fluxuri bănesti sunt autonome:
 Sporirea capitalurilor intreprinderii prin emisiunea de actiuni

 Sumele obtinute in urma contractarii de credite bancare pe termen scurt
27. Circuitele financiare care vizeaza finantarile intermediare presupun:
 Implicarea unei companii specializate in gasirea detinatorilor de disponibilitati, dispusi

sa le cedeze investitorului in vederea valorificarii
28. Prin finantarea directa fluxul de lichiditati:
 Porneste de la detinator catre investitor

29. Finantarea indirecta este reprezentata de:
 Ambele fluxuri conexate

30. Fluxurile reprezinta:
 Fluxuri reale si fluxuri banesti

 Transferal de bunuri si servicii intre firme
31. In cadrul proceselor de finantare indirecta, furnizorii de lichiditati sunt:
 Banci si societati financiare

 Investitorii-antreprenori care ofera active financiare in schimbul fondurilor financiare
atrase
32. Finantarea directa presupune:
 Vanzarea directa de active financiare nou emise catre detinatorii de disponibilitati

banesti
33. Finantarea intermediara presupune:
 Obtinerea de finantare cu ajutorul unei companii specializate care, in schimbul unui
commission, se angajeaza sa gaseasca investitori
 Obtinerea de fonduri financiare prin intermediul pietei de capital
34. Piata financiara secundara vizeaza:
 Tranzactionarea de titluri pe termen scurt, mediu si lung emise anterior

35. Fluxurile sunt:
 Bunuri si servicii transfera intre firme

36. Ciclul financiar este definit ca:
 Operatiuni produse pana la revenirea capitalului la forma baneasca

37. Analiza financiara cu ajutorul ratelor:
 Este o analiza statica, deoarece datele sunt obtinute din documentele contabile de
sinteza elaborate periodic
38. Analiza financiara:
 Este activitatea de diagnosticare a starii de performanta a firmei

 Se realizeaza pe baza fluxurilor de numerar sau a ratelor
39. Indicatori exprimati sub forma de rate din cadrul analizei financiare:
 Sunt folositi pentru a compara nivelele realizate de firma respective cu marimi normate
de diferite institutii bancare sau indicatori realizati de intreprinderi similare
 Se grupeaza in rate de rentabilitate, rate de gestiune, rate de structura si rate privind
echilibrul financiar al firmei
40. Ratele de gestiune sunt:
 Sunt in principal indicatori ai rotatiei capitalului circulant

41. Rata lichiditatii generale se mai numeste:
42. Notiunea de “trezorerie a intreprinderii” desemneaza:
 Incasarile, lichiditatile si disponibilitatile de care dispune intreprinderea la un moment

dat sau a fondurilor pe care le are in casierie sau in depozitele bancare “la vedere”
 Diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment
 Diferenta dintre incasarile si creditele pe termen scurt, dintr o perioada, ale firmei
43. Trezoreria intreprinderii vizeaza asigurarea:
 Lichiditatior pentru derularea tuturor tranzactiilor intreprinderii
 Efectuarii platilor la scadenta in conformitate cu obligatiile asumate
 Selectarii oportunitatilor de plasament pe termen scurt a excedentelor
44. Incasarile generate de activitatea de exploatare include:
 Sumele obtinute in urma comercializarii bunurilor, lucrarilor si serviciilor care dau

continut obiectului de activitate al firmei
 Avansuri obtinute de la client in contul unor livrari viitoare
45. Incasarile generate de operationalizarea functiei de finantare reprezinta:
 Sumele obtinute in urma emisiunii de noi actiuni

 Sumele dobandite in urma contractarii unor imprumuturi pe termen scurt, mediu si
lung, fie de la banca, fie prin emisiunea de obligatiuni sau alte instrumente de credit
46. Care din urmatoarele plati sunt generate de activitatea de exploatare:
 Avansuri banesti acordate furnizorilor in vederea unor livrari ce se vor face in viitor
 Sumele reprezentand plata obligatiilor referitoare la remunerarea fortei de munca
47. In cadrul bugetului activitatii de trezorerie, marja bruta se calculeaza:
 Diferenta dintre veniturile din exploatare si cheltuielile variabile

48. Platile generate de activitatea de exploatare sunt:
 Plata obligatiilor referitoare la remunerarea fortei de munca

 Primele de asigurare platite catre societatile de asigurare
49. Excedentul de trezorerie poate proven:
 Dintr un fond de rulment supradimensionat

 Dintr o nevoie de fond de rulment mai mica decat cea previzionata
50. Operatiunile financiare se refera la:
 Actiuni de procurare si utilizare a capitalurilor

 Activitati de prospectare si emisiune de actiuni si obligatiuni
 Incheierea de contracte de credite
 Plati privind furnizorii, bugetul public si personalul propriu
51. Platile in numerar catre furnizori si numerarul incasat de la client reprezinta:
 Fluxuri din activitatea de exploatare

52. Platile de dividente in numerar reprezinta fluxuri de numerar din:
 Activitatea de finantare
53. Incasarile din vanzari de imobilizari corporale reprezinta fluxuri de numerar:
 Din activitatea de investitii

54. Ratele de rentabilitate arata:
 Profitul relative obtinut de intreprindere

55. Viteza de rotatie a capitalului circulant este:
 Rata de gestiune
56. Compozitia capitalului intreprinderii este analizata cu ajutorul:
 Ratelor de structura
57. Rata lichiditatii reduce arata:
 De cate ori creantele si disponibilitatile sunt mai mari decat datoriile curente
58. Ratele de solvabilitate exprima:
 Capacitatea intreprinderii de a si acoperi obligatiile din sursele de care dispune

59. Analiza financiara cu ajutorul ratelor:
 Este o analiza statica, deoarece datele sunt obtinute din documentele contabile de
sinteza elaborate periodic
60. In cadrul proceselor de finantare indirecta, furnizorii de lichiditati sunt:
 Banci si societati financiare

 Investitorii-antreprenori care ofera active financiare in schimbul fondurilor financiare
atrase
61. Circuitele financiare care vizeaza finantarea intermediara presupun:
 Implicarea unei companii specializate in gasirea detinatorilor de disponibilitati, disăusi sa

le cedeze investitorului in vederea valorificarii
62. Care din urmatoarele fluxuri banesti sunt autonome:
 Sporirea capitalurilor intreprinderii prin emisiunea de actiuni

 Sumele obtinute in urma contractarii de credite bancare pe termen scurt
63. Produsele (activele) financiare sunt generate in urma manifestarii:
 Fluxurile banesti dependente decalate

64. Ciclul de exploatare presupune:
 Achizitia de materii prime si materiale, prelucrarea lor, vanzarea si incasarea produselor

finite
65. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
 In cadrul circuitelor monetare fluxurile banesti privesc realizarea nevoilor de finantare

 Finantarea intermediara presupune sporirea capitalurilor firmei prin intermediul pietei
bursiere
66. Emisiunea de obligatiuni este o metoda de finantare sub forma:
 Fluxurilor financiare autonome

CAPITOLUL 1
Intre premisele directe care au stat la baza apariției finanțelor pot fi menționate:
a) dezvoltarea producției si schimbului de mărfuri in natura
b) îndeplinirea de către bani a funcției de mijloc de prezervare a valorii
c) amplificarea intervenției statului in viața economica si sociala
d) prima diviziune sociala a muncii
e) apariția monedei cu valoare intrinseca
f) îndeplinirea de către bani a funcţiei de măsură a valorii
g) îndeplinirea de către bani a funcţiei de mijloc de schimb
h) apariţia instituţiilor de tip statal (statului)
i) apariţia banilor (obiectelor-bani)
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare aparţinând statului au fost:

a) dările in natura si prestaţiile in munca pentru funcţionarea armatei
b) impozitele in bani
d) cheltuielile cu plata funcționarilor publici
e) tributurile încasate in bani
Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a) banul- semn reprezinta o creanta asupra economiei unei tari sau a mai multora
b) spre deosebire de banul - marfa, banul- semn nu are valoare intrinseca
c) monedele divizionare folosite in prezent nu se includ in categoria banului-semn, deoarece, fiind confectionate din
metal, au utilitate proprie
d) intrucat monedele din metal pretios aveau insemne specifice (ce le diferentiau de altele), au fost incadrate in
categoria banului - semn
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de finante:
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice in forma baneasca
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se constituie si distribuie fonduri
banesti pentru satisfacerea diferitelor necesităţi
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice in forma baneasca din sferele productiei si
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice de repartitie in forma baneasca a produsului creat
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor, in conceptul de finante in sens restrans sunt incluse numai procesele si
relatiile economice care:
a) se realizeaza in forma baneasca
b) se realizeaza in forma natural-materiala
c) implica un transfer, definitiv sau rambursabil, de putere de cumparare intre participanti (şi se realizează în
formă bănească)
d) se deruleaza inte participantii la repartitia PIB in forma baneasca
Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare, atat in acceptiunea extinsa,
cat si in cea restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
a) toate procesele si relatiile economice de repartitie a produsului intern brut
b) procesele si relatiile economice realizate in forma baneasca ce presupun un transfer de valoare si de putere
de cumparare intre participanti
c) toate procesele si relatiile economice la care participa entitatile publice
d) procesele si relatiile economice prin care se constituie, distribuie si se utilizeaza fondurile banesti pentru functionarea
diferitelor entitati economico-sociale
Care din urmatoarele formulari corespunde acceptiunii extinse data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice legate de procurarea, distribuirea, utilizarea si
reconstituirea continua a tuturor resurselor banesti necesare desfasurarii diferitelor activitati in care sunt
implicate autoritatile publice
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre participantii la procesul
reproductiei economice si sociale
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ce vizeaza constituirea, distribuirea sau utilizarea
fondurilor banesti pentru functionarea diferitelor entitati, inclusiv a entitatilor publice
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre participantii la repartitia
e) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ÎN FORMĂ BĂNEASCĂ ce au loc intre participantii
la procesul reproductiei economice si sociale
f) ) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice legate de procurarea, distribuirea, utilizarea
si reconstituirea continua a tuturor resurselor banesti necesare desfasurarii diferitelor activitati
In sfera finantelor locale:

a) transferul de valoare se in forma natural-materială
b) transferul de valoare vizeaza satisfacerea unor nevoi de interes local
c) nu este posibila contractarea de imprumuturi
d) dimensiunile proceselor si relatiilor financiare sunt influentate de tipul de organizare statala
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la transferul de valoare ce are loc intre participantii la procesele si relatiile
financiare sunt adevarate:
a) fiind realizat in forma baneasca, reprezinta, implicit, un transfer de putere de cumparare
b) in sfera finantelor private se realizeaza intotdeauna cu caracter definitiv
c) in sfera finantelor publice vizeaza doar scopuri sau nevoi cu caracter public national
d) in sfera creditului se realizeaza cu caracter definitiv
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la componentele principale ale sferei finantelor sunt adevarate:
a) bugetul de stat si bugetele locale desemneaza categorii financiare ce desemneaza procese/relatii
financiare desfasurate pe principiul transferului de valoare definitiv si fara contraprestatie
b) asigurarile exprima relatii financiare ce imbina caracteristici ale bugetelor publice si creditului
c) transferul de valoare caracteristic relatiilor de credit se particularizează prin prezenta intermediarilor financiari
d) resursele banesti vehiculate prin relatiile aferente creditului se administreaza atat de entitatile si institutiile
specializate private, cat si de catre stat si alte autoritati publice
CAPITOLUL 2
Functia finantelor de repartitie a produsului intern brut:

a) se defineste ca fiind capacitatea finantelor de a mijloci repartitia in forma baneasca a unei parti din produsul intern brut
b) are o sfera de manifestare mai extinsa decat functia de control
c) are un caracter subiectiv imprimat de modalitatile concrete de constituire si distribuire a fondurilor banesti
d) genereaza fluxuri de constituire si distribuire a fondurilor banesti la diferite nivele de derulare a
activitatilor economico-sociale
Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) îndeplinirea funcţiei finanţelor de repartiţie marchează diferenţieri semnificative la nivel macroeconomic
comparativ cu nivelul microeconomic
b) activitatea financiară ce concretizează funcţia de repartiţie ofera suportul obiectiv necesar exercitarii
controlului financiar
c) controlul financiar favorizează îndeplinirea funcţiei de repartiţie, dar nu poate genera noi procese de repartiţie
d) funcţia de reglare atribuită finanţelor semnifică implicarea efectivă a acestora în reglarea activităţilor economico-sociale
Verificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei entitati private reprezinta un obiectiv
specific:
a) controlului financiar intern concomitent
b) controlului financiar extern al statului postoperativ
c) controlului financiar extern al statului preventiv
d) controlului financiar intern preventiv
Care din urmatoarele forme de control financiar au ca obiectiv şi verificarea legalitatii operatiunilor financiare:
a) controlul financiar intern preventiv
b) controlul financiar intern postoperativ
c) controul financiar extern concomitent
d) controlul financiar intern concomitent
e)controlul financiar extern postoperativ
Suportul obiectiv al reglarii economiei prin intermediul impozitelor este reprezentat de :
a) interdependentele dintre venitul global, venitul disponibil, impozit si consumul total
b) interconditionarea inversa dintre marimea impozitului si marimea venitului disponibil (al persoanelor fizice si
juridice)
c) capacitatea impozitelor de a mijloci constituirea fondurilor banesti la dispozitia autoritatilor publice
d) interdependentele dintre consumul privat si consumul public
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice pentru contracararea ciclicitatii in economie se
poate realiza prin:
a) reducerea cheltuielilor publice in faza de recesiune si majorarea lor in faza de expansiune
b) diminuarea impozitelor in faza de recesiune si majorarea acestora in faza de expansiune
c) intocmirea si executarea de bugete deficitare in faza de expansiune a economiei
d) intocmirea si executarea de bugete echilibrate in fiecare an din durata ciclului economic
Rolul finanţelor în dezvoltarea societăţii, ca expresie directă a îndeplinirii de către finanţe a funcţiei de control asupra
activităţilor economico sociale, se concretizează în :
Intervenția reglatoare prin instrumente financiare a autorităților publice în faza de supraîncălzire a economiei se poate
realiza prin:
a) majorarea impozitelor
b) diminuarea cheltuielilor publice
d) acceptarea deficitului bugetar și finanțarea lui din resurse estraordinare
CAPITOLUL 3

a) poate fi definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-financiare
b) functioneaza independent de mecanismul economic global
c) poate fi conceput, la nivel global, ca un ansamblu de de mecanisme individuale corespunzatoare diferitelor tipuri de
fonduri banesti sau segmentelor activitatii financiare
d) poate fi definit, la nivel global, ca un ansamblu al proceselor si instrumentelor de conducere si reglare a fluxurilor
banesti
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un moment ulterior
livrarii bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
a) multiplu
b) decalat
c) autonom
d) de contrapartida
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si care sunt destinate finantarii unor
nevoi imprevizibile se incadreaza in categoria:
In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a cheltuielilor publice:
a) diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei, pentru a atenua ritmul prea ridicat de
crestere economica
b) acordarea de ajutoare banesti tuturor membrilor societatii
c) subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta pentru consumul populatiei sau pentru
economia nationala
d) majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei, pentru a stimula relansarea economiei
Spre deosebire de finantarea economiei pe pietele de capital, finantarea prin indatorare:
a) presupune finantarea directa a agentilor economici deficitari de catre agentii excedentari
b) atribuie un rol sporit autoritatilor publice
c) creste riscurile aparitiei inflatiei
d) are la baza creditul bancar
Bugetele (publice ) functionale:

În care din următoarele instrumente financiare de conducere și reglare a activității financiare sunt reflectate resursele
financiare totale, publice și private :
a)balanța financiară a economiei naționale
b)buhetul economic (al economiei naționale)
c)bugetul program
d)balanța de plăți externe
Care din următoarele bugete și balanțe conțin indicatori cu nivel obligatoriu de respectat:
b)bugetul program
c)bugetul functional
NU E NICI O GRILĂ CORECTĂ – OBLIGATORII SUNT DOAR BUGETELE PUBLICE!
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare include indicatori ce vizeaza o
perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
a) bugetul de stat
b) bugetul program
Fondurile de asigurări sociale de stat de încadrează în categoria:

a)fondurilor financiare de înlocuire și dezvoltare
b)fondurilor financiare descentralizate
c)fondurilor financiare publice constituite în ipostaza de autoritate publică
d) fondurilor financiare centralizate
1) Finantarea temporara, ca modalitate de procurare a resurselor financiare necesare unei intreprinderi:
A. Se asigura, in principal, pe baza creditelor bancare acordate de banci si pentru activitatea de exploata
B. Se realizeaza pe seama datoriilor pe termen scurt din activitatea de exploatare si creditelor bancare p
termen lung
C. Se realizeaza pe seama resurselor financiare reprezentate de capital, rezerve si imprumuturi pe terme
lung
D. Se asigura pe seama creditelor bancare pe termen scurt si a creditelor bancare pe termen mediu si lun
2) In evaluarea eficientei cheltuielilor publice pentru educatie (invatamant), in aprecierea efectelor acestora su
luate in considerare:
A. Cheltuielile indirecte de invatamant suportate din veniturile familiilor

B. Cheltuielile directe finantate din fondurile publice
C. „lipsa de castig” pe perioada studiilor a celor ce urmeaza diferite forme de invatamant
D. Veniturile suplimentare obtinute de indivizi ca urmare a instruirii suplimentare
3) Ciclul de exploatare in desfasurarea activitatii unei intreprinderi (private):
A. Include perioada in care se desfasoara procesele de achizitionare a unor bunuri de natura mijloacelor
fixe
B. Cuprinde operatiunile de imprumut, de achizitie a titlurilor de plasament, de cesiune a creantelor
C. Cuprinde faza de aprovizionare cu bunuri si servicii si faza de productie in care se transforma bunuri
si serviciile in produse finite
D. Se refera la activitatile de productie in cadrul carora se prelucreaza materii prime si materiale, se obt
produse finite care se livreaza beneficiarilor interni si externi
4) In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii bugetului:
A. Intocmirea de bugete extraordinare

B. Practicarea sistemului de executie (exercitiu) in executia bugetului
C. Practicarea sistemului de gestiune in executia bugetului
D. Scoaterea in afara bugetului a unor cheltuieli si acoperirea lor din venituri speciale
5) Folosirea caror instrumente semnifica abateri de la principiul bugetar al unitatii:
A. Bugetele extraordinare
B. Clasificatia bugetara
C. Bugetul de obiective
D. Bugetul program
6) Din punct de vedere al continutului juridic, conceptul de buget exprima:
A. Procese economice in forma baneasca de repartitie secundara a produsului intern brut

B. Procese economice in forma baneasca de repartitie primara a produsului intern brut
C. O lista cu veniturile si cheltuielile institutiilor publice
D. Un act normativ care autorizeaza incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice
7) Cheltuielile publice cu acordarea de subventii sectorului privat:
A. Nu erau acceptate in conceptia clasica despre cheltuielile publice

B. Nu pot fi considerate o parghie financiara
C. Nu pot fi utilizate ca mijloc de stimulare a exporturilor, acest rol revenind numai impozitelor
D. Fac parte din categoria cheltuielilor pentru dezvoltarea sectorului economic de stat
8) Cheltuielile publice bugetare cu plata ajutorului de somaj se incadreaza in categoria:
A. Cheltuielilor virtuale
B. Cheltuielilor de capital
C. Cheltuielilor curente
D. Cheltuielilor de transfer
9) Din punct de vedere economic, bugetul de stat reprezinta:
A. Totalitatea sumelor de bani ce se acumuleaza la dispozitia statului

B. Procese, tehnici de mobilizare a resurselor bugetare, precum si de utilizare a acestora sub forma
cheltuielilor bugetare
C. Un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului
D. Un tablou evaluativ si comparativ al cheltuielilor statului
10) Sursele de finantare externa a intreprinderilor sunt:
A. Amortismente si rezerve
B. Capitalul social subscris si varsat
C. Profitul
D. Datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
11) Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor bugetare:
A. Presupune inscrierea in buget a veniturilor si cheltuielilor dupa principiul „neto”

B. Presupune finantarea cheltuielilor din ansamblul veniturilor
C. Presupune asigurarea stabilitatii incasarilor din impozite si taxe
D. Presupune inscrierea in buget a veniturilor si cheltuielilor dupa principiul „bruto”
12) Criteriul momentului in care se efectueaza cheltuielile publice si modul in care acestea afecteaza resursele
financiare publice este specific:
A. Clasificatie economice
B. Clasificatiei functionale
C. Clasificatiei financiare
D. Clasificatiei administrative
13) Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe seama profitul
defineste:
A. Autofinantarea partiala neta in sens restrans

B. Autofinantarea integrala neta in sens restrans
C. Autofinantarea integrala bruta in sens larg
D. Autofinantarea partiala neta in sens larg
14) Operatiunile speculative „a la baisse" se realizeaza atunci cand:
A. Operatorii cumpara titluri la vedere la un curs mai scazut pentru a vinde la termen la un curs mai ridica
B. Operatorii anticipeaza o crestere a cursurilor titlurilor
C. Operatorii vand titluri la vedere la un curs mai ridicat, pentru a cumpara la termen la un curs mai scazu
D. Operatorii vand si cumpara titluri la vedere
15) Tot surplusul de valoare pe care o intreprindere il realizeaza ca urmare a activitatii desfasurate si care
acopera integral cerintele de dezvoltare ale acesteia, exprima:
A. Autofinantarea bruta, partiala, in sens restrans

B. Autofinantarea bruta, partiala, in sens larg
C. Autofinantarea neta, partiala, in sens larg
D. Autofinantarea bruta, integrala, in sens restrans
16) Resursele financiare publice obtinute prin vanzarea de bonuri de tezaur se incadreaza in categoria:
A. Resurselor (financiare publice) imprumutate pe termen mediu si lung

B. Resurselor (financiare publice) fiscale
C. Resurselor (financiare publice) extraordinare
D. Resurselor (financiare publice) ordinare
17) Printre sursele de finantare a cheltuielilor publice cu invatamantul se pot regasi:
A. Cheltuielile indirecte suportate din veniturile familiei (costuri de intretinere pe perioada studiilor:
chirie, transport, hrana, etc.)
B. Lipsa de castiguri a elevilor/studentilor pe durata studiilor
C. Fondul bugetar
D. Sporul de venit realizat de absolvent
18) In calcului caror indicatori de caracterizare a cheltuielilor publice ca fenomen financiar intervine defaltorul
PIB:
A. Coeficientului de elasiticitate a cheltuielilor publice in raport cu PIB

B. Indicelui modificarii (cresterii) relative nominale a cheltuielilor publice
C. Modificarii (cresterii) reale a cheltuielilor publice
D. Modificarii (cresterii) nominale a cheltuielilor publice
19) Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la imprumuturile de stat (publice) sunt adevarate:
A. Pot conduce la scaderea dobanzii pe piata financiara

B. Sunt acordate de catre bancile cu capital de stat (aflate in proprietatea statului)
C. Au caracter facultativ
D. Se aseamana cu impozitele directe prin faptul ca ambele au un caracter benevol
20) In functie de natura valorilor mobiliare emise si negociate pe pietele financiare, se pot intalni:
A. Piata la vedere
B. Piata obligatiunilor
C. Piata la termen
D. Piata secundara
21) Documentatia depusa de Guvern la Parlament, in vederea dezbaterii si aprobarii bugetului, contine:
A. Proiectul contrului de executie bugetara pentru anul bugetar urmator

B. Proiectul legii finantelor publice
C. Proiectul de lege de aprobare a clasificatiei bugetare
D. Proiectul de lege bugetara anuala, cu veniturile si cheltuielile bugetare
22) Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a impozitului este:
A. Destinatarul impozitului
B. Suportatorul impozitului
C. Obiectul impozitului
D. Contribuabilul impozitului
23) Spre deosebire de bursele de valori, pe pietele interdealeri („over the counter"):
A. Preturile titlurilor nu pot fi diferite de la o firma de dealer la alta

B. Tranzactiile de vanzare sau cumparare a titlurilor se negociaza prin intermediul firmelor de broker
C. Conditiile de acces sunt mai permisive
D. Nu pot cota decat societati de importanta nationala
24) Caracterul regresiv al sarcinii fiscale, in cazul impozitelor indirecte, consta in aceea ca:
A. Suportatorii acestora apar in situatia de contribuabili numai in masura in care achizitioneaza si consum
bunuri si servicii in al caror pret sunt incluse aceste impozite
B. Presupun cheltuieli mai reduse de colectare a acestora ca venit al statului
C. In cazul acestor impozite nu opereaza criteriul venitului minim neimpozabil
D. Afecteaza in mod deosebit veniturile mici, deoarece se percep, de regula, la bunurile de larg consum, ca
detin o pondere insemnata in consumul personal
25) Fondul de rulment brut se poate determina ca diferenta intre:
A. Activele imobilizate si activele circulante

B. Resursele totale (capital permanent si resurse de trezorerie) si activele imobilizate
C. Stocuri si datoriile curente
D. Activele circulante si datoriile pe termen scurt
26) Pietele financiare derivate sunt reprezentate de:
A. Pietele actiunilor
B. Pietele futures si pietele optiunilor
C. Pietele obligatiunilor straine
D. Pietele obligatiunilor
27) Cheltuielile publice temporare:
A. Sunt acele cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii

B. Sunt cheltuieli de natura imprumuturilor acordate de autoritatile publice
C. Reprezinta operatiuni de trezorerie si sunt refletate in conturile de reglementare
D. Sunt cheltuieli care se pot finaliza cu plati la scadente certe
28) In cadrul politicii financiare a intreprinderii, practicarea unei rate relativ constante de acordare a dividendul
(din profitul obtinut) este specifica:
A. Politicii de stabilizare
B. Politicii reziduale sau oportuniste
C. Politicii prudentiale
D. Politicii de participare directa
29) La care din urmatoarele variante ale politicii de dividend marimea dividendelor de acordat actionarilor nu
depinde de marimea profitului realizat:
A. Politica de stabilizare
B. Politica prudentiala
C. Politica oportunista
D. Politica de participare directa
30) Care din urmatoarele operatiuni reflecta ipostaza de casier atribuita trezoreriei publice:
A. Gestionarea disponibilitatilor din conturile banesti deschise entitatilor publice

B. Organizarea si efectuarea tuturor operatiunilor de incasari si plati care privesc bugetul de stat
C. Efectuarea operatiunilor de garantare si coparticipare a statului la acordarea de imprumuturi pentru
realizarea unor obiective eocnomice si sociale
D. Deschiderea si administrarea conturilor bancare pentru efectuarea operatiunilor banesti ale entitatilor
publice
31) Contractarea de catre autoritatile publice de resurse financiare imprumutate pe termen scurt reprezinta o
coordonata a:
A. Politicii fiscale
B. Politicii de finantare a intreprinderii
C. Politicii bugetare
D. Politicii de dividend a intreprinderii
32) Care din etapele urmatoare, referitoare la executia partii de cheltuieli a bugetului de stat, sunt de competent
ordonatorilor de credite bugetare (conducatorilor institutiilor publice):
A. Angajarea, lichidarea si emiterea titlului de percepere

B. Plata, incasarea si controlul
C. Lichidarea, ordonantarea si plata
D. Angajarea, lichidarea si ordonantarea
33) Folosirea caror instrumente semnifica o abatere de la principiul echilibrarii bugetului:
B. Bugetele anexe
C. Bugetele ciclice
D. Clasificatia bugetara
34) Identificarea si evaluarea materiei impozabile, si stabilirea sumei impozitului de incasat pe categorii de
impozite, ca operatiune specifica executiei bugetului la partea de venituri, este specifica:
A. Perceperii
B. Emiterii titlului de percepere
C. Asezarii
D. Lichidarii
35) Care din urmatoarele afiramtii cu privire la politica de stabilizare (prudenta), componenta a politicii de
dividend a intreprinderii sunt adevarate?
A. Presupune asigurarea unui dividend constant sau o rata constanta de crestere anuala a dividendului,
indiferent de marimea profitului obtinut
B. Presupune o modificare a dividentului din anul t fata de dividentul inregistrat in anul t-1 cu o rata
variabila
C. Presupune o rata relativ constanta de acordare a dividendului din profitul obtinut
D. Marimea dividendului depinde de deciziile de investitii si de finantarea a intreprinderii
36) Pentru stisfacerea cerintelor de echitate fiscala in impunere sunt necesare urmatoarele:
A. Asigurarea unui venit minim nimpozabil pentru fiecare contribuabil

B. Majorarea impozitelor in faza de recesiune si diminuarea acestora in faza de supraincalzire a economie
C. Mobilizarea resurselor sub forma impozitelor sa se faca cu cheltuieli de administrare cat mai mici
D. Reducerea impozitelor in faza de recesiune si majorarea acesotra in faza de supraincalzire a economiei
37) Caracterul echitabil, ca trasatura a impozitelor indirecte, se refera la faptul ca:
A. Pot fi diferentiate in raport cu situatia economicea si sociala a subiectilor

B. Acestea nu opereaza asupra volumului vanzarilor
C. Asigura un volum relativ constant de resurse financiare publice
D. Afecteaza veniturile nominale, nu si pe cele reale
38) Sumele transmise catre diferite persoane care nu participa direct la activitatea curenta a entitatilor publice
sunt cuprinse in categoria:
A. Cheltuielilor de transfer
B. Cheltuielilor de functionare
C. Cheltuielilor neproductive
D. Cheltuielilor curente
39) Principalele atributii ale trezoreriei publice in calitate de bancher al statului sunt:
A. Elaborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor

B. Gestionarea si redistribuirea disponibilitatilor banesti din conturile deschise institutiilor publice
C. Furnizarea informatiilor pentru intocmirea rapoartelor periodice privind executia bugetului
D. Exercitarea controlului jurisdictional asupra executiei de casa a bugetului
40) Care dintre urmatoarele afiramtii cu privire la faza de ordonantare este adevarata:
A. Este de competenta ordonatorilor de credite bugetare

B. Se finalizeaza prin intocmirea unui documente de incasare
C. In succesiunea logica a executiei bugetului de stat, este precedata de faza de asezare si urmata de faza d
plata
D. Se refera la emiterea unei ordonante de urgenta a guvernului privind cheltuielile publice
41) Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. La impozitele pe cladiri sursa impozitului este identica cu materia impozabila

B. Suportatorul impozitului este intotdeauna persoana (fizica sau juridica) in sarcina careia este stabilita
prin lege, obligatia de plata a impozitului
C. In cazul impozitelor directe, pe venituri sau pe averi, suportatorul impozitului coincide cu subiectul
impozitului
D. Ca element tehnic caracteristic impozitelor, obiectul impozitului este suportatorul impozitului
42) In succesiunea lor fireasca, etapele executiei bugetului la partea de venituri sunt:
A. Asezarea, lichidarea, perceperea, emiterea titlului de percepere

B. Asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere, perceperea
C. Angajarea, lichidarea, emiterea titlului de incasare, perceperea
D. Asezarea, emiterea titlului de percepere, perceperea, lichidarea
43) Titlurile derivate se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi:
A. Se emit in scopul mobilizarii si majorarii capitalului propriu

B. Sunt reprezentate de instrumentele care se creeaza de societatile comerciale pe baza activelor
financiare (contracte pe indici bursierei)
C. Decurg din contractele incheiate de parti, asigurand drepturi asupra unor active la o scadenta viitoare
D. Prin intermediul lor se asigura mobilizarea capitalurilor pe termen lung de catre cei care au nevoie d
fonduri
44) Subiectul impozitului, ca element tehnic al acestuia:
A. Se poate confunda cu sursa impozitului, in anumite situatii

B. Este persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita prin lege obligatia de plata a impozitului
C. In cazul impozitului pe profit este profitul net
D. Reprezinta valori (forme ale veniturilr si averilor) sau activitati aducatoare de valori ce intra sub incide
impozitarii
45) Ca asemanari intre emisiunea (inflationista) de moneda, folosita ca resursa financiara publica extraordina
si impozitele indirecte se regasesc:
A. Caracterul benevol
B. Caracterul voalat
C. Afecteaza numai veniturile nominale ale diferitelor persoane fizice si juridice
D. Implica o contraprestatie directa din partea statului
46) Impozitele care au in vedere, pe langa existenta materiei impozabile, si situatia familiala ce greveaza asupra
puterii contributive a subiectilor sunt reprezentate de:
A. Taxele de consumatie
B. Impozitele directe personale
C. Impozitele directe reale
D. Impozitele indirecte
47) Care din urmatoarele afirmatii referitoare la controlul bugetar sunt adevarate:
A. Controlul administrativ se exercita de catre Curtea de Conturi

B. Controlul politic analizeaza actele justificative privind operatiunile inregistrate in conturile contabile
se pronunta asupra legalitatii lor
C. Controlul jurisdictional vizeaza concordanta cu obiectivele politicii generale a statului
D. Controlul politic se exercita de catre Parlament

A. In sens larg piata financiara este considerata piata valorilor mobiliare
B. In sens larg, in sfera pietelor financiare se incadreaza pietele monetare, pietele valutare si pietele
financiare propriu-zise
C. Piata euroobligatiunilor se confunda cu piata obligatiunilor straine
D. Pietele financiare primare includ pietele contractelor futures si pietele contractelor pe optiuni
49) Avand in vedere clasificatia financiara, cheltuielile publice se structureaza in:
A. Cheltuieli definitive, temporare si virtuale

B. Reale si economice
C. Cheltuieli curente si de capital
D. Ordinare si extraordinare
50) Taxele speciale de consumatie:
A. Sunt o forma a impozitelor indirecte

B. Manifesta sensibilitate scazuta la conjunctura economica
C. Nu respecta cerintele de nediscriminare fiscala
D. Se pot calcula ad-valorem
1) Finantarea temporara, ca modalitate de procurare a resurselor financiare necesare unei intreprinderi:
A. Se asigura, in principal, pe baza creditelor bancare acordate de banci si pentru activitatea de exploata
B. Se realizeaza pe seama datoriilor pe termen scurt din activitatea de exploatare si creditelor bancare p
termen lung
C. Se realizeaza pe seama resurselor financiare reprezentate de capital, rezerve si imprumuturi pe terme
lung
D. Se asigura pe seama creditelor bancare pe termen scurt si a creditelor bancare pe termen mediu si lu
2) In evaluarea eficientei cheltuielilor publice pentru educatie (invatamant), in aprecierea efectelor acestora su
luate in considerare:
A. Cheltuielile indirecte de invatamant suportate din veniturile familiilor

B. Cheltuielile directe finantate din fondurile publice
C. „lipsa de castig” pe perioada studiilor a celor ce urmeaza diferite forme de invatamant
D. Veniturile suplimentare obtinute de indivizi ca urmare a instruirii suplimentare
3) Ciclul de exploatare in desfasurarea activitatii unei intreprinderi (private):
A. Include perioada in care se desfasoara procesele de achizitionare a unor bunuri de natura mijloacelor
fixe
B. Cuprinde operatiunile de imprumut, de achizitie a titlurilor de plasament, de cesiune a creantelor
C. Cuprinde faza de aprovizionare cu bunuri si servicii si faza de productie in care se transforma bunur
si serviciile in produse finite
D. Se refera la activitatile de productie in cadrul carora se prelucreaza materii prime si materiale, se obt
produse finite care se livreaza beneficiarilor interni si externi
4) In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii bugetului:
A. Intocmirea de bugete extraordinare

B. Practicarea sistemului de executie (exercitiu) in executia bugetului
C. Practicarea sistemului de gestiune in executia bugetului
D. Scoaterea in afara bugetului a unor cheltuieli si acoperirea lor din venituri speciale
5) Folosirea caror instrumente semnifica abateri de la principiul bugetar al unitatii:
B. Clasificatia bugetara
C. Bugetul de obiective
D. Bugetul program
6) Din punct de vedere al continutului juridic, conceptul de buget exprima:
A. Procese economice in forma baneasca de repartitie secundara a produsului intern brut

B. Procese economice in forma baneasca de repartitie primara a produsului intern brut
C. O lista cu veniturile si cheltuielile institutiilor publice
D. Un act normativ care autorizeaza incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice
7) Cheltuielile publice cu acordarea de subventii sectorului privat:
A. Nu erau acceptate in conceptia clasica despre cheltuielile publice

B. Nu pot fi considerate o parghie financiara
C. Nu pot fi utilizate ca mijloc de stimulare a exporturilor, acest rol revenind numai impozitelor
D. Fac parte din categoria cheltuielilor pentru dezvoltarea sectorului economic de stat
8) Cheltuielile publice bugetare cu plata ajutorului de somaj se incadreaza in categoria:
A. Cheltuielilor virtuale
B. Cheltuielilor de capital
C. Cheltuielilor curente
D. Cheltuielilor de transfer
9) Din punct de vedere economic, bugetul de stat reprezinta:
A. Totalitatea sumelor de bani ce se acumuleaza la dispozitia statului

B. Procese, tehnici de mobilizare a resurselor bugetare, precum si de utilizare a acestora sub forma
cheltuielilor bugetare
C. Un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului
D. Un tablou evaluativ si comparativ al cheltuielilor statului
10) Sursele de finantare externa a intreprinderilor sunt:
A. Amortismente si rezerve
B. Capitalul social subscris si varsat
C. Profitul
D. Datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
11) Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor bugetare:
A. Presupune inscrierea in buget a veniturilor si cheltuielilor dupa principiul „neto”

B. Presupune finantarea cheltuielilor din ansamblul veniturilor
C. Presupune asigurarea stabilitatii incasarilor din impozite si taxe
D. Presupune inscrierea in buget a veniturilor si cheltuielilor dupa principiul „bruto”
12) Criteriul momentului in care se efectueaza cheltuielile publice si modul in care acestea afecteaza resursele
financiare publice este specific:
A. Clasificatie economice
B. Clasificatiei functionale
C. Clasificatiei financiare
D. Clasificatiei administrative
13) Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe seama profitul
defineste:
A. Autofinantarea partiala neta in sens restrans

B. Autofinantarea integrala neta in sens restrans
C. Autofinantarea integrala bruta in sens larg
D. Autofinantarea partiala neta in sens larg
14) Operatiunile speculative „a la baisse" se realizeaza atunci cand:
A. Operatorii cumpara titluri la vedere la un curs mai scazut pentru a vinde la termen la un curs mai ridica
B. Operatorii anticipeaza o crestere a cursurilor titlurilor
C. Operatorii vand titluri la vedere la un curs mai ridicat, pentru a cumpara la termen la un curs mai scazu
D. Operatorii vand si cumpara titluri la vedere
15) Tot surplusul de valoare pe care o intreprindere il realizeaza ca urmare a activitatii desfasurate si care
acopera integral cerintele de dezvoltare ale acesteia, exprima:
A. Autofinantarea bruta, partiala, in sens restrans

B. Autofinantarea bruta, partiala, in sens larg
C. Autofinantarea neta, partiala, in sens larg
D. Autofinantarea bruta, integrala, in sens restrans
16) Resursele financiare publice obtinute prin vanzarea de bonuri de tezaur se incadreaza in categoria:
A. Resurselor (financiare publice) imprumutate pe termen mediu si lung

B. Resurselor (financiare publice) fiscale
C. Resurselor (financiare publice) extraordinare
D. Resurselor (financiare publice) ordinare
17) Printre sursele de finantare a cheltuielilor publice cu invatamantul se pot regasi:
A. Cheltuielile indirecte suportate din veniturile familiei (costuri de intretinere pe perioada studiilor:
chirie, transport, hrana, etc.)
B. Lipsa de castiguri a elevilor/studentilor pe durata studiilor
C. Fondul bugetar
D. Sporul de venit realizat de absolvent
18) In calcului caror indicatori de caracterizare a cheltuielilor publice ca fenomen financiar intervine defaltoru
PIB:
A. Coeficientului de elasiticitate a cheltuielilor publice in raport cu PIB

B. Indicelui modificarii (cresterii) relative nominale a cheltuielilor publice
C. Modificarii (cresterii) reale a cheltuielilor publice
D. Modificarii (cresterii) nominale a cheltuielilor publice
19) Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la imprumuturile de stat (publice) sunt adevarate:
A. Pot conduce la scaderea dobanzii pe piata financiara

B. Sunt acordate de catre bancile cu capital de stat (aflate in proprietatea statului)
C. Au caracter facultativ
D. Se aseamana cu impozitele directe prin faptul ca ambele au un caracter benevol
20) In functie de natura valorilor mobiliare emise si negociate pe pietele financiare, se pot intalni:
A. Piata la vedere
B. Piata obligatiunilor
C. Piata la termen
D. Piata secundara
21) Documentatia depusa de Guvern la Parlament, in vederea dezbaterii si aprobarii bugetului, contine:
A. Proiectul contrului de executie bugetara pentru anul bugetar urmator

B. Proiectul legii finantelor publice
C. Proiectul de lege de aprobare a clasificatiei bugetare
D. Proiectul de lege bugetara anuala, cu veniturile si cheltuielile bugetare
22) Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a impozitului este:
A. Destinatarul impozitului
B. Suportatorul impozitului
C. Obiectul impozitului
D. Contribuabilul impozitului
23) Spre deosebire de bursele de valori, pe pietele interdealeri („over the counter"):
A. Preturile titlurilor nu pot fi diferite de la o firma de dealer la alta

B. Tranzactiile de vanzare sau cumparare a titlurilor se negociaza prin intermediul firmelor de broker
C. Conditiile de acces sunt mai permisive
D. Nu pot cota decat societati de importanta nationala
24) Caracterul regresiv al sarcinii fiscale, in cazul impozitelor indirecte, consta in aceea ca:
A. Suportatorii acestora apar in situatia de contribuabili numai in masura in care achizitioneaza si consum
bunuri si servicii in al caror pret sunt incluse aceste impozite
B. Presupun cheltuieli mai reduse de colectare a acestora ca venit al statului
C. In cazul acestor impozite nu opereaza criteriul venitului minim neimpozabil
D. Afecteaza in mod deosebit veniturile mici, deoarece se percep, de regula, la bunurile de larg consum, c
detin o pondere insemnata in consumul personal
25) Fondul de rulment brut se poate determina ca diferenta intre:
A. Activele imobilizate si activele circulante

B. Resursele totale (capital permanent si resurse de trezorerie) si activele imobilizate
C. Stocuri si datoriile curente
D. Activele circulante si datoriile pe termen scurt
26) Pietele financiare derivate sunt reprezentate de:
A. Pietele actiunilor
B. Pietele futures si pietele optiunilor
C. Pietele obligatiunilor straine
D. Pietele obligatiunilor
27) Cheltuielile publice temporare:
A. Sunt acele cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii

B. Sunt cheltuieli de natura imprumuturilor acordate de autoritatile publice
C. Reprezinta operatiuni de trezorerie si sunt refletate in conturile de reglementare
D. Sunt cheltuieli care se pot finaliza cu plati la scadente certe
28) In cadrul politicii financiare a intreprinderii, practicarea unei rate relativ constante de acordare a dividendu
(din profitul obtinut) este specifica:
A. Politicii de stabilizare
B. Politicii reziduale sau oportuniste
C. Politicii prudentiale
D. Politicii de participare directa
29) La care din urmatoarele variante ale politicii de dividend marimea dividendelor de acordat actionarilor nu
depinde de marimea profitului realizat:
A. Politica de stabilizare
B. Politica prudentiala
C. Politica oportunista
D. Politica de participare directa
30) Care din urmatoarele operatiuni reflecta ipostaza de casier atribuita trezoreriei publice:
A. Gestionarea disponibilitatilor din conturile banesti deschise entitatilor publice

B. Organizarea si efectuarea tuturor operatiunilor de incasari si plati care privesc bugetul de stat
C. Efectuarea operatiunilor de garantare si coparticipare a statului la acordarea de imprumuturi pentru
realizarea unor obiective eocnomice si sociale
D. Deschiderea si administrarea conturilor bancare pentru efectuarea operatiunilor banesti ale entitatilor
publice
31) Contractarea de catre autoritatile publice de resurse financiare imprumutate pe termen scurt reprezinta o
coordonata a:
A. Politicii fiscale
B. Politicii de finantare a intreprinderii
C. Politicii bugetare
D. Politicii de dividend a intreprinderii
32) Care din etapele urmatoare, referitoare la executia partii de cheltuieli a bugetului de stat, sunt de competen
ordonatorilor de credite bugetare (conducatorilor institutiilor publice):
A. Angajarea, lichidarea si emiterea titlului de percepere

B. Plata, incasarea si controlul
C. Lichidarea, ordonantarea si plata
D. Angajarea, lichidarea si ordonantarea
33) Folosirea caror instrumente semnifica o abatere de la principiul echilibrarii bugetului:
B. Bugetele anexe
C. Bugetele ciclice
D. Clasificatia bugetara
34) Identificarea si evaluarea materiei impozabile, si stabilirea sumei impozitului de incasat pe categorii de
impozite, ca operatiune specifica executiei bugetului la partea de venituri, este specifica:
A. Perceperii
B. Emiterii titlului de percepere
C. Asezarii
D. Lichidarii
35) Care din urmatoarele afiramtii cu privire la politica de stabilizare (prudenta), componenta a politicii de
dividend a intreprinderii sunt adevarate?
A. Presupune asigurarea unui dividend constant sau o rata constanta de crestere anuala a dividendului,
indiferent de marimea profitului obtinut
B. Presupune o modificare a dividentului din anul t fata de dividentul inregistrat in anul t-1 cu o rata
variabila
C. Presupune o rata relativ constanta de acordare a dividendului din profitul obtinut
D. Marimea dividendului depinde de deciziile de investitii si de finantarea a intreprinderii
36) Pentru stisfacerea cerintelor de echitate fiscala in impunere sunt necesare urmatoarele:
A. Asigurarea unui venit minim nimpozabil pentru fiecare contribuabil
B. Majorarea impozitelor in faza de recesiune si diminuarea acestora in faza de supraincalzire a economie
C. Mobilizarea resurselor sub forma impozitelor sa se faca cu cheltuieli de administrare cat mai mici
D. Reducerea impozitelor in faza de recesiune si majorarea acesotra in faza de supraincalzire a economiei
37) Caracterul echitabil, ca trasatura a impozitelor indirecte, se refera la faptul ca:
A. Pot fi diferentiate in raport cu situatia economicea si sociala a subiectilor

B. Acestea nu opereaza asupra volumului vanzarilor
C. Asigura un volum relativ constant de resurse financiare publice
D. Afecteaza veniturile nominale, nu si pe cele reale
38) Sumele transmise catre diferite persoane care nu participa direct la activitatea curenta a entitatilor publice
sunt cuprinse in categoria:
A. Cheltuielilor de transfer
B. Cheltuielilor de functionare
C. Cheltuielilor neproductive
D. Cheltuielilor curente
39) Principalele atributii ale trezoreriei publice in calitate de bancher al statului sunt:
A. Elaborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor

B. Gestionarea si redistribuirea disponibilitatilor banesti din conturile deschise institutiilor publice
C. Furnizarea informatiilor pentru intocmirea rapoartelor periodice privind executia bugetului
D. Exercitarea controlului jurisdictional asupra executiei de casa a bugetului
40) Care dintre urmatoarele afiramtii cu privire la faza de ordonantare este adevarata:
A. Este de competenta ordonatorilor de credite bugetare

B. Se finalizeaza prin intocmirea unui documente de incasare
C. In succesiunea logica a executiei bugetului de stat, este precedata de faza de asezare si urmata de faza d
plata
D. Se refera la emiterea unei ordonante de urgenta a guvernului privind cheltuielile publice
A. La impozitele pe cladiri sursa impozitului este identica cu materia impozabila

B. Suportatorul impozitului este intotdeauna persoana (fizica sau juridica) in sarcina careia este stabilit
prin lege, obligatia de plata a impozitului
C. In cazul impozitelor directe, pe venituri sau pe averi, suportatorul impozitului coincide cu subiectul
impozitului
D. Ca element tehnic caracteristic impozitelor, obiectul impozitului este suportatorul impozitului
42) In succesiunea lor fireasca, etapele executiei bugetului la partea de venituri sunt:
A. Asezarea, lichidarea, perceperea, emiterea titlului de percepere
B. Asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere, perceperea
C. Angajarea, lichidarea, emiterea titlului de incasare, perceperea
D. Asezarea, emiterea titlului de percepere, perceperea, lichidarea
43) Titlurile derivate se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi:
A. Se emit in scopul mobilizarii si majorarii capitalului propriu

B. Sunt reprezentate de instrumentele care se creeaza de societatile comerciale pe baza activelor
financiare (contracte pe indici bursierei)
C. Decurg din contractele incheiate de parti, asigurand drepturi asupra unor active la o scadenta viitoar
D. Prin intermediul lor se asigura mobilizarea capitalurilor pe termen lung de catre cei care au nevoie d
fonduri
44) Subiectul impozitului, ca element tehnic al acestuia:
A. Se poate confunda cu sursa impozitului, in anumite situatii

B. Este persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita prin lege obligatia de plata a impozitulu
C. In cazul impozitului pe profit este profitul net
D. Reprezinta valori (forme ale veniturilr si averilor) sau activitati aducatoare de valori ce intra sub incide
impozitarii
45) Ca asemanari intre emisiunea (inflationista) de moneda, folosita ca resursa financiara publica extraordina
si impozitele indirecte se regasesc:
A. Caracterul benevol
B. Caracterul voalat
C. Afecteaza numai veniturile nominale ale diferitelor persoane fizice si juridice
D. Implica o contraprestatie directa din partea statului
46) Impozitele care au in vedere, pe langa existenta materiei impozabile, si situatia familiala ce greveaza asupr
puterii contributive a subiectilor sunt reprezentate de:
A. Taxele de consumatie
B. Impozitele directe personale
C. Impozitele directe reale
D. Impozitele indirecte
47) Care din urmatoarele afirmatii referitoare la controlul bugetar sunt adevarate:
A. Controlul administrativ se exercita de catre Curtea de Conturi

B. Controlul politic analizeaza actele justificative privind operatiunile inregistrate in conturile contabile
se pronunta asupra legalitatii lor
C. Controlul jurisdictional vizeaza concordanta cu obiectivele politicii generale a statului
D. Controlul politic se exercita de catre Parlament
A. In sens larg piata financiara este considerata piata valorilor mobiliare

B. In sens larg, in sfera pietelor financiare se incadreaza pietele monetare, pietele valutare si pietele
financiare propriu-zise
C. Piata euroobligatiunilor se confunda cu piata obligatiunilor straine
D. Pietele financiare primare includ pietele contractelor futures si pietele contractelor pe optiuni
49) Avand in vedere clasificatia financiara, cheltuielile publice se structureaza in:
A. Cheltuieli definitive, temporare si virtuale

B. Reale si economice
C. Cheltuieli curente si de capital
D. Ordinare si extraordinare
50) Taxele speciale de consumatie:
A. Sunt o forma a impozitelor indirecte

B. Manifesta sensibilitate scazuta la conjunctura economica
C. Nu respecta cerintele de nediscriminare fiscala
D. Se pot calcula ad-valorem
GRILE FINANTE 1
1. Care din următoarele formulări corespund accepţiunii restrânse dată conceptului de finanţe şi sferei
sale de cuprindere :
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice in formă bănească
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relatiilor economice prin care se constituie şi distribuie fonduri
banesti pentru satisfacerea diferitelor neceşităţi
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relatiilor economice in forma baneasca din sferele productiei şi
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relatiilor economice de repartitie in forma baneasca a produsului
creat
2. Intre premisele directe care au stat la baza apariţiei finanţelor ca o categorie economică distinctă pot fi
menţionate:
a) dezvoltarea producţiei şi schimbului de mărfuri în natură
b) indeplinirea de către bani a funcţiei de mijloc de prezervare a valorii
c) amplificarea intervenţiei statului în viaţa economică şi socială
d) prima diviziune socială a muncii
e) aparţtia monedei din metal preţios
3. Printre primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispoziţia statului pot fi
menţionate:
a) dările în natură şi prestaţiile în muncă pentru funcţionarea armatei
b) impozitele în bani
d) tributurile în bani încasate de la popoarele învinse
4. Care din următoarele formulări corespund accepţiunii extinse dată conceptului de finanţe şi sferei sale
de cuprindere:- niciun rasp corect
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice legate de procurarea, distribuirea, utilizarea
şi reconstituirea continua a tuturor resurselor băneşti necesare desfăşurării diferitelor activităţi in care sunt
implicate autorităţile publice
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice ce au loc intre participanţii la procesul
reproducţiei economice şi sociale
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice ce vizează constituirea, distribuirea sau
utilizarea fondurilor băneşti pentru funcţionarea diferitelor entităţi, incluşiv a entităţilor publice
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor şi relaţiilor economice ce au loc intre participanţii la repartiţia
5. Mijlocirea de către finanţele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilităţi publice,
creată pe seama resurselor financiare ale autorităţilor publice, exprimă, în opinia economiştilor Richard
Musgrave şi Peggy Musgrave, conţinutul funcţiei de :
a) distribuire
b) reglare
c) alocare
d) stabilizare
6. Caracterul obiectiv al funcţiei de control rezidă în :
a) existenţa finanţelor ca procese şi relaţii economice în formă bănească
b) metodele şi tehnicile de control folosite
c) operaţiunile ce se supun controlului
d) exercitarea controlului de către persoane din afara entităţii controlate
7. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) funcţia de control are o sfera de manifestare mai cuprinzătoare decât funcţia de repartiţie
b) necesitatea constituirii si distribuirii de fonduri financiare conferă funcţiei de repartiţie un caracter subiectiv
c) modalităţile tehnice de constituire si distribuire a fondurilor conferă funcţiei de repartiţie un caracter obiectiv
d) in faza circulaţiei produsului naţional controlul financiar vizează viteza cu care mărfurile circula de la
producător la consumator
8. Intervenţia reglatoare prin instrumente financiare a autorităţilor publice în faza de supraîncălzire a
economiei se poate realiza prin :
a) majorarea impozitelor ( directe şi/sau indirecte)
b) diminuarea cheltuielilor publice de consum şi/sau de investiţii
d) acceptarea deficitului bugetar si finanţarea acestuia din resurse extraordinare
9. Rolul finanţelor în dezvoltarea societăţii, ca expresie directă a îndeplinirii de către finanţe a funcţiei de
control asupra activităţilor economico sociale, se concretizează în :
10. Fondurile asigurărilor sociale de stat se încadrează în categoria:
a) fondurilor (financiare) de înlocuire şi dezvoltare
b) fondurilor (financiare) descentralizate
c) fondurilor (financiare) publice constituite în ipostaza de autoritate publică
d) fondurilor (financiare) centralizate
11. Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un
moment ulterior livrarii bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux
financiar:
a) multiplu
b) decalat
c) autonom
d) de contrapartida
12. Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si care sunt
13. Expresia "economie de indatorare" :
a) semnifica faptul ca economia unei tari este indatorata peste posibilitatile sale financiare
b) semnifica faptul ca in economia unei tari, sursele de finantare se procura, preponderent, de pe piata de capital
c) semnifica faptul ca in economia unei tari satisfacerea nevoilor de finantare indeosebi prin participarea
intermediarilor financiari, bancari si nebancari
d) semnifica faptul ca in economia unei tari resursele de finantare se procura in cea cea mai mare masura prin
emiterea si tranzactionarea titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni
14. Bugetele (publice ) functionale:
15. Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare include indicatori
ce vizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
a) bugetul de stat
b) bugetul program
16. Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi parţial necesitatile de dezvoltare pe seama
a) autofinantarea integrală netă în sens restrâns
b) autofinantarea integrală brută în sens larg
c) autofinantarea parţială netă în sens restrâns
d) autofinantarea parţială brută în sens restrans
17. Necesarul de fond de rulment se determină :
a) prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor de regularizare, din care se scad datoriile curente si pasivele
de regularizare.
b) scazand din fondul de rulment datoriile pe termen scurt
c) adaugand la fondul de rulment datoriile pe termen scurt
d) prin diferenta dintre capitalul propriu total si activele imobilizate
18. Ca surse de finantare externă a intreprinderii se pot menţiona:
a) resursele financiare atrase pe termen lung
b) capitalul social subscris si varsat
c) datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
d) creditele bancare contractate pe termen scurt
19. În categoria veniturilor financiare realizate de o întreprindere se includ:
a) sumele încasate ca despăgubiri din contractele de asigurare de bunuri
b) veniturile realizate din diferenţele favorabile de curs valutar
c) sumele încasate din vânzarea unor active fixe
d) veniturile realizate din creanţele imobilizate
a) eliminarea impactului inflaţiei asupra încasărilor din impozite şi taxe la dispoziţia statului
b) finanţarea ansamblului cheltuielilor publice în limita veniturilor ordinare mobilizate la buget
c) depersonalizarea veniturilor bugetare
d) gruparea clară a veniturilor, în funcţie de sursa de provenienţă
21. Elaborarea şi utilizarea fondurilor speciale reprezintă încălcarea principiilor bugetare ale:
a) realităţii
b) specializării
c) unităţii
d) anualităţii
e) neafectării veniturilor
22. Aplicarea sistemului de gestiune in execuţia bugetului presupune:
a) prelungirea perioadei de execuţie a bugetului şi în anul bugetar următor celui încheiat
b) întocmirea de bugete extraordinare
c) reportarea şi înscrierea veniturilor şi cheltuielilor rămase nerealizate in bugetul pe anul următor
d) aprobarea contului de execuţie bugetara odată cu sfârşitul anului bugetar
a) constatari faptice privind bunurile livrate, serviciile prestate, lucrarile executate
b) emiterea dispozitiei pentru efectuarea platii sumei datorate
c) transmiterea efectiva a sumei de bani datorate de entitatea publica catre persoana (fizica sau juridica) careia i
se cuvine
d) intocmirea unui act de confirmare a obligatiei de plata
24. Care din urmatoarele operatii (activitati) realizate de Trezoreria publică reflectă ipostaza acesteia de
a) exercitarea controlului operativ cu prilejul eliberării resurselor bugetare către entităţile publice
b) gestionarea datoriei publice
c) elaborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor bugetare
d) deschiderea şi administrarea de conturi bancare pentru efectuarea operaţiunilor băneşti ale instituţiilor
publice
25. In sens economic larg, global, conceptul de cheltuiala publica se refera la:
a) ansamblul proceselor economice, in forma baneasca, de consum public de resurse
b) cheltuielile bugetare(ale statului)
c) ansamblul activitatilor cu caracter public
d) toate platile legate de infapturirea activitatilor cu caracter public
26. Volumul cheltuielilor publice exprimat în preţuri constante intervine în calculul:
a) modificării (creşterii) reale a cheltuielilor publice
b) coeficientului de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu PIB
c) indicelui creşterii relative nominale a cheltuielilor publice
a) se transforma dupa o anumita perioada, automat, in cheltuieli definitive
b) sunt cheltuieli efectuate numai pe baza de contraprestatie
c) reprezinta cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii
d) sunt evidentiate in conturile speciale ale trezoreriei
28. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la cheltuielile pentru servicii publice generale sunt
adevărate:
a) în structura acestora acestora se regăsesc cheltuielile publice ale organelor puterii judecătoreşti
b) se particularizează prin faptul că, în cadrul lor, cheltuielile curente deţin o pondere neglijabilă, ponderea cea
mai mare având-o cheltuielile de capital
c) au un caracter indivizibil
d) sunt acoperite in principal pe seama fondurilor cu destinatie speciala
29. Imprumuturile de stat (publice) :
a) se incadrează în categoria resurselor financiare extraordinare
b) se deosebesc de emisiunea (inflaţionistă) de monedă, ca resursă financiară publică, prin caracterul temporar
al preluării resurselor băneşti la dispoziţia statului
c) se particularizează prin caracterul facultativ al transferului de valoare
d) sunt considerate ca fiind "impozite amânate"
30. Resursele financiare mobilizate prin emisiunea şi plasarea de certificate de depozit se încadrează în
categoria:
a) resurselor fiscale
b) resurselor nefiscale
c) resurselor împrumutate pe termen mediu şi lung
d) resurselor de trezorerie
31. Caracterul obligatoriu al impozitelor, ca una din principalele trasaturi ale acestora, presupune:
a) dreptul statului de a executa silit debitele restante din impozite
b) obligatia ca toţi cetăţenii care deţin sau realizează materie impozabila să plateasca impozite
c) lipsa consimtamantului cetatenilor la instituirea impozitelor
d) asigurarea unui venit minim neimpozabil pentru toti cetatenii
32. Principalele deosebiri intre conceptia clasica si cea moderna asupra impozitelor vizeaza:
a) marimea impozitelor
b) rolul impozitelor
c) functia de repartitie a impozitelor
d) functia de reglare a impozitelor
e) functia de control a impozitelor
33. Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a impozitului
este:
a) suportator
b) platitor
c) destinatar
d) subiect
34. Certitudinea impunerii presupune:
a) corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale de plata ale contribuabililor
b) cunoasterea precisa de catre contribuabili a obligatiilor privind impozitul datorat
c) cuantificarea exacta a impozitului de plata in sarcina contribuabilului
d) asigurarea echitatii fiscale
e) eliminarea arbitrariului in materie de impunere
35. Printre cerintele asigurarii echitatii fiscale, ca principiu aplicabil in impunere, se regasesc:
a) corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale de plata ale contribuabililor
b) asigurarea unui venit minim neimpozabil pentru fiecare individ (contribuabil)
c) diferentierea sarcinii fiscale suportate de contribuabili doar pe baza puterii contributive a acestora, fara a tine
cont si de situatia sociala si familiala a acestora
d) asigurarea unui tratament egal pentru rezidentii si nerezidentii statului respectiv
36. Majorarea cotelor de impunere la impozitele directe poate avea ca efect:
a) atenuarea tendintei de supraincalzire a economiei
b) relansarea economiei aflata in faza de recesiune
c) diminuarea inflatiei
d) accelerarea inflatiei
a) destinatarul impozitului nu coincide cu subiectul
b) subiectul impozitului difera de suportatorul acestuia
c) nu pot fi respectate principiile de politica financiara (fiscala) in impunere
d) nu poate fi aplicat (respectat) criteriul asigurarii unui venit minim neimpozabil
38. Care din urmatoarele afirmatii sunt false :
a) impozitele indirecte reclama cheltuieli modice de asezare si percepere
b) impozitele indirecte au caracter voalat
c) in sfera impozitelor directe nu se pot respecta cerintele de nediscriminare fiscala
d) in sfera impozitelor indirecte nu se pot respecta cerintele de echitate fiscala
39. Impunerea marfurilor (produselor) numai la o veriga din circuitul economic este specifica:
a) taxei pe circulatie
b) taxei pe productie
c) taxei pe valoarea adaugata
d) impozitului cumulativ pe cifra de afaceri neta
40. Taxele speciale de consumatie:
a) au numai rol de ordine (interventionist)
b) se pot calcula numai ad-valorem
c) manifesta sensibilitate sporita la conjunctura economica
d) au caracter inflationist
41. In relatiile economice internationale, nivelul cel mai scazut al tarifului vamal este specific:
a) taxelor vamale in conditiile clauzei natiunii celei mai favorizate, cu un nivel consolidat
b) taxelor vamale autonome
c) taxelor vamale antidumping
d) taxelor vamale preferentiale
42. In diferite acceptiuni, pietele financiare in sens restrans pot fi considerate ca fiind:
a) piete ale valorilor mobiliare
b) piete de capital
c) piete monetare
d) piete primare
e) piete secundare
43. Printre caracteristicile titlurilor derivate de valori ce se tranzactioneaza pe pietele financiare se pot
mentiona:
a) acorda anumite drepturi partilor la contract asupra activelor la o scadenta viitoare
b) valoarea lor depinde de activul la care se raporteaza
c) se emit in vederea mobilizarii si majorarii capitalului propriu sau pentru atragerea unor resurse cu titlu de
imprumut
d) valoarea lor nu depinde de raportul dinte cerere si oferta
44. Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societatile comerciale in vederea admiterii la cotare
a) sa emita un numar de actiuni si sa fie constituita dintr-un numar de actionari variabil de la un an la altul;
b) sa detina un capital de un anumit nivel;
c) sa obtina profit in cel putin ultimele doua exercitii anuale;
d) sa nu permita accesul public pentru o anumita pondere din actiuni;
45. Ca trasaturi specifice doar pietelor interdealeri (OTC) pot fi mentionate :
a) condiţiile de acces, respectiv capital, număr de acţiuni şi alte condiţii sunt mai puţin elastice
b) nu au localizare
c) tranzacţiile de vânzare sau cumpărare a titlurilor se negociază prin intermediul firmelor de broker
d) preţurile titlurilor nu diferă de la o firmă la alta, deoarece nu se negociază în raporturile directe ale firmelor
de dealer cu clienţii
46. In acceptiune limitativa (restransa) conceptul de politica financiara a statului semnifica:
a) politica finantelor publice
b) politica fiscala
c) fenomenele care dau nastere unei sarcini publice la baza careia se afla factorul financiar
d) ansamblul optiunilor privind metodele, mijloacele si institutiile cu caracter financiar antrenate de procurarea,
alocarea si utilizarea resurselor banesti, la diferite nivele de organizare, inclusiv influentarea activitatii
economico-sociale in sensul dorit
47. Optiunile privind emisiunea de moneda pentru finantarea deficitului bugetar reprezinta coordonate
specifice:
a) politicii finantelor publice
b) politicii bugetare
c) politicii financiar-monetare a autoritatilor publice
d) politicii monetare
a) decizii financiare pe termen mediu sau lung
b) decizii financiare pe termen scurt
c) decizii financiare referitoare la operatiunile banesti curente
d) decizii financiare referitoare la obiective majore
49. La care din urmatoarele variante ale politicii (financiare) de dividend (la nivelul intreprinderii)
marimea dividendelor de repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea dividendelor repartizate
in exercitiul anterior:
a) politica de stabilizare
b) politica de participare directa
c) politica reziduala
d) politica oportunista
50. Politica financiara a firmei are ca obiectiv final, sintetic :
a) maximizarea efectelor obtenabile la o marime data a resurselor ce pot fi utilizate
b) cresterea valorii intreprinderii
c) cresterea dividendelor distribuite actionarilor
d) cresterea rentabilitatii financiare
Capitolul 1
1. Care dintre urmatoare afirmatii referitoare la relatiile financiare sunt adevarate:
a. presupun un transfer de valoare ce are ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale
societatii;(CORECTA)
b. presupun un transfer de valoare cu caracter exclusiv rambursabil;
c. repezinta relatii sociale de natura economica exprimate in forma baneasca
d. exprima o transformare a formelor valorii din forma bani in forma marfa si invers;
e. presupun un transfer de valoare ce are la baza o contraprestatie directa,imediata sau

individualizata.
2. Perioada liberala s-a caracterizat prin aceea ca:
a. statul nu lasa sa actioneze libera concurenta si mecanismele pietei;
b. interventia statului asupra activitatii economice nu limita libertatea de actiune a fortelor

pietei;(CORECTA)
c. in aceasta perioada,finantele sunt considerate ca un veritabil mijloc de interventie in economie;
d. statul era considerat un veritabil agent economic;
e. statul trebuia sa stea departe de activitatea economica.(CORECTA)
3. In procesul mobilizarii resurselor la fondurile financiare publice,finantele imbraca

urmatoarele forme concrete:
a. dobanzi aferente creditelor bancare nerambursabile la scadenta;
b. redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri ale statului;(CORECTA)
c. penalitati pentru nerespectarea obligatiilor contractuale existente intre persoanele fizice;
d. contributii ale persoanelor fizice la capitalul social al intreprinderii cu capital de stat si privat;
e. impozite,taxe si contributii pentru asigurarile sociale.(CORECTA)
4. Finantele publice isi indeplinesc misiunea lor sociala prin intermediul urmatoarelor functii:
a. de mobilizare
b. de administrare
c. de repartitie(CORECTA)
d. de control(CORECTA)
e. de executie
5. In faza distribuirii,fluxurile financiare imbraca urmatoarele forme :
a. amenzi si penalizari;
b. constituirea rezervelor materiale de stat;(CORECTA)
c. contributii de asigurari sociale si asigurari de sanatate;
d. varsaminte din veniturile institutiilor publice;
e. investitii publice.
6. Conditiile care au facut necesara si posibila aparitia finantelor sunt:
a. aparitia si dezvoltarea relatiilor marfa-bani;(CORECTA)
b. aparitia schimbului;
c. aparitia statului;(CORECTA)
d. dezvoltarea relatiilor intern-umane;
e. nici unul din raspunsurile de mai sus.
7. In perioada interventionista:
a. finantele sunt considerate un veritabil mijloc de interventie in economie;(CORECTA)
b. viata economica era dominata de ideea de superioritate a initiativei private;
c. finantele publice au fost utilizate pentru asigurarea echilibrului economic si social al

tarii ;(CORECTA)
d. predomina ideea neutralitatii finantelor publice;
e. statul avea rolul de a crea cadrul pentru votarea si respectarea legilor.
8. Functia de contro a finantelor publice:
a. are o sfera de manifestare mai restransa decat functia de repartitie;
b. are o sfera mai larga de actiune decat functia de repartitie;(CORECTA)
c. vizeaza doar constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice;
d. este indeplinita concomitent cu fuctia de repatitie(CORECTA)
e. consta in existenta a doua faze distincte:mobilizarea resurselor,distribuirea fondurilor

fianciare.
9. Redistribuirea fondurilor financiare se poate realiza pe plan extern prin urmatoarele

modalitati:
a. plata salariilor si a altor drepturi de personal in sectorul public;
b. contractarea de imprumuturi externe;(CORECTA)
c. primirea sau acordarea de ajutoare externe catre stat;(CORECTA)
d.achitarea cotizatiilor datorate organismelor internationale de catre stat;(CORECTA)
e. subventiile acordate agentilor economici de catre stat.
10. Finantele(relatiile financiare):
a. sunt exprimate in forma baneasca;(CORECTA)
b.apar in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii;(CORECTA)
c. presupun o transformare a formelor valorii;
d. sunt relatiile sociale de natura economica;(CORECTA)
e.apar in legatura cu satisfacerea nevoilor individuale.
11. Contributia principala la constituirea fondurilor public o are:
a.produsul intern brut;(CORECTA)
b.avutia nationala;
c.transferurile din strainatate;
d.imprumuturile interne si externe;
e.donatiile si subventiile.
12. Distribuirea fondurilor financiare au ca beneficiar:
a.numai persoanele fizice;
b.numai persoanele juridice;
c.persoanele fizice si persoanele juridice;(CORECTA)
d. statul;
e.niciunul din raspunsurile de mai sus.
13. Dupa modalitatea in care se ralizeaza transferul de valoare,in cadrul relatiilor

financiare se disting:
a.relatii financiare clasice;(CORECTA)
b.relatii sociale;
c.relatii ce apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor de asigurari;
d.relatii de credit;(CORECTA)
e.relatii publice.
14. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la functia de repartitie sunt adevarate ?
a.se manifesta in procesul repartitiei produsului intern brut;(CORECTA)
b.vizeaza modul de utilizare a resurselor fiinanciare publice;
c.consta in existenta a trei faze:mobilizare,repartizare si control;
d. are un caracter subiectiv;
e.consta in doua faze distincte :mobilizarea resurselor si repartizarea fondurilor pe

destinatii.(CORECTA)
Capitolul 3
1. Unde si cand a fost intocmit pentru prima data bugetul ca document?
a.in Franta,la inceputul sec XIII;
b.in Franta,la inceputul sec XIX;
c.in Anglia,la inceputul secolului XIII;(CORECTA)
d.in tarile romane,prin Regulamentele Organice;
e.in Germania,la mijlocul secolului XVI.

2. Care din urmatoarele trasaturi sunt specifice bugetului?
a.caracterul de previziune,el prezentandu-se ca un tablou evoluativ si comparativ al veniturilor si

cheltuielilor publice;(CORECTA)
b.caracterul orientativ,el reprezentand o aproximare a veniturilor si cheltuielilor publice,fara a

avea un caracter imperativ;
c.caracterul de autorizare,el fiind actul prin care puterea executiva este imputernicita de
puterea legislativa sa incaseze anumite venituri si sa efectueze anumite cheltuieli
publice ;(CORECTA)
d.caracterul echilibrat,prin buget asigurandu-se intotdeauna acoperirea cheltuielilor publice din

veniturile publice ordinare ;
e.caracterul sintetic,el concentrand toate veniturile si ch natiunii pe o perioada limitata de timp.
3. Bugetul de stat apare ca un dublu sistem de fluxuri financiare,si anume?
a.fluxuri financiare de repartizare;(CORECTA)
b.fluxuri financiare de echilibrare;(CORECTA)
c.fluxuri financiare de mobilizare;
d.fluxuri financiare de mobilizare;
e.fluxuri financiare de compensare.
4. Care din afirmatiile de mai jos este corecta?
a.Bugetul de stat este un tablou evolutiv si comparativ al tuturor veniturilor si ch natiunii ;
b.”Bugetul economic” este un inventar al tuturor resurselor natiunii si al destinatiei lor pe anul
expirat,urmat de previziuni pe anul urmator;(CORECTA)
c.Bugetul general al statului cuprinde,pe langa prevederile cifrice aplicabile anului bugetar
respectiv,si dispozitii cu caracter permanent,mai ales cu caracter fiscal sau avand o incidenta
fiscala.
d.”Bugetul economiei nationale”este un document care contine sate cu privire la evolutia PIB si
implicit cu privire la formarea si utilizarea resurselor bugetare; (CORECTA)
e.”Bugetul economic”capata caracter de lege,iar prevederile sale devin imperative.
5. Care din urmatoarele ch publice se finanteaza in totalitate din bugetele centrale?
a.ch pentru invatamant;
b.ch pentru sanatate;
c.serviciul datoriei publice contractate de stat;(CORECTA)
d.ch pentru aparare; (CORECTA)
e.ch privind intretinerea organelor puterii si administratiei de stat.
6. Care din urmatoarele cheltuieli publice se finanteaza,de regula,din bugetele locale?
a.ch privind intretinerea organelor procuraturii si justitiei;
b.ch privind datoria publica;
c.ch pt sanatate;
d.ch pt aparare;
e.ch pt gospodaria comuna. (CORECTA)
7. Care din urmatoarele bugete bugete repr o componenta a sistemului unitar de bugete din
Romania?
a.bugetele locale; (CORECTA)
b.bugetul asigurarilor sociale de star; (CORECTA)
c.bugetul asigurarilor de bunuri,persoane si raspundere civila;
d.bugetele de venituri si ch ale ag econ cu capital majoritar de stat;
e.bugetele fondurilor prorii ale ag economiei.
8. Care din urmatoarele impozite si taxe alimenteaza bugetul de stat al Romaniei?

a.impozitul pe cladiri
b.accizele; (CORECTA)
c.impozitul pe spectacole;
d.taxele vamale; (CORECTA)
e.taxe asupra mijloacelor de transport.
9. Care din urmatoarele forme de protectie a cetatenilor reprezinta ch ce se finanteaza din

bugetul asig sociale de stat ?
a.ajutoarele de somaj
b.pensiile I.O.V.R ;
c.pensiile de asig sociale de stat ;(CORECTA)
d.trimiterile la tratamentele de odihna ;(CORECTA)
e.alocatiile de stat pentru copii.
10. Infaptuirea principiului universalitatii bugetului presupune respectarea a doua reguli

complementare,si anume ?
a.regula specializarii bugetare;
11. Care sunt aspectele vizate de principiul anualitatii bugetului?
a.perioada de timp in care se intocmeste si se aproba bugetul;
b.perioada de timp dintre momentul aprobarii bugetului si momentul incheierii executiei bugetare;
c.perioada de timp pentru care se intosmeste si se aproba bugetul; (CORECTA)
d.perioada in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile inscrise in autorizatia data

Guvernului de catre Parlament; (CORECTA)
e.perioada de timp necesara aprobarii si executiei bugetului.
12. Care sunt argumentele care pledeaza in favoarea elaborarii unor bugete plurianuale?
a.decalajul existent intre momentul incasarii veniturilor si momentul efectuarii cheltuielilor
bugetare;
b.continuarea serviciilor publice care face ca bugetele succesive sa aiba o anumita continuitate
functionala si chiar structurala;
c.necesitatea sporirii eficientei controlului parlamentar asupra gestiunii finantelor publice;
d.dificultatile intampinate in previzionarea veniturilor si cheltuielilor bugetare pe perioade mai

mari de timp;
e.ponderea ridicata a cheltuielilor de investitii in totalul cheltuielilor publice cu caracter

economic. (CORECTA)
13. In privinta perioadei de executie a bugetului,care sunt sistemele de executie de casa a

bugetului practicate in lume?
a.sistemul de gestiune; (CORECTA)
b.sistemul de trezorerie;
c.sistemul bancar;
d.sistemul de executie; (CORECTA)
e.sistemul de tezaur.
14. Ce dezavantaje prezinta « sistemul de exercitiu »privind executia de casa a bugetului ?
a.este mai putin exact ;
b.presupune functionarea temporara a doua bugete ; (CORECTA)
c.presupune organizarea unei retele proprii de casierii si perceptori;
d.determina temporizarea efectelor controlului; (CORECTA)
e.este mai riguros.
15. Care sintre principiile bugetare era considerat de doctrina clasica ca fiind “cheia de
bolta” a finantelor publice?
a.principiul universalitatii bugetului;
b.principiul unitatii bugetare;
c.principiul anualitatii buhetului;
d.principiul echilibrului bugetar; (CORECTA)
e.principiul specializarii bugetare.
16. Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari sunt urmatoarele:
a.metoda evaluarii indirecte;
b.metode automata(sau a penultimei); (CORECTA)
c.metoda evaluarii neforfetare;
d.metoda evaluarii forfetare;
e.metoda evaluarii directe. (CORECTA)
17. Care din urmatorii indicatori se au in vedere la fundamentarea indicatorilor bugetari prin
metoda evaluarii directe?
a.evoluatia ratei rentabilitatii;
b.evolutia ratei natalitatii;
c.deficitul bugetar;
d.evolutia produsului intern brut; (CORECTA)
e.evolutia creditului comercial.
18. Care sunt fazele fundamentale ce se parcurg in cadrul metodei Rationalizarea Optiunilor
Bugetare(R.C.B)?
a.studiul,analiza sistemelor,executia si controlul
b.precizarea obiectivelor,alegerea programelor,executia si controlul;
c.studiul,decizia,executia si controlul(CORECTA)
d.studiul,decizi,executia,reajustarea programelor;
e.recenzarea mijloacelor(resurselor),alegerea programelor,executia,controlul de gestiune
19. Ce avantaje de necontestat ofera metoda Rationalizarii Optiunilor Bugetare(RCB)?
a.alocarea resurselor pe obiective;(CORECTA)
b.creeaza iluzia unei politici stiintifice;
c.asumarea responsabilitatii pt atingerea obiectivelor;(CORECTA)
d.conduce la o centralizare a deciziei;
e.pune in discutie repartitia puterii intre sfera politica si cea administrativa.
20. Ce limite prezinta metoda Rationalizarii Optiunilor Bugetare(R.C.B)?
a.alocarea resurselor pe obiective;
b.autonomia ministerelor in gestionarea fondurilor;
c.creeaza iluzia unei politici bugetare stintifiice; (CORECTA)
d.asumarea responsabilitatii pentru atingerea obiectivelor;
e.conduce la o repartitie discutabila a puterii intre sfera politica si cea administrativa.

(CORECTA)
21. Care din urmatoarele organe este nemijlocit insarcinat cu elaborarea proiectului
bugetului de stat?
a.Guvernul(CORECTA)
b.Ministerul Finantelor(CORECTA)
c.Parlamentul
d.Comisiile parlamentare de specialitate
e.Compartimentul tehnic-legislativ al celor doua camere

22. Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget este competenta:
a.Guvernul
b.Ministerul Finantelor
c.Parlamentul(CORECTA)
d.Comisiile parlamentare de specialitate
e.Compartimentul tehnic-legislativ al celor doua camere
23. Ce competenta in materie bugetara au Comisiile permanente de buget si finante din cele
doua camere ale parlamentului?
a.examineaza si aproba proiectul de buget,Raportul Guvernului si proiectul Legii bugetare;
b.examineaza si avizeaza proiectului de buget,Raportul Guvernului si proiectul Legii bugetare;
c.dezbat proiectele si propunerile de amendamente si intocmesc un Raport comun pe care il

aproba prin vot; (CORECTA)
d.formuleaza propunerea motivata pentru adoptarea,respingerea sau adoptarea cu modificari a

celor doua proiecte de lege(legea bugetara si bugetul de stat);
e.inainteaza compartimentului tehnic-legislativ al celor doua camere Raportul comun si propunerea

motivata pentru adoptarea,respingerea sau adoptarea cu modificari a Legii bugetare si a Bugetului
de stat.
24. Care sunt etapele ce trebuie parcurse pentru executia veniturilor bugetare?
a.asezarea,lichidarea,ordonantarea si perceperea;
b.asezarea,lichidarea,emiterea titlurilor de percepere si perceperea; (CORECTA)
c.angajarea,lichidarea,emiterea titlurilor de percepere si perceperea;
d.asezarea,ordonantarea,emiterea titlurilor de percepere si perceperea;
e.angajarea,lichidarea,ordonantarea si perceperea.
25. Care sunt etapele ce trebuie parcurse pentru executia cheltuielilor publice?
a.angajarea,lichidarea,asezarea si plata;
b.asezarea,lichidarea,ordonantarea si plata;
c.angajarea,lichidarea,ordonantarea si plata;(CORECTA)
d.asezarea,angajarea,ordonantarea si plata
e.angajarea,ordonantarea,urmarirea si plata.
26. Care din urmatoarele documente se intocmesc si se inainteaza Parlamentului spre

aprobare,cu privire la incheierea exercitiului bugetar:
a.expunerea de motive;
b.raportul privind mersul executiei bugetare intocmit de guvern;
c.proiectul de lege pt aprobarea bugetului;
d.anexe la proiectul de lege,care prezinta structura veniturilor si a ch bugetare ;
e.contul de incheiere a exercitiului bugetar.(CORECTA)
27. Obiectivele controlului politic exercitat de Parlament in legatura cu activitatea bugetara

sunt:
a.modul de respectare a autorizatiei parlamentar de catre executiv;(CORECTA)
b.stabilitatea raspunderii juridice pentru modul in care se administreaza si gestioneaza

patrimoniul public;
c.verificarea amanuntita a documentelor justificative ce au stat la baza operatiunilor;
d.gestionarea fondurilor si eficienta utilizarii lor;
e.modul de achitare a obligatiilor fata de buget de catre toti contribuabilii.
28. Care din urmatoarele organe exercita controlul administrativ asupra executiei bugetului ?
a.curtea de conturi
b.ministerul finantelor publice(CORECTA)

c.trezoreria finantelor publice
d.banca nationala
e.ordonatorii principali de credite
Capitolul 4
1. Cheltuielile publice:
a. reprezinta doar o parte a cheltuielilor bugetare

b. sunt numai acele cheltuieli care se acopera din bugetele locale
c. se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice(
CORECTA)
d. sunt acoperite exclusiv din bugetul de stat
e. se acopera fie de la buget, fie din fonduri extrabugetare sau de la bugetele proprii
ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute de acestea(CORECTA)
2. Cheltuielile bugetare:
a. au o sfera mai larga decat cele publice
b. cuprind venituri proprii ale institutiilor publice
c. au aceeasi sfera cu cheltuielile publice
d. au o sfera mai restransa decat cele publice( CORECTA)
e. viseaza bugetul de venituri si cheltuieli al agentilor economici din sfera privata
3. Operatiunea de consolidare a cheltuielilor publice se refera la:
a.insumarea tuturor cheltuielilor efectuate de administratia centrala si locala de stat
b. stabilizarea de natura monetara
c. insumarea cheltuielilor efectuate de diferitele categorii de administratii publice, dar

cu eliminarea transferurilor de resurse facute intre acestea, in vederea evitarii dublei
inregistrari( CORECTA)
d.analiza in dinamica a marimii datoriei publice
e.efectuarea de cheltuieli in functie de cuantumul veniturilor bugetare incasate intr-o

anumita perioada determinata de timp,de obicei un an.
4. In ceea ce priveste cheltuielile publice urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
a. anumite cheltuieli reprezinta o avansare de produs intern brut, iar altele un consum
definitiv de produs intern brut( CORECTA)
b.evolutia cheltulelilor publice in marime absoluta nu este influentata de modificarea
puterii de cumparare a monedei nationale
c.conditiile politice,economice si sociale nu au influenta asupra volumului cheltuielilor

publice
d.factorii demografici determina o crestere a volumului cheltuielilor publice(CORECTA)
e. in ultima perioada cheltuielile publice ale tarilor cu economie de piata manifesta o

tendinta de scadere accelerata, atat ca expresie relativa, cat si in marime absoluta.
5. Evolutia cheltuielilor publice in marime absoluta( in preturi curente) este influentata de:
a. marimea P.I.B
b. gradul de fiscalitate
c.presiunea fiscala.
d. modificarea puterii de cumparare a monedei nationale.( CORECTA)
e. marimea resurselor financiare de care dispun agenntii economici
6. Cresterea reala a cheltuielilor publice rezulta din compararea:
a. marimii P.I.B al diferitelor state
b.cheltuielilor statului exprimate in preturi constante( CORECTA)
c. cheltuielilor statului exprimate in preturi curente
d. puterii de cumparare a populatiei in diferite perioade(CORECTA)
e. gradului de ocupare a locurilor de munca la nivel national
7. Evolutia cheltuielilor publice:

a. manifesta,in actuala perioada, o tendinta de crestere accelerata ca expresie relativa si
de scadere moderata in marime absoluta
b. manifesta o tendinta de crestere accelerata atat ca expresie relativa, cat si in marime

absoluta(CORECTA)
c. in marime absoluta(preturi curente) este influentata de modificarea puterii de cumparare

a monedei nationale
d.in marime absoluta(preturi curente) nu este influentata de modificarea puterii de

cumparare a monedei nationale
e. inregistreaza o crestere nominala mai scazuta comparativ cu cresterea reala a acestora
8. Totalitatea factorilor care duc la cresterea cheltuielilor publice pot fi grupati in

urmatoarele categorii:
a.demografici,economici,sociali,urbanizarea,militari,politici si istorici(CORECTA)
b. sociali,militari si istorici
c. psihologici,economici,sociali,militari,politici si istorici
d. urbanizarea,culturali,pshologici,politici si sociali
e. economici si sociali
9. Printre principiile care trebuie respectate in momentul efectuarii cheltuielilor publice din
fondurile financiare ale statului se regasesc:
a.cheltuielile publice se realizeaza in mod automat fara sa existe necesitatea justificarii

sumelor acordate anterior
b. cheltuielile publice se pot realiza din orice buget fara a se tine seama de subordonarea
institutiei publice sau a beneficiarului de alocatie bugetara.
c. sumele alocate pentru efectuarea cheltuielilor publice se caracterizeaza prin

nerambursabilitate(CORECTA)
d. orice cheltuiala publica poate fi realizata numai daca este prevazuta intr-un act
normativ(CORECTA)
e.cheltuielile publice nu se pot efectua in conditiile unui control financiar riguros.

10. Clasificarea functionala a cheltuielilor publice:
a. presupune gruparea cheltuielilor publice dupa structura administrativa a statului
b. este utila intrucat alocatiile bugetare se stabilesc pe beneficiari, permitand identificarea

comoda a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor si a legaturilor lor „pe verticala”
c. are in vedere influenta pe care o exercita asupra economiei diferitele categorii de cheltuieli
publice
d. este favorabila realizarii obiectivelor de politica economica si financiara a statului deoarece

permite identificarea acelor activitati sau spatii geografice care sunt cele mai recomandabile pt
stimularea/descurajarea prin parghii de natura fiscala si vamala, a cheltuielilor
guvernamentale.(CORECTA)
e. pune in evidenta rolul statutului in diferite domenii de activiatate ale vietii economice si
sociale.(CORECTA)
11. Care din urmatoarele categorii de cheltuieli nu sunt delimitate dupa clasificatia economica:
a. cheltuielile temporare(CORECTA)
b. cheltuielile materiale
c. cheltuielile de personal
d.cheltuielile de transfer
e. cheltuielile de investitii
12. In functie de criteriul financiar cheltuielile publice se impart in:
a. cheltuieli ordinare si cheltuieli exceptionale.
b. cheltuieli reale si cheltuieli economice
c.cheltuieli fiscale si cheltuieli nefiscale
d. chetuieli cu titlu definitiv,cheltuieli cu caracter temporar si chetuieli cu titlu

virtual(CORECTA)
e. cheltuieli curente, cheltuieli de capital si cheltuieli de tranfer

13. Utilitatea clasificatiei din punct de vedere administrativ rezida din:
a. permite identificarea comoda a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor si a

legaturilor pe verticala( CORECTA)
b. reflecta cu usurinta identificarea destinatilor cheltuielilor publice efectuate de

institutiile publice
c. permite identificarea acelor activitati sau spatii geografice care sunt cele mai
recomandabile pt stimularea/descurajarea cheltuielilor guvernamentale prin parghii de natura
fiscala si vamala
d. are in vedere influenta pe care o exercita asupra economiei diferitele categorii de

cheltuieli publice
e. evidentiaza momentul si modul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare

ale statului
14. Dupa criteriul repetabilitatii, cheltuielile publice se impart in:
a. cheltuieli reale si cheltuieli economice
b. cheltuieli cu titlu definitiv, cheltuieli cu caracter termporar si cheltuieli cu caracter virtual
c. cheltuieli ordinare si cheltuieli exceptionale( CORECTA)
d. cheltuieli curente, cheltuieli de capital si cheltuieli de transfer
e. chetuieli de personal si cheltuieli materiale
15. Incepand cu anul 1991, in Romania, pentru clasificarea cheltuielilor publice s-a adoptat
metoda:
a. N.A.T.O
b. UNESCO
c. F.M.I
d. O.N.U(CORECTA)
e. B.I.R.D.
Capitolul 5
1. Prin finantarea anumitor actiuni cu caracter social-cultural se urmareste realizarea unor

obiective,ca de exemplu:
a.restrangerea ariei de siguranta a vietii indivizilor prin diminuarea posibilitatilor de aparare in

situatii de somaj,boli,batranete;
b.garantarea unui venit minim pentru toti membrii societatii indiferent de marimea proprietatii de
care dispun acestia; (CORECTA)
c.asigurarea pt toti membrii societatii a unor standarde de viata considerate minime prin
intermediul serviciilor publice generale; (CORECTA)
d.asigurarea accesului la credite bancare in vederea obtinerii unui standard ridicat de viata;
e.asigurarea pentru toti membrii societatii a unor standarde de viata considerate maximale prin
intermediul serviciilor publice generale;
2. Eficienta actiunilor social-culturale:
a.se exprima prin eficienta sectorului bancar si al asigurarilor;
b.desi nu este o eficienta economica,are o deosebita importanta asupra eficientei economice;
c.pune in valoare capacitatea de aparare a unei tari;
d.este reflectata de relatia dintre ‘efort’ exprimat prin volumul cheltuielilor indreptate spre
realizarea acestor actiuni si ‘efectul’ acestor cheltuieli manifestat pe multiple
planuri :material,social,uman,cultural;(CORECTA)
e.are in vedere numai capacitatea institutiilor bugetare din domeniul socio-cultural de a crea
profit.
3. Fata de investitiile material,cheltuielile pt invatamant,componenta a investitilor in resurse

umane,prezinta urmatoarele particularitati(caracteristici):
a.termenul de recuperare este mai lung decat al investitiei materiale;
b.sunt investitii pe termen scurt deoarece efectele apar relativ repede;

c.investitia este supla si flexibila,fiind mai putin specializata in raport cu investitia materiala,care
este destinata unei stricte specializari;(CORECTA)
d.efectele investitiei in invatamant sunt multiple si mai dificil de cuantificat decat efectele
investitiilor materiale; (CORECTA)
e.fata de investitiile materiale,in situatia investitiilor in invatamant intervine uzura morala.
4. Din punct de vedere al continutului lor economic,cheltuielile pt invatamant se impart in:
a.ch de capital;(CORECTA)
b.ch directe;
c.ch indirecte;
d.ch curente;(CORECTA)
e.ch de transfer.
5. Conform clasificatiei functionale a cheltuielilor publice,in categoria cheltuielilor social-

culturale nu se includ:
a.invatamantul;
b.sanatate;
c.cercetare stintiifica;(CORECTA)
d.cultura,recreere si religie;
e.asigurari si asistenta sociala.
6. Cheltuielile privind asigurarile sociale de stat vizeaza:
a.acordarea de pensii,indemnizatii si trimiteri la tratament balneoclimateric si odihna;

(CORECTA)
b.acordarea unor ajutoare banesti somerilor sau celor amenintati cu disponibilizarea;
c.sprijinul pentru incadrarea in munca prin acordarea de facilitati firmelor care angajeaza someri;
d.organizarea de cursuri de recalificare si reconversie profesionala;

e.organizarea de manifestari cultural-artistice pentru sprijinul pensionarilor.
7. In cadrul formelor indirecte de interventie a statului in economie putem aminti:
a.subventii;
b.avantaje fiscale; (CORECTA)
c.garantarea de catre stat a imprumuturilor bancare ; (CORECTA)
d.avansurie rambursabile;
e.imprumuturile cu dobanda subventionala.
8. Conform clasificatiei functionale,cheltuielile cu protectia mediului fac parte din categoria:
a.actiuni economice;
b.combustibil si energie;
c.servicii si dezvoltare;
d.cercetare si dezvoltare in domeniul economic; (CORECTA)
e.actiuni generale,economice,comerciale si de munca.
9. Subventiile se pot clasifica in:
a.subventii de import
b.subventii de functionare/exploatare ; (CORECTA)
c.subventii oentru franarea exportului ;
d.subventii pentru dobanzi ;(CORECTA)
e.subventii indirecte.
10. Ca forma directa de interventie a statului in economie,investitiile :

a.reprezinta ajutoare financiare pe care statul le acorda pentru dezvoltarea sectorului public sau
a altor sectoare,mai ales in ramuri sau zone(regiuni) defavorizate; (CORECTA)
b.reprezinta transferuri de sume banesti din bugetul statului catre intreprinderi(sau cetateni),cu
titlu nerambursabil si fara contraprestatie,dar conditionat si cu o afectatie speciala;
c.se acorda intreprinderilor publice sau private din anumite sectoare de activitate sau care
intampina dificultati financiare temporare,de trezorerie ori legate de restructurare;
d.reprezinta ajutoare financiare de la buget care se acorda,in anumite circumstante,pt difuzarea

de informatii,a studiilor de marketing,organizarea de expozitii,targuri,saloane etc de prezentare
sau participarii la astfel de manifestari;
e.constituie o forma de sprijinire a unor actiuni de prospectare si prezentare in strainatate a

unor produse noi.
11. In cadrul cheltuielilor pentru servicii publice generale,sunt incluse:
a.cheltuielile privind penitenciarele,arhivele statului;
b.cheltuielile privind presedintia; (CORECTA)
c.cheltuielile privind autoritatile judecatoresti;(CORECTA)
d.cheltuielile privind politia;
e.cheltuielile privind pompierii,granicerii,jandarmeria.
12. Principala sursa de finantare a cheltuielilor pentru aparare nationala este:
a.bugetul local al localitatii unde se afla amplasata baza militara;
b.bugetul de stat; (CORECTA)
c.venituri extrabugetare;
d.credite externe;
e.contributii ale populatiei.
Capitolul 6
1. In categoria resurselor financiare publice nu se includ:
a.resursele bugetului dee stat;
b.resursele populatiei; (CORECTA)
c.resursele bugetelor locale ;
d.resursele bugetului trezoreriei statului ;
e.resursele bugetului institutiilor publice.
2. Care sunt resursele financiare publice care detin cea mai mare pondere in totalul
resuurselor ?
a.veniturile nefiscale ;
b.imprumuturile interne ;
c.imprumuturile externe;
d.impozitele; (CORECTA)
e.resursele instit publice. (CORECTA)
3. Care dintre urmatorii factori nu influenteaza cresterea nivelului resurselor financiare

publice?
a.factorii economici;
b.factorii sociali;
c.factorii demografici;
d.factorii monetari;
e.factorii psihologici. (CORECTA)
4. Din punct de vedere al continutului economic,principalele categorii de resurse sunt:
a.prelevari obligatorii; (CORECTA)

b.resurse de trezorerie; (CORECTA)
c.resurse curente;
d.resurse mobilizate prin intermediul imprumuturilor ; (CORECTA)
e.resurse obtinute pec alea emisiunii monetare. (CORECTA)
5. Resursele de trezorerie sunt constituite din:
a.impozite si taxe de la agentii economici ;
b.impozite si taxe de la populatie;
c.imprumuturi pe termen scurt ; (CORECTA)
d.imprumuturi pe termen lung;
e.imprumuturi pe termen mediu.
6. In categoria resurselor financiare interne nu se includ:
a.imprumuturile de stat externe; (CORECTA)
b.impozite si taxe ;
c.donatii interne ;
d.ajutoare externe; (CORECTA)
e.veniturile de la intreprinderile si proprietatile de stat.
7. In categoria resurselor curente se includ:
a.venituri fiscale; (CORECTA)
b.emisiunea de bani in hartie;
c.venituri nefiscale; (CORECTA)
d.imprumuturi interne;
e.imprumuturi externe.
8. Precizai care sunt veniturile care intra in categoria veniturilor nefiscale?
a.impozitele pe venit;
b.chiriile incasate de institutii publice; (CORECTA)
c.accizele;
d.taxa pe valoarea adaugata;
e.impozitul pe profit.
Capitolul 7
1. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la impozite sunt adevarate?

a. au un caracter facultativ pentru toti contribuabilii
b. sunt impuse si incasate prin forta de constrangere a statului(CORECTA)
c. sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectueaza pentru satisfacerea
nevoilor generale(CORECTA)
d. sunt datorate in cuantum egal de catre toti contribuabilii
e. au un caracter rambursabil
2. Taxa:
a. este o prelevare impusa prin forta de contrangere a statului
b. nu necesita existenta unei contraprestatii directe si imediate din partea statului
c. reprezinta suma de bani platita de o persoana fizica sau juridica pentru un serviciu
prestat platitorului de catre stat(CORECTA)
d. este o prelevare impusa tuturor persoanelor fizice sau juridice realizatoare de
venituri
e. are caracter obligatoriu pentru toti salariatii
3. Impozitele indeplinesc un rol care se manifesta pe urmatoarele planuri:

a.financiar
b.social
c. demografic (CORECTA)
d. econimic
e. ecologic (CORECTA)
4. Care dintre urmatorii factori sunt considerati factori externi sistemului de impunere de
care trebuie sa se tina seama in fundamentarea nivelului fiscalitatii:
a. progresivitatea cotelor de impunere
b. modul de determinare a materiei impozabile
c. nivelul fiscalitatii in alte tari(CORECTA)
d. prioritatile stabile de catre stat in ceea ce priveste detinatia veniturilor
publice(CORECTA)
e. corectiile operate asupra cuantumului impozitului
5. Printre elementele impozitului nu se numara:

a.platitorul(CORECTA)
b. suportatorul
c. asieta
d. obiectul impunerii
e. incasatorul
6. Care dintre urmatoarele elemente sunt caracteristice impozitelor directe:

a.se asaza asupra vanzarii bunurilor si serviciilor
b. vizeaza cheltuirea veniturilor contribuabililor
c. se stabilesc nominal in sarcina anumitor persoane fizice si juridice(CORECTA)
d. tin cont de veniturile sau averea contribuabililor(CORECTA)
e. nu tin cont de veniturile sau averea contribuabililor
7. Dupa frecventa cu care se incaseaza la bugetul statului, impozitele pot fi:

a. impozite financiare
b. impozite pe venit
c. impozite pe avere
d. impozite permanente(CORECTA)
e. impozite incidentale(CORECTA)
8. Dupa aria de cuprindere a materiei impozabile, impozitele pot fi:
a. impozite pe cheltuieli
b. impozite u aracter de ordine
c. impozite analitice(CORECTA)
d. impozite personale
e. impozite sintetice(CORECTA)
9. Impozitele reale:
a. sunt formate din impozitele p evenit si impozitele pe avere
b. se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamantul,cladirile si fabricile etc)
(CORECTA)
c. sunt considerate a fi impozite obiective(CORECTA)
d. tin cont de situatia personala a contribuabilului
e. in zilele noastre au disparut in totalitate
10. Egalitatea in fata impozitului presupune:

a.ca impunerea sa se faca in acelasi mod pt toate persoanele fizice si juridice(CORECTA)
b.diferentierea sarrcinii fiscale de la o persoana la alta
c. ca impunerea sa se faca in acelasi mod pt toate activitatile economice (CORECTA)
d. ca impunerea sa se faca in fuctie de situatia personala a subiectului impozabil
e. diferentierea sarcinii fiscale in functie de marimea materiei impozabile
11. Respectarea echitatii fiscale, in practica, presupune indeplinirea cumulativa a

urmatoarelor conditii:
a.impunerea sa fie partiala, sanu cuprinda toate categoriile sociale care realizeaza venituri dintr.o
anumita sursa;
b.stabilirea minimului neimpozabil(CORECTA)
c.egalizarea sarcinii fiscale
d.utilizarea unei singure cote de impunere
e. diferentierea sarcinii fiscale in functie de puterea contributiva a fiecarui

contribuabil(CORECTA)
12. Impunerea in cote proportionale:
a.nu tine seama de venitul sau averea contribuabilului
b.este o manifestare directa a principiului egalitatii in fata impozitelor (CORECTA)
c.presupune aplicarea aceleiasi cote de impozit indiferent de marimea obiectului

impozabil(CORECTA)
d.consta in aceea ca odata cu cresterea venitului are loc si cresterea cotei impozitului
e. presupune divizarea materiei impozabile in maimulte parti
13. Care dintre cotele de impunere utilizate in prezent raspunde cel mai bine principiului
echitatii fiscale:
a.cotele proportionale
b. cotele progresive simple
c.cotele progresive compuse(CORECTA)
d.cotele regresive
e.cotele fixe
14. Pt ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:
a.sa nu fie influentat, intr.un sens sau altul, de mutatile de ordin conjunctural ale ciclului economic
b.sa aiba un caracter universal(CORECTA)
c.sa nu existe posibilitati,legale sau nelegale,de sustragere de la impunere a unei parti din materie
impozabila(CORECTA)
d.sa poata fi adaptat in permanenta necesitatii de venituri ale statului
e.randamnetul sau nu trebuie sa creasca concomitent cu cresterea volumului productiei
15. Metodele de evaluare a materiei impozabile se impart in:

a.metoda evaluarii directe si metoda evaluarii forfetare
b.evaluarea pe baza semnelor exterioare si evaluarea forfetara
c.evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane si evaluarea pe baza declaratiei

contribuabilului
d.metoda evaluarii bazate pe prezumtie si metoda evaluarii bazate pe probe(CORECTA)
e.metoda evaluarii indirecte si metoda evaluarii bazate pe prezumtie
16. Evaluarea pe baza semnelor exterioare:
a.se realizeaza pe baza declaratiei unei terte persoane
b.este o metoda directa de evaluare a materiei impozabile
c.este specifica impozitelor de tip real(CORECTA)
d. permite stabilirea doar cu aproximatie a valorii obiectului impozabil(CORECTA)
e.elimina total posibilitatea sustragerii de la impunere a unei parti din materie impozabila
17. Care din urmatoarele criterii nu contituie criterii de impunere utilizate in practica
fiscala internationala:
a.criteriul originii veniturilor
b. criteriul scutirii progresive(CORECTA)
c. criteriul creditarii obisnuite(CORECTA)
d.crietriul domiciliului
e.criteriul nationalitatii
18. Conform criteriului originii veniturilor,impunerea se efectueaza de catre autoritatea

fiscala:
a.din tara careia ii apartine rezidentul
b.din tara pe al carei teritoriu s.a realizat venituri(CORECTA)

c.din tara de origine a persoanei realizatoare de venituri
d.stabilita prin intelegere cu realizatorul de venituri
e.dintr.o terta tara
19. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la dubla impunere juridica internationala este
adevarata:
a.reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pt aceeasi perioada de timp,de

catre doua sau mai multe autoritati fiscale din tari diferite(CORECTA)
b.reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pt aceeasi perioada de timp, de

catre aceeasi autoritate fiscala
c.reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pt perioade de timp diferite,de

catre doua sau mai multe autoritati fiscale din tari diferite
d.exprima gradul de fiscalitate dintr.o anumita tara
e.este consecinta fenomenului de internationalizare a activitatilor economice
20. Procedeul scutirii totale, ca metoda de evitare a dublei impuneri internationale consta in
faptul ca:
a.din venitul total obtinut(in cele doua state) se deduce impozitul aferent venitului obtinut in
strainatate,dupa care se impoziteaza cu cote progresive compune(transee)
b.din impozitul total datorat in tara de resedinta se deduce impozitul platit in strainatate
c.venitul obtinut in strainatate se adauga in venitul obtinut in tara de resedinta pt a se stabili

cota progresiva a impozitului
d.venitul realizat in strainatate de rezidentul unei tari, care a fost impus in acea tara, se deduce
in intregime din venitul total impozabil in tara de resedinta(CORECTA)
e.se datoreaza impozit numai pt venitul obtinut in tara de resedinta.
21. Din bugetele locale se finanţează următoarele categorii de cheltuieli :
a) cheltuieli pentru asigurarea ordinii publice;

b) cheltuieli pentru acţiuni şi obiective economice de importanţă strategică;
c) cheltuieli pentru apărarea ţării;
d) cheltuieli pentru întreţinerea autorităţilor locale executive; (CORECTA)
e) cheltuieli pentru acţiuni economice de importanţă locală. (CORECTA)
22. În categoria veniturilor proprii ale colectivităţilor se cuprind:
a) taxele vamale;
b) impozitul pe venitul microîntrepinderilor;
c) impozitul pe profit;
d) impozitele locale; (CORECTA)
e) taxa pe valoarea adăugată.
23. Bugetul economiei naţionale:
a) reflectă toate resursele societăţii şi destinaţia lor; (CORECTA)

b) exprimă relaţii economice în formă bănească care iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern
brut în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului;
c) constituie un instrument cu ajutorul căruia guvernul se informează asupra situaţiei economico-
financiare a ţării;
d) este un act prin care se prevăd şi se aprobă prin lege veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;
e) are putere de lege.
24.Din punct de vedere juridic, bugetul de stat:
a. este actul în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile a se realiza într-o anumită perioadă de
timp;
b. este actul prin care se prevăd şi se aprobă prin lege veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;
(CORECTA)
c. exprimă relaţii economice în formă bănească care iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern
brut;
d. conţine venituri şi cheltuieli care au un caracter obligatoriu; (CORECTA)
e. reflectă toate resursele societăţii şi destinaţia lor.
1. Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
a) [ ] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice in forma baneasca

b) [X] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se constituie si distribuie
fonduri banesti pentru satisfacerea diferitelor necesitati
c) [ ] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice in forma baneasca din sferele productiei
si repartitiei produsului national
d) [X] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice de repartitie in forma baneasca a
prodului creat.
2. Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o categorie economica distincta pot fi
mentionate:
a) [ ] dezvoltarea productiei si schimbului de marfuri in natura
b) [X] indeplinirea de catre bani a functiei de mijloc de prezervare a valorii
c) [ ] amplificarea interventiei statului in viata economica si sociala
d) [ ] prima diviziune sociala a muncii
e) [ ] aparitia monedei din metal pretios
3. Printre primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispozitia statului pot fi mentionate:
a) [ ] darile in natura si prestatiile in munca pentru functionarea armatei
b) [X] impozitele in bani
c) [ ] cheltuielile cu plata soldelor militarilor
d) [X] tributurile in bani incasate de la popoarele invinse
4. Care din urmatoarele formulari coresspund acceptiunii extinse data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
a) [ ] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice legate de procurarea, distribuirea,

utilizarea si reconstruirea continua a tuturor resurselor banesti necesare desfasurarii diferitelor activitati in care
sunt implicate autoritatile publice
b) [ ] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre participantii la procesul
c) [ ] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce vizeaza construirea, distribuirea sau
utilizarea fondurilor banesti pentru functionarea diferitelor entitati, inclusiv a entitatilor publice
d) [ ] finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre participantii la repartitia
produsului intern brut.
5. Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice, create
pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice, exprima, in opinia economistilor Richard Musgrave si
Peggy Musgrave, continutul functiei de:
a) [ ] distribuire
b) [ ] reglare
c) [X] alocare
d) [ ] stabilizare
6. Caracterul obiectiv al functiei de control rezida in:
a) [X] existenta finantelor ca procese si relatii economice in forma baneasca
b) [ ] metodele si tehnicile de control folosite
c) [ ] operatiunile ce se supun controlului
d) [ ] exercitarea controlului de catre personae din afara entitatii controlate
a) [X] functia de control are o sfera de amanifestare mai cuprinzatoare decat functia de repartitie
b) [ ] necesitatea construirii si distribuirii de fonduri financiare confera functiei de repartitie un character

subiectiv
c) [ ] modalitatile tehnice de constituire si distribuire a fondurilor confera functiei de repartitie un character

obiectiv
d) [X] in faza circulatiei produsului national controlul financiar vizeaza viteaz cu care marfurile circula de la
producator la consummator.
8. Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de supraincalzire a

economiei se poate realize prin:
a) [X] majorarea impozitelor(directe si/sau indirecte)
b) [X] diminuarea cheltuielilor publice de consum si/ sau de investitii

c) [ ] intocmirea de bugete extraordinare
d) [ ] acceptarea deficitului bugetar si finalizarea acestuia din resurse extraordinare
e) [ ] intocmirea de bugete ciclice
9. Rolul finantelor in dezvoltarea societatii, ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de
control asupra activitatilor economico-sociale, se concretizeaza in:
a) [ ] atenuarea oscilatiilor ciclice ale economiei
b) [X] imbunatatirea modului de administrare a resurselor
c) [ ] redistribuirea resurselor intre unitatii administrativ-teritoriale
d) [ ] redistribuirea resurselor intre diferitele personae fizice si juridice
10. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la mecanismul financiar sunt adevarate:
a) [X] poate di definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-financiare
b) [ ] functioneaza independent de mecanismul economic global
c) [X] poate fi conceput, la nivel global, ca un ansamblu de mecanisme individuale corespunzatoare diferitelor
tipuri de funduri banesti sau segmentelor activitatii financiare
d) [X] poate fi definit, la nivel global, ca un ansamblu al proceselor si instrumentelor de conducere si reglare a
fluxurilor banesti
11. Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un
moment ulterior livrarii bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
a) [ ] multiplu
b) [X] decalat
c) [ ] autonom
d) [ ] de contrapartida
12. Fondurile banesti ce se constituie si sea administreaza la dispozitia anumitor entitati si care sunt destinate
finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categoria:
a) [ ] fondurilor (financiare) de inlocuire si dezvoltare
b) [X] fondurilor (financiare) de rezerva

c) [ ] fondurilor (financiare) de consum
d) [ ] fondurilor (financiare) de asigurare
13. In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a cheltuielilor publice:
a) [X] diminuarea cheltuielilor publice in fata de boom a economiei, pentru a atenua ritmul prea ridicat de
crestere economica
b) [ ] acordarea de ajutoare banesti tuturor membrilor societatii
c) [X] subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta pentru consumul populatiei sau
pentru economia nationala
d) [X] majorarea cheltuielilor publice in fata de recesiune a economiei, pentru a simula relansarea economiei
14. Bugetele(publice) functionale:
a) [X] se intocmesc, de regula, pentru o perioada de un an(bugetar)
b) [ ] cuprind toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung
c) [ ] sunt similare cu bugetele institutiilor publice
d) [ ] se mai numesc si bugete de obiectice
15. Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare include indicatori
cevizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
a) [ ] bugetul de stat
b) [X] bugetul program
c) [ ] balanta financiara a economiei nationale
d) [X] bugetul economiei nationale
16. Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe scena
a) [ ] autofinantarea integrala neta in sens restrans
b) [ ] autofinantarea integrala bruta in sens larg
c) [X] autofinantarea partiala neta in sens restrans

d) [ ] autofinantarea partiala bruta in sens restrans
17. Necesarul de fond de rulment se determina:
a) [X] prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor de regularizare, din care se scad datoriile curente si
pasivele de regularizare
b) [ ] scazand din fondul de rulment datoriile pe termen scurt
c) [ ] adunand la fondul de rulment datoriile pe termen scurt
d) [ ] prin diferenta dintre capitalul propriu total si activele imobilizate
18. Ca sursa de finantare esterna a intreprinderii se pot mentiona:
a) [X] resursele financiare atrase pe termen lung
b) [ ] capitatul social subscris si varsat
c) [X] datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
d) [X] creditele bancare contractate pe termen scurt
19. In categoria veniturilor financiare realizate de o intreprindere se include:
a) [ ] sumele incasate ca despagubiri din contractele de asigurari de bunuri
b) [X] veniturile realizate din diferentele favorabile de curs valutar
c) [ ] sumele incasate din vanzarea unor active fixe
d) [X] veniturile realizate din creantele imobilizate
a) [ ] eliminarea impactului inflatiei asupra incasarilor din impozite si taxe la dispozitia statului
b) [ ] finantarea ansamblului cheltuielilor publice in limita veniturilor ordinare mobilizate la buget
c) [X] depersonalizarea veniturilor bugetare
d) [ ] gruparea clara a veniturilor, in functie de sursa de provenienta
21. Elaborarea si utilizarea fondurilor speciale reprezinta incalcarea principiilor bugetare ale:
a) [ ] realitatii
b) [ ] specializarii
c) [X] unitatii
d) [ ] anulitatii
e) [X] neafectarii veniturilor
22. Aplicarea sistemului de gestiune in executia bugetului presupune:
a) [ ] prelungirea perioadei de executie a bugetului si in anul bugetar urmator celui incheiat
b) [ ] intocmirea de bugete extraordinare
c) [X] raportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe anul urmator
d) [ ] aprobarea contului de executie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
a) [X] constatari faptice privind bunurile livrate, serviciile prestate, lucrarile executate
b) [ ] emiterea dispozitiei pentru efectuarea platii sumei datorate
c) [ ] transmiterea efectiva a sumei de bani datorate de entitatea publica catre persoana (fizica sau juridica)
careia i se cuvine
d) [X] intocmirea unui act de confirmare a obligatiei de plata
24. Care din urmatoarele operatii (activitati) realizate de Trezoreria publica reflecta ipostaza acesteia de
a) [ ] exercitarea controlului operativ cu prilejul eliberarii resurselor bugetare catre entitatile publice
b) [X] gestionarea datoriei publice
c) [ ] elaborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor bugetare
d) [X] deschiderea si administrarea de conturi bancare pentru efectuarea operatiunilor banesti ale institutiilor
publice
25. In sens economic larg, global, conceptual de cheltuiala publica se refera la:
a) [X] ansamblul proceselor economice, in forma baneasca, de consum public de resurse
b) [ ] cheltuielile bugetare (ale statului)
c) [X] ansamblul activitatilor cu character public
d) [ ] toate platile legate de infaptuirea activitatilor cu character public
26. Volumul cheltuielilor publice exprimat in preturi constante intervine in calculul:
a) [X] modificarii (cresterii) reale ale cheltuielilor publice
b) [ ] coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice in raport cu PIB
c) [ ] indicelui cresterii relative nominale a cheltuielilor publice
a) [ ] se transforma dupa o anumita perioada, automat, in cheltuieli definitive
b) [ ] sunt cheltuieli effectuate numai pe baza de contraprestatie
c) [X] reprezinta cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii
d) [ ] sunt evidentiate in conturile speciale ale trezoreriei
28. Ca indicatori de apreciere a eficientei sociale a cheltuielilor publice pentru ocrotirea sanatatii se utilizeaza:
a) [ ] durata medie a perioadelor de incapacitate temporara de munca
b) [X] morbiditatea
c) [ ] durata activa a vietii
d) [X] speranta medie de viata la nastere
e) [X] mortalitatea generala
29. Cresterea investitiilor de efectuat annual pentru realizarea unui obiectiv de investitie (publica) are ca
efect:
a) [X] reducerea valorii nete actualizate ca marime prezenta
b) [X] cresterea efectului negative al imobilizarii fondurilor financiare
c) [ ] reducerea duratei de executare a investitiei

d) [ ] cresterea duratei de executare a investitiei
e) [ ] reducerea efectului negative al imobilizarii fondurilor financiare
30. Imprumuturile de stat (publice):
a) [X] se incadreaza in categoria resurselor financiare extraordinare
b) [X] se deosebesc de emisiunea (inflationista) de moneda, ca resursa financiare publica, prin caracterul
temporar al preluarii resurselor banesti la dispozitia statului
c) [X] se particularizeaza prin caracterul facultative al transferului de valoare
d) [X] sunt considerate ca fiind “impozite amanate”
31. Resursele financiare mobilizate prin emisiunea si plasarea de certificate de depozit se incadreaza in
categoria:
a) [ ] resurse fiscale
b) [ ] resurse nefiscale
c) [ ] reurselor imprumutate pe termen mediu si lung
d) [X] resurselor de trezorerie
32. Caracterul obligatoriu al impozitelor, ca una din principalele trasaturi ale acestora, presupune:
a) [X] dreptul statului de a executa silit debitele restante din impozite
b) [X] obligatia ca toti cetatenii care detin sau realizeaza materie impozabila sa plateasca impozite
c) [ ] lipsa consimtamantului cetatenilor la instituirea impozitelor
d) [X] asigurarea unui venit minim neimpozitabil pentru toti cetatenii
33. Persoana fizica sau juridical in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a impozitului este:
a) [ ] suportator
b) [X] platitor
c) [ ] destinatar
d) [X] subiect
34. Printre cerintele asigurarii echitatii fiscale, ca principiu aplicabil in impunere, se regasesc:
a) [ ] corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale de plata ale contribuabililor
b) [X] asigurarea unui venit minim neimpozitabil pentru fiecare individ (contribuabil)
c) [ ] diferentierea sarcinii fiscale suportate de contribuabili doar pe baza puterii contributive a acestora, fara a
tine cont si de situatia sociala si famuliala a acestora
d) [ ] asigurarea unui tratament egal pentru rezidentii si nerezidentii statului respective
a) [X] destinatarul impozitului nu coincide cu subiectul
b) [X] subiectul impozitului difera de suportatorul acestuia
c) [ ] nu pot fi respectate principiile de politica (fiscala) in impunere
d) [X] nu poate fi aplicat (respectat) criteriul asigurarii unui venit minim neimpozitabil
36. Impunerea marfurilor (produselor) numai la o veriga din circuitul economiceste specifica:
a) [X] taxei de circulatie
b) [X] taxei de productie
c) [ ] taxei de valoare adaugata
d) [ ] impozitului cumulative pe cifra de afaceri neta
37. In diferite acceptiuni, piete financiare in sens restras pot fi considerate ca fiind:
a) [X] piete ale valorilor mobiliare
b) [X] piete de capital
c) [ ] piete monetare
d) [ ] piete primare
e) [ ] piete secundare
38. Printre caracteristicile titlurilor derivate de valori ce se tranzactioneaza pe pietele financiare se pot
mentiona:
a) [X] acorda anumite drepturi partilor la contact asupra activelor la o scadenta viitoare
b) [X] valoarea lor depinde de activul la care se raporteaza
c) [ ] se emit in vederea mobilizarii si majorarii capitalului propriu sau atragerea unor resurse cu titlu de
imprumut
d) [ ] valoarea lor nu depinde de raportul dintre cerere si oferta
39. Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societetile comerciale in vederea admiterii la cotare bursiera
a titlurilor de valori mobiliare se pot enumera:
a) [ ] sa emita un numar de actiuni si sa fie constituita dintr-un numar de actionari variabil de la un an la altul
b) [X] sa detina un capital de un anumit nivel
c) [ ] sa obtina profit in cel putin ultimile doua exercitii anuale
d) [ ] san u permita accesul public pentru o anumita pondere din actiunii
40. Tranzactiile cu titluri de pe pietele financiare americane se grupeaza in:
a) [X] operatii pe bani gata (cash)
b) [ ] operatii la vedere
c) [ ] operatii cu reglementare lunara
d) [X] operatii in marja
e) [ ] operatii conditionat
41. In acceptiune limitata (restransa) conceptual de politica financiara a statului semnifica:
a) [X] politica finantelor publice
b) [ ] politica fiscala
c) [X] fenomenele care dau nastere unei sarcini publice la baza careia se afla factorul financiar
d) [ ] ansamblul optiunilor privind modele, mijloacele si institutiile cu character financiar antrenate cu

procurarea, alocarea si utilizarea resurselor banesti, diferite nivele de organizare, inclusive influentarea
activitatii economico-sociale in sensul dorit
42. Optiunile privind emisiunea de modena pentru finantarea deficitului bugetar reprezinta coordinate
specifice:
a) [X] politicii finantelor publice
b) [X] politicii bugetare
c) [X] politicii financiar- monetare a autoritatilor publice
d) [X] politicii monetare
a) [X] decizii financiare pe termen mediu sau lung
b) [ ] decizii financiare pe termen scurt
c) [ ] decizii financiare referitoare la operatiunile banesti curente
d) [X] decizii financiare referiotare la obiective majore
44. La care din urmatoarele variante ale politicii (financiare) de dividend (la nivelul intreprinderii) marimea
dividendelor de repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea dividendelor repartizate in exercitiul
anterior:
a) [X] politica de stabilizare
b) [ ] politica de participare directa
c) [ ] politica reziduala
d) [ ] politica oportunista
45. Politica financiara a firmei are ca obiectiv final, sintetic:
a) [ ] maximizarea efectelor obtenabile la o marime data a resurselor ce pot fi utilizate
b) [X] cresterea valorii intreprinderii
c) [ ] cresterea dividendelor distribuite actionarilor
d) [ ] cresterea rentabilitatii financiare

Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare includ indicatori ce vizeaza o
perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
- bugetul program
____________
- procese economice si relatii sociale, in forma baneasca, de repartitie a unei parti din produsul intern brut
- procese economice in forma baneasca de repartitiem primara si secundara, a unei parti din produsul intern
brut
___________
Interventia reglatoare a autoritatilor publice prin instrumente financiare, in faza de declin economic:
___________
___________
___________
___________
Prin variantele de subvetionare indirecta a economiei (agentilor economici) se pot mentiona:

___________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciile prestate sau lucrarilor executate in momentul
livrari bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
- de contrapartida
___________
___________
____________
- se deosebesc de emisiunea de moneda, ca resursa financiara publica, prin caracterul temporar al preluarii
resurselor banesti la dispozitia statului
Procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc in sfera circulatiei produsului national:
- sunt considerate financiare numai in accptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale de
manifestare
- sunt considerate financiar in acceptiunea restransa odata conceptului de finante si sferei sale de manifestare
___________

___________
Ca efecte economice ale finantarii cheltuielilor publice ptr ocrotirea sanatatii sunt sunt considerate:
___________
- se aseamana cu impozitele indirecte prin faptul ca afecteaza numai marimea reala a veniturilor nu si pe cea
nominala
___________
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la emisiunea (inflationista) de moneda ca resursa financiara publica
extraordinara sunt adevarate:
___________
___________
Care din urmatoarele corelatii reflecta cerintele de echilibru financiar la nivelul unei intreprinderi cu
capital..(activitatilor materiale):
___________
Ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de control asupra activitatilor economico-sociale
acestea isi aduc un aport direct la:
- imbunatatirea unor nevoi sociale pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice
___________
Pentru satisfacerea cerintelor de echitate fiscala in impunere sunt necesare urmatoarele:

___________
- operatii care asigura dreptul unei parti la contract sa opteze intre primirea sau cedarea titlurilor si renuntarea
in schimbul platii unei prime
___________
Cheltuielile ptr achizitionarea de obiecte de inventar efectuate de o institutie publica se incadreaza in categ:
___________
Fondurile proprii ale intreprinderilor cu capital de stat destinate activitatii de productie sunt:
___________
Corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale ale contribuabililor reprezinta o
cerinta a asigurarii:
___________
Printre obiectivele urmarite in cadrul gestiunii trezoreriei unei intreprinderi se regasesc:
- asigurarea unei concordante intre fluxurile de intrare a resurselor banesti si scadentele unor obligatii banesti
___________
Care din urmat. categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare in ambele acceptiuni date
inceputului de finante si sferei sale de cuprindere:
- procesele si relatiile economice care implica un transfer, definitiv sau rambursabil de valoare intre participanti
___________

___________
- relatii ale trezoreriei statului cu tertii, ce urmeaza a se regla si soida in cursul anului
___________
Ptr a calcula elasticitatea cheltuielilor publice in raport cu PIB este necesara cunoasterea:
- volumul cheltuielilor publice( in perioada curenta si in perioada de baza) in preturi curente
___________
___________
___________
In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii bugetului:
___________
Acoperirea in totalitate pe seama ansamblului resurselor proprii numai a cerintelor de dezvoltare a
intreprinderii exprima:
___________
___________
Reducerea efectului negativ al imobilizarii fondurilor in cheltuieli de investitii se poate realiza prin:
___________
Contractarea si primirea unui credit de la o banca ptr achizitionarea unui utilaj din import concretizeaza:
___________
Contractarea de catre autoritatile publice de resurse financiare imprumutate pe termen mediu si lung
___________
___________
___________
- impozitele pot fi folosite ca instrumente de redistribuire pe criterii de echitate sociala, a veniturilor si averilor
intre membrii societatii
___________
Principalele dezavantaje ale executiei de casa a bugetului prin sistemul banca se refera la:
- imposibilitatea redistribuirii resurselor banesti disponibile temporar in cadrul sectorului public
- necesitatea organizarii unor structuri separate de supraveghere, control si decizie din partea autoritatilor
publice
___________
In sfera finantelor private(ale intreprinderii), transferul de valoare caracteristic proceselor si relatiilor financiare:
___________
Acordarea unui divident constant sau care se poate modifica cu o rata anuala constanta este specifica:
______________
Primele forme concrate de utilizare a resurselor financiare apartinand statului au fost:
______________
______________
- bugetului program
___________
___________
La care din urmatorii indicatori un nivel cat mai ridicat exprima o eficienta economica mai mare:
- profitul
___________
Printre instrumentele functionale de realizare a obiectivelor politici financiare a intreprinderii se regasesc:
____________
Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societatile comerciale in vederea admiterii la cotare bursiera a
titlurilor de valori mobiliare se pot enumera:
____________
Transferul de valoare caracteristic relatiilor de credit se particularizeaza in raport cu celelalte procese si relatii
din sfera de cuprindere a finantelor prin:
___________
La care din urmatoarele variante ale impozitelor pe cifra de afaceri in baza de impozitare se include si impozitul
pe cifra de afaceri platit in stadiul anterior:
____________
____________

____________
Care din urmatorele formulari corespund acceptiuni restranse data conceptului de finante:
- finatele inglobeaza procesele si relatiile economice prin care se constituie se distribuie si se utilizeaza fondurile
banesti
__________
- modificarea marimi valorice a patrimoniului administrat de catre participantii la aceste procese si relatii
__________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei conturarii conceptului de finante sunt:
__________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturari conceptului de finante sunt:
__________
In acceptiunea restrictiva a finantelor transferul de valoarea are urmatoarele particularitati:
_________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare necesare functionarii statului au fost:
__________
__________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor in conceptul de finante in sens restrans nu sunt incluse:
- procesele si relatiile economice in forma baneasca din sferele productiei, consumului si circulatiei PIB
____________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor, in conceptul de finante in sens restrans sunt incluse numai
procesele si relatiile economice care:
- implica un transfer definitiv sau rambursabil de putere de cumparare intre participanti
- implica un transfer de valoare care vizeaza, in principiu scopuri sau nevoi cu caracter colectiv
____________
- amplificarea activitatilor statului s-a concretizat in extinderea ariei de manifestare a finantelor
- procesele si relatiile economice sociale exprimate in forma baneasca din sfera consumului-produsului creat
sunt considerate financiare numai in acceptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
_____________
In sfera finantelor private, transferul de valoare caract. proceselor si relatiilor financiare:
- nu presupune intotdeauna o modificare a marimii valorice a patrimoniului entitatii respective
_____________
______________
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare ale statului sunt considerate:
______________
Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor utilitati totale se regasesc:
- maximizarea ofertei totale de utilitati la o marime data resurselor ce pot fi consumate
- maximizarea PIB
_____________
Care din urm formulari corespunde acceptiuni extinse data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
- ansamblul proceselor si relatiilor economice in forma baneasca ce au loc intre participantii la procesul
_____________
In care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice din sfera de cuprindere a finantelor transferul
de valoare si de putere de cumparare dintre participanti este intotdeauna reversibil:
- credit
_____________
de valoare intre participanti implica si un transfer de putere de cumparare:
- creditul
- bugetele publice
______________
de valoare si de putere de cumparare poate fi reversibil:
_____________

- politica bugetara
_____________
In cadrul politicii cheltuielilor publice asigurarea functionarii normale a institutiilor publice presupune:
_____________
_____________
Optiunile privind sursele si canalele de prelevare a resurselor financiare fiscale reprezinta o coordonata a:
- politici bugetare
- politici fiscale
_____________
Ca modalitate tehnica de gestionare a resurselor financiare de catre intreprinderile cu capital de stat(din sfera
activitatilor materiale) se recomanda:
_____________
Emisiunea de moneda si reaglarea circulatiei monetare reprezinta o coordonata specifica:
- politici monetare
_____________
Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu notiunea de politica financiara sunt adevarate:
- in sens larg, are drept componente politica fiscala, politica monetara, politica bugetara, politica valutara si
politica financiara a firmei
_____________
- politici bugetare
_____________
______________
______________
______________
Asigurarea premiselor necesare realizarii starii de echilibru financiar-monetar in economie reprezinta o

coordonata a:
_____________
- in conceperea si promovarea unui sistem fiscal modern trebuie evitat egalitarismul ce poate rezulta din
redistribuirile de resurse intre membrii societatii
_____________
Apelul la emisiunea monetara ca resursa financiara publica extraordinara se reflecta in:
- politica monetara
- politica bugetara
_____________
- fenomenele care dau nastere unei sarcini publice la baza careia se afla factorul financiar
_____________
- deciziile cu privire la modalitatile de procurare a resurselor financiare extraordinare
_____________
Optiunile cu privire la procurarea de resurse din exploatarea intreprinderilor si proprietarilor statului se reflecta
in:
- politica bugetara
______________

______________
______________
Spre deosebire de conceptia clasica asupra problematici finantelor publice in conceptia moderna cheltuielile
publice sunt considerate:
______________
______________
______________
______________
O crestere a cheltuielilor publice in preturi curente inferioara cresterii preturilor are ca efect:
______________
O dinamica a cheltuielilor publice superioara celei a produsului intern brut se regaseste in:
______________
- deflatorul PIB
_____________
O dinamica a cheltuielilor publice de personal inferioara dinamicii preturilor se regaseste in:
_____________
_____________
- in conceptia moderna cheltuielile publice sunt privite ca procese de realocare a resurselor
- cheltuielie materiale ale intreprinderilor cu capital de stat nu se regasesc in cheltuielile bugetare
_____________
_____________
_____________
Care din urmatoarele variabile intra in relatia de calcul a efectului(negativ) imobilizarii fondurilor investite(intr-
un obiectiv public de investitie):
_____________
In calculul investitie specifice ca indicator de apreciere a eficientei cheltuielilor publice ptr actiuni economice
sunt necesare:
- investitia totala
_____________
_____________
______________
_______________
In principiu marimea subventiei acordate intreprinderilor poate acoperi diferenta dintre pretul de vanzare
produsului:
_______________
Marimea subventiei acordate exportatorilor poate acoperi in principiu diferenta intre:
_______________
_______________
Aplicarea analizei cost-avantaje in fundamentarea cheltuielilor ptr actiuni economice presupune:
_____________
______________
______________
Actualizarea variabilelor folosite in calculele privind eficienta unei investitii are ca scop:
______________
In determinarea ratei nete de actualizare sunt luate in calcul(ca variabile cu impact direct):
- rata inflatiei
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea ratei nete de actualizare:
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea profitului actualizat obtenabil pe seama
unei investitii:
______________
Care dintre modificarile separate ale variabilelor urmatoare determina reducerea profitului actualizat obtenabil
pe seama unei investitii:
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea valorii nete actualizate in cazul unei
investitii:
_______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea valorii nete actualizate in cazul unei
investitii:
_______________
_______________
Reducerea duratei de recuperare a unei investitii este posibila prin urmatoarele modificari ale factorilor de
influenta:

_________________
___________
- cresterea efectului negativ al imobilizarii fondurilor financiare in obiective de investitii
____________
_____________
_____________
Principalele deosebiri intre conceptia clasica si cea moderna asupra impozitelor vizeaza:
- rolul impozitelor
_____________
Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita prin lege oligatia de plata a impozitului este:
- platitor
- subiect
_____________
In folosirea impozitelor ca instrument de relansare economica, in faza de recesiune economica se recomanda:
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________

_____________
_____________
_____________
_____________
_____________

Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o cat ec distincta pot fi mentionate
_______________________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturari conceptului de finante sunt
-indeplinirea functiei banilor de etalon al valorii, indeplinirea functiei banilor de mijlocitori ai schimbului
____________________________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispozitia statului pot fi mentionate
_____________________________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare necesare functionarii statului au fost
___________________________________
____________________________________
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare apartinand statului au fost
______________________________________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice de repartitie in forma baneasca a produsului
creat
______________________________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiuni entinse data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre participantii la procesul
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce vizeaza constituirea distribuirea sau
utilizarea fondurilor banesti ptr functionarea diferitelor entitati inclusiv a entitatilor publice
________________________________
Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare in ambele accpetiuni
date conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
- procesele si relatiile economice care implica un transfer, definitiv sau rambursabil, de putere de cumparare
intre participanti
- procesele si relatiile economice care se deruleaza intre participantii de la repartitia PIB in forma baneasca
_________________________________
Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor de utilitati totale se regasesc
- maximizarea ofertei totale de utilitati la o marime data de resursele ce pot fi consumate
__________________________________
In care din urm. cat. de procese si relatii econ. din sfera de cuprindere a finantelor transf de val si de putere de
cumparare poate fi reversibil
_____________________________________
- sunt considerate financiare numai in acceptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale de
manifestare
______________________________________
_______________________________________
- in sfera finantelor publice se realizeaza de regula fara contraprestatie directa si imediata
- rep. implicit un transfer de putere de cumparare intre participantii la procesele si rel financiare
- in sfera finantelor private nu implica intotdeauna o modificare a marimi valorice a patrimoniului ci doar o
dirijare interna a valorii
- reprezinta trasatura definitorie a finantelor, caracterizeaza finantele in acceptiunea extinsa
_________________________
- in acceptiune extinsa finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre
- procesele si rel ec in forma baneasca ce se deruleaza in sfera repartiei PIB sun considerate financiare in
acceptiunea restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
- procesele si relatiile economice in forma baneasca care presupun schimburi de echivalente nu sunt
considerate financiare in acceptiunea restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
___________________________
Care din urmat. categ. de procese si relatii economice sunt considerate financiare atat in acceptiunea extinsa
cat si in cea restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
- procesele si relatiile economice realizate in forma baneasca ce presupun un transfer de val si de putere de
cumparare intre participanti
___________________________
Care din urmat. cat. de procese si realtii economice nu sunt considerate financiare in niciuna din cele 2
acceptiuni date conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
- procesele si realtiile economice realizate in forma natural-materiala ce nu implica o modificare a marimii

valorice a patrimoniului administrat de participantii la aceste procese si relatii
- procesele si relatiile economice realizate in forma natural-materiala ce au loc intre participantii la repartitia PIB
___________________________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor in conceptul de finante in sens restrns sunt incluse numai
procesele si relatiile economice care:
___________________________
Care din urmatoarele cat de procese si realatii economice sunt considerate financiare numai in acceptiunea
extinsa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
___________________________
Redistribuirea de resurse financiare intre persoanele fizice si juridice ptr infaptuirea criteriilor de echitate sau
justitie sociala este rezultatul manifestarii finantelor in functia de:
- repartitie a PIB
____________________________
Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice creata pe
seama resurselor financiare ale autoritatilor publice exprima in opinia economistilor Richard Musgrave si Peggy
Musgrave continutul functiei de:
- alocare
Redistribuirea de resurse financiare intre pers. fizice si juridice este expresia manifestarii finantelor in functia
de:
- repartitie a PIB
____________________________
Mijlocirea de catre finantele publice a unor procese de distribuire a resurselor intre pers fizice si juridice cu
implicarea autoritatilor publice, ptr infaptuirea unor criterii de echitate sociale exprima in viziunea
economistilor Richard Musgrave si Peggy Musgrave continutul functiei finantelor publice de:
- distribuire
____________________________
Verificare eficientei si oportunitatilor financiare la nivelul unei entitati private reprezinta un obiectiv specific
____________________________
Care din urmat. forme de control financiar au ca obiectiv verificarea legalitatii operatiunilor financiare
____________________________
care din urm afirmatii cu privire la controlul financiar al statului(prin garda financiara, curtea de conturi. etc)
sunt adevarate:

____________________________
Care din urmat. afirmatii cu privire la controlul financiar extern exercitat de institutiile statului sunt adevarate:
____________________________
____________________________
- controlul financiar intern preventiv este mai eficient decat controlul financiar intern postoperativ
____________________________
____________________________
Verificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei entitai publice reprezinta un obiectiv
specific:
____________________________
- functia de control are o sfera de manifestare mai cuprinzatoare decat funcia de repartitie
- in faza circulatiei produsului national controlul financiar vizeaza viteza cu care marfurile circula de la
producator la consumator
____________________________
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de supraincalzire a economiei
presupune
____________________________
Interventia reglatoare in perioadele de declin economic a autoritatilor publice prin instrumente financiare se
face prin:
- diminuarea ponderii impozitelor indirecte in ansamblul resurselor financiare fiscale datorita caracterului
regresiv al sarcinii fiscale specific acestor prelevari
____________________________
Suportul obiectiv al inteplinirii de catre finante a functiei de reglare(stabilizarea) a economiei rezita in:
- interconditionarea ce caracterizeaza derularea proceselor materiale cu procesele banesti-financiare
____________________________
Sustinerea prin mijloace financiare a unor programe de sprijinire a agriculturii ca expresie a rolului finantelor in
dezvoltarea economiei si evolutia societati presupune:
- achizitionarea de produse agricole de catre stat atunci cand oferta de produse agricole este excendentara
- achizionarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o tendinta de scadere ptr a
proteja producatori
- vanzarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o tendinta de crestere ptr a proteja
consumatorii
Rolul finantelor in dezvoltarea societati ca expresie directa a indepliniri de catre finante a functiei de control
asupra activitatilor economice-sociale se concretizeaza in:
_______________________
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de recesiune a economiei se
poate realiza prin:
_______________________
Ca expresie directa a indepliniri de catre finante a functiei de control asupra activitatilor economico-sociale,
acestea isi aduc un aport direct la:

________________________
Care din urmatoarele afirmatii cu privirea la mecanismul financiar specific economiei socialiste sunt adevarate:
________________________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un moment
ulterior livrari bunurilor prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
- decalat
_________________________
- poate fi definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-financiare
- poate fi conceput la nivel global ca un ansamblu de mecanisme individuale corespunzatoare diferitelor tipuri
de fonduri banesti sau segmentelor activitatii financiare
- poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor instrumentelor de conducere si reglare a fluxurilor
banesti
_________________________
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor enititati si care sunt destinate
finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categ:
_________________________
In care din urmat. situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a cheltuielilor publice:
- diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei ptr a atenua ritmul prea ridicat de crestere
economice
- subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta ptr consumul populatiei sau ptr econ.
nationala
- majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei ptr a stimula relansarea economiei
_________________________
- restituirea taxelor vamale aferente materiilor prime incorporate in produsele destinate exportului

__________________________
- restituirea taxelor vamale de import aferente materiilor prime incorporate in productia destinata exportului
- reducerea cotelor de impozitare sau renuntarea la practicarea unor impozite in faze de recesiune sau
activitatilor desfasurate
- practicarea unor cote diferentiate de impunere a profitului societatilor comerciale in raport cu natura
activitatii desfasurate
__________________________
__________________________
- cuprind toate cheltuielile legale de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung
___________________________
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare include indicatori ce vizeaza
o perioada de timp mai indelungata(termen mediu si lung):
- bugetul program
Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu semnifica abateri de la principiul
unitatii bugetului:
- bugetele ciclice
____________
- reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe anul urmator

____________
- echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale(curente si extraordinare) cu cheltuielile totale

ptr un an bugetar
- principiul specializarii bugetare este incompatibil cu neafectarea veniturilor bugetare
____________
- scoaterea in afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse speciale
___________
___________
___________
- intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatere de la principiul anualitatii bugetului
___________
Rezultatul net a unui exercitiu financiar prin prisma diferentei dintre veniturile totale si cheltuielile totale se
reflecta prin:
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare contin indicatori cu niveluri
obligatorii de respectat:

_____________
Care din urm. instrum. de conducere si reglare a activitati financiare folosite in practica financiara a statelor
include toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung esalonate pe mai multi ani
bugetari:
- bugetul program
____________
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitati financiare folosite in practica financiara a
statelor include resursele alocate diferitelor servicii publice pe criterii de cost si randament al serviciilor de
finantat:
___________
In care din urmatoarele bugete de venituri si cheltuieli intocmite de o firma ce functioneaza in sfera activitatilor
materiale, productive sunt reflectate veniturile si cheltuielile aferente activitatii de productie:
__________
Capacitatea unei intreprinderi(private) de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe seama profitului
defineste:
______________
- prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor regularizate din care se scad datoriile curente si pasivele de
regularizare
_____________
_____________
Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi doar partial necesitatile de dezvoltare pe seama
ansamblului resurselor financiare proprii defineste:

_____________
_____________
Elaborarea si utilizarea fondurilor speciale reprezinta incalcarea principiilor bugetare ale:
_____________
_____________
_____________
- prelungirea perioadei de executie a bugetului ptr exercitiul bugetar expirat in exercitiul bugetar urmator
_____________
- bugetele anexe
- bugetele autonome
_____________
Elaborarea si utilizarea de bugete extraordinare semnifica o incalcare a principiilor bugetare ale:

- unitatii
_____________
_____________
Resursele financiare mobilizate prin emisiunea si plasarea de certificate de depozit se incadreaza in categoria:
____________
- se deosebesc de emisiunea de moneda, ca resursa financiara publica prin caracterul temporar al preluarii
resurselor banesti la dispozitia statului
____________
Continutul economic al proceselor pe care le exprima formarea resurselor financiare publice:
____________

____________
____________
____________
Ca indicatori de apreciere a eficientei sociale ale cheltuielilor publice ptr ocrotirea sanatatii se utilizeaza :
- morbiditatea
_____________
Crestere investitiilor de efectuat anual ptr realizarea unui obiectiv de investitie(publica) are ca efect:
____________
- institutia
____________
____________
____________
____________
Ca operatiune specifica executiei bugetului la cheltuieli, lichidarea se concretizeaza prin:
____________
Care din urmatoarele operatii(activitati) realizate de trezoreria publica reflecta ipostaza acesteia de bancher al
statului:
- deschiderea si administrarea de conturi bancare ptr efectuarea operatiunilor banesti ale institutiilor publice
____________
- poate fi conceput la nivel global ca un ansamblu de mecanisme individuale corespunzatoare diferitelor tipuri
- poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor si istrumentelor de conducere si reglare a fluxurilor
banesti
____________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un moment
ulterior livrarii bunurilor prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
- decalat
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si care sunt destinate
____________
- diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei ptr a atenua ritmul prea ridicat de crestere
economica
- subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta ptr consumul populatiei sau ptr
economia nationala
- majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei, ptr a stimula relansarea economiei
_____________
_____________
o perioada de timp mai indelungata(termen mediu si lung):
- bugetul program
_____________
Balante financiare:
- de plati externe
_____________
- sistemul institutiilor financiare bancare prin care se organizeaza si se efectueaza operatiunile banesti
- sistemul de fonduri banesti ce se administreaza de catre participantii la procesele reproductiei

_____________
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de supraincalzire a economiei se
poate realiza prin:
_____________
Rolul finantelor in dezvoltarea societatii ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de control
asupra activitatilor economico sociale se concretizeaza prin:
_____________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiuni restranse data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se constituie si distribuie fonduri
banesti ptr satisfacerea diferitelor necesitati
creat
______________
______________
Optiunile privind emisiunea de moneda ptr finantarea deficitului bugetar reprezinta coordonate specifice:
______________

_____________
La care din urmatoarele variante ale politici de dividend la marimea intreprinderii marimea dividendelor de
repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea dividendelor repartizate exercitiului anterior:
_____________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se constituie si distribuie fonduri
banesti pentru satisfacerea diferitelor necesitati
creat.
____________
Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o categorie economica distincta pot fi
mentionate:
___________
Printre primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispozitia statului pot fi mentionate:
___________
Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice, create pe
seama resurselor financiare ale autoritatilor publice, exprima, in opinia economistilor Richard Musgrave si Peggy
Musgrave, continutul functiei de:
- alocare
___________

___________
- functia de control are o sfera de amanifestare mai cuprinzatoare decat functia de repartitie
____________
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de supraincalzire a economiei se
poate realize prin:
_________
Rolul finantelor in dezvoltarea societatii, ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de control
asupra activitatilor economico-sociale, se concretizeaza in:
__________
- poate di definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-financiare
- poate fi conceput, la nivel global, ca un ansamblu de mecanisme individuale corespunzatoare diferitelor tipuri
- poate fi definit, la nivel global, ca un ansamblu al proceselor si instrumentelor de conducere si reglare a

fluxurilor banesti
_________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un moment
ulterior livrarii bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
- decalat
__________
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si care sunt destinate

Cresterea investitiilor de efectuat anual pentru realizarea unui obiectiv de investitie (publica) are ca efect:
__________
- se deosebesc de emisiunea (inflationista) de moneda, ca resursa financiare publica, prin caracterul temporar al
preluarii resurselor banesti la dispozitia statului
____________
Resursele financiare mobilizate prin emisiunea si plasarea de certificate de depozit se incadreaza in categoria:
___________
Caracterul obligatoriu al impozitelor, ca una din principalele trasaturi ale acestora, presupune:
- obligatia ca toti cetatenii care detin sau realizeaza materie impozabila sa plateasca impozite
__________
Persoana fizica sau juridical in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a impozitului este:
- platitor
- subiect
__________
Printre cerintele asigurarii echitatii fiscale, ca principiu aplicabil in impunere, se regasesc:
_________

_________
Impunerea marfurilor (produselor) numai la o veriga din circuitul economic este specifica:
__________
- piete de capital
_________
Printre caracteristicile titlurilor derivate de valori ce se tranzactioneaza pe pietele financiare se pot mentiona:
__________
Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societetile comerciale in vederea admiterii la cotare bursiera a
titlurilor de valori mobiliare se pot enumera:
__________
- operatii in marja
___________
In acceptiune limitata (restransa) conceptual de politica financiara a statului semnifica:
__________
Optiunile privind emisiunea de modena pentru finantarea deficitului bugetar reprezinta coordinate specifice:
___________
___________
La care din urmatoarele variante ale politicii (financiare) de dividend (la nivelul intreprinderii) marimea
dividendelor de repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea dividendelor repartizate in exercitiul
anterior:
_____________
- diminuarea cheltuielilor publice in fata de boom a economiei, pentru a atenua ritmul prea ridicat de crestere
economica
- subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta pentru consumul populatiei sau pentru
economia nationala
- majorarea cheltuielilor publice in fata de recesiune a economiei, pentru a simula relansarea economiei
__________
__________
o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
- bugetul program
_____________
Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe scena profitului
defineste:
_____________
- prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor de regularizare, din care se scad datoriile curente si pasivele
de regularizare
__________
_________
__________
_________
- unitatii
_________
- raportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe anul urmator
________
_______
Care din urmatoarele operatii (activitati) realizate de Trezoreria publica reflecta ipostaza acesteia de bancher al
statului:
- deschiderea si administrarea de conturi bancare pentru efectuarea operatiunilor banesti ale institutiilor
publice
________
__________
_________
__________
Ca indicatori de apreciere a eficientei sociale a cheltuielilor publice pentru ocrotirea sanatatii se utilizeaza:
- morbiditatea
___________
I
1.Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o categorie economica
distinct pot fi mentionate:
2.Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturarii conceptului de finante sunt:
-indeplinirea functiei banilor de etalon al valorii
-indeplinirea functiei banilor de mijlocitori ai schimbului
3.Primele forme concrete de procurarea a resurselor financiare la dispozitia statului pot fi

mentionate:
-impozitele in bani
-tributurile in bani incasate de la popoarele invinse
4.Primele
4.Primele forme concrete
concrete de procurarea a resurselor
resurselor financiare
financiare necesare functionarii
functionarii statului
au fost:
-darile in natura si prestatiile in munca pentru functionarea armatei
-trofee si jafuri de razboi
.Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare apartinand statului au fost:

-cheltuielile cu plata functionarilor publici
!."are din urmatoarele formular# corespund acceptiunii restranse data conceputlui de finante
-finan
-finantele
tele inglob
inglobeaza
eaza ansamb
ansamblul
lul procese
proceselor
lor si relatii
relatiilor
lor econom
economice
ice de reparte
reparteee in forma
forma
baneasca a produsului creat
$."are din urmatoarele formulari corespund acceptiunii e%tinse data conceptului de finante si
-finan
-finantele
tele inglob
inglobeaza
eaza ansamb
ansamblul
lul procese
proceselor
lor si realtiil
realtiilor
or econom
economice
ice legate
legate de procur
procurarea
area
distri
distribui
buirea&
rea& utiliza
utilizarea
rea si recons
reconstit
tituir
uirea
ea contin
continua
ua a tuturo
tuturorr resursel
resurselor
or banest
banestii necesa
necesare
re
desfasurarii
desfasurarii diferitelor
diferitelor activitati
activitati in care sunt implicate
implicate autoritatile publice
publice ' persoare
persoare fizice si
juridice
(.In care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice din sfera de cuprindere a
finant
finantelo
elorr transfer
transferul
ul de valoar
valoaree si de putere
putere de cumpar
cumparare
are nu presup
presupune
une&& intode
intodeaun
auna&
a& o
modificare a marimii patrimoniului:
-finantele intreprinderilor)firmelor*
+."are din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare in
ambele acceptiuni date conceputului de finante si sferei sale de cuprindere:
-procesele si relatii economice care se deruleaza intre participantii la repartitia PI, in forma
baneasca
1.Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor de utilitati

totale se regasesc:
-ma%imizarea ofertei totale de utilitati la o marime data a resurselor ce poti fi consummate
-ma%imizarea PI,
-ma%imizarea utilitatii totale
11.In
11.In care din urmatoarele
urmatoarele categorii de procese si relatii economice
economice din sfera de cuprindere
cuprindere a
finantelor transferul de valoare si de putere de cumparare poate fi reversibil:
-asigurari de bunuri persoane si raspundere civila
-credit
-asigurari sociale
12.Procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc in sfera circulatiei produsului

national:
-sunt considerate financiare numai in acceptiunea e%tinsa data conceptului de finante si sferei
sale de manifestare
-nu presupun o modificare a marimii valorice a patrimoniului administrat de participantii la
aceste preocese si relatii ci doar o schimbare a formei valorii
14."a trasaturi ale bunurilor)utilitatilor publice* se disting:

-caracterul neconcurential)si indivizibil* al accesului la consumul acestora
-caracterul colectiv al consumului acestora
1.ransferul de valoare ce caracterizeaza finantele in acceptiune restransa:

-are loc cu titlu definitive& fie pe principiul rambursabilitatii
-in sfera finantelor publice se realieaza de regula fara contraprestatie directa si imediata
-reprezinta implicit un transfer de putere de cumparare intre participantii la procesle si relatiile
financiare
-in
-in sfera
sfera finan
finantel
telor
or priv
privat
atee nu impl
implica
ica into
intotd
tdea
eaun
unaa o modi
modific
ficare
are a marim
marimii ii valor
valorice
ice a
1!./orma baneasca de e%primare a proceselor si relatiilor economie:

-reprezinta trasatura definitorie a finantelor
-caracterizeaza finantele in acceptiunea e%tinsa
1$."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

- procesele si relatiile economice in forma baneasca ce se deruleaza in sfera repartitiei PI,
sunt considerate financiare in acceptiune restransa data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere
1(."are din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare&
atat in acceptiune e%tinsa cat si in cea restransa data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
-procesele si relatiile economice prin care se constituie& distribuie si utilizeaza fondurile
banesti pentru functionarea diferitelor entitati economic-sociale
1+."ar
1+."aree din urmato
urmatoarel
arelee categor
categorii
ii de procese
procese si relatii
relatiile
le econom
economice
ice nu sunt
sunt consid
considera
erate
te
financiare in niciuna din cele doua acceptiuni date conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
- procesele si relatiile economice ce nu se realizeaza in forma baneasca
- procesele si relatiile economice in forma natural-materiala ce nu implica o modifiacre a
marimii valorice a patrimoniului administrat de participantii la aceste procese si relatii
- proc
proces
esele
ele si relat
relatiil
iilee econ
econom
omic
icee reali
realizat
zatee in form
formaa natu
natural
ral-m
-mate
ateri
riala
ala ce au loc
loc intr
intree
participantii la repartitia PI,
2.0pr
2.0pree deoseb
deosebire
ire de accepti
acceptiune
uneaa e%tins
e%tinsaa a finant
finantelo
elor&
r& in concept
conceptual
ual de finant
finantee in sens
sens
restrains sunt incluse numai procesele si relatiile economice care:
-implic
-implicaa un transfer
transfer de valoare
valoare defini
definitiv
tivee sau rambur
rambursabi
sabill de putere
putere de cumpar
cumparare
are intre
intre
participant
-se deruleaza intre participantii la repartitia PI, in forma baneasca
21."are din urmatoarele categorii de procese si relatiile economice sunt considerate financiare
numai in acceptiune e%tinsa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
-vanzarea-cumpararea marfurilor pe bani
-toate procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc intre participantii la
productia circulatia si consumul PI,
22.edistribuirea de resurse financare intre persoanele fizice si juridice pentru infaptuirea

criteriilor de echitate sau justitie sociala& este rezultatul manifestarii finantelor in functie de:
-repartitie a PI,
23.ijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati
publice create pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice e%prima in opinia
economistilor ichard usgrave si Pegg# usgrave continutul funtiei de:
-alocare
24.ed
24.edist
istrib
ribuir
uirea
ea de resurse
resurse financ
financiare
iare intre
intre persoa
persoanel
nelee fizice
fizice si juridi
juridice
ce este e%presi
e%presiaa
manifestarii finantelor in fuctia de:
-repartitie a PI,
2.ijlocirea de catre finantele publice a unor procese dede redistribuire intre persoanele fizice
si juridice cu implicare autoritatilor publice pentru infaptuirea unor criterii de echitate sociala
e%prima
e%prima in viziunea
viziunea economistilor
economistilor ichard usgrave si Pegg# usgrave continutul
continutul functiei
functiei
finantelor publice de:
-distribuire
2!.erificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei entitati private

-controlului financiar inter concomitant
2$."ar
2$."aree din urmato
urmatoarel
arelee forme
forme de contro
controll financ
financiar
iar au ca obiecti
obiectiv
v verific
verificarea
area legalit
legalitatii
atii
operatiunilor financiare:
-controlul financiar intern preventive
- controlul financiar intern postoperative
- controlul financiar e%tern )al statului* concomitant
- controlul financiar intern concomitant
- controlul financiar e%tern )al statului* postoperative
2(."are din urmatoarele forme de control sunt ineficiente:

II" 5I6
- controlul financiar intern preventive
- controlul financiar intern postoperativ
- controlul financiar e%tern concomitent
-controlul financiar intern concomitant
- controlul financiar e%tern postoperative
2+."ar
2+."aree din urmato
urmatoarel
arelee afirmat
afirmatii
ii cu privir
priviree la contro
controlul
lul financ
financiar
iar al statulu
statului)p
i)prin
rin 7arda
7arda
/inanciara& "urtea de "onturi etc* sunt adevarate:
-este o forma de control financiar e%tern
-atunci cand vizeaza activitatea unei entitati private este un control financiar posoperativ
3."ar
3."aree din urmato
urmatoarel
arelee afirmat
afirmatii
ii cu privir
priviree la contro
controlul
lul financ
financiar
iar e%tern
e%tern e%ercit
e%ercitat
at de
-are ca obiectiv la entitatile publice si verificare legalitatii operationilor financiare
31.In faza productiei PI, controlul financiar al statului urmareste:

-eficienta folosirii mijloacelor de munca si a fortei de munca
32."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

-contr
-controlu
olull financi
financiar
ar inter
inter preven
preventiv
tivee este mai efficie
efficient
nt decat
decat contro
controlul
lul financ
financiar
iar intern
intern
postoperative
33."aracterul obiectiv al functiei de control rezida in:

-e%istenta finantelor ca procese si relatii economice in forma baneasca
34.erificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei entitati publice

reprezinta un obiectiv specific:
- controlului financiar intern concomitant
- controlului financiar e%tern al statului postoperative
- controlului financiar e%ern al statului preventive
-controlului financiar al statului preventive
- controlului financiar intern ulterior
3."are din urmtoarele afirmatii sunt adevarate:

-functia de control are o sfera de manifestare mai cuprinzatoare decat functia de repartitie
-in faza
faza de circul
circulatie
atie a produs
produsulu
uluii nation
national
al contro
controlul
lul financ
financiar
iar vizeaza
vizeaza viteaza
viteaza cu care
care
marfurile circula de la producator la consummator
3!.Int
3!.Interv
ervent
entia
ia reglato
reglatoare
are prin
prin instru
instrumen
mente
te financi
financiare
are a autori
autoritati
tatilor
lor public
publicee in faza de
supraincalzire a economiei presupune:
-majorarea impoztelor)directe si8sau indirecte*
-diminuearea cheltuielilor publice de consuma si8sau investitii
3$.Int
3$.Interv
ervent
entia
ia reglato
reglatoare
are in perioa
perioadel
delee de declin
declin econo
economic
mic a autori
autoritati
tatilor
lor publice
publice prin
prin
-majorarea cheltuielilor publice fie ele de consum sau de investitii
-acordarea de subventii agentilor economici
3(.0up
3(.0uport
ortul
ul obiecti
obiectiv
v al indepli
indeplinir
nirii
ii de catre
catre finant
finantee a functie
functieii de reglare
reglareaa )stabil
)stabilizar
izare*
e* a
ecomiei rezida in :
-interconditionarea ce caracterizeaza derulearea proceselor material cu procesele banesti-
financiare
3+.0ustinerea prin mijloace financiare a unor programe de sprijinire a agriculturii& ca e%presie

a rolului finantelor in dezvoltarea economiei si evolutia societatii& presupune:
-achizitionarea de produse agricole& de catre stat& atunci cand oferta de produse agricole este
e%cedentara
- achizitionarea de produse agricole& de catre stat& atunci cand preturile manifesta o tendinta
de scadere& pentru a proteja producatorii
-vanzarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o tendinta de
crestere pentru a proteja consumatorii
4.olul finantelor in dezvoltarea societatii ca e%presie directa a indeplinirii de catre finante a

functiei de control asupra activitatilor economic-sociale se concretizeaza in:
41.Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de

recesiune a economiei se poate realize prin:
-diminuearea impozitelor)directe si8sau indirecte*
-majorarea cheltuielilor publice de consum si8sau investitii
-acceptarea deficitului bugetar si finantarea acestura din resurse e%traordinare
42."a e%presie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de control asupra activitatilor
economic-sociale& acestea isi aduc un aport direct la:
43."are din urmatoarele afirmatii cu privire la mecanismul financiar specific economiei

socialiste sunt adevarate:
-include printer component sistemul de relatii economice prin care se vehiculeaza resursele
banesti
-foloseste ca instrument principal un s#stem de planuri financiare
-include in structura sa parghiile financiare
44.Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate& serviciilor prestate sau lucrarilor

e%ecutate la un moment ulterior livrarii bunurilor prestarii serviciilor sau e%ecutarii lucrarilor
concretizeaza un flu% financiar:
-decalat
4."are din urmatoarele afirmatii cu privire la mecanismul financiar sunt adevarate:

-poate fi definit ca un mod de organizarea si conducere a flu%urilor banesti-financiare
-poate fi conceput la nivel global ca un ansamblul de mecanisme individuale corespunzatoare
-poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor si instrumentelor de conducere si
reglare a flu%urilor banesti
4!./ondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si care

sunt destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categoria :
-fondurilor)financiare* de rezerva
4$.In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a cheltuielilor
publice:
-diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei pentru a atenua ritmul prea
ridicat de crestere economica
-subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta pentru consumul
populatiei sau pentru economia nationala
-majorarea cheltuielilor publice in faza de receiune a economiei pentru a timula relansarea
economiei
4(.In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a impozitului:
-reducerea impozitului pentru partea din profit destinata reinvestirii
-restituirea te%elor vamale aferente materiilor prime incorporate in produsele destinate
e%portului
-instituirea de ta%e speciale de consumatie pentru produsele de alcool
4+."are din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a impozitelor:

-restituirea ta%elor vamale de import aferente materiilor prime incorporate in productia
destinata e%portului
-reducerea cotelor de impozitare sau renuntarea la practicarea unor impozite in fazele de
receciunea sau stagnare a economiei
-practicarea unor cote differentiate de impunere a profitului societatilor comerciale in raport
cu natura activitatilor desfasurate
-instituirea de accize pentru produsele din alcool
.In balanta financiara a statului la venituri curente se includ:

-impozitele directe si indirect
-veniturile provenite de la intreprinderile si proprietatile statului
1.,ugetele)publice* functionale:
-se intocmesc de regula pentru o perioada de un an )bugetar*
2."are din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare include

indicator ice vizeaza o perioada mai indelungata )termen mediu si lung*:
-bugetul program
-bugetul economiei nationale
3.ezultatul net al unui e%ercitiu financiar prin prisma diferentei dintre veniturile totale si
cheltuielilor totale se reflecta prin:
4."are din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare contin

indicatori cu niveluri obigatorii de respectat:
-bugetul unitatilor administrative-teritoriale
-bugetul de stat)al administratiei-centrale*
."are din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare folosite in

practica financiara a statelor include toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe
termen mediu si lung esalonate pe mai multi ani bugetari:
-bugetul program
-bugetul de obiective
!. "are din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare folosite in
practica financiara a statelor include resurselor alocate diferitelor servicii publice pe criteria
de cost si randament al serviciilor de finantat:
-bugetul de mijloace
-bugetul functional
$.In care din urmatoarele bugete de venituri si cheltuieli intocmite de o firma ce functioneaza
in sfera activitatilor matariale productive sunt reflectate veniturile si cheltuielilr aferente
activitatii de productie:
-bugetul activitatii de productie
(. "are din urmatoarele corelatii de echilibru financiar este specifica institutiilor
bugetare)din sfera activitatilor nemateriale*:
II" 5I6:
-venituri9cost'profit
-alocatii bugetare'venituri bugetare)ar trebui proprii*9cheltuieli
-alocatii bugetare ' venituri proprii9cheltuieli'reserve bugetare
-venituri bugetare9cheltuieli nominalizate'reserve bugetare
+."are din urmatoarele corelatii reflecta conditii de echilibru financiar:

-alocatii bugetare'venituri proprii9cheltuieli
-venituri9cheltuieli
!."are din urmatoarele afirmatii cu privire la balanta financiara a statului sunt adevarate:
-include la cheltuieli curente dobanzile aferente datoriei publice
-folosirea sa nu substituie bugetele cu character operational
!1.,ugetul program)folosit in sfera finantelor publice*:

-reflecta toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung
!2.In care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare sunt
reflectate veniturile si cheltuielile enetitatilor private:
!3.In care din urmatoarele instrumente financiare de reglare a activitatilor financiare sunt
reflectate resursele financiare totale& publice si private ale tarii:
-bugetul economic)al economiei nationale*
!4."are din urmatoarele balante si bugete contin prevederi cu nivel obligatoriu de respectat:
!.Programarea financiara pe termen mediu si lung este specifica:

-bugetului de obiective
!!.In care din urmatoarele instrumente financiare de conducere si reglare a activitatilor

financiare sunt reflectate veniturile in valuta si cheltuielile in valuta ale entitatilor private:
-bugetul activitatii de impor-e%port.
!$./inantarea temporara ca modalitate de procurarea resurselor financiare necesare unei
intreprinderi:
-se realizeaza pe seama datoriilor pe termen scurt din activitatea de e%ploatare si creditelor
bancare pe termen scurt
-se asigura in principal pe baza creditelor bancare acordate de banci in vederea formarii unor
stocuri si efectuarii unor cheltuieli de productie.
!(."a surse de financare e%terna a intreprinderii se pot mentiona:

-resursele financiare atrase pe termen lung
-datoriile pe termen scurt din activitatea de e%ploatare
-creditelor bancare contractate pe termen scurt
!+."apacitatea unei intreprinderi)private* de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe

-autofinantarea partiala neta in sens restrains
$."apacitatea unei intreprinderi)private* de a-si acoperi integral necesitatile de dezvoltare pe

seama ansamblului resurselor proprii defineste:
-autofinantarea integral bruta pe sens restrains
$1.coperirea in totalitate pe seama ansamblului resurselor proprii numai a cerintelor de

dezvoltare a intreprinderii e%prima:
II" 5I6:
-autofinantarea integral neta in sens restrains
- autofinantarea integral bruta in sens larg
- autofinantarea partial neta in sens larg
$2."apacitatea unei intreprinderi private de a-si acoperi doar partial necesitatile de dezvoltare
pe seama ansamblului resurselor financiare prorpii defineste:
$3.coperirea in totalitate pe seama ansamblului resurselor proprii numai a cerintelor de

dezvoltare a intreprinderii e%prima:
- autofinantarea integral burta in sens restrains
$4.ecesarul de fond de rulment se determina:

-prin insumarea stocurilor& creantelor si activelor de regularizare din care se scad datoriile
$./ondul de rulment se poate determina ca diferenta dintre:

-activele totale si activele imobilizate
-activele circulante si datorii pe termen scurt
-capitalul permanent si activele brute
$!./ondul de rulment se poate determina:

-ca diferenta intre activele totale si activele imobilizate
$$.In categoria veniturilor e%traordinare realizate de o intreprindere se includ:

$(.Printre cheltuielile financiare realizate de o intreprindere se pot mentiona:

-pierderile din creante legate de participatii
$+."a principiu bugetar neafectarea veniturilor presupune:

(.6leborarea si utilizarea fondurilor special reprezinta incalcarea principiilor bugetare ale:

(1.plicarea sistemului de gestiune in e%ecutia bugetului presupune:

-reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase in nerealizarea in bugetul pe anul
urmator
-aprobarea contului de e%ecutie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
(2.In care din urmatoarele situatii se incalca principiul universalitatii bugetului:

-inscrierea in buget a unor actiuni de finantat &&per sold;
(3. In care din urmatoarele situatii se incalca principiul anualitatii bugetului:

-prelungirea perioadei de e%ecutie a bugetului pentru e%ercitiul bugetar e%pirat in e%ercitiul
bugetar urmator
-adoptarea sistemului de gestiune in e%ecutia bugetului
(4./olosirea caror instrumente semnifica abateri de la principiul bugetare al unitatii:

-bugetele ane%e
-bugetele e%traordinare
-bugetele autonome
(.6laborarea si utilizarea de bugete e%traodrinare semnifica o incalcare a principiilor

bugetare ale:
-unitatii
(!.,ugetele ane%e sunt:

-bugetele cuprinse in bugetul statului numai ca sold
($."erintele unei clasificatii bugetare corecte vizeaza:

-caracterul simplu& concis& clar al clasificatiei
((."are din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu semnifica

-bugetele ciclice
(+.0istemul de gestiune in e%ecutia bugetului presupune:

-reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramanse nerealizate in bugetul pe anul
urmator
+."are din urmatoarele afirmatii sunt false:

-echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale)curente si e%traordinare* cu
-principiul specializarii bugetare este incompatibil cu neafectarea veniturilor bugetare
+1.6laborarea utilizarea fondurilor speciale reprezinta incalcarea principiilor bugetare ale:

II" 5I6:
-realitatii
-specializarii
-publicitatii
-anualitatii
-echilibrarii
+2.5ebugetizarea semnifica:
-scoaterea in afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse special
+3."a principiu bugetar neafectarea veniturilor presupune:

+4."a principiu bugetar& universalitatea presupune:

-inglobarea in bugetul public a tuturor veniturilor si cheltuielior statului
+."a principiu bugetar& neafectarea veniturilor presupune:

+!."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

-intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatare de la principiul anualitatii
bugetului
+$.In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii:
-inscrierea cheltuielilor neefectuate si a veniturilor neincasate pana la finele e%ercitiului
bugetar current in bugetul pe anul urmator
+(."are dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea ratei nete de

actualizare:
-reducerea ratei dobanzii
-cresterea ratei inflatiei
++."are dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea propfilului actualizat

-cresterea veniturilor obtenabile
1."are dintre modificarile)separate* ale variabilelor urmatoare determina reducerea

-reducerea veniturilor obtenabile din e%ploatare
-nivelul mai scazut al ratei inflatiei
11."are dintre modificarile urmatoare determina cresterea valorii nete actualizate )in anul
&&t;* in cazul unei investitii:
-reducerea cheltuielilor de e%ploatare )in anul &&t;*
-cresterea veniturilor obtenabile )in anul &&t;*
-un nivel mai ridicat al ratei dobanzii
-un nivel mai scazut al ratei inflatiei
12."are dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea valorii nete

actualizate )pentru anul &&t;* in cazul unei investitii:
-cresterea cheltuielilor de e%ploatare )anul &&t;*
-reducerea veniturilor obtenabile )anul &&t;*
-nivelul mai scazut al ratei dobanzii
13.educerea efectului negataiv al imobilizarii fondurilor in cheltuieli de investitii se poate

realize prin:
-reducerea duratei de e%ecutie si punere in functiune a obiectivului
-esalonaea crescatoare a cheltuielilor de investitii
14.educerea duratei de recuperare a unei investitii este posibila prin urmatoarele modificari
ale factorilor de influenta:
-reducerea sumei totale ce se investeste
-reducerea perioadei de e%ecutie a investitiei
-reducerea cheltuielilor de e%ploatare
-cresterea profitului obtenabil)anual*
1.estituirea impozitelor sau ta%elor aferente productiei e%portate reprezinta:

-o decizie de politica bugetara
-o variant de subventionare directa e economiei
-o decizie de politica fiscal
1!.educerea efectului negative al imobilizarii fondurilor investite )in cazul unei investitii
publice* se poate realize prin:
-aplicarea de solutii tehnice rapide in realizarea lucrarilor de investii
1$.plicarea de solutii tehnice rapide in realizare lucrarilor de investitii )publice* are ca

effect:
-reducerea efectului negative al imobilizarii fondurilor investite
1(."resterea ratei nete de actualizare determina:

-cresterea valorii nete actulizate ca marime viitoare )in anul &&t;*
-cresterea negative al imobilizarii fondurilor financiare in obiective de investitii
1+."are dintre urmatoarele trasaturi nu sunt prorii impozitelor

-caracterul facultative al prelevarii
-caracterul rambursabil al prelevarii
11.In sens economic impozitele semnifica:

-procese economice de redistribuire a veniturilor si averii
-relatii sociale intre stat si persoane fizice sau juridice
111.Principalele deosebiri intre conceptia clasica sic ea moderna asupra impozitelor vizeaza:
-marimea impozitelor
-rolul impozitelor
-functia de reglare a impozitelor
112.Persoana fizica sau juridical in sarcina careia este stabilita prin lege obligatia de plata a
impozitului este:
-platilor
-subiect
113.In folosirea impozitelor averea )terenuri& cadiri etc* detinuta de o persoana reprezinta:
-materia impozabila
114.In sfera impoztitelor& averea )terenuri& cladiri etc* detinuta de o persoana reprezinta:
-materia impozabila
11."ertitudinea impunerii presupune:

-cunoasterea precisa de catre contribuabili a obligatiilor privind impozitul datorat
-cuantificarea e%acta a impozitului de pata in sarcina contribuabilului
-eliminarea arbitrariului in materie de impunere
11!.Pentru respectarea principiului randamentului fiscal ridicat se cer evitate:

-sustragerea de la impunere sau de la plata impozitului
-cheltuielile mari de administrare a impozitului
-acordarea de privilegii fiscal
11$."a principiu de politica fiscal stabilitatea incasarilor din impozite presupune:

-e%istenta materiei impozabile independent de conjuncture economica
11(."a principiu de impunere& nediscriminarea fiscal inseamna:

-asigurarea aceluiasi tratament in impunere atat pentru rezidenti cat si pentru nerezidenti
11+."a instrumente de politica fiscal impozitele indirect pot influenta:

-relansarea sau accelarea ritmului de crestere economica
-echilibrul economic general
-puterea de cumparare a monedei
-consumul unor produse
12."a premise ale aparitiei impozitelor )in bani* pot fi considerate:

-e%istenta banilor in functia de etalon al valorii
-e%istenta banilor in functia de mijloc de prezervare a valorii
-e%istenta unor necesitati cu character colectiv)public*
121.In care din urmatoarele directii se manifesta obiectiv rolul impozitului:

-redistribuirea PI, intre sfere de activitate
-stimularea activitatii economice
122.Intre concluziile desprinse in baza curbei <affer pot fi:
-cresterea venitului ca baza de impunere si sursa a incasarilor bugetare
-incadrarea in anumite limite a cotelor de impozit
123.ateria impozabila poate semnifica:

-veniturile realizate sau averile detinute
-cheltuielile de consum
124."a premise ale aparitiei impozitelor )in bani* pot fi considerate:

-e%istenta banilor functia de mijloc de prezervare a valorii
-aparitia institutiilor de tip statl
-e%istenta banilor in functia de miijlocitori ai schimbului
12.6chitatea fiscal se realizeaza daca:

-constribuabili cu capacitate contributive diferita suporta impozite de marimi diferite
-contribuabili cu putere )capacitate* contributive egala platesc aceeasi suma ca impozit
12!.sigura venitului minim neimpozabil presupune ca:

-toti contribuabilii sa aiba dreptul la un mini scutit de impozit
12$."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

-echitatea fiscal nu contravene aplicarii venitului mini neimpozabil
-echitatea fiscal impune stabilirea diferentiala a impozitelor tinand seama si de situatia sociala
a contribuabililor
12(.=tilizarea in practica financiara a conturilor cu afectatie speciala reflecta incalcarea

principiilor bugetare ale:
-echilibrului
-unitatii
-neafectarea veniturilor
12+."a principiu bugetar& anualitatea presupune:

-e%ecutia bugetului sa se faca intr-un an bugetare
13.,ugetele autonome sunt:

-bugetele proprii ale unor colectivitati locale& intreprinderi si institutii publice cu larga
autonomie)inscrise in bugetul statului numai ca sold*
131."a principiu bugetar& neafectarea veniturilor prespune:

-finantarea ansamblului cheltuielilor publice bugetare din totalitatea veniturilor incasate la
buget
-depersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar la statului
132.In care dintre situatiile urmatoare se incalca principiul echilibrarii bugetului:

-transferarea unor actiuni din bugetul statului in bugetul unor instituii publice
-folosirea bugetelor e%traordinare
-folosirea conturilor speciale de trezorerie
133.ectificarile bugetului de stat semnifica:
-operatiuni necesare asigurarii realitatii bugetului
134."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

-aplicarea sistemului de e%ecutie)e%ercitiu*reprezinta o abatere de la principiul anualitatii
bugetului
13."a operatiune specifica e%ecutiei bugetului)la cheltuieli* angajarea se concretizeaza prin:

-asumarea obligatiei de catre institutia publica a obligatiei de a plati suma de bani de catre o
persoana fizica sau juridical
13!.>rdonatorii de credite bugetare sunt:

-conducatorii institiutiilor publice
13$.5eschiderea de &&roluri; la organelle fiscal in cadrul e%ecutiei bugetului la venituri este

specifica:
-lichidarii
13(.Principalele atributii ale trezoreriei publice in calitate de casier al statului sunt:

-furnizarea informatiilor pentru intocmirea rapoartelor periodice privind e%ecutia bugetului
-eleborarea de prognoze pentru evolutia viitoare a veniturilor si cheltuielilor
-plati privind amortizarea datoriei publice
13+."are din urmatoarele operatiuni )activitati* nu corespund functiei de bancher a trezoreriei

publice:
-emiterea titlurilor de percepere a veniturilor
14.espectarea legislatiei financiare in operatiunile bugetare este un obiectiv specific:

-controlului adminitrativ-preventiv
-controlului jurisdictional
- controlului administrative concomitant
- controlului administrative ulterior)postoperativ*.
141."ontrolul bugetar posoperativ permite:

-recuperarea pagubelor aduse patrimoniului public
-revizuirea cadrului de derulare a activitatii bugetare
142.0istemul de gestiune in e%ecutia bugetului presupune:

-reportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe anul
urmator
143."are din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor semnifica

-conturile de reglementare
-bugete ane%e
144."a operatiune specifica e%ecutiei bugetului la cheltuieli& lichidarea se concretizeaza prin:

-constatari faptice privind bunurile livrate& serviciile prestate& lucrarile e%ecutate
14."a operatiune specifica e%ecutiei bugetului la cheltuieli& ordonanta semnifica:

-emiterea dispozitiei pentru efectuarea platii sumei datorate
-emiterea unui ordin de plata in facvoarea unei persoane fizice sau juridice
14!."a operatiune specifica e%ecutiei bugetului la venituri& perceperea presupune:

-transferarea efectiva a sumei datorate de la contribuabil la stat
-urmarirea respectarii termenlor de plata de catre contribuabili
14$."a operatiune specifica bugetului la venituri& lichidarea presupune:

-determinarea sumelor de incasat la diferite termene de plata si dechiderea de evidente la
organe fiscal pentru fiecare platitor
14(.,ugetele ane%e sunt:

14+.In aprobarea si publicarea bugetului sunt obligatorii:

-promulgarea )ratificarea* de catre seful statului
-avizarea de catre comisia parlamantarea specializata
1."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

-verificarea respectarii legislatiei financiare reprezinta un obiectiv specific controlului bugetar
jurisdictional
-bugetele e%traordinare presupun separarea unor cheltuieli respective a veniturilor
acoperitoare considerate a avea un character e%ceptional
-prelungirea perioadei de e%ecutie a bugetului cu $ luni reprezinta o abatere de la principiul
bugetar al anualitatii
-ca principiu bugetar universalitatea presupune inscrierea separate in buget a tuturor
veniturilor si cheltuielilor statului
11.Principalele dezavantaje ale e%ecutiei de casa a bugetului prin sistemul bancar se refera
la:
-imposibilitatea redistribuirii resurselor banesti disponibile temporar in cadrul sectorului
public
-necesitatea organizarii unor structuri separate de supraveghere& control si decizie din partea
12.In succesiunea lor fireasca& operatiunile specific e%ecutiei bugetului la partea de venituri
sunt:
-aseazarea& lichidarea& omiterea titlurilor de percepere& perceperea
13.In succesiunea lor fireasca etapele specifice e%ecutiei bugetului la cheltuieli sunt:
-angajarea& lichidarea& ordonantarea& plata propriu-zisa
14.Identificarea si evaluarea materiei impozabile si stabilirea sumei impozitului de incasat in

cadrul e%ecutiei bugetului la parte de venituri este specifica:
-asezarii
1."a abatare de la principiul anualitatii bugetului& sistemul de e%ecutie )e%ercitiu*
presupune:
-prelungirea perioadei de e%ecutie a bugetului in anul bugetar urmator
1!.ectificarea bugetului pe parcursul e%ecutiei semnifica:

-o operatiune necesara asigurarii realitatii bugetului
1$."are din urmatoaraele operatii specific e%ecutiei sunt in sarcina contabililor platitori
)gestionari de bunuri si bani publici*:
-plata propriu-zisa )la cheltuieli*
1(.Pentru dimensionarea cheltuielilor )veniturilor* bugetare prin metoda automata trebuie sa

se cunoasca:
-marimea cheltuielilor)veniturilor* realizate effective in penultimul an anterior celui pentru
care se face calculul
-factorii cu actiune specifica din anul bugetar anterior& respective din anul pentru care se
fundamenteaza cheltuielile )veniturile*
1+."are din urmatoarele documente sunt utilizate?.ce dimensionare a

cheltuielilor)veniturilor* bugetare:
-programul memorandum
-programul fizic si planul financiar
1!."a faza a metodei PP,0)planificare-programare-sistem bugetar* de dimensionare a

cheltuielilor )veniturilor bugetare* programarea implica:
-elaborarea de studii evaluative privind mijloacele utilizabile
-alegerea solutiei optime prin prisma raportului cost-avantaje
1!1.Principalele particularitatii ale metodei @,, )baza bugetara zero* dedimensionare a

cheltuielilor venituri bugetare& comparative cu celelalte metode moderne& vizeaza:
-reanalizarea anuala a tuturor cheltuielilor bugetare
-utilizarea procedeului reprezentarile grafaice in alegerea programului optim
1!2.0pecifice metodei ", )rationalizara optiunilor bugetare* de dimensionare a cheltuielilor

)veniturilor* bugetare comparative cu celalte metode modern& sunt:
-corelarea eforturilor si efectelor pentru actiuni sau obiective de mare comple%itate
-caracterul de s#stem c#bernetic inchis
1!3. "are din urmatoarele operatiuni )activitati* corespund functiei de bancher al trezoreriei
publiceA
-gestionarea datoriei publice
-gestionarea disponibilitatilor banesti din conturile deschide entitatilor publice
-deschiderea si administrarea conturilor bancare pentru efectuarea operatiunilor banesti ale
entitatilor publice
1!4."are din urmatoarele instrumente utilizare in practica financiara a statelor nu semnifica

abateri de la principiul unitatii bugetare:
-clasificatia bugetare
-bugetele ciclice
1!.,ugetele ane%e sunt:
-bugete intocmite de intreprinderi publice si institutii publice cu autonomie functional
limitata
1!!.0istemul de gestiune in e%ecutia bugetului presupune:

-raportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe anul
urmator
-aprobarea contului de e%ecutie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetarB
1!$."are din urmatoarele operatii specific e%ecutiei bugetului nu sunt in sarcina gestionarilor
de bani publici)contabili platitori* A
-lichidarea cheltuielilor
-perceperea veniturilor
-lichidarea veniturilor
-angajarea cheltuielilor
-emiterea titlurilor de percerepe a venitului bugetar
-incasarea)perceperea* veniturilor
1!(."are din urmatoarele afirmatii sunt false:

-echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale)curente si e%traordinare* si
-principiul specializarii bugetare este incompatibil cu neafectarea veniturilor bugetare
1!+.>rdonarea cheltuielilor publice bugetare presupune:

-emiterea unei dispozitii de catre institutia publica pentru efectuarea platii sumei datorate
-un ordin de plata a sumei dat in favoarea persoanei indreptatite sa o incaseze
1$.6laborarea si utilizarea fondurilor special reprezinta incalcarea principiilor bugetare:

-unitatii
1$1.5ebugetizarea semnifica:
-scoaterea in afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse special
1$2."a principiu bugetar neafectarea veniturilor bugetare presupune:

1$3."onstatarile faptice privind bunurile livrate& serviciile prestate& lucrarile e%ecutate in

cadrul e%ecutiei bugetului la cheltuieli sunt specific:
-lichidarii
1$4.6%ecutarea silita a debitelor restante din impozite in cazul e%ecutiei bugetului la venituri
este specifica:
-perceperii
1$."a principiul bugetar universalitatea presupune:

-inscrierea separate in buget a veniturilor si cheltuielilor statului
-inscrierea veniturilor si cheltuielilor dupa principiul &&bruto;
1$!."are din urmatoarele activitati specific e%ecutiei bugetului cad in sarcina gestionarilor de
bani publici:
-perceperea impozitelor
1$$.Principalele avantaje ale e%ecutiei de casa a bugetului prin sistemul bancar se refera la:
-sincronizarea operatiunilor de incasari si plati atat prin virament cat si prin numerar
1$(."a principiu bugetar& neafectarea veniturilor presupune:

-finantarea ansamblului cheltuielilor publice bugetare din totalitatea veniturilor incasatea la
buget
1$+.>rdonatorii de credite bugetare sunt:

-directorii intreprinderilor cu capital de stat din sfera activitatilor material
-conducatorii institutiilor publice
-persoanele care au prin lege competent de a contracta credite de la banci in numele
1(."a operatiunie specifica e%ecutiei bugetului la cheltuieli& lichidarea se concretizeaza in:

-constari faptice privind bunurile livrate& seviciile prestate si lucrarile e%ecutate
1(1."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

-intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatare de la principiul anualitatii
bugetului
1(2.Identificarea si evaluarea materiei impozaabile si stabilirea sumei impozitului de incasat

in cadrul e%ecutiei bugetului la partea de venituri este specifica:
-asezarii
1(3.In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii:
-intocmirea de bugete plurianuale
1(4."are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

-prelungirea perioadei de e%ecutie a bugetului cu 3 de zile reprezinta o abatare de la
principiul anualitatii
-ca principiu bugetar& neafectarea veniturilor presupune evitarea constituirii de fonduri cu
destinatie speciala
1(.Principalele dezavantaje ale e%ecutiei de casa a bugetului prin sistemul bancar se refera
la:
-necesitatea organizarii unor structure separate de supraveghere si control si decizie din partea
autoritaii publice
-imposibilitatea redistribuirii resurselor bugetare disponibile temporar in cadrul sectorului
public
1(!."a operatiune specifica& ordonantarea semnifica:
-emiterea dipozitiei p entru efectuarea platii sumei datorate
-emiterea unui ordin de plata in favoarea unei persoane fizice sau juridice
1($. 5in punct de vedere al continutului economic& in conceptual de buget sunt reflectate:
-procese si relatii economice in forma baneasca de redistribuire a resurselor in plan
international
- procese si relatii economice in forma baneasca de repartitie)primara si secundara* a PI,
- procese si relatii economice in forma baneasca de realocare a resurselor intre membrii
societatii si autoritatile publice
1((.In conturile de reglemetare se inscriu:

-transferurile de sume intre guvernele unor tar ice participa la realizarea unor obiective
commune
1(+.In bugetul general consolidate:

-se reflecta atat fluvurile de formare a veniturilor fiscal cat si cele de formare a veniturilor
nefiscale
-se relflecta flu%urile financiare specific bugetelor locale
1+."are din urmatoarele atributiuni corespunde functiei de casier a trezoreriei publice:

-integrarea in circuitul economic a flu%urilor determinat de finantarea deficitului bugetar
-elaborarea de prognoze privind evolutia viitoare a operatiunilor de incasari si plati
II
1."apacitatea unei intreprinderi de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe seama

2.ecesarul de fond de rulment se determina:

-prin insumarea stocurilor&creantelor si activelor de regularizare&din care se scad datoriile
3."a surse de finantare e%terna a intreprinderii se pot mentiona:

-creditele bancare contractate pe termen scurt
4.In categoria veniturilor realizate de o intreprindere se includ:

imic dintre:
-sumele incasate ca despagubiri din contractile de asigurare de bunuri
-sumele incasate din vanzarea unor active fi%e
-veniturile realizate din creantele imobilizate
."apacitatea unei intreprinderi )private* de a-si acoperi doar partial necesitatile de dezvoltare
pe seama ansamblului resurselor financiare proprii defineste:
!."a principiu bugetar&neafectarea veniturilor presupune:

$.6laborarea si utilizarea fondurilor special reprezinta incalcarea principiilor bugetare ale :

(.plicarea sistemului de gestiune in e%ecutia bugetului presupune:

urmator
-aprobabrea contului de e%ecutie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
+.In care din urmatoarele situatii se incalca principiul universalitatii bugetului:

-inscrierea in buget a tuturor actiunilor de finantat dupa principiul Cbruto;
1.In care din urmatoarele situatii se incalca principiul anualitatii bugetului:
-prelungirea perioadei de e%ecutie a bugetului pentru e%ercitiul bugetar e%pirat in e%ercitiul
bugetar urmator
-adoptarea sistemului de gestiune in e%ecutia bugetului
-rectificarea bugetului pe parcursul e%ecutiei
11./olosirea caror instrumente semnifica abateri de la principiul bugetar al unitatii:
-bugetele ane%e
bugetele autonome
12.6laborarea si utilizarea de bugete e%traordinare semnifica o incalcare a principiilor
bugetare ale:
-unitatii
13.,ugetele ane%e sunt:
14."erintele unei clasificatii corecte vizeaza:
-gruparea veniturilor dupa surse de proveninta
-caracterul simplu&concis&clar al clasificatiei
-gruparea cheltuielilor dupa destinatia efectiva
1."are din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu semnifica
-clasificatia bugetara
-bugetele ciclice
1!.0istemul de gestiune in e%ecutia bugetului presupune:
urmator
1$."are din urmatoarele afirmatii sunt false:
-echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale )curente si e%traordinare* cu
-principiul specializarii bugetare este incompatibi cu neafectarea veniturilor bugetare
1(.5ebugetizarea semnifica:
-scoaterea in afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse speciale
1+."a principiu bugetar neafectarea veniturilor presupune:
2."a principiu bugetar neafectarea veniturilor presupune:
21."are dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
-intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatere de la principiul anualitatii
bugetului
22."are din urmatoarele instrumente de conduce si reglare a activitatilor financiare include
indicator ice vizeaza o perioada de timp mai indelungata )termen mediu si lung*
-bugetul program
-bugetul ec nationale
23.5in punct de vedere al continutului economic &conceptual de buget e%prima:
-pocese economice si relatii sociale in forma baneasca de repartitie a unei parti din pib
-procese ec in forma baneasca de repartitie primara si secundara a unei parti din pib
24.Interventia reglatoare a autoritatilor publice &prin instrum financiare in faza de declin
economic se poate realiza prin:
-diminuarea impozitelor )dir sau indir*
-majorarea chelt publice de consum sis au de investitii
2.Printre variantele de subventionare indirecta a economiei )agentilor economici* se pot
mentiona
-restituirea unor impozite sit a%e aferente productiei e%portate
-reducerea tarifelor la transporturile effectuate cu mijloacele statului
-acordarea de avantaje valutare
2!.0tabiliti care din urmatoarele enunturi sunt adevarate:
-aloarea platilor facute de institutii publice sub forma cheltuielilor curente reprezinta un
consum definitive de pib
-participarea statului la finantarea formarii brute de capital o avansare de pib
-cheltuielile publice fac parte din categoria instrumentelor specifice ale interventiei statului in
economie
2$."heltuielile bugetare inglobeaza:
-cheltuielile administratiei publice centrale
-cheltuielile acoperite din bugetele asigurarilor sociale de stat
-cheltuielile colectivitatilor locale
2(.0unt adevarate enunturile:
-cheltuielile bugetare sunt cuprinse in bugetele definite in cadrul sistemului de bugete
aprobate de parlament sub forma creditelor bugetare
-cheltuielile effectuate din bugetul trezoreriei publice fac parte din categ cheltuielilor publice
-cheltuielile institutiilor publice autonome fac parte din categoria cheltuielilor bugetare
2+."lasificatia administrative a cheltuielilor publice are la baza:
-criteriul institutiilor care efectueaza cheltuielile
3."heltuielile curente:
-reprezinta un consum definitive de pib
-asigura buna intretinere a institutiilor publice
-reprezinta cea mai mare parte a cheltuielilor publice
31."heltuielile de transfer:
-sub aspect economic sunt reprezentate de subventii acordate agentilor economici pentu
acoperirea unor cheltuieli de productie sau pentru stimularea e%portului
-se prezinta sub aspect sociale prin burse&pensii sau alte categorii de indemnizatii
32."heltuielile definitive
-pot cuprinde atat cheltuieli curente cat si cheltuieli de capital
-se finalizaeaza cu plati la scadenta certe
-sunt cuprinse ca posture dinstincte in bugetele publice
33."heltuielile fara contraprestatie se prezinta sub forma:
-alocatiilor bugetare
34.In categoria cheltuielilor reale intra:
-plata anuitatilor
-plata dobanzilor la imprumuturile de stat
3."heltuieli publice negative sunt:
-cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat
3!.0ubventiile pentru acoperirea cheltuielilor de productie reprezinta:
-cheltuieli de transfer
3$.Inscrierea cheltuielilor publice in buget se efectueaza conform principiului
-cheltuielile sunt plafoane ma%ime
3(.0unt cheltuieli de transfer:
-primele acordate producatorilor agricoli
-plata indemnizatiilor de somaj
-primele pentru activitatea de e%port
3+.7arantiile acordate de stat pentru imprumuturi e%terne contractate de intreprinderi publice
in conditiile neplatii de catre acestea a imprumuturilor respective reprezinta:
-cheltuieli virtuale
4.u fac parte din cheltuielile curente ale unei unitati de invatamant:
-achizitionarea de licente
41.ivelul cheltuielilor publice nu depinde de:
-nivelul cantitatii de bani din circulatie
42.u reprezinta ajutor )financiar* direct acordat intreprinderilor de catre stat:
-plata contributiei pentru asigurari sociale
43.0unt surse de finantare ale cheltuielilor pentru invatamnat:
-bugetul local
-fondurile societatilor comerciale
-sumele provenind de la persoanele juridice
44."are din urmatoarele mecanisme financiare nu reprezinta subventii:
-reduceri personale la impozitele pe veniturile persoanelor fizice
-transferul direct de resurse banesti de la bugetul de stat la bugetele locale
4.Primele forme de participare la constituirea fondurilor publice de resurse financiare
enumeram:
-impozitele
-ta%ele
-amenzile
4!.Printre formele de redistribuire ale resurselor financiare la nive international se pot intalni:
-achitarea cotizatiilor la organismele financiare international
-acordarea de imprumuturi e%terne
-primirea de ajutoare e%terne
4$.6lasticitatea cheltuielilor publice masoara:
-modificarea chletuielilor publice la modificarea pib
4(.Itre principiile asigurarilor sociale din omania putem identifica:
-cuprinderea obligator# a tuturor cetatenilor in cadrul sistemului
-solidaritatea sociala
-finantarea autonoma
4+."are din urmatoarele tendinte este caracteristica pentru evolutia impozitelor in perioada
postbelica:
-cresterea acestora in marime absoluta si relativa
.Prin asieta fiscal se intelege:
-modul de asezare a impozitului
1.Pentru prima data principiile impunerii au fost enuntate de:
-dam smith
2.Pentru a putea vorbi de echitate fiscal sunt necesare :
-scutirea de la plata impozitelor a persoanelor cu venituri mici
-generalizarea impunerii
-stabilirea minimului neimpozabil
3.5intre sistemele de impunere utilizate in practica international fiscal cel care permite in
mai mare masura respectarea echitatii fiscal este:
-sistemul pe baza cotelor progresive compuse:
4.Impunerea in cote regressive este caracteristica mai ales impozitelor:
-indirecte
.Pentru ca impozitele sa aiba un randament fiscal ridicat trebuie sa fie indeplinite
-impoitul sa aiba un character viniversal
-sa nu e%iste posibilitati de sustragere de la impunere
!.Prin elasticitate a impozitului intelegem:
-posibilitatatea de a fi adaptat in permanenta nevoilor de venituri ale statului
$.0unt caracterisitici adevarate in privinta impozitelor directe:
-reprezinta cea mai veche forma de impunere
-sunt impozite nominative
-sunt reprezentate si de impozitele reale
(.Impozitele personale se intalnesc sub forma:
-impozitelor pe venit
-impozitelor pe avere
(.In calitate de subiecte ale impozitului pe venit intalnim:
-persoanele fizice
-persoanele juridice
-societatile de capital
+.In cazul impozitului pe veniturile persoanelor fizice obiectul impozabil il reprezinta
veniturile obtinute din :
-industrie
-comert
-banci
!.0unt enunturi adevarate in privinta impozitului pe veniturile persoanelor fizice:
-reprezinta o forma de impunere individuala
-poate fi intalnit sub forma sistemului impuneri separate
-este intalnit si sub forma impunerii globale
-permite tratarea diferentiata a veniturilor
!1.Impunerea veniturilor realizate de societatile de capital se poate realiza prin:
-impunerea mai intai a profitului total obtinut de societatea de capital si apoi separate a
profitului repartizat actionarilor sub forma de dividente
-impunerea numai a dividentelor
-impunerea numai a partii de profit ramase la dispozitia societatii de capital
!2.0unt adevarate enunturile:
-impozitul asupra activului net are ca obiect intreaba avere mobile si imobila pe care o detine
un contribuabil
-in cazul impozitului pe succesiuni obiectul impunerii il constituie averea primita drept
mostenire de o persoana fizica
-impozitul pe cresterea valorii averii are ca obiect sporul de valoare pe care l au inregistrat
unele bunuri in cursul unei perioade de timp
!3.,aza de calcul a tva o reprezinta:
-pretul de vanzare al marfurilor
!4.Prelevarile prin impozite se fac:
-cu titlu definitiv
!."omponentele sistemului financiar public sunt
-bugetul de stat si bugetele locale
-fondurile speciale e%trabugetare
-creditul bancar
!!.6%ecutia de casa a bugetelor asigurarilor sociale de stat are loc la:
-trezoreria finantelor statului
!$.Prelevarile publice cu titlu nerambursabil pot fi:
-impozitele
-ta%ele
!(.Prelevarile publice cu titlu definitive sunt reprezentate de:
-ta%e si impozite
!+.Participarea statului la formarea bruta a capitalului reprezinta:
-o avansare de produs intern brut
$.esursele unei natiuni sunt reprezentate de :
-pib
-importuri
$1.0porirea volumului incasarilor din impozite se poate realiza :
-prin cresterea numarului platitorilor
-prin e%tinderea bazei de impunere
-prin majorarea cotelor de impunere
$2.0ursa impozitului se refera la :
-din ce anume s eplateste impozitul
$3.Intre principiile impunerii figureaza:
-echitatea fiscala
-certitudinea impunerii
-cheltuielile minime la incasare
-comoditatea perceperii
$4.Intre principiile echitatii fiscal intalnim:
-stabilirea minumului neimpozabil
-stabilirea sarcinii fiscal in functie de puterea contributive a platitorului
generalizarea impunerii
$.Pentru ca impozitul sa aiba un randament fiscal ridicat atunci:
-trebuie sa aiba unc aracter universal
-sa nu apara sustragerii de la impunere
-volumul cheltuielilor privind material impozabila calcularea si perceperea impizitului sa fie
cat mai redus posibil
$!."are din enunturile urmatoare apreciati ca sunt adevarate:
-impozitele indirecte afecteaza in general pe cei cu venituri mici
-impozitele asupra consumului nu tin seama de principiul echitatii fiscal
-impozitele indirecte au un character regresiv
$$.5upa forma pe care o imbraca impozitele indirecte se pot grupa in:
-ta%e de consumatie
-ta%e vamale
-venituri de la monopolurile fiscale
$(.Impozitele personale se mai numesc :
-impozite subiective
$+.Impozitele directe:
-se stabilesc nominal
(.5upa scopul urmarit impozitele se clasifica in:
-impozite financiare-impozite de ordine
(1.Impozitele personale se impart in:
-impozite pe venit-impozite pe avere
(2.5e regula in tarile in curs de dezvoltare:
-ponderea impozitelor indirecte o depaseste pe a celor directe
(3.In tarile dezvoltate cel mai important impozit indirect este reprezentat de:
-ta%ele de consumatie
(4.>ptiunea statelor in curs de dezvoltare dar si a celor dezvoltate pentru utilizarea
impozitelor indirecte ca principala sursa a veniturilor fiscal are urmatoarele e%plicatii:
-costul relativ scazut al perceperii impozitelor indirecte
-comoditatea impunerii
(.0unt enunturi adevarate in privinta impozitelor indirecte:
-cotele acestora nu sunt differentiate in functie de venitul averea sau situatia personala a celor
care cumpara
-ponderea acestora in venituri este cu atat mai mare cu cat veniturile realizate sunt mai mici
-au un character regresiv
(!.Impozitele indirecte:
-in perioadele de crestere economica au un randament fiscal ridicat
-manifesta o sensibilitate ridicata fata de conjuncture economica
-dupa unii economisti au un character benevol
($.In leatura cu ta%ele de consumatie putem afirma ca:
-sunt impozite indirecte care se include in pretul de vanzare al merfurilor
-ele imbraca forma ta%elor de consumatie pe produs si a ta%elor generale pe vanzari
-accizele se instituie de regula asupra unor produse cu cerere inelastica la pret pentru a avea
un randament fiscal ridicat.
((.a%ele de consumatie pe produs se calculeaza:
-in suma fi% ape unitatea de masura
-pe baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare
(+.5in punct de vedere al verigii )unitatea producatoare&unitatea comertului cu amanuntul sau
cu ridicata* la care se incaseaza impozitul pe cifra de afaceri se intalneste sub forma:
-impozitului cumulative
-impozitului unic
+.Impozitul unic pe cifra de afaceri:
-se incaseaza o singura data
+1.Ipozitul pe cifra de afaceri bruta:
-reprezinta una din formele de clasificare ale impozitului pe cifra de afaceri dupa criteriul
bazei de calcul
are un randament fiscal ridicat
-conduce la o aplicare cumulate a impozitului
este un impozit lipsit de transparenta
+2.Impozitul pe cifra de afaceri neta:
-se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare
-este cunoscut sub numele de 
+3."ota de impozit in cazul tva se calculeaza:
-asupra valorii adaugate in fiecare stadiu parcurs de la producator la consummator
-asupra pretului de vanzare din stadiul respective
-asupra valorii serviciilor prestate
+4.<a baza aplicarii tva conform principiului originii se impoziteaza:
-valoarea care este adaugata tututot bunurilor autohtone inclusive celor care vor fi ulterior
e%plorate
+.<a baza aplicarii tva conform principiului destinatiei se impoziteaza:
-se impoziteaza intreaga valoare adaugata atat in tara cat si in afara pentru toate bunurile
destinate consmului tarii respective
+!.0unt corecte enunturile:
-tarile ue au optat in calcularea tva unul pentru principiul destinatiei
-suportatorul tva este consumatorul final
+$.Intre avantajele aplicarii tva putem enumera:
-caracterul ei neutru fata de comert e%terior
-reprezinta o sursa relative stabile de venituri
-poate fi incasata mai rapid de catre stat si cu cheltuieli reduse pentru aceasta
+(.5upa forma de e%primare ta%ele vamale pot fi:
-ad-valorem
-specifice
-compuse
++.5eosebirile intre impozite sit a%e constau in:
-dreptul platitorului de a beneficia de o contraprestatie in cazul ta%elor
1.a%ele ca forma a impozitelor indirecte pot fi intalnite sub forma:
-ta%elor de notariat
-ta%elor consulare
-ta%elor vamale
-ta%elor de timbru
11.a%ele pot fi incasate:
-in numerar
-prin aplicarea de timbre fiscale
-in sume fi%e
12.In privinta bugetului de stat sunt adevarate enunturile:
-de regula impozitele indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat
13.In statele de tip unitar# sistemul bugetar cuprinde:
-bugetele locale
-bugetul autoritatilor publice centrale
14."are din urmatoarele trasaturi sunt proprii bugetului de stat
-poate functiona cu e%cedent
-poate functiona cu deficit
-are un character obligatoriu
1."onstituie e%ceptii de la principiul universalitatii:
-fondurile de sprijin
-reconstituirea creditelor bugetare
-donatiile
1!.,ugetul de stat nu cuprinde:
-bugetul asigurarilor sociale
-bugetele locale
-bugetele fondurilor speciale
1$.Principiile bugetare sunt:
-anualitatatea
-univesalitatea
-unitatea
1(.Prin anualitate a bugetului se intelege:
-perioada de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul
-perioada de timp in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile
1+.In sistemele de gestiune bugetara
-principiul anualitatii este respectat cu strictete
-la finele anului bugetar bugetul se inchide automat
-se accepta raportul cheltuielilor bugetare de la un an la altul
11.In sistemele de e%ercitiu bugetar:
-functioneaza in paralele doua bugete:bugetul anului e%pirat si bugetul anului in curs
-incasarile veniturilor si realizarea cheltuielilor bugetare se reflecta in contul de incheiere al
e%ecutiei bugetului anului in care au fost prevazute si autorizate.
111.In conformitate cu principiul universalitatii:
-veniturile si cheltuielile se inscriu in buget in sumele lor totale brute
112.0e pot inscribe cu soldul in cadrul bugetelor mi%te:
-subventiile catre intreprinderile publice
-veniturile de la intreprinderile publice
-subventiile in completare ale unei universitati
113."onturile speciale de trezorerie:
-evidentiaza plati fara character definitiv
-evidentiaza plati cu character definitiv
-include si conturi de comert
114.,ugetele ane%e:
-sunt correlate cu bugetul general al statului prin aceea ca soldul lor figureaza la partea de
venituri sau de cheltuieli a bugetului de stat
-constituie o e%ceptie de pa principiul unitatii bugetare
11.In cadrul caror categorii de bugete se admit abateri de la principiul neafectarii veniturilor
bugetare:
-e%traordinare
-ane%e
-autonome
11!."onform principiului specializarii bugetare:
-veniturile bugetare trebuie inscrise in buget pe surse de provenienta
-creditele bugetare se inscriu in buget pe categorii de cheltuieli
11$.0unt enunturi adevarate:
-potrivit principiului specializarii bugetare cheltuielile si veniturile se grupeaza in
conformitate cu clasificatia bugetara
-abaterile de la principiul unitatii bugetare reprezinta in acelasi timp si abateri de la regula
neafectarii veniturilor
11(.,ugetul asigurarilor sociale de stat este o component a
-bugetului public national
11+.ta%ele vamale la e%port:
-se aplica sporadic asupra unor materii prime
12."aracteristici ale impozitelor indirecte sunt:
-randamentul fiscal ridicat
121.ccizele:
-se instituie pe produse cu o cerere neelastica
122.intre sursele de constituire a fondurilor de asigurari sociale putem identifica
-contributiile la constituirea fondului de somaj
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
"apitolul 4
1. Pentru ca o categorie economica folosita in procesul de constituire si repartizare a

fondurilor financiare sa constituie o parghie economico-financiara sunt necesare
- 0a influenteze pozitiv anumite laturi ale activitatii eco in diverse faze ale reproductiei
sociale
2. In care din urmatoarele instrumente financiare de reglare a activitatii financiare sunt
reflectate veniturile si cheltuielile banesti ale populatiei:
- ,ugetul economic)al natiunii*
3. In continutul carora din urmatoarele instrumente nu sunt incluse cheltuielile banesti
ale populatiei:
- ,ugetul economiei nationale
4. "are din urmatoarele bugete se constituie ca un ansamblu de conturi ale natiunii:
- ,ugetul economiei nationale
. "are sunt urmatoarele corelatii care reflecta conditiile de echilibru financiar:
- venituri 9cheltuieli
- alocatii bugetare'venituri proprii9cheltuieli
!. ,ugetele publice functionale:
- 0e intocmesc de regula pentru o perioada de un an)bugetar*
$. "are din urmatoarele balante financiare sau bugetare sunt intocmite pe termen mai
mare de un an:
- ,ugetul program
(. In bugetul economic al natiunii nu se includ:
- Indicatorii cu niveluri obligatorii de respectat
+. In care din urmatoarele instrumente financiare de reglare a activitatii financiare sunt
reflectate resursele financiare totale&publice si private ale tarii:
- ,ugetul economic
1. "are din urmatoarele bugete de venituri si cheltuieli se intocmesc pentru o perioada
foarte scurta de schimb:
- ,ugetul de trezorarie)la nivelul unei intreprinderi*
11. ,alanta financiara a statului&la venituri curente se regasesc:
- Inpozite directe si indirecte
- enituri de la intreprinderi si proprietati ale statului
12. ,ugetul program)folosit in sfera finantelor publice*
- eflecta toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung
"apitolul !
1. ,ugetele ane%e sunt:
- bateri de la principiul unitatii bugetului
2. "erintele unei clasificatii bugetare corecte vizeaza:
- "aracterul simplu&concis&clar al clasificatiei
3. "are din urmatoarele operatiuni corespund functiei de bancher a trezorariei
publice:
- 7estionarea datoriei publice
4. "are din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu
semnifica:
- "lasificatia bugetara si conturile prospective a natiunii
- ,ugetele ciclice
. 0istemul de gestiune in e%ecutia bugetului presupune:
- aportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe
anul urmator
- probarea contului de e%ecutie bugetara odata cu sfarsitul anului bugetar
!. 6laborarea si utilizarea fondurilor speciale reprezinta incalcarea principiilor
bugetare ale:
- II"
$. &&5ebugetizarea; semnifica:
- 0coaterea inafara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse
speciale
(. "a principiu bugetar&neafectarea veniturilor presupune:
- 5epersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar al statului
+. "are dintre urmatoarele operatiuni corespund functiei de bancher a trezoreriei
publice :
- 7estionarea datoriei publice
1. "a principiul bugetar&universalitatea presupune:
- Inscrierea veniturilor si cheltuielilor dupa principiul &&bruto;
11. "are din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor
- "onturi speciale ale trezorariei si conturile de operatiuni monetare
12. In care din urmatoarele situatii se incalca principiul universalitatii bugetului:
- Inscrierea in buget a unor actiuni de finantat &&persol;
13. "are dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
- Intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatere de la principiul
1.,ugetele ane%e semnifica:
-bugete intocmite de intreprinderi publice si institutii publice cu autonomie functional

-limitata

2. sigurarea unui randament fiscal ridicat &ca principiu de politica
financiara)fiscal*presupune ca
-impozitul sa fie aplicat cu caracter universal
-sa nu se admita e%ceptarea unor persoane de la obligatia platii impozitului
-mobilizarea resurselor sub forma impozitelor sa se faca cu cheltuieli de administrare cat mai
mici
3. In care din urmatoarele politici de dividend pentru determinarea dividentului de platit

actionarilor in anul DtE trebuie sa fie ca marimea dividentului acordat de anul Dt-1E
-politica de participare directa
4.Printre veniturile financiare realizate de o intreprindere se regasesc:
- venituri din creanta imobilizate
-venituri din diferentele favorabile de curs valutar
-veniturile din titluri de plasament
.Printre factorii sociali de influenta asupra evolutiei cheltuielilor publice se numara
-modificarile structurale ale populatiei pe varse &categorii socio-profesionale
-cresterea duratei medii de viata
!."onform conceptiei economistilor americani R Musgrave si P Musgrave finantele

)publice* indeplinesc urmatoarele funcii specifice:
-functia de stabilizare
-functia de distibuire
-functia de alocare
$.ot surplusul de valoare pe care o intreprindere il realizeaza ca urmare a activitatii

desfasurate si care acopera cerintele de dezvoltare a acesteia e%prima..
-autofinantarea bruta .partiala .in sens restrans
(.Inscrierea in buget in sume integrale a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice reprezinta

o cerinta a respectarii
-principiului universalitatii bugetului
+."a trasaturi ale utilitatilor bunurilor publice se disting:
-)eficienta mai crescuta in producerea consumul acestora& comparative cu utilitatile private*
- imposibilitatea individualizarii consumului acestor utilitati& ca proces real
-caracterul neconcurential la consum al acestor bucuri
-posibilitatea folosirii bunurilor si serviciilor publice in comun de catre o multitudine de

persoane
1.In cadrul politicii de dividend a intreprinderii practicare unei rate relative constant de
acordare a dividentului este specifica
- politica de participare directa
11./ondul bugetar destinat platii functionarilor din administratia centrala este.
-sa actioneze diferentiat in raport cu specificul ramurilor si subramurilor de activitate
-sa se incadreze organic in sistemul categoriilor economice e%istente
-actiunea lor sa fie circumscrisa indeplinirii anumitor obiective de politica economico-sociala
12.Pentru indeplinirea rolului ce revine acestora &parghiile financiare trebuie sa raspunda la

urmatoarele cerinte
13. In care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare sunt
reflectate resursele totale si destinatia acestora:
14. In evaluarea eficientei cheltuielilor publice pentru educatie )invatamant*& in aprecierea

costurilor )eforturilor* sunt considerate:
-cheltuieli indirecte de invatamant suportate de veniturile familiilor
)ajutoarele financiare e%terne pentru finantarea invatamntului*

- Flipsa de castigF pe perioada studiilor a celor ce urmeaza diferite forme de invatamant
-cheltuielile directe finantate din fondurile publice
1. 0uportatorul impozitului:
-este persoana )fizica sau juridica* care cedeaza parti din venitul sau la dispozitia statului )in
cazul impozitelor din venit*
1!. eactia primara a factorilor de decizie financiara fata de conditiile de derulare a flu%urilor
reale reprezinta e%presia:
- cone%iune inversa a mecanismului financiar& la nivel microeconomic
1$. Pietele financiare in afara cotei :
- nu sunt localizate& deoarece tranzactiile se efectueaza de catre societati
-in cardul lor& uneori& tranzactiile de vanzare sau cumparare a titlurilorpot fi negociate de
firmele de broGeraj
1(. In sfera inpozitelor& averea )terenuri& caldiri* detinuta de o persoana poate reprezenta:
- subiectul impozitului
-materia impozabila
- unitatea de impunere
1+. Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autorilatilor publice in faza de

-majorarea impozitelor
-acceptarea deficitului bugetar si finantarea acestuia din resurse e%traordinare

2. "a principui bugetar& neafectarea veniturilor bugetare:
- are ca suport teza depersonalizarii veniturilor preluate la fondul bugetar al statului
21. In diferite acceptiuni& pietele financiare in sens restrans pot fi considerate ca fiind :
- piata valorilor imobiliare
- piata de capital
22. esursele financiare publice obtinute prin vanzarea de certificate de depozit se incadreaza
in categoria :
-resurselor )financiare publice* de trezorerie
23. ediscriminarea fiscala& ca principiu aplicabil in impunere& presupune:
-asigurarea aceluiasi tratament de impunere pentru rezidenti si nerezidenti
24. Printre conditiile pe care asociatiile comerciale trebuie sa le indeplineasca in vederea

admiterii mobiliare la bursa& se regasesc:
-sa obtina profit in cel putin ultimele trei semestre
-sa publice bilantul si contul de profit si pierdere
-sa detina un capital de un anumit nivel
2. In calculul investitiei specifice )pentru un obiectiv de investitie* sunt necesare si

cunoscute:
-capacitatea de productie a obiectivului ce se finanteaza

-volumul productiei realizabil
-investitia totala
2!. Pietele financiare derivate sunt reprezentate de:
-pietele futures
-pietele obligatiunilor
2$. In practica bugetara& treansefrurile de sume intre guvernele unor tari asociate in realizarea
de obiective sunt reflectate in:
-bugetele ane%e
-conturile cu afectatie speciale
2(. "a operatiune specifica e%cutiei bugetului de cheltuieli& ordonantarea semnifica:
-transferul prin virament al sumei datorate de entitatea publica
2+. /olosirea fondurilor speciale in practica bugetara reprezinta o abatere de la :
-principiul anualitatii bugetului
3. Printre caracteristicile titlurilor primare de valori plasate pe pietele financiare se pot
mentiona:
-iau forma unor inscrisuri sub forma de materie care atesta relatii contractuale intre emitent si
destinatar
31.0istemul de e%ercitiu)e%ecutie*in e%ecutia bugetului presupune
-I"I =
32."are din urmatoarele afirmatii cu privire la politica fiscala sunt adevarate
-I"I =
33.sigurarea comoditatii in impunere presupune
I"I =
34."are din urmatoarele corelatii dintre resursele banesti &destinatiile acestora sunt
caracteristice bugetului economiei nationale
I"I =
3."heltuielile publice temporare
-sunt cheltuieli care se finalizeaza cu plati la scadente cerute
-reprezinta operatiuni de trezorerie si sunt reflectate in conturile special ale trezoreriei
3!.6chitatea fiscala se realizeaza atunci cand.
-contribuabilii cu capacitatea contributive ridicata suporta impozite in cuantum sporit
3$."heltuielile cu achizitionarea mediamentelor necesare ingrijirii bolnavilor in unitatea

sanitara se incadreaza in categoria
-cheltuieli publice material
3(.5in punctual de vedere juridic&bugetul de stat reprezinta.
-totalitatea sumelor de bani ce sa acumuleaza la dispozitia statului si se aloca beneficiarilor
3+.Interventia reglatorie prin instrumente financiare a autoritatilor publice pentru contractare

se poate realiza prin
-intocmirea de bugete e%cedentare in faza de e%pansiune si de bugete deficitare in faza de

recesiune a economiei

4.6laborarea si utilizarea de bugete autonome semnifica o incalcare a principiilor bugetare
ale
-echilibrarii
41.ivelul cheltuielilor publice e%primat in preturi curente intervine in calcul urmatorii

indicatori.
I"I =
42.-contribuabilii cu putere)capacitate*contibutiva egala platesc aceeasi suma ca impozit
3.Impunerea marfurilor produselor numai la o veriga din circuitul economic este specifica
-impozitului cumulative pe cifra de afaceri neta
31."heltuielile publice bugetare cu plata ajutorului de somaj se incadreaza in categoria
-cheltuielilor curente
32."are din etapele urmatoare referitoare la e%ecutia partii de cheltuieli a bugetului de stat
sunt de competenta ordonatantei de credite bugetare.
I"I =
33.>ptiunile privind emisiunea de moneda pentru reglarea circulatiei monetare reprezinta

coordonatele specific
-I"I =
34."a indicatori sintetici pentru caracterizarea dinamicii cheltuielilor publice se pot utiliza
-I"I =
3.Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita prin lege obligatia de plata a
impozitelor este
I"I =
3! In succesiunea lor fireasca etapele e%ecutiei bugetului la partea de venituri sunt

-asezarea.emiterea titlului de percepere.perceperea.lichidarea
1. Incasarea la o data ulterioara a contravalorii bunurilor livrate&serviciilor prestate sau

lucrarilor e%ecutate reprezinta un flu% financiar:
-decalat
2. Politica financiar-monetara a autoritatilor publice:
-corespunde sensului restrans al politicii financiare
3. <a care din urmatoarele variante ale impozitelor pe cifra de afaceri& in baza de
-impozitul cumulativ pe cifra de afaceri
4. "a efecte economice ale finantarii cheltuielilor publice pentru ocrotirea sanatatii sunt
considerate:
-refacerea si pastrarea sanatatii persoanelor care beneficiaza de asistenta medicala
-cresterea perioadei active a vietii
-eradicarea unor boli profesionale
-cresterea sperantei medii de viata la nastere
. "a asemanari intre emisiunea )inflationista* de moneda& folosita ca resursa financiara
publica e%traordinara si veniturile indirecte se regasesc:
-afecteaza numai venitul disponibil al diferitelor persoane fizice si juridice
-implica o contraprestatie directa din partea statului
!. "are din urmatoarele trasaturi sunt proprii ta%elor& ca forme ale prelevarilor obligatorii
la bugetul public:
-transferul definitive de putere de cumparare la dispozitia autoritatilor publice
$. 5eciziile cu privire la angajarea de cheltuieli publice virtual reprezinta o coordonata a:
II" 5I6
-politicii monetare&financiare in acceptiune e%tinsa&bugetare si fiscal
(. In conturile speciale de trezorerie se reflecta:
II" 5I6
-imprumuturile acordate de autoritatile publice
-cheltuieli publice temporare&e%traordinare&virtual
+. >peratiunile pe pietele financiare se deosebesc& dupa scopul urmarit& in:
-operatiuni ferme
-operatiuni speculative
-operatiuni la vedere
1. /inantarea temporara:
I"I =
11. /ondul de rulment se determina:
-ca diferenta intre activele totale si activele fi%e imobilizate
12. "are din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate
financiare& atat in acceptiune e%tinsa& cat si in cea restransa data conceptului de finante
-toate procesele si relatiile economice de repartitie in forma baneasca a produsului
intern brut
-procesele si relatiile economice prin care se constituie& distribuie si se utilizeaza
fondurile banesti pentru entitatile publice
-procesele si relatiile economice realizate in forma baneasca ce presupun un transfer
de valoare si de putere de cumparare intre participant
13. In categoria cheltuielilor publice de transfer nu se include:
-cheltuielile cu salariile functionarilor publici
-cheltuielile administrativ-gospodaresti
-subventiile acordate firmelor
14. Printe cerintele indeplinirii rolului ce revin parghiilor financiare& pot fi mentionate:
-instrumentele financiare sa influenteze pozitiv anumite laturi ale activitatii economice
1. Printre obiectivele urmarite in cadrul gestiunii trezoreriei unei intreprinderi se
regasesc:
-analiza si controlul costurilor de productie
-asigurarea unei concordante intre flu%urile de intrare a resurselor banesti si scadentele
unor obligatiuni
-folosirea eficienta a resurselor banesti disponibile& prin anumite plasamente
1!. Printe sursele de finantare a cheltuielilor publice cu invatamantul se pot regasi:
-contributiile sau ta%ele scolare suportate de cei interesati
-fondul bugetar
-venituri proprii realizate de institutiile de invatamant
1$. "are din urmatoarele afirmatii cu privire la finantele private ale intreprinderii sunt
adevarate:
I"I =
1(. ijlocirea de catre finantele )publice* a unor procese de redistribuire a resurselor intre
persoanelor fizice si juridice& implicarea autoritatilor publice& pentru infaptuirea unor
criteria de echitate sociala& e%prima& in viziunea economistilor .usgrave si P.
usgrave& continutul functiei finantelor publice de:
-alocare
-stabilizare
1+. /lu%urile financiar-monetare autonome se caracterizeaza prin:
-se interconditioneaza cu realizarea flu%urilor reale corespondente&in mod direct si
imediat
2. "orelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale ale
contribuabililor reprezinta o caracteristica a:
-elasticitatii impozitelor
21. Programarea financiara pe termen mediu si lung este specifica:
-bugetelor publice autonome
22. "heltuielile publice pentru dezvoltarea sectorului economic de stat:
-in principiu& reprezinta cheltuieli de investitie in obiective economice proprietate de
stat
23. Printre mijloacele )instrumentele* operationale de realizare a obiectivelor politicii
financiare a intreprinderilor se numara:
-actiunile si obligatiunile
24. "are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
-piata euroobligatiunilor se confunda cu piata obligatiunilor straine
-pietele financiare derivate include pietele contractelor futures si pietele contractelor
pe optiuni
2. Indeplinirea functiei banilor de mijloc de schimb presupune:
-realizarea unor procese si relatii de alocare-utilizare a unor sume de bani& de vehicular
a valorii in forma de operatiuni de incasari si plati
-utilizarea lor pentru evaluarea si dimensionarea valorica a diferitelor bunuri si servicii
-folosirea acestora in realizarea transferului de valoare intre participant la diferitele
tranzactii
2!. "are din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
-destinatarul impozitului reprezinta persoana )fizica sau juridica* in sarcina careia este
stabilita& prin lege& obligatia impozitului
2$. Printre factorii economici ce influenteaza dinamica cheltuielilor publice se regasesc:
-preocuparea autoritatilor publice pentru o mai buna repartizare a veniturilor in
societare
-deprecierea monedei nationale
2(. itlurile care acorda anumite drepturi partilor la contract asupra activelor la o scadenta
viitoare sunt:
-obligatiuni
2+. ecuperarea mai rapida a resurselor financiare )publice* investite intr-un obiectiv
economic este posibila prin:
-cresterea profitului obtenabil din e%ploatarea obiectivului respective
-reducerea efectului negative al imobilizarii fondurilor financiare )in investitia ce se
finanteaza*
3. Principalele atributii ale trezoreriei publice in calitate de bancher al statului sunt:
-gestionarea si redistribuirea disponibilitatilor banesti din conturile deschise
31. "are din modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea efectului negative al
imobilizarii fondurilor de investitii:
-cresterea sumei ce se investeste anual
-cresterea ratei de actualizare
32. "a factori ce au determinat cresterea semnificativa& in ultimele decenii& a cheltuielilor
publice pentru ocrotirea sanitara se pot mentiona:
-amplificarea factorilor de risc
-cresterea costului serviciilor medicale
33. "ontrolul jurisdictional& ca forma a controlului bugetar:
-urmareste verificarea modului in care este administrat patrimonial public
-se e%ercita de inistrul /inantelor Publice in faza de elaborare a proiectului de buget
34. "are din urmatoarele afirmatii cu privire la instrumentele de conducere si reglare a
activitatilor financiare sunt adevarate:
I"I =
3. a%a pe valoarea adaugata se incadreaza in categoria:
I"I = 5I6
-impozitelor pe venit& reale& indirect& pe cheltuieli
-ta%elor specific
3!. Printre cheltuielile financiare realizate de o intreprindere se pot mentiona:
I"I =
3$. >peratiunile speculative Ca la baisse; se realizeaa atunci cand:
-operatorii cumpara titluri la vedere la un curs mai scazut pentru a vinde la termen la
un curs mai ridicat
Grile Finante An2 Feaa Iasi
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare includ indicatori ce
vizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
- bugetul program
____________
- procese economice si relatii sociale, in forma baneasca, de repartitie a unei parti din produsul intern
brut
- procese economice in forma baneasca de repartitiem primara si secundara, a unei parti din produsul
intern brut
___________
Interventia reglatoare a autoritatilor publice prin instrumente financiare, in faza de declin economic:
___________
___________
___________
___________
Prin variantele de subvetionare indirecta a economiei (agentilor economici) se pot mentiona:

___________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciile prestate sau lucrarilor executate in
momentul livrari bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
- de contrapartida
___________
___________
____________
- se deosebesc de emisiunea de moneda, ca resursa financiara publica, prin caracterul temporar al

Procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc in sfera circulatiei produsului national:
- sunt considerate financiare numai in accptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale de
manifestare
- sunt considerate financiar in acceptiunea restransa odata conceptului de finante si sferei sale de
manifestare
___________

___________
Ca efecte economice ale finantarii cheltuielilor publice ptr ocrotirea sanatatii sunt sunt considerate:
___________
- se aseamana cu impozitele indirecte prin faptul ca afecteaza numai marimea reala a veniturilor nu si pe
cea nominala
___________
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la emisiunea (inflationista) de moneda ca resursa financiara
publica extraordinara sunt adevarate:
___________
___________
Care din urmatoarele corelatii reflecta cerintele de echilibru financiar la nivelul unei intreprinderi cu
capital..(activitatilor materiale):
___________
Ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de control asupra activitatilor economico-
sociale acestea isi aduc un aport direct la:
- imbunatatirea unor nevoi sociale pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice
___________
Pentru satisfacerea cerintelor de echitate fiscala in impunere sunt necesare urmatoarele:

___________
- operatii care asigura dreptul unei parti la contract sa opteze intre primirea sau cedarea titlurilor si
renuntarea in schimbul platii unei prime
___________
Cheltuielile ptr achizitionarea de obiecte de inventar efectuate de o institutie publica se incadreaza in

categ:
___________
Fondurile proprii ale intreprinderilor cu capital de stat destinate activitatii de productie sunt:
___________
Corelarea conditiilor de efectuare a platii impozitelor cu posibilitatile reale ale contribuabililor reprezinta
o cerinta a asigurarii:
___________
Printre obiectivele urmarite in cadrul gestiunii trezoreriei unei intreprinderi se regasesc:
- asigurarea unei concordante intre fluxurile de intrare a resurselor banesti si scadentele unor obligatii
banesti
___________
Care din urmat. categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare in ambele
acceptiuni date inceputului de finante si sferei sale de cuprindere:
- procesele si relatiile economice care implica un transfer, definitiv sau rambursabil de valoare intre
participanti
___________

___________
- relatii ale trezoreriei statului cu tertii, ce urmeaza a se regla si soida in cursul anului
___________
Ptr a calcula elasticitatea cheltuielilor publice in raport cu PIB este necesara cunoasterea:
- volumul cheltuielilor publice( in perioada curenta si in perioada de baza) in preturi curente
___________
___________
___________
In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii bugetului:
___________
Acoperirea in totalitate pe seama ansamblului resurselor proprii numai a cerintelor de dezvoltare a

intreprinderii exprima:
___________
___________
___________
Contractarea si primirea unui credit de la o banca ptr achizitionarea unui utilaj din import concretizeaza:
___________
___________
___________
___________
- impozitele pot fi folosite ca instrumente de redistribuire pe criterii de echitate sociala, a veniturilor si

averilor intre membrii societatii
___________
Principalele dezavantaje ale executiei de casa a bugetului prin sistemul banca se refera la:
- imposibilitatea redistribuirii resurselor banesti disponibile temporar in cadrul sectorului public
- necesitatea organizarii unor structuri separate de supraveghere, control si decizie din partea
___________
In sfera finantelor private(ale intreprinderii), transferul de valoare caracteristic proceselor si relatiilor
financiare:
___________
Acordarea unui divident constant sau care se poate modifica cu o rata anuala constanta este specifica:
______________
Primele forme concrate de utilizare a resurselor financiare apartinand statului au fost:
______________
______________
- bugetului program
___________
___________
- profitul
___________
Printre instrumentele functionale de realizare a obiectivelor politici financiare a intreprinderii se

regasesc:
____________
Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societatile comerciale in vederea admiterii la cotare

____________
Transferul de valoare caracteristic relatiilor de credit se particularizeaza in raport cu celelalte procese si

relatii din sfera de cuprindere a finantelor prin:
___________
La care din urmatoarele variante ale impozitelor pe cifra de afaceri in baza de impozitare se include si
impozitul pe cifra de afaceri platit in stadiul anterior:
____________
____________
____________
Care din urmatorele formulari corespund acceptiuni restranse data conceptului de finante:
- finatele inglobeaza procesele si relatiile economice prin care se constituie se distribuie si se utilizeaza
fondurile banesti
__________
- modificarea marimi valorice a patrimoniului administrat de catre participantii la aceste procese si

relatii
__________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei conturarii conceptului de finante sunt:
__________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturari conceptului de finante sunt:
__________
In acceptiunea restrictiva a finantelor transferul de valoarea are urmatoarele particularitati:
_________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare necesare functionarii statului au fost:
__________
__________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor in conceptul de finante in sens restrans nu sunt
incluse:
- procesele si relatiile economice in forma baneasca din sferele productiei, consumului si circulatiei PIB
____________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor, in conceptul de finante in sens restrans sunt incluse
numai procesele si relatiile economice care:
- implica un transfer definitiv sau rambursabil de putere de cumparare intre participanti
- implica un transfer de valoare care vizeaza, in principiu scopuri sau nevoi cu caracter colectiv
____________
- amplificarea activitatilor statului s-a concretizat in extinderea ariei de manifestare a finantelor
- procesele si relatiile economice sociale exprimate in forma baneasca din sfera consumului-produsului
creat sunt considerate financiare numai in acceptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale
de cuprindere
_____________
In sfera finantelor private, transferul de valoare caract. proceselor si relatiilor financiare:
- nu presupune intotdeauna o modificare a marimii valorice a patrimoniului entitatii respective
_____________
______________
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare ale statului sunt considerate:
______________
Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor utilitati totale se regasesc:
- maximizarea ofertei totale de utilitati la o marime data resurselor ce pot fi consumate
- maximizarea PIB
_____________
Care din urm formulari corespunde acceptiuni extinse data conceptului de finante si sferei sale de
cuprindere:
- ansamblul proceselor si relatiilor economice in forma baneasca ce au loc intre participantii la procesul
_____________
In care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice din sfera de cuprindere a finantelor
transferul de valoare si de putere de cumparare dintre participanti este intotdeauna reversibil:
- credit
_____________
transferul de valoare intre participanti implica si un transfer de putere de cumparare:
- creditul
- bugetele publice
______________
transferul de valoare si de putere de cumparare poate fi reversibil:
_____________
- politica bugetara
_____________
In cadrul politicii cheltuielilor publice asigurarea functionarii normale a institutiilor publice presupune:
_____________

_____________
Optiunile privind sursele si canalele de prelevare a resurselor financiare fiscale reprezinta o coordonata
a:
- politici bugetare
- politici fiscale
_____________
Ca modalitate tehnica de gestionare a resurselor financiare de catre intreprinderile cu capital de stat(din

sfera activitatilor materiale) se recomanda:
_____________
Emisiunea de moneda si reaglarea circulatiei monetare reprezinta o coordonata specifica:
- politici monetare
_____________
Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu notiunea de politica financiara sunt adevarate:
- in sens larg, are drept componente politica fiscala, politica monetara, politica bugetara, politica
valutara si politica financiara a firmei
_____________
- politici bugetare
_____________

______________
______________
______________
Asigurarea premiselor necesare realizarii starii de echilibru financiar-monetar in economie reprezinta o

coordonata a:
_____________
- in conceperea si promovarea unui sistem fiscal modern trebuie evitat egalitarismul ce poate rezulta din
redistribuirile de resurse intre membrii societatii
_____________
Apelul la emisiunea monetara ca resursa financiara publica extraordinara se reflecta in:
- politica monetara
- politica bugetara
_____________
_____________
- deciziile cu privire la modalitatile de procurare a resurselor financiare extraordinare
_____________
Optiunile cu privire la procurarea de resurse din exploatarea intreprinderilor si proprietarilor statului se

reflecta in:
- politica bugetara
______________
______________
______________
Spre deosebire de conceptia clasica asupra problematici finantelor publice in conceptia moderna
cheltuielile publice sunt considerate:
______________
______________
______________
______________
O crestere a cheltuielilor publice in preturi curente inferioara cresterii preturilor are ca efect:
______________
O dinamica a cheltuielilor publice superioara celei a produsului intern brut se regaseste in:
______________
- deflatorul PIB
_____________
O dinamica a cheltuielilor publice de personal inferioara dinamicii preturilor se regaseste in:
_____________

_____________
- in conceptia moderna cheltuielile publice sunt privite ca procese de realocare a resurselor
- cheltuielie materiale ale intreprinderilor cu capital de stat nu se regasesc in cheltuielile bugetare
_____________
_____________
_____________
Care din urmatoarele variabile intra in relatia de calcul a efectului(negativ) imobilizarii fondurilor
investite(intr-un obiectiv public de investitie):
_____________
In calculul investitie specifice ca indicator de apreciere a eficientei cheltuielilor publice ptr actiuni
economice sunt necesare:
- investitia totala
_____________

_____________
______________
_______________
In principiu marimea subventiei acordate intreprinderilor poate acoperi diferenta dintre pretul de
vanzare produsului:
_______________
Marimea subventiei acordate exportatorilor poate acoperi in principiu diferenta intre:
_______________
_______________

Aplicarea analizei cost-avantaje in fundamentarea cheltuielilor ptr actiuni economice presupune:
_____________
______________
______________
Actualizarea variabilelor folosite in calculele privind eficienta unei investitii are ca scop:
______________
In determinarea ratei nete de actualizare sunt luate in calcul(ca variabile cu impact direct):
- rata inflatiei
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea ratei nete de actualizare:
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea profitului actualizat obtenabil pe
seama unei investitii:
______________
Care dintre modificarile separate ale variabilelor urmatoare determina reducerea profitului actualizat
______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina cresterea valorii nete actualizate in cazul unei
investitii:
_______________
Care dintre modificarile variabilelor urmatoare determina reducerea valorii nete actualizate in cazul unei
investitii:
_______________

_______________
Reducerea duratei de recuperare a unei investitii este posibila prin urmatoarele modificari ale factorilor
de influenta:
_________________
___________
- cresterea efectului negativ al imobilizarii fondurilor financiare in obiective de investitii
____________
_____________
_____________
Principalele deosebiri intre conceptia clasica si cea moderna asupra impozitelor vizeaza:
- rolul impozitelor
_____________
Persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita prin lege oligatia de plata a impozitului este:
- platitor
- subiect
_____________
In folosirea impozitelor ca instrument de relansare economica, in faza de recesiune economica se

recomanda:
_____________
_____________
_____________
_____________

_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________

Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o cat ec distincta pot fi mentionate
_______________________
Premisele directe care au stat la baza aparitiei si conturari conceptului de finante sunt
-indeplinirea functiei banilor de etalon al valorii, indeplinirea functiei banilor de mijlocitori ai schimbului
____________________________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispozitia statului pot fi mentionate
_____________________________
Primele forme concrete de procurare a resurselor financiare necesare functionarii statului au fost
___________________________________
____________________________________
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare apartinand statului au fost
______________________________________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de finante si sferei sale
de cuprindere
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice de repartitie in forma baneasca a

produsului creat
______________________________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiuni entinse data conceptului de finante si sferei sale
de cuprindere
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre participantii la

procesul reproductiei economice si sociale
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce vizeaza constituirea distribuirea
sau utilizarea fondurilor banesti ptr functionarea diferitelor entitati inclusiv a entitatilor publice
________________________________
Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt considerate financiare in ambele
accpetiuni date conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
- procesele si relatiile economice care implica un transfer, definitiv sau rambursabil, de putere de
cumparare intre participanti
- procesele si relatiile economice care se deruleaza intre participantii de la repartitia PIB in forma
baneasca
_________________________________
Printre criteriile de rationalitate ce trebuie urmarite in satisfacerea nevoilor de utilitati totale se regasesc
- maximizarea ofertei totale de utilitati la o marime data de resursele ce pot fi consumate
__________________________________
In care din urm. cat. de procese si relatii econ. din sfera de cuprindere a finantelor transf de val si de
putere de cumparare poate fi reversibil
_____________________________________
- sunt considerate financiare numai in acceptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale de
manifestare
______________________________________
_______________________________________
- in sfera finantelor publice se realizeaza de regula fara contraprestatie directa si imediata
- rep. implicit un transfer de putere de cumparare intre participantii la procesele si rel financiare
- in sfera finantelor private nu implica intotdeauna o modificare a marimi valorice a patrimoniului ci doar
o dirijare interna a valorii
- reprezinta trasatura definitorie a finantelor, caracterizeaza finantele in acceptiunea extinsa
_________________________
- in acceptiune extinsa finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice ce au loc intre
- procesele si rel ec in forma baneasca ce se deruleaza in sfera repartiei PIB sun considerate financiare in
acceptiunea restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
- procesele si relatiile economice in forma baneasca care presupun schimburi de echivalente nu sunt
considerate financiare in acceptiunea restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
___________________________
Care din urmat. categ. de procese si relatii economice sunt considerate financiare atat in acceptiunea
extinsa cat si in cea restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
- procesele si relatiile economice realizate in forma baneasca ce presupun un transfer de val si de putere
de cumparare intre participanti
___________________________
Care din urmat. cat. de procese si realtii economice nu sunt considerate financiare in niciuna din cele 2
acceptiuni date conceptului de finante si sferei sale de cuprindere
- procesele si realtiile economice realizate in forma natural-materiala ce nu implica o modificare a

marimii valorice a patrimoniului administrat de participantii la aceste procese si relatii
- procesele si relatiile economice realizate in forma natural-materiala ce au loc intre participantii la

repartitia PIB
___________________________
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor in conceptul de finante in sens restrns sunt incluse
numai procesele si relatiile economice care:
___________________________
Care din urmatoarele cat de procese si realatii economice sunt considerate financiare numai in
acceptiunea extinsa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
___________________________
Redistribuirea de resurse financiare intre persoanele fizice si juridice ptr infaptuirea criteriilor de
echitate sau justitie sociala este rezultatul manifestarii finantelor in functia de:
- repartitie a PIB
____________________________
Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice creata
pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice exprima in opinia economistilor Richard
Musgrave si Peggy Musgrave continutul functiei de:
- alocare
Redistribuirea de resurse financiare intre pers. fizice si juridice este expresia manifestarii finantelor in
functia de:
- repartitie a PIB
____________________________
Mijlocirea de catre finantele publice a unor procese de distribuire a resurselor intre pers fizice si juridice
cu implicarea autoritatilor publice, ptr infaptuirea unor criterii de echitate sociale exprima in viziunea
economistilor Richard Musgrave si Peggy Musgrave continutul functiei finantelor publice de:
- distribuire
____________________________
Verificare eficientei si oportunitatilor financiare la nivelul unei entitati private reprezinta un obiectiv
specific
____________________________
Care din urmat. forme de control financiar au ca obiectiv verificarea legalitatii operatiunilor financiare
____________________________
care din urm afirmatii cu privire la controlul financiar al statului(prin garda financiara, curtea de conturi.
etc) sunt adevarate:
____________________________
Care din urmat. afirmatii cu privire la controlul financiar extern exercitat de institutiile statului sunt
adevarate:
____________________________
____________________________
- controlul financiar intern preventiv este mai eficient decat controlul financiar intern postoperativ
____________________________
____________________________
Verificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul unei entitai publice reprezinta un
obiectiv specific:
____________________________
- functia de control are o sfera de manifestare mai cuprinzatoare decat funcia de repartitie
producator la consumator
____________________________
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de supraincalzire a

economiei presupune
____________________________
Interventia reglatoare in perioadele de declin economic a autoritatilor publice prin instrumente
financiare se face prin:
- diminuarea ponderii impozitelor indirecte in ansamblul resurselor financiare fiscale datorita

caracterului regresiv al sarcinii fiscale specific acestor prelevari
____________________________
Suportul obiectiv al inteplinirii de catre finante a functiei de reglare(stabilizarea) a economiei rezita in:
- interconditionarea ce caracterizeaza derularea proceselor materiale cu procesele banesti-financiare
____________________________
Sustinerea prin mijloace financiare a unor programe de sprijinire a agriculturii ca expresie a rolului
finantelor in dezvoltarea economiei si evolutia societati presupune:
- achizitionarea de produse agricole de catre stat atunci cand oferta de produse agricole este
excendentara
- achizionarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o tendinta de scadere
ptr a proteja producatori
- vanzarea de produse agricole de catre stat atunci cand preturile manifesta o tendinta de crestere ptr a
proteja consumatorii
Rolul finantelor in dezvoltarea societati ca expresie directa a indepliniri de catre finante a functiei de
control asupra activitatilor economice-sociale se concretizeaza in:
_______________________
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice in faza de recesiune a

economiei se poate realiza prin:
_______________________
Ca expresie directa a indepliniri de catre finante a functiei de control asupra activitatilor economico-
sociale, acestea isi aduc un aport direct la:
________________________
Care din urmatoarele afirmatii cu privirea la mecanismul financiar specific economiei socialiste sunt
adevarate:
________________________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un
moment ulterior livrari bunurilor prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux
financiar:
- decalat
_________________________
- poate fi conceput la nivel global ca un ansamblu de mecanisme individuale corespunzatoare diferitelor

tipuri de fonduri banesti sau segmentelor activitatii financiare
- poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor instrumentelor de conducere si reglare a

fluxurilor banesti
_________________________
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor enititati si care sunt

destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza in categ:
_________________________
In care din urmat. situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a cheltuielilor publice:
- diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei ptr a atenua ritmul prea ridicat de
crestere economice
econ. nationala
- majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei ptr a stimula relansarea economiei
_________________________
- restituirea taxelor vamale aferente materiilor prime incorporate in produsele destinate exportului
__________________________
- restituirea taxelor vamale de import aferente materiilor prime incorporate in productia destinata
exportului
- reducerea cotelor de impozitare sau renuntarea la practicarea unor impozite in faze de recesiune sau
activitatilor desfasurate
- practicarea unor cote diferentiate de impunere a profitului societatilor comerciale in raport cu natura
activitatii desfasurate
__________________________
__________________________
- cuprind toate cheltuielile legale de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung
___________________________
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare include indicatori ce
vizeaza o perioada de timp mai indelungata(termen mediu si lung):
- bugetul program
Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu semnifica abateri de la
principiul unitatii bugetului:
- bugetele ciclice
____________

____________
- echilibrarea bugetului presupune egalitatea veniturilor totale(curente si extraordinare) cu cheltuielile

totale ptr un an bugetar
- principiul specializarii bugetare este incompatibil cu neafectarea veniturilor bugetare
____________
- scoaterea in afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse speciale
___________
___________
___________
- intocmirea si utilizarea bugetelor ciclice reprezinta o abatere de la principiul anualitatii bugetului
___________
Rezultatul net a unui exercitiu financiar prin prisma diferentei dintre veniturile totale si cheltuielile
totale se reflecta prin:
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare contin indicatori cu
niveluri obligatorii de respectat:
_____________
Care din urm. instrum. de conducere si reglare a activitati financiare folosite in practica financiara a
statelor include toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung esalonate
pe mai multi ani bugetari:
- bugetul program
____________
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitati financiare folosite in practica
financiara a statelor include resursele alocate diferitelor servicii publice pe criterii de cost si randament
al serviciilor de finantat:
___________
In care din urmatoarele bugete de venituri si cheltuieli intocmite de o firma ce functioneaza in sfera
activitatilor materiale, productive sunt reflectate veniturile si cheltuielile aferente activitatii de
productie:
__________
Capacitatea unei intreprinderi(private) de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe seama

______________
- prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor regularizate din care se scad datoriile curente si
_____________
_____________
Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi doar partial necesitatile de dezvoltare pe seama
ansamblului resurselor financiare proprii defineste:
_____________

_____________
_____________
_____________
_____________
- prelungirea perioadei de executie a bugetului ptr exercitiul bugetar expirat in exercitiul bugetar
urmator
_____________
- bugetele anexe
- bugetele autonome
_____________
Elaborarea si utilizarea de bugete extraordinare semnifica o incalcare a principiilor bugetare ale:
- unitatii
_____________

_____________
Resursele financiare mobilizate prin emisiunea si plasarea de certificate de depozit se incadreaza in

categoria:
____________
- se deosebesc de emisiunea de moneda, ca resursa financiara publica prin caracterul temporar al

____________
Continutul economic al proceselor pe care le exprima formarea resurselor financiare publice:
____________
____________

____________
____________
Ca indicatori de apreciere a eficientei sociale ale cheltuielilor publice ptr ocrotirea sanatatii se utilizeaza :
- morbiditatea
_____________
Crestere investitiilor de efectuat anual ptr realizarea unui obiectiv de investitie(publica) are ca efect:
____________
- institutia
____________
____________
____________
____________

____________
Care din urmatoarele operatii(activitati) realizate de trezoreria publica reflecta ipostaza acesteia de
- deschiderea si administrarea de conturi bancare ptr efectuarea operatiunilor banesti ale institutiilor
publice
____________
- poate fi conceput la nivel global ca un ansamblu de mecanisme individuale corespunzatoare diferitelor

tipuri de fonduri banesti sau segmentelor activitatii financiare
- poate fi definit la nivel global ca un ansamblu al proceselor si istrumentelor de conducere si reglare a

fluxurilor banesti
____________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un
moment ulterior livrarii bunurilor prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux
financiar:
- decalat
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si care sunt

____________
- diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei ptr a atenua ritmul prea ridicat de
crestere economica
economia nationala
- majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei, ptr a stimula relansarea economiei
_____________

_____________
vizeaza o perioada de timp mai indelungata(termen mediu si lung):
- bugetul program
_____________
Balante financiare:
- de plati externe
_____________
- sistemul institutiilor financiare bancare prin care se organizeaza si se efectueaza operatiunile banesti
- sistemul de fonduri banesti ce se administreaza de catre participantii la procesele reproductiei
_____________

economiei se poate realiza prin:
_____________
Rolul finantelor in dezvoltarea societatii ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de
control asupra activitatilor economico sociale se concretizeaza prin:

_____________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiuni restranse data conceptului de finante si sferei sale
de cuprindere:
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se constituie si distribuie
fonduri banesti ptr satisfacerea diferitelor necesitati

produsului creat
______________
______________
Optiunile privind emisiunea de moneda ptr finantarea deficitului bugetar reprezinta coordonate
specifice:
______________
_____________
La care din urmatoarele variante ale politici de dividend la marimea intreprinderii marimea dividendelor
de repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea dividendelor repartizate exercitiului anterior:
_____________
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de finante si sferei sale
de cuprindere:
- finantele inglobeaza ansamblul proceselor si relatiilor economice prin care se constituie si distribuie
fonduri banesti pentru satisfacerea diferitelor necesitati

produsului creat.
____________
Intre premisele directe care au stat la baza aparitiei finantelor ca o categorie economica distincta pot fi
mentionate:
___________
Printre primele forme concrete de procurare a resurselor financiare la dispozitia statului pot fi
mentionate:
___________
Mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice,
create pe seama resurselor financiare ale autoritatilor publice, exprima, in opinia economistilor Richard
Musgrave si Peggy Musgrave, continutul functiei de:
- alocare
___________
___________
- functia de control are o sfera de amanifestare mai cuprinzatoare decat functia de repartitie
____________

economiei se poate realize prin:
_________
Rolul finantelor in dezvoltarea societatii, ca expresie directa a indeplinirii de catre finante a functiei de
control asupra activitatilor economico-sociale, se concretizeaza in:
__________
- poate di definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor banesti-financiare
- poate fi conceput, la nivel global, ca un ansamblu de mecanisme individuale corespunzatoare

- poate fi definit, la nivel global, ca un ansamblu al proceselor si instrumentelor de conducere si reglare a

fluxurilor banesti
_________
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrarilor executate la un
moment ulterior livrarii bunurilor, prestarii serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux
financiar:
- decalat
__________
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati si care sunt

Cresterea investitiilor de efectuat anual pentru realizarea unui obiectiv de investitie (publica) are ca
efect:
__________
- se deosebesc de emisiunea (inflationista) de moneda, ca resursa financiare publica, prin caracterul

temporar al preluarii resurselor banesti la dispozitia statului
____________
Resursele financiare mobilizate prin emisiunea si plasarea de certificate de depozit se incadreaza in
categoria:
___________
Caracterul obligatoriu al impozitelor, ca una din principalele trasaturi ale acestora, presupune:
- obligatia ca toti cetatenii care detin sau realizeaza materie impozabila sa plateasca impozite
__________
Persoana fizica sau juridical in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a impozitului este:
- platitor
- subiect
__________
Printre cerintele asigurarii echitatii fiscale, ca principiu aplicabil in impunere, se regasesc:
_________
_________
Impunerea marfurilor (produselor) numai la o veriga din circuitul economic este specifica:
__________
- piete de capital
_________
Printre caracteristicile titlurilor derivate de valori ce se tranzactioneaza pe pietele financiare se pot
mentiona:
__________
Printre conditiile ce trebuiesc indeplinite de societetile comerciale in vederea admiterii la cotare

__________
- operatii in marja
___________
In acceptiune limitata (restransa) conceptual de politica financiara a statului semnifica:
__________
Optiunile privind emisiunea de modena pentru finantarea deficitului bugetar reprezinta coordinate
specifice:
___________
___________
La care din urmatoarele variante ale politicii (financiare) de dividend (la nivelul intreprinderii) marimea
dividendelor de repartizat actionarilor poate fi influentata de marimea dividendelor repartizate in
exercitiul anterior:
_____________
- diminuarea cheltuielilor publice in fata de boom a economiei, pentru a atenua ritmul prea ridicat de
crestere economica
- subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita importanta pentru consumul populatiei sau
pentru economia nationala
- majorarea cheltuielilor publice in fata de recesiune a economiei, pentru a simula relansarea economiei
__________
__________
vizeaza o perioada de timp mai indelungata (termen mediu si lung):
- bugetul program
_____________
Capacitatea unei intreprinderi (private) de a-si acoperi partial necesitatile de dezvoltare pe scena
_____________
- prin insumarea stocurilor, creantelor si activelor de regularizare, din care se scad datoriile curente si
__________

_________
__________
_________
- unitatii
_________
- raportarea si inscrierea veniturilor si cheltuielilor ramase nerealizate in bugetul pe anul urmator
________
_______
Care din urmatoarele operatii (activitati) realizate de Trezoreria publica reflecta ipostaza acesteia de
- deschiderea si administrarea de conturi bancare pentru efectuarea operatiunilor banesti ale

________

__________
_________
__________
Ca indicatori de apreciere a eficientei sociale a cheltuielilor publice pentru ocrotirea sanatatii se

utilizeaza:
- morbiditatea
___________
CAPITOLUL 1
Intre premisele directe care au stat la baza apariției finanțelor pot fi

menționate:
a) dezvoltarea producției si schimbului de mărfuri in natura
b) îndeplinirea de către bani a funcției de mijloc de prezervare a valorii
c) amplificarea intervenției statului in viața economica si sociala
d) prima diviziune sociala a muncii
e) apariția monedei cu valoare intrinseca
f) îndeplinirea de către bani a funcţiei de măsură a valorii
g) îndeplinirea de către bani a funcţiei de mijloc de schimb
h) apariţia instituţiilor de tip statal (statului)
i) apariţia banilor (obiectelor-bani)
Primele forme concrete de utilizare a resurselor financiare aparţinând

statului au fost:
a) dările in natura si prestaţiile in munca pentru funcţionarea armatei
b) impozitele in bani
d) cheltuielile cu plata funcționarilor publici
e) tributurile încasate in bani
Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a)banul- semn reprezinta o creanta asupra economiei unei tari sau a mai
multora
b) spre deosebire de banul - marfa, banul- semn nu are valoare intrinseca
c)monedele divizionare folosite in prezent nu se includ in categoria banului-
semn, deoarece, fiind confectionate din metal, au utilitate proprie
d)intrucat monedele din metal pretios aveau insemne specifice (ce le
diferentiau de altele), au fost incadrate in categoria banului - semn
Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data

conceptului de finante:
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice in
forma baneasca
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice prin
care se constituie si distribuie fonduri banesti pentru satisfacerea diferitelor
necesităţi
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice in
forma baneasca din sferele productiei si repartitiei produsului national
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice de
repartitie in forma baneasca a produsului creat
Spre deosebire de acceptiunea extinsa a finantelor, in conceptul de

finante in sens restrans sunt incluse numai procesele si relatiile
economice care:
a) se realizeaza in forma baneasca
b) se realizeaza in forma natural-materiala
c) implica un transfer, definitiv sau rambursabil, de putere de
cumparare intre participanti (şi se realizează în formă bănească)
d) se deruleaza inte participantii la repartitia PIB in forma baneasca
Care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice sunt

considerate financiare, atat in acceptiunea extinsa, cat si in cea
restransa data conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
a) toate procesele si relatiile economice de repartitie a produsului intern
brut
b) procesele si relatiile economice realizate in forma baneasca ce
presupun un transfer de valoare si de putere de cumparare intre
participanti
c) toate procesele si relatiile economice la care participa entitatile publice
d) procesele si relatiile economice prin care se constituie, distribuie si se
utilizeaza fondurile banesti pentru functionarea diferitelor entitati economico-
sociale
Care din urmatoarele formulari corespunde acceptiunii extinse data

conceptului de finante si sferei sale de cuprindere:
a) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice
legate de procurarea, distribuirea, utilizarea si reconstituirea continua a
tuturor resurselor banesti necesare desfasurarii diferitelor activitati in
care sunt implicate autoritatile publice
b) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ce
au loc intre participantii la procesul reproductiei economice si sociale
c) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ce
vizeaza constituirea, distribuirea sau utilizarea fondurilor banesti pentru
functionarea diferitelor entitati, inclusiv a entitatilor publice
d) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ce
au loc intre participantii la repartitia produsului intern brut
e) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice ÎN
FORMĂ BĂNEASCĂ ce au loc intre participantii la procesul reproductiei
economice si sociale
f) finanţele înglobează ansamblul proceselor si relatiilor economice
legate de procurarea, distribuirea, utilizarea si reconstituirea continua a
tuturor resurselor banesti necesare desfasurarii diferitelor activitati
In sfera finantelor locale:

a)transferul de valoare se realizeaza in forma natural-materială
b) transferul de valoare vizeaza satisfacerea unor nevoi de interes local
c) nu este posibila contractarea de imprumuturi
d) dimensiunile proceselor si relatiilor financiare sunt influentate de tipul de
organizare statala
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la transferul de valoare ce

are loc intre participantii la procesele si relatiile financiare sunt
adevarate:
a)fiind realizat in forma baneasca, reprezinta, implicit, un transfer de putere de
cumparare
b) in sfera finantelor private se realizeaza intotdeauna cu caracter definitiv
c) in sfera finantelor publice vizeaza doar scopuri sau nevoi cu caracter public
national (mai este si caracter public)
d) in sfera creditului se realizeaza cu caracter definitive Creditul are totdeauna
caracter rambursabil)
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la componentele principale

ale sferei finantelor sunt adevarate:
a)bugetul de stat si bugetele locale desemneaza categorii financiare ce
desemneaza procese/relatii financiare desfasurate pe principiul
transferului de valoare definitiv si fara contraprestatie
b) asigurarile exprima relatii financiare ce imbina caracteristici ale bugetelor
publice si creditului
c) transferul de valoare caracteristic relatiilor de credit se particularizează prin
prezenta intermediarilor financiari
d)resursele banesti vehiculate prin relatiile aferente creditului se
administreaza atat de entitatile si institutiile specializate private, cat si
de catre stat si alte autoritati publice
CAPITOLUL 2
Functia finantelor de repartitie a produsului intern brut:
a)se defineste ca fiind capacitatea finantelor de a mijloci repartitia in forma
baneasca a unei parti din produsul intern brut
b) are o sfera de manifestare mai extinsa decat functia de control
c) are un caracter subiectiv imprimat de modalitatile concrete de constituire si
distribuire a fondurilor banesti
d)genereaza fluxuri de constituire si distribuire a fondurilor banesti la
diferite nivele de derulare a activitatilor economico-sociale
Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a)îndeplinirea funcţiei finanţelor de repartiţie marchează diferenţieri
semnificative la nivel macroeconomic comparativ cu nivelul microeconomic
b)activitatea financiară ce concretizează funcţia de repartiţie ofera suportul
obiectiv necesar exercitarii controlului financiar
c) controlul financiar favorizează îndeplinirea funcţiei de repartiţie, dar nu
poate genera noi procese de repartiţie
d) funcţia de reglare atribuită finanţelor semnifică implicarea efectivă a
acestora în reglarea activităţilor economico-sociale
Verificarea eficientei si oportunitatii operatiunilor financiare la nivelul

unei entitati private reprezinta un obiectiv specific:
a) controlului financiar intern concomitent
b) controlului financiar extern al statului postoperativ
c) controlului financiar extern al statului preventiv
d) controlului financiar intern preventiv
Care din urmatoarele forme de control financiar au ca obiectiv şi verificarea

legalitatii operatiunilor financiare:
a) controlul financiar intern preventiv
b) controlul financiar intern postoperativ
c) controul financiar extern concomitent
d) controlul financiar
intern concomitent
e)controlul financiar
extern postoperativ
Suportul obiectiv al reglarii economiei prin intermediul impozitelor este
reprezentat de :
a)interdependentele dintre venitul global, venitul disponibil, impozit si
consumul total
b)interconditionarea inversa dintre marimea impozitului si marimea
venitului disponibil (al persoanelor fizice si juridice)
c) capacitatea impozitelor de a mijloci constituirea fondurilor banesti la
dispozitia autoritatilor publice
d) interdependentele dintre consumul privat si consumul public
Interventia reglatoare prin instrumente financiare a autoritatilor publice

pentru contracararea ciclicitatii in economie se poate realiza prin:
a)reducerea cheltuielilor publice in faza de recesiune si majorarea lor in faza de
expansiune
b) diminuarea impozitelor in faza de recesiune si majorarea acestora in faza de
expansiune
c) intocmirea si executarea de bugete deficitare in faza de expansiune a
economiei
d) intocmirea si executarea de bugete echilibrate in fiecare an din durata
ciclului economic
Rolul finanţelor în dezvoltarea societăţii, ca expresie directă a îndeplinirii de

către finanţe a funcţiei de control asupra activităţilor economico sociale, se
concretizează în :
Intervenția reglatoare prin instrumente financiare a autorităților publice în faza
de supraincălzire a economiei se poate realize prin:
a) majorarea impozitelor
b) diminuarea cheltuielilor publice
c) intocmirea de bugete extraordinare
d) acceptarea defictului bugetar si finanțarea lui din resurse extraordinare
e) intocmirea de bugete ciclice
CAPITOLUL 3
Care din urmatoarele afirmatii cu privire la mecanismul financiar sunt
adevarate:
a) poate fi definit ca un mod de organizare si conducere a fluxurilor
banesti-financiare
b) functioneaza independent de mecanismul economic global
c) poate fi conceput, la nivel global, ca un ansamblu de de mecanisme
individuale corespunzatoare diferitelor tipuri de fonduri banesti sau
segmentelor activitatii financiare
d) poate fi definit, la nivel global, ca un ansamblu al proceselor si
instrumentelor de conducere si reglare a fluxurilor banesti
Incasarea integrala a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau

lucrarilor executate la un moment ulterior livrarii bunurilor, prestarii
serviciilor sau executarii lucrarilor concretizeaza un flux financiar:
a) multiplu
b) decalat
c) autonom
d) de contrapartida
Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor

entitati si care sunt destinate finantarii unor nevoi imprevizibile se incadreaza
in categoria:

a) diminuarea cheltuielilor publice in faza de boom a economiei,
pentru a atenua ritmul prea ridicat de crestere economica
b) acordarea de ajutoare banesti tuturor membrilor societatii
c) subventionarea produselor sau activitatilor de o deosebita
importanta pentru consumul populatiei sau pentru economia nationala
d) majorarea cheltuielilor publice in faza de recesiune a economiei, pentru
a stimula relansarea economiei
Spre deosebire de finantarea economiei pe pietele de capital, finantarea prin

indatorare:
a)presupune finantarea directa a agentilor economici deficitari de catre agentii
excedentari
b) atribuie un rol sporit autoritatilor publice
c) creste riscurile aparitiei inflatiei
d) are la baza creditul bancar
Bugetele (publice ) functionale:
b)cuprind toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen
mediu și lung
c)sunt similar cu bugetele instituțiilor publice
d)se mai numesc si bugete de obiective
In care din următoarele instrumente financiare de conducere și reglare a

activității financiare sunt reflectate resursele financiare totale, publice și
private:
b)bugetul economic(al economiei naționale)
c) bugetul program
d)balanța de plăți externe
Care din următoarele bugete și balanțe conțin indicatori cu nivel obligatoriu de

respectat:
b) bugetul program
c)bugetul funcțional
d)bugetul economic (al economiei naționale)
Care din următoarele instrumente de conducere și reglare a activităților

financiare include indicatori ce vizează o perioadă de timp îndelungată(termen
mediu și lung)?
a)bugetul de stat
b)bugetul program
c)balanța financiară a economiei naționale
d)bugetul economiei naționale
Fondurile de asigurări sociale de stat se incadrează în categoria:

a)fondurilor financiare de înlocuire și dezvoltare
b) fondurilor financiare descentralizate
c) fondurilor financiare publice constituite in ipostaza de autoritate publică
d) fondurilor financiare centralizate
b) cuprind toate cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen
mediu si lung
Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor

financiare include indicatori ce vizeaza o perioada de timp mai
indelungata (termen mediu si lung):
a) bugetul de stat
b) bugetul program
1. Finantarea interna:
a. are in vedere si sumele din valorificarea activelor imobilizate scoase din functiune
b. se realizaza prin partea din profit net distribuita pentru plata dividendelor
c. se bazeaza in principal pe profitul net ramas dupa plata dividendelor + amortizarea
activelor imobilizate
d. este exprimata fie prin autofinantarea firmei sau capacitatea de autofinantare
e. exclude folosirea creditului
f. se realizeaza prin emisiunea de noi actiuni
a. Depozitele bancare efectuate de companie pe termen indelungat
b. Datoriile contractate de companie pe termen indelungat
c. Creditele de trezorarie si disponibilitatile banesti
d. Mijloacele fixe utilizate de intr un timp indelungat
e. Capitalul social si rezervele firmei
f. Doar imprumuturile bancare pe termen lung
g. Sumele incasate din vanzarea de noi actiuni
h. Creditele de trezorarie
i. Imprumuturile de orice fel pe termen lung
3. Activele imobilizate sunt clasificate in functie de:
a. Destinatia utilizarii lor
b. Durata de functionare
c. Marimea valorii lor
d. Componenta
4. Sistemele de amortizare din tara noastra includ:
a. Liniar
b. Temporal
c. Acelerat
d. Degresiv
5. Capitalul social al intreprinderii:
a. Este inclus in capitalul permanent
b. Include capitalurile proprii, rezervele si provizioanele
c. Include capitalurile permanente, rezervele si provizioanele
d. Este inclus in capitalul propriu
e. Reflecta marimea aporturilor in bani, dar si in natura ale proprietarilor
6. Determinarea nevoii de fond de rulment se realizează în funcție de următorii factori
a. Creditele comerciale tip clienți
b. mărimea valorică a stocurilor firmei
c. Mărimea fondului de rulment al firmei
d. Pasivele stabile
7. Structura financiara este definita ca:
a. O compozitie a elementelor ce compun activul bilantului
b. O compozitie a resurselor financiare ale firmei
c. O compozitie a elementelor ce compun pasivul bilantului
d. O structura a metodelor de finantare adoptate de întreprindere
8. Mutațiile majore din mediul contemporan sunt
a. Intensificarea concurenței
b. Multiplicare a riscurilor
c. Accentuarea crizei mondiale financiare
d. sporirea numărului de șomeri
9. ciclul financiar este definit ca:
a. Operațiuni produse de la momentul transformării capitalului din formă bănească în
active materiale până la revenirea lui în forma inițială
b. un ciclu al investițiilor
c. Totalitatea operațiunilor și procedurilor evidențiate în bilanțul firmei
d. un ciclu al exploatării
e. ciclul operatiunilor financiare
f. operatiunile si procesele produse in intervalul transformarii capitalului din forma
baneasca si revenirea lui la aceeasi forma
a. Formeaza alaturi de autofinantarea de mentinere, marja bruta de autofinantare
b. Cuprinde partea din profit nedistribuita sub forma dividendelor si acumulata de firma
c. Presupune utilizarea unei parti din amortizarea mijloacelor fixe
d. Este sinonima cu notiunea de capacitate de autofinantare
e. Presupune cresterea datoriilor totale ale intreprinderii prin emisiunea de obligatiuni
f. Cresterea fondului de rulment
g. Presupune atragerea de fonduri prin metoda finantarii directe
h. Are ca efect cresterea capitalului permanent
11. Rolul amortizării mijloacelor fixe este
a. De a asigura o structură financiară optimă
b. De a asigura sporirea a valorii de piață a firmei
c. De a evidenția valoric deprecierea valorii mijloacelor fixe
d. de a asigura constituirea de resurse de
e. de a stabili cheltuielile
f. de a asigura finantarea reproductiei
g. de a masura uzura mijloacelor fixe
12. Afacerea proprietate individuală are ca avantaje
a. transferul de proprietate este rapid
b. isi constituie ușor capitalurile
c. proprietarul este unic corespunzător al datoriilor
d. viața afacerii este egală cu durata de viață a proprietarului
e. nu se platesc impozite pe profituri, ci doar pe venituri
13. Eficienta utilizarii capitalului circulant se reflecta:
a. Cu ajutorul indicatorilor de structura financiara
b. Cu ajutorul indicatorilor vitezei de rotatie
c. Cu ajutorul indicatorilor de rentabilitate a activelor
d. Cu ajutorul indicatorilor de lichiditate
14. Echilibrul financiar este realizat atunci cand:
a. Incasarile se incadreaza exact in platile scadente
b. Firma apeleaza la credite pentru a achita integral platile scadente
c. Firma foloseste doar resurse proprii pentru stingerea datoriilor
d. Firma dispune de incasari mai mari ca platile scadente
15. Dezavantajele leasingului constau in faptul ca:
a. Este o resursa care nu sporeste pasivul firmei
b. Este o chirie deductibila din profitul impozabil
c. Presupune un cost al finantarii mai mare decat cel al indatorarii prin credit bancar
d. Are o chirie progresiva
16. Daca din valoarea adaugata se scad salariile si alte cheltuieli sociale se obtine:
a. Profitul curent
b. Profitul net
c. Excedentul brut de exploatare
d. Profitul de exploatare
17. Fondul de rulment negativ este rezultatul
a. Al faptului ca valoarea imobilizărilor depășește mărimea capitalului propriu
b. Unei nevoi de fond de rulment excesiv de mare
c. Unui capital permanent inferior valorii activelor imobilizate
d. unei trezorerii insuficiente in comparatie cu NFR
18. Capacitatea de autofinantare inseamna:
a. Suma dintre profitul repartizat pentru dezvoltare si amortizare
b. Acelasi lucru cu autofinantarea
c. Suma dintre amortizare si profitul ramas dupa plata dividentelor
d. Totalitatea profitului firmei la care se adauga amortizarea
19. nevoia de fond de rulment exprima
a. Mărimea capitalului firmei necesar pentru Finanțarea stocurilor
b. mărimea resurselor proprii ale firmei
c. Necesarul de capital pentru Finanțarea exploatării
d. Nevoia de capital pentru constituirea activelor sale
e. Marimea pe care trebuie sa o aiba fondul de rulment
20. Din punct de vedere al legatura cu obiectul principal, investitiile au urmatoarea structura:
a. Investitii brute
b. Investitiile colaterale
c. Investitii conexe
d. Investitii de baza
21. Activele imobilizate cuprind:
a. Activele necorporale
b. Activele financiare
c. Mijloace fixe
d. Activele corporale
22. Marja bruta de autofinantare:
a. presupune utilizarea amortizarii si a intregului profit net
b. este manifestarea finantarii interne
c. este identica cu notiunea de capacitatea de autofinantare
d. are un continut similar cu cei de cash-flow
23. Trezoreria intreprinderii vizeaza asigurarea:
a. efectuarii platilor la scadenta in conformitate cu obligatiile asumate
b. analizei diferitelor finantari posibile pe termen lung
c. lichiditatilor pentru derularea tuturor tranzactiilor intreprinderii
d. selectarii oportunitatilor de plasament pe termen scurt a excedentelor
24. afacerea poate fi organizată în
a. Campanii
b. Societate comerciala
c. Parteneriat
d. Corporatii
25. Nu se amortizează activele care
a. constituie goodwill ul firmei
b. mijloace fixe neproductive
c. terenurile
d. au o valoare mai mică de 2.500 RON
26. fondul de rulment
a. se reflectă în pasivul bilanțului
b. finanțează exploatarea
c. este o resursă de finanțare a investițiilor in active imobilizate
d. este resursa de finantare a exploatarii
e. Este negativ atunci când capitalul propriu și datoriile pe termen mediu și lung depășesc ca
valoare activele imobilizate (pozitiv)
f. se determină ca diferență între capitalul permanent și valoarea activelor imobilizate
g. Se determine ca suma între fondul de rulment propriu și datoriile pe termen mediu și
lung ale firmei
h. Poate fi definit ca parte din totalitatea surselor de finanțare aflate la dispoziția firmei
o perioadă îndelungată utilizată pentru Finanțarea activelor circulante
27. Finantarea externa presupune constituirea, iar ulterior sporirea capitalului firmei prin:
a. Profitul net sau profitul ramas dupa plata dividendelor
b. Contractarea de imprumuturi bancare
c. Emisiunea si vanzarea de noi actiuni
d. Aporturile in natura sau in bani ale viitorilor proprietari
28. Fluxurile sunt definite ca:
a. bunuri si servicii transferate intre intreprinderi si mediu
b. miscari de valori in cadrul firmei
c. fluxuri materiale
d. fluxuri banesti
29. In exploatatiile agricole activele circulante cuprind elementele:
a. piese de schimb
b. obiecte de inventar
c. produse finite
d. seminte, materiale de plantat, furaje, ingrasaminte
30. Metoda aportului in bani si emisiunea de noi actiuni au ca efect:
a. Modificarea structurii financiare
b. Sporirea fondului de rulment
c. Cresterea lichiditatilor firmei
d. Majorarea creantelor intreprinderii
31. Capitalul este definit ca:
a. expresia baneasca a tuturor activelor angajate de o firma
b. toate sumele din cont si din caseria firmei
c. totalitatea activelor firmei
d. sumele aduse ca aport de proprietari
32. activele circulante la firmele din domeniul Comerțului au în structura lor
a. Alte active
b. mijloace de transport la mărfurilor
c. Marfuri
d. Ambalaje
e. Echipament de protectie
33. Activele imobilizate includ:
a. imobilizari financiare si necorporale
b. mijloace fixe si titluri de participare
c. obligatiunile emise de intreprindere pentru finantarea investitiilor pe termen lung
d. stocuri si creante imobilizate mai multe de un an
34. Efectul de levier financiar exprima relatie dintre:
a. rentabilitatea financiara si cea economica
b. rentabilitatea financiara si structura financiara
c. marimea capitalului propriu si cel imprumutat
d. rentabilitatea economica si rata dobanzii
35. Soldurile intermediare de gestiune cuprind:
a. valoarea adaugata, excedent al exploatarii, profit brut, profit curent, profit net
b. productia exercitiului, excedent al exploatarii, profit inainte de impozitare, profit curent, ..
c. profit financiar , profit exceptional profit curent, profit net, valoarea adaugata
d. valoarea adaugata, excedentul brut al exploatarii, profitul de exploatare, profitul curent,
profit..
e. marja comerciala, productia exercitiului valoarea adaugata, excedentul brut de
exploatare, rezultatul exploatarii, rezultatul curent al exceritiului rezultatul
exceptional, rezult net al exercitiului
36. Viteza de rotatie se masoara cu ajutorul indicatorilor:
a. numarul de rotatie
b. durata in zile a unei rotatii
c. cheltuielile de exploatare la 1000 lei cifra de afaceri
d. profitul obtinut la o rotatie
37. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la punctul critic sunt adevarate:
a. este sinonim cu punctul mort
b. Oferă o metodă de previzionare a profitului firmei
c. este sinonim cu pragul de rentabilitate
d. Exprima o stare de echilibru între venituri și cheltuieli
e. Se determină raportând cheltuielile variabile la diferența dintre prețul unitar de vânzare și
costul variabil unitar
f. Reprezinta cel volum de producție corespunzător căruia încasările acoperă cheltuielile
de exploatare
g. Reflectă mărimea cifrei de afaceri care asigură un echilibru perfect al încasărilor cu
costurile totale de exploatare iar rata rentabilității este 0
h. Reprezintă acel volum de producție corespunzător căruia profitul este nul
38. Costul capitalurilor reprezinta:
a. remunerarea cuvenita proprietarilor de capitaluri
b. contravaloarea factorilor consumati in productie
c. dobanziile, in cazul capitalului imprumutat
d. dividentele, in cazul capitalurilor proprii
39. Multiplicarea riscurilor înseamnă apariția și dezvoltarea
a. riscului valutar
b. riscului de dobândă
c. riscului de credit
d. riscului financiar
40. amortizarea mijloacelor fixe
a. Are rolul de a evidenția valoric depreciere a mijloacelor fixe și de a permite repartizare
a acesteia pe costuri
b. Reprezintă o modalitate de majorare a capitalului social al firmei
c. Se determină pentru mijloacele fixe cu o valoare de intrare mai mare de 1.800 RON și o
durata normală de utilizare mai mare de un an
d. este o resursă a autofinanțării
41. Activele circulante cuprind in constructii montaj elementele:
a. obiecte de inventar
b. materii prime
c. materiale de baza, prefabricate si detalii de montat
d. produse finite
42. Fondul de rulment poate fi sporit :
a. prin contractarea de noi imprumuturi pe termen mijlociu si lung
b. prin incorporarea rezervelor in capitalul social
c. prin cresterea capitalului social
d. prin amortizarea mijloacelor fixe
43. Structura financiara a intreprinderii urmareste:
a. raportul intre grupele care exprima formele functionale ale capitaluluiâ
b. o compozitie a diverselor surse de finantare
c. raportul intre activele imobilizate si cele circulante
d. raportul intre capitalul propriu si cel imprumutat
a. activele circulante sunt egale cu capitalurile permanente
b. imobilizarile nete sunt egale cu capitalurile permanente
c. activele imobilizate sunt egale cu datoriile pe termen scurt
d. datoriile pe termen scurt sunt egale cu activele circulante
45. Riscul financiar se manifestă
a. Când investițiile financiare sunt foarte riscante
b. când firma este îndatorată
c. Când dobânzile sunt mai mari decât rezultatele financiare ale firmei
d. Când firma are un fond de rulment negativ
e. Doar atunci cand firma are imprumuturi bancare
46. Care dintre următorii factori influențează mărimea profitului
a. volumul zilnic al producției care influențează prin evoluția lui în mod direct
b. Structura sortimentală care determină o creștere a profitului atunci când sporește
ponderea produselor cu mult profit și invers
c. costuri de producție care influențează prin evoluția lui în mod invers proporțional
mărimea profitului
d. Prețul de vânzare al producției care influențează prin evoluția sa în modul invers
proporțional mărimea profitului (direct)
47. Elementele de calcul ale amortizarii sunt:
a. durata de functionare a mijloacelor fixe
b. amortizarea liniara si degresiva in doua variante
c. norma de amortizare
d. valoarea de amortizat
48. Noțiunea de trezorerie a întreprinderii desemnează
a. Diferența dintre încasările și creditele pe termen scurt dintre o perioadă ale firmei
b. Diferența dintre fonduri de rulmenți și nevoia de fond de rulment
c. Încasările lichiditățile și disponibilitățile de care dispune întreprinderea la un moment
dat sau a Fondurilor pe care le are în casierie sau în depozitele bancare la vedere
d. Diferența dintre fondul de rulment brut și fondul de rulment străin
49. valoarea de amortizat poate fi
a. valoare inițială sau de origine
b. valoare de reproducție
c. valoarea actualizată
d. valoare de înlocuire
50. Activele imobilizate corporale curprind:
a. mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale
b. instalatii tehnice, mijloacele de transport, animale si plantatii
c. constructiile
d. terenurile
51. In cazul cresterii stocurilor si reducerii pasivelor din exploatare:
a. scade fondul de rulment
b. creste marimea disponibilitatilor
c. scade viteza de rotatie a activelor circulante
d. creste nevoia de fond de rulment
52. Investitiile sunt definite:
a. in activul bilantului
b. ca resurse materiale si banesti
c. in pasivul bilantului
d. ca fiind niste cheltuieli
53. Incorporarea de rezerve este o metoda de sporire a capitalului social care:
a. Aduce resurse financiare pt intreprindere
b. Poate fi pusa in aplicare prin emisiunea de actiuni la un pret mai mare decat pretul pe piata,
pentru a spori activitatea actiunilor
c. Nu aduce resurse financiare suplimentare pt intreprindere
d. Poate fi pusa in aplicare prin emisiunea de actiuni care se impart gratuit actionarilor
vechi
54. Daca din profitul de exploatare scadem cheltuielile financiare si adaugam veniturile:
a. profitul financiar
b. excendetul brut al exploatarii
c. profitul net
d. profitul curent
55. Efectul de levier poate spori atunci cand:
a. Sporeste marimea cap propriu
b. Costul cap imprumutat creste
c. Costul cap imprumutat scade
d. Rata rentabilitatii ec creste
56. Consolidarea datoriilor intreprinderii are ca efect:
a. imbunatatirea lichiditatilor firmei
b. cresterea fondului de rulment
c. sporirea nevoii de fond de rulment
d. modificarea structurii activelor imobilizate
57. Organizația economică reprezintă
a. O structură de autoritate în interiorul firmei sau al unui organism public
b. Persoană fizică sau grupul de persoane care pot fi considerate drept centre de decizie
economică prin care se hotărăște comportamentul lor în domeniul afacerilor (agent
economic)
c. Un participant în domeniul afacerilor
d. Un grup de persoane cu concepții sau preocupări comune care are un regulament sau
un statut propriu constituit în vederea depunerii unei activități organizate
58. actProfitul poate fi definit ca
a. Venit rezidual ce revine întreprinderilor ca urmare a progreselor economice și tehnice
realizate de acestea în activitățile desfășurate
b. Diferență între veniturile și cheltuielile aferente lor
c. Remunerarea factorilor de producție pentru efortul depus
59. Criteriile traditionale utilizate in aprecierea eficientei proiectelor de investitii sunt:
a. Criteriul rentabilitatii
b. Criteriul costului
c. Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit
60. Care dintre următoarele fluxuri Bănești sunt autonome
a. Sporirea capitalurilor întreprinderii prin emisiunea de acțiuni
b. Achiziția de materii prime și materiale cu plata amânate
c. Achiziționarea unui mijloc fix fără a apelat la surse împrumutate
d. Sumele obținute în urma contractării de credite bancare pe termen scurt
61. Investițiile Conexe sunt cele care
a. Privesc obiectele de investiții legate teritorial și funcțional de investiția de bază
b. se finanțează exclusiv din împrumuturi
c. privesc obiectele și dotările care asigură exploatarea normală a proiectului
d. Se realizează în alte întreprinderi ca efecte ale investiției de bază
62. Costul cap propriu secalculeaza cu ajutorul:
a. Rata rentabilitatii investitiilor asa zis "fara risc"
b. Rata medii a rentabilitatii titlurilor emise de formele din aceeasi rezerva si cotate la
bursa
c. Coef b(beta) al riscului
d. Politicii dividendelor practicate de firma
63. Care dintre raționamentele următoare sunt definitorii pentru alegerea celei mai eficiente investiții
în cazul mai multor variante ale aceeasi proiect
a. Varianta care are venitul net actualizat cel mai mic dar rata de actualizare cea mai mare
b. Varianta cu rată internă de rentabilitate cea mai ridicată
c. Varianta care are venitul net actualizat 0 și rata de actualizare cea mai mică
d. Varianta care are venitul net actualizat mare dar o rată de actualizare 0
64. Normele regresive de amortizare
a. se mai numesc norme accelerate
b. Micșorează pierderile datorate uzurii morale
c. Asigură procurarea mai rapidă a resurselor financiare
d. Realizează o relație bună cu randamentul mijloacelor fixe
65. Încasările generate de operaționalizare a funcției de finanțare reprezintă
a. Sumele ce reprezintă dobânzi chirii redevențe onorarii comisioane restituire Impozite și
Taxe și alte venituri de această natură
b. Contravaloarea titlurilor de valoare comercializate și care au fost achiziționate
c. Sume obținute în urma emisiunii de noi acțiuni
d. Sumele dobândite în urma contractării unor împrumuturi pe termen scurt mediu și
lung fie de la bancă fie prin emisiunea de obligațiuni sau alte instrumente de credit
66. profitul net se repartizează pentru
a. Desfășurarea de activități sociale sau sportive
b. Plata dividendelor către proprietari acționari sau Asociați
c. plata contribuțiilor sociale
d. Dezvoltare modernizare a capacităților de producție Deci pentru reinvestire
67. Excedentul de trezorerie poate proveni
a. Dintr un fond de rulment supradimensionat
b. Dintre o cifră de afaceri mărită ca urmare a creșterii vânzărilor către clienți
c. Ca efect al unei rate a lichidității imediate peste limita minimă
d. Dintre o nevoie de fond de rulment mai mică decât cea previzionată
68. Accelerarea vitezei de rotație a capitalului circulant conduce la
a. O eliberare relativă de Capital
b. o imobilizare de Capital
c. O eliberare absolută de Capital
d. o sporire a profitului întreprinderii
69. ratele de rentabilitate arată
a. capacitate de plată a întreprinderii
b. Profitul relativ obținut de întreprindere
c. Eficiența capitalului angajat în activități de exploatare
d. randamentul capitalului
70. Trezoreria întreprinderii vizează asigurarea
a. Analizei diferitelor finanțări posibile pe termen lung
b. Selectării oportunităților de plasament pe termen scurt ale excedente lor
c. Efectuării plăților la scadență în conformitate cu obligațiile asumate
d. Lichidităților pentru derularea tuturor tranzacțiilor întreprinderii
71. În cadrul bugetului activității de trezorerie marja brută se calculează astfel
a. Suma dintre rezultatul de exploatare rezultatul financiar și rezultatul excepțional
b. Diferența dintre veniturile de exploatare și cheltuielile variabile
c. Suma cheltuielilor variabile și a cheltuielilor fixe
d. Diferența dintre valoarea adăugată și cheltuieli cu salariile
72. Emisiunea de obligațiuni este o metodă de finanțare sub formă
a. Încorporării de rezerve
b. convertirii creanțelor în acțiuni
c. fluxurilor financiare autonome
d. finantarii directe
73. Criteriul lichiditatii de selectare a investițiilor
a. Are in vedere determinarea unei durate de recuperare a capitalului investit
b. Prezinta inconvenientul neglijatii efectelor ce se produc dupa recuperarea investitiilor
c. Conduce la alegerea dintre mai multe proiecte de investitii a celui cu durata cea mai mare
de recuperare
d. Urmareste cat mai rapid recuperarea capitalului investit
74. Activele imobilizate necorporale
a. Sunt formate din cheltuieli de Cercetare Dezvoltare cu programe informatice cu
publicitatea cu pregătirea cadrelor
b. Se amortizează pe perioade stabilite de consiliul de administrație al firmelor pe feluri
de cheltuieli
c. Se amortizează pe perioade stabilite centralizat în catalogul duratelor normale de funcționare
d. Nu se amortizează deoarece se recuperează prin includerea lor în totalitate în costurile anului
în care sunt efectuate
75. Determinarea nevoii de fond de rulment pentru producția neterminată se realizează funcție de
următorii factori
a. durata ciclului de fabricație
b. caracterul procesului de producție
c. Valoarea cheltuielilor medii zilnice la nivel de cost de uzină
d. durata normală de funcționare
76. Calcularea amortizării în regim degresiv în țara noastră se face folosind
a. Norme degresive și valori descrescătoare de amortizat
b. Norme accelerate și valori constante
c. Norme degresive și valori constante de amortizat
d. norme liniare și valori descrescătoare de amortizat
e. norme constante si valori degresive de amortizat
77. Compoziția capitalului întreprinderii este analizată cu ajutorul
a. ratelor de structură
b. Efectul de levier
c. ratelor de echilibru financiar
d. raportul dintre activele firmei
78. Activitate de exploatare a întreprinderii poate fi finanțată din
a. avansuri Bănești primite de la clienți
b. fondul de rulment propriu
c. Sumele repartizate din profitul întreprinderii pentru acordarea dividendelor pe
perioada de la constituirea acestora până la plata lor
d. împrumuturi bancare pe termen scurt
79. Metoda raportării la perioada de bază se aplică atunci când
a. Structura sortimentală din perioada de planetei comparabilă cu cea din perioada de
bază
b. prețurile și costurile sunt compatibile în cele două perioade de plan Față de cea de bază
c. firma are un număr mare de sortimente
d. Metoda directă s ar dovedi laborioasă
80. Produsele activele financiare sunt generate în urma manifestării
a. fluxurilor bănești autonome
b. fluxurilor bănești de împrumut
c. fluxurilor bănești de contraparte imediate
d. fluxurilor bănești dependente decalate
81. Finantarea interna presupune apelul la urmatoarele resurse:
a. Profitul net sau profitul ramas dupa plata dividendelor
b. Contributii ale statului, ale unor colectivitati publice si organisme specializate
c. Emisiunea si vanzarea de noi actiuni
d. Amortizarea activelor imobilizate, sumedin valorificarea activelor imobilizate scoase
din functiune sau vanzarea celor de prisos
82. Sporire cap permanent poate fi realizata prin:
a. Emisiunea de actiuni (sporirea cap social)
b. Contractarea de imprumuturi bancare pe termen mediu si lung
c. Emisiunea de obligatiuni
d. Apelul de credit bail/ leasing
83. Întreprinderile își pot asigura o protecție ficat împotriva riscurilor financiare
a. Prin operațiuni Swap și contracte de opțiuni
b. sporirea autofinanțării
c. Prin intermediul funcției de control a Finanțelor întreprinderii
d. prin majorarea rentabilității inițiale a operațiunilor financiare
84. Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta dezavantaje ale criteriului rentabilitatii:
a. Alegerea bazei de comparatie pentru castigul adus de un proiect la un leu investit, nu
este lipsita de echivoc
b. Nu poate realiza esantionarea in timp a incasarilor si platilor
c. Nu ia in considerare esalonarea in timp a fluxurilor de incasari si plati
d. Nu calculeaza efectele riscurilor inerente oricarui proiect de investitie
e. Nu ia in considerare consecintele actiunii factorului timp
f. Neglijeaza efectele ce se produc dupa recuperarea investitiilor
85. Incorporarea de rezerve presupune:
a. Majorarea cap prin emisiunea de noi actiuni
b. Transformarea datoriilor in actiuni
c. Includerea fondului de rezerva in capitalul social
d. Includerea imprumuturilor pe termen lung in cap permanent
86. In optica financiara, investitiile unei intreprinderi reprezinta:
a. O operatiune prin care se diminuiaza soldurile conturilor de lichiditati concomitent cu
sporirea soldurilor conturilor de active circulante
b. O operatiune prin care se diminuiaza soldurile conturilor de lichiditati concomitent cu
sporirea soldurilor conturilor de active imobilizate
c. Cheltuieli care majoreaza capitalul firmelor
d. Concretizarea deciziei de a afectua in prezent cheltuieli in active imobilizate care sa
genereze prin exploatare fluxuri de incasari esantionate
87. în funcție de structura lor investițiile se clasifică în
a. Conexe
b. Colaterale
c. achiziții de utilaje
d. Lucrări de construcții montaj
88. Investitiile:
a. Sunt consecinta deciziei de finantare a intreprinderii
b. Reprezinta cheltuieli ce se efectueaza pt obtinerea de active imobilizate
c. Determina o diminuare a soldurilor de imobilizari concomitent cu sporirea soldurilor
conturilor de lichiditati
d. Reflecta plasamentul de capitaluri lichide in imobilizari de natura corporala,
necorporla si participatiuni
89. Valoarea adăugată se calculează astfel
a. Profitul net + impozitul pe profit + rezultatul excepțional
b. Profitul de exploatare - amortizarea - rezultatul excepțional
c. Producția exercițiului + marja comercială - consumuri la terți
d. Profitul de exploatare + rezultatul excepțional + rezultatul financiar
a. Totalitatea activelor utilizate de o firma in procesele economice aducatoare de profit
b. Totalitatea sumelor depuse in banci si a imprumuturilor contractate de o firma
c. Expresie baneasca a activelor investite de o firma in activitatile desfasurate de aceasta
d. Suma dintre capitalul fix si capitalul circulant al unei firme
91. Activitate de investiție generează încasări din
a. exploatarea activelor imobilizate
b. Achiziții de terenuri mijloace fixe și eventuale imobilizări necorporale
c. sumele obținute în urma emisiunii de noi acțiuni
d. Vânzarea titlurilor de valoare care au fost achiziționate pe termen mediu și lung
92. riscul de dobândă înseamnă
a. Volatilitatea dobânzii
b. Incapacitatea firmelor de a plătit dobândă
c. Izvorăște din variante de stabilire a dobânzii
d. Incapacitatea băncii de a încasa dobândă
93. După modul de combinare a naturii probleme de rezolvat cu soluția aleasă deciziile se clasifică
în
a. decizii financiare inovative
b. decizii financiare adaptative
c. decizii financiare de rutina
94. Valoarea reziduală investiții exprimă
a. Costul capitalului propriu
b. Prețul posibil de realizat la finalul duratei de viață a investiției
c. Valoarea rămasă după deducerea costurilor de investiție
d. Valoarea rămasă nerecuperată investițiilor
95. Forma de finantare Multi Option Facility permite
a. Urmarirea obiectivelor financiare prin raportarea lor la strategia industriala
b. Disocierea duratei de angajare a imprumutului de durata de utilizare a acestuia
c. Diminuarea riscului financiar al investitorului
d. Conversia obligatiunilor in actiuni, la maturitate
96. diferența dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment reprezintă
a. Datoriile pe termen scurt ale întreprinderii
b. Alocările ciclice ale întreprinderii
c. Trezoreria întreprinderii
d. Capitalul de lucru al întreprinderii
97. fluxurile reprezintă
a. fluxuri reale și fluxuri Bănești
b. Transferuri dor de monedă între instituțiile financiare
c. Atât transferul de bunuri cât și de monedă între agenții economici
d. Transferuri de bunuri și servicii între firma
98. Obiectivul fundamental al gestiunii financiare a întreprinderii este
a. Maximizare diferenței dintre veniturile și cheltuielile firmei
b. Maximizarea gradului de îndatorare a firmei
c. maximizarea profitului
d. Maximizarea valorii de piață a firmei
99. Efectul de levier reprezinta:
a. Suma dintre rentabilitatea financiara si rentabilitatea economica ale unei intreprinderii
b. Produsul dintre diferenta dintre rentabilitatea economica si rata dobanzii si raportul
dintrecapitalul imprumutat si cap propriu
c. Diferenta dintre rentabilitatea economica si rentabilitatea financiara ale unei intreprinderi
d. Diferenta dintre rentabilitatea financiara si rentabilitatea economica a unei
intreprinderi
100. Prin finanțare directă fluxul de lichidități
a. pornește de la deținătorul lor către investitor
b. Privește folosirea resurselor de la buget
c. se obține direct de la bancă
d. Pornește de la investitor către constructor
101. libera inițiativă înseamnă că
a. Statul se manifestă ca agent Economic cu rol regulator
b. Deciziile firmei se iau prin consens cu reprezentanții statului
c. Firmele au rol de agent Economic indiferent de mărime
d. Fundamentarea deciziilor se realizează doar la marile firme
102. normele progresive
a. Transformă la sfârșit profitul în amortizare
b. Transformă la început profitul în amortizare
c. Transformă la sfârșit amortizare în profit
d. Transformă la început amortizarea în profit
103. Daca rata interna de rentabilitate a unui proiect este mai mica decat renta dobanzii pe
piata, atunci:
a. Valoarea actualizata neta a proiectului este negativa
b. Rentabilitatea financiara devine mai mica decat rentabilitatea economica a
intreprinderii
c. Valoarea viitoare a proiectului este pozitiva
d. Valoarea actualizata neta a proiectului este pozitiva
104. Investițiile colaterale sunt
a. Legate teritorial și funcțional de investiția directă de bază
b. de importanță redusă
c. Au efect al investiției de bază
d. menite să asigure Alte activități decât cele de bază ale firmei
105. fluxurile sunt
a. totalitatea activelor firmei
b. Bunuri și servicii transferate între firme
c. Sumele aflate în conturi lor și în casieria firmei
d. capitalurile aduse de acționari
106. Autofinatarea presupune:
a. Angajarea de firma a tuturor resurselor sale
b. Folosirea doar a profitului pt dezvoltare
c. Folosirea emisiunii de actiuni si a aportului in bani
d. Investirea amortizarii si a profitului ramas dupa plata dividendelor
107. Valoare de inventar la care sunt evidențiate mijloacele fixe se poate fi
a. Cheltuielile de producție în cazul activelor construite de firmă în regie proprie
b. valoare de aport convenită de părți pentru mijloacele fixe intrate ca urmarea unei fuziuni
c. valoare de înlocuire
d. valoare inițială sau de origine
108. activele circulante cuprind
a. Mijloace bănești în cont
b. valori de exploatare
c. Valori realizabile pe termen scurt
d. mijloace bănești în casierie
109. Criteriul rentabilității este aplicat intr o maniera statica
a. Prin raportare cash flow ului anual la capitalul investit
b. Prin compararea fluxurilor financiare pozitive cu cele negative organizate de procesul
utilizatii capitalelor pentru investitii in active imobilizate
c. Prin determinarea unei rate ca raport intre beneficiul net si investitia neta si
compararea acesteia cu costul capitalelor proprii si imprumutate
d. Prin calcularea unei rate ca raport intre beneficiul mediu anual si investitia neta si
compararea acesteia cu costul capitalurilor proprii si împrumutate
110. Investițiile care se realizează in alte întreprinderi sau sectoare ca efect al realizarii
investiției de baza sunt denumite investiții?
a. Colaterale
b. Conexe
c. De baza
d. Corespondente
111. ratele de solvabilitate exprima
a. Dimensiunea participării capitalului propriu și a capitalului împrumutat în total capitalului
investit de firmă
b. Capacitatea întreprinderii de a acoperi obligațiile din resursele de care dispune
c. Capacitatea activelor de a se transforma în lichidități
d. Eficiența capitalului angajat în activitatea de investiții
112. Marja cheltuielilor financiare se determină astfel
a. Prin raportarea cheltuielilor financiare la profitul net
b. Prin raportare veniturilor financiare la cifra de afaceri
c. Prin raportarea cheltuielilor financiare la cifra de afaceri
d. Prin adunarea cheltuielilor financiare la cifra de afaceri
113. Aratati care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
a. Capitalizarea este tehnica cu ajutorul careia se poate calcula nivelul viitor, la o
anumita data, a unei sume plasate in momentul actual
b. Actualizarea este tehnica prin intermediul careia se determina valoarea prezenta, in
momentul zero, a sumelor capitalizate la momentul "n"
c. Criteriile traditionale se bazeaza pe actualizare si capitalizare
d. Capitalizarea este tehnica cu ajutorul careia se poate calcula nivelul prezent, la o anumita
data, a unei sume plasate in momentul viitor
a. Se refera la lucrările care se realizează direct de catre beneficiar cu ajutorul propriilor
mijloace bănești
b. Au in vedere lucrările realizate de firme specializate
c. Se mai numesc si investitii in regie proprie
d. Fac parte din categoria investițiilor imateriale
115. Tehnica cu ajutorul căreia se calculează cei mai important si indicatori de apreciere a
eficienței investițiilor se numește
a. actualizare
b. rentabilizare
c. capitalizare
d. Raționalizare
116. normele accelerate de amortizare
a. Determină transformarea unei părți din beneficiile firmei în amortizare la începutul
duratei de funcționare
b. Nu permit cunoașterea în orice moment a valorii reale a mijloacelor fixe datorită
diferențelor dintre uzura reală și mărimea amortizării
c. Asigură procurarea mai lentă a resurselor financiare necesare înlocuire activelor imobilizate
(rapida)
d. Contribuie la reducerea pierderilor provocate de uzura
117. Valoarea actualizată netă a unui proiect de investiții
a. Se determină ca diferență între suma cash flow urilor viitoare actualizate și cheltuielile
prezenței de investiții
b. Este un criteriu bazat pe tehnicile de capitalizare și actualizare
c. reprezintă actualizarea valorii viitoare nete pe aceeași perioadă economică a investiției
d. Este un criteriu tradițional de apreciere a eficienței proiectelor de investiții
118. Conform catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor
fixe a a doua grupă de mijloace fixe este
a. Mobilier aparatură birotică echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte
active corporale (a treia)
b. Instalații tehnice mijloacele de transport animale și plantații
c. Constructii (prima)
d. Terenurile
119. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la criteriul VAN sunt adevarate:
a. Se fundamenteaza pe randamente crescatoare ale oprtunitatilor de investitii
b. Presupune actuzlizare cash flow urilor viitoare la momentul prezent si compararea
diferitelor variante de investitii
c. Un proiect de investitii va fi cu atat mai eficient, cu cat fluxurile viitoare actualizate
vor fi mai mari decat cheltuielile de investitie programate
120. funcțiile profitului sunt
a. resursa bugetului statului
b. Indicator al capacității de plată al firmei
c. instrument de control
d. resursa de autofinanțare
121. Efectul de levier poate scadea atunci cand:
a. Scade marimea capitalului imprumutat pe termen lung cu un cost scazut (d>)
b. Sporeste marimea capitalului propriu cu o rata mare a dividendului
c. Rentabilitatea economica a intreprinderii creste
d. Costul capitalului imprumutat scade
122. profitul legitim este cel
a. obținut prin respectarea legilor
b. În condiții normale de activitate
c. rămas după plata impozitelor și taxelor
d. cuvenit firmei
123. Conform criteriului instituțional sectoarele de activitate în care sunt Grupați agenții
economici sunt
a. administrațiile publice
b. societățile nefinanciare
c. instituțiile fără scop lucrativ
d. instituțiile financiare
124. Totalitatea operațiunilor și procedurilor care se produc între momentul transformării
banilor în bunuri și până în momentul în care acestea revin sub formă bănească
a. Permite evaluarea eficienței capitalului angajat în activitatea firmei
b. Permit formarea de opinii cu privire la calitatea activității desfășurate de firmă într o
perioadă trecută
c. Reprezintă fluxuri financiare în cadrul întreprinderii
d. Reprezintă ciclul financiar al întreprinderii
125. Coeficientul cap propriu se determina ca raport intre:
a. Cap propriu si cap imprumutat pe termen mijlociu si lung
b. Cap propriu si totalul cap firmei
c. Cap propriu si cap imprumutat pe termen scurt
d. Cap propriu si cel permanent
126. Care dintre afirmațiile următoare nu este caracteristică investițiilor
a. Cu ocazia desfasurarii investitiei se produce o transformare a valorii din forme
materiale diverse in forma baneasca
b. Complexitatea investițiilor impune o analiza a eficienței lor cu ajutorul mai multor variante
de realizare a lor si un numar mare de indicatori
c. Operațiunile de constituire si valorificare a activelor imobilizate comportă un risc
scăzut
d. Investițiile brute sunt finantate numai din profitul net al firmei
127. Utilizand Criteriul lichidității în selectare investițiilor întreprinderea va alege
a. Proiectul care oferă recuperare cât mai rapid a investiției inițiale
b. Proiectul care oferă un termen de Recuperare a investiției cât mai mic
c. Proiectul care generează cele mai mari lichidități pe durata desfășurării sale
d. proiectul cu rentabilitatea cea mai mică
128. Structura activelor circulante depinde de
a. domeniul de activitate al firmei
b. modul de finanțare a exploatării
c. Modul de organizare ale exploatării
d. cifra de afaceri a firmei
129. Întreprinderea poate fi considerată organizație economică deoarece
a. Interacționează cu mediul și influențează
b. Are un rol scopuri și obiective definite legale și utile
c. Fiecare persoană are un rol de limitat pentru atingerea obiectelor întreprinderii
d. Este un ansamblu de limitat de persoane proprietari salariat colaboratori
130. Plățile generate de activitate de exploatare sunt
a. Plata ratelor și dobânzilor aferente creditelor bancare pe termen lung
b. Ratele plătite în cazul leasing ului financiar și dobânzile aferente
c. Răscumpărarea acțiunilor proprii și a comisioanelor aferente unor asemenea obligațiuni
d. Achiziționare de mijloacele și activitate de montare și punere în funcțiune a lor
e. Platile de asigurare plătite către societățile de asigurări
f. Plata obligațiunilor referitoare la remunerarea Forței de Muncă
131. Actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent
a. Servește la determinarea ratei interne de rentabilitate
b. Este necesară pentru calcularea valorii viitoare net
c. Stă la baza criteriului tradițional al rentabilității
d. Este mai uzuala decât capitalizarea veniturilor prezente la un moment viitor pentru a
evalua proiectele de investiții
132. Criteriul costului este aplicabil cu precădere în cazul selectării investițiilor
a. în active circulante materiale
b. În active circulante de trezorerie
c. de înlocuire
d. care vizează modernizarea
133. Decizia de finanțare vizează selectarea metodelor de procurare a capitalurilor astfel încât
să se satisfacă următoarele cerințe
a. Un raport optim între capitalul propriu și cel împrumutat ca urmare a realizării celui mai
mare cost ponderat posibil (mic)
b. Protecție maximă a întreprinderii împotriva riscurilor
c. Premise pentru realizarea echilibrului financiar întreprinderii prin constituirea de
resurse permanente la nivelul cheltuielilor permanente și de resurse temporare în
concordanță cu nevoile temporare
d. Obținerea în timp optimă a resurselor
134. Uzura morală este luată în considerare
a. De toate modelele de amortizare folosite de firme
b. doar de sistemul accelerat
c. Doar de sistemul de gresi varianta 2
d. doar de sistemul de gresie
135. Finanțarea intermediară presupune
a. Obținerea finanțării cu ajutorul unei companii specializate care în schimbul unui
comision se angajează să găsească investitori
b. Obținerea de fonduri financiare prin intermediul pieței de Capital
c. apelul la fonduri de la Uniunea Europeană
d. Obținerea de finanțare de la societăți financiare bănci sau fonduri mutuale care au atras
lichidități de la persoane fizice sau juridice
136. Care din următoarele afirmații sunt corecte
a. Finanțarea intermediară presupune sporirea capitalelor firmei prin intermediul pieței
bursiere
b. În cadrul circuitelor monetare fluxurile Bănești privesc realizare nevoilor de finanțare
c. Teoriile manageriale pornesc de la premisa conflictului dintre obiectivele managerilor și
cele ale acționarilor
d. Fluxurile financiare de contraparte pot fi autonome sau decalate
137. O firmă va alege un proiect de investiții dacă
a. Valoarea sa actualizată netă este pozitivă
b. Rata sau internă de rentabilitate este mai mare decât costul de oportunitate a
capitalului
c. Raportul dintre suma fluxurilor de trezorerie viitoare și actualizate la rata de
rentabilitate oferită de o alternativă comparativă care ies pe de o parte și capitalul
investit Pe de altă parte este supraunitar
d. Valoarea sa viitoare netă este pozitivă
138. Elementele financiare ale unei investiții sunt
a. Profitul
b. cheltuielile de investiție
c. durata de viață a acesteia
d. valoarea reziduala a investiției
139. Creșterea coeficientului vitezei de rotație a capitalului circulant are ca efect
a. creșterea fondului de rulment
b. creșterea gradului de autonomie financiară
c. reducerea duratei unei rotații
d. Creșterea gradului de uzură a activelor circulante
e. Sporirea cifrei de afaceri
f. Cresterea profitului firmei
140. Metoda directă
a. se aplică în general când firma produce un număr restrâns de sortimente
b. presupune că profitul se poate stabili numai dacă producția din anul de plan este comparabilă
cu cea de anul de bază
c. se caracterizează prin aplicarea ratei rentabilității a anului precedent la producția
comparabilă din perioada de previziune exprimată în costurile de producție ale anului
precedent
d. se aplică atunci când se urmăresc rezultate foarte precise privind profitul firmei
141. Circuitele financiare care vizează finanțările intermediare Presupun
a. Tranzacționare prin intermediul pieței secundare a activelor financiare emisie anterior
b. Fluxurile de lichidități de la deponent către instituțiile financiare în schimbul unor produse
financiare precum certificatele de depozit
c. Emiterea de active financiare prin intermediul pieței primare
d. Implicarea unei companii specializate în Găsirea deținători lor de disponibilități
dispuși să le cedeze investitorului în vederea valorificării
142. Cuponul/dobanda platit de intreprindere pentru obligatiunile clasice emise se calculeaza
in functie de:
a. Rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale
b. Rata cuponului si cursul bursier al actiunii
c. Rata cuponului si pretul de emisiune al obligatiunii
d. Rata cuponului si valoarea nominala a obligatiunii
143. plasamentele de trezorerie sunt
a. achiziția de obligațiuni
b. achiziția de acțiuni
c. constituirea de depozite la termen
d. achiziția de bonuri de casă
144. Principalele avantaje ale leasing ului constau in:
a. Utilajul primit nu apartine intreprinderii utilizatoare pana la achizitionarea lui
b. Este o resursa de finantare care (nu) sporeste pasivul firmei, respectiv nivelul indatorarii
c. De cele mai multe ori chiria este progresiva, dand posibilitate utilizatorului sa
realizeaza o rentabilitate acoperitoare
d. Chiria este deductibila prin profitul impozabil, intreprinderea suportand doar
diferenta fata de cota de impozitare
145. După structura internă investițiile se clasifică în
a. investiții financiare
b. Lucrări și exploatări geologice
c. Achiziții de utilaje care necesită montaj
d. lucrări de construcții montaj
146. Care din următorii factori influențează direct proporțional mărimea profitului
a. costul de producție
b. prețul de vânzare al producției
c. Structura sortimentală atunci când scade ponderea produselor cu mult profit
d. Marimea productiei
147. gestiunea financiară reprezintă
a. Un ansamblu de decizii și de activități
b. o disciplină de studiu
c. o activitate practică
d. o metodă de organizare și de conducere
148. Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta dezavantaje ale criteriului lichiditatii:
a. Elimina de la selectie proiectele de investitie ca o buna rentabilitate
b. Nu ia in considerare esantionare in timp a fluxurilor de incasari si plati
c. Avantajeaza proiectele care permit acumularea rapida a capitalului in raport cu cele
lac are ecest proces serealizeaza pe terioade lungi
d. Neglijeaza efectele ce se produc dupa recuperarea investitiilor
149. Investiția cea mai eficientă între Mai multe variante este cea care
a. La rate de actualizare egale are cel mai mic net venit actualizat
b. La venituri nete actualizate egal prezintă cea mai mică rată de actualizare
c. La venituri nete actualizate egale reprezintă cea mai mare rată de actualizare
d. La rate de actualizare egal prezintă cel mai mare venit net actualizat
150. Viteza de rotație a capitalului circulant este
a. rate de gestiune
b. rata de rentabilitate
c. rate de structură
d. rată de echilibru financiar
a. Se obtine prin capitalizarea fluxurilor viitoare de trezorarie cu o rata egala cu rata interna de
rentabilitate
b. Reflecta proiectul cel mai rentabil la rate egale de actualizare
c. Se calculeaza ca diferenta dintre fluxurile marginale de trezorarie si suma investitiei
d. Se determina ca diferenta dintre suma fluxurilor de trezorarie viitoare actualizate si
valoarea investitiei prezente
152. Criteriile de optimizare a structurii financiare se refera la:
a. Minimalizarea riscului financiar
b. Minimalizarea costului mediu ponderat al capitalului
c. Sporirea cap de autofinantare
d. Asigurarea egalitatii dintre marimea resurselor financiare si marimea investitiilor de
efectuat
153. investițiile sunt
a. Evidențiate în pasivul bilanțului
b. Evidențiate în activul bilanțului
c. resurse materiale și Bănești
d. Cheltuieli efectuate cu achiziția de active imobilizate
154. rata lichidității reduse arată
a. De câte ori creanțele și disponibilitățile sunt mai mari decât datoriile curente
b. Dimensiunea testului acid sau a testului Bruno
c. De câte ori activele circulante sunt mai mari decât datoriile curente
d. De câte ori capitalurile proprii sunt mai mari decât capitalurile împrumutate
155. Piața capitalurilor include
a. Piața bursieră și Piața extrabursiera
b. Piața primară și cea secundară
c. Piața monetară și Piața financiară
d. Piața de finanțare directă intermediară și indirectă
156. Imobilizarea absolută semnifică ca în perioada curentă se înregistrează
a. O cifră de afaceri mai mică decât în perioada precedentă
b. O cifră de afaceri mai mare ca în perioada precedentă
c. Un capital mai mic decât în perioada precedentă
d. un capital mai mare ca în perioada precedentă
157. Partea din capitalul propriu rămasă după constituirea activelor imobilizate
a. se numește fond de rulment brut
b. Se numește fond de rulment propriu
c. Este cunoscută sub denumirea de pasive stabile
d. Poate fi utilizată pentru Finanțarea nevoilor pe termen scurt ale firmei
158. Durata de recuperare a investitiei
a. Se poate determina prin raportarea Clash flow lui anual la mărime investiției inițiale
b. Apare la convergenta dintre marimea investitiei avansate si marimea cumulata a cash
flow ului
c. Se stabilește de regulă în număr de ani
d. Este preferabil să fie cât mai mare
159. Sporirea capitalului premanent prin contractarea de imprumuturi pe termrn lung poate fi
realizata prin:
a. Emisiunea de actiuni
b. Emisiunea de obligatiuni
c. Obtinerea unui credit bancar
d. Leasing
160. Finanțarea indirectă este reprezentată de
a. Fluxul de lichidități către instituții financiare și investitori
b. ambele fluxuri conexate
c. vânzare de active financiare
d. Fluxul de lichidități de la deponenți către instituțiile financiare
161. Indicatorii randamentului financiar al firmei sunt
a. rata rentabilității financiare
b. marja cheltuielilor financiare
c. marja autofinanțării
d. Rata rentabilității comerciale
162. Plățile în numerar către furnizori și numeralul încasat de la clienți reprezintă
a. fluxuri de creditare
b. fluxuri din activitate de exploatare
c. fluxuri din activitate de finanțare
d. fluxuri din activitate de investiții
163. Ratele ca instrumente de analiza financiara se impart in:
a. Rata de gestiune
b. Rata de echilibru financiar
c. Rata de rentabilitate
d. Rata de structura
164. circuitele financiare care vizează finanțările intermediare Presupun
a. Fluxuri de lichidități de la deponent către instituțiile financiare în schimbul unor produse
financiare precum certificate de depozit
b. Emiterea de active financiare prin intermediul pieței primare
c. Tranzacționarea prin intermediul pieței secundare a activelor financiare emisie anterior
d. Implicarea unei companii specializate în Găsirea deținătorilor de disponibilități
dispuși să le cedeze investitorului în vederea valorificării
165. In cadrul proceselor de finantare indirecta, furnizorii de lichditati sunt
a. băncile și societățile financiare
b. bugetul statului
c. Firme specializate în operațiuni de atragere a finanțărilor
d. Investitorii antreprenori care oferă active financiare în schimbul fondurilor financiare atrase
166. Încasările generației de activitate de exploatare include
a. Avansuri obținute de la clienți în contul unor livrări viitoare
b. Sumele obținute în urma comercializării bunurilor lucrărilor și serviciilor care dau
conținut obiectului de activitate al firmei
c. Contravaloarea titlurilor de valoare comercializate și care au fost achiziționate pe termen
mediu sau lung
d. Sume provenite din subvenții ajutoare sponsorizări donații
167. Plățile de dividente în numerar reprezintă fluxuri de numerar din
a. Activități de reînvestire a profitului obținut
b. activități de exploatare
c. activități de finanțare
d. Activitățile de remunerare a capitalului propriu
168. Analiza financiară cu ajutorul ratelor
a. Este o analiză statică deoarece datele sunt obținute din documente contabile de sinteză
elaborat a periodic
b. Este un instrument al fundamentării deciziilor curente
c. exprima starea de egalitate între venituri și cheltuieli sau încasări și plăți
d. Este o analiză dinamică deoarece se efectuează în termen de fluxuri financiare de investiții
exploatare și finanțare
169. Ciclul de exploatare presupune
a. Formarea capacității de producție achiziția de materii prime prelucrarea lor și vânzarea
produselor rezultate
b. manifestarea fluxurilor reale decalate în timp sau imediate în contraparte cu fluxurile
Bănești de rulate
c. Convertirea capitalului din formă bănească în active circulante și apoi Revenirea la
forma inițială
d. Achiziția de materii prime și materiale prelucrarea lor vânzare și încasarea produselor
finite
170. activele circulante la firme din domeniul agriculturii cuprind în structura lor
a. Semințe materiale de plantat furaje îngrășăminte
b. obiecte de inventar
c. piese de schimb
d. producție neterminată
171. Indicatorul Active circulante la 1000 RON cifră de afaceri este
a. un indicator al echilibrului financiar
b. Un indicator al vitezei de rotație
c. un indicator al rentabilității capitalului circulant
d. Un indicator al intensității capitalului circulant
172. În cazul unei politici defensive promovate de o firmă fondul său de rulment se constituie
comparativ cu nivelul nevoii de fond de rulment trimestrială la
a. Care permite asigurarea în permanență a unei trezoreriei nete pozitive
b. cel mai ridicat nivel al nevoie de fond de rulment trimestriale
c. La un nivel mediu față de nevoile trimestriale de fond de rulment
d. cel mai scăzut nivel al nevoii trimestriale de fond de rulment
173. Încasările din vânzări de imobilizări corporale reprezintă fluxuri de numerar
a. din comercializarea produselor realizate de firmă și care au o durată de utilizare mai mare
de un an și o valoare mai mare de 2.500 RON
b. din activități de investiții
c. Din manifestare a procesului de dezinvestire
d. Din operațiuni de amortizare a imobilizărilor corporale
174. Finantarea externa presupune folosirea urmat resurse:
a. Mobilizarea intregului profit net si a amortizarii mijloacelor fixe
b. Imprumuturilor bancare
c. Resurse de la buget
d. Incasarile din emisiunea de actiuni si obligatiuni
175. Trasaturile caracteristice ale investitiilor sunt:
a. Pe timpul desfasurarii investitiei are lor o imobilizare de mijloace financiare ale carui
cost trebuie acoperit in viitor de rezultate nete sperate
b. Cu ocazia desfasurarii investitiei se produce o transformare a valorii din forma
baneasca in forme materiale diverse
c. Operatiunile de constituire aactivelor imobilizate , dar mai ales cele de valorificare
suporta numeroase riscuri
d. Pe timpul desfasurarii investitiei are lor o mobilizare de mijloace financiare ale carui cost
trebuie acoperit in viitor de rezultate nete sperate
176. Din punct de vedere al naturii lor, investitiile se grupeaza in:
a. Investitii colaterale
b. Investitii materiale
c. Investitii imateriale
d. Investitii financiare
a. O rata a rentabilitatii economice mai mare decat rata dobanzii
b. O rata a rentabilitatii financiare mai mare decat rata rentabilitatii economice
c. O rata a rentabilitatii fianciare superioara ratei dobanzii
d. O rata a dobanzii superioara ratei rentabilitatii economice
178. Good will ul
a. Este un activ imobilizat necorporal
b. mai este numit și fondul de comerț
c. Este format din calitatea clientului Vadul comercial și reputația conduceri
d. Este format din activele firmei din sfera comercială precum depozitele magazinele și
mijloacele de transport
179. Uzura reprezintă un proces complex
a. Care apare în cazul activelor imobilizate
b. care constă în reducerea treptată a unității activelor imobilizate
c. care apare în cazul activelor circulante
d. Concretizat în scăderea treptată a unității activelor imobilizate ca urmare a folosirii
lor
180. Activitatea de exploatare a intreprinderii poate fi finantata din:
a. fondul de rulment propriu
b. sumele reparrtizate din profitul intreprinderii pentru acordarea dividendelor pe
perioada de la construirea acestora pana la plata lor
c. imprumuturi bancare pe termen scurt
d. avansuri banesti primite de la clienti
181. Fondul de rulment este optim daca indeplineste conditiile:
a. asigura echilibrul financiar al intreprinderii
b. conduce la cea mai ridicata rentabilitate financiara
c. presupune cel mai scazut cost al capitalului
a. o componenta a nevoii de fond de rulment
b. datorii restante fata de banci
c. datorii minime permanente
d. soldul disponibilitatilor cu caracter stabil
Grile finanțe 2021 ID
1. În concepția clasică ( liberală), ch. Publice:
-afectează în sens negativ mărimea produsului național și duce la o diminuare a avuției naționale
- reprezintă partea din capitalul permanent al unei întreprinderi private din care se acoperă
activele circulante
3. Care dintre următoarele afirmații cu privire la subsistemul resurselor financiare publice

bugetare nu este adevărată:
- înglobează și resursele financiare administrate direct de către întreprinderile din sectorul

economic de stat
4. Caracterul voalat, ca trăsătură a impozitelor indirecte, se referă la faptul că:
- nu se instituie nominal
5. Care din următoarele documente nu are legătură cu achizițiile de bunuri și servicii:
- jurnalul de cumpărare
6. Contractarea de către autoritățile publice de resurse financiare imprumutate pe termen lung

repreaintă o coordonată specifică:
- politica fiscală
7. Cheltuielile ( publice) pentru dezvoltarea sectorului economic de stat:
- se concretizează în realizarea unor obiective economice, ca de exemplu construirea de

întreprinderi sau achiziționarea acestora de la întreprinzătorii privați
8. Constituirea fondurilor financiare private se poate realiza prin:
- împrumuturi
9. Care dintre următoarele atribuțiuni corespunde funcției de casier a trezoreriei publice:
- elaborarea de prognoze privind evoluția viitoare a operațiunilor de încasare și plăți
10. Principalele atribuții ale trezoreriei publice ăn calitate de bancher al statului sunt:
- gestionarea și redistribuirea disponibilităților bănești din conturile deschise instituțiilor publice

11. Înscrierea în buget în sume integrale a veniturilor și cheltuielilor publice reprezintă o cerință
a respectării:
- principiul universalității bugetului
12. În cazul impunerii cotei procentuale progresive compuse:
- sunt respectate, în cel mai înalt grad, cerințele de echitate fiscală verticală
13. În documentația despusă de Guvern la Parlament, în vederea dezbaterii și aprobări bugetului,

nu se regăsește:
- proiectul contului de execuție bugetară pentru anul următor
14. Având în vedere metoda cost-avantaje, ca element de cost în cazul ch. Publice pentru
învățământ:.
- salariile viitoare ale salariaților
15. Printre principalele tipuri de bugete publice operaționale se pot regăsi:
- bugetele locale ( ale unităților administrativ-teritoriale)
16. Ca efect benefic al finanțării cheltuielilor publice pentru ocrotirea ănătății, putem menționa:
- creșterea speranței medii de viață la naștere
17. În stabilirea costurilor luate în calcul, la aplicarea „analizei cost-beneficiu”, nu se iau în

considerare:
- cheltuielile cu cercetarea-proiectarea obiectivului
18. În practicarea impozitelor, asiguarea echitării verticale presupune că:
-persoanele cu o capacitate contributivă mai mare trebuie să plătească impozite mai mari
19. Unei livrări a unor mărfuri pentru care plata se efectuează la o dată ulterioară, îi corespunde:
- influx financiar decalat
20. În sfera finanțelor private ( ale întreprinderii), transferul de valoare caracteristic pro....
- se realizează în formă bănească
21. Piața ( financiară) pe care prețul se stabilesște prin regruparea ordinelor de cumpărare și de
vânzare se mai numește:
- piața dirijată prin ordine

22. Aplicarea impozitelor cu caracter univeral, ca cerință specifică impunerii:
- este o cerință care urmărește asigurarea unui randament fiscal ridicat al impozitelor
23. Oprațiunile de hedging au ca scop:
- evitarea sau limitarea pierderilor
24. Care dintre următoarele afirmații cu privire la politica bugetară este adevărată:
-politica bugetară se definește prin ansamblul operațiunilor cu privire la formare și utilizarea

resurselor financiare fiscale, inclusiv influențarea vieții economico- sociale
25. Spre deosebire de finanțarea economică pe piețele de capital, finanțarea prin îndatorare:
- presupune redistribuirea disponbilităților bănești degajate din circuitul economic de la agenții

excedentari către cei deficitari
26. Care dintre următoarele afirmații cu privire la transferul de valoare cec are loc între
participanții la procesele și relațiile financiare sunt adevărate:
-fiind realizat în forma băneascp, reprezintp, implicit, un transfer de putere de cumpărare
27. Tot surplusul de valoare pe care o întreprindere îl realizează ca urmare a activităților

desfășurate și care acoperă doar parțial cerințele de dezvoltare ale acesteia, exprimă:
-autofinanțarea brută în sens restrâns
28. Identificarea și evaluarea materiei impozabile, și stabilirea sumei impozitului de cîncasat pe

categorii de impozite, ca operațiune specifică execuției bugetului la partea de venituri, este
specificp:
-așezarea
29. Formarea și utilizarea resurselor financiare publice de trezorerie presupune, printre altele:
-redistribuirea resurselor financiare acumulare în conturile trezoreriei statului
30. Deschiderea de „roluri” în organele fiscale în cadrul execuției bugetuluu la venituri este
specifică:
- lichidarea
31. Care dintre următoarele afirmații cu privire la gestiunea financiară a întrepinderii private este
adevărată:
- este asigurată de cenzori, supravegheată de AGA și analizată de consilul de administrație

32. Caracterul juridistricțional, ca formă a conținutului bugetar, are următoarea caracteristică:
- se exercită de către o instituție cu atribuții speciale și verifică legalitatea operațiunilor

financiare cu impact asupra bugetului de stat
33. Obiectul impozitului, ca element tehnic al acestuia:
- este cunoscut și sub denumirea de materie impozabilă
34. Ca formă a taxelor de consumație, TVA se caracterizează prin următoarele:
- are caracter universal în aplicare
35. Spre deosebire de bursele de valori, pe piețele interdealeri ( over the counter)
-prețurile titlurilor pot diferi de la o firmă de dealer la alta
36. Pentru satisfacerea cerințelor de randament în impunere este necesară:
- moblizarea resurselor sub forma impozitelor să se facă cu cheltuieli de administrare cât mai
mici
37. Acordarea unui credit pentru achiziționarea unui utilaj de către o întreprindere cu capital de
stat, poate fi considerat un flux:
- autonom
38. Care dintre următoarele impozite are caracter deflaționist:
- impozitele pe veniturile persoanelor fizice
39. Cheltuielile publice pentru cultură și artă:
- sunt finanțate atât din fondurile bugetare cât și din veniturile proprii ale instituțiilor culturale.
40. Este considerată contrară principiilor de echitate fiscală:
- impunerea în cote procentuale regresive
Grile finante sesiune
1.Care din urmatoarele afirmatii cu privire la politica de stabilizare (prudenta), componenta a

politicii de dividend a intreprinderii sunt adevarate?
Raspuns corect:Presupune asigurarea unui dividend constant sau cu o rata constanta de

crestere anuala a dividendului, indiferent de marimea profitului obtinut.
2. Obiectul impozitului, ca element tehnic al acestuia:
Raspuns corect:Este cunoscut si sub denumirea de materie impozabila.
3. Ca principiu de impunere, randamentul impunerii:
Raspuns corect: Presupune ca prin modul de aplicare si incasare a impozitului sa nu se permita

sustragerea de la impunere a materiei impozabile si nici evitarea platii impozitului.
4. Identificarea si evaluarea materiei impozabile, respective stabilirea sumei impozitului de

incasat pe categorii de impozite. Ca operatiune specifica executiei bugetului in partea de venituri
este specifica:
Raspuns corect:Asezarii
5. Plata (financiara) pe care pretul se stabileste prin regruparea ordinelor de cumparare si de

vanzare se mai numeste:
Raspuns corect: Plata dirijata prin ordine
6. Controlul jurisdictional, ca forma a controlului bugetar, are urmatoarele caracteristici:
Raspuns corect: Se exercita de catre o institutie cu atributiuni speciale ce verifica legalitatea

operatiunilor financiare cu impact asupra bugetului de stat
7.Cheltuielile publice bugetare cu plata ajutorului de somaj se incadreaza in categoria:
Raspuns corect:Cheltuieli de transfer
8.Accizele se incadreaza in categoria:
Raspuns corect:Taxelor specific de consumatie

9.Care dintre urmatoarele afirmatii privind societatea de administrare a investitiilor sunt
adevarate:
Raspuns corect:Trebuie sa indeplineasca cerintele de capital prevazute pentru activitatea de

administrare
10.Care dintre afirmatiile de mai jos privind ciclul de exploatare al intreprinderii sunt adevarate:
Raspuns corect:Asigura satisfacerea cerintelor pietei
11.Contractarea de catre autoritatile publice de resurse financiare imprumutate pe termen scurt

reprezinta o coordonata specifica:
Raspuns corect:Politicii fiscal
12.Politica financiar monatara a autoritatilor publice:
Raspuns corect:Prin continut,reprezinta o componenta a politicii financiare in acceptiune

extensa
13.Caracterul regresiv al sarcinii fiscal,in cazul impozitelor indirecte,presupune:
Raspuns corect:Sarcina fiscala este mai ridicata in cazul persoanelor cu venituri mici
14.Cheltuielile publice pentru apararea nationala:
Raspuns corect:Sunt asimilate investitiilor in capital uman
Raspuns corect: Prelungirea perioadei de executie a bugetului in exercitiul bugetar urmator

celui incheiat, in cazul in care la sfarsitul exercitiului bugetar au ramas venituri neincasate si
cheluieli neefectuate
16.Care dintre urmatoarele atributiuni corespund functiei de bancher a trezoreriei publice:
Raspuns corect:Efectuarea operatiunilor e garantare si coparticipare a statului la acordarea de

imprumuturi pentru realizarea unor obiective economice si sociale
17.Documentatia depusa de Guvern la Parlament,in vederea dezbaterii si aprobarii

bugetului,continue:
Raspuns corect:Anexele si proiectul de lege bugetara
18.Impozitele care au in vedere,pe langa existenta materiei impozabile si situatia familial care
greveaza asupra puterii contribuitive a subiectilor sunnt reprezentate de:
Raspuns corect:impozite directe personale
19.Sunt considerate contrare principiilor de echitate fiscala,urmatoarele:
Raspuns corect:La un venit mai ridicat piata unui impozit mai mare
20.In cazul impozitelor directe:
Raspuns corect:Detinatorul impozitului coincide cu subiectul
21.In sensul juridic conceptul de cheltuieli publice se refera la:
Raspuns corect:Platile efectuate pentru functionarea institutiilor publice
22.Caracterul voalat,ascuns,ca trasatura a impozitelor indirecte se refera la faptul ca:
Raspuns corect:Acestea se manifesta in contextual cheltuielilor de consum care vizeaza bunuri

si servicii cu regim diferit de impozitare prin pret
23.Care din urmatoarele operatiuni reflecta ipostaza de casier atribuita trezoreriei publice:
Raspuns corect:Efectuarea operatiunilor de garantare si coparticipare a statului la acordarea
de imprumuturi pentru realizarea unor obiective economice si sociale
24.Bursa de valori:
Raspuns corect:Ofera investitorilor garantie morala si Securitate financiara
25. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la emisiunea (inflationista) de moneda ca resursa
financiara publica extraordinara sunt adevarate:
Raspuns corect:Spre deosebire de imprumuturile de stat,afecteaza numai veniturile reale ale

persoanelor juridice
26.Speculatia “a la hausse” pe piata financiara:
Raspuns corect:Reflecta cumpararea titlurilor de valoare pe piata la vedere si vanzarea

titlurilor la termen la un curs mai mare
Raspuns corect:Folosirea de bugete autonome reprezinta o abatere de la principiul unitatii

bugetului
28.Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul bugetar sunt adevarate:
Raspuns Corect: Controlul politic se exercita de catre parlament, mai ales, in cadrul activitatii
legate de aprobarea proiectului de buget si contului de executie bugetara sau rectificarilor
bugetului
29.Capacitatea unei intreprinderi (private) e a-si acoperi doar partial necesitatile de dezvoltare pe
Raspuns corect:Autofinantarea partiala neta in sens restrans
30.Pentru satisfacerea cerintelor de randament in impunere sunt necesare urmatoarele:

Raspuns corect:Mobilizarea resurselor sub forma impozitelor sa se faca cu cheltuieli de
administrare cat mai mici
31. Pentru a calcula indicele cresterii relative nominale a cheltuielilor publice e necesar a
cunoaste:
Raspuns corect: Volumul chelt publice (in perioada curenta si in perioada de baza) in preturi
constante
32.Mediul economic al intreprinderii:
Raspuns corect:Se refera la modul de desfasurare a activitatii,acesta exercitand influente

asupra organizarii muncii din intreprindere
33. Care dintre urmatoarele afirmatii privind faza de executie a bugetului de stat sunt adevarate:
Raspuns corect:La partea de cheltuieli,etapele executiei bugetare sunt

angajarea,lichitarea,ordonantarea si plata propriu-zisa
Raspuns corect:Pietele financiare derivate include pietele contractelor futures si pietele

contractelor pe optiuni
Raspuns corect:In cadrul impozitelor directe,pe venit sau pe averi,suportatorul impozitului

coincide cu subiectul impozitului
36. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la gestiunea financiara a intreprinderii private sunt
adevarate:
Raspuns corect:Presupune urmarirea modului de formare si administrare a resurselor banesti

Raspuns corect:Prin insumarea stocurilor,creantelor si activelor de regularizare,din care se
scad datoriile curente si pasivele de regularizare
38. Printre factorii economici ce influenteaza dinamica cheltuielilor publice se regasesc:
Raspuns corect:Deprecierea monedei nationale
39. Inscreierea in buget in sume integrale tuturor veniturilor si cheltuielilor publice reprezinta o
cerinta a reprezentarii:
Raspuns corect:Principiul universalitatii bugetului
40. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la eficienta chelt publice pentru invatamant sunt
adevarate:
Raspuns corect: Este necesara urmarirea conexiunilor directe dintre cheltuielile cu

invatamantul (pe de o parte) si dezvoltarea economico-sociala concretizata in PIB (pe de alta
parte)
41. Rectificarea bugetului pe parcursul executiei semnifica:
Raspuns corect:O operatiuni necesara asigurarii legalitatii bugetului
42. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la finantele private ale intreprinderii sunt adevarate:
Raspuns corect: Pot fi definite ca un complex de decizii, operatiuni de realizare, care se refera
la procurarea capitalurilor normale si utilizarea lor, la obtinerea rezultatelor financiare, la
repartizarea si utiliziarea acestora
43. In ce situatii se produc abateri de la principiul realitatii bugetului:
Raspuns corect:Folosirea bugetelor extraordinare

44. Sumele transmise catre diferite personae care nu participa direct la activitatea curenta a
entitatilor publice sunt cuprinse in categoria:
Raspuns corect:Cheltuielile curente
45. Printre factorii demografici de influenta asupra evolutiei chelt publice se numara:
Raspuns corect:Modificarile structural ale populatiei pe varste,categorii socio-profesionale
46. In conceptia clasica ( liberala ) , chelt publice:
Raspuns corect:Nu sunt interpretate ca investitii in capital real si uman
47. Cheltuielile cu achizitionarea medicamentelor necesare in timpul ingrijirii bolnavilor in

unitatile sanitare publice se incadreaza in categoria:
Raspuns corect:Cheltuielilor publice curente
48. In acceptiunea limitative (restransa) conceptul de politica financiara a statului semnifica:
Raspuns corect: Ansamblul optiunilor privind metodele, mijloacele si institutiile cu caracter

financiar antrenate de procurarea, alocarea si utilizarea resurselor banesti, la diferite nivele
organizare inclusiv influentarea activitatii economico-sociale in sensul dorit
49. In care din urmatoarele situatii se produc incalcari ale principiului anualitatii bugetului:
Raspuns corect:Practicarea sistemului de executie (exercitiu) in executia bugetului
50. Spre deosebire de bursele de valori, pe pietele interdealeri ("over the counter"):
Raspuns corect:Preturile titlurilor pot diferi de la o firma de broker la alta

51. Finanțarea temporară, ca modalitate de procurare a resurselor financiare necesare unei
întreprinderi:
Răspuns corect: se asigură, în principal, pe baza creditelor bancare acordate de bănci și pentru
aactivitatea de exploatare.
52. În evaluarea eficienței cheltuielilor publice pentru educație ( învățământ), ân aprecierea

efectelor acestora sunt luate în considerare:
Răspuns corect: venituri suplimentare obținute de indivizi ca urmare a instruirii suplimentare
53. Ciclu de exploatare în desfășurarea activității unei întreprinderi( private)
Răspuns corect: se referă la activitățile de producție în cadrul cărora se prelucrează materii

prime și material, se obțin produse finite care se livrează beneficiarilor interni și externi.
54. În care din următoarele situații se produc încălcări ale principiului anualității bugetului:
Răspuns correct: practicarea sistemului de execuție (exercițiu) în execuția bugetului
55. Folosirea căror instrumente semnifică abateri de la principiul nbugetului bugetar al unității:
Răspuns corect: Bugetele extraordinare
56. Din punct de vedere al conținutului juridic, conceptual de buget exprimă:
Răspuns corect: un act normative care autorizează încasarea veniturilor și efectuarea

57. Cheltuielile publice cu acordarea de subvenții sectorului privat:
Răspuns corect: nu erau acceptate în concepția clasică despre cheltuielile publice
58. Cheltuielile publice bugetare cu plata ajutorului de șomaj se încadrează în categoria:

Răspuns corect: cheltuielilor de transfer
59. Din punct de vedere economic, bugetul de stat reprezintă:
Răspuns corect: procese, thenici de mobilizare a resurselor bugetare precum și de utilizare a

acestora sub forma cheltuielilor bugetare
60. Sursele de finanțare externă a întreprinderilor sunt:
Răspuns corect: datoriile pe termen scurt din activitatea de exploatare
61. Ca principiu bugetar, neafectarea veniturilor bugetare:
Răspuns corect: presupune finanțarea cheltuielilor din ansamblul veniturilor
62. Criteriul momentului în care se efectuează cheltuielilor și modul în care acestea afectează
resursele financiare publice este specific:
Răspuns corect: clasificației financiare

FINANŢE
Suport de curs, anul II
profil Ştiințe Economice, învățământ de zi
anul universitar 2021-2022
1
CUPRINS
CAPITOLUL 1 ...................................................................................................................................................... 1
CONCEPTE PRIVIND FINANŢELE ŞI CADRUL SPECIFIC MANIFESTĂRII ACESTORA ................. 1
1.1. Noțiunea de finanțe și premisele existenței finanțelor ...................................................................................... 1
1.2. Conținutul economic și trăsăturile finanțelor .................................................................................................... 7
1.3 Sfera de cuprindere și principalele componente ale finanțelor ........................................................................ 11
CAPITOLUL 2 .................................................................................................................................................... 16
FUNCȚIILE ȘI ROLUL FINANȚELOR .......................................................................................................... 16
2.1. Abordări conceptuale ..................................................................................................................................... 16
2.2. Funcția de repartiție ........................................................................................................................................ 16
2.3. Funcția de control ........................................................................................................................................... 19
2.4. Funcția de reglare (stabilizare) a economiei ................................................................................................... 22
2.5. Alte funcții specifice unor componente ale finanțelor .................................................................................... 25
2.6. Rolul finanțelor în evoluția societății.............................................................................................................. 27
CAPITOLUL 3 .................................................................................................................................................... 29
SISTEMUL FINANCIAR ................................................................................................................................... 29
3.1. Conceptul de sistem financiar ......................................................................................................................... 29
3.2. Sistemul financiar ca ansamblu de relații financiare....................................................................................... 30
3.3. Sistemul de fluxuri financiar-monetare........................................................................................................... 33
3.4. Sistemul de instituții financiar-bancare .......................................................................................................... 35
3.5. Sistemul de fonduri financiare ........................................................................................................................ 36
3.6. Sistemul instrumentelor de conducere și reglare a activității economice........................................................ 38
3.7. Sisteme de finanțare a economiei ................................................................................................................... 43
CAPITOLUL 4 .................................................................................................................................................... 47
PIEŢE FINANCIARE......................................................................................................................................... 47
4.1. Sfera piețelor financiare și componentele lor ................................................................................................. 47
4.2. Piețele financiare secundare și piețele interdealeri ......................................................................................... 49
4.3 Participanții și intermediarii de pe piețele financiare ...................................................................................... 50
4.4. Tipuri de operațiuni pe piețele financiare ....................................................................................................... 51
CAPITOLUL 5 .................................................................................................................................................... 53
FINANŢELE PRIVATE ALE ÎNTREPRINDERII - COMPONENTĂ A SISTEMULUI FINANCIAR.... 53
5.1. Relațiile financiare private ale întreprinderii și mediul în care se manifestă acestea ...................................... 53
5.2. Fluxuri și cicluri financiare ale întreprinderii private ..................................................................................... 56
5.3. Cadrul general de constituire a capitalurilor firmei și de finanțare a investițiilor și a activității de exploatare57
5.4. Rezultatele financiare ale întreprinderii .......................................................................................................... 63
CAPITOLUL 6 .................................................................................................................................................... 66
BUGETUL DE STAT ŞI SISTEMUL BUGETAR ........................................................................................... 66
6.1. Concepte privind bugetul de stat și conținutul său economic ......................................................................... 66
6.2. Principii bugetare ........................................................................................................................................... 68
6.2.1. Universalitatea bugetului .............................................................................................................. 68
6.2.2. Unitatea bugetului ........................................................................................................................ 68
6.2.3. Neafectarea veniturilor bugetare .................................................................................................. 70
6.2.4. Anualitatea bugetului .................................................................................................................... 70
6.2.5. echilibrarea bugetului ................................................................................................................... 71
6.2.6. Realitatea bugetului ...................................................................................................................... 73
6.2.7. Specializarea bugetară ................................................................................................................. 73
6.2.8. Publicitatea bugetului ................................................................................................................... 74
6. 3. Procesul bugetar ............................................................................................................................................ 74
6.3.1. Elaborarea proiectului de buget ................................................................................................... 75
6.3.2. Aprobarea bugetului. .................................................................................................................... 76
6.3.3. Eexecuția bugetului. ...................................................................................................................... 76
6.3.4. Încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară ................................................................ 80
6.3.5. Controlul bugetar.......................................................................................................................... 81
6.4. Sistemul bugetar public și componentele sale ................................................................................................ 82
CAPITOLUL 7 .................................................................................................................................................... 84
SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE ..................................................................................................... 84
7.1. Conceptul de cheltuieli publice și conținutul acestora .................................................................................... 84
7.2. Clasificarea cheltuielilor publice .................................................................................................................... 87
7.3. Caracterizarea globală a cheltuielilor publice ca fenomen financiar .............................................................. 89
2
7.4. Factori de influență asupra evoluției cheltuielilor publice .............................................................................. 95
7.5 Caracterizare generală a principalelor categorii de cheltuieli publice (bugetare) ........................................... 96
7.5.1 Caracterizare generală a cheltuielilor publice pentru acțiuni social-culturale ............................ 96
7.5.2 Caracterizare generală a ch.pentru servicii publice generale, ordine publică și siguranță naț. 109
7.5.3 Caracterizare generală a cheltuielilor publice pentru apărare națională .................................. 110
7.5.4. Caracterizare generală a cheltuielilor publice pentru acțiuni economice.................................. 111
CAPITOLUL 8 .................................................................................................................................................. 115
SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE ................................................................................ 115
8.1. Noțiunea de resurse financiare publice și structura acestora ........................................................................ 115
8.2. Clasificarea și caracterizarea generală a resurselor financiare publice (bugetare) ........................................ 117
CAPITOLUL 9 ................................................................................................................................................. 122
IMPOZITELE – PRINCIPALĂ RESURSĂ FINANCIARĂ PUBLICĂ (BUGETARĂ) ............................ 122
9.1. Conținutul economic și trăsăturile impozitului ............................................................................................. 122
9.2. Principiile impunerii ..................................................................................................................................... 124
9.2.1. Cerințe (criterii) generale ale impunerii ..................................................................................... 124
9.2.2. Principii de echitate fiscală ........................................................................................................ 125
9.2.3. Principii de politică financiară (fiscală) ..................................................................................... 126
9.2.4. Principii de politică economică și socială .................................................................................. 127
9.3. Clasificarea impozitelor................................................................................................................................ 129
9.4. Elementele tehnice ale impozitului și sisteme de impozitare ........................................................................ 131
9.4.1. Elemente tehnice ale impozitului ................................................................................................ 131
9.4.2 Sisteme de impozitare................................................................................................................... 132
9.5. Trăsăturile distinctive și formele impozitelor directe ................................................................................... 134
9.5.1. Impozitele pe venituri .................................................................................................................. 135
9.5.2. Impozitele pe avere. .................................................................................................................... 137
9.6. Trăsăturile distinctive și formele impozitelor indirecte ................................................................................ 138
9.6.1. Taxele de consumație. ................................................................................................................. 140
9.6.2. Monopolurile fiscale. .................................................................................................................. 142
9.6.3. Taxele vamale. ............................................................................................................................ 142
CAPITOLUL 10 ................................................................................................................................................ 144
POLITICA FINANCIARĂ ............................................................................................................................... 144
10.1. Conținutul politicii financiare ..................................................................................................................... 144
10.2 Politica financiar-monetară a autorităților publice ...................................................................................... 145
10.3. Politica financiară a întreprinderii (firmei) și coordonatele sale................................................................. 147
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ....................................................................................................................... 150
3
CAPITOLUL 1
CONCEPTE PRIVIND FINANŢELE ŞI CADRUL SPECIFIC

MANIFESTĂRII ACESTORA
1.1. Noțiunea de finanțe și premisele existenței finanțelor
Apariția și cristalizarea noțiunii de “finanțe” se înscrie în amplul proces evolutiv al

societății omenești. Semnificațiile sale s-au conturat pe fundalul exprimării valorice prin bani a
proceselor și relațiilor economice, sub impactul dezvoltării schimbului de mărfuri și organizării
sociale a comunităților umane.
Sub aspect etimologic, studiile întreprinse au condus la constatarea că la originea
cuvântului “finanțe” s-au aflat unele expresii utilizate, din vechime, în limba latină, precum
“finantio”, “financias” sau “financia pecuniaria” cu înțelesul generic de “plată în bani”. Se
admite, de asemenea, că aceste expresii proveneau, la rândul lor, din cuvântul latinesc “finis”,
care, în mod obișnuit, avea accepțiunea de “termen de plată”.
Totodată, este de remarcat că, încă din secolul al XV-lea, în limba franceză își făcuseră
apariția cuvintele “finance”, prin care era desemnată o sumă de bani sau un venit aparținând
organelor de stat, respectiv “finances” cu semnificația, mai largă, de patrimoniu al statului.
Aproximativ în aceeași perioadă circulau și expresii ca “hommes des finances” și “financiers”,
folosite pentru a-i denumi pe arendașii de impozite sau persoanele însărcinate cu strângerea
veniturilor pentru rege.
Asemănător, în limba germană, tot din secolul XV, datează folosirea cuvintele “Finanz”,
cu înțelesul de “plată în bani” și “Finanzer”, în accepțiunea generică de cămătar (persoană care
acordă împrumuturi cu dobânzi ridicate).
Rădăcinile de ordin lingvistic ale cuvântului “finanțe” reliefează cu pregnanță
îngemănarea acestora cu “banii”, a căror prezență a marcat profund viața economică și socială,
jucând un rol major în dezvoltarea societății omenești și constituindu-se ca premisă esențială a
nașterii și existenței finanțelor.
În mod obiectiv, apariția “banilor” a precedat-o pe cea de “finanțe”, deși, în planul
activității practice, semnificațiile atribuite acestor noțiuni s-au întrepătruns, iar procesele
economice și relațiile bazate pe folosirea banilor sau exprimate bănește sunt considerate, cel mai
adesea, în mod global, “financiare”.
Existența și folosirea banilor, respectiv dezvoltarea relațiilor marfă-bani reprezintă
prima premisă a manifestării finanțelor, ca fenomen economic și social.
La rândul său, apariția banilor pe scena istoriei a reprezentat un fenomen obiectiv,
determinat de dezvoltarea schimbului de mărfuri, de la forma cea mai simplă, în care o marfă se
schimba pe alta, la folosirea unei singure mărfi, acceptată la schimb ca echivalent general pentru
toate celelalte, denumită generic “bani”. Aceasta s-a produs în cadrul unui proces evolutiv
complex și îndelungat, în relație directă cu diviziunile sociale ale muncii, dezvoltarea factorilor
de producție, ridicarea productivității, creșterea volumului și diversificarea structurii producției,
etc.
Este semnificativ faptul că, până la prima diviziune socială a muncii, economia avea un
profund caracter natural închis, producția limitându-se la asigurarea strictului necesar
consumului propriu, fără a permite obținerea unui surplus, care să poată fi destinat schimbului.
Abia prin separarea triburilor de păstori, care a marcat o primă mare diviziune și specializare a
muncii, s-a dat un impuls productivității și s-au creat premisele economiei de schimb, pe seama
surplusului de produse realizat față de nevoile proprii de consum. Adâncirea diviziunii muncii și
1
a specializării în producție, urmate de separarea negustorilor, au coincis cu dezvoltarea
schimbului de mărfuri, inclusiv a modalităților de realizare a acestuia.
Condițiile obiective de desfășurare a schimbului, ca element esențial în dezvoltarea
producției și economiei, au impus oamenilor preferința pentru procurarea și păstrarea anumitor
mărfuri, ținând seama de valoarea lor de schimb și nu de întrebuințarea lor imediată.
Comparativ cu schimbul direct al unei mărfi pe altă marfă, trecerea la folosirea anumitor
mărfuri și, în final, a uneia singure, respectiv a mărfii-ban ca intermediar a mai multor schimburi,
a eliminat o multitudine de dificultăți în derularea lanțului de tranzacții, permițând reducerea
numărului acestora și un cost cu mult inferior pentru efectuarea lor. Astfel, dacă presupunem că
toți participanții la un lanț de “n” tranzacții acceptă schimbarea mărfurilor lor pe una specială
(bani), oricare combinație de transformare a unei mărfi în altă marfă se reduce la numai 2(două)
operațiuni, ce pot fi redate sintetic prin relațiile:
M1-B și B-Mn.
În noile condiții, gradul de incertitudine și costurile implicate se reduc foarte mult, iar în
contextul mutațiilor survenite pe planul folosirii lor “importanța banilor rezidă mai ales în
conținutul lor informațional care reduce incertitudinea implicată în specializare (a muncii - n.n.)
1
și comerț” . Cu deosebire în lumea modernă, exprimarea prin bani a valorii diferitelor mărfuri și
servicii, ce se produc și comercializează în condiții de timp și spațiu diferite, asigură, mai ales, în
2
cadrul procesului decizional “ o legătură esențială între prezent și viitor într-o lume incertă” .
Prezența banilor este, deci, expresia manifestării unor legități economice, constituind un
rezultat spontan al dezvoltării societății și nu un act de voință cu caracter administrativ. Banii nu
sunt o ficțiune juridică sau o creație a ordinii de drept, ci au o existență obiectivă, deși formele
concrete sub care au apărut și funcționează conțin și elemente de ordin subiectiv.
Desprinsă din lumea mărfurilor, ca o marfă specială având însușiri deosebite, banii s-au
concretizat de-a lungul timpului, mai întâi, prin bunuri de o anumită utilitate, acceptate ca
mărfuri la schimbul cu oricare altă marfă sau serviciu. În această ipostază, inclusiv sub forme ale
metalelor prețioase (aur, argint), banul-marfă echivala, în fapt, cu celelalte bunuri și servicii de
diverse întrebuințări (posibile de achiziționat cu ajutorul său) și exprima valoarea acestora prin
raportarea la propria sa valoare. Utilitatea banului-marfă se revelă, astfel, în primul rând, ca
expresie a utilităților multiple ale bunurilor și serviciilor obtenabile în schimbul său.
Participanții la viața economică și socială desfășoară astfel o amplă activitate mijlocită de
bani și concretizată în evaluarea, procurarea și alocarea resurselor în formă bănească, cumpărarea
și vânzarea diferitelor valori (în schimbul banilor), încasarea de venituri și efectuarea de
cheltuieli, economisirea și investirea unor sume de bani, crearea și stingerea unor datorii sau
creanțe bănești, etc., acestea având și o conotație financiară.
Pe un plan mai larg, menirea social-economică a banului este exprimată prin mai multe
funcții ce revin acestora, dintre care mai reprezentative apar a fi cele de: a) mijlocitor al
schimbului de valori; b) mijloc de măsurare a valorii sau etalon al valorii; c) mijloc de prezervare
a valorii.
În mod obiectiv, înfăptuirea fiecăreia dintre funcțiile banilor implică anumite procese și
relații economice în formă bănească ce au loc între participanții la producție, schimb și consum,
prefigurând sau conturând manifestarea finanțelor.
Așa, de pildă, îndeplinirea funcției banilor de mijloc de schimb, definitorie pentru însăși
existența lor pe fundalul dezvoltării schimbului de mărfuri, presupune folosirea acestora, într-o
formă sau alta, în realizarea transferului de valoare între participanții la diferitele tranzacții,
intermediind mișcarea valorilor de întrebuințare concretizate prin bunuri și servicii. Ea semnifică,
1 Richard Coghlan, The theory of money and finance, The MacMillan Press Ltd. London -New York, 1980, p.8
2 Ibidem, p.9
2
concomitent, anumite procese și relații de alocare – utilizare a unor sume de bani și, implicit, de
vehiculare a valorii în formă bănească, în primul rând, cele de tipul operațiunilor de încasări și
plăți, care sunt asimilate, de regulă, celor financiare.
Din aceeași perspectivă, în funcția de măsurare (etalon) a valorii, banii servesc la
evaluarea și dimensionarea valorică a diferitelor bunuri și servicii prin exprimarea bănească a
costurilor și prețurilor, veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor unei activități, respectiv prin
raportarea la valoarea recunoscută banilor a căror folosire implică, în acest caz, și latura
financiară a proceselor de producere, repartizare /schimb și consum de valori.
De asemenea, prin prisma funcției de prezervare a valorii, banii mijlocesc acumularea și
păstrarea valorii la dispoziția deținătorilor sub forma sumelor de bani, ca și vehicularea ei în
condiții avantajoase, permițând oricând transformarea lor în orice fel de utilități de valori
echivalente, în locurile și proporțiile adecvate. În același timp, se realizează, mai ales prin
îndeplinirea acestei funcții, procese financiare de acumulare, alocare și utilizare a resurselor sub
denumirea generică de fonduri bănești, administrate de către diferite entități sau persoane, dând
expresie directă manifestării finanțelor.
Formele pe care le-au îmbrăcat banii pe parcursul existenței lor sunt diverse, începând cu
cele ale unor mărfuri obișnuite (blănuri, sare, vite, podoabe, etc.) și continuând cu crearea unor
instrumente speciale în acest scop, dintre care cea mai larg cunoscută în lumea civilizată a
devenit “moneda”, care, la rândul său a îmbrăcat mai multe forme.
În corespondență cu specificitatea banului-marfă, funcțiile acestuia au putut fi îndeplinite
corespunzător numai prin folosirea ca ban a monedei, în forma cea mai autentică bătută din metal
prețios, cu valoare proprie deplină, egală celei nominale, inscripționate.
Totuși, prin comparație cu semnificațiile noțiunii de “ban”, noțiunea de “monedă”, în
accepțiunea sa inițială, directă și mai limitativă, a desemnat în mod expres, o piesă din metal
(aur, argint, cupru, etc.) confecționată în anumite condiții, cu scopul de a servi ca mijloc de
circulație, de plată și - eventual - de tezaurizare3. În această accepțiune, noțiunea de “monedă” dă
expresie unui anumit tip de bani, reprezentând o parte a banilor, iar baterea și punerea ei în
circulație presupune o decizie cu caracter administrativ, respectiv o reglementare juridică, fiind
un atribut al autorităților abilitate, care se exercită în lumea modernă prin băncile (institutele) de
emisiune.
Cercetările cu privire la folosirea banului-monedă au condus la constatarea că primele
monede ar fi apărut în antichitate, în China (sec. XI î.e.n.), iar mai târziu în statul elen Lidia (sec.
VII î.e.n.). În Evul Mediu, s-au emis monede de către căpeteniile feudale, de către orașe și, mai
ales, de către regi, pornindu-se de la reflectarea conținutului în metal prețios prin valoarea
nominală marcată (inscripționată) pe acestea. Raportul dintre valoarea nominală și cea reală, dată
de conținutul în metal prețios, s-a modificat în timp prin reducerea cantității încorporate efectiv
de moneda folosită ca bani.
În consonanță cu semnificațiile inițiale ale noțiunii de monedă, ea a constituit forma
concretă de reprezentare a banilor până în secolul al XIX-lea, când baterea și circulația
monedelor din metal prețios s-a restrâns și apoi a încetat, după ce cu mult timp în urmă
apăruseră, ca înlocuitori, biletele de bancă (bancnotele) convertibile în aur, iar operațiunile de
plăți-încasări începuseră a se efectua și prin înregistrarea lor în conturi deschise la bănci. Atât
folosirea bancnotelor, cât și efectuarea operațiunilor prin conturi bancare concretizau forme de
manifestare ale banilor, aflate în continuă extindere, care însă au fost asimilate și noțiunii de
monedă. În cele din urmă, odată cu încetarea obligației de convertire a bancnotelor în metal
prețios și trecerea la baterea monedei (divizionare) din metal neprețios, s-au conturat ca
principale tipuri de bani (mai ales, prin prisma proporțiilor deținute în volumul operațiunilor
bănești): a) banii de cont (scripturali), reprezentați prin înregistrări ale operațiunilor bănești în
3 Ibidem, p.212
3
conturi și b) banii de hârtie, reprezentați prin bancnote neconvertibile emise de către băncile
centrale (de emisiune); c) banii (moneda) din metal neprețios.
Este de interes și pentru semnificațiile atribuite termenului de “finanțe” faptul că
interpretările date noțiunilor de “bani” și “monedă” evidențiază, adesea, deosebiri care merg de la
diferențierea lor netă până la acceptarea substituirii uneia prin cealaltă. “În conversația de zi cu
zi, termenul de “bani” este utilizat pentru a desemna multe lucruri foarte diferite. Unul dintre
acestea este chiar “moneda”4. În același sens, se înscrie și constatarea că “... termenul de monedă
a fost extins în vorbirea curentă pentru denumirea oricărui semn bănesc, inclusiv pentru banii de
cont care nu au o existență materială”5. Totodată, însă, se remarcă și faptul că “… în știința
economică modernă, banii nu sunt niciodată definiți numai ca monedă...”6.
Față de tendința de substituire a noțiunii de bani cu cea de monedă, pot fi semnalate și
alte interpretări date acestora. Adesea, noțiunea de “bani” capătă un înțeles mult prea larg, prin
tratarea sa ca un sinonim al “veniturilor” sau “avuției”, în general, ignorându-se elementele
definitorii ce stau la baza îndeplinirii unor funcții care le sunt specifice. Alteori, urmărind
diferențierea celor două noțiuni, se dă termenului “bani”, un sens abstract, generalizator, iar
celui de “monedă” unul mai concret, de instrument folosit pentru îndeplinirea anumitor funcții
ale banilor.
Pe de altă parte, modificarea continuă a raportului dintre utilitatea directă a mărfii
speciale “bani” (cu anumite însușiri intrinsece) și cea indirectă decurgând din folosirea sa ca
"ban", a favorizat îndepărtarea banului-marfă de forma sa concret-materială. La această evoluție a
contribuit din plin și procesul de erodare a conținutului de metal prețios al banului-monedă (pus
în circulație cu o anumită valoare nominală, dar încorporând, în fapt, o cantitate mai mică de
metal și având implicit o valoare reală mai redusă), ca și practicile de falsificare a monedelor,
încă din faza de emisiune a acestora. S-a ajuns, astfel, la banul-convențional, sub forme ale
monedei confecționate din metale ordinare și la bancnote (mai întâi convertibile în metal prețios
și apoi neconvertibile), respectiv din hârtie și, în final, la banul-semn, care au substituit banul-
marfă.
În consecință, banul-semn nemaifiind o marfă de o utilitate în sine reprezintă acum o
creanță asupra emitenților de semne bănești, respectiv asupra economiei unei țări sau chiar a mai
multora - având în vedere că existența și folosirea banilor sub formele actuale sunt asumate și
reglementate la nivel național, prin adoptarea monedelor naționale (dolar, franc, leu, etc.), sau
internațional (ECU, DST, EURO). Aceste semne bănești tind să fie transformate în simple
informații asupra creanțelor și datoriilor, conferind posesorilor dreptul de a dobândi în echivalent
bunuri și servicii de utilitatea dorită și, deci, asigurându-le o anumită putere de cumpărare.
Prin urmare, ca termen generic, în zilele noastre, “banul reprezintă un instrument social...,
o întruchipare transmisibilă și omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deținătorului
dreptul asupra unei părți din produsul social al țării emitente”7.
Totodată, se constată că, indiferent de interpretările date noțiunilor de bani și monedă,
îndeplinirea funcțiilor și rolului acestora au oferit cadrul propice nașterii și dezvoltării unor
procese și relații distincte în formă bănească, desemnate prin conceptul de finanțe. Or, în sensul
de procese economice cu relațiile sociale corespunzătoare lor, concretizate prin folosirea banilor
(monedei), implicându-l și pe cel de premisă a finanțelor, se poate admite că “Banii sunt prima și
cea mai fundamentală inovație financiară”8, iar "moneda, drept de creanță, imediat și universal,
4 Thomas Mayer,James S.Duesenberry,Robert Z.Aliber, Banii, activitatea bancară şi economia, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993,
p.25
5 Costin C. Kiriţescu, Op. Cit. p.213
6 Thomas Mayer,James S.Duesenberry,Robert Z.Aliber, op. cit. p.25
7 Costin C. Kiriţescu, Moneda, Mică Enciclopedie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti,1982, p.63
8 Richard Coghlan, The theory of money and finance, The MacMillan Press Ltd. London -New York, 1980, p.13
4
exercitându-se asupra tuturor obiectelor reale, este principalul obiect (instrument n.n.)
financiar..."9
Folosirea banilor (inclusiv sub forma monedei) și îndeplinirea funcțiilor lor generează,
între altele, și crearea de datorii ori de creanțe din participarea la tranzacții, ca și la procesele de
repartiție și cele de consum, antrenând fluxuri bănești (monetare) între persoanele fizice și/sau
juridice, inclusiv între acestea și stat, ca exponent al unei colectivități umane, cu o anumită
organizare social-economică.
Așadar, procurarea de resurse bănești în vederea satisfacerii diferitelor nevoi personale
sau colective, ca și folosirea lor pentru realizarea de tranzacții cu bunuri și servicii, și efectuarea
operațiunilor de încasări și plăți, respectiv crearea și stingerea obligațiilor între persoane,
presupun anumite procese și relații economice prin care se formează, se distribuie și se
redistribuie resursele în formă bănească, ceea ce constituie esența fenomenului financiar și
definește conceptul de finanțe. Asemenea procese și relații sociale de natură economică reflectă
în esența lor mișcarea sau transmiterea valorii exprimată în bani între participanții la viața
economică și socială, în condiții determinate de poziția și rolul ce revin fiecărui participant. Sub
acest aspect, se detașează, prin semnificații și amploare, raporturile dintre stat, pe de o parte, și
persoanele fizice sau juridice, pe de altă parte.
Existența statului, concretizată prin crearea unor instituții specifice, se constituie, astfel,
ca o a doua premisă (cu impact puternic) a dezvoltării finanțelor și a conturării conceptului de
“finanțe”. Funcționarea instituțiilor de stat, care prin menirea lor socială s-au înscris în sfera
activităților nemateriale de interes public, era de natură să antreneze noi procese de consum de
resurse și implicit de redistribuire a produsului creat pentru satisfacerea acestor nevoi considerate
publice. Din această perspectivă, pentru semnificațiile conceptului de “finanțe” este semnificativ
și faptul că în imperiul roman timpuriu erau utilizate noțiunile de “fisc” și de “tezaur public”.
În accepțiunea inițială, cuvântul “fiscus” desemna un fel de coș (paner, cămară), menit a
servi strângerii veniturilor la dispoziția principelui sau împăratului. Spre deosebire, expresia
“tezaur public” semnifica un alt coș (paner, cămară) în care trebuiau colectate venituri destinate
să satisfacă nevoi de consum public aflate în administrarea senatului. Raporturile dintre “fisc” și
“tezaurul public” au evoluat, însă, odată cu cele dintre împărat și senat. Astfel, pe măsură ce
principele și-a subordonat senatul, s-a ajuns la contopirea celor două “coșuri” sau “cămări”, ceea
ce a dus, mai apoi, la folosirea generalizată a noțiunii de fisc și administrarea, la un loc, a
resurselor colectate pentru a acoperi toate cheltuielile publice, inclusiv ale principelui. În aceste
condiții, se poate admite că noțiunile de “fisc” și “tezaur public” aveau semnificații apropiate
celei de “finanțe”, și, cu deosebire, folosirii acestui termen în sfera activităților publice.
Crearea și funcționarea instituțiilor de tip statal, printre care o poziție prioritară a ocupat-
o armata, conțineau și premisele unor noi procese economice corespunzătoare unui nou tip de
relații sociale, ce luau naștere între stat și supușii săi. Anterior, problemele conviețuirii în cadrul
comunităților gentilice, inclusiv cele de apărare împotriva atacurilor din afară, se soluționau în
comun conform tradițiilor și obiceiurilor sau prin reprezentanți aleși, care îndeplineau anumite
funcții în mod onorific, neexistând un aparat special constituit, cu funcții publice. Dar, odată cu
înființarea primelor instituții de stat menite să desfășoare activități nemateriale, (consumatoare de
resurse, dar fără a-și putea asigura direct venituri acoperitoare), a devenit imperios necesară
preluarea și folosirea în acest scop a unei părți din produsul obținut în sfera activităților
materiale. Or, procurarea și utilizarea de către stat a resurselor respective, în virtutea forței sale
publice, a dat naștere la procese și relații de redistribuire a produsului național între acesta - ca
exponent al societății - și membrii colectivităților statale, în ipostaze de contribuabili cu resurse
la dispoziția statului sau beneficiari de servicii publice oferite de către stat persoanelor fizice și
juridice, direct sau indirect, gratuit sau la prețuri inferioare celor de piață.
9 Gilbert Abraham-Frois, Economie Politică, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1998, p.14.

5
Căile pe care s-a ajuns la constituirea primelor formații statale și dezvoltarea lor
ulterioară se diferențiază, în timp și spațiu, în funcție de condițiile concrete ale evoluției
comunităților umane, iar procurarea și utilizarea de către stat a resurselor respective a îmbrăcat
forme adecvate stadiului evolutiv al societății. Astfel, la început, resursele utilizate pentru
funcționarea statului se asigurau sub formele naturale ale produselor preluate de la cetățeni, ale
trofeelor și jafurilor de război sau ale prestărilor de servicii către stat. Dar, pe măsura extinderii
relațiilor marfă-bani, statul a trecut și la practicarea unor forme bănești de procurare și utilizare a
resurselor (impozite în bani, tributuri în bani încasate de la popoarele învinse, împrumuturi în
bani contractate de stat, cheltuieli cu întreținerea armatei, plata funcționarilor publici, etc.). Ele
marchează prezența finanțelor, ca fenomen economic și social generat de participarea statului la
procesele respective, concomitent cu cele la care participau numai persoane private.
În mod evident, pentru dezvoltarea finanțelor, prezența statului a avut și are un rol
determinant, inclusiv în conturarea noțiunii de finanțe, atât prin participarea directă și impact în
sensul amplificării fenomenelor financiare, cât și prin prisma preocupărilor de ordin teoretic și
practic, manifestate încă din antichitate, pentru organizarea financiară și tratarea adecvată a
problemelor financiare ale Cetății, pornind de la necesitatea acoperirii cheltuielilor sale din
venituri corespunzătoare.
Este de remarcat, astfel că în statul Egiptean, încă în secolul IV-III î.e.n., exista funcția numită dioketes,
pentru administrarea vistieriei regelui și un funcționar special care răspundea de finanțe, în ansamblu, numit econom.
Asemănător, în vechile state grecești, s-a introdus o funcție financiară administrativă numită colacretes, iar
în vremea lui Clistene s-a înființat un colegiu format din 10 persoane, însărcinat cu organizarea finanțelor Atenei.
Cetățile grecești (Histria, Tomis, Callatis), de pe teritoriul României de azi, își administrau finanțele prin vistieri,
care gestionau tezaurul, și împărțitori însărcinați cu distribuirea fondurilor cetății.
La romani, în secolul III î.e.n., un colegiu format din 10 persoane îndeplinea funcția de “vistier”, iar
mânuitorul sumelor de bani ai “visteriei” se numea econom. În Dacia Romană, de problemele finanțelor se ocupa
câte un procurator pentru fiecare din cele trei provincii (Dacii), ajutați de un corp de slujbași (strângător al
succesiunilor vacante, strângător al impozitului, însărcinat cu ținerea registrelor de birouri, socotitor fiscal, secretar-
ajutor în biroul finanțelor, etc.).
De altfel, tocmai prin raportarea la existența și funcționarea instituțiilor de stat, se
apreciază că perioada tranziției de la comunitățile de tip gentilic la statul sclavagist reprezintă
momentul istoric al apariției finanțelor10, iar primele elemente de finanțe, implicând participarea
statului la un nou tip de relații bănești, pot fi considerate cele ce au îmbrăcat formele impozitelor
în bani (ca resurse publice) și soldelor acordate militarilor (ca cheltuieli publice).
Ulterior, atât sub impactul dezvoltării producției, schimbului de mărfuri și relațiilor
marfă-bani, cât ca și al amplificării activităților publice și proporțiilor resurselor administrate de
stat, îmbrăcând, din ce în ce mai mult, forma bănească, s-a înregistrat extinderea continuă a ariei
de manifestare a finanțelor, în ansamblu.
Indubitabil, este de admis că elemente ale finanțelor s-au născut și dezvoltat în toate
activitățile economico-sociale caracterizate prin folosirea banilor, începând cu cele din cadrul
proprietății private. În mod deosebit, promovate în sfera activităților private, înțelesurile atribuite
noțiunii de finanțe alcătuiesc o gamă foarte largă, mergând de la a desemna sume de bani
implicate în diferite tranzacții și operațiuni bănești între persoane, până la activități care au ca
obiect banii în toate formele lor de reprezentare, inclusiv pe piețele financiare.
Astăzi, noțiunea de finanțe, având o largă circulație în toate domeniile vieții, este folosită
cu înțelesuri multiple, cele mai uzuale fiind următoarele:
- sume de bani sau fonduri bănești ce se administrează la diferite niveluri și structuri de
organizare a vieții economico-sociale;
- venituri, cheltuieli sau rezultate ale diverselor activități (beneficii, pierderi);
10 Iulian Văcărel (coordonator), Finanţe Publice, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1999, p.33
6
- forme, tehnici și instrumente prin care se acumulează și se distribuie resursele bănești
(impozite, aport de capital, dividende, subvenții, împrumuturi sau credite, etc.);
- operațiuni de plăți-încasări în numerar sau prin conturi bancare;
- tranzacții bursiere sau pe piețe financiare;
- relațiile dintre persoane (fizice, juridice, stat) implicate în derularea proceselor sau
operațiunilor axate pe folosirea banilor;
S-a ajuns, astfel, la atribuirea unui sens foarte larg noțiunii de “finanțe”, tinzându-se spre
a i se da, adesea, un înțeles similar celei de “bani” și a include în sfera sa totalitatea proceselor și
relațiilor economice realizate în formă bănească.
1.2. Conținutul economic și trăsăturile finanțelor
Prin semnificații și modul în care s-a conturat conceptul de “finanțe”, rezultă că esența
economică a acestora rezidă în procesele și relațiile bănești pe care le exprimă, deși accepțiunea
mai largă sau mai restrânsă dată acestui concept, ca și sensurile multiple ale folosirii noțiunii
respective generează nuanțări în interpretarea conținutului lor. În acest sens, conținutul economic
și implicit trăsăturile finanțelor apar a fi, atât comune, cât și specifice unor componente
circumscrise sferei acestora.
Prin urmare, pornind de la sensul foarte larg dat finanțelor, conținutul lor economic și,
deci, conceptul de finanțe se definește prin ansamblul sau cvasitotalitatea proceselor și relațiilor
economice în formă bănească, ce se produc în toate sferele reproducției (consum, producție,
repartiție, schimb sau circulație). Asemenea procese și relații economice vizează, în general,
procurarea, distribuirea, utilizarea și reconstituirea continuă a resurselor bănești pentru derularea
diferitelor activități în care sunt implicate, în mod firesc, persoane fizice și juridice, inclusiv
statul sau alte autorități publice. În această accepțiune, sfera de manifestare a finanțelor coincide
cu cea a folosirii banilor, iar conținutul economic al acestora constă în procesele și relațiile
economice în formă bănească ce au loc între participanții la activitățile economice și sociale, în
ansamblu.
Prin comparație, în sensul mai restrâns dat conceptului de “finanțe”, prin conținutul lor
economic acestea înglobează numai procesele și relațiile economice prin care se constituie, se
distribuie și se utilizează fondurile bănești destinate funcționării diferitelor entități economice și
sociale private și publice, inclusiv a statului. În consecință, ele se manifestă, în prim plan, ca
procese de procurare și alocare a resurselor bănești ce au loc mai ales în sfera repartiției
produsului național. În această accepțiune, conținutul economic al finanțelor constă preponderent
în procesele și relațiile economice de repartiție în formă bănească a produsului național
concretizat în constituirea, distribuirea sau utilizarea de fonduri bănești corespunzătoare
activității specifice fiecărei entități sau persoane participante la acestea.
Tipice, în abordarea cea mai restrictivă a conceptului de finanțe, sunt considerate
procesele și relațiile economice la care participă statul, pe de o parte, și persoane fizice sau
juridice, pe de altă parte, pentru constituirea și distribuirea sau utilizarea de fonduri bănești
necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor sale publice, conturând un domeniu mare al
finanțelor, cunoscut sub denumirea de “finanțe publice”, care prezintă și unele trăsături specifice.
Totodată, însă, în cadrul proprietății private, crearea și funcționarea entităților economico
– sociale, respectiv a întreprinderilor, organizațiilor, asociațiilor, etc. și, în general, desfășurarea
oricărei activități, în condițiile dezvoltării relațiilor marfă-bani, generează procese și relații de
constituire și distribuire sau utilizare de fonduri bănești corespunzătoare activităților desfășurate.
Ele se manifestă între entități ori persoane juridice sau fizice private, ca procese și relații de
procurare, alocare, cheltuire sau recuperare de resurse bănești. Aceste procese și relații bănești,
dând expresie aceluiași conținut economic comun finanțelor, conturează un alt domeniu mare de
7
manifestare a acestora, denumit generic “finanțe private”, caracterizate și prin unele trăsături
distinctive de cele publice.
Structurarea pe cele două mari domenii ale sferei de manifestare a finanțelor are la bază
diferențierea nevoilor de consum și ofertei de utilități în două mari categorii: publice și private.
Evoluția societății umane a impus o anumită separare (delimitare) aproximativă a nevoilor de
consum de bunuri și servicii și a modalităților de satisfacere a lor pe două paliere (private și
publice), cărora le corespund cele două componente majore ale sferei finanțelor.
S-a constatat, astfel, că nevoile individuale de hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, habitat,
deplasare, informare, comunicare etc., în interesul personal, al individului pot fi satisfăcute, în
mod convenabil, prin consumuri individuale de bunuri sau servicii. Aceste consumuri se
realizează, de regulă, de o manieră privată, pe seama utilităților procurate și administrate,
individual sau la nivel de microgrup (familie), implicând opțiuni și decizii proprii, personale, sub
incidența preferințelor, posibilităților și condițiilor (concurențiale) existente pe piața reală
(alimente, haine, locuințe, diverse servicii etc.).
Pe de altă parte, trăind în societate, indivizii se confruntă cu necesitatea unor activități de
interes mai larg, cu caracter social, care determină consumuri de bunuri și servicii, de o manieră
colectivă, cum sunt cele pentru ordinea internă, apărarea națională, combaterea calamităților
naturii, securitatea socială etc. Ele presupun, în mod obiectiv, existența unor instituții publice
adecvate, care prin activitățile specifice oferă populației asemenea bunuri și servicii, denumite
generic utilități publice. O trăsătură definitorie pentru acestea este caracterul neconcurențial și
indivizibil al accesului la consumarea lor, respectiv posibilitatea folosirii bunurilor și serviciilor
publice în comun de către o multitudine de persoane.
În același timp, satisfacerea unor asemenea nevoi prin oferta de utilități publice nu
contravine individualizării consumului ca proces real, iar în anumite domenii (educație, ocrotire
sanitară, asistență socială etc.) denumite generic cvasipublice sau semipublice, consumurile
îmbină trăsături, atât ale utilităților private, cât și publice. Sunt asimilate acestora și unele nevoi
de utilități cu caracter economic (combaterea eroziunii solului, constituirea de rețele rutiere și căi
ferate, lucrări de irigare, desecare, împădurire, explorări geologice și exploatări miniere sau
forestiere, crearea unor ramuri sau subramuri economice considerate de interes național), mai
ales, atunci când sectorul privat întâmpină dificultăți în asigurarea unei oferte adecvate, adesea
indispensabile.
Limitele în care nevoia totală de utilități se acoperă pe cale privată sau publică se pot
modifica sub impactul cerințelor de optim sau mutațiilor de ordin politic, ideologic, etc.
În principiu, însă, satisfacerea nevoilor de utilități prin ofertă privată, respectiv publică
trebuie să răspundă unor criterii de raționalitate, care în final se regăsesc în dimensiunile PIB.
Maximizarea PIB devine, astfel, un criteriu deosebit de relevant în optimizarea raporturilor dintre
utilitățile private și cele publice, în societatea modernă, în care alături de sectorul privat al
economiei ființează și un sector economic public.
Armonizarea ofertei de bunuri și servicii private cu cea publică apare, la rândul său, ca
premisă favorabilă dezvoltării economice și sociale, nivelul optim al acestora situându-se la
confluența utilităților marginale ale celor două tipuri de ofertă. Ea presupune evitarea, atât a unor
acțiuni publice ce asigură o utilitate inferioară celei marginale, cât și acoperirea prin ofertă
privată a unor nevoi care, prin natura lor, pot fi satisfăcute mai avantajos în variantă publică,
luând drept criteriu al opțiunilor, în acest sens, maximizarea utilităților totale oferite pentru
satisfacerea cât mai deplină a cererii.
În concordanță cu raționamentul anterior, optimizarea proceselor de formare, alocare și
cheltuire a fondurilor bănești, în cadrul finanțelor publice, respectiv al celor private, presupune
maximizarea ofertei totale (private și publice) de utilități, la o mărime dată a resurselor ce pot fi
consumate, admițând relațiile următoare:
8
U t = U p + U s (1)
C p + Cs = U p + U s (2)
în care: Ut = utilități totale; Up = utilități private; Us = utilități sociale (oferite de stat); Cp
= consumuri (nevoi) private; Cs = consumuri (nevoi) sociale.
Sub aspectul posibilităților de asigurare a ofertei de utilități (private și publice) într-o
economie mixtă, raportul de mărime dintre acestea înregistrează modificări importante, atât în
timp, cât și în spațiu, sub influența unei multitudini de factori obiectivi și subiectivi. Acest raport
se află și sub incidența modului de funcționare a mecanismelor economiei de piață care, în
condiții specifice, face necesară sporirea sau restrângerea ofertei de utilități publice, în
corespondență cu modificările ce survin în oferta privată și cererea agregată. Mutațiile ce survin
și întrepătrunderea dintre ofertele și cererile de utilități private și publice se reflectă pregnant în
derularea și intercondiționarea fluxurilor financiar-monetare, ce au loc în cadrul economiei
naționale, respectiv între cele două mari domenii ale finanțelor.
Indiferent de accepțiunea dată noțiunii de finanțe (largă sau restrânsă) și de domeniile de
manifestare ale finanțelor (publice sau private), în prim plan, se relevă conținutul lor comun, de
procese și relații de natură economică, ce presupun, în principiu, formarea, distribuirea și
utilizarea resurselor bănești în activitatea economică și socială.
În același context, se remarcă și existența unor diferențieri în interpretarea conținutului
finanțelor, accentuându-se fie asupra laturii economice, fie asupra celei sociologice. Prima pune
la baza conceptului de finanțe conținutul de procese economice în formă bănească și elementele
tehnice de înfăptuire a acestora. Cea de-a doua are în vedere, ca element definitoriu,
caracteristicile relațiilor sau raporturilor sociale dintre participanții la procesele respective.
În raport cu semnificațiile atribuite conceptului de “finanțe” și conținutul economic pe
care îl exprimă, finanțele pot fi definite, deci, ca procese economice și relații sociale, prin care se
constituie, se distribuie și se utilizează fonduri bănești, pentru îndeplinirea funcțiilor și
obiectivelor diferitelor entități economico-sociale, inclusiv ale statului și persoanelor fizice.
Trăsături ale finanțelor
Prin modul de manifestare și conținutul lor economic, finanțele prezintă anumite trăsături
distinctive, față de celelalte categorii de procese și relații economico-sociale.
Trăsătura definitorie a finanțelor, în ansamblu, rezidă în forma bănească de exprimare a
proceselor și relațiilor economice pe care le desemnează acest concept, atât în accepțiunea largă,
cât și în cea restrânsă, date acestora.
Așadar, se cuprind în sfera finanțelor procesele economice și relațiile sociale bazate pe
folosirea banilor; ele având același conținut economic și această trăsătură comună. Conform
acestei trăsături, se impune constatarea că numai procesele economice care se exprimă în formă
bănească au un conținut financiar și se înscriu, deci, în categoria denumită generic “finanțe”. În
mod implicit, este de admis că toate celelalte procese economice, inclusiv cele de repartiție a
produsului național realizate în formă natural-materială nu se încadrează în sfera finanțelor.
Pe de altă parte, în condițiile exprimării valorice prin bani, procesele economice în formă
bănească și cele în formă natural-materială se condiționează reciproc, iar activitatea financiară
apare ca parte integrantă a activității economico-sociale. Sub acest aspect, este de observat că
prin derularea continuă a proceselor respective au loc mișcări ale sumelor de bani, ce reprezintă
fluxuri financiare, care interacționează direct sau indirect cu cele ale transmiterii valorii (între
participanți) prin fluxurile reale, exprimate sub formele natural-materiale ale bunurilor și
serviciilor.
În concordanță cu această caracteristică, procesele și relațiile economice cuprinse în sfera
finanțelor se concretizează, în principiu, prin acumularea, alocarea și utilizarea de resurse
9
bănești de către persoane fizice sau juridice, antrenând fluxuri financiare de intrare (alimentare
sau constituire), respectiv de ieșire (distribuire sau utilizare) a sumelor ce alcătuiesc fiecare fond
bănesc, financiar.
O altă trăsătură invocată, mai ales pentru a caracteriza finanțele publice și în mai mică
măsură pe cele private, constă în transferul de valoare care se produce între participanții la
respectivele procese și relații economice. Potrivit acestei trăsături, manifestarea finanțelor,
presupune, în principiu, un transfer din valoarea aflată, la un moment dat, la dispoziția unui
participant, către un alt participant la relațiile respective. Pentru a avea conținut financiar, acest
transfer de valoare se presupune a fi efectuat în formă bănească.
În principiu, un asemenea transfer antrenează și modificări în mărimea patrimoniului
administrat de către participanții la aceste procese și relații, modificări ce vizează ambele sensuri,
după cum participanții cedează sau primesc sume de bani în cadrul acestor raporturi financiare.
Astfel, dacă un participant acumulează resurse bănești suplimentare, el își majorează fondurile
financiare de care dispune, iar dacă cedează sume de bani altor utilizatori își diminuează aceste
fonduri, înregistrând și modificări corespunzătoare ale patrimoniului administrat. Prin
comparație, procesele ce presupun mișcarea valorii în ambele sensuri, între participanți, nu
determină modificarea mărimii valorice a patrimoniilor, ci doar schimbarea structurii acestuia,
sub aspect material și bănesc. Asemenea procese sunt tipice vânzării-cumpărării de mărfuri pe
bani.
Pe un plan mai general transferul de valoare apare ca o cedare-primire (între participanți)
a valorii exprimate printr-o sumă de bani și reprezintă, implicit, un transfer de putere de
cumpărare. El are, deci, ca efect direct și imediat, reducerea disponibilităților bănești și a puterii
de cumpărare la persoana care cedează o sumă de bani și creșterea acestei puteri de cumpărare la
cea care primește suma respectivă. Spre deosebire, un transfer în formă naturală a bunurilor și
serviciilor, nu are un conținut financiar.
În fine, transferul de valoare caracteristic finanțelor are loc, fie cu titlu definitiv, fie pe
principiul rambursabilității. Este evident că, dacă transferul are caracter definitiv, suma de bani
și puterea de cumpărare aferentă nu mai revin persoanei de la care s-a făcut transferul. Prin
comparație, atunci când suma respectivă urmează a se restitui persoanei de la care provine,
transferul se realizează cu titlu rambursabil și el apare numai ca un fenomen temporar. Ca
urmare, după un interval de timp, suma de bani revine la punctul de plecare juridic, concretizând
o mișcare a valorii în sens invers, specifică relațiilor de credit, care fac parte, însă, tot din
categoria generală a finanțelor.
Fenomenul transferului de valoare prezintă însă anumite particularități, de concretizare în
cele două domenii ale finanțelor.
Cu deosebire în domeniul finanțelor publice, se pot distinge următoarele particularități ale
transferului de valoare, între persoane fizice și juridice, pe de o parte și stat sau alte autorități
publice, pe de altă parte.
În primul rând și în mod obișnuit transferul are un caracter definitiv, și se face cu titlu
nerestituibil, atât dinspre persoanele fizice și juridice către stat sau autorități publice cât și invers.
El are principial un singur sens, în momentul respectiv, fără a implica returnarea sumelor de
bani, cu excepția celor împrumutate – care sunt restituibile (rambursabile) la anumite termene.
În al doilea rând, transferul respectiv presupune, de regulă, fie acumularea, fie
distribuirea (utilizarea) de resurse (fonduri) bănești și se realizează, în principiu, fără o
contraprestație directă și imediată, din partea beneficiarului sumei de bani transferate.
Caracterul de transfer fără contraprestație presupune că persoana de la care se face transferul nu
obține, în schimb, foloase (bunuri, servicii) sau bani din partea persoanei în favoarea căreia se
face transferul. Cazul tipic al unui asemenea transfer se produce între persoane fizice sau
juridice, pe de o parte, și stat, pe de altă parte, cu prilejul încasării de impozite etc. și finanțării de
10
cheltuieli publice, respectiv a constituirii și distribuirii fondurilor bănești administrate de către
autoritățile de stat, implicând, de regulă, trecerea fără echivalent a valorii dintr-o formă de
proprietate în alta. Astfel, preluarea prin transfer a unor venituri (impozite) de la persoanele
fizice sau juridice la aceste fonduri are loc fără obligația statului de a oferi în mod direct
persoanelor respective o valoare compensatorie. În mod asemănător, transferul în sens invers, de
la fondurile financiare publice către persoanele beneficiare de sumele de bani distribuite, nu
implică o contraprestație directă din partea acestora către stat. Sub acest aspect, este de remarcat
că pentru aceeași persoană, nu se stabilește vreo legătură între sumele transferate către stat și cele
de care beneficiază ea din partea statului. Dar, în mod indirect și în momente diferite, este
posibilă, fie și parțial, o compensație valorică privind sumele de bani cedate de către diferitele
persoane și foloasele de care beneficiază ele pe seama cheltuielilor făcute de către stat.
Admițând, însă, procurarea sumelor de bani prin împrumuturi contractate de stat,
contraprestația apare (tot ca excepție) sub forma dobânzilor plătite către persoanele care
împrumută statul.
În al treilea rând, transferul de valoare și de putere de cumpărare vizează, în principiu,
scopuri (nevoi) cu caracter colectiv. Așa, de pildă, transferurile bănești de la persoanele fizice și
juridice la stat au ca scop satisfacerea unor nevoi comune ale societății. Se pot asimila acestora și
transferurile de resurse bănești între persoanele fizice și juridice care vizează realizarea
obiectivelor specifice și desfășurarea activității diferitelor organizații economice și sociale, cum
sunt: întreprinderile, companiile, instituțiile, etc.
Fenomenul de transfer se realizează, de asemenea cu particularități în sfera finanțelor
private, unde relațiile dintre participanți se bazează pe proprietate privată, personală. În mod
deosebit, în cazul întreprinderilor private, mișcarea valorii sub forma sumelor de bani poate avea
loc, fie prin raporturi cu alte persoane fizice sau juridice, fie prin operațiuni interne ce vizează
constituirea (sporirea) sau distribuirea (utilizarea) de fonduri bănești pentru propria activitate. În
primul caz, transferul are loc în mod asemănător celui din domeniul finanțelor publice, deși în
principiu participanții sunt persoane private. În cel de-al doilea caz, nu se mai realizează un
transfer veritabil de valoare dintr-o proprietate în alta, ci doar o dirijare internă a valorii către
anumite fonduri bănești proprii sau de la acestea spre locuri de utilizare ce corespund nevoilor de
satisfăcut. În acest caz, puterea de cumpărare este afectată doar sub aspectul posibilității de
acoperire a diferitelor categorii de nevoi (de funcționare, de investiții) în interiorul entității
respective. În plus, toate operațiunile de plăți și încasări, implicând mișcarea sumelor de bani,
chiar cele legate de cumpărări-vânzări de bunuri și servicii sunt asimilate celor financiare,
incluzându-se în domeniul de manifestare a finanțelor private.
Față de unele particularități ale transferului de valoare, evidențiate mai sus, rezultă că
anumite procese și relații economice, deși realizabile în formă bănească, dar implicând schimburi
de echivalente, cum este și vânzarea-cumpărarea mărfurilor pe bani, nu corespund deplin
accepțiunii restrictive a noțiunii de finanțe. În același timp, însă, în accepțiunea largă, sfera
finanțelor tinde a se suprapune pe cea a folosirii banilor în toate funcțiile acestora și în toate
domeniile de activitate. În acest sens, toate operațiunile bănești efectuate de entități (persoane)
private sau publice pot fi și sunt considerate, mai ales în practică, de domeniul larg al activităților
financiare, respectiv al finanțelor.
1.3 Sfera de cuprindere și principalele componente ale finanțelor
Ansamblul proceselor și relațiilor economice în formă bănească constituie sfera largă a

finanțelor care înglobează, în prim plan, atât finanțele publice cât și finanțele private. În cadrul
acesteia se diferențiază mai multe componente sau categorii financiare, cu particularități de
manifestare imprimate de formele de proprietate, specificul activităților, caracterul definitiv sau
temporar al transferului de valoare etc.
11
Cele mai importante componente ale sferei finanțelor sunt: finanțele statului - reflectate
prin bugetul de stat - și finanțele locale - reflectate prin bugetele entităților administrativ-
teritoriale (locale) - fiecare dintre acestea încadrând categorii financiare specifice, concretizate
prin venituri și cheltuieli bugetare (impozite, taxe, împrumuturi publice, alocații, credite
bugetare, subvenții, etc.); creditul; asigurările; finanțele întreprinderilor (firmelor) etc.
Finanțele statului, respectiv bugetul de stat concentrează relațiile financiare ce se
desfășoară între stat și persoanele fizice și juridice în cadrul proceselor de constituire și
distribuire/utilizare a fondurilor bănești destinate îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor statului.
Resursele bănești vehiculate prin relațiile aferente acestei componente a finanțelor se
administrează de către stat prin autorități publice centrale în cadrul fondului bugetar sau altor
fonduri financiare destinate realizării unor acțiuni publice de interes general, ale colectivităților
statale.
Finanțele locale, respectiv bugetele locale înglobează ansamblul relațiilor și proceselor
financiare la care participă autoritățile publice locale, pe de o parte, și persoane fizice sau
juridice, pe de altă parte, în ipostaze de contribuabili la constituirea de fonduri sau
beneficiari ai distribuirii și utilizării fondurilor bănești administrate prin bugetele locale. Prin
relațiile financiare publice locale se vehiculează resurse pentru satisfacerea unor nevoi
publice considerate a fi în interesul specific al colectivităților umane din perimetrul teritorial
al fiecărei entități administrativ-teritoriale (locale).
Între finanțele statului și finanțele locale există, totodată, o puternică interdependență,
inclusiv zone de interferență implicând prezența finanțelor statului în asigurarea unor premise
necesare manifestării finanțelor locale. Raporturile de interacțiune ale finanțelor statului cu
finanțele locale diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta (în aceeași țară), în funcție
de politicile promovate de către guverne. În general, acestea sunt marcate de dependența,
într-o măsură sau alta, a finanțelor locale de finanțele statului, pornind de la opțiunile privind
delimitarea nevoilor publice ce pot fi satisfăcute la nivel local sau central, respectiv a
resurselor financiare ce pot fi utilizate la fiecare nivel al administrației publice.
În principiu, este de admis că întrepătrunderea finanțelor locale cu cele ale statului se
află în relație directă cu gradul de autonomie acordat entităților locale prin politica
promovată de fiecare stat. De regulă, în statele unitare, autonomia locală este mai redusă,
deși, în prezent, se constată o tendință de creștere a acestuia, considerându-se că o autonomie
largă are care are un impact puternic și asupra dezvoltării fiecărei entități locale, și , în același
timp, implică dezvoltarea finanțelor locale. Prin comparație, statele federale se caracterizează
printr-un grad de descentralizare administrativă mult mai mare și o autonomie locală mai
largă a entităților teritoriale (statele membre și structurile administrative interne ale acestora).
Ca urmare, în aceste state, sfera de manifestare a finanțelor locale are dimensiuni mult mai
mari și ele îndeplinesc un rol considerabil sporit în viața economică și socială din țările
respective.
Totodată, este de remarcat că funcționarea entităților administrativ-teritoriale în cadrul
oricărui tip de stat implică realizarea de acțiuni și consumuri de resurse care antrenează
cheltuieli publice atât la nivel central (federal) cât și la nivel locale, ceea ce presupune
implicarea statului și a autorităților publice locale și în procurarea și utilizarea resurselor
financiare acoperitoare. Or, finanțe publice, considerate în ansamblu, trebuie să asigure atât
mobilizarea cât și redistribuirea resurselor financiare, contribuind implicit și la realocarea
celorlalte resurse, între toate componentele sistemului socio-economic. Astfel, la nivelul
12
administrațiilor centrale se constituie și se distribuie resurse financiare în raport cu activitatea
economică și socială considerată de interes național și desfășurată pe întreg teritoriul
național. Acțiunile de interes național finanțate pe seama acestor resurse se răsfrâng pozitiv
asupra întregii țări, indiferent de mărimea aportului la constituirea resurselor. În același timp,
la nivelul autorităților locale, resursele financiare necesare se pot forma, în mare parte, pe
seama activităților economice și sociale desfășurate în perimetrul structurii teritoriale
respective (ca resurse proprii ) sau prin redistribuire de la nivel central. De altfel, în practică,
o parte din cheltuielile cuprinse în bugetele locale se finanțează din resursele administrate la
nivel central, fiind realocate entităților administrativ-teritoriale în diferite forme și proporții.
Este cazul transferurilor sau subvențiilor din bugetul de stat (central) către bugetele locale,
inclusiv a cedării unor părți din veniturile bugetului de stat.
Redistribuirea de resurse financiare publice între autoritățile situate la diferite niveluri
ale administrației publice, în primul rând, între autoritățile centrale și cele locale, devine
astfel un suport pentru înfăptuirea autonomiei locale, care este condiționată, în mare măsură,
de asigurarea resurselor financiare acoperitoare față de cheltuielile de efectuat.
În acest context, transferarea unor acțiuni, considerate anterior de interes național, în
sarcina autorităților locale trebuie însoțită și de transmiterea dreptului acestora de a dispune
de resursele bănești corespunzătoare pentru realizarea procesului de descentralizare și
modernizare a administrației publice, respectiv de integrarea europeană a României.
În cadrul finanțelor locale se pot dezvolta și relații financiare axate pe contractarea (în
nume propriu) de împrumuturi publice, uneori garantate de către guvernul central, care se
manifestă, totodată, ca relații de credit între autoritatea locală (care lansează împrumutul) în
ipostaza de debitor și persoanele fizice și juridice care subscriu la acel împrumut, în ipostaza
de creditori.
Creditul reprezintă o altă componentă a finanțelor, desemnând acele procese și relații
financiare, ce se desfășoară pe principiul rambursării (restituirii) sumelor de bani (care fac
obiectul lor) și al plății de dobândă de către beneficiar (debitorul) în favoarea părții care cedează
temporar dreptul de folosință a sumei respective (creditorul). Ca relație financiară, creditul
presupune, adesea, participarea unor instituții financiar-bancare (denumite generic intermediari
financiari) specializate în redistribuirea resurselor bănești între deținătorii de disponibilități și
utilizatorii acestora, ele mijlocind un transfer temporar de valoare, grefat pe mișcarea în formă
bănească a valorii în ambele sensuri, între creditor și debitor.
Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă reprezintă o componentă distinctă a
finanțelor ce constă în procese și relații financiare generate de necesitatea prevenirii și
combaterii efectelor distructive ale unor fenomene sau evenimente cu caracter aleatoriu și cu
impact negativ asupra vieții și activității umane, cunoscute sub denumirea generică de riscuri.
Ele exprimă, deci, raporturi economice, în formă bănească, între participanții la contractul
de asigurare – reprezentați prin societăți sau organizații de asigurare private sau cu capital de
stat, pe de o parte, și asigurați, care pot fi persoane fizice și juridice, pe de altă parte.
Procesele și relațiile financiare aferente se concretizează prin constituirea și utilizarea
unui fond bănesc numit fond de asigurare (pentru bunuri, persoane și răspundere civilă), acestea
îmbrăcând forme specifice dintre care cele mai cunoscute sunt primele de asigurare (plătite) și
despăgubirile primite de către asigurați.
Această componentă a finanțelor se remarcă și prin faptul că îmbină caracteristici ale
bugetelor publice cu cele ale creditului, în funcție de producerea evenimentelor față de care iau
naștere relațiile de asigurare. Astfel, dacă evenimentele (riscurile) asigurate se produc, generând
pagube și nevoia de “despăgubiri”, procesele și relațiile ce compun această categorie financiară
13
se aseamănă mai mult cu cele de “credit”, întrucât față de mișcarea inițială a valorii, de la
asigurat la asigurător (sub forma contribuțiilor sau a primelor de asigurare), se realizează și o
mișcare inversă ocazionată de plata despăgubirilor (sumelor asigurate), ceea ce semnifică și o
restituire a contribuției plătite, ce poate fi asimilată rambursării unui împrumut (credit).
Asigurările sociale sunt, de asemenea, o componentă a finanțelor și reprezintă un grup
de procese și relații financiare generate de necesitatea protecției unor categorii de persoane care,
din diverse motive obiective, își pierd capacitatea de muncă și nu pot obține venituri din munca
prestată. Participanții la aceste relații sunt autorități de stat specializate în domeniu, sindicate sau
organizații private, care administrează fonduri bănești pentru asigurări sociale, pe de o parte, și
persoane fizice, în calitate de persoane asigurate, care contribuie (parțial) cu resurse bănești la
constituirea acestor fonduri și beneficiază se sumele alocate din fondurile respective.
Este semnificativ și faptul că în sistemul public de asigurări sociale constituirea
fondurilor se realizează în bună măsură prin relații financiare de forma contribuțiilor ce se plătesc
de către angajatorii de persoane în diverse activități (agenți economici, instituții, organizații
publice sau private) dar și de angajați (salariați). La rândul lor, destinațiile ce se dau fondurilor de
asigurări sociale se concretizează prin cheltuieli specifice, dintre care cele mai reprezentative (
prin proporții și arie de cuprindere) sunt pensiile și ajutoarele /indemnizațiile bănești acordate
persoanelor fizice beneficiare.
Finanțele întreprinderilor (firmelor) constituie o componentă fundamentală a finanțelor
(în ansamblu) și cea mai reprezentativă a finanțelor private. Ea înglobează relațiile economice
prin care sunt procurate, distribuite și utilizate resursele bănești în desfășurarea activității
întreprinderilor sau organizațiilor economice și se concretizează prin procesele de constituire de
fonduri bănești la nivelul acestora sau de formare și utilizare a capitalului lor. Între formele tipice
pe care le îmbracă acestea se disting: aportul de capital (în bani) adus de acționari inclusiv de
către stat (prin cumpărarea acțiunilor emise de firmă); plasamentele de capital în proiecte de
investiții, respectiv pe piața financiară; repartizarea rezultatului financiar (profitului) pentru
reinvestire sau acordare de dividende etc. Dar, în accepțiunea largă, pot fi luate în considerare și
veniturile, cheltuielile și celelalte procese sau relații în formă bănească generate de crearea,
funcționarea și eventual lichidarea întreprinderii.
O componentă distinctivă a finanțelor se consideră a fi finanțele menajelor
(gospodăriilor), cuprinzând relațiile financiare la care participă entitățile de tip familii sau alte
comunități restrânse, celibatari care realizează venituri și le folosesc potrivit nevoilor lor pentru a
procura bunurile și serviciile necesare consumului, inclusiv economisirea și plasamentele de
resurse bănești.
Desigur, manifestarea concomitentă a diferitelor componente ale finanțelor implică și
posibilitatea interacțiunii sau întrepătrunderii lor, respectiv existența unor zone de interferență în
care se regăsesc tipuri de procese și relații financiare aparținând diverselor categorii financiare.
În mod obișnuit, însă, finanțele publice sunt asociate cu existența și funcționarea statului,
inclusiv a unităților administrativ-teritoriale și, în general, a instituțiilor de drept public, iar
problematica lor vizează procurarea resurselor bănești necesare funcționării entităților publice,
efectuarea de cheltuieli pentru înfăptuirea de obiective și acțiuni de interes public, inclusiv
contractarea de împrumuturi și datorii publice. În mod implicit, problematica lor include și
asigurarea echilibrului financiar macroeconomic, folosirea eficientă a resurselor, susținerea
dezvoltării economiei și sociale.
Prin comparație, finanțele private sunt asociate cu activitatea economico-financiară
bazată pe proprietatea privată a firmelor, întreprinderilor (societăților comerciale), organizațiilor,
societăților de asigurare, a celor de investiții, a băncilor și altor entități private. Ele abordează
procesele și relațiile de formare a resurselor bănești necesare acestora, cheltuielile, împrumuturile
contractate, creanțele de încasat și obligațiile de plată aferente activității lor, inclusiv rezultatele
14
financiare, distribuția profitului, echilibrul financiar microeconomic etc. Lumea finanțelor
private, în accepțiunea sa modernă, este reprezentată prin ansamblul de operatori (agenți)
economici și sociali care realizează gestiunea financiară a patrimoniilor individuale sau a
patrimoniului întreprinderilor, având la bază exprimarea și evaluarea prin bani a tuturor
resurselor angajate în fiecare activitate, iar domeniul principal de manifestare a ei este cel al
piețelor financiare și al evaluării activelor ce se schimbă pe aceste piețe11.
11 Stancu Ion, Finanţe, Ed.Economică, Bucureşti, 1997, p.46.

15
CAPITOLUL 2
FUNCȚIILE ȘI ROLUL FINANȚELOR

2.1. Abordări conceptuale
Caracterul obiectiv al existenței finanțelor ca și a altor categorii economice se relevă, în

primul rând, prin funcțiile și rolul ce revin acestora în viața economică și socială, concretizată
sintetic prin producerea, repartiția, schimbul și consumul produsului intern brut.
Într-o accepțiune sintetizatoare, conceptul de funcție semnifică menirea socială a
categoriei respective. Această semnificație are în vedere capacitatea unei categorii economice de
a mijloci înfăptuirea unor procese ce nu se pot realiza satisfăcător în absența sa. Asociată, de
regulă cu acesta este folosită și noțiunea de rol al categoriei respective pentru a exprima
rezultatele sau efectele obtenabile pe seama îndeplinirii funcțiilor sale.
Așadar, ca expresie generalizată a unui anumit grup de procese și relații economice,
finanțele au de îndeplinit o anumită misiune socială, în sensul că prin intermediul lor se
înfăptuiesc anumite procese economico-sociale și joacă un rol important prin aportul adus la
realizarea obiectivelor private sau ale dezvoltării generale a societății, inclusiv la înfăptuirea
diverselor activități economice și sociale.
Adaptat finanțelor, conceptul de funcție atribuită acestora desemnează capacitatea lor de a
mijloci (în condiții considerate optime) realizarea directă a anumitor procese economice
exprimate în formă bănească și derularea relațiilor corespunzătoare dintre participanți, ca și
influențarea modului de înfăptuire a acestora. Cel mai adesea, îndeplinirea funcțiilor finanțelor se
concretizează în formarea, repartizarea și utilizarea fondurilor de resurse bănești (financiare) în
contextul activităților economico-sociale în care sunt implicate persoane fizice și juridice,
inclusiv autorități publice.
Condițiile obiective de manifestare a finanțelor în ansamblu, dar și pe componente ale
sferei de cuprindere a acestora, determină ca înfăptuirea funcțiilor specifice lor să fie grefată pe
folosirea banilor în funcțiile ce le revin dată fiind forma bănească a proceselor și relațiilor
economice pe care le exprimă.
Literatura noastră de specialitate reține, cel mai adesea, ca funcții atribuite finanțelor:
funcția de repartiție și funcția de control, la care se adaugă, uneori, și o funcție de
reglare/stabilizare a economiei, fiecare dintre acestea mijlocind procese economice de repartiție a
PIB, realizarea controlului financiar, respectiv stimularea dezvoltării fenomenelor pozitive sau
contracararea unor fenomene dereglatoare, în economie și societate.
În mod obișnuit, aceste funcții ale finanțelor menționate anterior sunt tratate ca aparținând
tuturor componentelor acestora, dar cu deosebire funcția de reglare/stabilizare a economiei
aparține, în prim plan, finanțelor publice, deși manifestarea sa își găsește suportul în interrelațiile
obiective dintre finanțe și procesele materiale din toate segmentele economiei reale, inclusiv cele
din activitatea întreprinderilor, ea revenind și finanțelor private.
În sinteză, luând în considerare abordările diferite și principalele ipostaze în care se
manifestă, se poate admite că finanțele, indiferent de particularitățile diferitelor componente ale
sferei acestora, îndeplinesc următoarele funcții:
- funcția de repartiție;
- funcția de control;
- funcția de reglare/stabilizare a economiei.
2.2. Funcția de repartiție
16
Funcția de repartiție exprimă capacitatea finanțelor de a mijloci repartiția produsului
național, respectiv a PIB în formă bănească, creând o premisă a realizării acestui proces și în
formă materială. Mijlocind repartizarea produsului național, finanțele concură la crearea
condițiilor necesare producerii, circulației și consumului acestuia în formă natural-materială,
asigurând distribuirea și redistribuirea în formă bănească a unei mari părți din acest produs,
inclusiv redistribuirea veniturilor primare rezultate în prima fază a repartiției.
Forma bănească a proceselor de repartiție caracteristice funcției de repartiție îndeplinită
de finanțe, constituie, în esență, o parte a aceluiași proces de repartiție a PIB, ce însoțește în mod
necesar repartiția și consumul în formă natural-materială, cu care se îmbină organic și se
condiționează reciproc. Manifestarea finanțelor în această funcție presupune, în mod implicit,
realizarea unor fluxuri financiare vizând constituirea de fonduri bănești și distribuirea lor la
diverse niveluri ale organizării și funcționării economiei și societății. Intercondiționările
caracteristice îndeplinirii acestei funcții, între procesele bănești - financiare și procesele materiale
ale reproducției sociale, se concretizează prin întrepătrunderile dintre fluxurile materiale și cele
bănești.
Prin prisma conținutului bănesc - financiar al proceselor de distribuire și redistribuire,
îndeplinirea acestei funcții se realizează în două faze:
- constituirea fondurilor bănești la dispoziția entităților economice și sociale, inclusiv la
dispoziția statului;
- distribuirea pe destinații adecvate activităților entităților respective a fondurilor bănești
constituite în faza anterioară.
Cele două faze ale funcției de repartiție trebuie considerate ca două momente ale aceluiași
proces, între ele existând legături strânse, de intercondiționare. Prima fază se manifestă prin
mobilizarea de resurse bănești la dispoziția statului și a entităților economice și sociale și
formarea fondurilor financiare ale acestora, nu ca scop în sine, ci în concordanță cu nevoile ce se
cer a fi satisfăcute, concretizate prin destinațiile ce urmează a fi date ulterior resurselor
mobilizate. Cea de-a doua fază presupune repartizarea pe destinații a fondurilor bănești astfel
constituite, fiind condiționată în mod inevitabil de desfășurarea procesului de mobilizare a
acestor fonduri, în cuantumul și momentele impuse de nevoile ce trebuiesc satisfăcute pe seama
acestora. Este evident că procurarea resurselor bănești la fondurile financiare, ca moment în
manifestarea acestei funcții, se justifică numai prin prisma dirijării lor spre satisfacerea anumitor
nevoi, iar repartizarea și folosirea pe destinații a unor asemenea fonduri se poate realiza numai
dacă, în prealabil, ele au fost constituite.
Între aceste două faze ale funcției de repartiție se manifestă raporturi de interdependență,
fiecare având, atât rolul de factor determinant, cât și pe cel de factor determinat. Astfel, prima
fază este determinată în mod obiectiv de existența și mărimea nevoilor de resurse bănești
financiare ce se manifestă la nivelul entităților respective. Aceste nevoi concretizează, de fapt,
destinațiile ce trebuie date fondurilor constituite, în funcție de acțiunile, respectiv activitățile
pentru a căror realizare sunt consumate resursele respective.
În mod firesc, mărimea și chiar structura fondurilor bănești ce se constituie în prima fază
depind direct de destinațiile ce se vor da prin distribuirea și cheltuirea lor în cea de-a doua fază,
de aici rezultând necesitatea corelării dimensiunilor nevoilor de acoperit cu resursele posibile de
procurat. Proporțiile acestor procese de constituire au o bază obiectivă dată de dimensiunile reale
ale produsului social realizat, deși, uneori sunt utilizate părți din avuția națională.
La rândul său, constituirea fondurilor bănești condiționează, în mod obiectiv, cea de a
doua fază, în primul rând, prin dimensiunile la care se asigură realizarea proceselor
corespunzătoare acesteia. Astfel, procesele de distribuție se pot înfăptui numai în măsura în care
s-au creat premisele obiective prin formarea fondurilor în prima fază. În același timp, destinația
dată fondurilor de resurse bănești se află în dependență cu evoluția procesului de constituire, ca
17
dinamică și surse de formare a acestora. Anumite fonduri pot fi distribuite și utilizate numai
pentru înfăptuirea anumitor acțiuni.
De asemenea, destinațiile ce rezultă în această a doua fază includ posibilitatea creării unor
premise favorabile constituirii (sau neconstituirii) fondurilor financiare în prima fază. În acest
sens, este tipică finanțarea unor obiective economice care puse în funcțiune realizează produs
național, ca valoare nouă supusă repartiției financiare. Cu cât dimensiunile acestor procese sunt
mai mari, procesele de constituire și reconstituire sunt și ele mai mari.
Îndeplinirea funcției de repartiție marchează diferențieri semnificative la nivel
macroeconomic comparativ cu nivelul microeconomic. Privite la nivel macroeconomic procesele
caracteristice derulării fluxurilor financiare de constituire, respectiv de distribuire și utilizare a
fondurilor bănești în faza repartiției sunt dependente de cele în care se creează PIB supus
repartiției, care au loc în sfera producției. Astfel, produsul creat este supus repartiției, iar
resursele financiare ajung ulterior în consum și devin cerere solvabilă adresată pieței și
producției.
Repartizarea valorică a produsului social îmbracă forme specifice repartiției bănești, în
primul rând, prin realizarea de venituri de către participanții la procesele productive, inclusiv prin
constituirea și apoi distribuirea de fonduri financiare la dispoziția entităților economice și sociale,
respectiv ale statului. Este, însă, de remarcat că procesul de repartizare a produsului social în cele
două faze ale sale, privit în ansamblu, se realizează și prin alte mijloace decât cele financiare.
Alături de alte forme de repartizare a produsului creat, formele financiare se
concretizează prin constituirea, distribuirea și utilizarea fondurilor bănești de către diferite
entități sau persoane, inclusiv de către stat. Alocând părți din aceste fonduri pentru satisfacerea
diverselor nevoi de consum, entitățile respective realizează satisfacerea nevoilor proprii de
consum sub formă de bunuri și servicii în formă natural-materială. Însăși cererea de consum
înglobează și cererea formată pe seama resurselor financiare, adresându-se sferei producției,
pentru a se crea bunuri și servicii de mărimea și structura corespunzătoare. Astfel, funcția de
repartiție atribuită finanțelor se întrepătrunde cu cerințele creării, repartizării și utilizării
produsului național în formă natural-materială.
Considerate la nivel microeconomic, cele două faze ale funcției de repartiție se
concretizează prin fluxuri financiare realizate în corespondență cu fluxurile reale specifice
activităților ce au loc. Între acestea se manifestă o interrelație obiectivă, în sensul că în procesul
de constituire a fondurilor precum și în procesul de distribuție și utilizare a fondurilor respective,
au loc fluxuri financiare de intrare-ieșire. Ele se află, totodată, în corelație cu fluxurile reale de
intrare-ieșire concretizate în livrarea de bunuri și servicii, respectiv achiziții, salarii, etc., ce au
loc la nivelul diferitelor entități sau structuri economice sau sociale, îmbrăcând forme ale
încasărilor, împrumuturilor primite, ori al plăților, rambursărilor de credite etc.
Fluxurile financiare de intrare pot avea diverse surse de proveniență a sumelor de bani
(inclusiv piețele financiare), după cum fluxurile (financiare) de ieșire includ o multitudine de
destinații ale resurselor financiare ale întreprinderii (plăți către furnizori, salariați, bănci, stat,
operațiuni pe piețe financiare, etc.).
Participanții la fluxurile financiare caracteristice acestei funcții sunt entități economice și
sociale, respectiv statul și persoanele fizice sau juridice, fie în ipostaza de participanți la
constituirea diverselor fonduri, fie în aceea de beneficiari direcți sau indirecți ai resurselor
bănești distribuite din aceste fonduri. În faza de constituire a fondurilor financiare, persoanele
fizice și juridice sau entitățile economico-sociale cedează părți din resursele ori veniturile lor, în
vederea constituirii de fonduri la dispoziția altor entități, inclusiv a autorităților publice. În faza
distribuției, participanții la relațiile financiare respective beneficiază direct sau indirect de sume
de bani sau de utilități sociale pe seama cheltuirii resurselor acumulate și alocate din aceste
fonduri.
18
În raport cu nivelul la care se administrează, fondurile bănești constituite și distribuite
prin această funcție a finanțelor, se pot delimita două categorii:
- fonduri centralizate
- fonduri descentralizate
Prima categorie se constituie și administrează la nivelul organismelor centrale de decizie,
iar dintre acestea cele mai importante sunt considerate: fondul bugetar al statului, fonduri de
creditare, fonduri de asigurare etc.
A doua categorie este reprezentată, principial, de fondurile bănești constituite și
administrate pe plan local, de către organismele de decizie situate la nivelul autorităților publice
locale, al entităților economice și sociale operaționale, inclusiv de către populație.
După caracterul public sau privat al nevoilor ce se satisfac pe seama lor, se disting:
- fonduri financiare publice, de care dispun organisme și entități publice;
- fonduri financiare private (administrate autonom), de care dispun entitățile economice și
sociale private sau persoanele fizice.
Corespunzător acestor delimitări, principalele forme ale fluxurilor de constituire a
fondurilor administrate de către autorități publice, sunt: impozitele, taxele, contribuțiile cu
caracter obligatoriu, penalizările, amenzile, redevențele, veniturile realizate de instituțiile
publice, împrumuturile de stat, ajutoarele financiare, donațiile în favoarea statului.
Formele principale sub care se realizează fluxurile corespunzătoare distribuirii fondurilor
financiare publice, sunt, în principal, cheltuielile publice, care se diferențiază pe domeniile și
acțiunile specifice (educație, sănătate, protecție socială, apărare națională, ordine publică etc.).
Ele îmbracă forme ale cheltuielilor materiale, legate de crearea bazei materiale a entităților
publice sau de funcționarea acestora, precum și forma cheltuielilor de personal. Între acestea se
disting și alocațiile din fonduri publice, reprezentând sume de bani transferate în favoarea unor
persoane fizice sau juridice cunoscute și sub numele de subvenții.
În ceea ce privește formele de constituire a fondurilor financiare private, se pot distinge:
contribuțiile sau aportul (în bani) de capital; prelevările din profitul propriu; împrumuturile
destinate finanțării diferențelor activității private etc.
Ca forme specifice de distribuție specifice fondurilor financiare private se remarcă:
cheltuieli cu investițiile; cheltuieli de exploatare; dividende plătite acționarilor.
Dacă procesul de constituire și distribuire a fondurilor financiare are un caracter obiectiv,
modalitățile tehnice sub care se realizează aceste procese, inclusiv formele menționate, au un
caracter subiectiv. Ele se stabilesc prin decizii adoptate de organisme de conducere și
administrare ale diferitelor entități sub impactul politicilor promovate într-un moment sau altul.
2.3. Funcția de control
Finanțele se manifestă, nu numai ca mijlocitor al repartiției produsului național, ci și ca

mijloc de exercitare a controlului asupra activității economico-sociale. Necesitatea controlului
asupra derulării proceselor economice și sociale decurge din condițiile specifice în care sunt
administrate diversele patrimonii, incluzând și preocuparea pentru asigurarea veridicității stării
de fapt în toate domeniile și crearea unor premise favorabile obținerii de rezultate pozitive
maxime în toate activitățile.
Administrarea fondurilor de resurse financiare implică, ca și administrarea altor resurse,
necesită evidențe cât mai exacte, urmărirea modului de formare și utilizare a resurselor bănești,
inclusiv respectarea anumitor principii de gestiune și reglementări privind activitatea financiară.
Ca funcție atribuită finanțelor, funcția de control are un caracter obiectiv, în sensul că
manifestarea fenomenelor financiare creează cadrul obiectiv pentru executarea controlului
financiar. Faptul că activitatea de control financiar se exercită prin intermediul unor persoane
care îndeplinesc, în cadrul juridic creat, atribuțiuni de control financiar, imprimă acestuia și o
19
componentă subiectivă. Semnificația aceasta rezidă în faptul că activitatea de control financiar se
poate executa de către persoane numite să efectueze munca de control, în prim plan, apărând în
acest caz funcția administrativă îndeplinită de persoanele respective.
Exercitarea controlului financiar în plan obiectiv presupune existența, ca suport al său, a
relațiilor financiare, inclusiv a unor operațiuni bănești pe care se grefează controlul financiar.
Aceasta mai presupune în mod implicit manifestarea funcției de repartiție cu cele două faze ale
sale. În mod firesc controlul financiar, ca expresie a funcției de control, se grefează pe
operațiunile și relațiile bănești privind constituirea și distribuirea resurselor financiare, ce
configurează funcția de repartiție
Între cele două funcții se manifestă anumite raporturi de intercondiționare în sensul că
activitatea financiară ce concretizează funcția de repartiție permite executarea controlului
financiar, pe de o parte, iar pe de altă parte, controlul financiar favorizează îndeplinirea funcției
de repartiție, generând chiar noi procese de repartiție.
Sfera de manifestare a funcției de control, deși se bazează pe manifestarea funcției de
repartiție, are dimensiuni mai largi, extinzându-se și asupra altor procese economico-sociale
aflate în raporturi de intercondiționare cu cele financiare. Din acest unghi de vedere, două sunt
domeniile principale de exercitare a controlului financiar, și anume:
- procesele materiale consumatoare de resurse financiare;
- procesele materiale generatoare de valoare nouă și implicit de resurse financiare noi.
Exercitarea controlului financiar prin prisma acestei funcții include întregul proces al
reproducției sociale, nu numai sfera repartiției ci și cele ale producției, circulației și consumului,
întrucât în fiecare dintre acestea se realizează procese consumatoare sau generatoare de resurse
financiare. Astfel, controlul financiar se exercită asupra producției, deoarece în această sferă se
creează bunurile, care fac obiectul schimbului si consumului, precum și valoarea adăugată supusă
repartiției. Raportul dintre valoarea adăugată și valoarea producției exprimate valoric: obținute
indică eficiența cu care au fost folosite mijloacele de muncă și forță de muncă. Controlul
financiar are în obiectiv toate elementele producției: mijloacele de muncă, obiectele muncii și
forța de muncă.
În faza schimbului, controlul financiar se exercită pentru a verifica dacă produsele se
realizează ca mărfuri, dacă valoarea de întrebuințare își dovedește utilitatea socială și prețul
mărfii stabilit prin mecanismul pieței acoperă cheltuielile de producție și de circulație, inclusiv
un anumit profit. În această fază, controlul financiar urmărește, de asemenea, viteza cu care
mărfurile circulă de la producător la consumator. Orice stagnare a produselor finite în depozitele
producătorului sau în cele ale organizațiilor comerciale întârzie momentul recuperării sumelor
avansate și al realizării valorii adăugate.
În faza consumului controlul financiar vizează consumul productiv al unităților
economice, precum și consumul final al instituțiilor publice. Consumul productiv se apreciază
prin prisma gradului de valorificare a materiilor prime și a materialelor, a rentabilității diferitelor
produse, a cursului de revenire la export etc. Consumul final al instituțiilor publice se referă la
cheltuielile tuturor instituțiilor de stat, centrale și locale și evidențiază mărimea absolută și
relativă a acestora, precum și efectele utile (rezultatele) obținute de pe urma lor.
Funcția de control exprimă capacitatea finanțelor de a mijloci exercitarea controlului prin
bani, în baza relațiilor financiare. Acesta este cunoscut și sub denumirea de control bănesc,
evidențiind forma bănească a proceselor economice și sociale pe care se bazează controlul și
implicând manifestarea banilor în funcțiile ce le revin. Așa, de pildă, volumul investițiilor,
producția marfă, costurile producției netă, beneficiul etc. se evaluează prin folosirea banilor în
funcția de măsură (etalon) a valorii, dar prin funcția de control a finanțelor se efectuează
verificarea nivelelor și corelațiilor ce se stabilesc intre acești indicatori și alegerea variantelor
20
avantajoase, inclusiv sub aspectul mărimii resurselor financiare necesare a se cheltui sau posibile
a se obține.
Analiza posibilităților de reducere a costurilor și creștere a veniturilor presupune
evaluarea riguroasă a nevoilor de resurse materiale și de muncă în corelație cu dimensionarea
optimă a fondurilor bănești unităților economice, în faza elaborării bugetelor de venituri și
cheltuieli, precum și stabilirea mărimii abaterilor și cuantificarea influențelor factorilor
determinanți etc. Aceste operațiuni, exprimând folosirea banilor în funcția de măsură a valorii,
implică exercitarea controlului financiar și reflectă îndeplinirea funcției de control a finanțelor.
În strânsă legătură cu realizarea funcției banilor ca mijloc de schimb, finanțele mijlocesc
controlul asupra circulației produsului național, pornind de la urmărirea modului de utilizare a
fondurilor bănești în cadrul acestui proces. Controlul financiar, în cadrul circulației PIB, are ca
obiective principale: evidențierea eventualelor abateri de la circuitul normal, reflectate de regulă
prin imobilizări de fonduri financiare și apariția unor dereglări în efectuarea operațiunilor de
vânzare-cumpărare; stabilirea locului unde s-au creat, a proporțiilor, cauzelor lor reale și a
soluțiilor posibile de aplicat pentru readucerea în circuitul economic a resurselor imobilizate;
prevenirea formării lor în viitor și accelerarea vitezei de rotație a fondurilor. În acest cadru, se
reliefează anumite deficiențe în activitatea rețelei comerciale, eventuale neconcordanțe între
cererea și oferta de mărfuri etc.
De asemenea, în contextul manifestării funcției banilor ca mijloc de schimb, controlul
financiar, ca expresie a funcției de control a finanțelor, vizează, în principiu, asigurarea
condițiilor necesare stingerii la scadențe a obligațiilor de plată ale participanților la relațiile
financiare. Eventualele constatări făcute la diferite unități economice cu privire la existența unor
întârzieri în efectuarea plăților scadente, neefectuarea lor sau realizarea acestora la nivele
inferioare celor stabilite, semnalează existența unor deficiențe în activitatea economico-
financiară a întreprinderii, având consecințe negative ce repercutează și asupra altor participanți
la procesul reproducției și impun extinderea ariei controlului financiar. Așa, de exemplu,
neefectuarea la termenele legale a plăților - pentru constituirea fondului bugetar - sau
nerambursarea la scadență a împrumuturilor, se pot datora imobilizării resurselor financiare
aflate la dispoziția unității economice respective în stocuri fără mișcare, necorespunzătoare
calitativ, greu vandabile, inutile etc., sau în cheltuieli nerecuperabile, pierderi etc. Devine, astfel,
necesară aprofundarea controlului pentru identificarea adevăratelor cauze ale nerespectării
obligațiilor de plată și asigurarea deplinei sale finalități prin elaborarea celor mai adecvate măsuri
care să permită în viitor efectuarea integrală a plăților scadente.
În fine, îndeplinirea funcției banilor ca mijloc de prezervare /rezervare a valorii se
întrepătrunde cu funcția de control a finanțelor, îndeosebi, prin exercitarea controlului financiar
asupra proceselor de acumulare a resurselor bănești la fondurile centralizate și descentralizate și
modului de administrare a acestora.
Așadar, indiferent de funcția pe care o îndeplinesc banii, controlul prin finanțe apare,
concomitent, ca formă a controlului prin bani, care are ca suport obiectiv relațiile financiare și
este grefat, în mod necesar, pe procesul de formare și repartizare a fondurilor bănești
corespunzător acestor relații, dar sub incidența sa intră întreaga activitate economico-socială.
Ca obiective generale ale controlului financiar, vizând ansamblul activității, se pot
distinge: asigurarea eficienței ridicate a operațiunilor financiare efectuate, asigurarea
oportunității operațiunilor și legalității acestora. În acest sens controlul financiar urmărește să
constate modul în care sunt administrate patrimoniile diferitelor entități economice și sociale prin
prisma respectării condițiilor de procurare și utilizare a resurselor bănești financiare. Controlul
financiar trebuie să identifice fenomenele care determină evoluția pozitivă sau negativă,
responsabilitățile celor implicați și posibilitățile de îmbunătățire a situației existente. Se verifică
în acest sens respectarea normelor legale privitoare la modul de distribuire și utilizare a fiecărui
21
fond bănesc, rezultatele obținute pe seama consumului de resurse financiare și gradul de eficiență
realizat.
La nivel microeconomic un asemenea control financiar este orientat către creșterea
rezultatelor pozitive ale activității, respectiv a profitului și îndeplinirea obligațiilor financiare ale
entităților respective față de stat; asigurarea capacității de plată etc.
Formele cele mai obișnuite sub care se manifestă controlul financiar, având în vedere
criteriul momentului de exercitare a controlului in raport cu operațiunile si procesele supuse
verificării, sunt:
- controlul financiar preventiv;
- controlul financiar concomitent;
- controlul financiar postoperativ (ulterior).
Controlul preventiv presupune efectuarea controlului financiar înainte ca operațiunile sau
procesele supuse controlului să se înfăptuiască, întrucât permite prevenirea unor evoluții
nefavorabile și evitarea pierderilor aferente lor. Eficacitatea controlului scade pe măsura
îndepărtării față de momentul premergător declanșării proceselor controlate și a apropierii de
faza lor finală și devine minimă când exercitarea sa are loc după încheierea acestor procese
deoarece: rezultatele negative nu mai pot fi prevenite ci numai corectate. Cel puțin în parte,
eventualele efecte nefavorabile nu mai pot fi înlăturate și ele se propagă prin legături de
cauzalitate afectând și alte procese ale reproducției și amplificând impactul negativ.
Controlul concomitent se desfășoară în mod curent, pe măsura realizării proceselor și
operațiunilor supuse controlului, urmărind să sesizeze pe parcursul execuției unei decizii
eventualele neconcordanțe între obiectivul urmărit și mersul înfăptuirii sale. În eventualitatea
constatării unor neconcordanțe este posibilă prevenirea unei finalizări nefavorabile obiectivului
urmărit și corectarea operativă a soluțiilor aplicabile pentru înfăptuirea proceselor respective.
Controlul ulterior este caracterizat ca având loc după producerea proceselor sau
operațiunilor supuse controlului. Pe baza sa se stabilesc rezultatele efective comparativ cu cele
preconizate, abaterile înregistrate și cauzele lor, precum și măsurile adecvate ce urmează a se
aplica pentru îmbunătățirea activității viitoare. Finalitatea sa are în vedere și recuperarea
eventualelor pagube rezultate din administrarea defectuoasă a resurselor, dar și crearea unor
premise mai bune pentru derularea proceselor și operațiunilor de același tip în perioadele
următoare celei verificate.
Prin prisma modului de organizare și structurilor administrative de care aparțin organele
de control în raport cu activitățile economice și sociale supuse controlului, controlul financiar
poate fi intern sau extern. Controlul intern se realizează prin forme organizatorice integrate în
structurile funcționale ale activităților economico-sociale, inclusiv la nivelul entităților
operaționale.
Controlul extern are la bază crearea și funcționarea unor instituții sau organisme de
exercitare a controlului financiar la nivelul altor structuri de organizare si funcționare a societății,
decât cel al entităților supuse controlului, așa cum este controlul financiar de stat.
2.4. Funcția de reglare (stabilizare) a economiei
Funcția de reglare (stabilizare) conturează manifestarea finanțelor în ipostaza de

mijlocitor al exercitării unor influențe asupra evoluției vieții economice și sociale și mai ales a
economiei în sensul dorit de către factorii de decizie pe plan financiar, în primul rând, de către
autoritățile publice. Prin această funcție, finanțele mijlocesc contracararea unor fenomene cu
caracter destabilizator (recesiunea, criza, șomajul etc.) care perturbă procesele economice și
sociale, respectiv stimularea evoluției pozitive a acestor procese.
22
Această funcție are ca suport dezvoltarea teoriei moderne a finanțelor prin recunoașterea
impactului lor posibil stabilizator în economia de piață supusă acțiunii unor factori specifici, care
dereglează mecanismele sale imperfecte. O asemenea funcție exprimă capacitatea finanțelor de a
mijloci reglarea diverselor procese economice și sociale prin influența indirectă exercitată asupra
derulării acestora sau uneori prin condiționarea lor directă.
Suportul obiectiv al îndeplinirii acestei funcții rezidă în intercondiționarea ce
caracterizează derularea proceselor materiale cu procesele bănești - financiare. Acest suport s-a
creat, în mod obiectiv, prin apariția și folosirea banilor în viața economică și socială, în condițiile
îndeplinirii funcțiilor specifice acestora. Pe acest fundal, desfășurarea proceselor materiale ale
reproducției determină, dar și depinde de realizarea proceselor bănești financiare; adesea acestea
din urmă trebuind să le preceadă pe cele anterioare. Așa, de exemplu, realizarea unei investiții
este condiționată de procurarea anticipată a resurselor bănești necesare finanțării achizițiilor,
lucrărilor etc. Asemănător o bună parte a proceselor de consum final depind de procesele de
repartiție financiară, atât ca dimensiune, cât și ca distribuție în timp și spațiu.
Potențialul reglator al diferitelor categorii financiare (impozite, cheltuieli, buget, credit,
asigurări etc.) le imprimă acestora caracterul de pârghii economice (sau economico-financiare) în
măsura în care favorizează soluționarea unor probleme de ordin economic și social, în condiții
mai avantajoase decât s-ar putea realiza prin folosirea altor măsuri sau instrumente.
Pârghiile financiare pot exercita o influență pozitivă in raport cu obiectivele urmărite fie
prin capacitatea de a stimula anumite procese, fie prin capacitatea de a le inhiba. În primul caz se
scontează pe efectul de cointeresare a factorilor implicați în atingerea obiectivului respectiv prin
stimulare financiară, iar în cel de al doilea caz se are în vedere limitarea posibilităților de
manifestare a factorilor cu impact negativ față de realizarea obiectivului urmărit, mergând chiar
până la sancționarea materială a factorilor responsabili.
Asemenea pârghii pot fi concepute atât de pe pozițiile finanțelor publice cât și de pe cele
ale finanțelor private, de către factorii de decizie din fiecare sferă de activitate.
Folosirea pârghiilor financiare poate avea efecte pozitive mai mari sau mai mici în funcție
de modul în care au fost concepute și se integrează în mecanismul economic. Îndeplinirea rolului
ce revine pârghiilor financiare este condiționată de respectarea următoarelor cerințe:
- pârghiile financiare să se încadreze organic în sistemul categoriilor economice existente,
precum și o îmbinare organică a pârghiilor financiare cu normele și normativele economico-
financiare, iar acțiunea lor să fie circumscrisă îndeplinirii obiectivelor de politică economică și
socială, în concordanță cu sarcinile stabilite;
- armonizarea acțiunii tuturor pârghiilor financiare pentru a se completa și a nu se anihila
reciproc. Potrivit acestei cerințe se impune ca pârghiile financiare să fie tratate ca un sistem, în
care acțiunea componentelor este convergentă și vizează realizarea obiectivelor stabilite.
Neluarea în considerare a acestei cerințe poate avea ca urmare anihilarea sau chiar anularea
reciprocă a acțiunii unor pârghii, comportarea lor contradictorie și, pe ansamblu, diminuarea
rolului acestora în procesul conducerii activității economico-sociale și al îndeplinirii acestor
obiective
- acțiunea pârghiilor financiare trebuie să aibă un caracter diferențiat în raport cu
specificul ramurilor și subramurilor de activitate și cu condițiile existente în fiecare etapă a
dezvoltării. În acest scop este indicată, încă în faza proiectării pârghiilor financiare, studierea
reacțiilor posibile din partea subiecților vizați, considerați în situații diverse, față de folosirea
uneia sau alteia dintre pârghii și, în principiu, experimentarea lor în activitatea unor unități
reprezentative înainte de a fi generalizate, iar periodic devine necesară verificarea
comportamentului lor în practica economico-financiară pe baza rezultatelor obținute, și
adoptarea măsurilor corective ce se impun.
- în conceperea și folosirea pârghiilor financiare să fie luate în considerare conexiunile ce
se realizează între acestea și diferitele componente ale sistemului economic și financiar. Luarea
23
în considerare a legăturilor de conexiune permite atât valorificarea deplină a valențelor pârghiilor
financiare.
Manifestarea finanțelor în funcția de reglare (stabilizare) s-a fundamentat teoretic prin
doctrina intervenționist-statală, găsind teren prielnic în condițiile implicării tot mai intense a
statului în activitatea economică și în problemele sociale.
Reglarea activităților economice și sociale cu ajutorul finanțelor poate fi sintetizată sub
trei aspecte principale:
- reglarea sau stabilizarea anticiclică;
- stimularea expansiunii (creșterii) economice;
- modernizarea, restructurarea și adaptarea economiei la cerințele pieței interne și externe.
În ce privește primul aspect, manifestarea acestei funcții constă în utilizarea tehnicilor și
instrumentelor financiare ca mijloace pentru contracararea crizei economice ca fenomen real sau
posibil a se produce și a șomajului, urmărind asigurarea unei anumite stabilități a producției și
ocupării forței de muncă, respectiv atenuarea oscilațiilor ciclice, determinate de alternarea
perioadelor de prosperitate cu cele de declin economic.
Al doilea aspect vizează folosirea tehnicilor și instrumentelor financiare ca factori
propulsori ai activităților economice, prin care se realizează stimularea investițiilor și implicit
impulsionarea ritmului de creștere a producției, în condițiile încetinirii acestuia, al unei relansări
a economiei stagnante.
Cel de al treilea aspect menționat are în vedere implicarea finanțelor prin tehnici și
instrumente specifice pentru realizarea proceselor de modernizare și restructurare a economiilor
naționale, susținând eforturile agenților economici privați sau angajând direct prin sectorul
public, dezvoltarea anumitor segmente, ramuri sau subramuri economice, redimensionarea altora
și adaptarea la evoluția cererii pe piețele interne și externe.
În baza interdependenței proceselor materiale cu cele financiare, aspectele menționate își
găsesc reflectarea în variabile economice și financiare ale căror dimensiuni condiționează
atingerea anumitor obiective.
O imagine globală a acestor interdependențe decurge din raportul de mărime ale
variabilelor global-valorice de tipul PIB și ale celor financiare (impozite, cheltuieli publice,
deficite bugetare finanțate etc.).
Ca premise obiective ale realizării scopului de reglare a economiei, trebuie considerate
interdependentele venitului global, cu mărimile venitului disponibil, impozitului, consumului
(cheltuielilor) total și componentelor sale (consum personal și investiții).
Sintetic, aceste interdependente pot fi redate prin relațiile următoare:
Vt = Vd + T (1);
Ct = C p + I (2)
în care: Vt - venit total; Vd - venit disponibil; T - impozite, taxe, contribuții; Ct - consum
total; Cp - consum personal; I - investiții.
Egalizarea celor două relații, de forma Vt = Ct, implică și corelarea variabilelor
structurale, ajungându-se la constatarea unor interacțiuni specifice, atât între elementele din
cadrul fiecăreia, cât și între variabile cuprinse în ambele relații. Între acestea apare evidentă
condiționarea indirectă dintre variabilele de tipul impozitului și investițiilor în sensul că
modificarea mărimii celei dintâi favorizează modificarea inversă a celei din urmă.
Așadar, reglarea economiei prin impozite presupune adaptarea dimensiunii impozitului
față de venitul total cu impactul său asupra venitului disponibil și prin acesta asupra volumului
investițiilor private. Astfel, în cazul în care se înregistrează o tendință de stagnare sau recesiune,
relansarea economiei este posibilă prin diminuarea proporției impozitelor, care va antrena
creșterea venitului disponibil, din care o bună parte poate deveni sursă de finanțare pentru
investiții. Această redimensionare a mărimii impozitelor devine o premisă a creșterii investițiilor
24
și capacităților de producție, inclusiv a creării unui număr mare de locuri de muncă și a reducerii
semnificative a șomajului. O asemenea intervenție prin mijloace financiare este specifică situației
când se manifestă un declin al activităților economice, însoțit de restrângerea investițiilor private
și creșterea numărului șomerilor în totalul populației active.
Dimpotrivă, admițând că se constată un ritm prea accelerat al producției (căruia îi
corespund un număr redus de șomeri) care amenință cu supraîncălzirea economiei și crearea
premiselor pentru intrarea acesteia în declin, devine posibilă intervenția reglatoare în sens invers
prin mărirea impozitelor, diminuarea veniturilor disponibile, a investițiilor private și a producției
și temperând astfel ritmul prea înalt de creștere economică.
Similar, dar adaptată conținutului proceselor specifice, are loc și intervenția reglatoare
prin cheltuielile publice, considerată o variabilă financiară cu impact asupra mărimii consumului
total, al cererii agregate și prin aceasta asupra ofertei. Ea se concretizează prin adaptări ale
dimensiunii și structurii acestora, în funcție de cerințele asigurării unei evoluții ascendente,
continue, a economiei.
Impactul reglator este posibil, în acest caz, deoarece o majorare a cheltuielilor bugetare
semnificând, atât o creștere a cererii de consum (final) public, cât și a investițiilor publice, poate
antrena o dezvoltare a investițiilor totale, a producției și deci a economiei, mai ales, în perioadele
când se înregistrează scăderi de proporții mai mari ale acestora. Spre deosebire, opțiunea pentru
reducerea cheltuielilor publice are ca rezultat încetinirea ritmului activităților economice și,
implicit, atenuarea oscilațiilor ciclice de sens invers.
În strânsă legătură cu acțiunea reglatoare promovată prin aceste instrumente, acceptarea
deficitului bugetar și finanțarea sa prin resurse extraordinare în faza de declin economic, devine
un factor de relansare și creștere economică.
2.5. Alte funcții specifice unor componente ale finanțelor
În mod obișnuit, funcțiile finanțelor sunt tratate, în literatura noastră, ca aparținând

tuturor componentelor acestora, fără a se lua în considerare existența unor funcții specifice
anumitor componente și reținându-se, așa cum s-a menționat anterior, de regulă: o funcție de
repartiție (a PIB) și una de control (financiar).
O asemenea abordare a funcțiilor finanțelor are însă în vedere manifestarea fenomenelor
financiare, mai ales, în sfera repartiției valorice (bănești) a produsului creat, respectiv exercitarea
controlului bănesc asupra tuturor activităților economice și sociale în care se integrează finanțele,
în general. Dar, această interpretare nu acoperă întreaga arie și misiunea complexă exprimată prin
varietatea proceselor a căror înfăptuire este mijlocită de către finanțe. În acest sens,
particularitățile manifestării unor componente ale finanțelor fac ca, pe de o parte, îndeplinirea
funcției de repartiție, ca și a celei de control sau a celei de reglare să prezinte diferențieri
pregnante de la o componentă la alta, iar pe de altă parte, să justifice recunoașterea altor funcții
specifice uneia sau alteia dintre acestea.
Este semnificativă în acest context abordarea distinctivă de către economiștii Richard
Musgrave și Peggy Musgrave a trei funcții atribuite finanțelor publice (bugetului de stat), și
anume:
- funcția de alocare (a resurselor);
- funcția de distribuire (a resurselor);
- funcția de stabilizare a economiei.
În această abordare, funcția de alocare (alocativă) exprimă mijlocirea de către finanțele

publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilități publice, create pe seama resurselor
financiare de care dispun autoritățile publice. Ea presupune, în prim plan, alocarea resurselor
necesare funcționării entităților publice și realizării diferitelor obiective social-economice și, pe
25
această bază, prestarea de servicii sau furnizarea unor bunuri către membrii societății, fie gratuit,
fie la prețuri mult inferioare valorii lor reale. Prin intermediul finanțelor sunt dirijate, astfel,
resursele destinate consumului public de bunuri și servicii în raport cu nevoile societății și în
corelație cu oferta privată, potrivit criteriilor de optim economic și social.
La rândul său, funcția de distribuire semnifică mijlocirea de către finanțe a unor procese
de redistribuire a resurselor între persoanele fizice și juridice, cu implicarea autorităților publice.
Această funcție se manifestă prin preluarea la fonduri publice a unor părți din veniturile sau
averile diferitelor persoane fizice sau juridice sub forme ale impozitelor, taxelor etc., iar apoi
distribuirea lor sub forme ale cheltuielilor publice efectuate potrivit unor criterii de echitate sau
justiție socială. În mod implicit, îndeplinirea sa se concretizează în redistribuirea unei părți a PIB
între membrii societății.
Cea de a treia funcție, de stabilizare a economiei, exprimă capacitatea finanțelor publice
(a bugetului public) de a mijloci asigurarea stabilității prețurilor, un nivel ridicat de ocupare a
forței de muncă, echilibrul balanței de plăți și un ritm acceptabil de creștere economică
echilibrată. Implicarea finanțelor în stabilizarea economiei se poate realiza prin procesele de
redistribuire a resurselor bănești între persoanele fizice și juridice, pe de o parte, și autoritățile
publice, pe de altă parte, sub formele consacrate ale impozitelor și cheltuielilor publice.
Delimitarea acestor trei funcții atribuite finanțelor publice se face pornind de la rolul
statului în viața economico-socială (satisfacerea unor nevoi publice, creșterea echității în
distribuirea resurselor, stabilizarea economiei) și nu din perspectiva conținutului economic al
proceselor pe care se pliază. Sub acest ultim aspect, este important de observat faptul că
îndeplinirea acestor funcții specifice are la bază procese caracteristice funcției de repartiție (
constituirea și distribuirea de resurse bănești)
La rândul lor, si finanțele private, reprezentate, în prim plan, prin finanțele
întreprinderilor (firmelor) cu capital privat, creditul ori asigurările, îndeplinesc anumite funcții
proprii.
În cazul întreprinderilor private ( cărora li se asociază, adesea și cele publice cu largă
autonomie funcțională), existența unor particularități generatoare de funcții specifice decurge din
faptul că finanțele lor mijlocesc realizarea unor procese financiare tipice activităților fondate pe
proprietatea privată. Aceasta marchează, de fond, înfăptuirea funcțiilor generale (de repartiție, de
control) prin procese tipice de constituire și distribuire a capitalurilor sau fondurilor bănești ale
firmei, respectiv prin modul de exercitare a controlului bănesc (financiar) efectuat asupra
operațiunilor de procurare, alocare și utilizare a resurselor de care dispun acestea etc.
În același timp, însă, latura financiară a activității întreprinderii (firmei), implicând
folosirea banilor, apare ca expresie a îndeplinirii unor funcții proprii finanțelor private. Se pot
distinge, astfel, următoarele funcții specifice ale acestei componente a finanțelor: a) funcția de
evaluare financiară a întreprinderii, respectiv a proiectelor de investiție; b) funcția de determinare
a necesarului de capital și a surselor acoperitoare; c) funcția de transfer de capitaluri și repartizare
a rezultatelor activității; d) funcția de protecție a investitorilor.
Prin conținutul primei funcții atribuită expres finanțelor întreprinderii, acestea mijlocesc
(în interrelația cu banii) evaluarea afacerilor, încă în faza de proiect, având în vedere obiectivul
de maximizare a valorii firmei, în baza analizelor privind nivelurile unor variabile financiare,
cum sunt: mărimea dividendelor; rata de creștere a profitului; rata de actualizare etc. Se
fundamentează, astfel, alegerea celor mai avantajoase proiecte și se asigură condiții optime de
creștere a valorii firmei.
Cea de a doua funcție specifică finanțelor întreprinderii se exprimă prin mijlocirea de
către acestea a determinării mărimii capitalului bănesc necesar, inclusiv prin implicarea lor în
selectarea și dimensionarea surselor de finanțare, respectiv optimizarea structurii financiare,
corelarea încasărilor cu plățile de efectuat, în concordanță cu cerințele de înfăptuire a propriilor
26
obiective etc. Prin conținutul acestei funcții se asigură premisele realizării proceselor de
constituire – distribuire a fondurilor bănești, ce se administrează de către diferite entități private,
îndeplinirea sa creând premise favorabile manifestării funcției de repartiție în concordanță cu
obiectivele asumate.
A treia funcție specifică finanțelor întreprinderii se manifestă, mai ales, în contextul
participării acesteia la tranzacțiile ce au loc în cadrul piețelor financiare, finanțele mijlocind
procesele de procurare-alocare a resurselor bănești în cadrul unor operațiuni de „transfer al
capitalurilor”12 de la deținătorul de sume disponibile către întreprinzători, mijlocit de acestea.
Asemenea transferuri de capital au loc, de regulă, în relație directă cu rezultatele financiare
obtenabile și destinațiile ce se dau acestora, respectiv cu mărimea dividendelor sau investițiilor
ce pot fi finanțate din profit, ca procese de repartiție a rezultatelor pozitive ale întreprinderii, ce
imprimă o semnificație mai complexă acestei funcții a finanțelor private.
În fine, este de reținut și posibilitatea manifestării finanțelor întreprinderii private într-o a
patra funcție specifică, aceea de protecție a investitorilor13, concretizată, cu deosebire, prin
activitatea de intermediere financiară. Ea se realizează, în principal, prin achiziționarea și
vânzarea de titluri financiare într-un cadru organizat oferit de piețele instituționalizate, care sunt
menite să mijlocească, nu numai transformarea economiilor în resurse de finanțare a investițiilor,
ci și protejarea celor ce fac plasamente, inclusiv prin posibilitățile de revânzare a titlurilor și
recuperare a sumelor investite.
Similar, o altă componentă a finanțelor, creditul (bancar) îndeplinește și o funcție
specifică, aceea de a mijloci creșterea masei monetare puse în circulație (emise). În principiu, o
asemenea funcție de emisiune (monetară) este recunoscută numai creditului bancar și se poate
manifesta în măsura în care sumele ce se acordă cu împrumut de către băncile comerciale
depășesc resursele bănești disponibile pentru redistribuire în acest scop. Aceasta face necesară
reescontarea instrumentelor de plată primite de la agenții economici sau obținerea de credite de
refinanțare de la banca de emisiune, fenomen ce poate avea loc în condiții normale de dezvoltare
a producției și circulației mărfurilor etc., și antrenând, de regulă, creșterea masei monetare în
circulație.
La rândul lor, asigurările, componentă distinctă în cadrul finanțelor, au ca funcție proprie
mijlocirea unor procese specifice de diseminare a pagubelor (pierderilor) sau cheltuielilor
aferente lor asupra membrilor colectivității (comunității de risc). Ea stă la baza contribuțiilor
aduse de membrii comunității la constituirea fondurilor de asigurare și acordării de despăgubiri
etc., oferind „securitate” asiguratului față de producerea unor fenomene cu caracter aleator ce-i
periclitează activitatea sau viața, îi diminuează capacitatea de muncă etc.
2.6. Rolul finanțelor în evoluția societății
Rolul ce revine finanțelor în economie și societate decurge din conținutul proceselor și

relațiilor pe care acestea le exprimă și se concretizează prin efectele sau rezultatele generate de
îndeplinirea fiecăreia dintre funcțiile îndeplinite, în condiții concrete de desfășurare a activității
economice și sociale. În raport cu conținutul și dimensiunile rezultatelor (efectelor) pe care le
produc direct sau la realizarea cărora își aduc contribuția relațiile și tehnicile financiare, poate fi
caracterizat și rolul îndeplinit de către finanțe.
Se pot distinge mai multe direcții de manifestare a rolului finanțelor, având în vedere
procesele economice și sociale pe care le mijlocesc sau le influențează, începând cu contribuția
lor directă la realizarea procesului de repartiție a produsului intern brut (PIB). Din acest unghi de
abordare, este de remarcat că, încă de la începuturi, existența finanțelor a permis distribuirea și
12 Stancu I., Finanţe, Ed.Economică, Bucureşti, 1997

13 Idem
27
redistribuirea în formă bănească a produsului creat în sfera activităților materiale pentru
satisfacerea unor nevoi de resurse, atât în cadrul acesteia, cât și, mai ales, în cea a activității
nemateriale. Astfel, ca rezultat al îndeplinirii funcției finanțelor de repartiție a PIB, concretizată
prin constituirea și distribuirea unei multitudini de fonduri bănești, se realizează și o realocare a
resurselor între sfere de activitate și în cadrul lor, între diferite domenii, ramuri și subramuri ale
economiei, corespunzător opțiunilor determinate de factori obiectivi sau subiectivi specifici
stadiului de dezvoltare al societății.
În contextul menționat, constatăm că activitățile specifice sferei nemateriale care nu
produc, în mod direct, valoare nouă și nu-și pot asigura resursele necesare propriului consum, nu
s-ar putea înfăptui în absența redistribuirii în acest scop a PIB creat în sfera activităților
materiale. Devine astfel necesară realocarea de resurse realizată, în prim plan, sub forma
resurselor bănești (financiare). Se poate admite, deci, că rolul ce revine finanțelor, în acest caz, se
exprimă și prin crearea unor condiții favorabile funcționării instituțiilor publice și, în general, a
entităților care nu-și pot produce resursele necesare în propria activitate. În măsura în care
activitățile respective sau serviciile prestate de către aceste entități se dovedesc a fi utile
societății, realocarea resurselor destinate creării și funcționării lor trebuie considerată ca premisă
indispensabilă asigurată sub aspect financiar, prin îndeplinirea funcției de repartiție (alocare,
distribuție) și concretizând un aspect important al rolului finanțelor.
Nevoile de utilități ce se manifestă, atât în sectorul public, cât și în cel privat, impun
uneori redistribuirea resurselor (prin intermediul finanțelor) chiar între ramuri sau subramuri ale
economiei, considerată ca ansamblu al activităților materiale creatoare de PIB. În acest sens, de
regulă, crearea și dezvoltarea unor entități noi sau subramuri economice presupune alocarea sau
realocarea corespunzătoare a resurselor, mai întâi, în formă bănească, reliefând rolul ce revine
finanțelor în dezvoltarea economiei are ca premisă această redistribuire a resurselor.
De asemenea, ca expresie a rolului finanțelor, se produc realocări de resurse, în primul
rând, în formă bănească, între entitățile administrativ-teritoriale, atunci când, în raport cu nevoile
de funcționare ale acestora resursele proprii sunt insuficiente, iar diferența poate fi acoperită pe
seama redistribuirii resurselor acumulate la nivelul altor structuri administrative.
Manifestarea rolului finanțelor, implicând și procese de realocare a resurselor se exprimă
și prin redistribuirea acestora între membrii societății. Sub acest aspect, este revelator faptul că
resursele prelevate de la populație pentru constituirea diferitelor fonduri bănești (financiare)
publice se depersonalizează, iar între contribuțiile aduse de fiecare persoană și utilitățile de care
ea beneficiază nu există o legătură nemijlocită, ceea ce favorizează redistribuirea resurselor între
membrii societății și realizarea unor obiective de ordin social. Prelevările mai mari de la
persoanele cu capacitate contributivă mai ridicată asigură astfel satisfacerea unor nevoi ale
persoanelor cu venituri insuficiente sau fără venituri. În mod deosebit, interesul sporit pentru
acțiunile de domeniul protecției sociale manifestat de către autoritățile publice, bazat pe
redistribuirea mai intensă a veniturilor și implicit a resurselor, evidențiază cu pregnanță un alt
aspect al rolului jucat de finanțe în societatea contemporană.
De o mare importanță se dovedește a fi rolul finanțelor ca expresie a influenței reglatoare
(stabilizatoare) exercitate asupra economiei, folosind în mod adecvat tehnicile și instrumentele
financiare, pentru a stimula sau restricționa evoluția diferitelor procese sau fenomene economice.
În acest context se înscrie, de altfel, conceperea și aplicarea unor mecanisme de influențare a
economiei de piață, urmărind atingerea unor obiective specifice față de starea în care se află
economia într-o perioadă sau alta. Astfel, rolul reglator în economie atribuit finanțelor se
concretizează și prin integrarea variabilelor valorice financiare in asemenea mecanisme sau în
modele de creștere economică echilibrată și dezvoltare durabilă a societății.
28
CAPITOLUL 3
SISTEMUL FINANCIAR
3.1. Conceptul de sistem financiar
Sistemul financiar are un conținut și semnificații complexe, sintagma respectivă fiind

utilizată cu sensuri relativ diferite, atât în literatura de specialitate, cât și în activitățile umane
cotidiene. Pentru conturarea conceptului de sistem financiar considerăm importantă raportarea la
noțiunea generală de sistem, care cunoaște, de asemenea, mai multe accepțiuni, dar desemnează,
în esență „un ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând
un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează
clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să
funcționeze potrivit scopului urmărit”14.
Sistemului financiar i se pot atribui abordări mai limitative sau mai extinse, în raport cu
alte concepte, cum ar fi, de exemplu, acela de sector financiar, sistem sau sector bancar, sistem
monetar și sistem fiscal.
De regulă, termenul de sistem financiar este abordat cu înțeles relativ diferit în raport cu
conceptul de „sector financiar”. În literatura de specialitate se consideră că sintagma „sector
financiar” are un sens mai restrâns, sectorul financiar fiind adeseori definit ca „o parte, o
componentă a unei economii ce furnizează servicii de natură financiară către celelalte entități ale
economiei”15. Componente ale sectorului financiar devin, în accepțiunea de mai sus, Banca
Centrală, băncile, instituțiile financiare nebancare, piețele financiare și instituțiile cu atribuțiuni
de reglementare și supraveghere din domeniul financiar. Accentul în cadrul sectorului financiar
este așezat, deci, în principal, pe oferta de servicii financiare a diverselor entități de factură
financiară.
Într-un sens mai restrâns decât cel de mai sus, se manifestă o componentă importantă a
sistemului financiar, și anume sectorul sau subsistemul bancar. Sectorul bancar este format, într-
un sens restrâns, din Banca Centrală, ca „bancă a băncilor”16, băncile, diversificate în raport de
particularitățile acestora, dar și alte organisme de credit specializate. În același cadru de analiză
se înscrie și conceptul de sistem monetar, cel mai adesea fiind definit ca „un complex de instituții
și modalități care permit reglementarea circulației monetare dintr-o țară, prin intermediul unui
ansamblu de norme juridice care emană de la autoritatea publică, cât și ca totalitatea
instrumentelor și tehnicilor de plată”17. Sistemul monetar se referă în principal la unitatea
monetară, ca mijloc de plată și trebuie să precizeze paritatea acesteia18. Exprimarea tuturor
proceselor și fenomenelor la care se referă sistemul financiar se realizează astăzi prin etalonul
putere de cumpărare, prin moneda emisă, deci, de către banca centrală a unui stat, sau uniune de
state membre.
Sistemul bancar reprezintă o componentă importantă a sistemului financiar, însă, uneori,
cele două concepte se confundă. Adesea, se utilizează și sintagma de „sistem financiar – bancar”,
cu referire la sistemul financiar.
În contextul definirii și analizei conceptului de sistem financiar, prin raportare la
procesele și fenomenele la care acesta se referă, este important de precizat că o parte covârșitoare
a acestora se desfășoară în contextul implicării autorităților publice guvernamentale în activitatea
economică și socială. În acest context, se poate distinge și conceptul de sistem fiscal, delimitat
14 Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998;
15 Krahnen, J.P., Schmidt, R – The German Financial System, Oxford University Press, 2004, p. 21;
16 Turliuc, V., Cocriş, V. – Monedă şi credit, Editura Ankarom, Iaşi, 1998, p. 103.
17 Manolescu, Gh. – Moneda şi ipostazele ei, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 69;
18 Manolescu, Gh. – op. cit., Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 70;
29
ca ansamblu al relațiilor financiare de constituire, distribuire și utilizare a resurselor financiare
sub forma fondurilor bănești, în scopul acoperirii unor nevoi cu caracter public19. Problematica
sistemului fiscal se integrează cu aceea a sistemului financiar, iar raporturile dintre acestea sunt
de la parte la întreg.
Termenul de sistem financiar este interpretat, uneori, și într-un un sens mai larg, și
datorită faptului că, așa cum s-a menționat anterior, cuprinde și derularea fluxurilor financiare ce
se intercondiționează cu derularea unor fluxuri reale, dar are de asemenea în vedere și derularea
altor tipuri de fluxuri, cum sunt cele de natură informațională.
În raport cu multiplele semnificații date conceptului de sistem financiar, într-o viziune
integratoare acesta poate fi definit ca un ansamblu de componente de esență financiară între care
se manifestă legături organice, de natură să imprime sistemului un caracter unitar. În mod firesc,
sistemul financiar are menirea de a mijloci realizarea operațiunilor de plăți într-o economie și de
a furniza mecanismele necesare finanțării economiei.
Prin prisma elementelor de structură, având ca suport diversele abordări din literatura de
specialitate, se pot reține ca relevante următoarele accepțiuni date sistemului financiar:
a. sistem de relații financiare – ansamblu de relații economice în formă bănească,
denumite cel mai adesea relații financiare, sau financiar-monetare, prin care se
vehiculează resurse bănești;
b. ca un sistem de fluxuri financiar-monetare – totalitate a fluxurilor bănești ce se
derulează în economie, la nivel micro și macroeconomic, care se analizează, de
regulă, în raport cu derularea fluxurilor reale;
c. sistem de instituții financiare – totalitate a instituțiilor care participă la
organizarea relațiilor financiare, la constituirea și distribuirea fondurilor, precum
și la organizarea, derularea și controlul activităților economice;
d. ca un sistem de fonduri financiare – ansamblu al fondurilor de resurse bănești ce
se constituie în economie la diverse niveluri (macro, mediu și microeconomic) și
se utilizează în raport cu anumite destinații;
e. ca sistem de conducere și reglare a activității financiare, ce reflectă utilizarea
bugetelor și balanțelor (planurilor) financiare și se axează pe activitatea de
previziune financiară;
f. ca un sistem de finanțare a economiei – ansamblu al modalităților de finanțare din
cadrul economiei, regăsindu-se, cel mai adesea, sub forma finanțării prin piața de
capital, respectiv prin îndatorare la bănci.
3.2. Sistemul financiar ca ansamblu de relații financiare
Prin prisma conținutului economic, sistemul financiar se prezintă ca un ansamblu de

relații financiare ce se manifestă în procesul complex de constituire, distribuire și utilizare a
fondurilor bănești-financiare.
Se disting două mari subsisteme financiare:
- subsistemul financiar public, care reprezintă ansamblul relațiilor financiare prin care se
constituie, distribuie și utilizează fondurile bănești publice, având, în prim plan, ca participanți
cu rol determinant, autoritățile publice care administrează în interes public aceste fonduri
- subsistemul financiar privat, considerat ca ansamblu de relații financiare prin care se
constituie, distribuie și utilizează fondurile financiare private, având în prim plan, ca participanți,
entitățile și persoanele private ce administrează în interes privat fondurile respective
Diferențierile între cele două mari subsisteme ale sistemului financiar au în vedere atât
forma de proprietate în care se administrează patrimoniile respective (publică sau privată), cât și
19 Filip, Gh. – op.cit., p. 232;

30
tipul de interese (obiective) ce se satisfac prin aceste relații financiare. Astfel, pentru relațiile
financiare din subsistemul financiar public apar caracteristice proprietatea comună, publică și
caracterul public al intereselor satisfăcute, în timp ce relațiilor financiare din subsistemul
financiar privat le sunt caracteristice proprietatea privată și natura privată a intereselor ce se
satisfac.
Prin prisma componentelor principale pe care le înglobează, subsistemul financiar
public se structurează pe următoarele subsisteme principale:
- bugetul de stat
- bugetele locale
- asigurările sociale de stat
- creditul (cu participarea unor entități publice)
- asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă (prin societăți cu capital de stat)
- finanțele întreprinderilor și altor entități publice
Primele două subsisteme (bugetul de stat, bugetele locale) reprezintă relațiile de
redistribuire a produsului intern brut privind constituirea fondurilor bugetare, precum si
distribuirea și utilizarea acestor fonduri pentru satisfacerea nevoilor publice, de interes național
mai larg, respectiv local. La aceste relații financiare participă, pe de o parte, autoritățile publice,
iar pe de altă parte persoanele fizice și juridice, în ipostaza de contribuabili la constituirea
fondurilor și/sau de beneficiari ai bunurilor și serviciilor publice finanțate pe seama acestor
resurse.
Asigurările sociale exprimă relațiile prin care se constituie, distribuie și utilizează, în
principiu, fondurile destinate protecției celor ce își pierd capacitatea de muncă. Participanții la
aceste relații sunt autoritățile publice ce administrează fondurile de asigurări sociale de stat și
persoanele fizice și juridice aflate în ipostaza de contribuabili la constituirea acestor fonduri,
respectiv numai persoanele fizice ca beneficiari ai sumelor utilizate din aceste fonduri. Procesul
de colectare a resurselor financiare destinate acțiunilor de asigurări sociale de stat și de
repartizare a acestora pe destinații își găsește reflectarea în bugetul asigurărilor sociale de stat,
dar și în bugetul asigurărilor de sănătate, în bugetul fondurilor pentru ajutorul de șomaj. Relații
financiare specifice asigurărilor sociale pot lua naștere și în cadrul subsistemului financiar privat,
prin implicarea unor autorități private care constituie, administrează și utilizează fonduri private
de asigurări sociale (de exemplu, fonduri private de pensii); în ipostaza de contribuabili la
formarea fondurilor și beneficiari ai resurselor de la aceste fonduri se regăsesc tot persoanele
fizice și juridice, respectiv numai persoanele fizice.
Tot ca o componentă a subsistemului financiar public, poate fi considerată și cea a
bugetelor fondurilor speciale. Deși prin conținutul economic acestea se integrează în bugetul
public consolidat, ele se particularizează ca relații financiare de constituire, distribuire și utilizare
a fiecărui fond special, cu reflectare într-un buget distinct. Participanții la relațiile financiare
respective se diferențiază, de la un fond la altul, în raport cu scopul distinct urmărit în
administrarea acelui fond ( de exemplu, se pot constitui fonduri speciale pentru risc și accident,
modernizarea punctelor de control și trecere a frontierei, pentru modernizarea drumurilor publice
etc.) Tot ca o particularitate a acestor relații financiare apare modul specific de reprezentare a
caracterului public, la administrarea fiecărui fond participând o anumită instituție publică (de
exemplu, un minister care administrează distinct un anumit fond special).
Considerată ca o componentă deosebită a subsistemului financiar public, creditul
exprimă relațiile financiare caracteristice constituirii și utilizării unor fonduri de creditare,
diferențiindu-se de subsistemele financiare prezentate anterior prin faptul că au la bază principiul
rambursabilității și plății de dobânzi ca preț al folosirii resurselor împrumutate. Această
componentă exprimă, așadar, relații financiare de redistribuire temporară a disponibilităților
bănești pentru satisfacerea necesităților suplimentare de resurse financiare publice.
31
Participanți la relațiile de credit sunt, pe de o parte, persoanele fizice și juridice și , pe de
altă parte, autoritățile publice, în ipostaza de creditori sau de debitori, după cum cedează
disponibilitățile bănești proprii sau primesc și utilizează resurse bănești. Sunt tipice acestuia
relațiile de credit public, dar se includ aici și acele relații la care participă diferitele instituții
financiar-bancare cu capital de stat în raporturi cu alte persoane fizice și juridice, reprezentând o
formă distinctă a creditului denumită generic credit bancar.
La rândul lor, asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă, se consideră ca
subsistem financiar, particularizat prin specificul relațiilor de constituire, distribuire și utilizare a
unui fond specific numit de asigurare. La aceste relații financiare participă instituțiile de asigurări
cu capital de stat specializate în astfel de activități, pe de o parte, și persoanele fizice și juridice
ca asigurați, pe de altă parte. Derularea acestor relații financiare este legată direct de manifestarea
unor evenimente cu impact negativ în viața economică și socială (generatoare de pierderi)
denumite generic riscuri.
Un alt subsistem financiar public este reprezentat de finanțele întreprinderilor și altor
entități economico-sociale, publice. Un asemenea subsistem exprimă relațiile financiare prin care
se constituie, distribuie și utilizează capitalurile, respectiv fondurile bănești administrate de
aceste entități. Participanții la aceste relații sunt, principial, întreprinderile sau entitățile
economice și sociale publice, pe de o parte, și diversele persoane fizice sau juridice care concură
la constituirea, distribuirea și utilizarea resurselor bănești necesare lor, pe de altă parte.
Subsistemul financiar privat înglobează relațiile financiare de constituire, distribuire și
utilizare a fondurilor bănești în cadrul proprietății private. Ca sistemul financiar privat, acesta se
structurează pe următoarele subsisteme:
- finanțele întreprinderilor și altor entități sau firmelor private;
- creditul bancar (privat)
- asigurările sociale private și asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă (private)
- finanțele gospodăriilor (menajelor)
Finanțele private ale firmelor reflectă relațiile economice în formă bănească prin care se
mobilizează, repartizează și utilizează resursele bănești necesare activității de producție, investiții
precum și pentru satisfacerea altor cerințe la nivel entităților respective. Sfera de cuprindere a
acestor relații este foarte largă, antrenând o multitudine de participanți în baza proprietății private
asupra bunurilor și sumelor de bani ce fac obiectul relațiilor financiare respective. Între acest
subsistem si cel al întreprinderilor cu capital de stat există asemănări și deosebiri ce decurg din
specificul activităților pe care le desfășoară entitățile respective.
Ca o componentă distinctă a subsistemului financiar privat, creditul bancar înglobează
toate relațiile bănești vizând mobilizarea de resurse bănești si redistribuirea acestora pe principiul
rambursabilității si al plății de dobândă pentru sumele împrumutate. Participanții la aceste relații
sunt diferitele persoane fizice și juridice aflate fie în ipostaza de creditor, fie în cea de debitor, și
instituțiile financiar-bancare private, ca intermediari financiari.
Asigurările sociale private pot apare ca o componentă distinctă a subsistemului financiar
privat în măsura în care diferite persoane fizice și juridice participă la constituirea, distribuirea și
utilizarea unor fonduri de asigurări sociale, administrate de instituții cu capital privat.
Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă cuprind relațiile financiare specifice
constituirii, distribuirii și utilizării fondurilor de asigurare, la care participă însă societățile de
asigurări cu capital privat, ca asigurători, și diferite persoane fizice și juridice, ca asigurați.
Finanțele gospodăriilor (menajelor) înglobează relațiile financiare la care participă
entități instituționale (familii, celibatari, diferite comunități consumatoare etc.) care realizează
venituri și le folosesc potrivit nevoilor lor pentru a procura bunurile și serviciile necesare
consumului, inclusiv economisirea și plasamentele de resurse bănești.
32
Este de menționat, de asemenea, existența unor zone de interferență între diferitele
subsisteme, inclusiv între sistemul financiar public și cel privat. De altfel, caracterul de sistem
financiar unitar presupune și manifestarea unor interrelații între subsistemele componente,
respectiv întrepătrunderea lor. În acest sens, finanțele întreprinderilor sunt importante
“furnizoare” de resurse financiare publice sub formă de impozite și taxe, bugetului de stat și
bugetelor locale, de contribuții pentru asigurările sociale și de sănătate, de taxe și alte vărsăminte
la fondurile speciale, de prime de asigurare către societăți de asigurări și reasigurări, de
disponibilități bănești către bănci comerciale, de dividende pentru acționari și gospodării, de
dobânzi către creditori etc. În sens invers, întreprinderile și gospodăriile sau persoanele fizice
beneficiază de subvenții de la bugetul de stat și bugetele locale, de sume pentru diferite acțiuni
din bugetul asigurărilor sociale, de despăgubiri sau sume asigurate de la societățile de asigurări și
reasigurări, de credite de la bănci sau de la stat etc.
3.3. Sistemul de fluxuri financiar-monetare
Ansamblul fluxurilor financiar-monetare ce se desfășoară într-o economie, ce se

manifestă ca urmare a unor relații (de natură financiară) între participanți, într-o anumită
perioadă de timp, desemnează sistemul de fluxuri financiare (și monetare).
Un flux financiar-monetar poate fi desemnat ca o sumă (volum) de resurse bănești ce se
transmite, într-o anumită perioadă de timp, de la un participant la un circuit economic către alt
participant. Din punct de vedere noțional, termenul de flux se află în relație inversă cu cel de stoc
și se încadrează în contextul mai larg al noțiunii de circuit (financiar). Semnificația fluxurilor
financiare este intrinsec legată de transferul/mișcarea de valoare, manifestarea fluxurilor
financiare conducând la creșterea, respectiv diminuarea, dimensiunii unui fond financiar.
În procesul de constituire a fondurilor precum și în procesul de distribuire și utilizare a
fondurilor respective, au loc, după cum s-a mai precizat, fluxuri financiare de intrare-ieșire. Ele
se află, totodată, în corelație cu fluxurile reale de intrare-ieșire concretizate în livrarea de bunuri
și servicii, respectiv achiziții, salarii etc., ce au loc la nivelul diferitelor entități sau structuri
economice sau sociale, îmbrăcând forme ale încasărilor, împrumuturilor primite, ori al plăților,
rambursărilor de credite etc.
Fluxurile financiare de intrare pot avea diverse surse de proveniență a sumelor de bani
(fonduri publice, fonduri ale organizațiilor private, menajelor, inclusiv piețele financiare), după
cum fluxurile (financiare) de ieșire includ o multitudine de destinații ale resurselor (plăți către
furnizori, salariați, bănci, stat, operațiuni pe piețe financiare etc.).
Având în vedere particularitățile acestor fluxuri financiare, inclusiv sub aspectul
intercondiționărilor cu fluxurile reale, este relevantă diferențierea celor dintâi pe următoarele
tipuri: de contrapartidă; decalate; multiple; autonome
Primul tip de fluxuri financiar-monetare se intercondiționează, în mod direct și imediat
(„t”), cu realizarea fluxurilor reale corespondente; cele două categorii de fluxuri având loc
concomitent, în sensuri opuse și la dimensiuni valorice egale (∑), ceea ce favorizează derularea
lor continuă. Derularea acestor fluxuri, poate arăta schematic ca în figura de mai jos:
Figura nr. 1 Derularea fluxurilor financiar–monetare de contrapartidă

33
momentul derulării fluxurilor - „t”
flux real (bunuri şi / sau servicii) de „Φ” unităţi fizice
operator operator
economic economic
A B
flux financiar monetar de ∑ u.m.
Dimensiunea valorică Σ u.m. (ex.: 1000 lei) reprezintă exprimarea valorică a celor Φ
unități fizice (ex.: 100 kg), la prețul p (ex.: 10 lei). Este de remarcat faptul că fundamentul unei
economii constă tocmai în derularea rațională a fluxurilor reale în raport cu cele financiar–
monetare.
Al doilea tip de fluxuri financiar-monetare presupun existența în derularea acestora a unui
ecart temporal (Δt) față de manifestarea fluxurile reale (produse în prealabil). În acest caz, are loc
un decalaj între momentele de realizare ale celor două fluxuri și implicit crearea de datorii și de
creanțe pentru participanții la relațiile de schimb. Întrucât plata nu se face pe loc, apare un titlu
de creanță asupra unor resurse financiare ce aparțin operatorului economic ce a primit resursele
în formă natural-materială pe care nu le-a achitat. Debitoare este persoana ce a primit resurse în
formă natural-materială, iar cel ce trebuie să-și recupereze sumele apare, pe perioada până la
stingerea datoriei, în ipostaza de creditor. Apariția unei asemenea „rupturi” în derularea
fluxurilor financiar-monetare față de cele reale poate să apară prin prisma momentului diferit de
obținere a mărfurilor cu acela al deținerii efective de lichidități de către debitor.
Derularea unor asemenea fluxuri poate arăta schematic ca în figura de mai jos:
Figura nr. 2. Derularea fluxurilor financiar–monetare decalate
flux real (bunuri şi / sau servicii) de „Φ” unităţi fizice
momentul derulării fluxului: „t”;
operator operator
economic economic
A B
flux financiar monetar de ∑ u.m.;

momentul derulării fluxului: „t + Δt”
La rândul lor, fluxurile financiar-monetare multiple sunt caracterizate prin participarea

unor intermediari financiari, care preiau creanțele (rezultate prin apariția decalajului dintre ele și
fluxurile reale), transferând sumele cuvenite vânzătorilor și urmând a le recupera de la datornici,
la o dată ulterioară. În aceste condiții, are loc o multiplicare a fluxurilor financiare în raport cu
cele reale și o redistribuire a resurselor bănești între mai mulți participanți, cu posibile efecte
benefice asupra funcționării mecanismului economic, inclusiv a sistemului financiar-monetar. În
opinia noastră, derularea acestor fluxuri, poate arăta schematic ca în figura de mai jos:
34
Figura nr. 3. Derularea fluxurilor financiar–monetare multiple
flux real (bunuri şi / sau servicii) de „Φ” unităţi fizice;
momentul derulării fluxului: „t”;
operator operator
economic economic
A B
1 2
operator
economic
(I – intermediar
financiar )
1: flux financiar-monetar de ∑ 2 u.m ≤ ∑ 1 u. m.;

momentul derulării fluxului: „t + Δt1”
2: flux financiar-monetar ∑ u. m.;
momentul derulării fluxului: „t + Δt2”- scadenţa, cu Δt2> Δt1
Ultima categorie desemnată de fluxurile autonome se caracterizează printr-o anumită
independență de cele reale și sunt specifice operațiunilor de împrumut, presupunând momente și
sensuri specifice de derulare, de la creditor la debitor (în momentul acordării sumei împrumutate)
și invers (cu prilejul rambursării ei). Derularea acestor fluxuri poate fi reprezentată astfel :
Figura nr. 4. Derularea fluxurilor financiar–monetare autonome

flux financiar - monetar de ∑ u. m; momentul derulării fluxului: „t „
operator operator
economic economic
A B
flux financiar-monetar de ∑ u.m. sau ∑ u.m + δ (ex.: dobândă)

momentul derulării fluxului: „t + Δt”
În principiu, independența fluxurilor autonome poate fi relativă în raport cu derularea

unor fluxuri reale ulterioare, întrucât obținerea de resurse financiare, în măsura în care
operațiunile aferente nu sunt speculative, se vor regăsi ulterior sub forma manifestării unor
fluxuri reale (ex.: cazul împrumuturilor pentru retehnologizare).
3.4 Sistemul de instituții financiar-bancare
Privit prin prisma conținutului de structuri organizatoric funcționale privind derularea

activităților financiare, sistemul financiar al unei economii de piață este considerat un sistem de
instituții financiar - bancare, cu atribuțiuni în organizarea relațiilor financiare sau care participă la
constituirea, distribuirea și utilizarea fondurilor bănești, și implicit la elaborarea și executarea
deciziilor financiare20. Ansamblul instituțiilor specializate în activitatea financiar – bancară este
cunoscută și sub denumirea de aparat financiar – bancar.
În cadrul sistemului financiar, abordat din punctul de vedere al cadrului organizatoric -
instituțional, se poate delimita, pe de o parte, subsistemul financiar al entităților nespecializate cu
atribuții în domeniul financiar, iar pe de altă parte, subsistemul financiar al entităților specializate
care desfășoară activități financiare. Pe de altă parte, în raport cu criteriul apartenenței la sfera
20 Filip, Gh., ş.a. – op. cit., Editura Junimea, Iaşi, 2002, p. 77 – 86.
35
publică sau la cea privată, se pot, deci, delimita entități nespecializate cu atribuții financiare de
tip public și privat, respectiv entități publice și private specializate financiar.
În subsistemul financiar al entităților publice nespecializate sunt cuprinse, la rândul lor,
organisme ale democrației reprezentative - Parlamentul, respectiv organisme ale administrației de
stat – Guvernul, ministerele (altele decât Ministerul Finanțelor), alte organe ale administrației de
stat etc.
Subsistemul financiar al entităților publice specializate financiar cuprinde entități care
desfășoară activități financiare specializate în control și supraveghere – în România: Ministerul
Finanțelor (Publice), Agenția Națională de Administrare Fiscală, Curtea de Conturi, Autoritatea
de Supraveghere Financiară, alte instituții și organisme specializate, compartimentele financiare
din ministere sau alte organe ale administrației centrale de stat, aparținând regiilor autonome,
societăților comerciale cu capital de stat și a altor instituții publice.
Subsistemul financiar al entităților private specializate financiar cuprinde: băncile,
societățile de asigurări și reasigurări, societățile de servicii de investiții financiare, alți operatori
economici ce desfășoară activități financiar - bancare.
3.5 Sistemul de fonduri financiare
Sistemul fondurilor financiare reprezintă un alt mod de manifestare a sistemului

financiar, care se definește ca „totalitate a fondurilor bănești constituite, distribuite și utilizate în
economie și societate, între care se manifestă anumite conexiuni specifice”21.
Structura sistemului de fonduri financiare stă la baza derulării fluxurilor bănești-
financiare în orice economie, dar, la rândul său, ea decurge din concepția asupra sistemului
financiar, având la bază o anumită politică financiar-monetară.
Fiecărei componente a sistemului financiar îi corespund, de regulă, mai multe fonduri de
resurse bănești. Fiecare fond are o anumită rațiune de a ființa, propriile reguli de constituire și de
distribuire, legături specifice cu celelalte fonduri.
O imagine generală a sistemului financiar în această accepțiune decurge din tipurile și
modalitățile de grupare ale fondurilor financiar-monetare, iar pentru structurarea sistemului
financiar ne apare relevantă delimitarea lor în funcție de: nivelul (eșalonul) la care se constituie și
distribuie resursele acumulate; forma de proprietate de care aparțin; titlul cu care se fac prelevări
la fonduri și plăți de la acestea.22
Sintetic, delimitarea sistemului financiar abordat prin prisma fondurilor de resurse
financiare, poate fi exprimată conform tabelului:
Tabel nr. 1 – Sistemul fondurilor de resurse financiare în raport cu diverse criterii

de clasificare
Sistemul fondurilor de resurse financiare
1. după nivelul organizatoric la care se constituie și administrează fondurile

se constituie și se administrează de către autoritățile sau instituțiile
fonduri de nivel central centrale, vizând realizarea unor obiective de interes macroeconomic
(macroeconomice, sau social.
centralizate) cele mai reprezentative sunt: fondul bugetului de stat, fondul de
creditare, fondul de asigurare
fonduri de nivel mediu- sunt constituite și administrate de structuri funcționale existente la
21 Filip, Gh. - Finanţe publice, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005, p. 37.
22 Văcărel, I. ş.a. – Finanţe publice, E.D.P. , Bucureşti, 2003, p. 81-83.
36
economic nivelul mediu de organizare (de exemplu, de către ministerele și
unitățile administrativ-teritoriale coordonatoare de tipul județelor)
fonduri de nivel se constituie și administrează de către întreprinderi, instituții și entități
microeconomic economice și sociale operative, având drept scop satisfacerea nevoilor
(descentralizate) de funcționare și dezvoltare a acestora.
2. după destinația dată resurselor din fondurile financiare:

se regăsesc fondurile proprii ale întreprinderilor destinate activității
de producție, de comerț, investiții, precum și fondurile împrumutate
fonduri de înlocuire și pentru activitățile curente sau de investiții, părți din fondurile bugetare
dezvoltare destinate creării sau dezvoltării bazei materiale a întreprinderilor sau
instituțiilor publice, fondurile speciale extrabugetare folosite pentru
lucrări cu caracter de investiții etc.
fac parte: fondurile bugetare și extrabugetare pentru consumul curent,
fondurile de asigurări sociale, anumite părți din fondurile proprii ale
fonduri de consum întreprinderilor destinate acțiunilor cu caracter social sau stimulării
materiale a salariaților, precum și partea din resursele bănești ale
populației destinată consumului curent.
sunt destinate, în principal, asigurărilor sociale , asigurărilor de
fonduri de asigurare bunuri, persoane și răspundere civilă, fie pentru consumul curent, fie
pentru activități de investiții.
se constituie la dispoziția entităților fiind destinate finanțării unor
fonduri de rezervă
nevoi imprevizibile.
3. după forma de proprietate în care sunt administrate fondurile financiare:

fonduri financiare publice corespund sistemului financiar public și includ toate fondurile bugetar,
dar și fonduri ale instituțiilor publice.
fonduri financiare private corespund sistemului financiar privat și se concretizează în capitaluri
și fonduri bănești proprii entităților private, inclusiv ale populației.
4. după caracterul definitiv sau temporar al constituirii și utilizării resurselor financiare:

fonduri constituite din
prelevări cu caracter fonduri bugetare publice, fonduri ale asigurărilor sociale de stat
definitiv și obligatoriu
fonduri financiare constituite
toate fondurile de creditare, unele fonduri din asigurări
cu titlu rambursabil
În raport cu primul criteriu – forma de proprietate în care sunt administrate fondurile

financiare, se disting două mari subsisteme financiare: subsistemul fondurilor financiare publice
și respectiv, subsistemul fondurilor financiare private.
Primul subsistem corespunde fondurilor financiare publice reprezentând o altă variantă a
sistemului financiar public considerat prin prisma relațiilor și incluzând toate fondurile bănești
destinate satisfacerii nevoilor publice, și anume: fondul bugetar central de stat; fondurile
bugetare locale ale unităților administrativ-teritoriale; fondul asigurărilor sociale de stat;
fondurile speciale extrabugetare; fondurile proprii ale întreprinderilor cu capital de stat și cele ale
instituțiilor publice; fondurile proprii ale băncilor și cele ale societăților de asigurare cu capital de
stat etc.
Al doilea subsistem corespunde fondurilor constituite și administrate de entitățile private
în scopul satisfacerii nevoilor private: fondurile întreprinderilor private, fonduri de asigurări
sociale și de asigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă, fonduri de creditare, fondurile
menajelor.
37
3.6. Sistemul instrumentelor de conducere și reglare a activității economice
Desfășurarea normală a activităților economice și sociale, implicând derularea fluxurilor

financiar-monetare în condițiile economiei de piață, bazată pe autoreglare, nu exclude, ci
presupune chiar reglarea prin modalități tehnice adecvate a acestor fluxuri financiar-monetare. O
asemenea preocupare se înscrie într-un context mai larg de previziune, prognoză și orientare a
activităților economice și sociale la diferite niveluri de desfășurare și organizare a economiei și
societății. Corespunzător acestor preocupări sunt folosite ca instrumente principale prognozele,
programele și planurile, al căror scop esențial constă orientarea eforturilor materiale, de muncă și
financiare în direcțiile impuse de atingerea anumitor obiective de ordin economic și social.
Orizontul de timp al acestor instrumente diferă sensibil, mai ales în raport cu obiectivele ce și le
propun diversele entități, distingându-se cele pe termen lung, mediu sau scurt. Impactul pozitiv al
utilizării acestor instrumente se concretizează, în plan financiar, prin prevenirea blocajelor
financiare, corectarea dereglărilor în derularea fluxurilor financiare și monetare și creșterea
eficienței în utilizarea resurselor financiare.
Forma cea mai generală sub care se prezintă instrumentele financiare utilizate în reglarea
activităților financiare este cea a balanțelor financiare, care concentrează, după o anumită
schemă, resursele bănești-financiare ce pot fi procurate și utilizate la nivelul unei entități
(domeniu, sector, stat, națiune etc.), pe de o parte, și destinațiile ce urmează a se da acestor
resurse, potrivit nevoilor impuse de derularea unei activități de mai mică sau mai mare
complexitate și atingerea obiectivelor propuse, pe de altă parte.
Structura unei balanțe financiare reflectă așadar sursele de finanțare a activității și
destinațiile concrete date acestor resurse. O asemenea structurare are în vedere tipul de venituri,
în formă bănească, respectiv formele luate de cheltuielile ce concretizează destinațiile resurselor.
Scopul imediat urmărit prin elaborarea acestor balanțe este compararea celor două părți, resurse
și destinații, și asigurarea concordanței acestora, respectiv a cerințelor de echilibru financiar. O
premisă esențială pentru a asigura îndeplinirea rolului acestor balanțe o reprezintă fundamentarea
realistă a surselor(veniturilor) și destinațiilor (cheltuielilor).
Prin conținutul lor, instrumentele de conducere și reglare a activității financiare oferă
posibilitatea dimensionării, din punct de vedere financiar, a obiectivelor de realizat, identificând
surse de finanțare și destinații ale acestora.
Balanțele financiare sunt folosite la nivel macroeconomic, fiind concepute și utilizate în
scop informativ, ca suport în fundamentarea deciziilor la acest nivel. Ele reflectă în principiu
estimările privind resursele financiare și destinațiile acestora (consum public, consum privat,
investiții, rezerve, transferuri către străinătate). Dintre diferitele tipuri de balanțe financiare se
remarcă:
- balanța financiară a economiei naționale;
- balanța de plăți externe;
- balanța veniturilor și cheltuielilor bănești ale populației;
- balanța formării capitalurilor;
- balanța financiară a statului;
Balanța financiară a economiei naționale concretizează resursele financiare totale,
publice și private, indiferent de nivelul la care se administrează acestea, reflectând implicit
potențialul financiar al țării și modul de folosire a acestuia. În conținutul ei se regăsesc și
fluxurile financiare ce decurg din relațiile cu străinătatea, urmărindu-se echilibrarea de ansamblu,
la nivelul economiei naționale, a resurselor financiare cu destinațiile acestora.
Balanța financiară a statului reprezintă o balanță de sinteză care vizează formarea și
utilizarea resurselor financiare la nivelul sectorului public, respectiv a autorităților statului. In
38
această balanță se structurează în cifre absolute și în procente resursele financiare și destinațiile
acestora în mai multe variante posibile pentru a alege acțiunile menite să echilibreze această
balanță și să regleze soldul său. Ea cuprinde:
(1) venituri curente (de la întreprinderile și proprietățile statului, impozite directe și
indirecte, contribuții pentru asigurări sociale, transferuri din străinătate)
(2) cheltuieli curente (consum public, dobânzi aferente datoriei publice, transferuri către
persoane fizice și juridice din interior, transferuri în străinătate)
(3) economii curente =(1)-(2)
(4) finanțarea formării de capital (sume reprezentând amortismente și transferuri de
capital primite)
(5) formarea de capital (investiții, transferuri de capital, credite acordate, din care se scad
sumele rambursate)
(6) soldul operațiunilor de capital = (5)-(4)
(7) soldul final exprimă nevoia de resurse de acoperit prin împrumuturi externe sau
excedentul de resurse de plasat în exterior.
Elaborarea ei vizează evidențierea mutațiilor previzibile in formarea resurselor financiare
ca volum și structură, precum și cele privind destinațiile preconizate a se da acestor resurse,
pentru ca în final să fie luate decizii vizând reglarea soldului balanței prin relații cu exteriorul.
Folosirea balanței financiare a statului nu substituie bugetele cu caracter operațional, ci
favorizează mai buna fundamentare a acestora.
În practica financiară, la nivel macroeconomic și microeconomic sunt folosite pe scară
largă bugetele, cu structură generală de balanțe financiare, și cu rol fie imperativ, fie orientativ.
În primul caz prevederile din bugete reprezintă sarcini obligatorii de respectat în execuția
financiară, remarcându-se în acest sens bugetele publice, ale căror prevederi sunt obligatorii
(niveluri minime de atins la resurse, adică venituri, și niveluri maxime la destinații, respectiv
cheltuieli). În cel de-al doilea caz, prevederile din bugete au menirea de a orienta factorii de
decizie în plan financiar asupra volumului, structurii și direcțiilor fluxurilor financiare legate de
procurarea resurselor bănești sau de alocarea și cheltuirea lor.
La nivelul fiecărei entități, bugetele reflectă, sub aspect financiar, opțiunile
corespunzătoare deciziilor în activitatea economică și financiară a acestora și permit cuantificarea
previzională a nevoilor de resurse și a posibilităților de procurare a lor, de dimensionare a
cheltuielilor de efectuat, a veniturilor de încasat și a rezultatelor financiare optenabile pentru
perioada respectivă. Pe această bază se pot face alegeri raționale între alternativele de atingere a
diferitelor obiective, ceea ce impune planificării financiare prin bugete un caracter activ, și nu
unul de reflectare pasivă a diferitelor obiective economice și sociale.
Prin conținutul previzional al bugetului se creează premisele unei gestiuni eficiente a
resurselor și a patrimoniului fiecărei entități, incluzând și posibilitățile de procurare a
eventualelor resurse financiare suplimentare sau de plasare a eventualelor excedente de resurse
financiare.
Rolul de instrument de conducere și reglare a activității financiare atribuit bugetelor de
manifestă în următoarele direcții:
- folosirea ca instrumente pentru determinarea volumului și structurii resurselor financiare
aferente diverselor activități, inclusiv în fundamentarea deciziilor din punct de vedere financiar și
stabilirea condițiilor în care se apelează la diferitele surse de finanțare
- exercitarea controlului financiar asupra activităților economice și sociale prin prisma
cerințelor de oportunitate și eficiență în angajarea resurselor
- fundamentarea condițiilor de realizare a echilibrului financiar la nivelul diferitelor
entități, având în vedere corelarea rațională a nevoilor de resurse financiare și a posibilităților de
procurare a resurselor acoperitoare. În aceste sens este de luat în considerare căutarea de soluții
alternative pentru favorizarea echilibrului financiar și a capacității de plată în condițiile folosirii
39
eficiente a resurselor financiare. Având în vedere acest rol al bugetelor, se urmăresc corelații de
tipul:
- venituri = cheltuieli (aplicabilă în toate domeniile de activitate)
- venituri = cost + profit (valabilă în cazul entităților economice)
- alocații bugetare + venituri proprii = cheltuieli (verificabilă în cazul instituțiilor
bugetare)
- venituri bugetare = cheltuieli nominalizate + rezerve bugetare (în cazul bugetului de
stat)
Fiecare din aceste corelații reflectă condițiile de echilibru financiar corespunzător
anumitor structuri funcționale în activitatea economică și socială, iar criteriul ce se aplică,
principial, în toate cazurile este minimizarea consumurilor de resurse (cheltuielilor) și
maximizarea resurselor utilizabile (venituri, profit)
În raport cu caracterul public sau privat al activităților în care se folosesc, se disting:
a) bugetele întreprinderilor
b) bugetele publice
Alături de acestea, se mai pot folosi și alte forme specifice previziunilor cu caracter
financiar, cum sunt balanțele și prognozele. De regulă, bugetele se întocmesc anual, cu defalcare
pe perioade mai scurte, și au un rol operativ sau orientativ, iar balanțele și prognozele se
elaborează pe perioade mai îndelungate, iar conținutul lor are o semnificație orientativă.
Bugetele întreprinderilor sunt instrumente de conducere și reglare a activității
financiare folosite de întreprinderi sau firme ce desfășoară o activitate economică creatoare de
produs național. Forma generală a acestora este a bugetului de venituri și cheltuieli, dar există și
alte tipuri de bugete cu denumiri adecvate domeniului de activitate reflectat (bugetul de
investiții).
Bugetele de venituri și cheltuieli cuantifică și structurează formarea veniturilor bănești,
respectiv efectuarea cheltuielilor bănești, inclusiv rezultatele financiare finale. Prin conținutul lor
se fundamentează, sub aspect financiar, obiectivele sau acțiunile economice de realizat în
activitatea întreprinderii respective, pornind de la planul de afaceri, asigurându-se din punct de
vedere financiar informații utile pentru luarea deciziilor de către întreprindere. Realizarea
programului de activitate corespunzător planului de afaceri presupune definirea unei strategii
adecvate, prin indicatorii reflectați în acest tip de buget, incluzând asigurarea echilibrului
financiar. Ulterior, în raport cu prevederile acestor bugete se analizează execuția obiectivelor de
îndeplinit, urmărind concordanța cu scopurile finale avute in vedere și impactul financiar al
acestora, admițând chiar reconsiderarea activităților respective în funcție de rezultatele
obtenabile.
În raport cu specificul activității întreprinderii reflectată prin buget se pot distinge
următoarele tipuri de bugete:
- bugetul activității generale, care reflectă, în sinteză, rezultatul net al unui exercițiu
financiar prin prisma diferenței dintre veniturile totale și cheltuielile totale presupuse de
desfășurarea activității respective. La venituri, principalele elemente de structură sunt : veniturile
din exploatare (încasări din vânzarea produselor, subvenții etc.), veniturile financiare (dobânzi
încasate, diferențe favorabile de curs valutar, dividende etc.) și veniturile excepționale (din
vânzarea activelor, etc.). La cheltuieli se disting cheltuielile de exploatare (consumuri materiale,
salarii, amortismente etc.), cheltuielile financiare (dobânzi plătite, diferențe de preț nefavorabile,
etc.) și excepționale (amenzi, penalități, pierderi etc.)
- bugetul activității de producție, prin care se reflectă sintetic rezultatele ce se obțin din
activitatea de exploatare ca diferență dintre valoarea producției la prețul de vânzare și costurile
acesteia. Prin acest buget, numit și buget de exploatare, se fundamentează rezultatul obtenabil ca
diferență între veniturile potențiale și cheltuielile aferente acestora.
40
- bugetul de trezorerie, prin care se determină deficitul sau excedentul de resurse ce
rezultă curent în activitatea financiară a firmei, prin compararea necesarului de resurse financiare
pentru acoperirea cheltuielilor cu resursele utilizabile. Când resursele proprii sunt mai mari decât
necesarul de resurse apare un excedent (egal cu diferența dintre ele), iar în situația inversă rezultă
un deficit (de resurse). Scopul urmărit prin folosirea acestui buget este stabilirea soldului dintre
resursele disponibile și cele necesare și identificarea modalităților de reglare a acestuia și de
asigurare a capacității de plată. Astfel, se determină necesarul de credite de trezorerie, pentru
acoperirea deficitului, sau modalitățile de plasare a eventualului excedent de resurse. Specific
bugetului de trezorerie este intervalul foarte scurt de timp pentru care se întocmește și se
urmărește echilibrarea plăților cu încasările.
- bugetul activității de import –export (încasări și plăți în valută), care poate fi folosit
pentru fundamentarea capacității de plată a întreprinderilor, ca operațiuni de efectuat în valută. În
acest scop se pornește de la disponibilitățile în valută existente, la care se adaugă încasările
previzibile din export și se compară apoi cu plățile în valută previzibile. Soldul final al acestui
buget reflectă fie un deficit de resurse valutare, care trebuie acoperit din alte surse, fie un
excedent de resurse valutare ce poate fi plasat sub diferite forme.
- bugetul de investiții (capital), care reflectă corelația dintre resursele proprii de finanțare
a investițiilor și cheltuielile de efectuat pentru realizarea obiectivelor cu caracter de investiții.
Acest buget reliefează soldul dintre cei doi termeni ai corelației și permite identificarea și
fundamentarea modalităților de reglare a acestui sold.
Fiecare buget conține indicatori determinați în faza de elaborare ca previziuni și urmăriți
pe parcursul execuției pentru constatarea evoluțiilor pozitive sau negative în raport cu prevederile
inițiale. Între acești indicatori se remarcă cei privind nivelul capacității de plată (indicatorii de
solvabilitate) și cei privind gradul de îndatorare, nivelul rentabilității etc. determinarea, pe
parcursul execuției, a acestor indicatori oferă posibilitatea constatării abaterilor și stabilirea
factorilor de influență față de care se cere intervenția prin măsuri corective.
Bugetele publice se caracterizează prin conținutul specific domeniului de activitate
publică, cu implicarea autorităților publice în elaborarea și urmărirea respectării prevederilor din
aceste bugete, care au un caracter imperativ. Sub acest aspect, obligativitatea respectării
prevederilor din aceste bugete, aprobate de autoritățile publice, impune promovarea unor soluții
de redimensionare pe parcurs a acestor prevederi cu scopul asigurării concordanței depline dintre
prevederile inițiale și realitățile constate pe parcursul execuției (rectificări ale bugetelor publice).
Principalele tipuri de bugete publice operaționale sunt:
- bugetul de stat (al administrației centrale de stat), care este cel mai reprezentativ. În
cuprinsul său se reflectă veniturile ce pot fi procurate la dispoziția statului și categoriile de
cheltuieli ce se pot efectua pe seama acestora. Atât veniturile, cât și cheltuielile reflectate se
diferențiază de cele din alte bugete publice prin caracterul public general, național, al nevoilor ce
urmează a fi satisfăcute.
- bugetele locale (ale unităților administrativ-teritoriale), care conțin veniturile
mobilizate și cheltuielile efectuate la nivelul unităților administrativ-teritoriale. În fundamentarea
și execuția bugetelor locale, ca și a bugetului de stat se urmărește respectare cerințelor de
echilibru bugetar, admițând și apelul la unele resurse extraordinare pentru acoperirea
eventualelor deficite. În statele federale, apare ca specific bugetul statelor membre ale federației,
care concentrează veniturile și cheltuielile aflate la dispoziția acestor entități administrative.
- bugetul asigurărilor sociale, care apare ca buget public în măsura în care statul
organizează activitatea de asigurări sociale, iar o autoritate publică (în România, Ministerul
Muncii și Protecției Sociale) administrează resursele destinate acoperirii necesităților specifice
asigurărilor sociale. Veniturile reflectate în acest buget sunt reprezentate în principal de
contribuțiile la asigurări sociale, iar cheltuielile vizează domeniile specifice acestor acțiuni
41
(pensii, ajutoare, indemnizații), soldul acestui buget reglementându-se, de regulă, prin bugetul de
stat.
- bugetele întreprinderilor de stat au un conținut asemănător cu bugetele firmelor private;
în raport cu gradul de autonomie funcțională de care dispun aceste întreprinderi, se pot adopta
soluții diferite de reglare a soldului. În principiu soldul acestor bugete ar trebui să fie pozitiv,
reflectând activități rentabile, pentru a aduce, prin prelevări, venituri la bugetul statului; în cazul
înregistrării unui sold negativ, deficitar, acesta se acoperă prin subvenții de la bugetul statului.
- bugetul instituțiilor publice reflectă cheltuielile legate de crearea și funcționarea acestor
instituții și veniturile acoperitoare provenite, sub forma creditelor bugetare, de la bugetul statului,
inclusiv eventualele venituri rezultate din propria activitate.
În practica internațională se utilizează și alte tipuri de bugete publice ce servesc
scopurilor specifice, concepute după anumite criterii de reflectare a veniturilor și cheltuielilor
publice. În acest sens se distinge bugetul funcțional, numit și buget de mijloace, și care reflectă
resursele alocate diferitelor servicii publice, pe criterii de cost și randament al serviciilor publice
de finanțat. Acest buget, elaborat de regulă pentru o perioadă de un an, are caracter informativ și
reflectă cheltuielile, determinate după finalitatea lor, și soldul dintre acestea și eventualele
venituri obținute din prestarea serviciilor respective. Bugetul funcțional permite evidențierea
exactă a soldului dintre veniturile și cheltuielile publice, eliminând dublele înregistrări și mișcări
de fonduri între bugetul general, bugetele anexe și conturile speciale de trezorerie.
În practică bugetul funcțional prezintă diferențieri ca mod de concepere și structură. În
SUA, bugetul funcțional are ca scop esențial atingerea obiectivelor autorităților publice cu
costuri cât mai reduse, ce implică analize de tip costuri – avantaje și alegerea variantelor de
finanțare în care acest raport este cel mai scăzut . Un astfel de buget folosește două tipuri de
nomenclatură:
- administrativă – înscrierea în buget a mijloacelor necesare realizării serviciilor publice
pornind de la structurile administrative
- funcțională – înscrierea în buget a alocațiilor bugetare în corespondență cu raționalitatea
în funcționarea instituțiilor publice, așezând, prin urmare, la baza finanțării serviciilor publice
principiile și criteriile de eficiență caracteristice sectorului privat.
În Franța bugetul funcțional are mai mult un rol informativ, servind mai ales pentru
fundamentarea deciziilor financiare ale autorităților publice. El este prezentat prin intermediul a
două documente:
- un document parlamentar denumit și ”costul și randamentul serviciilor publice”, care
prezintă repartiția pe sectoare și operațiuni economice a creditelor bugetare aprobate de
Parlament.
- un document public, elaborat de Ministerul Finanțelor, și publicat anual sub forma unei
“plachete” în care se reflectă creditele bugetare după destinația acestora.
Un alt tip de buget este bugetul program, elaborat în funcție de obiectivele propuse în
condițiile lărgirii orizontului de timp la un număr mai mare de ani. În acest buget se înscriu toate
cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu și lung, eșalonate pe mai mulți
ani bugetari. Preocuparea vizând realizarea echilibrului pe termen scurt este estompată de
programarea plurianual, în cadrul căreia echilibrul este urmărit pe perioade de trei, cinci sau mai
mulți ani bugetari. Datorită locului central pe care îl ocupă obiectivele de realizat, acest buget se
mai numește și buget de obiective. Pentru elaborarea sa este necesară o programare bugetară pe
termen mediu sau lung, realizată în baza analizei cost-avantaje. Evaluările acestui buget vizează
obiectivele în ansamblu, și nu echilibrarea în fiecare an bugetar.
Un alt instrument de conducere și reglare a activităților financiare îl reprezintă bugetul
economic ( al economiei naționale). Acesta reprezintă un document estimativ care reflectă toate
resursele societății (națiunii) și destinația acestora, cuprinzând informații previzionale în legătură
42
cu producția, repartiția și consumul PIB, precum și cu privire la formarea și utilizarea resurselor
bugetului de stat. Bugetul economic este conceput ca un ansamblu de conturi ale națiunii, care
reflectă pentru anul în curs și pentru anii următori previziunile asupra tuturor agenților economici
din țara respectivă, inclusiv asupra activității statului. Conținutul acestui buget diferă de la o țară
la alta, reflectând, în sinteză, formarea și utilizarea resurselor bănești la scara economiei
naționale prin prisma corelației dintre resursele totale și utilizările totale. Resursele totale sunt
egale cu mărimea produsului intern brut și a importurilor, iar utilizările sunt egale cu consumul
final (public și privat), consumul intermediar, formarea brută de capital, variația stocurilor și
exporturile.
În SUA acest buget îmbracă forma unui document care reflectă cifric veniturile bănești
disponibile, cheltuielile și soldul dintre acestea pe principalele sectoare ale economiei naționale:
întreprinderi private, instituții publice, populație, relații cu străinătatea. Pentru elaborarea acestui
buget se folosesc informații referitoare la produsul național brut, venitul național, veniturile și
cheltuielile publice. Prin acest instrument sunt previzionate mutațiile ce vor surveni în economie
și măsurile adecvate pentru prevenirea tendințelor negative sau stimularea tendințelor pozitive
din evoluția economiei. El nu are caracter imperativ, ci servește la fundamentarea deciziilor de
politică economico-financiară ale autorităților guvernamentale.
În Marea Britanie bugetul economic apare sub forma așa-numitelor “cărți albe”, care
evidențiază veniturile și cheltuielile națiunii pe anul anterior, previziunile privind producția,
consumul, comerțul exterior pe anul următor și defalcarea resurselor provenind din venitul
național și din împrumuturi. Cărțile albe ale guvernului sunt publicate odată cu bugetul de stat.
În Franța bugetul economic apare sub forma “conturilor previzionale (prospective) ale
națiunii”, care reflectă resursele provenind din PIB și din import, pe de o parte, și utilizarea
acestor resurse pentru consum final (individual), consum intermediar public și privat, investiții
brute ale societăților și întreprinderilor private, ale populației, ale administrației publice, ale
administrației private, ale instituțiilor de credit, variația stocurilor și exportul de bunuri și
servicii. Bugetul este elaborat cu ajutorul unui model economico-matematic, care permite
simularea evoluției viitoare a economiei, ținând seama de diversele ipoteze. Modelul oferă
informații pe termen scurt și mediu cu privire la evoluția producției, consumurilor, investițiilor,
repartiția activelor financiare, raportul salarii-profituri etc.
3.7 Sisteme de finanțare a economiei
Considerat la scară națională, sistemul financiar apare și ca un sistem de finanțare a

economiei, evidențiindu-se în prim plan prin organizarea și reglarea de ansamblu a fluxurilor
bănești în economiile naționale.
Având o largă arie de manifestare, finanțarea economiei se realizează prin mecanismele
de procurare-alocare a resurselor bănești, inclusiv de constituire-distribuire (cheltuire) a
fondurilor financiare la nivel de întreprinderi (firme), distingându-se ca fiind tipice: mecanismul
finanțării pe piețele de capital; mecanismul finanțării prin îndatorare și mecanismul finanțării din
resurse proprii (autofinanțării). Admițând, însă, că autofinanțarea este aplicabilă numai în măsura
în care firma respectivă funcționează și acumulează resurse (fonduri) bănești ce se folosesc
pentru dezvoltarea propriei activități, este de admis că primele două variante rămân ca principale
alternative pentru finanțarea investițiilor inițiale (la înființare), ca și a extinderilor de proporții
mai mari ale activităților întreprinse, inclusiv a celor de exploatare.
Deși, în principiu, cele două mecanisme principale de finanțare (pe piețele de capital,
respectiv prin îndatorare) pot funcționa concomitent în economiile de piață evoluate, în diferite
țări sau perioade de timp, aria de aplicare a fiecăruia diferă sensibil. Or, în raport cu rolul
predominant ce revine unuia dintre cele două mecanisme aplicate în economia unei țări, în
procurarea-alocarea resurselor (fondurilor) bănești de către operatorii economici, se pot distinge
43
„economii ale piețelor de capital”, de „economiile de îndatorare”. Sub acest aspect, al
preponderenței în aplicare, au existat alternanțe, în timp și spațiu, iar în unele țări membre ale
Uniunii Europene, în ultimele două decenii, s-a conturat tendințe contrarii evoluției anterioare, de
restrângere a finanțării prin îndatorare și de extindere a finanțării pe piețele de capital.
Funcționarea mecanismelor de finanțare a economiei evidențiază, în prim plan, fluxurile
de procurare a resurselor bănești de către operatorii economici desfășurate, fie pe piețele de
capital, fie pe cele monetare. Primele funcționează în condițiile emisiunii și vânzării-cumpărării
de către firme a titlurilor de valoare (acțiuni, obligațiuni etc.) într-un cadru organizat, de tipul
burselor de valori. Într-un asemenea cadru se derulează tranzacțiile bursiere care antrenează,
inițial, fluxuri bănești între deținătorii de disponibilități și firmele emitente de titluri, primii
devenind investitori prin achiziționarea acestora și dobândind anumite drepturi (de coproprietate
asupra activelor firmei respective, de obținere a dividendelor etc.). Ulterior, resursele bănești
procurate astfel sunt alocate și cheltuite de către firme potrivit nevoilor acestora, ceea ce
generează alte fluxuri financiare specifice activităților derulate, finalizându-se finanțarea
economiei.
Apariția piețelor de capital și conturarea mecanismelor de finanțare prin operațiunile de
tip bursier se leagă organic cu dezvoltarea societăților pe acțiuni, iar amplificarea tranzacțiilor
bursiere a fost stimulată și de participarea la astfel de operațiuni a statelor confruntate cu
dificultăți financiare, care apelează la emisiunea și vânzarea de titluri de stat pentru procurarea de
resurse bănești suplimentare destinate finanțării de cheltuieli (inclusiv investiții) publice. În
același sens, un impuls puternic a fost dat de diversificarea instrumentelor folosite în efectuarea
operațiunilor pe piețele de capital, inovația financiară contribuind din plin la creșterea
funcționalității acestui mecanism de finanțare a economiei, ceea ce s-a concretizat și într-o
accelerare a ritmului de capitalizare bursieră, în ultimele decenii.
Impactul pozitiv al finanțării economiei prin operațiuni efectuate pe piețele de capital se
revelă sub multiple aspecte, între care și prin posibilitatea drenării directe a fluxurilor bănești
către activitățile creatoare de valoare. Aceasta face ca moneda devenită pasivă, pentru diferite
intervale de timp, la nivelul unor verigi ale circulației monetare, să fie reintegrată în circuitul
economic, ceea ce contribuie și la sporirea funcționalității mecanismului financiar-monetar, ca și
a celui economic, de ansamblu. Faptul că, în aceste condiții, funcționarea mecanismului nu poate
antrena sporirea nejustificată a masei bănești în economie și, deci, nu generează efecte
inflaționiste pledează în același sens.
Este de remarcat, totodată, că funcționarea mecanismului de finanțare a economiei,
propriu piețelor de capital, se află în relație directă și cu tendințele relativ recente de
dereglementare și dezintermediere, dar și de globalizare care caracterizează evoluția piețelor
financiare. Așa, de pildă, dezintermedierea a avut loc tocmai în contextul creării de noi
instrumente financiare negociabile, în primul rând, pe piețele de capital între firmele solicitante
de resurse bănești și ofertanții de disponibilități interesați în efectuarea de plasamente. Ca
urmare, reglarea raporturilor dintre cererea și oferta de fonduri bănești are loc într-o măsură tot
mai mare pe piețele financiare prin relații directe între operatorii economici (firme) cu deficite și
excedente, ceea ce, în opinia noastră, trebuie considerată forma tipică de manifestare a
„economiei piețelor de capital”. În acest cadru, o firmă cu deficit de resurse bănești emite și
vinde titluri mobiliare către firmele posesoare de resurse disponibile, care doresc să facă
plasamente în titlurile respective, operațiunile implicând transferarea sumei de bani
corespunzătoare, realizarea primei faze a finanțării (celei dintâi), ca premisă a efectuării de
cheltuieli în activitatea economică.
Alături de finanțarea firmelor sau agenților economici, pe piețele de capital participă la
tranzacții și băncile comerciale, care își pot asigura refinanțarea direct pe aceste piețe, ieșind de
44
sub tutela băncii de emisiune și beneficiind de o rată a dobânzii mai avantajoasă, rezultată din
confruntarea directă a cererii cu oferta de capital de împrumut.
Un aspect caracteristic mutațiilor survenite în finanțarea pe piețele de capital decurge din
evoluția formelor principale ale titlurilor tranzacționate, semnalându-se o tendință de estompare a
diferențierii dintre acțiuni și obligațiuni. Acestea din urmă au devenit mai atractive prin emiterea
lor, fie sub forma obligațiilor participative, care dau dreptul de a participa la profit și a obține
dividende, fie a celor convertibile, care permit deținătorului să le convertească ulterior în acțiuni,
ceea ce este de natură să favorizeze fluidizarea fluxurilor bănești în economie. În acest context,
considerăm a fi semnificativ faptul că obligațiunea este un instrument al relațiilor de credit
obligatar, iar folosirea sa pe piața de capital nu poate schimba natura relațiilor de credit, care iau
naștere. Însuși mecanismul de finanțare reflectă, în cazul folosirii obligațiunilor, specificitatea
raporturilor ce se stabilesc între creditor și debitor, față de cele bazate pe tranzacționarea
acțiunilor, funcționând diferit și prin prisma reglării fluxurilor bănești aferente. Or, o delimitare a
proceselor financiare prin prisma instrumentelor folosite poate fi relevantă pentru aprecierea mai
riguroasă a fenomenelor implicate în funcționarea celor două mecanisme principale de finanțare
a economiei.
Economia de îndatorare se întemeiază, la rândul său, pe funcționarea unui mecanism de
finanțare care realizează reglarea fluxurilor bănești prin împrumuturi acordate operatorilor
economici cu deficit (care devin debitori), de către deținătorii de resurse excedentare (care devin
creditori), în condiții ce presupun, între altele, încrederea dintre participanții la acest tip de relații
de credit.
Pe un plan mai larg, îndatorarea ca fenomen economico-financiar își are baza obiectivă în
procesele de creare, prezervare și vehiculare a valorii în formă bănească, care antrenează
neconcordanțe între momentele și proporțiile acumulării de sume de bani, pe de o parte, și cele
ale manifestării nevoilor de cheltuire a lor, pe de altă parte, la nivelul diverselor entități sau verigi
implicate. Interesul celor ce dețin resurse bănești inactive pentru valorificarea lor și obținerea
unui venit se armonizează cu al celor care au activități de finanțat aducătoare de profit, iar
cerințele de echilibrare impuse de valorile din economia reală fac obiectiv necesară și utilă
redistribuirea excedentelor pentru acoperirea deficitelor în condiții determinate.
În literatura de specialitate, „economia de îndatorare” se consideră a avea la bază creditul
bancar și implicit finanțarea indirectă a agenților economici prin participarea intermediarilor
financiari (bancari și nonbancari). În acest caz, mecanismul de finanțare a economiei apare, în
prim plan, ca un mecanism de creditare bancară, iar lichiditatea sistemului bancar devine condiția
indispensabilă a funcționării acestuia. Caracteristicile sale de funcționare sunt imprimate de
esența și principiile relațiilor de credit, în care transferul resurselor bănești are caracter temporar
și privește numai dreptul de folosință, în schimbul obținerii de către creditor a unui venit fix
(dobânda), pe lângă restituirea sumei împrumutate, la termenul convenit, din partea debitorului.
În bună măsură, finanțarea economiei prin îndatorare presupune redistribuirea temporară
a disponibilităților bănești acumulate prin economisire sau degajate din circuitul economic, ele
aparținând diverselor persoane fizice sau juridice, dar fiind preluate și plasate de intermediarii
financiari către agenții economici care înregistrează deficite sau goluri de resurse bănești, fără a
se majora dimensiunile masei monetare aflate în circulație. În această măsură, se poate admite că
intermediarii financiari apar doar ca mijlocitori ai transferului excedentelor pentru acoperirea
deficitelor între operatorii economici fără a provoca creația monetară suplimentară.
Totuși, funcționarea mecanismului finanțării economiei prin îndatorare include
posibilitatea creșterii, chiar nejustificate, a masei monetare și pericolul inflației, prin natura
raporturilor dintre intermediari (bănci comerciale) și banca de emisiune, având în vedere și
caracterul de bani de credit al monedei folosite în prezent. Din acest unghi de analiză, în
aprecierea impactului produs apare relevantă și necesară distincția între intermediarii financiari
bancari și cei nonbancari. Astfel, în cazul intermediarilor din a doua categorie, reglarea fluxurilor
45
bănești de împrumut limitează sumele transferate la dimensiunile celor pe care aceștia reușesc să
le mobilizeze, redistribuindu-se doar părți din masa monetară existentă în economie, constituite
ca excedente preluate de la agenții care le dețin și plasate celor care au nevoi (deficite) de
acoperit, fără a se putea implica și creația monetară. Dar, partea covârșitoare a finanțării
economiei prin îndatorare se realizează prin intermediul sistemului bancar, respectiv prin
mecanismul creditării bancare, ce presupune, de regulă, și participarea băncii de emisiune. În
aceste condiții, pe lângă redistribuirea de excedente monetare existente, în acordarea de credite
către agenții economici este implicată și creația monetară, având în vedere că băncile comerciale
pot obține la rândul lor credite de refinanțare de la banca de emisiune, iar mecanismul emisiunii
este interconectat cu cel al operațiunilor de creditare a economiei. Corelarea dimensiunilor ofertei
de masă monetară cu cele ale cererii de monedă, justificată de evoluția economiei reale, depinde
în mare măsură de funcționalitatea mecanismului finanțării prin îndatorare și implicit a celui
financiar-monetar (global), justificând ca absolut necesară preocuparea băncilor, în primul rând
a băncii centrale, pentru prevenirea supracreditării sau subcreditării economiei.
46
CAPITOLUL 4
PIEŢE FINANCIARE
4.1. Sfera piețelor financiare și componentele lor
Piețele financiare se individualizează în ansamblul piețelor naționale și internaționale

prin faptul că oferă cadrul organizatoric de efectuare a operațiilor de vânzare și de cumpărare a
valorilor mobiliare pe termene medii și lungi, prin care se mobilizează capitalurile disponibile și
se oferă mecanisme de finanțare agenților economici din diverse țări.
Pornind de la sensul larg al finanțelor, în sfera piețelor financiare se încadrează piețele
monetare, piețele valutare și piețele financiare propriu-zise.
Pe piețele financiare propriu-zise se realizează confruntarea cererii de finanțare a
guvernelor, administrațiilor locale, societăților comerciale cu oferta de capital provenită de la
bănci, investitori, societăți de asigurare, fonduri de pensii, fonduri de investiții și de la alți
posesori de capitaluri pe termen lung.
În sens restrâns, piețele financiare mijlocesc confruntarea cererii și a ofertei de acțiuni și
obligațiuni, fiind denumite piețele valorilor mobiliare.
Uneori, piețele financiare în sens restrâns sunt denumite piețe de capital, deoarece
facilitează mișcarea capitalului dintr-o formă în alta și accesul la resurse de finanțare.
Pe piețele monetare și valutare, ce fac parte din sfera piețelor financiare doar în sensul
larg al acestora, obiectul tranzacțiilor îl reprezintă titlurile de credit pe termen scurt și valutele.
Din punct de vedere al emitenților titlurilor tranzacționate și monedelor în care sunt ele
exprimate se disting piețele financiare naționale și piețele financiare internaționale. Pe piețele
financiare naționale se emit și negociază titluri interne și titluri străine emise în monedă
națională. Piețele financiare internaționale mijlocesc atragerea capitalurilor disponibile pe termen
mediu și lung și plasarea lor în altă țară, precum și obținerea unor resurse de finanțare de agenții
economici de pe piețe financiare străine. Plasarea capitalurilor disponibile prin intermediul
piețelor financiare din alte țări reprezintă o formă de deplasare a capitalurilor către agenții
economici din alte țări.
O formă aparte a piețelor financiare o reprezintă piețele financiare derivate, care sunt
reprezentate de piețele futures și piețele opțiunilor . Pe piețele derivate se negociază contracte ce
se vor derula în viitor și care au ca obiecte instrumente financiare bazate pe valori mobiliare sau
pe indici ai pieței, fiind folosite îndeosebi pentru gestionarea riscurilor și obținerea de câștiguri.
În raport cu natura operațiunilor realizate, în cadrul piețelor financiare se deosebesc două
componente care se află într-o strânsă conexiune: piața primară și piața secundară.
Piața primară reprezintă acea componentă a piețelor financiare pe care se emit și
plasează valorile mobiliare în vederea mobilizării capitalurilor disponibile pe termen mediu și
lung.
Piața secundară mijlocește vânzarea și cumpărarea valorilor mobiliare emise și plasate
pe piața primară. Piața secundară asigură deținătorilor de valori mobiliare dreptul de negociere și
valorificare, precum și confirmarea valorii lor. Piața secundară concentrează cea mai mare parte a
operațiilor de vânzare și cumpărare a valorilor mobiliare și stabilește prețul acestora. Prin
intermediul pieței secundare se asigură lichiditatea și mobilitatea capitalurilor disponibile pe
termen lung.
În funcție de natura valorilor mobiliare emise și negociate pe piețele financiare se
deosebesc piața acțiunilor, piața obligațiunilor, piața futures, piața opțiunilor.
Piața acțiunilor cuprinde segmentul emisiunii și negocierii acțiunilor exprimate în
monedă națională prin care se mobilizează și redistribuie capitalurile interne. Piața internațională
47
a acțiunilor mijlocește plasarea titlurilor emise într-o țară în monedele altor țări pe piețe străine și
mobilizarea capitalurilor necesare dezvoltării întreprinderilor.
Piața obligațiunilor asigură cadrul necesar emisiunii și plasării obligațiunilor fiind
formată din piața obligațiunilor interne, piața obligațiunilor străine și piața euroobligațiunilor.
Piața obligațiunilor interne reprezintă un segment important al piețelor financiare interne
pe care se negociază obligațiuni emise în monedă națională, deținătorii de capital și solicitatorii
fiind rezidenți ai statului respectiv.
Piața obligațiunilor străine se deosebește prin faptul că asigură plasarea obligațiunilor din
străinătate, exprimată în moneda țării pe a cărei piață se negociază, și desfășoară conform
reglementărilor din țara respectivă.
Piața euroobligațiunilor reprezintă o componentă a piețelor financiare internaționale pe
care se negociază obligațiuni exprimate într-o monedă care aparține altei țări decât cea a
emitenților și a investitorilor.
Piețele „futures” în calitate de piețe financiare derivate realizează tranzacții de vânzare
cumpărare a contractelor „futures”, prin care se reflecta angajamentul de a preda sau a primi o
anumită sumă într-o valută, sau un număr de titluri la o dată menționată și la un preț stabilit în
momentul încheierii.
Piețele opțiunilor mijlocesc tranzacțiile privind contractele pe opțiuni, prin care se
prevede dreptul de opțiune de cumpărare sau de vânzare a unei sume în devize, sau a unui număr
de titluri la un preț determinat și la o anumită scadență. Pe baza contractului de opțiune
cumpărătorul are dreptul la scadență să opteze pentru primirea sau cedarea titlurilor sau să
renunțe la opțiune în schimbul plății unei prime.
Piețele financiare internaționale prin care se asigură confruntarea cererii și a ofertei de
capital provenite din diverse țări în centrele financiare internaționale sunt formate din piețele
internaționale de acțiuni, piețele obligațiunilor internaționale, piețele euroefectelor și piața
eurocreditelor.
Titlurile de valori ce se negociază pe piețele financiare reprezintă înscrisuri sub formă
materială care atestă existența unor relații contractuale între emitent și deținător și conferă
anumite drepturi posesorilor.
Titlurile de valori mobiliare ce se negociază pe piețele financiare se deosebesc prin
următoarele:
▪ obligația reflectării în titlu are un caracter autonom;
▪ titlurile de valori reflectă mișcarea factorilor de producție, dar valoarea la bursă se
formează în funcție de alți factori;
▪ valoarea de piață a titlurilor depinde de raportul dintre cerere și ofertă.
Titlurile primare sunt considerate documentele ce se emit în vederea mobilizării și
majorării capitalului propriu (acțiuni) și cele pentru atragerea unor capitaluri (obligațiuni). Prin
intermediul titlurilor primare se asigură mobilizarea capitalurilor pe termen lung de către cei care
au nevoie de fonduri și se oferă anumite drepturi deținătorilor.
Titlurile derivate se deosebesc prin faptul că acordă anumite drepturi părților la contract
asupra activelor la o scadență viitoare. Titlurile derivate decurg din contractele încheiate de părți,
prin care se asigură drepturi asupra unor active la o scadență viitoare. Crearea și valoarea lor de
piață depind de activele la care se raportează (titluri financiare, mărfuri, valute) și de aici natura
lor de titluri derivate.
Titlurile sintetice sunt reprezentate de instrumentele care se creează de societățile
comerciale pe baza activelor financiare (contracte pe indici bursieri). Indicii bursieri sunt mărimi
sintetice de tipul mediei ponderate prin care se determină nivelul general al cotațiilor bursiere la
un moment dat față de un moment ales ca referință în trecut. Pentru momentul de referință, și
apoi pentru fiecare zi de bursă, se calculează un nivel mediu al tuturor cotațiilor (indice
48
compozit) sau doar al celor mai reprezentative titluri. Indicii bursieri arată, în dinamica lor,
evoluția cursurilor pe o anumită piață, adică raportul dintre cererea și oferta de capital pe piața
respectivă.
4.2. Piețele financiare secundare și piețele interdealeri
Piețele financiare secundare sunt formate din bursele de valori și piețele în afara cotei
(interdealeri).
Bursele de valori reprezintă organizații cu personalitate juridică care oferă cadrul,
mecanismele și procedurile în vederea efectuării continue, ordonate, transparente și echitabile a
tranzacțiilor cu valori mobiliare prin activitatea intermediarilor autorizați.
Bursa presupune o localizare, respectiv existența unei clădiri în care se amenajează o sală
de negocieri, pentru derularea tranzacțiilor cu valori mobiliare. Tranzacțiile cu titluri se
desfășoară pe baza unor reguli stricte prevăzute în legi și regulamente de funcționare ale burselor.
Negocierea contractelor precum și executarea lor se realizează de persoane cu pregătire de
specialitate. Din confruntarea ordinelor de cumpărare și vânzare de la bursă rezultă prețul
titlurilor negociate.
În calitate de piață oficială organizată, localizată, menită să asigure negocierea valorilor
mobiliare admise la cota oficială bursa, oferă investitorilor garanție morală și securitate
financiară.
Supravegherea și controlul funcționării bursei de valori, a desfășurării operațiilor de
vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, a comportamentului intermediarilor autorizați se
exercită nemijlocit și permanent de diverse organisme create în cadrul țărilor.
În fiecare bursă se organizează o asociație a bursei la care participă societățile de valori
mobiliare autorizate să negocieze titlurile la bursă. Asociația bursei se poate constitui pe baza
comunității și complementarității intereselor cu privire la administrarea bursei și la executarea
continuă, ordonată, eficientă, echitabilă și transparentă a tranzacțiilor cu valori mobiliare înscrise
la cota bursei.
Burselor de valori le revine funcția de a oferi mecanisme de finanțare a cerințelor de
dezvoltare ale societăților comerciale. Bursa reprezintă locul în care se confruntă emițătorii și
investitorii cu privire la titlurile de valori mobiliare.
Bursele de valori reprezintă barometre ale evoluțiilor economiilor naționale și ale
societăților comerciale. Indicii de bursă reflectă starea și evoluția economiei naționale precum și
situația societăților comerciale.
Prin intermediul burselor de valori se asigură finanțarea economiei prin mobilizarea
disponibilităților bănești, organizarea și negocierea acțiunilor și obligațiunilor societăților
comerciale și a altor entități.
În cadrul burselor de valori sunt cotate valorile mobiliare, se confruntă cererea și oferta
pe piață, se încheie tranzacțiile, se organizează plățile rezultate din diferențele de curs ale
titlurilor de pe piață.
Ordinele de bursă exprimă instrucțiunile deținătorilor de capital sau ale altor persoane
transmise intermediarilor în vederea realizării operațiunilor de cumpărare sau vânzare de titluri
pe piețele financiare. Ordinele de bursă cuprind mențiuni cu privire la natura operațiunii de
vânzare sau cumpărare, delimitarea titlurilor, numărul titlurilor, termen de valabilitate, propunere
de curs pentru realizarea operațiilor.
Piețele interdealeri (în afara pieței-bursei) sau OTC (OVER THE COUNTER) se
deosebesc prin faptul că asigură accesul la tranzacții a titlurilor care nu îndeplinesc condițiile de
negociere de pe piețele bursiere.
▪ piața interdealeri nu este localizată, deoarece tranzacțiile cu titluri se efectuează de
către societățile financiare care sunt autorizate în calitate de dealeri;
49
▪ pe aceste piețe condițiile de acces, respectiv capital, număr de acțiuni și alte condiții
sunt mai elastice;
▪ tranzacțiile de vânzare sau cumpărare a titlurilor se negociază prin intermediul
firmelor de dealer;
▪ prețurile titlurilor diferă de la o firmă la alta, deoarece se negociază în raporturile
directe ale firmelor de dealer cu clienții.
4.3 Participanții și intermediarii de pe piețele financiare
Pe piețele financiare participă deținătorii de capital care sunt reprezentați de guverne,

societăți comerciale, societăți de asigurare, fonduri de pensii, bănci și alți deținători de capitaluri
pe termen lung. Investitorii pot fi grupați în investitori individuali și investitori instituționali.
Investitorii au dreptul de acces la informație, certă, corectă, suficientă și făcută public la
momentul oportun privind valorile mobiliare, emitenții și activitatea acestora pe piață.
Cerințele de resurse de finanțare de pe piețele financiare se adresează de către societăți
comerciale, bănci, municipalități, guverne și alte entități care realizează proiecte de dezvoltare.
În vederea admiterii la cotare a titlurilor de valori mobiliare la bursă, societățile
comerciale trebuie să îndeplinească anumite condiții:
• să emită un număr de acțiuni și să fie constituite dintr-un număr stabilit de
acționari;
• să dețină un capital de un anumit nivel;
• să obțină profit în cel puțin ultimele trei exerciții anuale;
• să asigure acces public pentru o anumită pondere din acțiuni;
• să difuzeze informații cu privire la situația economico-financiară;
• să publice bilanțul și contul de profit și pierdere;
• să justifice modul de contabilitate;
• să informeze conducerea bursei asupra unei noi emisiuni.
Intermediarii de pe piețele financiare se grupează în intermediari care cumpără sau vând
titluri de valoare în nume propriu și în contul clienților și intermediari care cumpără și vând
titluri de valoare în nume propriu și în contul clienților, precum și în nume propriu și cont
propriu.
Intermediarii financiari sunt reprezentați de societăți sau alte entități autorizate de
organismele de supraveghere a pieței de capital care își asumă misiunea de canalizare a
disponibilităților bănești de la deținători de resurse disponibile către solicitatorii de capital.
Intermedierea de valori mobiliare reprezintă activitatea realizată de persoane autorizate
conform legii, care constă în cumpărarea și/sau vânzarea de valori mobiliare ori a drepturilor
aferente ce derivă din acestea, precum și operații accesorii sau conexe.
Intermediar pentru valori mobiliare este persoana juridică legal autorizată de organisme
desemnate să exercite intermedierea de valori mobiliare cu titlu profesional ca fapt de comerț, fie
pe cont propriu (dealer), fie pe contul unor terți (broker).
În sfera intermedierii valorilor mobiliare se încadrează:
➢ vânzarea și cumpărarea de valori mobiliare pe contul clienților;
➢ vânzarea și cumpărarea de valori mobiliare pe cont propriu;
➢ garantarea plasamentului valorilor mobiliare cu ocazia ofertelor primare și
secundare;
➢ transmiterea ordinelor clienților în scopul executării lor prin alți intermediari
autorizați;
➢ deținerea de fonduri și/sau valori mobiliare ale clienților în scopul executării
ordinelor;
50
➢ administrarea conturilor de portofolii individuale de valori mobiliare ale clienților;
➢ păstrarea de fonduri și/sau valori mobiliare ale clienților în scopul administrării
portofoliilor acestora.
În vederea obținerii autorizației de efectuare a intermedierii de valori mobiliare,
societățile de servicii de investiții financiare trebuie să aibă o activitate exclusivă în acest
domeniu, să facă dovada unui capital minim subscris și integral vărsat, să se încadreze în
coeficienții de risc.
În scopul stimulării mobilizării economiilor bănești și a alocării lor către investiții pe
baza diversificării prudente a riscului de portofoliu și a supravegherii acestora se constituie
fonduri deschise de investiții, societăți de investiții, societăți de administrare a investițiilor și
societăți de depozitare.
Prin intermediul fondurilor de investiții se asigură mutualitatea, respectiv drepturi și
obligații egale, profituri proporționale cu investițiile, diversificarea plasamentului pentru
dispersarea riscului, optimizarea investițiilor de către specialiștii de administrare a fondurilor.
Fondurile deschise de investiții se pot constitui printr-un contract de societate, fără
personalitate juridică, care exprimă totalitatea contribuțiilor bănești efectuate printr-o ofertă
publică continuă de titluri de participare și evidențiază dreptul de proprietate la fond și asupra
activelor achiziționate prin investirea resurselor sub forma unui portofoliu diversificat de valori
mobiliare.
Societățile de investiții se constituie sub forma societăților pe acțiuni cu misiunea de a
desfășura activități de mobilizare a economiilor bănești de la persoane fizice și juridice și
plasarea lor în valori mobiliare.
Societățile de administrare a investițiilor se formează pentru a desfășura activități de
administrare a fondurilor deschide de investiții și a societăților de investiții în mod exclusiv pe
baza unor condiții:
▪ obiectivele de investiții ale fondurilor sau ale societăților de investiții să fie
diferențiate clar și identificabile;
▪ contractele de administrare individuală, reglementările interne, contractele și statutele
fondului de investiții sau ale societății de investiții să fie aprobate;
▪ societatea de administrare să îndeplinească cerințele de capital prevăzute pentru
activitatea de administrare;
▪ activele, operațiunile și înregistrările privind fiecare fond de investiții sau societăți de
investiții să fie individualizate clar și strict și separate de societatea de administrare;
▪ societatea de administrare să se abțină să efectueze orice fel de tranzacție cu și între
fonduri de investiții și societățile de investiții aflate în administrare.
Societățile de depozitare se deosebesc prin faptul că primesc spre păstrare pe bază de
contracte activele fondurilor deschise de investiții.
4.4. Tipuri de operațiuni pe piețele financiare
Pe piețele financiare se efectuează operațiuni de vânzare și cumpărare a titlurilor de valori

mobiliare. Cunoașterea sferei piețelor financiare, a titlurilor care se negociază, a participanților și
intermediarilor, stă la baza conceperii și funcționării mecanismelor prin care se mobilizează
disponibilitățile bănești formate la nivelul diverșilor operatori (persoane juridice sau fizice) și se
redistribuie altora, realizându-se finanțarea economiei naționale.
În funcție de termenul pentru care se realizează, operațiunile pe piețele financiare pot fi:
la vedere; la termen. Corespunzător celor două grupe de operațiuni de pe piețele financiare, se
deosebesc: piețele la vedere; piețele la termen.
Operațiunile la vedere se realizează la cursul zilei și presupun predarea sau primirea
titlurilor imediat după încheierea lor ( de regulă, în maxim două zile lucrătoare). Operațiunile la
51
termen se încheie în momentul prezent, când se stabilesc toate elementele operațiunii ( preț,
volum, scadență) dar se lichidează la momentul viitor prestabilit (scadența). Prin intermediul
piețelor la termen se valorifică diferențele de curs dintre momentul negocierii și încheierii
tranzacției de vânzare sau cumpărare a titlurilor de valori mobiliare și cel al scadențelor.
În raport cu scopul urmărit, operațiunile cu titluri se delimitează în : operațiuni de
investiții, operațiuni de arbitraj, operațiuni speculative, operațiuni de acoperire a riscurilor și
operațiuni tehnice.
Operațiunile de investiții sunt generate de dorința participanților de a tranzacționa
capitalurile disponibile, de a schimba structura investițiilor (portofoliului) sau de a obține
lichidități.
Operațiunile de arbitraj au ca scop obținerea de câștig fără asumarea riscului de preț.
Arbitrajorul cumpără același număr dintr-o clasă de valori mobiliare pe piața pe care cotează mai
slab și vinde, concomitent, aceleași valori pe piața pe care cotează mai bine, câștigând astfel
diferența de preț dintre cele două piețe. Pentru ca o operațiuni de arbitraj să fie posibilă este
necesar ca același titlu să coteze pe două piețe diferite.
Operațiunile speculative au ca scop tot obținerea de câștig dar, spre deosebire de arbitraj,
prin asumarea unui risc de preț. Speculatorul poate câștiga din diferența favorabilă de preț dintre
două momente diferite. Speculatorul poate miza pe creșterea cursurilor ( speculație „a la hausse”
sau „bull”) cumpărând în prezent titluri la un curs mai mic și revânzându-le în viitor la un curs
mai mare, sau poate miza pe scăderea cursurilor ( speculație „a la baisse” sau „bear”) vânzând în
prezent titluri și cumpărându-le ulterior la un curs mai mic.
Operațiunile de acoperire a riscurilor se mai numesc și operațiuni de hedging și au ca
scop protejarea împotriva riscului de variație nefavorabilă a prețului, urmărind conservarea
valorii titlurilor din portofoliu în condițiile instabilității piețelor. Spre deosebire de operațiunile
de arbitraj și de cele speculative, scopul nu este de a obține câștig, ci de a evita sau limita
eventualele pierderi
Operațiunile tehnice sunt efectuate de agenții de bursă ( „creatorii de piață”) pentru
menținerea echilibrului și lichidității pieței, aceștia dispunând de portofoliu propriu de titluri, pe
care le vând în cazul unei cereri excedentare, dar și de numerar, pe care îl folosesc pentru
cumpărarea pe cont propriu a ofertei suplimentare.
După natura contului deschis de client la intermediar se disting două tipuri de operațiuni :
operațiunile în numerar ( cash), care se derulează pe baza disponibilului din contul în numerar
deținut de client la broker, și operațiunile în marjă, care se derulează pe baza împrumuturilor (în
numerar și/ sau în titluri) obținute de client de la broker.
52
CAPITOLUL 5
FINANŢELE PRIVATE ALE ÎNTREPRINDERII - COMPONENTĂ A

SISTEMULUI FINANCIAR
5.1. Relațiile financiare private ale întreprinderii și mediul în care se manifestă
acestea
Întreprinderea se înființează în vederea producerii sau a schimbului bunurilor și

serviciilor cu alți agenți economici și își desfășoară activitatea într-un mediu economic, financiar
și social. În cadrul mediului în care produce sau comercializează bunuri și prestează servicii se
încadrează statul, piețele bunurilor și serviciilor, piața monetară, piața valutară, bursa de valori,
piața în afara cotei, salariații, sindicatele, acționarii și managerii.
STATUL
PIEŢELE DE PIEŢE
BUNURI ŞI ÎNTREPRINDEREA FINANCIARE
SERVICII
SALARIAŢI
SINDICAT
ACŢIONARI
MANAGERI
Fig.5. Mediul în care se manifestă relaţiile financiare ale întreprinderii
Statul exercită influență asupra organizării și funcționării întreprinderilor prin programele

de dezvoltare economico-socială pe care le promovează, prin deciziile asupra organizării și
desfășurării unor acțiuni, prin politica fiscală și alte măsuri.
Strategiile și programele de dezvoltare economico-socială ce se aplică în anumite
perioade presupun măsuri legislative, modificări și adaptări ale mecanismului financiar, ale
acțiunii pârghiilor financiare la nivelul întreprinderii.
Prin intermediul piețelor de bunuri și servicii, întreprinderea își cumpără bunurile și
serviciile necesare procesului de producție și vinde produsele realizate și serviciile altor
întreprinderi. Piețele de bunuri și servicii oferă cadrul de manifestare a unei competiții a
întreprinderilor angajate în producerea și cumpărarea bunurilor și serviciilor.
Piețele financiare asigură cadrul de valorificare a disponibilităților bănești și de
mobilizare a unor capitaluri necesare procesului de producție sau investițiilor întreprinderii.
Organizarea muncii salariaților, precizarea obligațiilor și a condițiilor de muncă, prin
contracte și norme de muncă exercită influență asupra relațiilor financiare a întreprinderii.
Obiectivele sindicatelor și mijloacele de realizare a lor, contribuie la asigurarea climatului
de muncă, la creșterea randamentului în muncă și la sporirea eficienței muncii desfășurate într-o
întreprindere.
Creșterea ponderii resurselor proprii în finanțarea întreprinderilor determină modificarea
raporturilor dintre salariați, manageri și acționari. În acest scop sunt delimitate drepturile și
obligațiile acționarilor și modul lor de informare.
53
Mediul în care se formează, repartizează și utilizează fondurile bănești la nivelul
întreprinderii include mediul (contextul) economic, mediul (contextul) financiar și mediul
(contextul) social. Contextul economic al întreprinderii delimitează activitățile de producție și de
schimb a bunurilor și serviciilor. Contextul financiar reflectă cadrul de mobilizare a resurselor
financiare necesare producției și investițiilor, precum și de valorificare a disponibilităților
bănești.
Contextul social se referă la organizațiile profesionale și sociale, la modul lor de
desfășurare a activității, ce exercită influență asupra organizării muncii în cadrul întreprinderilor.
Reglementările juridice de organizare și funcționare a întreprinderilor, de delimitare a
obligațiilor întreprinderilor față de stat, ale raporturilor cu alte întreprinderi reprezintă un factor
de influență asupra finanțelor întreprinderii.
Relațiile financiare ale întreprinderii private se formează în strânsă legătură cu celelalte
componente ale sistemului financiar și anume bugetul de stat, bugetele locale, creditul,
asigurările sociale, asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.
Creșterea economică și performanțele întreprinderii sunt dependente de factori interni dar
și de factori externi care rezultă din contextul economic, financiar și social. Protecția investițiilor
prin norme juridice influențează comportamentul firmei, performanțele și creșterea economică.
Finanțele private ale întreprinderii reflectă relațiile economice în formă bănească, prin
care se mobilizează, repartizează și utilizează resursele bănești necesare activității de producție,
investiții precum și pentru satisfacerea altor cerințe la nivel microeconomic.
Resursele bănești ce se mobilizează la nivelul întreprinderii private provin din activitatea
proprie, din credite bancare, de pe piața financiară. Proveniența resurselor bănești ce se constituie
la dispoziția întreprinderii private, diferențiază finanțele întreprinderii de celelalte componente
ale sistemului financiar.
Pe seama resurselor bănești mobilizate la dispoziția întreprinderii se asigură realizarea
investițiilor, formarea stocurilor necesare producției, efectuarea unor cheltuieli de producție și se
acoperă alte cerințe. Finanțele întreprinderii se deosebesc de alte componente ale sistemului
financiar prin cerințele pe care le acoperă, și anume dezvoltarea și funcționarea întreprinderii,
realizarea producției, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor.
Relațiile economice în formă bănească prin care se constituie, repartizează și utilizează
resurse bănești, în vederea realizării investițiilor, producției și satisfacerii altor cerințe din cadrul
întreprinderii private se manifestă între persoanele fizice sau juridice care au participat la
formarea capitalului, alte persoane juridice, bănci și întreprinderi.
Prin intermediul finanțelor întreprinderii se exercită controlul asupra formării și utilizării
resurselor financiare destinate investițiilor și producției. În vederea verificării, formării și
utilizării resurselor financiare, în cadrul întreprinderii private se exercită control preventiv
propriu și audit intern.
Între finanțele private ale întreprinderii și celelalte componente ale sistemului financiar
sunt numeroase interconexiuni. Resursele bănești ce se mobilizează la bugetul de stat, bugetele
locale sub forma impozitelor și taxelor provin într-o anumită proporție de la întreprinderile
private iar din fondul bugetar se acordă subvenții întreprinderilor.
Întreprinderile participă la formarea fondului asigurărilor sociale prin contribuțiile pentru
asigurări sociale.
Disponibilitățile bănești ale întreprinderilor private se pot atrage de către bănci, iar
întreprinderile la rândul lor beneficiază de credite de la bănci pentru investiții, producție și alte
cerințe.
54
BUGETUL DE STAT
SUBVENŢII IMPOZITE
TAXE
CAS IMPOZITE
FONDUL FINANŢELE LOCALE BUGETELE
ASIGURĂRILOR ÎNTREPRINDERII LOCALE
SOCIALE PRIVATE
MOBILIZARE PRIME DE
CREDIT ASIGURARE
DISPONIBILITĂŢ
DESPĂGUBIRI
I BĂNEŞTI
ASIGURĂRI DE
CREDIT BUNURI ŞI
PERSOANE
Fig.6. Corelaţiile dintre finanţele private ale întreprinderii şi celelalte

componente ale sistemului financiar
Întreprinderile private pot încheia contracte de asigurare cu societățile de asigurare, pe

baza cărora plătesc prime de asigurare pentru preluarea unor riscuri și beneficiază de despăgubiri
la producerea lor.
Gestiunea financiară a întreprinderii private se circumscrie la activitățile de formare,
repartizare și utilizare a resurselor bănești necesare realizării investițiilor și producției. Gestiunea
financiară a întreprinderii private presupune urmărirea modului de formare și administrare a
resurselor bănești. În sfera gestiunii financiare a întreprinderii se încadrează gestiunea activelor
imobilizate, gestiunea activelor circulante, gestiunea numerarului, gestiunea trezoreriei, gestiunea
rezultatelor financiare.
Gestiunea financiară este definită ca un complex de decizii, operațiuni de realizare care se
referă la procurarea capitalurilor necesare, la utilizarea lor, la obținerea rezultatelor financiare, la
repartizarea și utilizarea acestora.23
Gestiunea financiară a întreprinderii private este asigurată de consiliul de administrație,
supravegheată de cenzori și analizată de adunarea generală a acționarilor.
Funcția financiară a întreprinderii private se înscrie în contextul funcțiilor de producție,
cercetare, personal, deoarece se referă la activitățile de administrare a resurselor bănești necesare
investițiilor și producției și la mecanismele de urmărire și control asupra activității desfășurate.
În sfera funcției financiare a întreprinderii se încadrează:
- fundamentarea strategiei financiare a întreprinderii în funcție de evoluția investițiilor și
a producției și de resursele financiare;
- evaluarea și administrarea patrimoniului întreprinderii;
- elaborarea, aplicarea bugetelor de venituri și cheltuieli și urmărirea realizării
prevederilor din fiecare perioadă;
- analiza și controlul costurilor de producție;
- realizarea încasărilor din vânzarea producției și efectuarea plăților pentru bunurile
cumpărate;
23 Vezi: Aurel Ioan Giurgiu, Mecanismul financiar al întreprinzătorului, Edit.Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p.15.
55
- analiza și dimensionarea prețurilor și tarifelor, negocierea și urmărirea efectelor asupra
profitului întreprinderii;
- stabilirea și plata la termen a drepturilor bănești ale salariaților pentru munca prestată;
- calcularea și virarea la termenele legale a impozitelor, taxelor, contribuțiilor către
bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale;
- asigurarea și urmărirea realizării echilibrului financiar;
- prelucrarea datelor și informațiilor necesare deciziilor și analizei activității economico-
financiare a întreprinderii.
5.2. Fluxuri și cicluri financiare ale întreprinderii private
Fluxurile financiare reflectă mișcarea resurselor bănești între întreprindere și alte entități
economice și sociale, inclusiv statul, sub forma intrărilor și ieșirilor generate de creanțele de
încasat și obligațiile de plată.
Principalele fluxuri financiare ce se manifestă în cadrul întreprinderii se delimitează
astfel:
- fluxurile bănești generate de achiziționarea materiilor prime, materialelor, energiei
(plăți) și de vânzarea produselor și serviciilor (încasări);
- fluxurile financiare cu bugetul de stat (impozite, taxe, contribuții, subvenții);
- fluxurile financiare cu bugetele locale (impozite și taxe locale);
- fluxurile financiare cu bugetul asigurărilor sociale;
- fluxurile financiare cu fondurile speciale sub forma contribuțiilor bănești;
- fluxurile financiare cu băncile care se referă la intrări de resurse bănești din credite și la
ieșiri de resurse bănești pentru rambursarea împrumuturilor și plata dobânzilor;
- fluxurile de numerar prin casieria întreprinderii reprezentate de încasările în numerar și
de plățile reglementate a se realiza în numerar;
- fluxurile financiare cu piața financiară sunt formate din intrările de resurse bănești din
majorarea capitalului social, vânzarea acțiunilor, valorificarea disponibilităților bănești, și ieșiri
de resurse pentru răscumpărarea titlurilor, plata dividendelor;
- fluxuri financiare din activitatea de investiții care se reflectă prin plățile pentru
achiziționarea unor active de natura imobilizărilor corporale, prin intrările de resurse pentru
finanțarea investițiilor;
- fluxurile în valută exprimă încasările în valută din exporturi de mărfuri și servicii și
plățile în valută pentru importuri de bunuri și servicii;
- fluxuri bănești rezultate din operațiunile financiare desfășurate de întreprindere;
- fluxuri financiare provenite din venituri și cheltuieli extraordinare;
- fluxurile financiare generate de plata primelor de asigurare și încasarea despăgubirilor în
raporturile cu societățile de asigurare.
În desfășurarea activității unei întreprinderi se deosebesc ciclul de investiții, ciclul de
exploatare și ciclul operațiilor financiare.
Ciclul de investiții include perioada în care se desfășoară procesele de achiziționare a
unor bunuri de natura mijloacelor fixe, precum și modernizarea și dezvoltarea lor.
Ciclul de exploatare se referă la activitățile de producție în cadrul cărora se prelucrează
materii prime și materiale, se obțin produse finite care se livrează beneficiarilor interni și externi.
Ciclul de exploatare se desfășoară din momentul cumpărării materiilor prime și materialelor
necesare procesului de producție și până la încasarea contravalorii produselor finite vândute.
Ciclul de exploatare cuprinde faza de aprovizionare cu bunuri și servicii, faza de
producție în care se transformă bunurile și serviciile în produse finite și faza de comercializare.
56
Derularea normală a ciclului de exploatare asigură satisfacerea cerințelor pieței și
realizarea încasărilor din vânzarea producției. Disfuncționalitățile în tehnologia de fabricație,
depășirea normelor de consum pot genera blocaje ale ciclului financiar.
Ciclul operațiilor financiare cuprinde operațiunile de împrumut, de achiziție a titlurilor
de plasament, de cesiune a creanțelor. Durata ciclului operațiilor financiare depinde de
dezvoltarea întreprinderii, de strategia de investiții, de bunurile necesare ciclului de exploatare.
5.3. Cadrul general de constituire a capitalurilor firmei și de finanțare a investițiilor

și a activității de exploatare
Finanțarea reflectă modalitatea de procurare a resurselor financiare necesare înființării,

funcționării și dezvoltării unei întreprinderi. În funcție de perioada de utilizare a resurselor
financiare și de natura cerințelor ce se acoperă se deosebesc două forme ale finanțării și anume:
finanțare permanentă și finanțare temporară.
Figura nr. 7 Formele finanțării întreprinderilor
RESURSE PROPRII
( CAPITAL ŞI REZERVE)
ALTE SURSE ATRASE PE TERMEN FINANŢARE PERMANENTĂ
LUNG
DATORII PE TERMEN SCURT DIN
ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
CREDITE BANCARE PE TERMEN FINANŢARE TEMPORARĂ
SCURT
Finanțarea permanentă se realizează pe seama resurselor financiare reprezentate de

capital, rezerve și din împrumuturile pe termen lung.
Finanțarea temporară se asigură pe seama creditelor bancare acordate de bănci în
vederea formării unor stocuri și efectuării unor cheltuieli de producție de către întreprinderi.
În funcție de proveniența resurselor financiare, finanțarea poate fi realizată din resurse
proprii fiind denumită finanțare internă. În cazul în care o întreprindere primește credite de la o
bancă sau își procură resurse financiare de pe piețele financiare, se realizează finanțarea externă.
Resursele financiare necesare regiilor autonome și societăților comerciale se pot forma
prin autofinanțare, credite bancare și de pe piața financiară.
Autofinanțarea sau finanțarea internă este o metodă pe baza căreia resursele financiare
necesare producției sau investițiilor din cadrul întreprinderilor provin din activitatea proprie de
producție, comerț sau prestări servicii.
În sens larg, autofinanțarea reflectă acoperirea din surse proprii a costurilor de producție,
a investițiilor și a cerințelor de funcționare a întreprinderilor. În sens restrâns, autofinanțarea
exprimă capacitatea întreprinderilor de a-și acoperi cerințele de dezvoltare pe seama resurselor
proprii.
În calitate de metodă de procurare a resurselor financiare necesare întreprinderilor,
autofinanțarea se individualizează prin anumite trăsături:
- autofinanțarea contribuie la acoperirea cerințelor de funcționare și dezvoltare ale
întreprinderilor;
- resursele bănești provin din activitatea de producție a întreprinderilor;
57
- autofinanțarea asigură o anumită autonomie și inițiativă în desfășurarea producției,
lucrărilor, serviciilor
- autofinanțarea presupune creșterea răspunderii în cuantificarea necesarului de resurse
financiare, în utilizarea lor și în realizarea încasărilor din vânzarea producției, din servicii și
lucrări
Autofinanțarea brută exprimă surplusul de valoare pe care îl realizează o întreprindere
din activitatea pe care o desfășoară și care este destinat satisfacerii cerințelor de dezvoltare.
Autofinanțarea brută depinde de mărimea amortismentelor, de cuantumul profitului, de alte
resurse și rezerve formate la nivelul întreprinderilor.
Autofinanțarea netă se realizează pe seama resurselor proprii din care se scad
amortismentele și rezervele, ceea ce înseamnă că se asigură pe seama profitului.
Autofinanțarea parțială se manifestă în cazul în care se acoperă din resurse proprii o
parte din cerințele de dezvoltare ale întreprinderilor. Autofinanțarea integrală reflectă
acoperirea în totalitate din resurse proprii a cerințelor de funcționare și dezvoltare ale
întreprinderilor.
Autofinanțarea depinde de fundamentarea cerințelor de dezvoltare ale întreprinderilor, de
nivelul costurilor de producție, de mărimea capitalului circulant, de fundamentarea proiectelor de
investiții, de valoarea și calitatea producției, de nivelul prețurilor.
Creditarea constituie o altă metodă de formare a resurselor bănești necesare realizării
investițiilor și producției pe seama împrumuturilor obținute de la bănci pe o perioadă
determinată, pe baza rambursabilității și a plății unor dobânzi. Finanțarea întreprinderilor în
proporție mai mare din credite bancare, în condițiile unor piețe financiare limitate este specifică
„economiei de îndatorare”.
Raportul dintre autofinanțare și creditare în procurarea resurselor bănești necesare
producției și investițiilor depinde de particularitățile procesului de producției, specificul
activității, durata fabricației, nivelul costurilor de producție și alți factori.
Resursele financiare necesare activității întreprinderilor se pot procura de pe piețele
financiare, prin emisiunea și plasarea titlurilor de valori mobiliare. Finanțarea întreprinderilor în
principal pe seama resurselor mobilizate de pe piețele financiare, prin emisiunea de acțiuni și
obligațiuni se asigură în condițiile economiei cu piața financiară dezvoltată.
Capitalurile proprii ale unei întreprinderi sunt constituite din: capitalul social, primele
legate de capital, diferențele din reevaluare, rezerve, rezultatul raportat, rezultatul exercițiului,
provizioane reglementate.
58
CAPITAL SOCIAL
PRIME LEGATE DE
CAPITALURI CAPITAL
PROPRII
DIFERENŢE DIN
REEVALUARE
SURSE DE FINANŢARE REZERVELE

ALE
ÎNTREPRINDERILOR
REZULTATUL
REPORTAT ŞI
REZULTATUL
EXERCIŢIULUI
PROVIZIOANE
REGLEMENTATE
PROVIZIOANE
PENTRU RISCURI ŞI
CHELTUIELI
ÎMPRUMUTURI PE
TERMEN MEDIU ŞI
LUNG
Fig.8 Structura surselor de finanţare şi sfera capitalurilor proprii ale

întreprinderilor private
Din punct de vedere financiar, capitalul reflectă suma bănească investită de asociați sau
participanți la o întreprindere care este exprimată de diferența dintre active și datorii.
Capitalul social reprezintă principala componentă a capitalurilor proprii ale unei
întreprinderi ce include subscripțiile efectuate de participanți la o societate comercială.
Capitalul social la o societate cu răspundere limitată este format din părți sociale, iar la
societățile pe acțiuni este reprezentat prin acțiunile emise de întreprindere.
Capitalul social subscris reflectă totalitatea subscripțiilor efectuate de participanți la o
societate comercială. Capitalul vărsat reprezintă partea de capital depusă efectiv la formarea unei
societăți comerciale, prin care se asigură resursele financiare necesare desfășurării activității
economice.
Capitalul social se diferențiază în funcție de particularitățile organizării societăților
comerciale (societate pe acțiuni, societate cu răspundere limitată) precum și pe baza obiectului
(societăți comerciale, societăți bancare, societăți de asigurare). Partea de aport în natură poate să
fie limitată la un anumit procent din totalul capitalului.
Asociatul care întârzie să depună capitalul social este răspunzător de daunele pricinuite,
iar dacă aportul a fost stipulat expres în numerar poate fi obligat să plătească dobânzile legale,
din momentul în care trebuia să vireze suma în contul capitalului social. Aportul asociaților la
capitalul social nu este purtător de dobândă.
În situația în care societatea comercială se constituie prin subscripție publică, fondatorii
elaborează un prospect de emisiune care cuprinde denumirea și sediul societății, forma și
59
obiectul, capitalul social subscris și vărsat, bunurile aduse ca aport în natură, modul de evaluare,
numărul acțiunilor, valoarea lor.
Capitalul social poate fi majorat prin aporturi în bani și/sau natură, încorporarea
rezervelor, reevaluarea patrimoniului, capitalizarea profitului, conversia obligațiunilor în acțiuni.
Decizia creșterii capitalului social al unei societăți comerciale se adoptă de către adunarea
generală extraordinară a acționarilor și trebuie îndeplinită în termenul aprobat.
În cazul înregistrării unor pierderi, a scăderii producției sau activității comerciale,
capitalul social se reduce corespunzător prin răscumpărarea unor acțiuni sau prin micșorarea
valorii nominale a acțiunilor societății respective.
Primele legate de capital sunt formate din primele de emisiune, primele de aport.
Primele de emisiune se înregistrează în cazul în care societatea comercială decide să
majoreze capitalul social prin emisiunea de noi acțiuni cu preț de emisiune mai mare decât
valoarea nominală.
Primele de aport rezultă în situația în care, valoarea aportului în natură este mai mare
decât valoarea nominală a acțiunilor corespunzătoare capitalului respectiv.
Diferențele din reevaluare sunt reprezentate de surplusurile valorice rezultate din
reevaluarea imobilizărilor unei întreprinderi private.
În sfera capitalurilor proprii ale întreprinderilor private se mai includ rezultatul reportat,
rezultatul exercițiului, rezervele și provizioanele reglementate.
Rezervele întreprinderilor private sunt formate, la rândul lor, din rezervele legale
(constituite potrivit legii), rezerve pentru acțiuni proprii, rezerve statutare și rezerve contractuale.
Provizioanele reglementate se constituie pe seama cheltuielilor în vederea acoperirii
pierderilor provocate de creșterea prețurilor la materiile prime, combustibil, energie, apă,
creșterea nivelului dobânzilor la împrumuturi.
Subvențiile pentru investiții sunt sume de bani primite de către întreprinderi din bugetul
statului, care se reflectă în cadrul capitalurilor proprii și rămân definitiv la dispoziția acestora.
Pe lângă capitalurile proprii, întreprinderile private mai dispun de resurse reprezentate de
provizioane constituite pentru riscuri și cheltuieli, precum și de împrumuturile pe termen mediu
și lung.
Finanțarea investițiilor și a activității de exploatare
Investițiile întreprinderilor private se finanțează de regulă pe seama resurselor bănești
proprii sau împrumutate pe termen lung. Resursele proprii de finanțare a investițiilor din cadrul
întreprinderilor private se formează din amortizarea activelor imobilizate, din sume realizate prin
valorificarea materialelor, pieselor de schimb și agregatelor rezultate la scoaterea din funcțiune a
mijloacelor fixe și din profitul destinat investițiilor.
Sub aspectul structurii cheltuielilor specifice, investițiile ce urmează să fie finanțate în
cadrul unei întreprinderi private sunt formate din cheltuielile pentru proiecte de investiții noi
(CHi) la care se adaugă ratele scadente la creditele pentru investiții folosite din perioadele
anterioare (Rs) și dobânzile aferente (D).
If = Chi + Rs + D
Pe de altă parte, investițiile de finanțat din cursul unei perioade de un an, se compară cu
resursele bănești ce se constituie din amortismente (A) plus încasările din valorificarea unor
componente ale activelor (mijloacelor) fixe scoase (Iv) din funcțiune și suma din profit (P) ce se
repartizează pentru investiții.
Rp = A + Iv + P
Dacă resursele proprii de finanțare ale investițiilor întreprinderilor private nu acoperă
cheltuielile pentru investiții din cursul unei perioade (Rp < If), se pot contracta credite pe termen
lung, pentru acoperirea diferențelor.
60
Amortizarea reprezintă o resursă importantă de realizare a investițiilor de către
întreprinderile private și semnifică recuperarea treptată a capitalului imobilizat în active fixe
corporale și necorporale, care este reflectat în patrimoniul agenților economici prin bunurile și
valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care se consumă
treptat. Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt formate din: construcții, terenuri,
inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora, mașini, utilaje etc., care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiții:
a) au o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită, ce se actualizează anual în
funcție de rata inflației;
b) au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
La rândul lor, activele necorporale aferente capitalului imobilizat cuprind: cheltuielile de
constituire; cheltuielile de cercetare dezvoltare; concesiunile, imobilizările necorporale,
brevetele, alte drepturi și valori asimilate; cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanțe
minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcămintele puse în exploatare etc.
Așadar, din punct de vedere financiar, amortizarea reprezintă procedeul de
recuperare a capitalului imobilizat în active corporale supuse deprecierii și necorporale ca
urmare a utilizării lor în vederea refacerii capitalului angajat.
Resursele bănești necesare activității de exploatare vizează formarea și utilizarea activelor
circulante, care sunt concretizate în stocurile de materii și materiale, combustibil, piese de
schimb, producție în curs de fabricație, produse finite, mărfuri, ambalaje, obiecte de inventar,
echipament, material de protecție și resurse bănești.
Resursele bănești destinate finanțării activelor circulante se utilizează în scopul
achiziționării materiilor prime și materialelor necesare producției, care se prelucrează și devin
stocuri de producție în curs de fabricație, în momentul terminării fabricației devin produse finite
care apoi se livrează cumpărătorilor, iar în urma încasării contravalorii lor se revine la forma
bănească a capitalului aferent acestora, conform, schemei următoare:
RESURSE MATERII ŞI PRODUSE ÎN PRODUSE RESURSE
BĂNEŞTI MATERIALE CURS DE FINITE BĂNEŞTI
FABRICAŢIE
Figura nr. 9 Rotația activelor circulante
Activele circulante, trecând de la o formă la alta, parcurg un circuit, care se reia

permanent, astfel încât resursele bănești obținute prin vânzarea producției se folosesc din nou
pentru cumpărarea de noi materii și materiale necesare procesului de producție, obținerea de
produse finite etc.
Volumul și structura activelor circulante care determină mărimea resurselor bănești
necesare, depind de particularitățile proceselor de producție, de nivelul și structura producției, de
condițiile de aprovizionare, de organizarea producției, de durata fabricației, normele de consum,
condițiile livrării de produse finite etc.
Deși resursele bănești imobilizate în activele circulante se recuperează după fiecare ciclu,
în vederea asigurării continuității producției și a ritmicității vânzărilor este necesară înnoirea
permanentă a stocurilor și a creanțelor. Astfel, apare o nevoie permanentă de resurse bănești
pentru finanțarea nevoilor permanente. Aceste resurse desemnează fondul de rulment.
Fondul de rulment reprezintă surplusul de resurse permanente degajat de finanțarea pe
termen lung a nevoilor permanente, necesare pentru realizarea echilibrului financiar al ciclului de
exploatare și al trezoreriei întreprinderii. Fondul de rulment nu apare în mod distinct în pasivul
bilanțului. El se determină, ca mărime, pe baza datelor din bilanț și reprezintă un indicator prin
care se apreciază situația financiară a întreprinderii la un moment dat.
61
În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe interpretări ale fondului de rulment,
unele cu relevanță practică redusă. Astfel, se disting : fondul de rulment brut și fondul de rulment
net.
Fondul de rulment brut, sau fondul de rulment total, care desemnează toate elementele de
active curente posibile a fi transferate în bani într-un termen mai mic de un an. El se compune
așadar din stocuri diverse, creanțe – clienți, avansuri acordate furnizorilor, disponibilități bănești
în casă și în cont, așa cum se poate observa și în figura nr. 6. Utilitatea practică a acestui concept
este redusă întrucât nu furnizează informații asupra provenienței resurselor ce asigură finanțarea
activelor circulante, incluzând atât pe cele permanente cât și pe cele disponibile pe termen scurt.
ACTIVE
CAPITAL PERMANENT
IMOBILIZATE
CAPITALURI
PROPRII
FRP
FRN
FRS
FOND RULMENT BRUT
DATORII PE
TERMEN
MEDIU SI
ACTIVE
LUNG
CIRCULANTE
TREZORERIE
RESURSE DE
DATORII PE
TERMEN
SCURT
Figura nr. 10 Fondul de rulment
Fondul de rulment net reprezintă partea din capitalul permanent al unei întreprinderi
private din care se acoperă activele circulante. Fondul de rulment (FRN) poate fi determinat
astfel :
- ca diferența dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt : FRN = Ac - Ds
- ca diferență dintre capitalurile permanente și activele imobilizate : FRN = Cp - Ai
Fondul de rulment net are cea mai mare importanta din punct de vedere al analizei
echilibrului financiar pe termen lung. La rândul său, fondul de rulment net poate fi delimitat în
62
fond de rulment propriu ( arătând doar partea din capitalurile proprii ce rămâne disponibilă¸ după
finanțarea activelor imobilizate, pentru finanțarea activelor circulante) și fondul de rulment străin
(ce arată partea din activele circulante finanțate prin datorii pe termen mediu și lung).
În raport cu mărimea fondului de rulment net se pot distinge trei situații, fiecare cu
semnificații aparte din punct de vedere al finanțării activității de exploatare și stării de echilibru
financiar al întreprinderii24 :
- fond de rulment net pozitiv, semnalând o situație favorabilă privind solvabilitatea și
echilibrul financiar;
- fond de rulment neutru (egal cu zero ), care semnalează o solvabilitate fragilă și risc
ridicat de apariție a dezechilibrelor financiare;
- fond de rulment negativ, care reprezintă un semnal nefavorabil pentru întreprindere,
confruntată cu dificultăți reale pe linia asigurării lichidității și solvabilității.
Interpretarea acestor situații trebuie însă să țină cont și de alte particularități ale ciclului
de exploatare, cum ar fi viteza de rotație a activelor circulante. Există întreprinderi cu fond de
rulment net negativ care manifestă o vitalitate reală și o solvabilitate permanentă, după cum
există și întreprinderi cu fond de rulment net pozitiv care se dovedesc a fi fără capacitate de plată.
Analiza fondului de rulment trebuie realizată în corelație cu necesarul financiar al
exploatării, sau necesarul de fond de rulment, care reprezintă diferența dintre capitalul imobilizat
în stocuri și creanțele clienților și asimilate acestora, pe de o parte, și datoriile către furnizori și
asimilate acestora.
Dacă fondul de rulment net acoperă cerințele de desfășurare a procesului de producție,
respectiv asigură formarea stocurilor și efectuarea cheltuielilor de producție (FRN=NFR) se
realizează o activitate de trezorerie normală. În situația în care fondul de rulment net este mai
mare decât necesarul de fond de rulment (FRN>NFR) se degajă un surplus de resurse pentru
care trebuie găsite plasamente rentabile și cu risc scăzut. În cazul în care fondul de rulment net
este mai mic decât necesarul de fond de rulment (FRN<NFR) nu se acoperă în totalitate cerințele
de formare a stocurilor și de efectuare a cheltuielilor de producție în cadrul întreprinderilor și
întreprinderea se confruntă cu un deficit de resurse ce trebuie acoperit prin credite bancare.
Trezoreria întreprinderii reflectă operațiunile de mobilizare a resurselor bănești
necesare activității de exploatare, precum și de valorificare a disponibilităților bănești ale unei
întreprinderi.
Fluxurile trezoreriei unei întreprinderi se reflectă cu ajutorul indicatorului de cash-flow,
care este expresia sumei fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare, fluxurilor de
numerar din activitatea de investiții și a fluxurilor de numerar din activitatea financiară.
Prin trezoreria întreprinderii se asigură derularea fluxurilor bănești de intrare în cadrul
întreprinderilor, urmărirea fluxurilor bănești de ieșire, concordanța dintre fluxurile bănești de
intrare și fluxurile bănești de ieșire, evaluarea fluxurilor bănești către alte întreprinderi, bugete
publice, salariați, plasarea eficientă a resurselor disponibile și fundamentarea creditelor bancare.
5.4. Rezultatele financiare ale întreprinderii
Cerința primordială a organizării și realizării oricărei activități lucrative o constituie

încheierea ei cu un rezultat financiar brut favorabil cunoscut sub denumirea de profit. Profitul
reprezintă câștigul în formă bănească ce se obține din organizarea și desfășurarea unei activități
de producție, de comercializare sau de prestări servicii.
Teoria marginalistă a considerat profitul ca o remunerare a capitalului utilizat în vederea
organizării și desfășurării unei activități de producție, prestări servicii, comerț. După alte teorii
24 Mihaela Onofrei, Finanţele întreprinderii. Vol II, Editura Universităţii “Al.I.Cuza”, Iaşî, 2004, p. 29,
63
profitul exprimă contravaloarea muncii însușite gratuit de cei care dețin capitalul de la cei care
asigură capacitatea de muncă.
Profitul este considerat ca parte a venitului care rămâne după plata materialelor, mâinii de
lucru, energiei și a altor cerințe pentru realizarea venitului. Profitul normal reprezintă câștigul pe
care îl obține întreprinzătorul din vânzarea produselor fața de cheltuielile de producție efectuate.
Profitul de monopol se înregistrează în situația în care agentul economic deține o poziție de
monopol și stabilește prețul.
Spre deosebire de profit, rentabilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de a
obține profit din organizarea și desfășurarea unei activități economice. Rata rentabilității se poate
exprima sub diferite forme în funcție de profitul și eforturile luate în calcul (rata rentabilității
resurselor consumate, rata rentabilității financiare, rata rentabilității economice). Profitul la un
produs depinde de valoarea producției și de costurile implicate de realizarea producției.
Elementele cheltuielilor de producție se grupează în funcție de raportul lor cu producția, în
cheltuielile variabile și cheltuielile convențional constante. Relația dintre producția realizată și
costurile de producție din care rezultă modul de acoperire a cheltuielilor pe seama încasărilor din
vânzarea producției se reflectă cu ajutorul punctului critic.
Profitul reprezintă un indicator sintetic care reflectă activitatea economică a unei
întreprinderi și sursa de autofinanțare a dezvoltării.
Rezultatul financiar brut al unei întreprinderi (Rfb) depinde de veniturile totale (Vt) și
cheltuielile totale (Cht) pentru desfășurarea activității de producție, comercializare sau prestări
servicii.
Rfb = Vt - Cht
Veniturile totale ale unei întreprinderi se grupează după natura lor, în venituri din
exploatare (Vexp), venituri financiare (Vf) și venituri excepționale (Vex).
Vt = Vexp + Vf + Vex
Veniturile din exploatare la rândul lor sunt formate din veniturile din activitatea de bază,
venituri din alte activități, venituri din surse bugetare (subvenții pentru produse și activități,
subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și de tarif, transferuri, prime).
În cadrul cheltuielilor totale se delimitează cheltuielile de exploatare (Chexp), cheltuielile
financiare (Chf) și cheltuielile excepționale (Chex).
Cht = Chexp + Chf + Chex
Cheltuielile de exploatare cuprind cheltuielile materiale, cheltuielile cu personalul (salarii
brute, contribuții la asigurările sociale, ajutor de șomaj, contribuții la asigurările sociale de
sănătate), cheltuielile privind amortizarea și provizioanele, cheltuieli de protocol, reclamă și
publicitate, cheltuieli cu sponsorizarea, tichete de masă și alte cheltuieli.
Rezultatele financiare din activitatea de exploatare sunt influențate de nivelul producției,
calitatea, costurile, prețurile de vânzare. Asupra rezultatelor financiare din exploatare, exercită
influență utilizarea capacităților de producție, nivelul de dotare tehnică, productivitatea muncii,
dimensionarea judicioasă a stocurilor, utilizarea activelor circulante. Rezultatele financiare din
exploatare sunt influențate și de factori exogeni și anume: ritmicitatea în aprovizionare, calitatea
materiilor prime, mediul de afaceri, nivelul fiscalității, evoluția dobânzilor.
Veniturile financiare se referă la resursele bănești rezultate din participațiile
întreprinderii, din creanțe imobilizate, din titluri de plasament, venituri din diferențe de curs,
dobânzi și alte surse.
Cheltuielile de natură financiară cuprind pierderile din creanțe legate de participații,
pierderi din vânzarea titlurilor de plasament, diferențe nefavorabile de curs valutar, dobânzi, și
alte cheltuieli.
Veniturile extraordinare provin din anumite surse și pe seama lor se acoperă cheltuielile
de aceeași natură.
64
Rezultatul financiar brut al unei întreprinderi poate să fie reprezentat de profit, dacă
veniturile totale sunt mai mari decât cheltuielile totale (Vt > Cht) sau de pierdere, în cazul în care
veniturile totale sunt mai mici decât cheltuielile totale (Vt < Cht).
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile și câștigurile din orice sursă,
luând în considerare rezultatul tuturor operațiunilor de orice fel și al cheltuielilor efectuate pentru
realizarea veniturilor, dintr-un an fiscal, determinat prin ajustarea rezultatului contabil. În
vederea determinării profitului impozabil, unele cheltuieli sunt deductibile dacă sunt aferente
realizării veniturilor impozabile, iar altele sunt nedeductibile.
Din rezultatul brut al întreprinderii se deduce impozitul pe profit care se datorează
bugetului de stat sau bugetelor locale și rezultă profitul net. Repartizarea profitului net pentru
investiții, dividende și alte destinații la întreprinderile private este de competența adunării
generale a acționarilor.
Relațiile economice în formă bănească prin care se constituie , repartizează și utilizează
resursele bănești la nivelul întreprinderii se desfășoară pe baza principiului echilibrului financiar,
potrivit căruia se este necesară asigurarea unei concordanțe între resursele financiare necesare
realizării investițiilor și producției la nivelul întreprinderii și posibilitățile de procurare a acestora
65
CAPITOLUL 6
BUGETUL DE STAT ŞI SISTEMUL BUGETAR

6.1. Concepte privind bugetul de stat și conținutul său economic
Semnificația noțiunii de buget s-a conturat sub aspect economic în condițiile în care
statul a trecut la întocmirea unor liste de venituri și cheltuieli privind activitatea instituțiilor sale.
Despre apariția bugetului în cadrul finanțelor publice din statele moderne, în literatura de
specialitate s-a susținut că atât noțiunile de "buget" cât și de "proces bugetar" au apărut în Anglia
de unde au fost preluate de francezi la începutul sec. al XIX-lea. Din punct de vedere etimologic
cuvântul buget provine din expresiile "bouge" și "bougette" care în limba franceză însemnau o
punguță sau un săculeț. În limba engleză, prin cuvântul "budget" se înțelegea punga (mapa) în
care erau aduse la parlament documentele referitoare la situația veniturilor și cheltuielilor
statului. Un astfel de document a fost întocmit pentru prima dată în Anglia, la începutul secolului
al XIII-lea (1215).
Dintre primele reglementări juridice care au oficializat expresia de buget, este citat cu
preferință un decret lege francez din 1862 referitor la contabilitatea publică, ale cărui dispoziții
au precizat că "bugetul este actul prin care sunt prevăzute și autorizate cheltuielile și veniturile
statului pentru o perioadă determinată".
Literatura de specialitate a reținut și alte definiții ale bugetului de stat din punct de vedere
juridic, precum:
- bugetul este un tablou evaluativ și comparativ al veniturilor de împlinit și a cheltuielilor
de efectuat, este un stat de prevedere al veniturilor și cheltuielilor pe o perioadă determinată". (P.
L. Beaulieu, Traité de la Science des finances, Paris, 1888, p.2);
- bugetul este "un plan alcătuit din cifre, într-o ordine determinată, a veniturilor și
cheltuielilor care se vor produce și balansa în gestiunea economică a unui corp public pe o
perioadă următoare de un an" (Adolf Wagner, Finanzwissenschaft, Erst Thail, Leipzig, 1883, p
221);
- bugetul este "un program de cheltuieli ce urmează a se efectua și a veniturilor ce
urmează a se realiza într-o perioadă determinată" (Gaston Jèze, Cours de science des finances et
des legislation financiere francaise, IV-eme, Paris, 1992, p 6).
În țara noastră, ca forme embrionare ale bugetului de stat se cunosc "condica de venituri
și cheltuieli" din timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu și "sămile visteriei" din timpul lui
Nicolae Mavrocordat.
În limba română noțiunea de buget a fost introdusă cu expresia "bugea" utilizată pentru
prima dată în Regulamentele Organice ale Ţării Românești și Moldovei. Bugetul a fost ulterior
definit în cadrul preocupărilor pentru organizarea finanțelor țării, după unirea Principatelor, prin
legea de contabilitate publică din 1864, care a prevăzut că "toate veniturile statului și cheltuielile
pentru îndeplinirea osebitelor servicii, așezate conform legilor, trebuie autorizate pentru fiecare
an de o lege anuală de finanțe și formează bugetul general al statului" (I. N. Leon, Elemente de
știință financiară, vol. 1, Cluj 1925, p. 310).
Într-o formulă evoluată, legile de contabilitate publică din 1903 și 1929 au prevăzut că
"bugetul este actul prin care sunt prevăzute și prealabil aprobate veniturile și cheltuielile anuale
ale statului sau ale altor servicii publice" (I. N. Leon, Elemente de știință financiară, vol 1, Cluj
1929, p. 310).
Asemenea definiții ale bugetului au în vedere aspectul juridic al acestuia, caracterul de
act legal prin care se prevede încasarea veniturilor de către stat și se autorizează finanțarea
cheltuielilor sale.
66
Așadar, sub aspect juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute și autorizate
veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Acest mod de definire pune în evidență necesitatea
aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari, motiv pentru care bugetul de stat are un caracter
obligatoriu, totodată având și un caracter de previziune a resurselor publice și a modului de
utilizare a acestora. Desigur, conținutul legii bugetului de stat reflectă concepțiile politice,
economice și sociale specifice fiecărei perioade și implicit interesele grupurilor politice care
exercită puterea.
Noțiunea de buget are totuși, în primul rând, o semnificație de natură economică, aceasta
constând în desemnarea proceselor și tehnicilor de mobilizare a resurselor bugetare, precum și de
utilizare a acestora sub forma cheltuielilor bugetare. Din acest punct de vedere, bugetul se
conturează ca o categorie economică prin care se exprimă procese, tehnici și relații de mobilizare
a unei părți din P. I. B. la dispoziția statului și de repartizare a resurselor respective pe destinații
corespunzătoare nevoilor sale.
Abordarea economică a conceptului de buget evidențiază corelațiile macroeconomice și,
în special, legătura cu nivelul și evoluția produsului intern brut, exprimând relațiile economice în
formă bănească ce iau naștere în procesul constituirii și distribuirii fondului bugetar, în
conformitate cu obiectivele de politică economică și socială ale perioadei respective.
Relațiile bugetare corespunzătoare se manifestă într-un dublu sens: pe de o parte, ca
relații prin intermediul cărora se mobilizează resursele bănești la dispoziția statului, iar pe de altă
parte, ca relații prin care se repartizează aceste resurse către utilizatorii lor.
Relațiile de mobilizare a resurselor sunt, în principal, relații de repartiție a PIB în
favoarea statului prin intermediul impozitelor, taxelor, al prelevărilor din venituri, la care se pot
adăuga și atragerile de disponibilități temporar libere din economie prin intermediul relațiilor de
credit.
La rândul lor, relațiile de repartizare a resurselor prin intermediul bugetului de stat se
realizează prin alocații sau credite bugetare, concretizându-se în finanțarea serviciilor publice sub
diverse forme ale cheltuielilor statului. În această accepțiune, bugetul exprimă și anumite
raporturi sociale între cetățenii unui stat, care contribuie, în calitate de persoane fizice sau
juridice, la formarea resurselor financiare necesare funcționării instituțiilor statului sau
beneficiază direct ori indirect de resursele respective. Din această perspectivă, veniturile statului
apar ca forme caracteristice ale proceselor și relațiilor de mobilizare a resurselor financiare, iar
cheltuielile publice sunt forme ale proceselor și relațiilor de repartizare pe destinații ale acestor
resurse.
Luând în considerare conținutul bugetului ca relații și procese de repartiție care se
oglindesc în bugetul de stat, se pot distinge:
- procese de repartiție primară a P.I.B., exprimate sub forma prelevărilor de venituri din
exploatarea întreprinderilor și proprietăților statului, care în condițiile economiei de piață sunt
relativ reduse; tot în cadrul repartiției primare încadrându-se și alte venituri obținute de stat de la
întreprinderi mixte.
- procese de redistribuire (repartiție secundară) care dețin ponderea covârșitoare în
ansamblul proceselor bugetare prin care se mobilizează resursele sub forme ale impozitelor și
taxelor, ca și alocarea și cheltuirea lor.
- procese de redistribuire a resurselor în plan internațional.
Noțiunea de buget este adesea utilizată și pentru a desemna fondul bugetar, semnificând
totalitatea sumelor de bani ce se acumulează la dispoziția statului și se alocă beneficiarilor spre
utilizare.
67
6.2. Principii bugetare
Principiile bugetare au fost conturate odată cu victoriile revoluțiilor burgheze, care au

inclus între obiectivele majore urmărite și instituirea ordinii în finanțele publice. Astfel, au luat
naștere principiile bugetare clasice, care, deși recunoscute și în prezent, au suferit unele adaptări
în aplicare, ca urmare a apariției și dezvoltării unor fenomene specifice societății moderne.
Cele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat sunt:
6.2.1. Universalitatea bugetului

Potrivit acestui, principiu, în bugetul de stat ar trebui să se înscrie, în sume integrale, toate
veniturile și toate cheltuielile statului. Prin urmare, față de acest principiu, este interzisă
înscrierea în buget a unor acțiuni ale statului numai ca rezultat al compensării dintre cheltuieli și
venituri, adică per sold. Această interdicție a urmărit să oblige la reflectarea deplină și exactă a
implicațiilor financiare ale fiecărei acțiuni publice, concretizate, pe de o parte, în cheltuielile
necesare și, pe de altă parte, în veniturile posibile de obținut. Înscrierea în buget, în mod separat,
a veniturilor, respectiv a cheltuielilor a fost considerată de natură să ofere o imagine reală asupra
consecințelor financiare ale acțiunilor reflectate în buget și posibilitatea de control asupra
corelațiilor necesare, inclusiv în faza execuției bugetare. Eventuala înscriere ca sold, la cheltuieli
sau la venituri, era considerată neadecvată cerințelor de gestiune a resurselor publice, aceasta
nepermițând Parlamentelor sau altor persoane interesate să cunoască și să compare cheltuielile cu
veniturile aferente fiecărei acțiuni și să identifice eventualele situații anormale, inacceptabile.
În aplicarea acestui principiu s-au produs, însă, încălcări, acceptându-se trecerea la
întocmirea bugetelor mixte, în care reflectarea cheltuielilor și veniturilor a fost permisă, pentru
unele acțiuni după principiul "bruto" (sume integrale), iar pentru altele după principiul "neto",
(soldul dintre cheltuielile și veniturile aferente). Așa, de pildă, între acțiunile înscrise în bugetul
statului după principiul "neto" se pot menționa cele privind: relațiile cu întreprinderile de stat
(reflectate, fie la venituri din exploatarea acestora, fie la cheltuieli cu subvenționarea lor);
relațiile cu instituții publice de cercetare, învățământ etc., care obțin și unele venituri, din propria
activitate, folosite pentru autofinanțare etc.
Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrării și corelării resurselor și
cheltuielilor statului într-un cadru unic, (acela al bugetului public), opunându-se existenței în
afara acestuia a unor venituri publice destinate acoperirii anumitor cheltuieli nereflectate în
buget, ceea ce facilita și aplicarea celorlalte principii bugetare.
6.2.2. Unitatea bugetului

Acest principiu presupunea înglobarea într-un singur document, denumit bugetul general,
a tuturor veniturilor și cheltuielilor statului, interzicând reținerea sau separarea anumitor venituri
ori părți din venituri pentru a se finanța anumite acțiuni publice. Principiul unității urmărea să
asigure cunoașterea și reflectarea, pe baza unei concepții clare, a veniturilor și cheltuielilor
bugetare, precum și a corelației dintre mărimile acestora. Pus în corespondență cu universalitatea
bugetului și cerințele de echilibrare a veniturilor cu cheltuielile bugetare, principiul unității
permitea, prin aplicarea sa, constatarea eventualelor abateri de la condiția de echilibru bugetar
prin compararea directă a celor două părți ale bugetului (venituri cu cheltuieli). În plus, se oferea
posibilitatea unui control riguros asupra structurii veniturilor și cheltuielilor publice, prevenind
pulverizarea acestora în mai multe documente de reflectare a lor.
Aplicarea principiului unității presupune, deci, existența unui buget unic, care
concentrează ansamblul relațiilor bugetare ale statului, privind procurarea veniturilor și
efectuarea cheltuielilor sale, favorizând stabilirea de priorități și opțiuni, respectiv luarea
deciziilor bugetare mai bine fundamentate.
68
Aplicat corect, inițial, principiul unității bugetare a fost și este, în prezent, încălcat prin
întocmirea și folosirea concomitentă a mai multor documente de reflectare a cheltuielilor și
veniturilor bugetare, folosite în paralel cu bugetul general.
O primă abatere de la acest principiu, o reprezintă introducerea și practicarea așa-
numitelor bugete extraordinare, care presupun separarea unor cheltuieli considerate a avea un
caracter excepțional, prin faptul de a fi generate de fenomene numite excepționale. Sunt invocate,
în acest sens, războaiele, calamitățile naturale etc., care pot provoca, în unele perioade, nevoi
deosebit de mari de resurse pentru a se finanța acțiuni cu caracter extraordinar, concretizate în
cheltuieli extraordinare.
Prin urmare, bugetele extraordinare ar avea menirea de a reflecta separat impactul acestor
evenimente, concentrând cheltuielile extraordinare și resursele acoperitoare, de asemenea
extraordinare, cum sunt împrumuturile și emisiunea inflaționistă de monedă. Existența distinctă a
acestor bugete, implicând scoaterea cheltuielilor și veniturilor extraordinare în afara bugetului
general (ordinar), este argumentată între altele prin necesitatea asigurării comparațiilor în timp
(de la un an bugetar la altul), pe baza unor mărimi ce corespund condițiilor obișnuite. Se invocă,
astfel, faptul că dacă resursele și cheltuielile extraordinare, care se înregistrează numai în anumiți
ani bugetari, s-ar regăsi în bugetul general, ordinar, aceasta ar face necomparabile datele și
analizele ar deveni neconcludente.
Pe de altă parte, însă, separarea unor cheltuieli și venituri într-un buget extraordinar nu
mai permite respectarea altor principii, în primul rând, a condiției de echilibrare a celor două
părți, ceea ce influențează luarea deciziilor parlamentare legate de aprobarea bugetului și
evaluările privind impactul asupra situației financiare a statului.
O altă formă de încălcare a principiului unității bugetului o reprezintă folosirea de bugete
autonome. Acestea se întocmesc, în mod distinct, de către colectivități locale (regiuni, municipii
etc.), întreprinderi sau chiar instituții ale statului care beneficiază de o largă autonomie
funcțională și de gestionare a resurselor publice, în propria activitate. În baza acestei autonomii,
colectivitățile locale, întreprinderile sau instituțiile respective întocmesc bugete proprii,
autonome, menite să le asigure și o largă autonomie financiară. În aceste bugete, sunt înscrise
cheltuielile de efectuat și veniturile proprii, inclusiv eventualele transferuri sau subvenții de la
stat necesare echilibrării lor. Adesea, chiar întreprinderile și mai ales instituțiile publice
înregistrează diferențe de cheltuieli reflectate în bugetul de stat numai ca sold de subvenționat,
fără a fi supuse unui control riguros în utilizare. Aceasta poate favoriza folosirea neoportună sau
neeficientă a unor resurse publice, deși autonomia bugetară are ca scop să permită ridicarea
eficienței prin descentralizarea activităților publice și creșterea autonomiei funcționale a acestor
entități. În practică, rezultatele ce se obțin sunt, adesea, contradictorii dar tendința generală este
de extindere a autonomiei și implicit a folosirii bugetelor autonome.
O altă variantă, asemănătoare celei anterioare, de nerespectare a principiului unității
bugetului este practica folosirii de bugete anexe. Aceste bugete (anexe) sunt întocmite de
anumite întreprinderi și instituții publice cu autonomie funcțională mai limitată. Ele reflectă prin
conținut veniturile și cheltuielile aferente activității acestor entități publice, ca documente ce se
anexează la bugetul statului, fiind însă supuse dezbaterii și aprobării Parlamentului. Este posibil
ca soldul dintre veniturile și cheltuielile înscrise la bugetele anexe să reprezinte, fie pierderi, fie
profit și acesta se reflectă, în mod corespunzător, în bugetul statului.
O altă practică ce contravine principiului unității bugetului, constă în a se folosi conturile
speciale de trezorerie. Asemenea conturi se deschid în numele statului, pentru a evidenția
anumite operațiuni cu caracter provizoriu, ale trezoreriei statului în relațiile cu terții ce urmează a
se regla și solda în cursul anului. Operațiunile înregistrate în aceste conturi, care exprimă creanțe
sau datorii ce se acumulează și compensează pe parcursul anului bugetar, ar trebui ca la finele
perioadei de execuție bugetară să se soldeze prin echilibrarea înregistrărilor pe debit cu cele de pe
creditul fiecărui cont. În practică, însă, este posibil să rezulte un sold, fie debitor, fie creditor, dar
69
de cele mai multe ori acesta reflectă datorii neachitate încă de către stat. O situație de acest fel se
creează atunci când statul acordă avansuri furnizorilor săi, care inițial apar înregistrate ca niște
creanțe ale statului, iar pe măsură ce aceștia livrează bunurile, se înregistrează obligațiile de plată
rezultate, astfel că, în final, contul respectiv prezintă un sold, exprimând cel mai adesea, datorii
de achitat de către stat.
Un tip de conturi, similare celor anterioare, a căror funcționare se află în contradicție cu
principiul unității bugetului, sunt conturile cu afectație specială. Aceste conturi evidențiază
anumite operațiuni privind venituri rezervate de către stat pentru a efectuarea unor cheltuieli
speciale. Operațiunile înregistrate pe creditul și debitul acestor conturi, au, de regulă, caracter
definitiv și, în mod normal, la finele perioadei de gestiune ele ar trebui să se închidă, dar nu este
exclusă constatarea unui sold semnificând obligații neachitate.
Alte conturi folosite pentru reflectarea separată a unor operațiuni financiare publice sunt
conturile de reglementare, care, în mod obișnuit, evidențiază anumite transferuri de sume între
guvernele unor țări asociate la realizarea de obiective comune. Ele se alimentează cu resurse
destinate expres realizării acelor obiective și pe seama acestora se efectuează plățile, existând și
în acest caz posibilitatea unui sold final.
În fine, cu semnificații asemănătoare, sunt și conturile de operațiuni monetare, menite să
evidențieze pierderea sau profitul rezultat din operațiunile de emisiune monetară, inclusiv din
relațiile cu FMI sau cu alte organisme și instituții financiare internaționale.
6.2.3. Neafectarea veniturilor bugetare

O premisă a aplicării acestui principiu este teza despre depersonalizarea veniturilor
preluate la fondul bugetar al statului, conform căreia, odată încasate la buget, resursele bănești
sunt utilizate global, pierzând legătura cu sursa din care au provenit. În concordanța cu această
teză, principiul neafectării veniturilor bugetare susține că nu pot fi rezervate venituri, indiferent
de sursă, pentru a fi destinate, în mod expres, finanțării anumitor acțiuni. În consecință, pentru
acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare se folosește totalitatea veniturilor încasate la buget,
nefiind permisă separarea sau dislocarea unei părți din acestea pentru a servi efectuării unor
cheltuieli anume. Conform acestui principiu, ar urma ca din resursele bugetare ale statului să nu
se formeze și administreze alte fonduri bănești, cu o afectație specială, în afara fondului bugetar
(în care să se acumuleze toate veniturile). În practică, cu deosebire în condițiile societății
moderne, se admite posibilitatea constituirii de fonduri cu destinație specială, (pe seama
resurselor bugetare), contravenind flagrant acestui principiu, ca și celor anterioare. Astfel, între
fondurile cu afectație specială cel mai frecvent întâlnit este cel pentru amortizarea datoriei
publice, dar alături de acesta se administrează alte fonduri a căror existență este legată de
obiective considerate speciale, la un moment dat (sănătate, construirea de drumuri etc.).
6.2.4. Anualitatea bugetului

Acest principiu cere ca întocmirea, aprobarea și execuția bugetului, inclusiv încheierea
exercițiului bugetar să se facă în limitele unei perioade de 1 an. Această perioadă de 12 luni este
denumită an bugetar, fără a fi obligatoriu ca ea să se suprapună pe un an calendaristic. În mai
multe țări se practică variante de an bugetar ce acoperă intervale de timp (părți) din 2 ani
calendaristici, dar care însumează împreună tot 12 luni. Aplicarea principiului anualității
bugetului vizează anul bugetar sub două aspecte:
a) perioada pentru care se întocmește și se aprobă bugetul;
b) perioada în care se execută bugetul și se încheie exercițiul bugetar.
Astfel, sub primul aspect, se constată practici diferite, de la o țară la alta, în sensul că mai
multe dintre ele întocmesc și aprobă bugetul public pe perioada de un an bugetar suprapusă pe
70
anul calendaristic (1 ianuarie - 31 decembrie), între care Brazilia, Franța, Germania etc. Alte țări,
însă, încep anul bugetar pe parcursul unui an calendaristic, încheindu-l în anul calendaristic
următor, ca, de exemplu: Canada, Japonia, Marea Britanie (1 aprilie - 31 martie), Australia,
Suedia (1 iulie - 30 iunie) ș.a.m.d. Între cauzele care explică aceste practici, unele au caracter
obiectiv, ca de exemplu economia axată pe ramuri sezoniere, cum ar fi agricultura, care asigură
o mare parte a resurselor bugetare). Altele însă au caracter subiectiv, între care: tradițiile;
programul de lucru al parlamentelor etc. În ambele situații, însă, Parlamentul este chemat să se
pronunțe anual asupra cheltuielilor și veniturilor înscrise în bugetul pe anul următor și a
rezultatelor privind realizarea prevederilor bugetare pe anul expirat.
Sub aspectul duratei perioadei de execuție bugetară, sunt de asemenea cunoscute, ca
opțiuni posibile, fie suprapunerea acesteia cu cea a anului bugetar, fie prelungirea acestei
perioade cu încă 3-6 luni, peste durata unui an, ceea ce implică o abatere de la principiul
anualității bugetului.
Prima variantă este denumită sistem de gestiune și se caracterizează prin aceea că la finele
anului bugetar se închide execuția bugetară, indiferent de faptul că unele dintre cheltuieli sau
venituri aferente anului expirat au rămas neconcretizate. În această situație, se acceptă ca
eventualele venituri și cheltuieli, (prevăzute, dar nerealizate), să fie preluate și reflectate în
bugetul pe anii următori, iar gestiunea anului respectiv se închide în limita realizărilor
înregistrate până la expirarea anului bugetar.
A doua variantă poartă numele de sistem de execuție și presupune că la finele anului
bugetar nu se încheie exercițiul, ci, atât încasarea de venituri, cât și efectuarea de cheltuieli
continuă în perioada de prelungire paralel cu execuția bugetară pe noul an. Aceasta înseamnă că
pe perioada de prelungire a execuției bugetului pentru anul expirat vor funcționa (în anul curent)
două bugete, înregistrându-se separat veniturile și cheltuielile aferente fiecăruia dintre cei doi ani
bugetari și urmând ca exercițiul bugetar pe anul anterior să se încheie după 15-18 luni, în loc de
12 luni.
Încălcări ale principiului anualității se mai produc și prin practica aprobărilor date de
către Parlament, prin bugetul pe un singur an, a cheltuielilor sau veniturilor aferente unor
acțiuni extinse pe mai mulți ani bugetari. În acest context, a fost lansată și teza renunțării la
principiul anualității și trecerii la întocmirea, aprobarea și executarea bugetului de stat pe
perioade de mai mulți ani - la bugetele plurianuale, după ce, anterior, fusese promovată o
variantă a bugetelor pe perioade egale ciclurilor economice - bugete ciclice. Bugetul plurianual
este susținut tocmai prin invocarea nevoii de a reflecta mai exact cheltuielile de investiții ale
statului în economie, care se extind, de regulă, pe perioade de mai mulți ani, necesari finalizării
și punerii în funcțiune a obiectivelor respective. Prin comparație bugetul ciclic presupune ca
perioada la care se raportează corelarea (echilibrarea) veniturilor cu cheltuielile bugetare să fie
extinsă la cea a unui ciclu economic, incluzând un număr mai mic sau mai mare de ani bugetari
(calendaristici).
6.2.5. Echilibrarea bugetului

Acest principiu a fost, la rândul său, conceput în contextul doctrinei financiare liberale
clasice și presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile înscrise în bugetul de stat.
Potrivit principiului echilibrării se cerea, însă, ca prin bugetul de stat să se asigure echilibrul între
veniturile curente și cheltuielile totale pe fiecare an bugetar, atât în faza de proiectare-aprobare,
cât și în cea de execuție, până la închiderea exercițiului bugetar. Dar, mai mult decât alte
principii bugetare, echilibrarea bugetului a suferit interpretări și reconsiderări în concepția
modernă, admițându-se, mai întâi, posibilitatea unor neconcordanțe determinate de dinamică
diferită a încasărilor și plăților bugetare. Astfel, s-a constatat că cheltuielile de efectuat
71
devansează, de regulă, în prima parte a anului bugetar, veniturile curente încasate, rezultând
goluri de casă, sau uneori, excedente și implicit abateri de la acest principiu.
Pe de altă parte, în mai multe țări, s-a încercat respectarea principiului de echilibrare
numai la nivelul bugetului ordinar, procedându-se, concomitent, la folosirea bugetelor
extraordinare pentru separarea și acoperirea părții corespunzătoare a cheltuielilor din resurse
extraordinare, ceea ce înseamnă că pe ansamblu s-a admis un deficit bugetar. Folosirea conturilor
speciale ale trezoreriei sau altor conturi similare pentru evidențierea de operațiuni bugetare
separate, cu solduri de datorii, exprimă, de asemenea, abateri de la acest principiu.
Alte țări au optat pentru soluții mai ingenioase de mascare a dezechilibrului (deficitului)
bugetar. Între acestea, se practică debugetizarea, care semnifică scoaterea în afara bugetului a
unor acțiuni de finanțat și acoperirea lor din surse speciale sau transferarea de acțiuni pe seama
unor instituții publice, de tip CEC, incluzându-le în bugetele acestora, pentru a se acoperi în
resursele atrase de ele.
În contrast total cu cerințele acestui principiu, se manifestă în lumea contemporană o
tendință accentuată de promovare premeditată a deficitelor bugetare finanțate din resurse
extraordinare, ca soluții de relansare a economiilor stagnante sau în criză, ori de stimulare a
creșterii economice. Sub acest aspect, este relevantă situația înregistrată, prin prisma ponderii
deficitului bugetar în PIB, potrivit datelor prezentate în tabelul nr. 2, în care au fost incluse
majoritatea țărilor din OECD.
Tabelul nr. 2
Ponderea deficitului bugetar în P.I.B., țări selectate OECD
Tara 1995 2001 2007 2013 2017

Australia -2.91 -0.76 0.72 -2.84 -0.84
Austria -6.13 -0.66 -1.35 -1.95 -0.76
Belgia -4.45 0.17 0.07 -3.13 -0.83
Canada -5.49 0.53 1.82 -1.87 -0.34
Cehia -12.43 -5.48 -0.65 -1.25 1.56
Coreea de Sud 3.07 2.97 4.24 1.34 2.82
Danemarca -3.62 1.14 5.02 -1.24 1.45
Elveția -1.87 0.28 1.61 -0.43 1.27
Estonia 1.08 0.20 2.72 -0.17 -0.38
Finlanda -5.93 4.98 5.13 -2.61 -0.79
Franța -5.11 -1.38 -2.64 -4.08 -2.77
Germania -9.43 -3.11 0.19 -0.14 1.04
Grecia -9.73 -5.47 -6.71 -13.15 0.73
Irlanda -2.12 0.95 0.26 -6.17 -0.28
Islanda .. -0.97 4.87 -1.78 0.53
Israel -9.49 -3.97 -0.28 -3.97 -1.11
Italia -7.25 -3.39 -1.46 -2.92 -2.39
Japonia .. .. -2.76 -7.64 -2.96
Letonia -1.43 -1.95 -0.51 -1.17 -0.58
Lituania -1.55 -3.53 -0.82 -2.61 0.49
Marea Britanie -5.19 0.23 -2.64 -5.34 -1.83
Mexic .. .. -0.71 -4.55 -2.64
Norvegia 3.15 13.19 17.11 10.77 4.95
72
Noua Zeelanda 2.33 1.38 4.26 -0.51 1.18
Olanda -8.73 -0.48 -0.09 -2.93 1.21
Polonia -4.18 -4.78 -1.85 -4.11 -1.53
Portugalia -5.18 -4.79 -3.01 -4.84 -2.96
Slovacia -3.34 -6.40 -1.95 -2.72 -0.79
Slovenia -8.18 -3.88 -0.08 -14.68 0.01
Spania -7.04 -0.55 1.92 -6.99 -3.08
SUA -4.64 -1.85 -3.99 -5.82 -4.14
Suedia -7.02 1.42 3.35 -1.37 1.41
Ungaria -8.60 -4.05 -5.02 -2.61 -2.20
.. lipsa date
Semnul – semnifică deficitul bugetar iar semnul + excedentul bugetar
Sursa : OECD (2019), General government deficit (indicator).
Așa cum se observă în tabel, majoritatea țărilor au promovat și promovează încă deficitul
bugetar, inclusiv ca modalitate de stimulare a economiei. Analizând datele pentru anul 2013
observăm că, cu excepția Norvegiei, celelalte state au înregistrat deficite bugetare, în multe dintre
ele considerabil mai mari decât în anii anteriori, situație ce reflectă atât dificultățile de echilibrare
a bugetelor publice, cât și angrenarea instrumentelor fiscale în relansarea economiilor puternic
afectate de criză. Ulterior, după reluarea creșteriie conomice, deficitele bugetare au revenit la
valori comparabile cu cele de dinainte de criză.
6.2.6. Realitatea bugetului

Acest principiu cere ca atât elaborarea și aprobarea bugetului, cât și urmărirea execuției
sale să se bazeze pe un sistem informațional adecvat, să se fundamenteze pe date reale și să
reflecte situația financiară reală a statului. În mod concret, el impune ca evaluările la cheltuieli,
respectiv la venituri, să aibă corespondent în posibilitățile reale de realizare a lor și să exprime
corect elementele de efort și efect pe care se fundamentează. Sub acest aspect, se apreciază că
metodele clasice de cuantificare a veniturilor și cheltuielilor au, prin conținutul lor, un caracter
aproximativ și nu asigură o fundamentare deplină a prevederilor bugetare.
Asigurarea realității bugetului presupune colectarea și prelucrarea unui mare volum de
informații, apelând la modele econometrice, bazate pe determinările obiective dintre variabilele
implicate și conținând un număr mare de ecuații cu multe necunoscute, rezolvate cu ajutorul
tehnicii electronice de calcul. Din același unghi de abordare, se constată că între factorii ce
condiționează mărimea veniturilor sau cheltuielilor bugetare se înscriu și unii de ordin subiectiv,
inclusiv fenomene cu acțiune aleatoare sau imprevizibile în faza de întocmire și aprobare a
bugetului pe anul următor. Așa se poate explica și o practică generalizată în ultimele decenii,
constând în reevaluarea redimensionări pe parcursul anului bugetar al prevederilor bugetare
aprobate de Parlament cunoscute sub denumirea de rectificări ale bugetului de stat, menite să
reflecte mai realist și să coreleze mai judicios cheltuielile de efectuat cu veniturile acoperitoare.
6.2.7. Specializarea bugetară

Potrivit acestui principiu, înscrierea în bugetul de stat, aprobarea de către Parlament și
urmărirea execuției veniturilor și cheltuielilor bugetare trebuie făcută în concordanță cu o schemă
unitară, denumită "clasificație bugetară", care structurează veniturile, pe de o parte, și
cheltuielile, pe de altă parte într-o anumită ordine și pe baza anumitor criterii. Această schemă,
care se elaborează, în principiu, de către Ministerul Finanțelor, este obligatoriu de respectat, în
73
toate fazele procesului bugetar, fiind considerată o premisă indispensabilă asigurării disciplinei
financiare, ordinii bugetare și controlului asupra gestiunii banului public.
O asemenea clasificație bugetară trebuie să satisfacă anumite cerințe, între care: gruparea
veniturilor și a cheltuielilor bugetare să se facă într-o ordine strictă, să reflecte proveniența
veniturilor și destinația efectivă a cheltuielilor; să fie simplă și clară; să permită înțelegerea
conținutului elementelor de structură la venituri și la cheltuieli; să favorizeze efectuarea
controlului și analizelor privind situația financiară a statului. Cerința ca această schemă să fie
simplă și clară are în vedere, la rândul său, o structurare a veniturilor și a cheltuielilor care să
exprime modul cum se procură veniturile și, implicit, suportatorii sarcinilor fiscale; să poată fi
interpretată în concordanță cu conținutul acțiunilor la care se referă cheltuielile și să permită
înțelegerea conținutului bugetului, chiar și pentru nespecialiști.
Conținutul clasificației bugetare, prin care se asigură structurarea efectivă a veniturilor și
cheltuielilor, diferă în funcție de criteriile ce stau la baza elaborării acesteia, și anume:
a) Criteriul administrativ (departamental). Conform acestuia, atât cheltuielile, cât și
veniturile bugetare se înscriu în bugetul de stat în raport cu structura aparatului de stat care
participă la realizarea lor, respectiv la operațiunile de plăți și încasări bugetare. Ca urmare,
gruparea se face în funcție de structurarea pe departamente a instituțiilor publice, pornind de la
nivelul ministerelor implicate în procurarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor reflectate în
bugetul de stat.
b) Criterii economice În cadrul folosirii acestor criterii, gruparea se face pornind de la
sursele pe baza cărora se formează veniturile și conținutul acțiunilor care concretizează
destinațiile ce se dau lor, prin cheltuielile de efectuat, structurându-le, atât pe categorii de
venituri și de cheltuieli, cât și pe operațiuni curente (de funcționare), respectiv operațiuni de
capital (de investiții).
Se practică, de asemenea, o clasificație funcțională, care pune în prim plan funcțiile de
îndeplinit, respectiv sarcinile sau obiectivele urmărite de stat prin acțiunile pe care le implică
formarea veniturilor și, mai ales, efectuarea cheltuielilor bugetare (servicii generale, apărarea
națională, dezvoltare economică etc.).
6.2.8. Publicitatea bugetului

În raport cu acest principiu, conținutul bugetului de stat trebuie adus la cunoștința
publicului, bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes public. În
acest scop, sunt folosite mijloacele de informare și publicitate, respectiv presa, radioul,
televiziunea etc., pentru ca cetățenii să dispună de informații utile, inclusiv să cunoască puncte de
vedere ale specialiștilor, iar Legea bugetului adoptat de Parlament, ca și datele statistice privind
execuția bugetară pe perioade expirate, sunt publicate, în mod oficial. Un aspect al publicității, în
sensul acestui principiu, îl reprezintă însăși dezbaterea în Parlament a proiectului de buget și
adoptarea Legii bugetului.
Totuși, adesea, se apreciază ca insuficientă informarea populației asupra conținutului real
al bugetului, mai ales, pentru că forma sub care se dă publicității bugetul de stat nu permite decât
unui număr relativ redus de cetățeni să-și facă o imagine completă și corectă. Astfel, după unele
opinii, acest principiu nu este deplin respectat în mai nici o țară, bugetul dat publicității arătând
ca un "cimitir de cifre", greu de înțeles chiar și de către specialiștii în domeniu.
6. 3. Procesul bugetar
În accepțiunea sa financiară, procesul bugetar este concretizat prin ansamblul lucrărilor și

operațiunilor privitoare la proiectarea (previzionarea), aprobarea, realizarea și controlul activității
prin care se constituie și distribuie fondul bugetar. Conținutul procesului bugetar prezintă
74
anumite diferențieri, mai ales, în funcție de componenta sistemului bugetar la care se referă
(buget central sau federal, buget al statului membru în federație, buget local) și de
particularitățile dezvoltării istorice a fiecărei țări, dar el are și multe elemente comune ce
corespund unui proces decizional sui generis.
Astfel, pornind de la considerentul că există două tipuri de sisteme bugetare, dar în
ambele componenta principală fiind cea a bugetului administrației centrale sau federale, procesul
bugetar aferent acesteia este cel mai reprezentativ și parcurge mai multe faze, cuprinzând:
elaborarea (întocmirea) proiectului de buget; aprobarea bugetului; execuția bugetului; încheierea
bugetului; controlul bugetar.
6.3.1. Elaborarea proiectului de buget

Ca primă fază a procesului bugetar, aceasta constă în efectuarea lucrărilor de întocmire a
proiectului bugetului de stat, inclusiv a celor de evaluare a cheltuielilor și veniturilor bugetare,
concretizate, prin documente specifice în care se înscriu categoriile de cheltuieli și de venituri
bugetare, în cuantumul previzionat. Lucrările de elaborare a proiectului bugetului de stat se
desfășoară, de regulă, sub îndrumarea cu participarea directă a Ministerului Finanțelor sau
Ministerului Bugetului (în unele țări), dar ele sunt coordonate de către Guvern, care în multe țări
are între atribuțiile sale, întocmirea, avizarea și prezentarea spre dezbatere Parlamentului a
proiectului de buget. În alte țări, coordonarea și răspunderea directă privind întocmirea
proiectului de buget revine Președinției, care dispune de un organism specializat în acest
domeniu.
Propunerile ce se înscriu la venituri și la cheltuieli, în proiectul de buget, se
fundamentează pe baza analizelor efectuate asupra nevoilor de resurse și posibilităților de
procurare a acestora, urmărind asigurarea premiselor necesare realizării obiectivelor programului
de guvernare și integrarea în politica financiară a statului. În acest context, un criteriu esențial al
opțiunilor îl constituie corelarea cuantumului cheltuielilor bugetare de efectuat cu cel al
veniturilor posibile de încasat la buget, având ca scop evitarea sau cel puțin menținerea în limite
admisibile a eventualului deficit bugetar. Atingerea unui asemenea obiectiv impune proceduri
adecvate de comunicare și informare între Ministerul Finanțelor și celelalte ministere sau
instituții implicate în fundamentarea prevederilor bugetare, inclusiv căutarea de soluții menite să
reducă decalajul posibil dintre cheltuielile, mai mari, și veniturile, mai mici. Asemenea soluții
vizează, firesc, reducerea cheltuielilor, pe de o parte și/sau creșterea veniturilor curente, pe de
altă parte, ceea ce poate genera conflicte bugetare între departamentele publice afectate, mai ales,
alocarea unor sume mai mici decât cele solicitate.
O procedură de reducere a acestor conflicte, folosită în unele țări, presupune parcurgerea
următoarelor etape:
a) emiterea liniilor directoare ale politicii bugetare pe anul viitor și stabilirea nivelurilor
orientative de cheltuieli pentru beneficiarii centrali de alocații (credite) bugetare (ministere,
agenții guvernamentale), de către Ministerul Finanțelor, după consultare cu șeful guvernului;
b) elaborarea propunerilor proprii de cheltuieli de către beneficiarii de credite bugetare,
pornind de la nivelurile orientative transmise și obiectivele de realizat, conform programului de
guvernare, în domeniul de responsabilitate a fiecăruia;
c) atenuarea (rezolvarea) conflictelor posibile rezultate, prin analize efectuate în comun
de către specialiștii din structurile implicate;
d) atenuarea (rezolvarea) conflictelor la nivelul ministrului finanțelor și miniștrilor sau
conducătorilor instituțiilor centrale respective;
e) rezolvarea divergențelor rămase, cu participarea directă a primului ministru sau în
cadrul ședințelor Guvernului.
75
După definitivarea, la acest nivel, a propunerilor referitoare la volumul și structura
veniturilor și cheltuielilor înscrise în proiectul de buget, ministrul finanțelor îl supune analizei
Guvernului.
La rândul său, Guvernul analizează conținutul proiectului de buget și decide asupra
prevederilor (la cheltuieli și venituri), urmând ca în forma însușită de el să îl transmită spre
dezbatere Parlamentului.
6.3.2. Aprobarea bugetului.

În vederea dezbaterii și aprobării de către Parlament, proiectul de buget este transmis
acestuia de către Guvern, sub forma unei documentații compuse din:
a) proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, cuprinzând veniturile și cheltuielile
bugetare;
b) expunerea de motive care explică opțiunile concretizate în proiectul de buget, inclusiv
propunerile de modificare a legislației fiscale;
c) anexele la proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, în care se detaliază structura
veniturilor și a cheltuielilor bugetare;
d) alte materiale documentare necesare analizei detaliate a prevederilor bugetare, de către
Parlament.
Într-o primă etapă, proiectul de buget transmis Parlamentului se analizează, făcându-se
observații și propuneri de amendamente (modificări), la nivel de comisie parlamentară
specializată, după care urmează dezbaterea în ședințe ale fiecărei camere a Parlamentului. La
baza analizei și discutării conținutului bugetului, în această fază, stă proiectul de buget cu
anexele sale din care trebuie să rezulte modul de fundamentare a cifrelor propuse.
Dezbaterea în Parlament a proiectului de buget începe, de regulă, cu prezentarea acestuia
de către șeful guvernului (sau de ministrul finanțelor) respectiv a observațiilor (amendamentelor)
formulate de comisiile parlamentare de specialitate, continuând cu discutarea lui de către
parlamentari.
În cazul Parlamentului bicameral, competențele de a dezbate și introduce amendamente la
proiectul de buget diferă sensibil, în unele țări având prioritate Camera Inferioară, iar în altele
Camera Superioară. La rândul lor, competențele ce revin fiecărei Camere respectiv Parlamentului
merg de la introducerea de amendamente numai pentru unele prevederi (la cheltuieli sau
venituri), până la respingerea în bloc a proiectului de buget, cerând Guvernului să prezinte un alt
proiect.
De regulă, pentru soluționarea eventualelor divergențe între cele două Camere și
concilierea amendamentelor propuse, se constituie comisii mixte și se convoacă ședințe comune
ale Camerelor reunite ale Parlamentului, care prin votul în plen adoptă, Legea (de aprobare a)
bugetului, ceea ce înseamnă că acest document dobândește putere de lege, iar prevederile sale
sunt obligatorii de executat.
Totuși, pentru a se pune în aplicare, această lege se cere a fi promulgată (ratificată) și de
către șeful statului, care ar putea cere rediscutarea sa în Parlament, atunci când constată eventuale
prevederi inacceptabile. În mod firesc, această fază se încheie prin publicarea Legii bugetului de
stat pe anul respectiv, în condițiile prevăzute prin actele normative privitoare la această
procedură.
6.3.3. Execuția bugetului.

6.3.3.1. Cadrul general al execuției bugetului
În esența sa, această fază constă în realizarea prevederilor Legii bugetului, atât la
venituri, cât și la cheltuieli. Prevederile la venituri sunt considerate niveluri minime obligatorii,
76
iar cele de la cheltuieli reprezintă niveluri maxime ce nu se pot depăși. Față de acest principiu,
este de observat că ultimele decenii marchează o tendință de rectificare a prevederilor inițiale din
Legea bugetului, concretizate în modificări aduse cifrelor aprobate anterior, la venituri și/sau la
cheltuieli, pentru a le pune în acord mai deplin cu situația reală. Rectificările inițiate de Guvern
urmează aceeași filieră a aprobării în Parlament, astfel, iar acele prevederi rămase definitive,
până la finele anului, devin ulterior noi limite minime la venituri sau maxime la cheltuieli
obligatorii de respectat pe parcursul execuție bugetară.
Ca fază a procesului bugetar, execuția bugetului reprezintă, de asemenea, o
responsabilitate a Guvernului, îndeplinită prin Ministerul Finanțelor, care trebuie să organizeze
activitatea și să aplice procedurile adecvate. Dar, sub acest din urmă aspect, este de remarcat
folosirea unor instrumente și proceduri diferite în executarea părții de cheltuieli, respectiv a părții
de venituri, implicând o anumită structurare a activității și specializare a personalului.
Totodată, coordonarea activității privind execuția bugetară de ansamblu, urmărind și
corelarea operațiunilor de alocare a sumelor din buget, pentru efectuarea de cheltuieli, cu cele de
încasare a veniturilor bugetare se asigură printr-un departament specializat, care funcționează în
Ministerul Finanțelor.
Execuția bugetului, la partea de cheltuieli, în limita sumelor aprobate ce se pun la
dispoziția beneficiarilor de alocații (credite) bugetare, presupune, la rândul său, o procedură
specifică, cu operațiuni corespunzătoare următoarelor etape distinctive (în cadrul procesului de
execuție a unei cheltuieli), și anume: angajarea; lichidarea; ordonanțarea; plata.
Angajarea unei cheltuieli publice bugetare se concretizează prin actul (contract, comandă,
decizie, lege etc.) în baza căruia o entitate publică asumă obligația de a plăti o sumă de bani către
o altă persoană juridică sau fizică, în condițiile prevăzute de lege. Ea poate avea loc ca rezultat al
unei decizii proprii, luate în mod autonom și exprimată prin întocmirea unui act de voință
(contract) între instituția respectivă și beneficiarul sumei, în care se prevăd drepturi și obligații
reciproce. De asemenea, ea poate decurge din norme sau acte legale, emise de organe ale puterii
și administrației de stat și executate de instituțiile publice implicate în realizarea acțiunilor la care
se referă normele sa actele respective.
Deciziile, prin care are loc angajarea cheltuielilor bugetare, pot fi luate numai de către
persoanele care au, prin lege, competența de a angaja plăți din resursele financiare publice, în
limitele competentelor acordate și a sumelor aprobate prin buget. Asemenea persoane sunt, în
mod obișnuit, conducătorii entităților publice (miniștri, directori etc.) sau alți salariați, de regulă,
cu funcții de răspundere în instituția respectivă, ei fiind cunoscuți și sub denumirea de ordonatori
de credite bugetare.
Lichidarea cheltuielii publice bugetare presupune constatarea îndeplinirii condițiilor
legale sau a obligațiilor care reveneau beneficiarului sumei (ce urmează a se plăti), de către o
entitate publică, prin persoane autorizate să o reprezinte pe aceasta. Ea se întemeiază, atât pe
constatări faptice privind serviciile prestate, bunurile livrate și recepționate, lucrările executate,
cât și pe acte justificative legal întocmite și prezentate instituției publice, (care urmează să decidă
și să efectueze plata), cum sunt: procese verbale de recepție, deconturi, facturi etc.
Ordonanțarea cheltuielii publice bugetare se concretizează prin emiterea unei dispoziții,
de către instituția publică, pentru efectuarea plății sumei datorate, echivalând cu a se da un ordin
de plată în favoarea persoanei fizice sau juridice îndreptățite să o încaseze.
Plata propriu-zisă este operațiunea care finalizează o cheltuială publică bugetară și
presupune transmiterea efectivă a sumei de bani datorate de o entitate publică către persoana
căreia i se cuvine. Ea se poate efectua, fie prin virament în contul beneficiarului, deschis la o
bancă, fie în numerar, prin casieria instituției publice respective.
Prin conținutul lor, primele trei tipuri de operațiuni privitoare la execuția cheltuielilor
bugetare (angajarea, lichidarea, ordonanțarea) sunt de competenta ordonatorilor de credite
bugetare, reprezentați prin conducătorii entităților publice sau împuterniciții acestora. Spre
77
deosebire, plata propriu-zisă poate fi efectuată numai de către gestionarii (mânuitorii) de bani
publici, care îndeplinesc funcții de casieri sau contabili plătitori, asigurându-se o delimitare a
competențelor, necesară pentru prevenirea unor operațiuni incorecte, frauduloase.
La rândul său, execuția părții de venituri bugetare, pornind de la principiul că pentru
acestea prevederile din bugetul aprobat reprezintă limite minime ale încasărilor și având ca
principală componentă încasarea impozitelor, implică, de asemenea, mai multe tipuri de lucrări
(operațiuni) acțiuni eșalonate în timp, și anume: așezarea; lichidarea; emiterea titlurilor de
încasare; perceperea (încasarea) propriu-zisă a venitului.
Așezarea, ca operațiune specifică impozitelor (principalul venit bugetar), presupune
identificarea și evaluarea materiei impozabile, pe de o parte și stabilirea sumei impozitului de
încasat pe categorii de impozite, pe de altă parte, în condițiile prevăzute de legislația fiscală.
Lichidarea se concretizează prin determinarea sumelor de încasat la diferite termene de
plată, ce trebuie cunoscute și de contribuabili și deschiderea de evidențe la organul fiscal pentru
fiecare plătitor, care devine astfel un debitor al statului. "Deschiderea de rol" pentru evidențierea
obligației de plată și urmărirea încasării impozitelor datorate de persoanele fizice anticipează
operațiunea următoare, de emitere a titlului de încasare în sarcina contribuabilului.
Emiterea titlului de încasare (percepere) vizează anumite venituri bugetare și constă în
întocmirea unui act (înscris) care autorizează încasarea unui venit la bugetul statului, îmbrăcând
forme variate. În cazul impozitelor, acestea pot fi: titlu de încasare, folosit atunci când obligația
de plată se achită spontan; ordin de încasare emis pentru executarea silită a debitelor restante din
impozite etc.
Perceperea (încasarea) impozitului este operațiunea finală în execuția bugetului la partea
de venituri și se concretizează prin transferarea efectivă a sumei datorate, de la contribuabil la
dispoziția statului, fie în numerar, fie prin virament. Efectuarea operațiunilor de încasare
presupune și urmărirea respectării termenelor de plată de către contribuabili, iar organele fiscale
pot aplica sancțiuni sau măsuri de executare silită a debitorilor care nu-și achită obligațiile către
stat.
Față de celelalte trei tipuri de operațiuni vizând administrarea impozitelor (așezarea,
lichidarea, emiterea titlurilor), care sunt efectuate de organe fiscale specializate, încasarea
efectivă a acestora, reprezintă o operațiune de gestionare a banilor publici, care se poate efectua,
în principiu, prin contabili-încasatori sau agenți fiscali.
6.3.3.2. Organizarea execuției de casă a bugetului (de stat)

Derularea fluxurilor bugetare de încasări (venituri) și plăți (cheltuieli) într-un cadru
organizatoric adecvat și efectuarea operațiunilor respective, fie prin viramente între conturi
deschise la instituții financiar bancare, fie în numerar, constituie o componentă a activității
bugetare denumită generic, execuția de casă a bugetului.
Organizarea judicioasă a execuției de casă trebuie să asigure, pe lângă efectuarea
operațiunilor, cunoașterea permanentă a evoluției încasărilor și plăților bugetare, respectiv a
măsurii în care se realizează sincronizarea acestora; să permită gestiunea soldului operațiunilor
de casă, inclusiv analiza comparativă față de prevederi, în scopul stabilirii abaterilor și cauzelor
lor, respectiv luării unor decizii vizând îmbunătățirea acesteia.
Opțiunile asupra organizării execuției de casă a bugetului, inclusiv a finanțării deficitului,
diferă în timp și spațiu, dar teoria și practica bugetară au conturat doua sisteme reprezentative, și
anume: a) prin intermediul sistemului bancar; b) prin sistemul de trezorerie (propriu).
a) Execuția de casă prin intermediul sistemului bancar presupune deschiderea de conturi
la bănci pentru instituțiile publice implicate în realizarea operațiunilor bugetare, urmând ca
încasările și plățile să se efectueze în numele statului de către unitățile bancare. În aceste condiții,
o anumită bancă, de regulă, banca centrală (de emisiune) este împuternicită, de către stat, în
78
execuția de casă a bugetului, iar aceasta organizează și coordonează derularea fluxurilor de
încasări și plăți, inclusiv a celor legate de finanțarea deficitului bugetar (plasarea împrumutului
de stat, amortizarea datoriei publice etc.). Deși, în acest caz, operațiunile de casă se realizează
prin intermediul băncilor, este posibil ca organele financiare ale statului să dispună și de casierii
proprii pentru a efectua, mai ales, încasări de impozite de la persoane (fizice) care nu au conturi
deschise la bănci.
Folosirea sistemului bancar are un avantaj important oferit prin logistica asigurată de
rețeaua largă a instituțiilor bancare, care facilitează efectuarea multitudinii de operațiuni
privitoare la execuția de casă a bugetului. În același timp, însă, acest sistem apare deficitar sub
mai multe aspecte, care constau în:
- neconcordanțe între sistemul informațional bancar și cel decizional al autorităților de
stat. Adesea, informațiile necesare unor decizii privind execuția bugetară nu sunt asigurate de
către bănci, în mod operativ și corespunzător cerințelor;
- întârzieri în raportarea datelor privind execuția bugetară și, implicit, în analiza acesteia
de către autoritățile publice, cu impact negativ asupra posibilităților de sincronizarea a
operațiunilor de încasări cu cele de plăți și cu efectele propagate pe care le antrenează necorelarea
lor;
- posibila imobilizare a unor resurse bugetare disponibile în conturile anumitor instituții
(întreprinderi) publice, concomitent cu neacoperirea nevoilor, la nivelul altora. Deoarece nu
poate opera redistribuirea între acestea, nu este exclus ca statul să apeleze la împrumuturi mai
mari decât s-ar justifica, în cazul folosirii eventualelor disponibilități ale unor entități publice
pentru efectuarea plăților;
- nevoia organizării unor structuri separate de supraveghere, control și decizie din partea
autorității publice, în vederea rezolvării unor probleme specifice execuției de casă a bugetului
(deschiderea creditelor bugetare, contractarea de împrumuturi etc.).
b) Execuția de casă prin sistemul de trezorerie se bazează pe crearea de către stat a unei
instituții financiare proprii, specializată în efectuarea operațiunilor corespunzătoare, numită
"trezorerie publică". Această instituție este structurată asemănător băncilor, având o unitate
centrală (trezoreria centrală), subordonată Ministerului Finanțelor și unități teritoriale (trezorerii
teritoriale), amplasate în funcție de structură administrativ-teritorială a țării. Organizarea internă
a activității unei trezorerii teritoriale corespunde desfășurării principalelor tipuri de lucrări: de
casierie (încasări și plăți), de control, de evidență a veniturilor (încasate) și a cheltuielilor
(efectuate), de furnizare a informațiilor necesare elaborării rapoartelor periodice și conturilor
privind execuția bugetară.
În principiu, trezoreria publică poate îndeplini două funcții specifice: funcția de casier
public și funcția de bancher al statului.
În cadrul primei funcții (de casier), trezoreria publică îndeplinește, prin rețeaua teritorială
proprie, mai multe atribuțiuni cum sunt:
- organizarea și efectuarea tuturor operațiunilor de încasări și plăți , atât prin virament, cât
și în numerar, care privesc bugetul de stat, urmărind să asigure sincronizarea lor, în mod curent,
operativ;
- elaborarea de prognoze privind evoluția viitoare a operațiunilor de încasări și plăți și
asigurarea lichidității curente necesare, inclusiv integrarea în circuitul economic a fluxurilor
determinate de finanțarea deficitului bugetar (încasări din împrumuturi, plăți privind amortizarea
datoriei publice);
- exercitarea controlului operativ, cu prilejul eliberării resurselor bugetare către entitățile
publice, pentru prevenirea cheltuielilor nelegale sau neoportune;
- furnizarea informațiilor pentru întocmirea rapoartelor periodice și a conturilor privind
execuția bugetară.
79
În cea de a doua funcție (de bancher), trezoreria publică realizează o activitate similară
băncilor, constând în:
- deschiderea și administrarea conturilor bancare pentru efectuarea operațiunilor bănești
ale entităților publice;
- efectuarea operațiunilor de garantare sau coparticipare a statului la acordarea de
împrumuturi pentru realizarea anumitor obiective economice sau sociale;
- gestionarea disponibilităților bănești din conturile deschie entităților publice, în raport
cu nevoile de lichidități ale bugetului, incluzând și posibilitatea unor redistribuiri temporare la
nivelul trezoreriei;
- efectuarea operațiunilor privind finanțarea deficitului bugetar, constând în plasarea
înscrisurilor împrumutului de stat (încasarea sumelor împrumutate de la creditorii statului),
rambursarea ratelor scadente, plata dobânzilor etc. și, în ansamblu, gestionarea datoriei publice la
costuri cât mai reduse.
În mod deosebit, realizarea ultimelor două atribuțiuni presupune relații directe ale
trezoreriei publice cu sistemul bancar, operațiunile sale integrându-se în circulația monetară de
ansamblu.
Astfel, operațiunile bănești efectuate, respectiv soldul disponibilităților constituit la
nivelul trezoreriei publice se reflectă într-un cont de corespondent deschis acesteia la banca
centrală (de emisiune), intrând sub incidența deciziilor de politică monetară.
De asemenea, operațiunile de plasare (contractare) a împrumuturilor pentru finanțarea
deficitului bugetar, ca și cele de refinanțare sau de amortizare a datoriei publice se întrepătrund
cu activitatea celorlalte bănci și implică, de regulă, participarea directă a băncii de emisiune. Așa,
de pildă, dacă finanțarea deficitului și refinanțarea datoriei publice se realizează prin
împrumuturi interne acordate statului de băncile comerciale sau de către populație, oferta de
împrumut a acestora către întreprinzătorii privați se reduce. Fără a genera presiuni inflaționiste
(în sfera circulației monetare), această soluție poate fi avantajoasă, dar în mod firesc, ea modifică
raportul dintre cererea (sporită) și oferta (existentă) de fonduri de împrumut, cu posibilitatea
creșterii ratei dobânzii pe piața financiară și restrângerii investițiilor private, ceea ce devine
dezavantajos.
În același context, se poate opta și pentru contractarea de împrumuturi din exterior, dacă
piețele financiare, respectiv creditorii externi oferă condiții acceptabile, având în vedere, în
primul rând, impactul lor asupra serviciului datoriei publice și balanței de plăți externe.
În ambele situații de folosire a împrumuturilor, o importanță deosebită prezintă destinația
ce se dă resurselor prin finanțarea de acțiuni publice, pornind de la influența exercitată, atât
asupra mărimii și structurii cererii suplimentare create, cât și asupra ofertei de bunuri și servicii,
în cadrul economiei reale. Cheltuirea nerațională a resurselor împrumutate (atât din exterior, cât
și din interior) poate duce la creșterea disproporționată a datoriei publice, periclitând
funcționarea trezoreriei și capacitatea de plată a statului respectiv.
În fine, finanțarea deficitului bugetar sau refinanțarea datoriei publice, de către banca
centrală, prin emisiune monetară suplimentară, poate antrena declanșarea sau amplificarea
fenomenelor inflaționiste, cu efecte perturbatorii în întreaga activitate economică și socială, ceea
ce impune un control riguros asupra proporțiilor sale, în raport cu perspectivele reale ale
evoluției economiei naționale. Această opțiune, în derularea operațiunilor de trezorerie, este
dintre cele mai riscante, prin efectele pe care le induce și necesită prudență maximă din partea
factorilor de decizie în sfera politicilor bugetare și monetare.
6.3.4. Încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară

Încheierea bugetului presupune lucrări caracteristice închiderii exercițiului bugetar,
urmărind să stabilească rezultatul activității de execuție bugetară, respectiv cheltuielile efectuate,
80
veniturile încasate și soldul înregistrat la finele fiecărui an bugetar. În acest scop, se întocmește
"contul de execuție bugetară", care trebuie să reflecte, într-o formă sintetică, totalitatea
veniturilor și a cheltuielilor bugetare realizate și rezultatul execuției, care poate fi "deficit" sau
"excedent", pe anul bugetar respectiv.
Încheierea bugetului de stat, concretizată prin contul de execuție bugetară trebuie să țină
seamă de sistemul adoptat de țara respectivă, cu privire la închiderea exercițiului bugetar.
Astfel, în țările care au adoptat sistemul de exercițiu, închiderea exercițiului bugetar
având loc după scurgerea perioadei de prelungire a execuție (3-6 luni) în anul următor, contul de
execuție bugetară va reflecta, atât operațiunile înregistrate pe parcursul anului respectiv, cât și pe
cele efectuate în perioada de prelungire, aferente aceluiași an bugetar.
Dimpotrivă, în cazul adoptării sistemului de gestiune, închiderea exercițiului făcându-se
obligatoriu la expirarea fiecărui an bugetar, contul de execuție bugetară va reflecta toate
operațiunile realizate, însă, numai pe parcursul anului (bugetar) expirat. Eventualele operațiuni
de încasări sau plăți rămase neefectuate dintr-un an anterior (expirat), se vor reflecta în contul de
execuție al anului bugetar următor.
Contul de execuție bugetară (numit, uneori, de închidere a exercițiului bugetar) se
supune, de asemenea, aprobării Parlamentului, de regulă, cu prilejul prezentării spre dezbatere a
proiectului bugetului de stat conceput pentru anul ulterior celui în curs de execuție, iar aprobarea
sa are și semnificația descărcării de gestiune a Guvernului pe anul la care se referă.
6.3.5. Controlul bugetar

Întregul proces bugetar și cu deosebire execuția bugetului implică exercitarea controlului,
începând cu verificarea realității informațiilor folosite în fundamentarea prevederilor înscrise în
proiectul de buget și încheind cu asigurarea veridicității contului de execuție bugetară.
În mod specific, controlul bugetar se efectuează de către anumite organe sau instituții
abilitate prin lege și, în acest sens, el poate fi: a) control politic; b) control jurisdicțional; c)
control administrativ.
a) Controlul politic se exercită de către Parlament, mai ales, în cadrul activității legate de
aprobarea proiectului de buget și contului de execuție bugetară sau a rectificărilor bugetului.
Acesta se poate efectua, însă, și pe parcursul execuției bugetare curente, atât prin comisiile
permanente, cât și prin comisii special instituite pe anumite probleme sau prin solicitarea de
rapoarte și audierea în plen a persoanelor care administrează resursele financiare publice.
Controlul efectuat de Parlament vizează, în principal, respectarea legislației financiare și
concordanța cu obiectivele politicii generale a statului etc., iar sub aspectul execuției bugetare pe
anul în curs, urmărește, în primul rând, încadrarea in prevederile autorizației parlamentare,
respectiv în dimensiunile și structura cheltuielilor (ca limite maxime) și a veniturilor (ca niveluri
minime)aprobate de Parlament.
b) Controlul jurisdicțional se exercită de către o instituție cu atribuțiuni speciale,
împuternicită să verifice modul cum este administrat patrimoniul public și legalitatea
operațiunilor financiare cu impact asupra bugetului de stat efectuate de entitățile publice; să
judece neregulile, aplicând sancțiuni și să impute celor vinovați prejudiciile constatate la control.
În acest scop, organele de control aparținând acestei instituții analizează actele justificative
privind operațiunile înregistrate in conturile contabile și se pronunță asupra legalității lor, luând
decizia de a da descărcare de gestiune sau de a imputa pagubele produse, celor răspunzători.
O asemenea instituție specializată în control jurisdicțional poartă numele de Curte de
Conturi sau Cameră de Conturi, iar asupra constatărilor rezultate prin exercitarea controlului
informează periodic, prin rapoarte, Parlamentul sau Şeful statului.
81
c) Controlul administrativ este organizat și efectuat, fie din interiorul entităților publice
(control intern), fie de la nivel ierarhic superior (de la nivelul ministerului până la instituțiile
operative), fie din afară, prin organe specializate ale Ministerului Finanțelor. Acest tip de control
are o mare arie de cuprindere și poate fi exercitat în mai multe moduri, dar în raport cu momentul
producerii operațiunilor bugetare supuse controlului, se disting cele trei forme cunoscute ale
controlului financiar : preventiv, concomitent și ulterior.
6.4. Sistemul bugetar public și componentele sale
La nivelul fiecărui stat se folosesc mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc
un sistem.
Noțiunea de sistem bugetar semnifică un ansamblu de bugete publice conexate , compus
din mai multe componente care se individualizează printr-o serie de trăsături specifice
(competențe de programare, adoptare, execuție și încheiere, surse de constituire a veniturilor,
destinația cheltuielilor, nivel teritorial de aplicare etc.), dar și altele , între care caracterul public
al nevoilor și resurselor este definitorie.
Sistemele bugetare sunt concepute, în primul rând, în funcție de structura organizatorică a
fiecărui stat și implicit de exercitarea puterii și administrației prin împărțirea administrativ-
teritorială. Din acest punct de vedere, statele pot fi: de tip unitar, cum sunt de exemplu, Franța,
Marea Britanie, Italia, Suedia, România, etc.; de tip federal, între care se pot menționa SUA,
Canada, Elveția, Germania, India, Brazilia, Mexic, Australia etc.
Statele de tip unitar sunt organizate pe structuri administrativ-teritoriale la nivelul cărora
funcționează organe ale puterii și administrației de stat locale cu grade diferite de autonomie, dar
și cu o anumită subordonare față de autoritățile centrale. În diferite țări aceste entități
administrative au denumiri diferite (departamente și comune în Franța, comitate în Marea
Britanie, județe, municipii, orașe și comune în România etc.), conturate în cadrul procesului
evolutiv al fiecărui stat.
În mod corespunzător organizării administrativ-teritoriale, structura sistemului bugetar, în
statele de tip unitar, cuprinde un buget al autorităților publice centrale și câte un buget al
autorităților locale, de la nivelul fiecărei structuri administrative reunite sub denumirea generică
de bugete locale., care corespund unităților administrativ-teritoriale. Pe lângă aceste două
componente majore, acest sistem bugetar cuprinde, adesea, un buget al asigurărilor sociale de
stat, iar uneori și bugete ale unor fonduri speciale.
Statele de tip federal au o structură organizatorică care include: federația, statele membre
ale federației și unitățile administrativ-teritoriale proprii cu organisme și instituții proprii ale
puterii și administrației publice. În concordanță cu organizarea statelor federale, structura
sistemului lor bugetar cuprinde: bugetul federației; bugetul statelor membre (federate) sau altor
entități regionale; bugetele locale. De regulă bugetele locale se includ în fiecare din bugetele
statelor federate, dar bugetul federal nu include pe acestea din urmă.
Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar în fiecare stat se
face în funcție de modul în care au fost delimitate atribuțiunile și competențele între autoritățile
publice centrale și cele locale. De regulă, veniturile cele mai importante și principalele categorii
de cheltuieli fac obiectul bugetului central sau federal, în bugetele statelor membre ale federației
și in bugetele locale fiind înscrise veniturile și cheltuielile de mai mică importanță, în
corespondență directă cu interesele caracteristice fiecărei comunități locale.
În cazul României, ca stat unitar, sistemul său bugetar se încadrează în tipologia statelor
cu asemenea structură administrativă, iar nevoile de resurse bugetare la nivelul statului, inclusiv
a autorităților locale, și posibilitățile de acoperire a acestora sunt reflectate în bugetul general
consolidat. Acest buget reflectă fluxurile financiare publice de formare a resurselor bugetare și
82
de repartizare a acestora pe destinații, în conformitate cu nevoia socială și cu obiectivele de
politică financiară specifice anului la care se referă, înglobând pe cele specifice din bugetul de
stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetele fondurilor
speciale.
Prin bugetul de stat sunt reflectate sub aspect financiar, acțiunile de interes național,
concretizând principalele resurse financiare mobilizate la dispoziția statului, care sunt folosite
pentru realizarea acțiunilor social-culturale, apărarea țării, asigurarea ordinii publice, înfăptuirea
protecției sociale etc.
Bugetele locale evidențiază, la rândul lor, cheltuielile pentru acțiuni specifice
colectivităților locale, care sunt finanțate din venituri proprii, respectiv din transferuri de la
bugetul de stat etc.
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde cheltuieli specifice acestui domeniu
concretizate în plata pensiilor, ajutoarelor și indemnizațiilor, protecției sociale, respectiv
veniturile corespunzătoare acestora (cum sunt contribuțiile pentru asigurări sociale etc.).
Bugetele fondurilor speciale cuprind venituri din taxe, contribuții și alte vărsăminte
destinate anumitor acțiuni speciale, concretizând cheltuieli menite să asigure îndeplinirea
obiectivelor aprobate prin legea de instituire a acestora.
83
CAPITOLUL 7
SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

7.1. Conceptul de cheltuieli publice și conținutul acestora
Conceptul de cheltuială publică este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se disting
cel juridic și cel economic.
În sens juridic, noțiunea de cheltuială publică semnifică o plată legată de funcționarea
instituțiilor publice și, în general, de înfăptuirea activităților cu caracter public, inclusiv a
întreprinderilor cu capital de stat. În această primă accepțiune, apare în prim plan faptul că
cheltuielile publice se realizează printr-un complex de organe și entități publice (instituții,
întreprinderi etc.), cu competențe în avizarea și efectuarea operațiunilor de plăți pe seama
resurselor financiare publice, respectiv în cheltuirea banului public, potrivit normelor legale.
Spre deosebire , în sens economic, noțiunea de cheltuială publică exprimă procesele
economice de repartiție a PIB, concretizate prin alocarea și utilizarea resurselor bănești
(financiare), pentru realizarea de acțiuni considerate de interes public, la nivel național sau al
colectivităților locale etc. Această a doua accepțiune include în sine și conținutul de procese
economice de consum public de resurse, ce se efectuează în legătură directă cu satisfacerea
nevoilor de utilități sociale publice.
Așadar, în sens economic, conceptul de cheltuială publică exprimă o anumită categorie de
procese și relații economice care se manifestă între autoritățile publice (de stat), pe de o parte și
persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, cu prilejul alocării (pe destinații) și utilizării
resurselor financiare administrate de către aceste autorități. Expresie a manifestării a finanțelor,
conținutul cheltuielilor constă în procesele și relațiile economice în forma bănească prin care are
loc distribuirea și utilizarea efectivă a fondurilor financiare publice. În acest caz, este avut în
vedere conținutul cheltuielilor publice de relații de redistribuire financiară a PIB sau chiar a
avuției naționale, respectiv de realocare a resurselor, prin intermediul autorităților publice, în
favoarea diferitelor persoane fizice și juridice aflate în ipostaza de beneficiare de utilități sociale,
inclusiv de bani publici. Astfel, ele se află la baza ofertei de utilități publice, sub formele
bunurilor și serviciilor destinate consumului public și, în principiu, trebuie să asigure, sub aspect
financiar, funcționarea normală instituțiilor de stat, respectiv îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor
statului. În același timp, conținutul lor se află sub incidența programelor de guvernare ale
grupurilor care dețin puterea în stat, iar, în mod obișnuit, se concretizează prin finanțarea de
acțiuni, considerate de interes public, ce corespund obiectivelor urmărite de către autoritățile
publice.
Pe de altă parte, specificul activităților ce antrenează alocarea și cheltuirea de resurse
bănești, fie direct de către entități publice , fie prin intermediul bugetului public, determină și o
altă interpretare a noțiunii de cheltuială publică. Sub acest aspect, conceptul de cheltuială publică
are un sens mai larg, atunci când se referă la ansamblul activităților cu caracter public, incluzând
și pe cele materiale din întreprinderile cu capital de stat, în care cheltuielile se acoperă, în
principiu, din venituri proprii. Comparativ, el are un sens mai restrâns, atunci când sunt avute în
vedere doar activități ce se desfășoară prin instituții publice (bugetare), iar cheltuielile acestora
sunt în principiu, reflectate în bugetul public. În acest din urmă caz, conceptul de cheltuială
publică presupune alocarea de sume din buget și se confundă, adesea, cu cel de cheltuială
bugetară (a statului) .
84
În interpretarea noțiunii de cheltuială publică prezintă un deosebit interes abordarea
acesteia de pe pozițiile, fie ale concepției clasice, fie ale concepției moderne, cu privire la
finanțele publice.
Astfel, în concepția economiștilor clasici, cheltuiala publică reprezintă o consumațiune de
valori cu caracter definitiv, nerecuperabil. Ea afectează în sens negativ mărimea produsului
național și duce la o diminuare a avuției naționale, având și un impact nefavorabil asupra
reproducerii capitalului și prosperității națiunii. Această interpretare corespunde viziunii clasice
asupra activității neproductive a statului, care era considerat doar un consumator de resurse
pentru realizarea acțiunilor cu caracter public finanțate din resursele publice. În mod firesc,
cheltuielile aferente acestora se cereau reduse la strictul necesar, pentru ca astfel efectul negativ
antrenat să fie cât mai redus.
Prin comparație, în concepția modernă, cheltuiala publică este interpretată în contextul
reconsiderării rolului atribuit statului, văzut în altă ipostază decât aceea de simplu consumator de
resurse pentru îndeplinirea sarcinilor tradiționale. Prevalează acum ideea că prin rolul ce-i revine
ca stat al bunăstării, acesta realizează în bună măsură o redistribuire a produsului creat și, prin
urmare, cheltuielile publice nu mai reprezintă doar consumuri definitive de resurse, ci și procese
de alocare a resurselor, în scopul folosirii mai raționale a acestora, respectiv ale asigurării unei
dezvoltări echilibrate a economiei și a stabilității sociale.
În noile condiții, conform teoriei regulaționiste, statul este prezentat ca partener social,
având ca preocupare păstrarea echilibrului întregului sistem și implicit satisfacerea mai deplină a
nevoilor întregii colectivități. Astfel, cheltuielile specifice instituțiilor de stat care funcționează
în sfera activităților nemateriale, pot avea, fie și numai indirect, unele efecte pozitive fața de
produsul creat și avuția națională. În contrast cu interpretarea clasică, se admite acum că
instituțiile de stat tradiționale și, mai ales, unele nou create pot exercita o acțiune favorabilă
dezvoltării societății și creșterii avuției naționale.
Caracteristic, pentru concepția modernă asupra cheltuielilor publice, apare faptul ca ele
sunt privite și ca procese de realocare a resurselor, deoarece o bună parte a acestora concretizează
preocupările statului pentru orientarea utilizării lor în concordanță cu anumite criterii de optim
social-economic. Realocarea resurselor financiare ca procese de redistribuire prin cheltuieli
publice, (fără a reprezenta un consum public), poate fi invocată ca argument în favoarea
asimilării acestora la cele private, considerate, în principiu, recuperabile pe seama rezultatului
global al activităților în care sunt angajate.
Așadar, în interpretarea modernă, cheltuielile publice sunt recunoscute doar parțial ca
expresie a unor procese de consum final; cealaltă parte a lor are, fie un caracter recuperabil, fie
unul de realocări de resurse, ele generând, pe ansamblu, în mod direct sau indirect, efecte
pozitive asupra reproducției sociale. Această interpretare, determinată de specificul acțiunilor ce
se finanțează, se reflectă și în dimensionarea și structurarea cheltuielilor publice, chiar dacă, într-
o anumită măsură, opțiunile în acest domeniu au o semnificație politică ce prevalează asupra
celei economice.
Abordarea diferențiată prin prisma efectelor antrenate de cheltuielile publice permite
aprecierea mai nuanțată a eficienței lor și fundamentarea deciziilor prin utilizarea de criterii și
modele de optimizare adecvate. În acest context, limitarea unor categorii de cheltuieli, ca cele de
tipul transferurilor, cu acordarea de subvenții etc., se consideră a avea o influență pozitivă,
favorabilă creșterii eficienței și dezvoltării economice și sociale.
Prin urmare, considerate global, cheltuielile publice vizează atât sfera activităților
nemateriale, cât și pe cea a activităților materiale. Ele se concretizează prin finanțarea de acțiuni
de interes public cu un conținut preponderent social-cultural și de servicii generale, inclusiv de
apărare națională, dar și unul economic. Prin efectuarea lor, se creează condiții necesare
funcționării organelor și instituțiilor de stat, care, principial, desfășoară activități nemateriale, sau
realizării unor procese economice (materiale), de producere de bunuri și servicii, ce se reflectă în
85
produsul național. Aceasta implică plăți efectuate pe seama resurselor financiare publice pentru
achiziționarea sau crearea de bunuri și echipamente, atât de natura investițiilor (terenuri, clădiri,
instalații etc.), cât și de funcționare curentă a instituțiilor și întreprinderilor din sectorul public
(materiale, energie electrică, salarii etc.).
Conținutul cheltuielilor publice s-a diversificat continuu, corespunzător mutațiilor
survenite în planul activității instituțiilor și al rolului statului, ajungându-se ca sistemul acestora
să înglobeze și unele cheltuieli specifice, menite să servească drept instrumente de influențare
asupra evoluției societății.
În raport cu modul de finanțare al cheltuielilor de interes public la care se referă, sistemul
cheltuielilor publice cuprinde următoarele componente majore: cheltuieli bugetare; cheltuieli
extrabugetare; cheltuieli speciale; cheltuieli ale întreprinderilor (entităților economice) cu capital
de stat.
Cheltuielile bugetare sunt acelea înscrise în bugetul public și care se finanțează din
fondul bugetar, adică din resursele bănești administrate de autoritățile publice centrale sau
locale (de stat), în cadrul bugetului public național. La rândul lor, cheltuielile bugetare, care
reprezintă principalul subsistem al cheltuielilor publice, se structurează, în funcție de
componentele bugetului public național și de autoritățile publice la nivelul cărora se
administrează resursele pentru finanțarea acestora, pe următoarele categorii:
- cheltuieli finanțate din bugetul administrației de stat centrale sau federale;
- cheltuieli finanțate din bugetele administrațiilor locale sau ale statelor membre ale
federației;
- cheltuieli finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cheltuielile extrabugetare sunt acelea care se realizează din resursele (veniturile)
acumulate și utilizate direct de către instituții publice în cadrul propriei activități, fără a mai fi
înscrise și vehiculate prin intermediul bugetului de stat.
Cheltuielile speciale vizează realizarea anumitor obiective sau acțiuni de interes public și
sunt finanțate din resurse publice ce se constituie în fonduri speciale, distincte, administrate
direct de către anumite ministere sau alte organe de stat. Așa, de exemplu, fondul pentru asigurări
sociale, fondul pentru sănătate, fondul pentru agricultură, fondul pentru construirea și
modernizarea drumurilor etc. sunt administrate de către ministerele de resort și servesc finanțării
unor nevoi specifice domeniilor respective.
Cheltuielile întreprinderilor (entităților economico-financiare) cu capital de stat fac
parte, de asemenea, din sistemul cheltuielilor publice, dar, în principiu, nu se reflectă în bugetul
de stat și deci nu sunt cheltuieli bugetare. Cheltuielile acestor întreprinderi, fie că sunt de
investiții sau de exploatare au un caracter public (în totalitatea lor) dată fiind proprietatea publică
pe care acestea se întemeiază. În mod firesc, toate întreprinderile publice care funcționează în
sfera activităților materiale, economice, pot obține venituri și constitui fonduri financiare, pe
seama cărora să-și acopere integral cheltuielile și chiar să realizeze, per sold, un beneficiu
(profit).
Dacă avem în vedere autoritățile publice care pot angaja diferitele cheltuieli publice,
acestea se compun din:
- cheltuieli ale administrațiilor centrale (federale) de stat, finanțate din fondurile
bugetare, extrabugetare și speciale, inclusiv din fondul asigurărilor sociale de stat;
- cheltuieli ale administrațiilor locale, regionale etc. finanțate din fondurile bugetare ale
entităților administrativ – teritoriale;
- cheltuieli ale întreprinderilor și altor entități economico-financiare cu capital stat.
La aceste categorii se mai pot adăuga și cheltuielile cu caracter public ale organizațiilor
internaționale, finanțate din resursele mobilizate de la membrii acestora, respectiv de la statele
membre ale acestor organizații.
86
7.2. Clasificarea cheltuielilor publice
Clasificarea cheltuielilor publice după diferite criterii face posibilă cunoașterea

conținutului economic și rolului diferitelor categorii de cheltuieli, precum și structura lor în
cadrul unor clasificații bugetare adecvate.
După rolul pe care cheltuielile publice îl au în înfăptuirea reproducției sociale, acestea
sunt grupate astfel: cheltuieli reale sau negative și cheltuieli economice sau pozitive.
Cheltuielile reale reprezintă un consum de produs național, și nu au ca efect crearea de
venit național. Cheltuielile reale au un caracter neproductiv și se referă la: întreținerea aparatului
de stat, plata dobânzilor și comisioanelor la împrumuturile de stat, întreținerea și dotarea cu
armament și tehnică de luptă a armatei etc.
Cheltuielile economice au un caracter productiv și se concretizează în: investiții efectuate
de stat pentru înființarea de noi întreprinderi, modernizarea întreprinderilor existente, construirea
de drumuri, poduri și, în general, dezvoltarea infrastructurii.
Cheltuielile economice au drept consecință crearea de produs național, având efecte
favorabile asupra procesului de ansamblu al reproducției sociale.
Un asemenea criteriu de gruparea cheltuielilor publice permite studierea și analiza
cheltuielilor după aportul lor la creșterea avuției naționale și luarea unor eventuale măsuri de
către stat pentru diminuarea cheltuielilor reale și creșterea celor economice.
După natura și aportul cheltuielilor la crearea condițiilor privind activitatea entităților
publice, acestea se grupează în cheltuieli de funcționare sau curente, cheltuieli de transfer și
cheltuieli de investiții.
În categoria cheltuielilor de funcționare sunt cuprinse acele cheltuieli care asigură bunul
mers al activității instituțiilor publice, concretizându-se în plăți pentru salarii, consumuri
materiale sau cheltuieli administrativ-gospodărești.
În categoria cheltuielilor de transfer sunt cuprinse sumele transmise către diferite
persoane care nu participă direct la activitatea curentă a entităților publice: dobânzi, comisioane
și câștiguri aferente împrumuturilor de stat, subvenții acordate firmelor, pensii acordate
veteranilor de război sau altor categorii sociale, ajutoare de șomaj și alte cheltuieli cu caracter
social.
În categoria cheltuielilor de investiții sunt cuprinse cele privind înființarea unor noi
întreprinderi sau modernizarea celor existente și, în general, dotarea cu mijloace de natura
activelor fixe corporale, care asigură cadrul necesar funcționării entităților publice.
După conținutul material sau de muncă vie al proceselor prin care se concretizează,
cheltuielile sunt grupate în două mari categorii: cheltuieli materiale și cheltuieli de personal.
În categoria cheltuielilor materiale sunt cuprinse cele ocazionate de achiziționarea
materiilor prime și materialelor, obiectelor de inventar, combustibilului, energiei, utilajelor,
instalațiilor, mijloacelor de transport ș.a. necesare consumului curent sau înzestrării cu active fixe
corporale a întreprinderilor sau instituțiilor de stat.
În categoria cheltuielilor de personal sunt incluse plățile privind salariile și asimilate lor,
pensiile, ajutoarele de șomaj, indemnizațiile acordate personalului angajat în sectorul de stat etc.
În funcție de caracterul permanent sau incidental, cheltuielile statului pot fi grupate astfel:
cheltuieli ordinare, care au caracter permanent și cheltuieli extraordinare, care au caracter
excepțional.
Față de clasificările anterioare se remarcă și faptul că, mai ales în plan bugetar, practica
financiară a statelor și a organismelor internaționale a statuat diferite tipuri de clasificări,
cunoscute și sub denumirea de clasificații bugetare, și anume: a) administrativă; b) economică; c)
funcțională; d) financiară; e) gruparea folosită în organismele ONU ș.a.
87
Clasificația administrativ-departamentală are la bază instituțiile prin care se efectuează
cheltuielile publice; ministere, instituții publice autonome, unități administrativ-teritoriale, fiind
utilă deoarece alocațiile bugetare se stabilesc pe acești beneficiari. Ea prezintă însă dezavantajul
că un minister, departament, agenție guvernamentală, județ, municipiu, oraș, comună reunește
cheltuieli cu destinații variate și, in plus, structura ministerelor (altor structuri centrale și
departamentale) și, respectiv, subordonarea instituțiilor publice se modifică periodic, face ca
gruparea cheltuielilor publice conform acestei clasificații să fie necomparabile în timp. De
regulă, acest criteriu este folosit pentru repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatorii de credite
bugetare.
Clasificația economică se bazează pe folosirea a două criterii de grupare: primul,
conform căreia cheltuielile se împart în: cheltuieli curente (de funcționare) și cheltuieli de capital
(cu caracter de investiții); al doilea, împarte cheltuielile în cheltuieli ale serviciilor publice sau
administrative și cheltuieli de transfer (de redistribuire).
Cheltuielile curente sunt cele care asigură buna funcționare și întreținere a instituțiilor
publice. Ele reprezintă un consum definitiv de produs intern brut iar sumele cheltuite trebuie să
se reînnoiască anual, având ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor publice.
Cheltuielile de capital (de investiții) se concretizează în achiziționarea de bunuri destinate
sferei producției materiale sau dotării sferei nemateriale (instituții publice) cu active fixe, care
duc la dezvoltarea și modernizarea patrimoniului public.
Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative cuprind în general remunerarea
serviciilor, a prestațiilor și a furniturilor necesare bunei funcționari a instituțiilor publice sau
achiziționării de mobilier, aparatură și echipamente.
Cheltuielile de transfer reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziția
unor persoane juridice (instituții cu activități autofinanțate, întreprinderi productive), unor
persoane fizice (pensionari, șomeri, studenți, elevi etc.), sau a unor bugete ale administrațiilor
locale. Din acest unghi de vedere, ele pot avea un caracter economic (subvenții, prime pentru
stimularea exportului, restructurarea unor activități economice etc.) sau un caracter social (burse,
pensii, ajutoare și alte indemnizații), inclusiv finanțarea unor acțiuni de importanță deosebită
efectuate prin intermediul administrațiilor publice locale.
Clasificația funcțională folosește drept criteriu în gruparea cheltuielilor publice
domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice
sau alte destinații legate de efectuarea unor transferuri între diferitele niveluri ale administrației
publice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziția autorității
executive.
Gruparea cheltuielilor publice conform acestui criteriu reflectă implicit obiectivele
politicii financiare a statului, prin repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de
activitate și obiective care definesc nevoile publice.
Clasificația financiară are în vedere momentul în care se efectuează cheltuielile publice
și modul în care acestea afectează resursele financiare publice. Conform acestei clasificații,
cheltuielile se grupează în: definitive; temporare sau operațiuni de trezorerie; virtuale sau
posibile.
Cheltuielile definitive finalizează distribuirea resurselor financiare, având în structură atât
cheltuieli curente, cât și cheltuieli de capital. Cheltuielile publice de acest tip se finalizează cu
plăți la scadențe certe și atestă lichidarea completă a angajării statului pentru a efectua
cheltuielile prevăzute în buget. Cheltuielile definitive apar ca posturi distincte în bugetele
publice.
Cheltuielile temporare reprezintă, în marea lor majoritate, operațiuni de trezorerie și sunt
evidențiate în conturi speciale ale trezoreriei. Aceste cheltuieli nu figurează în bugetele publice,
88
ci se gestionează separat prin trezoreria publică, fiind urmate de finalizarea prin plăți cu scadențe
certe.
Cheltuieli virtuale sau posibile sunt acelea pe care statul se angajează să le efectueze în
anumite condiții, cum ar fi cele legate de acțiuni sau obiective neprevăzute și finanțate pe seama
rezervelor la dispoziția guvernului sau de garantare de către stat a împrumuturilor contractate
persoane private.
7.3. Caracterizarea globală a cheltuielilor publice ca fenomen financiar
Manifestarea cheltuielilor publice ca fenomen financiar este marcată de condițiile

economice și sociale ce au caracterizat evoluția societății în diferitele etape istoricește
determinate. O caracterizare globală a cheltuielilor publice trebuie efectuată atât prin prisma
nivelului cheltuielilor publice, cât și a structurii și dinamicii acestora.
Nivelul cheltuielilor publice totale și al diferitelor categorii de cheltuieli poate fi apreciat,
în primul rând, prin volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (Cpn) și volumul
cheltuielilor publice în expresie reală (Cpr).
Diferența de mărime între cheltuielile publice în expresie nominală și cele în expresie
reală decurge din nivelul de preț în care sunt exprimate acestea. În condițiile creșterii inflaționiste
a prețurilor, volumul cheltuielilor publice în expresie nominală are la bază exprimarea
cheltuielilor publice în prețuri curente, iar volumul cheltuielilor publice în expresie reală are la
bază exprimarea cheltuielilor publice în prețuri constante. Pentru transformarea mărimii
cheltuielilor publice din expresia nominală în cea reală, se folosește indicele prețurilor (Ip)
denumit și "deflatorul", formula de calcul fiind următoarea:
Cp1n
Cp1 =
r
Ip1/ 0
unde:
P
Ip1/ 0 = 1
P0
în care:
P1 - nivelul prețurilor în perioada curentă;
P0 - nivelul prețurilor în perioada de bază.
Influența exercitată de creșterea inflaționistă a prețurilor, ce se regăsește în volumul
cheltuielilor exprimate prin prețuri curente, este astfel corectată, comparațiile și aprecierile
devenind concludente, în aceste condiții.
Nivelul cheltuielilor publice, în expresie nominală sau reală, este util pentru a reflecta
volumul acestora, în monedă națională, și servește la efectuarea de analize numai pe plan intern,
național. pentru efectuarea de comparații pe plan internațional, se folosesc , în principal,
următorii indicatori:
- ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut (CPPIB), calculată prin raportarea
mărimii nominale a cheltuielilor publice la produsul intern brut, exprimat de asemenea în prețuri
curente, după relația:
C pn
CPPIB =  100
PIB n
unde:
Cpn – volumul cheltuielilor publice în prețuri curente
PIBn – produsul intern brut, în prețuri curente
- cheltuielile publice medii pe un locuitor, în dolari SUA, calculat pe baza relației:
CP
CPloc. = USD
N
89
unde:
CPUSD – cheltuieli publice exprimate în dolari SUA
N – numărul de locuitori
În țările în care volumul PIB pe locuitor este mai mare, cheltuielile publice pe locuitor
sunt mai ridicate, comparativ cu situația din țările mai puțin dezvoltate. De exemplu, în țări cu un
PIB pe locuitor de peste 10.000 dolari, cheltuielile publice reprezintă în deceniul anterior circa
6.000 $/locuitor, în timp ce pentru cele slab dezvoltate, cu un volum al PIB de până la
2.000$/locuitor, cuantumul acestor cheltuieli se ridică numai până la circa 600$/locuitor.
Evoluția cheltuielilor publice, ca fenomen economic, se înscrie în contextul dezvoltării
economice și sociale a fiecărei țări, aflându-se în relație directă cu dezvoltarea instituțiilor de tip
statal și cu particularitățile sistemului social-economic existent. Apar, astfel, diferențieri sensibile
în privința volumului și structurii cheltuielilor publice, atât în timp cât și în spațiu, ele
înregistrând, în principiu, o tendință generală de creștere.
Evoluția cheltuielilor publice, ca fenomen economic, se înscrie în contextul dezvoltării

economice și sociale a fiecărei țări, aflându-se în relație directă cu dezvoltarea instituțiilor de tip
statal și cu particularitățile sistemului social-economic existent. Apar, astfel, diferențieri sensibile
în privința volumului și structurii cheltuielilor publice, atât în timp cât și în spațiu, ele
înregistrând, în principiu, o tendință generală de creștere.
Sub aspectul ponderii lor în produsul intern brut, mărimea cheltuielilor publice pentru țări
industrializate a înregistrat creșteri considerabile (chiar dacă nu au fost egale pentru toate țările),
care pot fi explicabile prin raportare la condițiile politice și social-economice ale fiecărei țări și la
o anumită perioadă de timp, creșterile constituind un fenomen general în ciuda diferențelor
instituționale, geografice și barierelor lingvistice existente între țările analizate. Ponderea
cheltuielilor publice în PIB în țări industrializate, în perioada 1913-2009, este redată în tabelul
următor:
Tabel nr. 3 Ponderea în PIB a cheltuielilor publice în țări industrializate în perioada
1913-2009 -%-
Ţări/perioadă 1913 1937 1960 1980 1996 2009
Australia 16,05 14,8 21,2 34,1 35,9 34,21
Austria 17 20,6 35,7 48,1 51,6 53,0
Canada : 25 28,6 38,8 44,7 44,0
Franța 17 29 34,6 46,1 55 56,2
Germania 14,8 34,1 32,4 47,9 49,1 47,5
Italia 17,1 31,1 30,1 42,1 52,7 51,8
Irlanda : 25,5 28 48,9 42 48,2
Japonia 8,3 25,4 17,5 32 35,9 36,15
Noua Zeelandă : 25,3 26,9 43,8 49,2 32,06
Norvegia 9,3 11,8 29,9 43,8 49,2 46,2
Suedia 10,4 16,5 31 60,1 64,2 53,0
Elveția 14 24,1 17,2 32,8 39,4 34,1
Marea Britanie 12,7 30 32,2 43 43 51,4
SUA 7,5 19,7 27 31,4 32,4 42,1
Belgia 13,8 21,8 30,3 57,8 52,9 54,1
Olanda 9 19 33,7 55,8 49,3 51,4
Spania 11 13,2 18,8 32,2 43,7 45,8
Media 12,7 18,7 22,8 44,8 45,6 45,95
Sursa: Sava Anca _ teză de doctorat, FEAA, 2012;
90
Politicile privind cheltuielilor publice au înregistrat modificări semnificative încă din anii
1900, odată cu pregătirile pentru Primul Război Mondial, și ca urmare a influenței unei
multitudini de alți factori economici, sociali, demografici, globalizarea etc., dar și în funcție de
obiectivele politicilor interne și externe promovate de guvernele aflate la conducere.
Nivelul scăzut al cheltuielilor publice, ca pondere în PIB, privit în retrospectiva anilor
1900, evidențiază că în perioada de înainte de Primul Război Mondial economiștii clasici militau
pentru existența unui stat cu funcții economice minimale. Prin politica în domeniul cheltuielilor
publice, guvernele furnizau minimul de servicii, doar pentru administrarea justiției, apărare
națională și infrastructura publică. Participarea la Primul Război Mondial a constituit un factor
esențial în această perioadă asupra politicii cheltuielilor publice, justificând ponderile ridicate ale
acestora în PIB în Italia (17,1% din PIB), în Austria (17% din PIB), în Franța (17% din PIB), în
Germania (14,8% din PIB), în Marea Britanie (12,7% din PIB), în timp ce în Japonia (8,3% din
PIB), Norvegia (9,3% din PIB), SUA (7,5% din PIB), Olanda (9% din PIB), cheltuielile publice
s-au menținut sub 10% din PIB.
După Primul Război Mondial, media cheltuielilor publice s-a ridicat la 18,7% din PIB (în
creștere cu 6 puncte procentuale față de anul 1913), în special pe fundalul creșterii cheltuielilor
militare indirecte aferente războiului (datorii publice aferente, reparații de război). În tabelul 2 au
fost evidențiate unele diferențe între țări, întrucât Italia, Franța, Germania, Marea Britanie și-au
majorat cheltuielile publice (au depășit 25% din PIB), fiind afectate de război, în timp ce altele,
precum Australia, Austria, Canada, Irlanda, Japonia, Olanda, Norvegia și Elveția au înregistrat
ponderi ale cheltuielilor publice sub 20% din PIB.
Marea criză economică din anii 1929-1933, care a zdruncinat doctrina laissez-faire, a
necesitat intervenția guvernului pentru relansare economică prin apelul la instrumente de natura
cheltuielilor bugetare. SUA au introdus programe majore în domeniul cheltuielilor publice, altele
țări au autorizat cheltuieli publice mai mari pentru șomeri și pentru lucrări publice, pentru a crea
locuri de muncă, în contextul Marii Depresiuni economice. În anul 1937 cheltuielile publice au
crescut până la o medie de 18,7% din PIB pentru țările analizate (creșterea fiind generată și de
scăderea PIB-ului, cauzat de marea criză economică), cele mai mari ponderi ale cheltuieli publice
în PIB fiind înregistrate în Germania (34,1% din PIB), Italia (31,1% din PIB), Marea Britanie
(30% din PIB), Franța (29% din PIB).
Perioada 1937-1960 a fost caracterizată de politici activiste în domeniul cheltuielilor
publice corelate și cu o creștere a intervenției statului în economie. Ca procent în PIB,
cheltuielile publice au crescut destul de puțin, de la 22,7% din PIB în 1937 la 27,9% din PIB în
1960, în special cele de natura cheltuielilor militare. În Japonia, Italia, Elveția, Germania, s-au
înregistrat și scăderi ale ponderii cheltuielilor în PIB. Spre deosebire, în Australia s-au înregistrat
creșteri cu 6,4 puncte procentuale, în Austria cu 15,1 puncte procentuale, în Olanda cu 14,7
puncte procentuale, în Norvegia cu 18,1 puncte procentuale, în Suedia cu 14,5 puncte
procentuale și în SUA cu 7,3 puncte procentuale.
În perioada anilor 1960-1980, considerată de altfel perioada de aur a intervenției
guvernamentale, cheltuielile publice au crescut în medie cu 20 puncte procentuale (ajungând la
44,8% din PIB), creștere generată de schimbarea percepției asupra rolului de intervenție al
statului în economie. În această perioadă, sistemele de protecție socială din numeroase țări s-au
dezvoltat, contribuțiile la asigurările sociale au început să fie văzute drept taxe de către cei care
le plătesc, căpătând caracteristicile statului bunăstării. În Elveția, Suedia, Spania, Belgia, Irlanda,
Japonia, ponderea cheltuielilor publice în PIB aproape că s-a dublat, iar pentru alte țări a crescut
destul de repede. Din analiza efectuată se pot constata ponderi ce depășesc 50% din PIB în
Belgia, Olanda, Suedia (60,1% din PIB), precum și altele care s-au menținut în această perioadă
la un nivel de 30% din PIB, în Australia (34,1% din PIB), Japonia (32% din PIB), Elveția (32,8%
din PIB), SUA (31,4% din PIB) și Spania (32,2% din PIB).
91
O nouă schimbare în privința rolului atribuit cheltuielilor publice a fost vizibilă în
perioada 1980-1996, când tot mai multe grupuri politice și sociale au considerat cheltuiala
publică excesivă și au inițiat o serie de reforme. Ponderea cheltuielilor publice în PIB a scăzut
pentru Belgia, Irlanda, Noua Zeelandă, Olanda și Marea Britanie, în timp ce pentru Canada,
Franța, Italia, Norvegia, Spania, Suedia și Elveția s-au înregistrat creșteri. În anul 2009 s-au
înregistrat ușoare creșteri ale ponderii cheltuielilor publice în PIB, pe fundalul măsurilor adoptate
de țări în contextul crizei economice și financiare.
Pe ansamblul perioadei analizate, evoluția cheltuielilor publice evidențiază nivelurile (%
în PIB) cele de ridicate în anul 1913 în Australia (18,3%) și Elveția (16,5%), țări care în 2009 au
înregistrat nivelurile cele mai scăzute (pentru Australia de 34,2%, iar Elveția 34,1%). De
asemenea, în Norvegia și Suedia ponderile cheltuielilor publice în PIB s-au menținut la nivelurile
cele mai scăzute înainte de cel de al Doilea Război Mondial, pentru ca în anul 1996 să fie printre
cele mai mari.
Nivelurile și tendințele diferite în evoluția cheltuielilor publice sunt influențate și de
modelul social-economic promovat prin politica guvernelor aflate la putere. Sub acest aspect, se
conturează tendința ca guvernele cu orientare social-democratică (mai pronunțat de stânga) să
promoveze politici și modele cu un accent mai puternic pe socializarea consumului (prin
redistribuirea PIB) și finanțarea mai intensă a unor acțiuni de interes public, ceea ce duce la
proporții mai ridicate ale cheltuielilor publice. Spre deosebire, guvernele cu orientare politică
liberală sau conservatoare (de dreapta) optează, ca tendință, pentru limitarea proporțiilor
redistribuirii PIB, punând accentul pe satisfacerea necesităților sociale în varianta privată, și
înregistrând un nivel mai redus al cheltuielilor publice finanțate de stat.
Pe de altă parte, diferențele existente, privind nivelurile de dezvoltare economico-sociale
dintre cele două mari grupuri de țări, au impus limite diferite de implicare a statului în efectuarea
de cheltuieli publice. Din acest punct de vedere, este de admis că și posibilitățile de redistribuire
a PIB sunt mai reduse pentru țările sărace, comparativ cu cele de care dispun țările bogate, având
în vedere dimensiunile diferite ale părților din produsul național ce rămân pentru satisfacerea
nevoilor de consum personal.
Caracterizarea structurii cheltuielilor publice poate fi realizată din punctul de vedere al
ponderii (greutății specifice) a diferitelor categorii de cheltuieli publice fie în total cheltuieli
publice, fie în totalul cheltuielilor dintr-o anumită grupă (de exemplu, ponderea cheltuielilor
publice pentru învățământ în total cheltuieli publice pentru acțiuni social-culturale, ponderea
cheltuielilor publice pentru învățământ în total cheltuieli publice etc.), ponderi calculate după
relația:
CP
GS CPi = i  100
CPt
unde:
GSCPi – ponderea (greutatea specifică) a cheltuielilor publice din categoria „i”
CPi – volumul cheltuielilor publice din categoria „i”
CPt – cheltuieli publice totale (sau dintr-o anumită grupă)
Cunoașterea ponderii diferitelor categorii de cheltuieli publice este necesară pentru a

urmări spre realizarea căror obiective au fost orientate resursele financiare publice, precum
pentru a efectua comparații pe plan internațional.
Structura cheltuielilor publice realizate de diferite tari evidențiază situații diferite,
inclusiv sub aspectul preocupărilor luate in considerare. In acest sens este de remarcat că în țările
dezvoltate o pondere mai mare revine cheltuielilor publice pentru acțiuni sociale, inclusiv de
protecție socială, de gospodărire comunală, în timp ce în țările în curs de dezvoltare accentul
92
cade pe acțiunile cu caracter economic. O explicație rezidă în preocupările impuse fiecăreia din
cele doua țări de realitatea economico-socială cu care se confruntă. Pentru țările dezvoltate
sectorul privat asigură o puternică dezvoltare, ceea ce permite statului să-și concentreze
preocupările si să orienteze resursele financiare publice cu prioritate în sfera asigurărilor sociale.
Ţările în curs de dezvoltare se confruntă însă cu nevoia de a pune bazele unei dezvoltări
economice, implicând mai puternic sectorul economic de stat, dat fiind că cel privat nu dispune
de resursele necesare unui progres mai rapid. Pentru aceste tari, cheltuielile publice vizând
activitatea economica reprezintă circa 30-40% din totalul cheltuielilor publice.
În caracterizarea cheltuielilor publice, un interes major prezintă cunoașterea tendințelor și
dinamicii lor, pe ansamblu și pe categorii, în diferite etape ale evoluției societății omenești, cu
elemente specifice pe grupuri de țări și de la o țară la alta.
În același timp, este de remarcat că dinamica cheltuielilor publice a fost marcată de
apariția și amplificarea proceselor inflaționiste, fenomen ce trebuie să se ia în considerare prin
exprimarea volumului lor, atât în prețuri curente cât și prețuri constante, pentru a reflecta mai
exact consumurile reale la care se referă.
Dinamica cheltuielilor publice poate fi apreciată cu ajutorul unor indicatori care exprimă
mutațiile survenite, în mărimi absolute sau relative, nominale sau reale, ale acestora, de la o
perioadă la alta, urmărind asigurarea comparabilității datelor.
Modificarea (creșterea) absolută a cheltuielilor publice se determină, în principiu, ca
diferență între nivelul cheltuielilor publice dintr-o perioadă luată ca bază de comparație și cel
înregistrat în perioada curentă. Ea se poate stabili în expresie nominală sau reală.
Astfel, modificarea (creșterea) absolută nominală rezultă ca diferență între mărimea
cheltuielilor publice înregistrate în cele două perioade, care însă sunt exprimate prin prețurile
practicate în fiecare dintre acestea, conform relației următoare:
Cp1n/ 0 = Cp 1n − Cp n0
în care:
Cpn1/0 - modificarea cheltuielilor publice (în expresie nominală);
Cpn1 - cheltuielile publice realizate, în prețuri curente (în expresie nominală), în perioada
curentă;
Cpn0 - cheltuielile publice realizate, în prețuri curente (în expresie nominală), în perioada
de bază.
Modificarea (creșterea) reală a cheltuielilor publice se calculează ca diferență între
mărimile cheltuielilor publice realizate în două perioade, dar exprimate prin același nivel de preț,
adică evaluate în prețuri constante. Această modificare poate fi redată sintetic prin relația:
Cp1r/ 0 = Cp1r − Cp 0r
în care:
Cpr1/0 - modificarea cheltuielilor publice (în expresie reală);
Cpr1 - cheltuielile publice realizate, în prețuri constante , în perioada curentă;
Cpr0 - cheltuielile publice realizate în prețuri constante, în perioada de bază.
în care
Cp n
Cp1r = 1
Ip1/ 0
iar :
P
Ip1/ 0 = 1
P0
unde:
P1 - nivelul prețurilor în perioada curentă;
P0 - nivelul prețurilor în perioada de bază.
93
Pe de altă parte, în caracterizarea dinamicii cheltuielilor publice este de interes și
cunoașterea mărimilor relative (în procente) ale modificărilor privind cheltuielile publice. În
acest scop, se pot utiliza următorii indicatori:
- Indicele creșterii relative nominale (Icrn), care exprimă raportul dintre modificarea
cheltuielilor publice în expresie nominală dintr-o anumită perioadă și mărimea cheltuielilor
publice nominale din perioada de bază:
Cp n1 / 0
I crn = • 100
Cp n 0
- Indicele creșterii relative reale (Icrr), care se bazează pe aceleași elemente de calcul,
exprimate însă în mărime reală, și anume:
Cp r1 / 0
I crr = • 100
Cp r 0
Acești indici permit aprecieri mai realiste din punct de vedere al dinamicii cheltuielilor
publice, și concluzii utile pentru comparațiile în timp și spațiu.
În același cadru, se mai poate utiliza un indicator sintetic ce caracterizează dinamica
cheltuielilor publice denumit elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu P.I.B., al cărui calcul
se poate efectua conform relației următoare:
Cp
Cp
Ke =
P.I .B.
P.I .B.0
în care:
Ke - coeficientul elasticității cheltuielilor publice, față de P.I.B.;
Cp - variația volumului cheltuielilor publice;
Cp0 - volumul total al cheltuielilor publice, în perioada de bază;
PIB - variația mărimii PIB;
PIB0 - mărimea absolută a PIB, în perioada de bază.
La același rezultat se poate ajunge și prin raportarea indicelui de modificare a cheltuielilor
publice la indicele de modificare a PIB, folosind următoarea relație de calcul:
IC p
Ke =
I PIB
unde:
Cp
IC p = • 100
Cp0
PIB
I PIB = • 100
PIB0
Coeficientul de elasticitate poate fi apreciat ca având o relevanță mai mare, deoarece
favorizează aprecierea dinamicii cheltuielilor publice prin prisma ritmului de creștere a acestora,
față de ritmul de creștere a P.I.B. Din acest punct de vedere, o constatare generală privind
dinamica cheltuielilor publice este deosebit de semnificativă și anume că, pe termen mediu și
lung, ritmul de creștere al cheltuielilor publice, a devansat ritmul de creștere al P.I.B., în toate
țările. Aceasta confirmă tendința generală de sporire a ponderii cheltuielilor publice în PIB și,
implicit, de folosire a unei părți tot mai mari din produsul creat, pentru finanțarea de acțiuni
considerate de interes public.
94
7.4. Factori de influență asupra evoluției cheltuielilor publice
În contextul mai larg al evoluției cheltuielilor publice, analiza acestora evidențiază

influența exercitată de către o multitudine de factori cu semnificații diferite. Tendința generală de
creștere și chiar ritmul mai rapid al cheltuielilor publice față de cel al P.I.B. pot fi explicate prin
acțiunea următoarelor grupuri de factori de influență:
a) factori demografici. Asupra volumului și structurii cheltuielilor publice au exercitat și
exercită o puternică influență creșterea populației globului, precum și modificările structurale ale
acesteia pe vârste, categorii socio-profesionale etc. Atât pe plan mondial, cât și pe țări este
confirmată statistic tendința generală de creștere a populației, antrenând creșterea nevoii de
utilități publice. Explozia demografică caracteristică secolului XX are un corespondent și în
amplificarea activității instituțiilor publice și a acțiunilor cu caracter public finanțate de stat, în
toate țările lumii. Modificarea numărului și structurii populației pe categorii de vârstă și socio-
profesionale apare ca factor cu influență importantă asupra evoluției cheltuielilor publice prin
prisma acțiunilor cu caracter social ce se finanțează, mai ales, pentru protejarea celor din
categoriile de vârstă mică sau înaintată. Așa, de exemplu, creșterea duratei medii de viață apare
ca element cu impact indirect asupra creșterii proporției populației de vârstă înaintată, pentru
care sunt necesare acțiuni de protecție socială finanțate de stat.
Sub aspectul modificărilor pe plan socio-profesional, un element important îl reprezintă
creșterea numărului populației ocupate în sectorul public, coroborată cu preocupările pentru
dezvoltarea cadrului adecvat reciclării forței de muncă, restructurări și recalificări profesionale,
pe fundalul extinderii acțiunilor vizând securitatea și protecția socială.
b) factori economici. Din această grupă de factori, o influență majoră exercită gradul de
dezvoltare economică și de modernizare a economiei fiecărei țări, ca și cel de implicare a statului
în susținerea progresului economic, în general, inclusiv prin acțiuni de stabilizare a economiei și
de stimulare a creșterii economice. În acest cadru, este de remarcat faptul că în majoritatea
țărilor, statul s-a implicat în economie, atât prin sprijinirea cu subvenții a sectorului privat al
acesteia, cât și prin dezvoltarea sectorului economic public, creând și dezvoltând unele ramuri
sau subramuri economice, considerate de interes strategic național etc., ceea ce a determinat
sporirea cheltuielilor publice în ansamblu.
În același sens, odată cu apariția fenomenelor destabilizatoare în economie și societate, de
tipul crizelor și șomajului, a devenit necesară și s-a realizat intervenția statului prin cheltuieli
publice pentru contracararea conjuncturii nefavorabile, relansarea economiei și creșterea
economică durabilă.
Un factor economic cu influență semnificativă asupra creșterii cheltuielilor publice în
expresie nominală îl reprezintă moneda națională. În majoritatea țărilor lumii, în secolul nostru,
s-a manifestat, adesea, cu putere fenomenul deprecierii monetare, uneori provocată de către stat,
tocmai pentru a finanța cheltuieli publice sporite, având ca efect direct creșterea sumei absolute a
cheltuielilor efectuate, care a fost net superioară creșterii reale a consumurilor publice.
c) factori sociali. Într-o accepțiune mai largă, factorii sociali și-au manifestat în
conexiune cu cei economici. Din acest punct de vedere, preocuparea statului pentru o mai bună
repartizare a veniturilor în societate, între indivizi sau grupuri de populație, și acordarea de
sprijin material unor categorii sociale defavorizate au exercitat o influență majoră în direcția
creșterii cheltuielilor publice. În același timp, dezvoltarea rețelei de instituții social-culturale, în
consonanță cu cerințele de progres și civilizație, a determinat sporirea sumelor alocate de stat, în
acest scop, contribuind la amplificarea cheltuielilor bugetare, în ansamblu.
Cu deosebire după cel de-al doilea război mondial, s-a manifestat o creștere puternică a
acțiunilor de protecție și securitate socială finanțate de stat, mai ales, în țările dezvoltate.
95
d) Urbanizarea. Fenomen care presupune crearea și dezvoltarea de centre urbane,
respectiv transformarea localităților rurale și adaptarea lor la cerințele unei civilizații superioare,
urbanizarea presupune un consum colectiv sporit de resurse, în general. Astfel, ea a devenit un
factor important de creștere a cheltuielilor cu caracter public la nivelul colectivităților de acest
tip, concretizându-se prin finanțarea de lucrări publice edilitare, construcții de străzi, canalizare,
gospodărie comunală, locuri de agrement, lăcașe de cultură etc.
e) factori militari. Factorii cu caracter militar a căror prezență se leagă, mai ales, cu
politica externă a țărilor, au exercitat o influență puternic resimțită în dinamica cheltuielilor
publice, acțiunile cu caracter militar având aportul cel mai ridicat la sporirea dimensiunilor
acestora, în majoritatea țărilor lumii. În acest sens, sunt de remarcat analizele întreprinse și
concluziile la care au ajuns cercetătorii acestui domeniu. Astfel, studiile efectuate de către
americanul Harold Groves, atrag atenția asupra faptului că una din cauzele majore ale creșterii
cheltuielilor publice au fost războaiele, în general și cele două războaie mondiale în special. La
rândul său, germanul Robert Nöll von der Nahmer constată că factorii principali care explică
creșterea cheltuielilor publice sunt înarmările, războaiele și lichidarea urmărilor războaielor, iar
americanul James Buchanan conchide că cheltuielile federale (SUA) au crescut în salturi, cele
mai spectaculoase având loc în timp de război.
f) factori politici. Acțiunea acestor factori decurge, în principal, din opțiunile grupărilor
politice aflate la putere într-o țară sau alta. Un rol decisiv, în acest sens l-a avut trecerea de la
statul-jandarm la statul-providență. Politica de stat intervenționistă este orientată, doctrinar, spre
implicarea mai profundă a acestuia în viața socială și economică, presupunând cheltuieli publice
mult sporite. Spre deosebire, guvernele de orientare liberală promovează, de regulă, o politică ce
se opune intervenției statului, mai ales, în economie, ceea ce antrenează o limitare a acțiunilor
finanțate de stat, respectiv a cheltuielilor publice.
Mai mult, guvernele de orientare social-democratică, care pun accentul pe protecția
oferită de stat categoriilor sociale defavorizate, privilegiază intervenția prin cheltuieli publice și
realizează, astfel, o redistribuire mai accentuată între membrii societăți.
Pe lângă factorii semnalați în cazul multor țări dezvoltate și, mai ales, al celor în curs de
dezvoltare, o contribuție importantă la creșterea cheltuielilor statului a avut-o volumul mare al
plăților în contul datoriei publice, îndeosebi al dobânzilor aferente acesteia.
Creșterea cheltuielilor publice constituie, deci, un fenomen caracteristic societății
moderne, care confirmă poziția exprimată de Adolph Wagner cu privire la acțiunea unei "legi a
nevoilor financiare crescânde ale statului și organelor autonome" în raport cu evoluția cererii de
utilități publice.
7.5 Caracterizare generală a principalelor categorii de cheltuieli publice (bugetare)

7.5.1 Caracterizare generală a cheltuielilor publice pentru acțiuni social-culturale
Cheltuielile publice bugetare din această categorie joacă un rol deosebit de important prin
impactul pe care îl au asupra dezvoltării fiecărei țări sub aspect social și economic, contribuind
din plin la progresul umanității, în general.
Rolul pozitiv îndeplinit de cheltuielile cu acțiuni social-culturale a determinat tendința
statului modern de asumare a unor sarcini sporite, vizând îmbunătățirea posibilităților de acces al
cetățenilor la serviciile caracteristice acestui domeniu, cu atât mai mult, cu cât revoluțiile
tehnico-științifice au amplificat nevoia de instruire și cunoaștere, ca premise indispensabile
mersului ascendent al omenirii.
Prin conținutul acestor cheltuieli, sunt avute în vedere acțiuni de interes general ce se
întreprind în scopul asigurării de servicii publice destinate populației, în ansamblu, sau anumitor
96
categorii ori indivizi, fie gratuit, fie cu plată redusă față de costurile acestora, inclusiv sub forma
acordării unor sume de bani (burse, pensii, indemnizații etc.).
Condițiile concrete și formele specifice de manifestare a lor sunt determinate de natura
activității instituțiilor publice profilate pe acest domeniu, între care: școli, spitale, biblioteci,
teatre, filarmonici etc.
Prin prisma impactului lor asupra produsului național, aceste cheltuieli apar, în prim plan,
drept consumuri definitive de resurse, determinând diminuarea PIB, respectiv a avuției naționale.
Pe de altă parte, este însă recunoscut impactul lor pozitiv indirect asupra PIB, prin contribuția
adusă la crearea unor premise favorabile sporirii acestuia, deoarece majoritatea acțiunilor de
acest fel antrenează creșterea capacității creatoare și a potențialului productiv al națiunii.
În condițiile specifice lumii contemporane, în majoritatea statelor s-au înregistrat creșteri
importante ale acestor cheltuieli, atât în sume absolute, cât și ca pondere în PIB și în total
cheltuieli bugetare. În țările dezvoltate, ponderea cheltuielilor publice pentru acțiunile social-
culturale în totalul cheltuielilor publice depășește 60%, în timp ce în cazul țărilor în curs de
dezvoltare situația se prezintă în mod diferit, ponderea cheltuielilor publice pentru acțiuni social-
culturale fiind cu mult inferioare primului grup de țări, 25-30% din cheltuielile totale..
Diferențierea importantă între cele două grupuri de țări trebuie puse în primul rând, pe
seama nivelului diferit de dezvoltare, care impune limite de redistribuire a PIB și priorități
diferite în alocarea resurselor respective pe categorii de cheltuieli. Așa, de pildă, s-a conturat ca o
caracteristică faptul că în majoritatea țărilor slab dezvoltate statul alocă sume mai mari pentru
acțiuni economice și dezvoltarea infrastructurii, ceea ce reprezintă o opțiune firească, dar implică
alocații mai mici și ponderi mai reduse în PIB ale căror categorii de cheltuieli.
În ceea ce privește structura internă a cheltuielilor pentru acțiuni social-culturale, se
disting următoarele subgrupe: cheltuieli pentru învățământ; cheltuieli pentru cultură și artă;
cheltuieli pentru ocrotirea sănătății; cheltuieli cu securitatea socială. Într-o altă variantă de
grupare, primele două se regăsesc împreună sub denumirea de cheltuieli pentru educație.
Din punct de vedere al compoziției reale a acestei categorii de cheltuieli, înregistrată în
diferite țări, ponderea cea mai mare aparține, în țările dezvoltate, subgrupei referitoare la
securitate socială, care în ultimele decenii a reprezentat peste 50% din totalul cheltuielilor social-
culturale în țări ca: Germania, Franța, Danemarca, Marea Britanie etc. Spre deosebire, în țările în
curs de dezvoltare, ponderea cea mai ridicată în totalul cheltuielilor social-culturale revine celor
pentru învățământ. Prin comparație, ponderea cea mai mică în cheltuielile din această categorie o
dețin cele pentru cultură și artă, atât în țări dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare.
Sursa principală de finanțare a cheltuielilor pentru acțiuni social-culturale o constituie
fondul bugetar, respectiv bugetul public. În mod obișnuit, ele se reflectă în raport cu aria de
interese vizate, în fiecare dintre verigile sistemului bugetar, regăsindu-se, fie în bugetul general
sau federal, fie în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale sau ale statelor membre
ale unei federații.
În mai multe țări, o a doua sursă de finanțare o reprezintă anumite fonduri cu destinație
specială, cum sunt: fondul asigurărilor sociale, fondul de sănătate, fondul de șomaj etc.
Deoarece unele dintre instituțiile cu caracter social-cultural desfășoară și activități
aducătoare de venituri, o parte din cheltuieli se poate acoperi din surse proprii, ceea ce semnifică
o autofinanțare parțială.
În fine, o altă sursă de finanțare o reprezintă ajutoarele financiare externe acordate, fie
de către instituții și organisme internaționale (UNICEF, UNESCO), fie de alte state, de regulă, de
către cele industrializate celor în curs de dezvoltare.
7.5.1.1. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice pentru învățământ

Cheltuielile bugetare pentru învățământ constituie o componentă definitorie a
cheltuielilor cu caracter social-cultural, ocupând un loc central între acțiunile finanțate de către
97
stat, în cadrul acestei categorii, în actuala etapă a evoluției societății, confirmând creșterea rolului
învățământului ca factor de progres și civilizație. Recunoașterea contribuției decisive a școlii, ca
lăcaș de cultură, de instruire și formare profesională, la propășirea societății moderne, cu
deosebire în condițiile revoluțiilor științifice contemporane, a impus dezvoltarea și modernizarea
rețelelor școlare și, implicit, alocarea din bugetele publice a unor sume tot mai mari pentru
finanțarea învățământului.
Constatările referitoare la corelația dintre nivelul de dezvoltare al învățământului și
progresul economic și social, în diferite țări, au convins guvernele despre necesitatea
îmbunătățirii învățământului, ca premisă indispensabilă pentru asigurarea prosperității economice
și ridicarea gradului de civilizație, inclusiv a nivelului de trai al oamenilor.
Constituie o realitate faptul că, în toate țările, se manifestă o preocupare susținută a
statelor pentru o mai bună organizare și dezvoltare a învățământului public gratuit sau cu taxe
reduse ori pentru sprijinirea celui privat prin subvenții, ceea ce implică cheltuieli publice sporite
pentru acțiuni de învățământ.
După ce la finele secolului trecut, statul cheltuia, în acest scop, mult sub 1% din PIB, în
secolul nostru ponderea cheltuielilor cu învățământul în PIB a crescut semnificativ depășind în
unele țări chiar 7%, în unii ani bugetari. Ponderea cheltuielilor publice pentru învățământ în
produsul intern brut este determinată atât de proporția sectorului public în totalul activităților
economico – sociale în fiecare țară, precum și de intensitatea folosirii cheltuielilor publice pentru
sprijinirea sau influențarea învățământului.
În același timp, este evident că proporțiile ce revin cheltuielilor cu învățământul în
ansamblul cheltuielilor publice variază, atât în timp, cât și în spațiu, mai ales dintre cele în curs
de dezvoltare, confruntându-se cu dificultăți de finanțare a acțiunilor de învățământ, fie și la
nivelul strictului necesar.
Evoluția fluctuantă, dar în general, în creștere, a acestor cheltuieli a fost determinată de

acțiunea mai multor factori, cantitativi și calitativi. Între aceștia, creșterea numărului populației,
în general, și a celei de vârstă școlară, în special, ca factor demografic, a influențat sensibil
creșterea cheltuielilor pentru învățământ, determinând asumarea de către guvernele democratice
a unor obligații mult mai mari în sfera organizării și dezvoltării învățământului public gratuit sau
cu taxe mult inferioare costurilor reale. Creșterea numărului celor ce frecventează școala, în
aceste condiții, a făcut necesară sporirea alocațiilor, în primul rând, pentru asigurarea bazei
tehnico-materiale a rețelei instituțiilor de învățământ.
Concomitent, ca factor cu acțiune corelată, au sporit cheltuielile de funcționare a
instituțiilor școlare, mai ales cele de personal, decurgând, în primul rând, din creșterea numărului
cadrelor didactice.
În același context, ca factor cu influență majoră, a acționat reconsiderarea cadrului
reglementativ privind învățământul, în sensul introducerii obligativității sale, în multe țări, cel
puțin la nivelul inferior de școlarizare. Aceasta s-a corelat cu extinderea sferei de cuprindere a
populației în învățământ, incluzând și alte categorii de persoane, care anterior nu erau școlarizate.
Un alt factor cu impact puternic în sensul creșterii cheltuielilor de acest fel a fost
progresul tehnic și modernizarea economiei naționale, care a impus o pregătire generală și
profesională a lucrătorilor la nivel mai înalt. În acest sens, nevoia de forță de muncă calificată
superior, capabilă să lucreze cu o productivitate a muncii mai mare, se consideră a fi un factor de
presiune asupra guvernelor, inclusiv din partea patronatului, pentru alocarea de sume sporite în
vederea finanțării învățământului, devenit un obiectiv de interes general. Această nevoie s-a
coroborat cu impactul revoluției tehnico-științifice contemporane, ale cărei cuceriri pot fi puse în
valoare doar de un personal cu înaltă calificare. Câștigul rezultat pe această cale interesează nu
98
numai indivizii sau grupurile de indivizi, ci și societatea, în ansamblu, având un suport material
în efectul de creștere a PIB și de dezvoltare a economiei naționale.
În aceeași direcție a acționat ca factor de influență și creșterea gradului de dotare
procesului de învățământ, în general, prin asigurarea unei baze tehnice superioare cantitativ și
calitativ, dar și mai costisitoare. În acest sens, tendințele de informatizare a societății generează
un interes mai larg, individual, dar și social, implicând profund școala și amplificând sarcina
publică de finanțat.
De asemenea, în concordanță cu evoluția generală și implicit cu cea din sfera
învățământului un alt factor de sporire a cheltuielilor publice, în acest domeniu, este reprezentat
de creșterea generală a costurilor procesului de învățământ, inclusiv sub impactul deprecierii
monedelor naționale. În fapt, creșterea absolută a cheltuielilor cu învățământul trebuie explicată
și prin acțiunea factorului inflaționist, concretizat în creșterea prețurilor pentru toate consumurile
de resurse privind procesul de învățământ.
În funcție de structura funcțională a rețelei instituțiilor școlare publice, cheltuielile cu
învățământul se pot grupa pe trepte ale acestuia, respectiv pentru învățământul: preșcolar; primar;
secundar; universitar; postuniversitar. Fiecare tip de instituție școlară realizează, atât cheltuieli
comune celorlalte, cât și unele specifice procesului de învățământ corespunzător treptei
respective.
În principiu, însă, cheltuielile pentru învățământ, ca și cele social-culturale, în ansamblu,
se împart în două grupe mari, și anume: cheltuieli de investiții, denumite și de capital; cheltuieli
curente denumite și de funcționare.
Din prima grupă fac parte cheltuielile pentru crearea și dezvoltarea bazei tehnico-
materiale a procesului de învățământ, constând în clădiri, terenuri, utilaje, echipamente de
laborator, mobilier școlar etc., fiind concretizate, deci, în bunuri de natura mijloacelor (activelor)
fixe cu care se dotează instituțiile de învățământ pentru a putea funcționa.
Din a doua grupă fac parte toate cheltuielile reprezentând consumuri legate de
funcționarea fiecărei instituții reprezentând materiale de laborator, combustibil, energie, apă,
rechizite, servicii poștale, reparații și întrețineri curente ale mijloacelor fixe etc., dar ponderea
cea mai mare o au, în mod firesc, salariile și plățile asimilate lor pentru personalul didactic și
auxiliar.
Sursele de finanțare folosite în cazul cheltuielilor pentru învățământ sunt cele comune
acțiunilor social-culturale, dar în mod deosebit se remarcă faptul că, în cazul învățământului
public, ele se asigură, în principiu, din fondul bugetar, cheltuielile respective fiind incluse, fie în
bugetul administrației centrale, fie în bugetele locale. În mai mică măsură, instituțiile de
învățământ public pot utiliza și alte resurse, (în afara celor bugetare) și anume, atunci când
activitatea instituției școlare favorizează obținerea directă a unor venituri, mai ales, de tipul
taxelor, fiind aplicabilă și autofinanțarea parțială a acestora.
În unele țări se practică pe scară largă, ca sursă de finanțare, contribuțiile sau taxele
școlare suportate de către cei interesați, stabilite la un nivel, care, de regulă, este inferior
costurilor, statul acoperind în acest caz, numai o parte a cheltuielilor efectuate cu instituțiile
școlare.
Uneori, se utilizează, ca surse de finanțare, donațiile făcute de alte persoane sau ajutoare
externe primite din partea unor organizații internaționale sau a altor state.
Instituțiile de învățământ privat își acoperă cheltuielile din resurse proprii, adică se
autofinanțează, dar ele pot fi și subvenționate parțial, de către stat. În acest caz, sursele de bază
sunt fie taxele școlare, fie eventualele venituri din activități anexe proprii, fie donațiile
(sponsorizările).
În cazul instituțiilor de învățământ superior din unele țări dezvoltate sunt cunoscute și
practicate modalități de finanțare de la bugetul public, ce se diferențiază în funcție de opțiunea
acestora sau prin reglementări elaborate de forul coordonator. O asemenea modalitate constă în
99
alocarea sumelor repartizate din bugetul statului la dispoziția instituțiilor de învățământ sub
formă de credite bugetare, iar acestea se administrează, în mod direct și independent de către
fiecare instituție, alături de eventualele venituri proprii, efectuând cheltuielile necesare. O altă
modalitate de finanțare presupune acordarea sumelor necesare ca ajutoare financiare, în mod
direct studenților, fie sub formă de burse, fie sub formă de împrumuturi utilizabile pe parcursul
școlarizării, urmând să fie restituie din venituri obținute după absolvirea facultății și încadrarea în
muncă.
În cazul țărilor în curs de dezvoltare, o regulă mai generală de finanțare a învățământului
este aceea de alocare din bugetul public a sumelor repartizate fiecărei instituții pentru efectuarea
tuturor cheltuielilor aprobate prin bugetul de stat.
Impactul pozitiv profund al cheltuielilor cu învățământul asupra dezvoltării durabile a
societății, pe fundalul revoluțiilor tehnico-științifice contemporane, face ca ele să fie considerate
veritabile investiții în capital uman sau "în resurse umane" valorificabile pe termen lung, cu cel
mai ridicat randament. Studii întreprinse în această direcție atestă aportul important adus de
învățământ la creșterea economică, în plan mondial, apreciat pentru deceniul anterior la cote
cuprinse între 16 și 30% din sporul de PIB. În aceeași idee, prin prisma productivității muncii s-a
relevat interacțiunea puternică dintre nivelul acestui indicator și numărul de clase (de școală)
absolvite de către subiecți, în sensul unei creșteri exponențiale a celui dintâi în raport cu cel de-al
doilea.
Din aceste considerente, un aspect important al deciziilor, în acest domeniu, se referă la
dimensiunile sau volumul acestor cheltuieli determinate pe bază de criterii obiective, urmărind
obținerea de efecte sociale utile maxime cu eforturi financiare minime.
În finanțarea acestor cheltuieli este necesară asigurarea unui grad de eficiență economico-
socială cât mai ridicat. Din acest punct de vedere prezintă un interes major urmărirea
conexiunilor ce se stabilesc indirect între cheltuielile cu învățământul, pe de o parte și
dezvoltarea economico-socială concretizată în PIB, pe de altă parte. În acest sens, la nivel
macroeconomic se impune corelarea dimensiunii cheltuielilor privind învățământul cu indicatorii
social-economici, în primul rând cu PIB, inclusiv prin determinarea ponderii lor în PIB. Sub cel
din urmă aspect, în ultima perioadă, s-a conturat tendința de cuantificare a prevederilor bugetare
pentru diferite categorii de cheltuieli, respectiv a celor cu învățământul, pornind de la o cotă
Cpip = PIBp  c
procentuală minimă din PIB, conform relației:
în care: Cpip – cheltuieli publice pentru învățământ prevăzute în buget;

PIBp – produsul intern brut previzibil;
c - cota procentuală din PIB destinată acestor cheltuieli.
Prin prisma cerințelor de eficiență, se acceptă ca logică și necesară verificarea corelației
dintre creșterea cheltuielilor cu învățământul, pe de o parte, și creșterea PIB, pe de altă parte,
deoarece, principial, efectul scontat a se obține prin învățământ trebuie să includă și un spor de
productivitate a muncii, care se regăsește într-un spor de PIB. Pe seama sporului de PIB ar urma
să se recupereze cheltuielile cu învățământul, realizând și o creștere suplimentară a acestuia în
viitor.
În consecință, pentru aprecierea eficienței acestor cheltuieli se apelează la calcularea unor
indicatori caracteristici, între care și termenul de recuperare. Acest indicator se calculează în baza
raportului dintre volumul cheltuielilor pentru învățământ și sporul de PIB realizabil într-un
interval de timp, fără a se delimita cu exactitate creșterea (de PIB) rezultată ca efect al acestora.
În același timp și în mod implicit, ritmul de creștere a PIB trebuie să condiționeze ritmul de
creștere a cheltuielilor cu învățământul. Aceste condiții se pot exprima schematic prin relațiile:
100
IPIB  ICpi
sau
PIB1 Cpi1

PIB0 Cpi 0
în care: PIB – produsul intern brut;
Cpi – cheltuieli publice pentru învățământ;
IPIB – indicele produsului intern brut;
ICpi – indicele cheltuielilor publice pentru învățământ.
iar
PIB Cpi

PIB0 Cpi 0
unde: PIB – variația (modificarea) mărimii produsului intern brut;
Cpi – variația (modificarea) mărimii cheltuielilor publice pentru învățământ
Totuși, această condiționare nu exclude acceptarea unor situații particulare în care ritmul
creșterii cheltuielilor cu învățământul poate să nu concorde sau să devanseze pe cel al creșterii
PIB, mai ales când se produc transformări profunde în economie și societate, inclusiv în sfera
învățământului.
Corelarea cheltuielilor pentru învățământ cu rezultatele obtenabile în plan economic și
social, impune structurarea adecvată a rețelei de învățământ astfel încât absolvenții să poată pune
în valoare cunoștințele acumulate în școală. Sub acest aspect, un impact puternic îl are
cunoașterea evoluției reale de pe piața muncii, pentru adaptarea rețelei școlare și a ofertei de
absolvenți la cerințele acesteia.
În asigurarea eficienței maxime a acțiunilor finanțate în domeniul învățământului, un
interes deosebit prezintă aplicarea metodei numite “analiza cost –avantaje ”sau “cost-beneficii”.
Această metodă pornește de la considerentul că în orice acțiune întreprinsă se presupun anumite
eforturi sau costuri și se obțin anumite rezultate. În acest sens, pentru acțiuni specifice
învățământului se pune problema delimitării, pe de o parte a elementelor de efort sau de cost
caracteristice și, pe de altă parte, a elementelor de efect sau de beneficii, denumite generic
avantaje ce decurg din înfăptuirea acțiunilor finanțate.
În principiu, este necesară compararea mai multor variante de realizare a acțiunilor
respective, fiecare dintre acestea presupunând costuri diferite și avantaje diferite, pentru a opta
asupra variantei în care raportul dintre cele două variabile este mai favorabil. Se admite, deci, că
același obiectiv sau scop ar putea fi atins pe mai multe căi folosind mijloace diferite și antrenând
costuri si avantaje diferite.
Astfel, în cazul cheltuielilor cu învățământul, o bună parte dintre elementele de cost sunt
cuantificabile și permit compararea lor pentru alegerea variantei optime. Acestea apar ca
elemente de cost obișnuite, comune și altor domenii de activitate, cum sunt consumurile
materiale de orice fel, inclusiv uzura echipamentelor sau cheltuielile de personal. Pentru
elementele de avantaje, în mod direct, pot rezulta anumite venituri (la nivelul indivizilor sau
instituțiilor), dar, mai ales, indirect apare contribuția la creșterea produsului național prin
valorificarea superioară a capacității de muncă și a productivității muncii cadrelor calificate în
școală.
În analiza cost-avantaje a cheltuielilor cu învățământul se acordă o semnificație deosebită
relației dintre vârsta indivizilor școlarizați și câștigul realizat. Se admite principial că o creștere a
treptei de instruire în școală trebuie să se regăsească într-un spor de venit realizat de către
absolvent. În acest caz, abordarea eficienței acțiunilor de învățământ la nivelul persoanelor
interesate să frecventeze cursurile unei școli presupune ca “avantajul” să se concretizeze într-o
sumă suplimentară de venit obținut de individ pe seama instruirii suplimentare. Pentru aprecierea
eficienței, sub acest aspect, se ia în calcul întreaga durată a vieții active, determinând mărimea
101
câștigului obtenabil suplimentar pe seama punerii în valoare a cunoștințelor dobândite prin
studiile absolvite, la un loc de muncă retribuit corespunzător. În același context, în evaluarea
costurilor devine necesar să se țină seama, atât de cheltuielile directe finanțate din fonduri
publice sau din alte surse private, cât și de așa-zisele cheltuieli indirecte, suportate din venituri
ale familiilor, etc., inclusiv cele concretizate în “lipsa de câștig” pe perioada studiilor, care îi
afectează pe viitorii absolvenți ai școlilor.
Aplicarea metodei cost-avantaje la domeniul învățământului se axează pe ideea că aceste
cheltuieli reprezintă o investiție producătoare de venituri viitoare pentru individ și societate. Prin
urmare, atât indivizii, cât și statul ar trebui sa fie interesați în formarea profesională a membrilor
societății de o manieră care să limiteze costurile la nivelul cel mai redus posibil și să favorizeze
amplificarea avantajelor, asigurând concordanța cât mai deplină între cererea și oferta de forță de
muncă, nu numai pe ansamblu ci și pe diferite specializări. Din acest punct de vedere este
recomandată adaptarea continuă a rețelei de învățământ, pe tipuri de școli și forme de pregătire
generală sau profesională, pentru a permite evitarea unor cheltuieli suplimentare cu recalificarea
forței de muncă.
7.5.1.2. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice pentru cultură, artă, sport

Pentru realizarea unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale, artistice,
sportive etc. autoritățile statului utilizează o parte din resursele financiare publice pentru
organizarea unor acțiuni sau întreținerea și funcționarea unor instituții specializate în aceste
domenii. Resursele financiare destinate culturii contribuie la creșterea calității factorului uman,
acțiuni care își aduc aportul la formarea personalității umane. Aceste resurse intră în
componența “investiției în resurse umane”, ele au un efect indirect, dar influențează pozitiv
activitatea economică și socială și, în final, contribuie la creșterea economică.
Cheltuielile publice pentru cultură au în structura lor diferite componente; în unele țări ele
apar împreună cu acțiunile pentru culte, activități sportive și de tineret, iar în altele apar sub
forma cheltuielilor pentru “recreere, cultură, culte”. În mod obișnuit asemenea cheltuieli dețin în
bugetele statelor, ponderi relativ reduse, atât în totalul cheltuielilor social-culturale, cât și în
totalul cheltuielilor publice.
Instituțiile și acțiunile finanțate în cadrul acestor cheltuieli sunt cele de cultură (biblioteci,
muzee, case de cultură, edituri), instituții artistice (teatre, case de film, filarmonici), acțiunile
sportive și de tineret, cultele. Activitatea desfășurată de aceste instituții se poate concretiza în
anumite bunuri materiale (care au și o valoare spirituală) cum sunt: cărțile, filmele, discurile,
picturile, sculpturile sau se prezintă sub forma unor servicii culturale, spirituale, artistice,
sportive, cum sunt: concertele, spectacolele de teatru, operă, balet, campionate sau concursuri
sportive etc.
Aceste particularități influențează și sistemul de finanțare a acțiunilor respective. Așa de
pildă, în cazul producerii de bunuri materiale, se desfășoară o activitate cu caracter economic,
chiar dacă este generată de o muncă de creație literară sau artistică. Din vânzarea acestor bunuri
se obțin venituri care sunt folosite pentru autofinanțarea activității respective. Realizarea
serviciilor culturale, artistice și sportive se poate face gratuit sau cu plată (taxe, tarife sau prețuri)
care însă, nu acoperă întotdeauna valoarea de piață a serviciului respectiv. De aceea, în aceste
cazuri, instituțiile respective au nevoie de subvenții ce se asigură din bugetul statului sau din alte
surse. Este de remarcat că instituțiile cultural-artistice pot fi publice, de importanță națională sau
locală, sau pot fi proprietate particulară.
Instituțiile și activitățile cultural-artistice, cultele, acțiunile sportive și de tineret se
finanțează de la bugetul statului fie integral, fie parțial, prin acordarea de subvenții în
completarea veniturilor lor proprii. În totalul cheltuielilor publice pentru cultură preponderente
102
sunt cheltuielile curente (de personal, materiale), cheltuielile de capital având o pondere mai
redusă.
În afara bugetului, finanțarea cheltuielilor publice pentru cultură se mai realizează și din
veniturile proprii ale instituțiilor respective, realizate din activități specifice. În această categorie
se includ instituțiile artistice de spectacole, muzicale etc. care obțin venituri din activitatea
desfășurată. O importanță mare o au donațiile și sponsorizările, ca resurse ce acoperă o parte din
cheltuielile acestor instituții. În toate țările, legislația fiscală prevede o serie de facilități pentru
persoanele fizice sau juridice care sprijină material sau financiar activități culturale, artistice,
sportive, religioase, etc.
7.5.1.3. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice pentru ocrotirea sănătății

Starea de sănătate a populației unei țări reprezintă unul din cei mai importanți factori care
asigură desfășurarea normală a vieții și tuturor activităților într-o societate. Din acest motiv,
ocrotirea sănătății este o preocupare permanentă a fiecărui membru al societății, dar în egală
măsură și a colectivității, în ansamblul său. În acest scop, statele pun în aplicare o politică
sanitară adecvată, ca parte integrantă a politicii sociale și pentru înfăptuirea ei, în numeroase țări
ale lumii se cheltuiesc importante resurse financiare.
Cheltuielile pentru sănătate prezintă o tendință de creștere, datorită unor factori, cum
sunt: amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătății, ca efect al creșterii numărului populației și
modificării structurii sale; accentuarea unor noi factori de risc; creșterea costului prestațiilor
medicale; sporirea personalului medical antrenat în serviciile sanitare etc. Aceste cauze, dar și
racordarea serviciilor medicale la revoluția tehnico-științifică contemporană în domeniu,
determină ca ponderea cheltuielilor publice cu ocrotirea sănătății să fie semnificativă în totalul
cheltuielilor social-culturale, în ansamblul cheltuielilor publice și în PIB.
Volumul mare de cheltuieli, specific țărilor dezvoltate, din sfera ocrotirii sănătății se
datorează manifestării unui cumul de condiții: pe de o parte, existența fondurilor publice
necesare acoperirii cheltuielilor, pe de altă parte creșterea cererii de servicii medicale, din cauza
îmbătrânirii demografice a populației, preocupărilor sporite pentru menținerea unei stări de
sănătate optime, dar și sporirea costului unui act medical.
Există și mari disparități între grupe de țări și în ceea ce privește modul de finanțare a
cheltuielilor cu sănătatea. În țările dezvoltate există două categorii de cheltuieli pentru sănătate,
din punct de vedere al celui care le suportă: cheltuieli publice și cheltuieli private. Ponderea
cheltuielilor private pentru sănătate înregistrează valori medii între 26% și 33% pentru țările
dezvoltate în timp ce în țările în curs de dezvoltare aceste valori sunt nesemnificative, sau nici nu
apar în raportări internaționale.
Ca și în cazul celorlalte acțiuni social-culturale, și în domeniul ocrotirii sănătății
funcționează instituții medicale de stat și particulare.
Cheltuielile publice pentru sănătate reprezintă însă numai acea parte finanțată din
fondurile publice, fiind reflectate în bugetele publice.
Resursele financiare alocate ocrotirii sănătății au ca scop fie realizarea de investiții
(construcții de unități sanitare și dotarea lor cu aparate, tehnică medicală, instrumentar, mijloace
de transport specifice etc.), fie, mai ales, întreținerea curentă și funcționarea normală a rețelei
sanitare (salarii și alte drepturi de personal, materiale sanitare, medicamente, hrană, cheltuieli de
întreținere și reparații etc.).
De regulă, în țările dezvoltate în această grupă de cheltuieli se cuprind finanțările pentru
instituțiile sanitare (publice), cercetări în domeniul medical, administrația în acest sector și
acoperirea (totală sau parțială) a cheltuielilor persoanelor cu îngrijirea sănătății. În afara acestora,
există cheltuieli cu caracter medical efectuate prin intermediul unor instituții speciale (case de
asigurări de sănătate sau alte organizații mutuale) care se bazează pe cotizațiile plătite de
salariați, patroni și alte surse.
103
În funcție de sistemul de ocrotire a sănătății folosit într-o țară, pot predomina cheltuielile
bugetare care se efectuează de administrația publică, sau cheltuielile care se finanțează pe seama
cotizațiilor sociale suportate de salariați și agenții economici.
În acest sens, sunt cunoscute în practica internațională, două sisteme principale de
finanțare a sănătății, și anume: sistemul german (cunoscut ca sistemul Bismarck inițiatorul său
încă din anul 1883); sistemul englez(denumit și sistemul Beveridge după numele celui care l-a
conceput).
Sistemul german se bazează pe cotizații obligatorii suportate, în părți egale, de salariați și
de întreprinderi. Aceste cotizații se mobilizează la instituții specializate, denumite Case de
Asigurări, care încheie contracte cu “prestatorii” de servicii medicale (medici, farmaciști) și prin
care se finanțează cheltuielile pentru consultații, tratamente specifice etc. În cadrul acestui
mecanism, cunoscut și sub denumirea de asigurare socială (publică) de sănătate, asigurații
plătesc contribuții administrate distinct de Casa de Asigurări. Nivelul contribuției este corelat atât
cu nivelul venitului individual al asiguratului și cu nivelul fondului de salarii dintr-o firmă și nu
este legat de riscul personal de îmbolnăvire. Administratorul fondului este terț plătitor, decontând
serviciile prestate pentru asigurați. În principiu, asigurații (cetățenii) nu suportă direct costul
serviciilor medicale de care beneficiază.
În acest sistem din bugetul de stat (prin ministerul de resort, cel al sănătății) se finanțează
doar anumite programe de prevenire a sănătății și o parte din cheltuielile instituțiilor medicale
(dotări, o parte din salarii etc.). Bugetul de stat apare însă implicat și în subvenționarea, în
anumite limite, a fondului asigurărilor de sănătate, în cazul în care cheltuielile specifice nu pot fi
acoperite doar pe seama resursele financiare provenite din contribuții.
Cu adaptări și elemente caracteristice, un astfel de sistem se aplică în numeroase țări, ca
Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, România etc.
Sistemul englez oferă servicii medicale, în principiu, gratuite pentru toți cetățenii, statul
finanțând din bugetul public ocrotirea sănătății prin Sistemul Național de Sănătate (SNS). În
acest sistem, pacienții nu plătesc nimic, dar au obligația de a se înscrie la un medic, acesta
primind remunerația de la S.N.S. pe bază de contract încheiat cu această instituție. Finanțarea
bugetară a sănătății acoperă, de regulă, circa 85%, restul resurselor (15%) asigurându-se din alte
fonduri sau prin plata parțială de către pacienți a costului medicamentelor.
În România, în ultimul deceniu al secolului XX, s-a optat pentru o variantă a sistemului
german prin înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate, prin care sunt administrate și fondurile
destinate ocrotirii sănătății.
În principiu, sursele de finanțare a acțiunilor de ocrotire a sănătății sunt compuse din:
- bugetul public, care deține, în multe țări cea mai mare pondere în acoperirea
cheltuielilor din această grupă. Astfel, din bugetul de stat, se finanțează, în principal, crearea și
funcționarea instituțiilor sanitare publice, dar și unele acțiuni speciale în acest domeniu, mai ales
dintre cele cu caracter profilactic, de masă (vaccinări, tratarea anumitor boli profesionale etc.);
- contribuții (cotizații) pentru asigurări de sănătate, care sunt suportate în mod
obligatoriu de salariați, patroni sau alte persoane fizice. Mărimea acestora diferă în funcție de
cuantumul veniturilor (salariilor) realizate în, mai ales de specificul activităților desfășurate;
- resurse de la populație, care sunt cheltuite în calitate de pacienți, în cazul când
persoanele respective nu sunt cuprinse în sistemul asigurărilor de sănătate sau suportă parțial
costul prestațiilor medicale, medicamentelor, tratamentelor;
- ajutor extern, întâlnit mai ales în cazul țărilor în curs de dezvoltare, sub forme ale
ajutoarelor bănești nerambursabile oferite de organizații specializate (Organizația Mondială a
Sănătății, Crucea Roșie Internațională etc.), precum și sub formă de împrumuturi cu destinație
sanitară, de exemplu, cele oferite prin finanțarea unor programe ale Băncii Mondiale.
104
Similar altor domenii, și în domeniul ocrotirii sănătății se pune cu mare acuitate
problema eficienței cu care sunt cheltuite resursele alocate. În general, activitățile specifice
sănătății generează mai multe categorii de efecte: medicale, sociale și economice, care
concretizează aspecte ale eficienței acestor cheltuieli.
Efectele medicale vizează rezultatele concrete ale acțiunilor privind ocrotirea sănătății
(consultații, analize, diagnostic, tratamente) și se reflectă în refacerea și păstrarea sănătății
persoanelor beneficiare de asistență medicală. Aceste efecte au în general un caracter individual.
Efectele sociale reflectă eficiența acțiunilor de ocrotire a sănătății la nivelul întregii
societăți și se răsfrâng asupra stării de sănătate a întregii populații. Ele sunt reprezentate printr-o
serie de indicatori statistici, cum sunt: speranța medie de viață la naștere, natalitatea,
morbiditatea, mortalitatea infantilă și cea generală etc. care dau conținut eficienței sociale.
Efectele economice constau în reducerea perioadelor de incapacitate de muncă, eradicarea
unor boli profesionale, creșterea perioadei active a vieții, consolidarea capacității de muncă etc.
Aceste efecte duc la economisirea unor importante fonduri financiare și în ansamblu la creșterea
PIB, fiind o expresie a eficienței economice a cheltuielilor cu sănătatea.
Eficiența economică poate fi determinată folosind mai multe metode, printre care cele
mai cunoscute sunt:
- analiza cost-beneficiu, care compară costurile diferitelor servicii medicale, cu
rezultatele exprimate în bani ale acestora; această metodă are aplicare relativ redusă datorită
numărului restrâns de „produse” ale serviciilor medicale care pot fi evaluate în bani;
- analiza cost-eficacitate presupune compararea costului serviciilor medicale cu eficiența
exprimată prin nivelul unor indicatori cum ar fi: număr de îmbolnăviri evitate, ani de
supraviețuire, grad de recuperare etc., fiind utilă în compararea diferitelor metode de tratament
pentru o anumită maladie.
7.5.1.4 Caracterizarea generală a cheltuielilor publice pentru securitate socială

Securitatea socială cuprinde ansamblul acțiunilor întreprinse de societate pentru
prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente considerate ca riscuri
sociale, care repercutează negativ asupra vieții și nivelului de trai al cetățenilor. Riscurile
implicate sunt de natură fizică (cele care afectează parțial sau total capacitatea de muncă), riscuri
economice (care împiedică o persoană să exercite o activitate producătoare de venit) sau riscuri
sociale (care diminuează în mod substanțial veniturile persoanelor și implicit mijloacele de
subzistență).
Securitatea socială este o componentă de mare importanță a politicilor sociale promovate
de toate statele lumii, cuprinzând acțiuni care diferă, însă, de la o țară la alta. În acest sens,
diferitele state finanțează cheltuieli cu o structură diversă în care se remarcă acordarea de
ajutoare, alocații, indemnizații etc., unor categorii de persoane confruntate cu dificultăți materiale
majore.
Cheltuielile cu securitatea socială se structurează, la rândul lor, pe mai multe componente,
ce presupun forme și tehnici distinctive, și anume:
- cheltuieli pentru asigurările sociale;
- cheltuieli pentru asistență socială;
Mărimea globală a cheltuielilor cu securitatea socială diferă de la o țară la alta, în funcție
de potențialul economic, de numărul și structura populației, de orientarea politicilor sociale. O
apreciere globală a proporțiilor lor, arată că, în majoritatea țărilor dezvoltate, ele reprezintă între
50% și 80% din totalul cheltuielilor social-culturale, ocupând un loc important și în ansamblul
 În unele ţări această noţiune este sinonimă cu protecţia socială

105
În prezent, mecanismele financiare pentru realizarea securității sociale în diferite țări
dezvoltate se caracterizează prin:
- situarea la baza acțiunilor privind asigurarea securității sociale a principiului mutualității
și solidarității sociale;
- universalizarea acordării ajutoarelor sau prestațiilor sociale;
- existența unor instituții specializate din sectorul public și privat care furnizează prestații
sau servicii sociale;
- practicarea de cotizații salariale și patronale pentru constituirea fondurilor destinate
finanțării cheltuielilor cu securitatea socială;
- instituirea (sau nu) a unui venit minim garantat.
Resursele financiare destinate securității sociale reprezintă (în țările dezvoltate)
concretizarea unor vaste programe sociale, cele mai semnificative fiind legate de combaterea
sărăciei și șomajului, ajutorarea familiilor cu mulți copii, a persoanelor cu handicap etc.
Sursele de finanțare a cheltuielilor cu securitatea socială deși prezintă diferențieri, pot fi
sintetizate în raport cu categoriile de acțiuni finanțate astfel:
Cheltuielile pentru asigurările sociale se finanțează pe seama contribuțiilor salariaților, a
liber-profesioniștilor și a patronilor, la care se mai pot adăuga subvențiile de la bugetul de stat,
din fondurile asigurărilor sociale.
Cheltuielile pentru asistență socială se acoperă în principal pe seama resurselor din
bugetul statului, dar și din fonduri speciale, precum și a resurselor provenite din donații sau
contribuții voluntare, etc. La aceste resurse interne, se adaugă, în unele țări, și resursele externe
provenite de la organisme internaționale specializate.
Sistemele de finanțare a cheltuielilor pentru securitatea socială, în diferite țări, se
caracterizează prin folosirea a două tipuri de surse, și anume: contributive și necontributive.
Primul tip se bazează pe plata de contribuții sau cotizații sociale, iar cel de al doilea pe finanțări
din bugetul statului, între ele neexistând, însă, o linie de demarcație strictă. Se constată că ambele
sisteme se confruntă în prezent cu serioase probleme pe linia asigurării echilibrului între
resursele procurate și plățile de efectuat.
Cheltuielile pentru asigurările sociale reprezintă componenta principală a cheltuielilor
publice pentru securitate socială atât prin aria de cuprindere, cât și prin proporțiile deținute în
cadrul cheltuielilor publice cu securitatea socială. Principale componente sunt cheltuielile pentru
pensii, cheltuielile pentru protecția șomerilor și cheltuielile pentru ocrotirea sănătății.
Cheltuielile publice pentru pensii

Obiectivul principal al pensiilor, numite și asigurări sociale pentru vârstă înaintată, este
de a asigura un venit sigur celor care au pierdut capacitatea de muncă din cauza vârstei înaintate.
Subsumat acestuia pot fi menționate încă două obiective secundare: redistribuirea economiilor
sau a investițiilor
Asigurările de pensii pot fi organizate atât în sistemul public, cât și în cel privat. Între
asigurările private și cele publice nu există raporturi de excludere. Chiar în lipsa
complementarității sau a concurenței, cele două sisteme se pot influența și susține reciproc –
extinderea și generalizarea sistemelor publice ar diminua posibilitățile de organizare a celor
private iar acestea din urmă, în caz de eșec, ar găsi un suport în primele.
Sistemele publice de pensii sunt de obicei finanțate după principiul PAYG (pay as you
go), în care beneficiile actuale sunt finanțate din contribuțiile actuale, la care se pot adăuga, într-o
anumită măsură, și resurse financiare publice colectate prin impozite generale și redistribuite prin
bugetul public. Valoarea pensiilor este predeterminată (adesea prin corelare cu valoarea salariului
și durata angajării), iar mărimea contribuțiilor depinde de mecanismul ales. Principalul obiectiv
106
al sistemul PAYG este asigurarea bunăstării pe baza principiului redistribuirii inter și intra-
generaționale
Sistemul public românesc de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost construit
după modelul german, fiind un sistem de tip redistributiv, având la bază o asigurare în legătură
cu munca, în cea mai mare parte a sa, resursele fiind constituite din contribuțiile achitate de
participanții la sistem, în dependență directă cu veniturile asigurate, iar redistribuirea, prin
repartiție, făcându-se proporțional cu nivelul contribuțiilor plătite și, implicit, cu veniturile
asigurate.
În comparație cu sistemul anterior, actualul sistem păstrează principiul repartiției “pe
baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligațiilor ce-i revin”, însă prevede
schimbări fundamentale în modul de aplicare, respectiv în stabilirea și în plata contribuțiilor de
asigurări dar și în ceea ce privește rolul statului. Contribuțiile se stabilesc în cote diferite în
funcție de condițiile de muncă (normale, deosebite sau speciale), cotele de contribuții urmând să
fie aprobate anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat .
Sistemul de pensii publice din țara noastră este coordonat de către Casa Națională de
Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - CNPAS)
care a fost înființată prin Legea 19/2000 .
Cheltuielile pentru protecția șomerilor

Protecția șomerilor a devenit, în majoritatea statelor lumii, o preocupare însemnată în
condițiile în care șomajul afectează într-o manieră complexă, dar inegală ca intensitate, forța de
muncă din diferite spații, sectoare, ramuri și subramuri ale economiei
Protecția șomerilor poate fi finanțată din bugetul public (necondiționat de contribuția
persoanelor, mai puțin practicat în zilele noastre) sau printr-un sistem bazat pe asigurări de
șomaj.
Asigurările de șomaj reprezintă o formă specială de asigurare ce compensează lipsa
veniturilor pe o perioadă limitată de timp ca urmare a pierderii locului de muncă. Programele de
asigurare pentru șomaj au fost create inițial pentru a furniza o formă de asistență financiară celor
care și-au pierdut locul de muncă și care sunt în căutarea altuia. În cele mai multe țări persoanele
cu dizabilități, incapabile de muncă, sau cei care și-au pierdut locul de muncă de o lungă
perioadă de timp nu sunt cuprinși în acest sistem.
Finanțarea sistemelor de asigurare pentru șomaj diferă de la țară la țară. Chiar dacă atât
angajatorii cât și angajații contribuie la fondul de asigurare (ca principale surse) diferențele
constau atât în modalitățile de calcul ale acestora cât și în prezența sau absența sursei
suplimentare care, de regulă, este cea guvernamentală.
De asemenea diferențe se observă și atunci când este vorba de tipologia mecanismelor și
măsurilor de suport social destinate șomerilor. Astfel beneficiile destinate șomerilor, care diferă
în funcție de legislația fiecărei țări, se încadrează în două seturi de măsuri: pasive și active.
Beneficiile financiare, sub formă de indemnizații, ajutoare de șomaj, apar ca instrumente
specifice pentru măsurile pasive de protecție socială a șomerilor și sunt corelate cu veniturile
dobândite în perioada ocupării, iar durata de furnizare a acestora este limitată. Având în vedere
salariul anterior disponibilizării, vechimea în muncă și stagiul de cotizare se acordă asigurarea de
șomaj diferențiat de la o țară la alta. De pildă, în Suedia ajutorul de șomaj este stabilit la un nivel
ridicat și poate atinge până la 90% din venitul realizat anterior. În alte țări, precum SUA, nivelul
ajutorului de șomaj este stabilit la un prag de 30-50% din câștigul obținut anterior de muncitorii
calificați, respectiv 60% din câștigul muncitorilor necalificați. Aceste beneficii se mai
individualizează prin aceea că pot avea un nivel regresiv sau fix, stabilit pe săptămână și egal
pentru toți beneficiarii. Totodată, trebuie menționat faptul că aceste beneficii nu se pot îndrepta
către persoanele voluntar neocupate. În ceea ce privește asistența socială pentru șomeri, alocațiile
107
se acordă din resurse bugetare (funcționând pe baze necontributive), nu sunt limitate în timp, și
de ele pot beneficia și alte categorii ale populației, care sunt defavorizate.
Se apreciază faptul că beneficiile de șomaj, ca formă generică a unor sume de bani
acordate șomerilor, pot genera și efecte „perverse” în rândul șomerilor, cu repercusiuni negative
asupra întregii economii. Astfel, acordarea unei sume care se apropie de nivelul salariului net
conduce la un comportament din partea șomerilor caracterizat prin dezinteres față de
redobândirea statului de persoană ocupată, ceea ce determină o scădere la nivelul întregii
economii a ocupării forței de muncă. Se atribuie deci o importanță deosebită în determinarea
nivelului acestor prestații, care, în majoritatea țărilor este stabilit în mod deliberat spre
descurajare. În state precum Danemarca, Canada și Olanda beneficiile pentru șomaj se situează la
nivelul concediului medical de scurtă durată, iar în Germania, Ungaria sau Grecia, beneficiile
pentru șomaj apar la un nivel mai redus decât cele care sunt destinate refacerii sănătății. Italia și
Bulgaria stabilesc cuantumul ajutorului de șomaj la un nivel fix.
Aceste beneficii pot genera efecte negative și prin durata de acordare. Aceasta este cea
care presupune o problemă de risc moral (șomerii preferă să stea mai mult în șomaj decât ar face-
o în absența prestației). În principiu durata de șomaj eficientă pentru o persoană este cea pe care
aceasta ar alege-o dacă ar fi ca ea să își finanțeze șomajul din propriile economii sau
împrumutându-se pe o piață de capital perfectă. Ineficiența survine în cazul în care un individ
preferă să stea în șomaj mai mult deoarece asigurarea a redus costul marginal pe care acest
individ trebuie să-l suporte cât stă în șomaj. Perioada de timp pentru care șomerul încasează
ajutorul de șomaj variază între 4 și 32 de luni. Ţări precum Ungaria, Italia, Olanda, SUA, Marea
Britanie au stabilit o perioadă de plată limitată la 6 luni, Franța și Germania acordă beneficii pe o
perioadă cuprinsă între 4 și 32 de luni, iar Bulgaria are o durată de furnizare a beneficiilor de 13
săptămâni. În cele mai multe dintre țări ajutorul se corelează și cu vârsta șomerului, rezultând o
relație de directă proporționalitate între aceasta și perioada de plată (se mărește perioada pentru
cei de peste 50 de ani, în țări precum Suedia sau Franța)
Măsurile active pentru combaterea șomajului marchează un concept relativ nou atât în
teorie cât și în practică și se referă la acele măsuri care vizează crearea de noi locuri de muncă,
reconversia profesională, având scopul declarat de creștere a ocupării la nivelul unei unități
administrativ teritoriale bine determinate (localitate, regiune sau ramură industrială).
În mod concret se consideră că pentru combaterea șomajului este nevoie de creșterea
prestațiilor active: orice mărire a nivelului ajutorului de șomaj va conduce pe termen lung la
creșterea ratei șomajului, pe când crearea de noi locuri de muncă și recalificarea șomerilor vor
conduce la absorbirea lor, la scăderea ratei șomajului. Aplicarea măsurilor active reclamă
transferarea de resurse bănești de la plata ajutoarelor de șomaj către direcțiile amintite și multe
țări procedează la utilizarea lor (Belgia, Franța, Danemarca, Germania). Alte țări nu-și pot
permite astfel de transferuri deoarece fondurile bănești nu sunt suficiente și atunci ele sunt
orientate prioritar spre alocații sau ajutoare bănești.
Măsurile active de combatere a șomajului se caracterizează printr-o eficacitate sporită,
reprezentând direcția spre care trebuie să se tindă, pentru a asigura funcționarea optimă a pieței
forței de muncă. Chiar dacă aceste măsuri se dovedesc a fi mai costisitoare decât simpla acordare
de ajutoare financiare, deoarece necesită întocmirea de programe și studii de fundamentare
pentru a răspunde cât mai bine necesităților beneficiarilor, ele au efecte pe termen lung,
contribuind la creșterea gradului de ocupare și astfel la progresul economic. Politicile pasive, au,
totuși, rolul lor benefic în societate, acestea putând fi însă îmbunătățite pe latura mărimii și a
duratei de acordare astfel încât să aibă o eficiență crescută, iar pentru prevenirea abuzurilor este
necesară o administrare corespunzătoare a ajutorului de șomaj.
108
În România, protecția șomerilor se realizează , în cea mai mare parte, printr-un sistem de
asigurări obligatorii de șomaj, bazat pe contribuții obligatorii ale asiguraților și prestații acordate
persoanelor aflate în situația de șomaj.
Organizarea și reglementarea protecției șomerilor s-a realizat inițial (în perioada socialistă
șomajul nu a fost recunoscut oficial) prin Legea nr. 1/1991, care a fost modificată în repetate
rânduri, conducând la adoptarea în anul 2002 a Legii nr. 76 privind sistemul asigurărilor pentru
șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Reforma sistemului de protecție a șomerilor a
demarat mai consistent în anul 2002, odată cu adoptarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de muncă. Noua lege modifică în mod
semnificativ sistemul de protecție a șomerilor, atât sub aspect instituțional, cât și financiar.
Ministerul Muncii (regăsit sub diferite denumiri : Ministerul Muncii, Familiei și Egalității
de Şanse, sau Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, așa cum
este organizat în prezent) este instituția responsabilă cu elaborarea, promovarea și
implementarea politicilor și strategiilor Guvernului în domeniul social.
Ministerului Muncii îi revine sarcina de a crea un cadru legislativ și instituțional necesar
fundamentării, elaborării, implementării și monitorizării politicilor, programelor și a strategiilor
în domeniul social. Instituția specializată în protecția șomerilor și stimularea ocupării forței de
muncă este, în prezent, Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM).
Din bugetul asigurărilor pentru șomaj se finanțează cheltuielile pentru protecția pasivă (
plata indemnizațiilor de șomaj, plățile compensatorii acordate potrivit legii), o parte din măsurile
active (finanțarea măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă si a măsurilor pentru
prevenirea șomajului, finanțarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele ) și alte
cheltuieli (finanțarea studiilor, rapoartelor si analizelor privind piața muncii, cheltuielile Agenției
Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă etc.)
Cheltuielile pentru asistență socială

Cheltuielile pentru asistență socială vizează finanțarea acțiunilor întreprinse de societate
pentru ocrotirea și susținerea materială persoanelor care nu beneficiază de asigurările sociale sau
protecția socială și sunt în imposibilitatea de a obține venituri minime necesare traiului, între
care: persoane în vârstă fără susținători, săraci, handicapați, invalizi, orfani și văduve de război,
emigranți, foști combatanți etc.
Formele concrete de realizare a cheltuielilor din această categorie sunt variate, dar cel mai
adesea reprezentate prin ajutoare sau indemnizații de asistență socială. În unele țări, ca SUA,
Suedia, Marea Britanie, o pondere însemnată au alocațiile pentru familii nevoiașe și emigrante.
Semnificative sunt în majoritatea țărilor cheltuielile în cadrul asistenței sociale acordate
bătrânilor sau altor persoane marginalizate social, sub forma unor sume de bani, sau prestații
de servicii prin instituții specializate finanțate de către autoritățile publice.
7.5.2 Caracterizare generală a cheltuielilor pentru servicii publice generale, ordine publică și
siguranță națională
Cheltuielile din această categorie se grupează după structura organizatorică a autorităților
publice generale, care cuprinde:
a) organele puterii și administrației publice, în cadrul cărora includ:
- instituția (sau administrația) prezidențială;
- organele puterii legislative centrale și locale (parlamente, consilii sau autorități locale);
- organele puterii judecătorești;
- organele executive centrale și locale (guvern, ministere, prefecturi, primării și alte
instituții).
109
b) organele de ordine publică în care se cuprind: poliția, jandarmeria, securitatea
națională, servicii de informații, servicii speciale de protecție și pază.
Cheltuielile pentru serviciile publice generale satisfac necesități publice, de ordin general,
care interesează întreaga societate, având un caracter indivizibil și dând substanță suveranității
unui stat. În acest scop, toate statele alocă importante resurse financiare din bugetul public.
Cheltuielile pentru servicii publice generale diferă (ca mărime și structură) de la o țară la
alta, mai ales în funcție de nivelul de dezvoltare economică și socială. În țările dezvoltate
cheltuielile cu această destinație au ponderi între 10%-15% în totalul cheltuielilor publice și de
aproximativ 4% în produsul intern brut, în timp ce în țările în curs de dezvoltare de aproximativ
10%-20% și chiar mai mari, respectiv 2%-6% în produsul intern brut.
În cadrul cheltuielilor pentru servicii publice generale, cheltuielile curente sunt
predominante (aproximativ 85%) și se concretizează în salarii și alte drepturi bănești, achiziții de
bunuri și servicii, cheltuieli administrativ-gospodărești ș.a. Prin cheltuielile de capital (circa
15%) se finanțează investiții în construcții, dar mai ales în înzestrări cu echipamente de
informatizare, mijloace de transport, tehnică specială.
Principala sursă de finanțare a acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat central sau
bugetele locale, în funcție de subordonarea instituțiilor respective. Mai există și alte surse de
finanțare, cum ar fi: venituri proprii realizate din anumite activități specifice, donații, ajutoare
financiare externe, credite externe, mai ales în cazul combaterii în comun a unor activități
criminale transfrontaliere.
Eficiența cheltuielilor pentru servicii publice generale se poate exprima cu ajutorul unor
indicatori specifici, cum ar fi:
- "densitatea administrației", care exprimă numărul persoanelor ocupate în aparatul de
stat, la 1000 de locuitori;
- "costul administrației publice", care arată mărimea cheltuielilor publice aferente
finanțării aparatului de stat, ce revin la 1000/ sau 1.000.000 u.m. PIB.
7.5.3 Caracterizare generală a cheltuielilor publice pentru apărare națională

Cheltuielile de apărare se împart, în funcție de destinația lor concretă, în două mari
categorii: directe și indirecte.
Cheltuielile militare directe cuprind cheltuielile cu întreținerea forțelor armate în țară sau
în cadrul bazelor militare din alte țari și se concretizează în procurarea de bunuri și servicii
necesare bunei funcționări a organismului militar, precum și pentru dotarea cu armament, tehnică
de luptă și echipamentul specific. Aceste cheltuieli figurează în bugetul Ministerului Apărării. În
afara acestora, există și alte cheltuieli cu caracter și finalitate militară finanțate din fonduri
speciale separate de bugetul de stat, sau există și anumite cheltuieli "civile" legate de activitățile
militare cuprinse în bugetele altor ministere.
Cheltuielile militare indirecte sunt considerate cele legate de lichidarea urmărilor
războaielor sau pentru pregătirea unor viitoare acțiuni armate. În această categorie se includ plăți
în contul datoriei publice contractate pentru înzestrarea armatei sau pentru ducerea războaielor;
despăgubiri de război datorate de țările învinse; cheltuieli de refacere a propriei economii
distruse; plăți de pensii cuvenite orfanilor, invalizilor și văduvelor de război; cercetări științifice
cu finalitate militară ș.a.
Privite din punctul de vedere al conținutului economic, cheltuielile militare prezintă o
structură aparte, în sensul că ponderea cheltuielilor militare curente este mai apropiată de
ponderea cheltuielilor militare de capital. Dacă volumul cheltuielilor curente destinate întreținerii
forțelor armate (cheltuieli materiale, de personal, transferuri) depinde în principal de efectivele
armatei, cheltuielile de capital, destinate tehnicii militare, dezvoltării și modernizării acesteia,
presupune alocarea unor însemnate resurse financiare. Această orientare este mai pregnantă în
110
cazul marilor puteri nucleare care au acordat (și acordă) prioritate cheltuielilor de capital în
raport cu cheltuielile curente.
Analiza cheltuielilor militare la nivel mondial arată că de la sfârșitul deceniului al IX-lea
se constată o relativă reducere a volumului acestora, ca efect al încetării "războiului rece" și al
tratatelor privind dezarmarea și încetarea experiențelor nucleare. Astfel, în 1987 cheltuielile
militare mondiale erau evaluate la peste 1.000 mld. dolari SUA, în 1992 ele totalizau 815 mld.,
iar în 1997, aproximativ 700 mld. Reduceri semnificative au fost efectuate în special de țările
dezvoltate ale căror cheltuieli militare au scăzut de la 850 mld. dolari SUA în 1987 la 669 mld. în
1993, reprezentând o scădere de 3% pe an.
Din anul 2001 cheltuielile publice militare s-au înscris pe o tendință de creștere, în
perioada 1997-2007, volumul cheltuielilor militare pe plan mondial înregistrând o creștere de
37% în termeni reali, ajungându-se ca în prezent cheltuielile militare globale să ajungă la nivelul
sfârșitului anilor ’80.
Cheltuielile pentru apărare au crescut într-o manieră vertiginoasă în cadrul SUA și al
aliaților săi occidentali, dar și în cadrul țarilor din Orientul Mijlociu și Asia Centrală și de Est.
De altfel, Statele Unite sunt țara care are cele mai mari cheltuieli militare, de aproape 45% din
totalul mondial, fiind urmate de state ce dețin 5-6% din acest total (Franța, Marea Britanie,
Rusia, China, Japonia )
O caracteristică a cheltuielilor militare o reprezintă faptul că ele sunt finanțate în toate
țările din bugetele centrale (ale statelor), la care se pot adăuga resurse financiare provenite de la
anumite alianțe militare și credite externe
Volumul acestor cheltuieli și mai ales creșterea lor au efecte nefavorabile asupra
dezvoltării economice și sociale ale statelor lumii luate in mod individual, dar și la nivel
mondial. Aceste cheltuieli consumă importante resurse materiale, umane și financiare. În scopuri
militare sunt scoase din circuitul economic semnificative cantități de materii prime, combustibili,
energie, materiale etc., care se folosesc pentru a asigura întreținerea forțelor armate, instruirea și
echiparea efectivelor.
Există și un important consum de resurse umane, deoarece o mare parte din forța de
muncă înalt calificată este implicată direct sau indirect în servicii legate de apărarea națională, de
industria care lucrează pentru armată. În cercetarea științifică din domeniul militar sunt antrenați
mulți cercetători științifici, alte cadre deosebit de bine pregătite profesional, iar cheltuielile de
cercetare-dezvoltare cu caracter militar reprezintă 20-25% din cheltuielile mondiale pentru toate
destinațiile.
În cazul în care pentru activitățile cu caracter militar sau pentru industria militară sunt
necesare importuri sau se fac împrumuturi în exterior, statele sunt obligate la un important efort
valutar care influențează negativ rezervele valutare sau duce la creșterea datoriei externe.
Aceste considerente conduc la concluzia că nivelul cheltuielilor militare și creșterea lor
au influențe nefavorabile asupra activităților civile și că ele deturnează resurse importante către
scopuri neproductive. Caracterul neproductiv al cheltuielilor militare impune o dimensionare
corectă a lor în funcție de obiectivele politicii stabilite pentru acest domeniu, în condițiile
asigurării securității fiecărei țări.
7.5.4. Caracterizare generală a cheltuielilor publice pentru acțiuni economice

În cadrul cheltuielilor publice pentru acțiuni economice, cu un loc central revine celor
suportate direct din bugetul statului, care se pot grupa în:
- cheltuieli cu dezvoltarea sectorului economic de stat;
- cheltuieli cu acordarea de subvenții;
- cheltuieli cu cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică.
111
Cheltuielile pentru dezvoltarea sectorului economic de stat se finanțează direct din
bugetul de stat și se concretizează în realizarea unor obiective economice constând în:
construirea de noi întreprinderi; dezvoltarea, modernizarea sau reutilarea, de proporții mai mari,
a întreprinderilor existente; răscumpărarea întreprinderilor preluate în proprietatea statului
(naționalizate) de la întreprinzătorii privați; plăți legate de datoriile contractate de stat pentru
dezvoltarea acestui sector, inclusiv a dobânzilor aferente. În principiu, acestea reprezintă
cheltuieli de investiție în obiective economice proprietate de stat.
Cheltuielile cu acordarea de subvenții vizează, în esență, acoperirea pierderilor pe care
le pot înregistra întreprinderile, atât din sectorul privat, cât și din cel public, ca urmare a acțiunii
unor factori cu impact negativ, inclusiv a practicării unor preturi mai scăzute, controlate de stat,
pentru anumite bunuri și servicii destinate consumului intern sau exportului. Finanțarea acestor
acțiuni, prin acordarea de subvenții din bugetul public, se justifică prin prisma interesului
național, de a asigura, pe de o parte, un consum satisfăcător de bunuri și servicii strict necesare
pentru populație, la prețuri acceptabile, sau stimularea exporturilor, ca suport al încasărilor în
valută, iar pe de altă parte, recuperarea cheltuielilor și obținerea unui profit acceptabil pentru
întreprinderile furnizoare.
Mărimea cheltuielilor de acest tip depinde atât de condițiile de producție și vânzare ale
întreprinderilor, cât și de nivelul la care se angajează statul să subvenționeze diferitele produse și
servicii de acest fel, garantând întreprinzătorilor obținerea unui venit satisfăcător.
În principiu, se poate admite că mărimea acestui venit (profit) trebuie să fie comparabilă
cu cea posibilă de realizat pe piața internă, prin vânzarea bunurilor și serviciilor respective la
prețuri libere, nedirijate de stat. Prin urmare, statul se angajează să garanteze producătorilor
respectivi un asemenea nivel de preț (obtenabil pe piața internă în condițiile non-intervenției
sale), compensând întreprinzătorilor diferența nefavorabilă, prin acordarea de subvenții. Acestea
se pot stabili și acorda de către stat și cu scopul de a se acoperi pierderile realizate de
întreprinderi cu capital de stat, datorate costurilor mari înregistrate de acestea din cauze
obiective, care depășesc prețurile formate liber pe piață, în condiții de concurență. În acest sens,
prețul garantat de stat ar urma să acopere integral costurile recunoscute și, eventual, să permită
obținerea unui profit minim de către producător.
Cheltuielile cu cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică au devenit un factor
important de impulsionare a creșterii economice, confirmat de faptul că țările care înregistrează
un procent mai ridicat al acestor cheltuieli in PIB au progresat mai rapid, atât în plan economic,
cât și social-cultural. Decalajul existent între cele două grupuri de țări, cu tendință de accentuare,
se datorează și diferențelor de potențial științific. In acest context, este semnificativă constatarea
că, în deceniul anterior, numai pentru finanțarea cercetării științifice se alocau din PIB, în țările
dezvoltate peste 2%, iar în țările în curs de dezvoltare sub 1%.
Conținutul specific al acțiunilor întreprinse în sfera cercetării științifice conduce la
diferențierea cheltuielilor corespunzătoare lor în trei subgrupe, distingându-se: cheltuieli cu
cercetarea științifică fundamentală; cheltuieli cu cercetarea științifică aplicativă; cheltuieli
privind dezvoltarea (tehnologică).
Cheltuielile cu cercetarea științifica fundamentală se adresează acțiunilor de cercetare ce
vizează dezvoltarea cunoașterii în diferite domenii, descoperirea de legități ce guvernează
fenomenele, etc., având adesea un conținut abstract, dar asigurând, între altele, suportul
conceperii și aplicării în practică, de către om, a unor soluții adecvate la problemele vieții sale
materiale și spirituale..
Cheltuielile cu cercetarea științifică aplicativă sunt caracteristice realizării acțiunilor de
cercetare axate pe aplicarea în practică a cunoștințelor din diverse domenii, în primul rând,
pentru crearea de noi produse și procedee tehnice,etc.
112
Cheltuieli privind dezvoltarea tehnologică se referă la finanțarea acțiunilor de producere
la scară industrială a noi produse, asimilare și introducere de noi tehnologii, etc.
Alte cheltuieli publice cu caracter economic finanțate din bugetul statului se referă la
anumite acțiuni de interes național întreprinse prin instituții specializate, asimilate celor bugetare.
Între acțiunile economice de acest fel se pot menționa: combaterea dăunătorilor și bolilor la
culturile agricole, combaterea epizootiilor și asigurarea de servicii sanitar-veterinare în
zootehnie; selecția și ameliorarea soiurilor; combaterea eroziunii solului; realizarea unor lucrări
de irigații, amenajări de teritoriu sau servicii de cadastru, de meteorologie, etc. Asemănătoare
prin conținut celorlalte cheltuieli economice, subvenționarea acestor acțiuni poate contribui la
conservarea și producerea valorii și implicit la creșterea economică.
Efectuarea cheltuielilor publice în general și a celor pentru acțiuni economice, în special,

presupune cuantificarea și alocarea volumului de resurse financiare necesare realizării diferitelor
obiective sau acțiuni, urmărind obținerea unei eficiențe cât mai ridicate. În acest scop, sunt
necesare calcule de fundamentare bazate pe o documentație specifică, luând în considerare
factorii tehnici, economici și uneori sociali, care condiționează realizarea fiecărui obiectiv, atât
prin prisma efortului financiar, cât și prin cea a rezultatelor (efectelor) utile ce urmează a se
obține.
În mod deosebit, în cazul obiectivelor economice de natura investițiilor (crearea de noi
întreprinderi, dezvoltări, modernizări, reutilări, etc.) se impune elaborarea mai multor variante de
realizare a acestora, pentru a se putea alege, în final, cea mai avantajoasă. Este domeniul care se
pretează în cel mai înalt grad aplicării analizei cost-beneficii sau cost-avantaje.
Folosirea acestei metode în fundamentarea cheltuielilor pentru acțiuni economice are un
suport obiectiv, cu atât mai mult cu cât, atât elementele de cost, cât și cele de avantaj pot fi mai
bine delimitate și cuantificate.
Potrivit analizei cost-beneficiu, într-o primă fază, se procedează la definirea cât mai
precisă a obiectivelor, după care se trece la identificarea mijloacelor posibile de folosit pentru
realizarea fiecărui obiectiv propus. Pe această bază, se elaborează soluții alternative, începând cu
întocmirea de liste ce conțin mijloacele susceptibile de utilizat în aplicarea fiecărei soluții. Prin
combinarea mijloacelor respective, în diferite variante de cost și de avantaj, se determină, apoi,
mărimea costurilor și a beneficiilor (avantajelor) corespunzătoare. În final, are loc compararea
acestora și alegerea variantei mai avantajoase, prin prisma celui mai bun raport între costuri și
beneficii (avantaje).
Este evident că o variabilă fundamentală pentru determinarea mărimii efortului financiar,
exprimat prin suma de alocat și alegerea variantei optime o constituie costurile totale pentru
realizarea și punerea în exploatare a obiectivului respectiv. Cuantificarea lor trebuie să pornească
de la evaluarea cheltuielilor cu cercetarea și proiectarea, continuând cu cele aferente lucrărilor de
construcții, achiziționării și montării utilajelor, etc., respectiv cu cele legate de funcționarea
obiectivelor, incluzând și eventualele pierderi de venit ce decurg din dezafectarea unor terenuri,
etc.
Pe de altă parte, în determinarea avantajelor se au în vedere veniturile posibile de obținut
prin punerea în exploatare a obiectivului, în primul rând, încasările previzibile din vânzarea
produselor sau serviciilor, inclusiv eventualele sume ce vor rezulta din valorificarea altor utilități
sau active ce vor fi scoase din funcțiune, etc.
În mod sintetic, avantajele ce rezultă prin finanțarea de acțiuni sau obiective economice,
se concretizează prin beneficiul sau profitul previzibil a se obține pe perioada de exploatare a
obiectivului, respectiv în anii de funcționare a acestuia și poate fi determinat, global, ca diferență
între veniturile și cheltuielile de exploatare realizabile în fiecare an. La rândul lor, eforturile
113
totale aferente unui obiectiv economic însumează cheltuielile corespunzătoare investițiilor pentru
crearea sa cu cele de exploatare, ce se vor efectua pe parcursul funcționării sale.
Concepute în variante diferite, cu eforturi și avantaje ce diferă de la unul la altul,
proiectele pentru realizarea obiectivului se pot ordona în funcție de mărimea profitului sau de
nivelul raportului dintre costuri și beneficii. Dacă unele proiecte vor indica un rezultat negativ, în
sensul că, în loc de profit, vor arăta pierderi, acestea se vor elimina de la sine, urmând ca alegerea
să se facă numai între celelalte variante de proiect, care asigură obținerea unui profit.
Concomitent, se ține seamă și de restricțiile bugetare, constând în mărimea maximă a resurselor
posibile de alocat pentru finanțarea obiectivului respectiv.
114
CAPITOLUL 8
SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

8.1. Noțiunea de resurse financiare publice și structura acestora
Resursele financiare publice pot fi abordate ca un sistem sui generis având în vedere
specificitatea lor și legăturile ce se stabilesc între procesele de formare și utilizare ale acestora. În
raport cu caracterul public al nevoilor cărora le sunt destinate, aceste resurse alcătuiesc un tot
menit să satisfacă cererea de consum impusă de funcționarea normală a instituțiilor și
organismelor publice, inclusiv a entităților administrativ-teritoriale. Ele se integrează firesc în
ansamblul resurselor economice destinate consumului intern, formării de capital sau valorificării
în exterior, aducând o contribuție majoră la derularea activității lor economico-sociale.
Sub aspect conceptual, prin resurse financiare publice se înțelege, în principiu, totalitatea
mijloacelor bănești care se administrează de către autoritățile publice în scopul îndeplinirii
funcțiilor și sarcinilor ce revin acestora, asigurând funcționarea structurilor organizatorice
corespunzătoare (instituții publice centrale și locale, întreprinderi de stat etc.). Ele se
caracterizează și prin aceea că aparțin de drept statului, respectiv autorităților publice și sunt
utilizate pentru satisfacerea nevoilor de consum public.
Spre deosebire, mijloacele bănești care aparțin diferitelor persoane fizice și juridice și se
administrează în baza proprietății private formează, în sens larg, resursele financiare private și
satisfac nevoi de consum privat.
La scara întregii societăți se poate vorbi despre resursele financiare ale națiunii, în care se
înglobează, atât mijloacele bănești ce se administrează în cadrul sectorului de stat, cât și cele
administrate în sectorul privat. Delimitarea conceptuală bazată pe tipul de proprietate nu exclude,
în fapt, întrepătrunderea proceselor de utilizare a celor două categorii de resurse financiare, care
devine nu numai posibilă ci și necesară. Armonizarea folosirii lor poate fi benefică, atât pentru
societate, cât și pentru indivizi, favorizând o mai bună valorificare a resurselor naționale în acord
cu cerințele de progres și civilizație a fiecărei țări.
Pe de altă parte, formarea tuturor resurselor financiare presupune, în mod obiectiv,
crearea de produs național brut și avuție națională, deși, în anumite limite de mărime și timp, ele
pot fi procurate și din afara țării, în cadrul unor raporturi specifice concretizate prin împrumuturi,
donații, ajutoare externe etc.
Având în vedere modul diferit în care se implică autoritățile publice în administrarea lor,
resursele financiare publice se structurează pe două subsisteme, și anume: a) subsistemul
resurselor publice bugetare; b) subsistemul resurselor întreprinderilor cu capital de stat și mixte.
Subsistemul resurselor publice bugetare include resursele financiare administrate direct
de către autoritățile publice centrale și locale, respectiv de către instituțiile publice specializate,
care prin natura activității lor, nemateriale, nu pot realiza venituri satisfăcătoare pentru acoperirea
cheltuielilor proprii. Ansamblul acestor resurse numite și bugetare se reflectă, în principiu, în
bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale, ce alcătuiesc sistemul
bugetar al unei țări.
Cel de al doilea subsistem înglobează resursele financiare administrate direct de către
întreprinderile din sectorul economic de stat, în baza autonomiei lor de funcționare ca societăți
comerciale, regii autonome etc., inclusiv participațiile de capital ale statului la întreprinderi
mixte. Formarea și utilizarea acestor resurse prezintă particularități determinate de conținutul
material al activităților respective și domeniul sau ramura economică în care funcționează
întreprinderile de stat (industrie extractivă, metalurgică, construcții de mașini etc., transporturi și
telecomunicații, construcții, agricultură și silvicultură etc.). Ele se pot constitui la dispoziția
întreprinderilor prin alocații din resursele administrației publice (de regulă, la înființare), prin
115
împrumuturi, pe seama veniturilor obținute în propria activitate, având capacitatea de a se
reconstitui prin vânzarea și încasarea produselor, lucrărilor, serviciilor și a spori prin repartizarea
unor părți din profitul realizat, ca și prin emisiunea de obligațiuni și contractarea de noi
împrumuturi bancare etc.
Considerate, la rândul lor, ca sistem, resursele financiare publice bugetare se structurează
pe următoarele subsisteme mari: a) resursele financiare ale administrației de stat centrale; b)
resursele financiare ale administrațiilor locale; c) resursele financiare ale asigurărilor sociale de
stat.
Primul subsistem al resurselor financiare publice bugetare, se distinge, în principal, prin
faptul că acestea sunt instituite și administrate de către autoritățile publice centrale, fiind
destinate realizării de obiective și acțiuni considerate de interes național. Ele se constituie, de
regulă, sub forme ale impozitelor, taxelor și contribuțiilor denumite generic centrale sau
generale, împrumuturilor contractate de guvernul central etc. și sunt prevăzute prin bugetul de
stat, în vederea acoperirii cheltuielilor publice înscrise în acest buget.
A doua componentă, resursele financiare ale administrațiilor locale se concentrează la
dispoziția autorităților publice ale unităților administrativ-teritoriale (de ex., județe, municipii,
orașe, comune) pentru satisfacerea unor nevoi asumate la nivelul fiecărei localități, servind
finanțării de acțiuni considerate, în principiu, de interes local. Formele de constituire a acestor
resurse sunt impozitele și taxele locale, pe lângă care se pot folosi și împrumuturile contractate
de autoritățile locale etc. Dar, în bună măsură, pentru acoperirea nevoilor la acest nivel, se
folosesc și subvențiile sau transferurile din bugetul de stat (al administrației centrale). Resursele
financiare de care dispun autoritățile de stat locale se reflectă, ca și cheltuielile corespunzătoare,
în bugetul local al fiecărei unități administrativ-teritoriale.
Cea de a treia componentă, resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat se
constituie și administrează separat de către instituții sau organe de stat specializate în domeniu.
Ele sunt menite să asigure mijloacele necesare unui trai decent pentru persoanele care nu pot
dobândi venituri satisfăcătoare prin prestarea curentă a unei munci. Constituirea acestor resurse
îmbracă, de regulă, forma contribuțiilor pentru asigurări sociale, suportate de patroni și salariați
sau a alocației (subvenției) din bugetul (administrației centrale) de stat. În corelație cu cheltuielile
specifice ce concretizează destinațiile lor, resursele financiare care compun acest subsistem sunt
prevăzute separat în bugetul asigurărilor sociale.
Administrarea separată a resurselor financiare publice aferente subsistemelor menționate
nu contravine abordării ansamblului acestora ca sistem. Mai mult, există posibilitatea unor
redistribuiri de resurse de la un subsistem la altul. Sub acest din urmă aspect, sunt tipice
transferurile de resurse financiare (subvențiile) din bugetul (administrației centrale) de stat către
bugetele locale sau chiar împrumuturile practicate între diferitele subsisteme financiare publice.
Prin prisma raportării la volumul cheltuielilor publice (bugetare) de efectuat, ansamblul
resurselor financiare utilizabile prezintă structuri diferite, după cum, în anul bugetar respectiv,
veniturile ce se formează în mod obișnuit la dispoziția autorităților publice acoperă integral sau
numai parțial cheltuielile de efectuat. În situația când cheltuielile pot fi acoperite în întregime din
resurse obișnuite, structura resurselor financiare publice (bugetare) cuprinde: prelevările din
veniturile persoanelor fizice și juridice la dispoziția autorităților publice, sub formele practicate
în mod obișnuit (impozite, taxe, contribuții); respectiv, venituri din exploatarea întreprinderilor și
proprietăților publice. Spre deosebire, în situațiile în care resursele obișnuite sunt inferioare
cheltuielilor de efectuat, considerate indispensabile, pentru acoperirea diferenței (de cheltuieli),
 În cazul statelor federale se distinge şi un subsistem al resurselor financiare administrate de către autorităţile publice ale fiecărui stat membru
al federaţiei, reflectate prin bugetele proprii.
Se remarcă, de asemenea, tendinţa de abordare şi prezentare a resurselor financiare ce se constituie la dispoziţia instituţiilor publice ca
subsistem distinct, pornind de la competenţele de care dispun acestea în administrarea mijloacelor băneşti alocate lor din bugetul de stat sau
obţinute din propria activitate.
116
sistemul resurselor financiare publice (bugetare) include și resurse denumite generic
extraordinare, procurate mai ales sub formele împrumutului public, dar, uneori, și prin emisiunea
de monedă, vânzări de active publice, etc.
8.2. Clasificarea și caracterizarea generală a resurselor financiare publice

(bugetare)
Ansamblul resurselor financiare publice (bugetare) este alcătuit din componente care se
caracterizează prin trăsături comune, dar prezintă și particularități privind formarea și utilizarea
lor, generând și efecte economico-sociale ce diferă sensibil de la o componentă a acestora la alta.
Pe această bază, ele se pot clasifica în funcție de mai multe criterii, fiecare categorie distingându-
se prin anumite caracteristici.
După un prim criteriu de clasificare, și anume regularitatea folosirii lor resursele
financiare publice se împart în: a) resurse ordinare; b) resurse extraordinare.
Resursele financiare publice (bugetare) ordinare sunt folosite în mod curent și în condiții
social-economice considerate normale, motiv pentru care mai poartă și denumirea de resurse
curente sau obișnuite. Formele sub care se constituie aceste resurse se regăsesc permanent în
structura resurselor financiare publice, respectiv în bugetul fiecărui an bugetar, iar prin
importanța mare ce le revine constituie componenta fundamentală. În cadrul acestora, cele mai
larg utilizate sunt: 1. impozitele, taxele și contribuțiile obligatorii (suportate de persoanele fizice
și juridice); 2. veniturile din exploatarea întreprinderilor și proprietăților din sectorul public.
Impozitele, ca și diferitele taxe și contribuții obligatorii similare lor însoțesc existența
statului de-a lungul întregii sale istorii, dovedindu-se a fi, în permanență, resurse indispensabile
funcționării instituțiilor publice. Realizarea lor ca resurse financiare publice presupune
redistribuirea veniturilor primare obținute de către persoanele fizice și juridice. Într-o situație
asemănătoare, sub aspectul permanenței folosirii lor, se află și veniturile obținute din exploatarea
domeniilor și întreprinderilor ce formează sectorul economic public, în care se creează produs
național la a cărui repartiție primară participă statul sau entitățile publice, în mod direct, în
ipostaza de proprietar.
Resursele financiare publice extraordinare, așa cum s-au conturat în timp, se disting de
cele ordinare, în primul rând, prin caracterul vremelnic, nepermanent, al folosirii lor de către stat,
ceea ce presupune prezența acestora numai în unii ani bugetari și absența lor în alți ani.
Caracterul extraordinar al folosirii acestei categorii de resurse se consideră a fi consecința
manifestării unor fenomene sau situații economico-sociale neobișnuite, excepționale, generatoare
ale unor nevoi publice, respectiv cheltuieli impuse de împrejurări extraordinare într-o perioadă
sau alta, în care resursele curente (ordinare), posibile de procurat în mod obișnuit, sunt
insuficiente.
Contextul specific în care pot fi utilizate resursele extraordinare, le imprimă acestora un
caracter excepțional (extraordinar). Aflate în opoziție cu doctrina financiară clasică, implicarea
lor în formarea resurselor financiare publice a devenit tot mai intensă în societatea contemporană.
Pe fundalul dificultăților economice și sociale cu care se confruntă și al doctrinei economice și
financiare moderne, majoritatea statelor lumii apelează tot mai des și în proporții mai ridicate la
resursele extraordinare, pentru a acoperi părți din cheltuielile publice a căror creștere devansează,
adesea, pe cea a resurselor ordinare (curente) și generează deficite bugetare. Acceptarea finanțării
deficitelor bugetului de stat (devenite cronice în multe țări), în spiritul doctrinei intervenționist-
statale, cu scopul relansării economiei, a dat un impuls puternic folosirii acestor resurse, iar după
cel de al doilea război mondial s-a conturat chiar o tendință de permanentizare a lor.
Formele principale sub care s-a practicat procurarea de resurse extraordinare sunt: a)
împrumuturile de stat; b) emisiunea (inflaționistă) de monedă. Alături de acestea, mai poate fi
întâlnită folosirea (mult mai rar și în proporții relativ reduse) a altor forme ale resurselor
117
extraordinare, ca: părți din fondul de amortizare (constituit la întreprinderile cu capital de stat)
preluate la bugetul statului pentru a finanța cheltuieli publice; sume rezultate din vânzarea unor
bunuri (active) publice sau din lichidarea unor participații cu capital de stat la societăți
comerciale mixte; rezerve valutare sau de aur ale țării (utilizate în efectuarea unor plăți externe)
etc.
Împrumutul de stat (public), ca resursă bugetară extraordinară, este folosită cel mai
adesea și prezintă anumite particularități generate de specificitatea relațiilor financiare pe care le
exprimă, comparativ cu alte resurse. Astfel, folosirea împrumuturilor de stat pentru procurarea de
resurse financiare publice (bugetare) se înscrie în sfera relațiilor de credit, în general, respectiv a
creditului public, la care statul participă în ipostaza de debitor, iar persoanele care-i cedează
disponibilitățile lor cu împrumut, în calitate de creditori ai statului.
Caracteristicile esențiale ce definesc această formă principală a resurselor extraordinare
rezidă în conținutul specific al proceselor financiare, presupunând restituirea (rambursarea)
ulterioară a sumelor (împrumutate) și plata dobânzilor ca preț al folosirii lor de către stat. Cei ce
dau cu împrumut statului, cedează acestuia numai dreptul de folosință temporară a resurselor
disponibile și implicit a puterii de cumpărare aferente, păstrându-și proprietatea și posibilitatea
recuperării lor după un timp pentru a-și satisface propriile nevoi.
Cedarea disponibilităților bănești aseamănă parțial împrumuturile de stat cu impozitele,
întrucât presupun reducerea, fie și temporară, a veniturilor nominale ce pot fi utilizate de
persoanele care împrumută statul. Ca și în cazul impozitelor, procesele de redistribuire a
veniturilor la dispoziția autorităților publice diminuează puterea de cumpărare a creditorilor
acestora, în funcție de mărimea sumei cedate.
Mai mult, faptul că sumele împrumutate și cheltuite trebuie rambursate (restituite) pe
seama altor resurse, venituri curente (ordinare), în principal, a impozitelor ce se vor încasa
ulterior de către stat face ca împrumuturile publice, în general, să fie considerate și denumite
chiar "impozite amânate".
Pe de altă parte, însă, împrumuturile se deosebesc pregnant de impozite, în primul rând,
pentru că, în cazul lor, preluarea resurselor la dispoziția statului are caracter temporar, nu
definitiv. În al doilea rând, procesul de mișcare a valorii este reversibil; sumele respective se
restituie deținătorilor de drept după un anumit timp. În al treilea rând, pe perioada utilizării în
scop public, a sumelor împrumutate, creditorii obțin în contraprestație un venit sub forma
dobânzii plătite de către stat. În același timp, folosirea acestui tip de resursă financiară publică
antrenează un cost specific pentru stat reprezentat de dobânzile și comisioanele aferente plătite
de stat, care majorează cheltuielile bugetare (peste nivelul celor efectuate direct prin finanțarea
acțiunilor sau obiectivelor de interes public). În al patrulea rând, pentru resursele procurate,
astfel, la dispoziția statului este specific, în principiu, acordul de voință al creditorului, aspect
aflat în contrast cu caracterul silit al prelevărilor sub forma impozitului.
În condițiile dificultăților financiare majore cu care se confruntă statul, împrumuturile
devin o soluție atractivă pentru stat, deoarece acestea facilitează procurarea unui volum relativ
mare de resurse într-un interval de timp relativ redus și acoperirea în termen mai scurt a nevoilor
de finanțat. Ele angrenează, însă, numai acele persoane fizice și juridice dispuse să ofere statului
disponibilitățile lor bănești în condiții determinate și nu riscă o împotrivire a populației, cum este
posibil în cazul introducerii de noi impozite sau majorării celor existente.
Este de remarcat ca între practicarea împrumuturilor de stat și procurarea resurselor
publice ordinare, în primul rând sub forme ale impozitelor, se manifestă anumite raporturi de
condiționare. Însuși apelul statului la împrumuturi are loc, în principiu, atunci când și in măsura
în care resursele ordinare curente sunt insuficiente.
În principiu, folosirea împrumuturilor compensează doar temporar lipsa resurselor
ordinare. Ulterior, rambursarea lor face necesară preocuparea statului pentru creșterea încasărilor
118
din impozite, la un nivel chiar superior sumelor împrumutate, respectiv, pentru a acoperi și
plățile suplimentare specifice (dobânzi, comisioane).
Emisiunea (inflaționistă) de monedă, la rândul său, poate constitui o resursă financiară
publică (bugetară) în măsura în care statul, în virtutea dreptului său exclusiv de a emite moneda
națională fără valoare intrinsecă, pune în circulație o cantitate de bani mai mare decât cea
obiectiv necesară circulației monetare.
În mod obiectiv, emisiunea monetară ar trebui să asigure utilizatorilor o cantitate de
monedă limitată la nevoile circulației normale a bunurilor și serviciilor și îndeplinirii celorlalte
funcții ale banilor, ca premisă a menținerii puterii de cumpărare a acesteia. Emiterea unei
cantități mai mari de monedă permite statului să-și creeze resurse (venituri), în mod artificial, de
o mărime egală cu diferența între masa bănească totală existentă pe piață (după emisiunea
suplimentară inflaționistă pentru acoperirea unor cheltuieli publice) și cantitatea de bani
satisfăcătoare pentru derularea normală a fluxurilor reale în economie. Ea semnifică
redistribuirea unei părți a puterii de cumpărare a veniturilor bănești nominale (dobândite de
persoanele fizice și juridice), în favoarea statului, care cu suma emisă suplimentar (inflaționist)
achiziționează bunuri și servicii sau efectuează plăți pentru consumul public. Astfel, la o mărime
dată a cererii de consum agregate, în baza emisiunii inflaționiste de monedă, se modifică
proporțiile consumului, în egală măsură, în favoarea celui public și în defavoarea celui privat.
Prin urmare, ca resursă bugetară extraordinară, emisiunea (inflaționistă) de monedă ca și
impozitele și împrumuturile determină diminuarea puterii de cumpărare a persoanelor fizice și
juridice de la care se transferă aceasta. Dar se și deosebește de impozitele directe sau de
împrumuturile de stat prin faptul că nu afectează, ca acestea, veniturile nominale ale persoanelor
fizice și juridice, asemănându-se mai mult cu impozitele indirecte, pentru că antrenează
diminuarea veniturilor reale ale acestora. Impactul său este mult mai greu de sesizat și cuantificat
de către persoanele fizice și juridice ca utilizatori ai monedei, ea având un caracter voalat
(ascuns).
Aceasta devine o prelevare similară impozitelor, cu caracter silit, definitiv și fără
contraprestație, de la realizatorii veniturilor în formă bănească (persoanele fizice și juridice) către
statul emitent al surplusului de masă monetară. Resursele obținute de stat pe această cale, aflate
și ele sub incidența inflației, sunt de mărime egală cu puterea de cumpărare redistribuită, astfel,
de la ceilalți utilizatori ai veniturilor bănești reale, mai mici decât cele nominale datorită
deprecierii monedei, provocată de stat.
Deși emisiunea inflaționistă de monedă a fost folosită mai intens anterior, în ultimele
decenii ale secolului XX, majoritatea statelor lumii, confruntate cu efectele perverse profunde ale
inflației, au trecut la interzicerea prin lege a folosirii acestei resurse. În practică, însă, se mai
ajunge uneori, pe căi ocolite, la acoperirea unor nevoi publice pe seama emisiunii inflaționiste de
monedă
În mod firesc, în ansamblul resurselor financiare publice, resursele ordinare dețin
ponderea cea mai ridicată. În majoritatea țărilor, resursele ordinare reprezintă peste 90% din
resursele financiare publice totale. Tendința observată în evoluția resurselor financiare publice
este de reducere a ponderii resurselor extraordinare, explicabilă îndeosebi prin preocupările
guvernelor din majoritatea țărilor, în primul rând a celor dezvoltate, de a echilibra bugetul public,
finanțând cheltuielile publice, în cea mai mare măsură, pe seama veniturilor bugetare ordinare.
Este de remarcat că, față de nivelele actuale, în deceniile 8 și 9 ale secolului XX, multe
dintre statele în curs de dezvoltare (Argentina, Mexic etc.), precum și unele dintre cele puternic
dezvoltate (SUA) au înregistrat proporții foarte mari ale resurselor extraordinare în contextul
finanțării unor programe speciale, în plan economic, social, militar etc.
În țările în curs de dezvoltare, însă, resursele financiare extraordinare dețin o pondere
ceva mai ridicată, fără a depăși, cu unele excepții, în unii ani bugetari, cota de 5-7 % din
resursele financiare totale. Explicația acestui fenomen rezidă, în principal, în promovarea
119
deficitului bugetar ca mijloc de intervenție a guvernelor acestor țări pentru dezvoltarea
activităților economice și sociale, inclusiv în susținerea sectorului privat, în condițiile
confruntării lor cu insuficiența resurselor financiare ordinare.
După un alt criteriu de clasificare, și anume, conținutul economic al proceselor pe care le
exprimă formarea resurselor financiare publice, acestea pot fi grupate în următoarele categorii:
- resurse (venituri) fiscale;
- resurse (venituri) nefiscale;
- resurse de trezorerie;
- resurse împrumutate pe termen mediu și lung;
- resurse din emisiunea (inflaționistă) de monedă.
Resursele fiscale se caracterizează prin conținutul lor de procese economice de
redistribuire a produsului intern brut sau avuției naționale, de la persoanele fizice și juridice, la
dispoziția autorităților publice. Aceste procese se concretizează ca prelevări cu caracter
obligatoriu sub formele tipice ale impozitelor, taxelor sau contribuțiilor la constituirea diferitelor
fonduri financiare publice. Resursele fiscale asigură cea mai mare parte a resurselor obișnuite ale
statului.
Resursele nefiscale sunt reprezentate de veniturile obținute de către autoritățile publice
din exploatarea întreprinderilor și proprietăților lor, în ipostaza de proprietar, care le dă dreptul să
participe la repartiția primară a produsului creat sau să valorifice diferite bunuri (active).
Prelevarea acestor resurse la bugetul public nu are un caracter fiscal, semnificând doar mișcarea
valorii în limitele aceleiași proprietăți, sub forme ale veniturilor preluate la bugetul public de la
întreprinderi cu capital de stat, dividendelor, sumelor încasate din vânzări de active (publice),
chiriilor (redevențelor) etc.
Resursele de trezorerie se formează și utilizează în contextul efectuării de către trezoreria
publică a operațiunilor de încasări și plăți în conturile deschise entităților publice. Ele presupun,
atât redistribuirea de disponibilități acumulate în aceste conturi, cât și angajarea temporară a unor
împrumuturi pe termen scurt la Banca de Emisiune, respectiv prin vânzarea de înscrisuri sau
titluri de stat (certificate de depozit, bonuri de tezaur etc.) în scopul echilibrării curente a
operațiunilor de trezorerie publică.
Alături de aceste resurse pot fi mobilizate și folosite resursele împrumutate pe termene
medii sau lungi pentru finanțarea deficitelor bugetare anuale, procurate prin vânzarea altor forme
ale titlurilor de stat, care presupun, de asemenea, procese de redistribuire ale disponibilităților
bănești (implicit ale veniturilor), de la deținătorii acestora către stat, pe principiile relațiilor de
credit (așa cum rezultă din caracterizarea grupării anterioare).
În fine, resursele din emisiunea (inflaționistă) de monedă exprimă, de asemenea, procese
de redistribuire a veniturilor în favoarea statului, ca și resursele fiscale, dar într-o formă implicită
greu de identificat pentru persoanele fizice și juridice, de la care se redistribuire (în prim plan)
puterea de cumpărare (așa cum s-a văzut în referirile la gruparea anterioară).
O altă clasificare a resurselor financiare publice poate fi făcută în funcție de nivelul
administrativ la care se mobilizează resursele, distingându-se:
a ) în cazul statelor unitare:
- resurse ale administrației centrale, care se reflectă în bugetul central sau general (de
stat);
- resurse ale administrațiilor locale, care se reflectă în bugetele locale ale unităților
administrative din teritoriu;
- resurse ale asigurărilor sociale, care, de regulă, se reflectă într-un buget separat și se
administrează de organisme specializate, regăsindu-se, în final împreună cu celelalte resurse
bugetare, în bugetul public consolidat.
b) în cazul statelor federale:
120
- resurse ale statului federal, cuprinse în bugetul federal;
- resurse ale statelor membre (federate), reflectate în bugetul fiecărui stat membru al
federației;
- resurse ale entităților administrative locale, din cadrul fiecărui stat federat, ce se înscriu
în bugetele locale
În strânsă legătură cu gruparea de mai sus, se poate face și o clasificare după modul cum
se structurează resursele financiare pe componentele bugetului consolidat, și anume:
- resurse ale bugetului de stat (impozite, taxe și contribuții generale, venituri din
exploatarea întreprinderilor și proprietăților statului, etc.).
- resurse ale bugetelor locale (impozite, taxe și contribuții locale, venituri defalcate și
transferuri de la bugetul de stat etc.).
- resurse ale asigurărilor sociale de stat (contribuții pentru asigurări sociale etc.).
- resurse cu destinație specială (taxe și contribuții pentru constituirea de fonduri speciale).
După un alt criteriu de clasificare a resurselor financiare publice, și anume în funcție de
locul de proveniență, acestea se grupează în: resurse interne; resurse externe.
În principiu, resursele interne provin prin distribuirea și redistribuirea produsului intern
brut și, uneori, a avuției naționale rezultate din activitățile creatoare de valoare ce se desfășoară
în fiecare țară. Sursa lor fundamentală fiind PIB-ul fiecărei țări, dimensiunile și dinamica
acestuia condiționează, în mod hotărâtor, proporțiile și evoluția resurselor financiare publice, în
timp și spațiu. Formele concrete ale acestor resurse se regăsesc în fiecare dintre grupările
anterioare, ca venituri curente fiscale și nefiscale sau venituri de capital, dar și împrumuturi
publice interne sau emisiune (inflaționistă) de monedă etc.
La rândul lor, resursele externe se formează, în principiu, prin redistribuirea produsului
creat în afara țării respective și presupun transferul de valoare din exterior, de la persoane fizice
și juridice nerezidente ale statului primitor (inclusiv de la alte state), în anumite condiții. Forma
principală a acestora o reprezintă împrumuturile (de stat) externe contractate, fie cu organisme și
instituții financiar-bancare internaționale, fie cu guvernele altor state, fie cu persoane private
nerezidente, pe piețele financiare. Alte forme de procurare a unor resurse externe pot fi ajutoarele
financiare, donațiile etc. acordate de alte state, organisme sau persoane nerezidente ale statului
respectiv, vizând, de regulă, înfăptuirea anumitor obiective sociale, culturale, economice etc.
121
CAPITOLUL 9
IMPOZITELE – PRINCIPALĂ RESURSĂ FINANCIARĂ PUBLICĂ

(BUGETARĂ)
9.1. Conținutul economic și trăsăturile impozitului
Impozitele constituie, prin proporții, arie de manifestare și vechime, forma principală a

resurselor financiare publice. Ele au apărut încă din sclavagism, fiind considerate primul element
de finanțe publice, în măsură în care statul a trecut la prelevarea, cu caracter obligatoriu, a unor
venituri sau resurse private la dispoziția sa, în formă bănească.
După unii autori, însă, originea impozitelor moderne se găsește în ajutoarele de tip feudal,
bazate pe consimțământul vasalilor față de rege. În raport cu existența acelui consimțământ,
presupus de sistemul ajutoarelor feudale și menținut, oarecum, în regimul de instituire a
impozitelor moderne prin votul parlamentelor, se poate invoca și o nuanță a caracterului voluntar
al impozitelor. Pe primul plan, însă, în sistemele impozitelor moderne, a trecut definitiv
caracterul lor impus, de prelevări obligatorii ale unor resurse private la dispoziția statului, fără a
se nega suportul democratic al instituirii lor de către organe legislative alese de cetățeni
(contribuabili). Astfel, noțiunea de impozit semnifică, în primul rând, o obligație impusă de către
stat supușilor săi, constând în a se ceda acestuia părți din veniturile sau averile lor, pentru
acoperirea nevoilor sale de funcționare, respectiv a cheltuielilor publice.
Conținutul economic al impozitelor constă, deci, în procesele economice de redistribuire,
mai ales, a PIB, de la posesorii veniturilor (averilor) către stat, în vederea acoperirii nevoilor
publice. Cum economia de piață se bazează pe administrarea resurselor în cadrul proprietății
private, procesele economice exprimate prin impozite sunt procese de repartiție secundară, a
veniturilor și, în mai mică măsură, a averilor acumulate de persoanele fizice și juridice.
Totodată, prin prisma derulării acestor procese, impozitul exprimă o relație socială între
persoanele fizice și juridice, (care cedează părți din veniturile sau averile lor), pe de o parte, și
stat, (care preia la dispoziția sa resursele respective, constituindu-și fondurile bănești necesare
funcționării sale), pe de altă parte.
Scopul pentru care se realizează aceste procese de redistribuire, determinând existența
relațiilor cu statul (ca exponent al unei colectivități umane), este considerat unul colectiv,
național sau local. În aceste condiții, impozitele, ca și celelalte contribuții cu caracter obligatoriu
(similare), antrenează modificări ale mărimii valorii aflate spre administrare la dispoziția
participanților la relațiile respective: persoane fizice și juridice, pe de o parte și autoritățile
publice, reprezentante ale colectivităților de tip statal, pe de altă parte.
Caracteristicile definitorii ale impozitelor, ca principală formă a resurselor financiare
publice, pot fi sintetizate astfel:
1. prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu, (în sarcina contribuabilului) și se
realizează în mod silit. În această relație dintre stat și persoanele fizice sau juridice, acționează
obligația de a plăti suma stabilită drept impozit fără a se cere consimțământul expres al
plătitorului, iar în cazul în care acesta din urmă nu se conformează, statul poate aplica măsuri
coercitive. Sub acest aspect, este de observat că ipostaza de forță publică în care se află statul îi
conferă acestuia dreptul de a executa silit încasarea impozitelor de la persoanele private, dacă
acestea nu efectuează operațiunile de plată în condițiile prevăzute de lege. Acest drept este
prevăzut prin legile de instituire a impozitelor, iar în virtutea forței sale, statul îi poate constrânge
pe supușii săi să-și îndeplinească și această obligație.
122
2. Impozitele se prelevă la dispoziția statului, fără o contraprestație directă din partea
acestuia. Între prelevările sub formă de impozite și acțiunile de finanțat cărora le sunt destinate
nu se stabilește, în principiu, o corespondență directă. În mod independent de destinația, ce li se
va da, impozitele se preiau de la persoanele fizice și juridice fără ca statul să le ofere, în schimb
și în mod direct, bunuri, servicii sau alte avantaje, în ideea de contraprestație. În mod indirect,
însă, prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obținerea de foloase din partea statului, dar
aceasta apare ca o operațiune separată, distinctă. Așadar, cheltuirea resurselor mobilizate prin
impozite presupune prestarea de către stat a unor servicii publice și, implicit, anumite avantaje în
favoarea persoanelor fizice și juridice, fără a se urmări, însă, existența unei corelații între
mărimea prelevării ca impozit și mărimea foloaselor ce revin contribuabililor, cu atât mai mult
cu cât de serviciile statului beneficiază și cei care nu sunt afectați de plata impozitelor.
3. Prelevarea sub forma impozitelor se efectuează cu titlu nerestituibil (nerambursabil),
exprimând, deci, transfer definitiv la dispoziția statului, ceea ce înseamnă că sumele prelevate nu
se mai restituie contribuabililor. Aceasta trăsătură este, de altfel, imprimată categoriei generale a
finanțelor, în accepțiunea sa restrictivă.
Este evident că, în aceste condiții, prelevarea ca impozit presupune o reducere a puterii de
cumpărare a contribuabilului și acumularea ei la dispoziția statului. Acest transfer de putere de
cumpărare este acceptat ca o necesitate cu caracter obiectiv, un rău necesar, de către societate,
pornind de la considerentul că funcționarea statului nu ar fi posibilă în absența prelevărilor sub
forme ale impozitelor, taxelor etc.
În problema definirii și interpretării conceptului de impozit au existat și există încă opinii
diferite, deși, toate au ca element comun relația obiectivă dintre existenta statului (cu instituțiile
sale neproductive) și efectuarea prelevărilor pentru funcționarea sa.
Astfel, în concepția clasică, impozitul a fost definit ca o plată suportată de cetățeni pentru
serviciile aduse lor de către stat, iar în interpretarea semnificațiilor sale se avea în vedere doar
ipostaza sa de resursă financiar destinată finanțării cheltuielilor neproductive ale statului. În acest
sens, A.Smith și D. Ricardo afirmau că impozitul reprezintă o prelevare neproductivă din
produsul creat în economie pentru susținerea statului, respectiv pentru asigurarea funcționării
instituțiilor sale neproductive. Asemănător, Gaston Jéze, considerat a fi fondatorul științei
finanțelor (publice), afirma că "impozitul este o prestație bănească rechiziționată de către stat de
la particulari, în mod silit, cu titlu definitiv și fără contraprestație, în vederea acoperirii
cheltuielilor publice". Ideea prestației bănești a particularilor, fără contraprestație din partea
statului, incluzând în sine obligativitatea participării lor la acoperirea nevoilor publice, nu
exclude ipostaza lor de beneficiari ai serviciilor furnizate de către stat, în contextul larg al
îndeplinirii funcțiilor ce-i revin acestuia.
Totuși, în evoluția concepției clasice despre impozit, este cel puțin simptomatică
sesizarea acțiunii sale reglatoare asupra veniturilor însușite de către membrii societății. Astfel,
Adolph Wagner, apreciind că "Impozitele reprezintă o cotizație obligatorie a indivizilor,
destinată să acopere cheltuielile generale ale statului, pe care acesta o percepe ca o
contraprestație și rambursare a cheltuielilor efectuate cu serviciile oferite de el, adăuga că prin
impozite se exercită și o intervenție regulatoare asupra venitului național".
În concepție modernă, însă, abordarea conținutului impozitelor ține seama, în mod
explicit, de mutațiile survenite în societate, în general, și în economie, în special, în contextul
noilor doctrine politice și economice. Modificările de ordin conceptual privind impozitul se
referă, în esență, la luarea lui în considerare, nu numai ca resursă financiară a statului, ci și ca un
instrument de intervenție a acestuia în viața economică și socială. Devine, astfel, deosebit de
relevantă exprimarea metaforică a profesorului francez Maurice Duverger, după care "În
neocapitalismul modern, impozitul capătă o semnificație mai largă; el încetează de a mai
constitui grăuntele de nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele și
motoarele mașinii" (economice și sociale - n. n.).
123
Într-un mod mai tranșant, americanul William Albrecht jr. constată că, în mod tradițional,
impozitele au fost privite ca un rău necesar pentru a compensa costurile acelor servicii pe care
societatea le dorește a fi asigurate de către guvern. Or, în concordanță cu această optică,
impozitele ar trebui să fie la nivelele cele mai joase posibile, compatibile cu serviciile dorite,
ceea ce corespunde, în esență, concepției clasice referitoare la impozite. Dar realitățile din lumea
modernă demonstrează că "Astăzi, impozitele capătă o semnificație care depășește nevoile
financiare ale guvernului. Ele sunt colectate nu numai pentru a achita notele de plată ale
guvernului ci și pentru a influența activitatea economică".
Corespunzător evoluției înregistrate în planul concepțiilor despre impozit și pornind de la
conținutul său economic, în varianta modernă, acesta reprezintă, atât procese de redistribuire a
produsului creat și relații economice între persoane fizice și juridice, pe de o parte și stat, pe de
altă parte, cât și un mijloc de influențare (de către stat) asupra activității economice și sociale.
De altfel, în contextul doctrinar modern, analizele macroeconomice privind echilibrul
general, dezvoltate, mai ales, pe baza teoriei generale a lui John Keynes, abordează impozitul ca
variabilă cu impact profund și cu rol de stabilizator principal încorporat în mecanismul
economiei de piață, respectiv de instrument util în realizarea alocării optime a resurselor.
9.2. Principiile impunerii

9.2.1. Cerințe (criterii) generale ale impunerii
Formularea unor cerințe (criterii) ale impunerii se află în relație directă cu lozincile
revoluției burgheze ce afirmau și egalitatea în fața sarcinilor publice și vizau direct eliminarea
privilegiilor fiscale ale nobilimii feudale.
Conturarea principiilor impunerii se înscrie în doctrina economică liberală și concepția
economiștilor clasici, îndeosebi a lui A. Smith, care a formulat câteva cerințe (criterii) generale,
în acest domeniu, și anume:
1. Impunerea trebuia să fie echitabilă, adică să se asigure justețea fiscală. Semnificația
acestei cerințe constă în aceea că sarcina fiscală (decurgând din modul de impunere) suportată de
contribuabili ar trebui să corespundă puterii contributive a suportatorului. La rândul său, puterea
sau capacitatea contributivă trebuia apreciată, pornind de la situația materială a contribuabilului,
fără a admite discriminări sau privilegii pentru anumite categorii sociale sau persoane.
2. Impunerea trebuia să fie economicoasă, iar impozitul să aibă un randament cât mai
ridicat. În consecință, se cerea ca impunerea să fie realizată, în așa fel, încât să asigure
mobilizarea de resurse suficiente (pentru acoperirea deplină a cheltuielilor statului) cu costuri
minime. În mod implicit, acest criteriu exprimă necesitatea administrării impozitelor cu cheltuieli
cât mai mici pentru ca sumele încasate să fie folosite, în măsură cât mai mare, pentru acoperirea
celorlalte cheltuieli publice.
3. Impunerea să fie astfel practicată, încât impozitul să fie comod, adică să se asigure
comoditatea acesteia, atât pentru contribuabil (plătitor) cât și pentru organul fiscal. A. Smith
pleda pentru o comoditate sub aspectul tehnicilor folosite în efectuarea lucrărilor privind așezarea
și încasarea impozitelor, urmărind ca ele să nu stânjenească activitatea contribuabililor și să nu
complice inutil munca organelor fiscale. În acest sens, condițiile de efectuare a plății impozitelor
se cereau a fi corelate cu posibilitățile reale de plată ale contribuabililor, inclusiv cu
particularitățile activității generatoare de resurse pentru plata acestora.
4. Impozitul să fie stabilit în mod cert, adică să se stabilească cât mai precis obligațiile de
plată și implicit să se asigure certitudinea impunerii. Conform acestei cerințe, stabilirea
impozitelor trebuia să aibă loc cu deplină cunoaștere, de către subiectul plătitor, asigurându-se,
concomitent, corectitudinea calculului și cuantificarea exactă a obligației de plată în sarcina
contribuabilului. Această cerință presupune, totodată, eliminarea arbitrariului și ambiguităților în
124
materie de impunere, pentru a se preveni abuzurile din partea organelor fiscale. Smith considera
că incertitudinea în stabilirea impozitelor reprezintă o mare deficientă a sistemului de impunere.
În consonanță cu criteriile generale formulate de A. Smith, la baza sistemului de
impunere practicat în societatea modernă au fost puse următoarele categorii de principii:
- principii de echitate fiscală;
- principii de politică financiară;
- principii de politică economică și socială.
9.2.2. Principii de echitate fiscală

Conceptul de echitate fiscală exprimă ideea că supușii unui stat trebuie să plătească
impozite în funcție de capacitatea lor contributivă. Aceasta înseamnă că persoanele cu aceeași
putere contributivă urmează să suporte impozite egale, ceea ce asigură o echitate orizontală. În
același timp, ea presupune că cetățenii cu o capacitate contributivă mai mare vor trebui să suporte
impozite mai mari decât cei cu o putere mai mică, asigurându-se și o echitate verticală în
impunere
Conceptul de echitate fiscală orizontală concretizează, în planul impuneri; principiul
general al egalității în fața legii. El admite raționamentul după care, dacă venitul realizat de
individ este utilizat ca un indicator sintetic al capacității (puterii) contributive, atunci impunerea
veniturilor este cel mai direct mijloc de asigurare a echității fiscale, iar contribuabilii cu același
venit trebuie să plătească aceeași sumă ca impozit.
Echitatea fiscală verticală pornește de la același principiu al tratamentului egal, dar are la
baza premisa conform căreia cetățeni cu capacitate contributivă diferită trebuie să plătească
impozite în sume diferite.
Echitatea fiscală semnifică, deci, o poziția egală ce trebuie asigurată cetățenilor față de
sarcina fiscală, dar nu ca o egalitate de tip matematic, ci una, așa-zisă, personală. Or, egalitatea
personală conduce la o mărime diferențiată a impozitelor, ținând seama de situația socială și
familială a contribuabililor, ceea ce atrage după sine sarcini fiscale diferite, în raport cu puterea
contributivă a acestora.
Satisfacerea cerințelor de echitate fiscală, în accepțiunea prezentată, presupune
respectarea cumulativă a mai multor condiții, cu valoare de principii, și anume:
a. mărimea sarcinii fiscale să se diferențieze pe baza puterii contributive reale, prin luarea
în considerare atât a materiei impozabile realizate de fiecare, cât și a situației sociale și familiale
a contribuabilului. Deci, sarcina fiscală devine inegală la aceiași mărime a materiei impozabile,
atunci când situația contribuabilului, din punct de vedere social, este diferită (de exemplu, prin
prisma nivelului mediu al veniturilor pe membru de familie).
b. impunerea trebuie să fie generală, adică să cuprindă toate categoriile de persoane care
realizează materie impozabilă, fără discriminări determinate de criterii sociale sau economice. Pe
baza aplicării acestui principiu, ar urma să se elimine acordarea de avantaje privind suportarea
impozitelor, unor categorii de persoane sau indivizi aflate în aceeași situație materială sau
socială.
c. impunerea trebuie să permită fiecărui individ un venit minim (neafectat de impozit),
numit și "venit minim neimpozabil" considerat strict necesar asigurării existenței sale. Aceasta
înseamnă că persoanele care ar realiza un venit total sub plafonul stabilit ca minim necesar
existentei să fie scutite de a plăti de impozit. Recunoscut, cu rezultate certe, în cazul impozitelor
directe pe venituri, acest principiu nu are aplicabilitate când este vorba de impozitele indirecte pe
consum, suportate în funcție de mărimea consumului fiecărei persoane și nu de nivelul venitului
real al fiecărui consumator. Prin acest tip de impozite, venitul minim neimpozabil este afectat la
125
fel ca orice alt venit folosit pentru satisfacerea nevoilor de consum, indiferent de nivelul său și de
situația socială a contribuabilului contravenind cerințelor de echitate fiscală.
Aplicarea în practică a principiilor de echitate fiscală se află sub incidența modalităților
tehnice de impunere folosite în diverse țări, în diferite etape ale evoluției lor. Sub acest aspect,
gradul de echitate ce se realizează diferă, în bună măsură, după cum s-a aplicat sau se aplică
impunerea în sume fixe sau în cote procentuale, fie în variante cotelor procentuale proporționale,
fie a celor progresive sau regresive.
9.2.3. Principii de politică financiară (fiscală)

Principiile de politică financiară promovate de către stat în domeniul impozitării se
circumscriu unor obiective specifice, urmărind corelarea încasărilor din impozite cu cheltuielile
publice bugetare de acoperit, administrarea impozitelor la costuri cât mai reduse etc.
Între principiile de politică financiară (fiscală) se disting următoarele:
1. Asigurarea unui randament fiscal ridicat. Conform acestui principiu ar trebui să se
asigure un cuantum de resurse financiare, provenind din impozite, de nivel satisfăcător în raport
cu cheltuielile de finanțat, și necesitând eforturi minime de procurare a acestora. Aplicarea sa în
practică presupune respectarea unor condiții, cum sunt:
- impozitul să fie aplicat cu caracter universal, în sensul că el să fie suportat de către toate
categoriile de persoane care întrunesc calitatea de contribuabil. În raport cu această condiție, nu
se admite exceptarea unor persoane de la obligația plății impozitului, respectiv acordarea de
privilegii fiscale anumitor grupuri sau categorii sociale;
- prin modul de aplicare și încasare a impozitului să nu se permită sustragerea de la
impunere a materiei impozabile și nici evitarea plății impozitului. În consecință, trebuie să se
urmărească, atât cuprinderea integrală a materiei impozabile sub incidența impozitului, cât și
contracararea tendințelor unor subiecți de neîndeplinire a obligației de a plăti impozitele;
- mobilizarea resurselor sub forma impozitelor să se facă cu cheltuieli de administrare cât
mai mici. Această condiție presupune crearea unui cadru organizatoric și de funcționare a
instituțiilor abilitate pentru așezarea și încasarea impozitelor, cât mai rațional, bazat pe sistem
informațional și tehnici adecvate, evitarea supradimensionării și lipsei de eficiență în activitatea
aparatului fiscal etc.
2. Asigurarea stabilității încasărilor (sub formă de impozite) la dispoziția statului. Acest
principiu are în vedere ca mărimea încasărilor, realizate de stat sub forma impozitelor, să nu
depindă de conjunctura economică și presupune un nivel constant al veniturilor încasate. O
asemenea cerință este impusă de necesitatea finanțării acțiunilor publice în mod continuu și la
dimensiunile prevăzute, urmărindu-se evitarea necorelărilor între încasările realizate și plățile de
efectuat prin trezoreria statului. Dar, în asigurarea stabilității încasărilor, o premisă indispensabilă
rezidă în evoluția reală a bazei de calcul a impozitului, respectiv în dimensiunile efective ale
materiei impozabile. În acest scop, sistemele de impunere sunt axate, de regulă, pe o materie
impozabilă mai sigură, care să aibă o evoluție previzibilă, mai ușor de cuantificat. Se urmărește,
astfel, a asigura o mai mare certitudine în realizarea materiei impozabile și, pe această bază, în
încasarea impozitului ca resursă financiară a statului.
3. Elasticitatea impozitelor. Potrivit acestui principiu, impunerea trebuie să permită o
adaptare elastică a încasărilor din impozite față de necesitățile de resurse financiare, pentru a se
asigura corelarea mărimii lor cu nevoile de finanțare a acțiunilor publice. În mod implicit,
aplicarea sa presupune manevrarea sistemului de impozite prin modificări ale cotelor de
impozitare și chiar ale structurii acestuia, pentru a-l face mai adecvat cerințelor de încasare a
resurselor, în raport cu evoluția mărimii cheltuielilor bugetare. El admite că, mai ales, în
eventualitatea manifestării unor fenomene conjuncturale (în anumite perioade) poate deveni
126
necesară cel mai adesea o sporire a încasărilor (sau chiar o reducere a lor), ceea ce în practică este
dificil de realizat.
Şansele de aplicare a acestui principiu sunt destul de reduse, dacă avem în vedere că în
lumea contemporană este caracteristică tendința de creștere continuă a cheltuielilor publice, care
determină doar nevoia de majorare a încasărilor din impozite și conduce, de regulă, la căutarea de
soluții, în acest sens.
În legătură directă cu principiul elasticității impozitelor, se află opțiunea pentru
structurarea sistemului de impozite adaptat de o țară sau alta. Din acest punct de vedere, există
posibilități diferite de abordare a sistemului de impozite, care pot merge, fie în direcția
multiplicării numărului acestora, fie în cea a reducerii lor, ajungând până la a se susține
practicarea unui singur impozit. Independent de aceste puncte de vedere, ca regulă generală, se
constată că în întreaga lume se folosesc sisteme de impozitare cu un număr mai mare sau mai
mic de impozite, concepute și aplicate în condiții, uneori, asemănătoare, iar, alteori, diferite.
Soluția unui singur impozit devine dificilă de aplicat în practică, atât prin prisma respectării
principiilor de impunere, cât și prin cea a rolului atribuit impozitelor în societatea modernă, după
cum un număr prea mare de impozite, nejustificate prin rolul distinct ce revine fiecăruia, se
dovedește a fi contraproductivă.
La principiile anterioare s-ar putea adăuga și nediscriminarea fiscală. Această cerință are
în vedere aplicarea aceluiași mod de impozitare a materiei impozabile dobândite pe teritoriul
unei țări, atât de rezidenții statului respectiv, cât și de cei aparținând acestor state. Ea tinde să se
generalizeze ca principiu și decurge din dezvoltarea schimburilor și cooperării economice
internaționale, în condițiile amplificării circulației internaționale a capitalului și a forței de
muncă, respectiv a manifestării fenomenului de globalizare a economiei.
9.2.4. Principii de politică economică și socială

Asemenea principii vizează, în esență, anumite criterii de ordin economic și social, ce
stau la baza politicii fiscale promovate prin sistemul de impozite aplicat, urmărind atingerea unor
obiective de politică generală. Ele se grefează pe rolul de instrument de influențare și reglare a
activității economice și sociale, ce poate fi îndeplinit de către impozit, concretizându-se, în
general, prin modalități tehnice și mecanisme folosite în așezarea și încasarea impozitelor,
orientate spre stimularea fenomenelor favorabile dezvoltării societății, în ansamblu, și inhibarea
celor cu impact negativ.
Astfel, un principiu de politică economică urmărit în impunere constă în crearea de
condiții prielnice dezvoltării și modernizării economiei naționale. În acest sens, impunerea, în
general, respectiv anumite categorii de impozite, prin modul concret de concepere și aplicare
trebuie să favorizeze crearea unor ramuri sau subramuri economice, modernizarea, restructurarea
și dezvoltarea economiei, în ansamblu. În acest scop, este demonstrat teoretic și confirmat, în
bună măsură, de practică faptul că atunci când se urmărește dezvoltarea unor ramuri economice,
relansarea sau accelerarea ritmului de creștere economică, sistemul de impozitare poate acționa
prin efectul de stimulare pe care îl antrenează acordarea de facilități, începând cu scutiri sau
reduceri ale proporțiilor impozitelor. Dimpotrivă, dacă politica economică urmărește
restructurarea economiei, prin restrângerea sau renunțarea la unele subramuri sau ramuri
economie necompetitive, generatoare de pierderi, se poate promova un sistem de impozitare
inhibant, nefavorabil acestora.
Un alt principiu de politică economică reflectat în impunere se referă la încurajarea și
cointeresarea agenților economici pentru sporirea exportului de produse, în primul rând, a celor
cu un grad mai înalt de prelucrare. Un loc important, sub acest aspect, revine regimului de
impozitare a profitului din export și, mai ales, celui de aplicare a taxelor vamale. Prin intermediul
lor se exercită o influență majoră, atât asupra exporturilor, cât și a importurilor, cu efect final
127
decisiv asupra realizării unui obiectiv, de mare interes, cel al echilibrării balanței comerciale și a
balanței de plăți externe. În acest fel, dezvoltarea relațiilor economice internaționale și asigurarea
echilibrului valutar devin principii de politică economică cu profundă rezonanță asupra
impunerii.
Asemănător, menținerea puterii de cumpărare a monedei și, implicit, combaterea inflației,
ca principiu de politică economică, se reflectă în impunere prin luarea în considerare și orientarea
influenței impozitelor practicate asupra prețurilor. Așa, de pildă, o sporire a impozitelor indirecte
determină, în mod obișnuit, creșterea inflaționistă a prețurilor și trebuie evitată, după cum o
majorare a celor directe se consideră a avea efect deflaționist.
Pe un plan mai larg, al politicii economice, alături de stimularea exporturilor, se poate
afirma, ca principiu al impunerii, protejarea producției indigene și a producătorilor autohtoni în
fața unor politici vamale agresive promovate de alte țări, în care scop se poate folosi, de
asemenea, un sistem adecvat de taxe vamale.
Un alt principiu de politică economică, având și o puternică tentă socială, (reflectat în
impunere) vizează preocuparea pentru contracararea consumului abuziv de produse dăunătoare
sănătății populației. Întrucât societatea este interesată de promovarea unui climat favorabil vieții,
prin sistemul de impozitare pot fi combătute consumurile abuzive cu consecințe nocive, care
afectează, nu numai individul consumator, dar adesea și societatea, în ansamblu, antrenând
cheltuieli și pierderi la nivelul acesteia. În acest sens, sunt cunoscute efectele negative ale
abuzului în consumul unor produse (băuturi alcoolice, tutun etc.), cu repercusiuni, atât asupra
stării de sănătate, a situației materiale și a capacității de muncă a individului, cât și asupra
societății, confruntată cu probleme sociale specifice, inclusiv cu efectuarea de cheltuieli
suplimentare pentru refacerea sănătății și îngrijirea celor afectați etc.
În cadrul principiilor de politică socială, în mod expres, impunerea trebuie să urmărească
realizarea protecției sociale sub forme specifice impozitelor. Opțiunile cu privire la protecția
socială pot fi concretizate, în bună măsură, prin folosirea adecvată a sistemului de impozitare,
urmărind, în primul rând, protejarea categoriilor sociale defavorizate. În acest sens, sunt luate în
considerare acele categorii de persoane confruntate cu dificultăți materiale sau cu deficiente de
ordin fizic și intelectual, (handicapate) care nu pot suporta sarcini fiscale în condiții normale și
sunt tratate mai avantajos, prin sistemul de impozitare aplicat, inclusiv prin scutirea lor de
obligația plății impozitului.
Un asemenea principiu, considerat complementar celor de echitate socială, acționează și
în sensul atenuării diferențelor mari ce rezultă din punctul de vedere al veniturilor (averilor)
realizate de către membrii societății.
Se înscrie în contextul acestor principii și contracararea, prin regimul de impozitare
aplicat, a fenomenelor de îmbogățire fără muncă sau însușirea de foloase necuvenite.
Un alt aspect, cu rezonanță pentru reflectarea principiilor de politică socială în planul
impunerii, se concretizează în exercitarea unei influente adecvate politicii demografice a țării
respective. Așa, de exemplu, sunt aplicate variante de impunere menite să stimuleze natalitatea și
să îmbunătățească structura populației pe categorii de vârstă, acordând, de regulă, scutiri sau
reduceri ale impozitului de plată persoanelor care au în îngrijire copii, bătrâni etc. Pe de altă
parte, se pot practica impozite majorate sau sunt special instituite anumite impozite, zise "de
ordine", de tipul taxelor plătite de celibatari, în sarcina persoanelor care nu au și nu au avut în
îngrijire copii.
Un principiu general de politică economică și socială, cu un impact asupra impunerii,
constă în folosirea impozitelor pentru corectarea și influențarea tendințelor perturbatoare ale
mediului economico-social. Sub acest aspect, se constată că adaptarea modului de impozitare a
veniturilor, în primul rând, a profiturilor, în funcție de conjunctura economică, urmărind
stabilizarea economiei sau stimularea dezvoltării economice durabile și asigurarea folosirii mai
128
complete a forței de muncă, cu efectele sociale benefice pe care le antrenează, are o mare
rezonanță în societatea modernă.
9.3. Clasificarea impozitelor
Sistemul modern de impunere promovează o mare varietate de impozite, iar clasificarea

lor poate fi efectuată după mai multe criterii.
Un prim criteriu de clasificare este cel după natură sau forma concretă de prelevare a
resurselor la dispoziția autorităților publice, față de care impozitele se grupează în:
a) impozite în natură, care s-au practicat în fazele inițiale ale raporturilor dintre stat și
contribuabili, cunoscând forma dărilor de produse (în natură) sau a prestărilor de servicii (de
către contribuabili) în favoarea statului fără a fi de esență financiară;
b) impozite în bani, care presupun prelevarea resurselor în formă bănească constituind
forma actuală practicată în lumea civilizată, dar au reprezentat și un prim element al finanțelor
publice.
După un al doilea criteriu, și anume, după modul în care se reflectă sarcina fiscală asupra
suportatorului, impozitele se împart în două mari categorii:
a) impozite directe, care sunt stabilite nominal în sarcina fiecărui contribuabil și se
încasează direct de la subiecții impozitului, diminuând veniturile nominale sau averile acestora.
În mod firesc, în cazul acestor categorii de impozite, subiectul impozitului este și suportatorul
sarcinii fiscale.
Impozitele directe cunoscute sunt grupate, la rândul lor, în alte două categorii, și anume:
- impozite reale (obiective), care au ca element fundamental obiectul impozitului, adică
formele concrete de existență a materiei impozabile deținută de fiecare contribuabil.
- impozite personale (subiective), care sunt concepute pornind de la subiectul
impozitului, cu starea sa materială și socială.
Dacă impozitele reale se instituiau și se suportau numai în funcție de existența obiectului
impozitului (averi, venituri), indiferent de situația concretă a contribuabililor, cele subiective au
în vedere, pe lângă existența materiei impozabile, și situația familială ce grevează asupra puterii
contributive a subiecților.
b) impozite indirecte, presupun la rândul lor reflectarea sarcinii fiscale asupra
suportatorului în mod indirect. Ele operează în mod obișnuit asupra consumatorilor de bunuri și
servicii, prin includerea impozitului în prețul de vânzare sau în tariful perceput. In acest caz,
plătitorul direct către stat este o altă persoană decât suportatorul real, primul fiind doar un
intermediar între stat și cel din urmă, el încasând impozitul prin prețul de vânzare și virându-l la
dispoziția statului. Impozitele indirecte afectează (în sensul reducerii) numai mărimea reală a
veniturilor suportatorilor, ele având ca efect o diminuare a puterii de cumpărare a veniturilor
nominale realizate de consumatorii contribuabili.
La rândul lor, în funcție de forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate
în:
- taxe de consumație
- taxe vamale
- monopoluri fiscale
- alte taxe (taxe de timbru și de înregistrare etc.)
Dacă se are în vedere obiectul impozitelor, acestea se clasifică în:
a) impozite pe avere, la care materia impozabilă reprezentată de diferitele forme de
concretizare a averii (bunuri mobile și imobile);
b) impozite pe venit, la care materia impozabilă este reprezentată de veniturile realizate
din diverse activități, sub diferite forme (salarii, dividende, chirii etc.);
129
c) impozite pe cheltuieli, care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru achizițiile de
bunuri și servicii, ca expresie a folosirii veniturilor.
După criteriul scopului urmărit la instituire, se pot distinge:
a) impozite financiare, al căror rol principal este de a asigura procurarea resurselor
bănești necesare statului. În principiu toate impozitele îndeplinesc acest rol, deși unele au ca
obiectiv principal, nu atât procurarea de resurse bănești, cât, mai ales, realizarea unor obiective
de ordin social-economic.
b) impozite de ordine sau reglatoare a căror instituire vizează expres și realizarea
anumitor obiective urmărite de către stat, cum ar fi, de exemplu, îmbunătățirea structurii
demografice, contractarea manifestării unor fenomene perturbatoare în economia națională etc.
Din acest punct de vedere, în unele țări, mai ales în perioadele de supraîncălzire a economiei, s-a
apelat și la introducerea unui impozit special menit să atenueze ritmul prea accentuat de creștere
economică prin reducerea venitului disponibil pentru consum și investiții.
In condițiile actuale, sistemele fiscale ale diverselor țări conțin impozite care au, atât rol
financiar cât și rol reglator. De fapt, orice impozit modern cu caracter permanent include ambele
scopuri, contribuind atât la mobilizarea veniturilor bugetare, cât și la reglarea unor laturi ale
activității economice sau sociale.
În funcție de nivelul instituțional la care se administrează impozitele, se pot distinge:
a) impozite generale sau federale, care sunt instituite și administrate de către organele
centrale (federale) de stat
b) impozite locale care se instituie și administrează de către autoritățile publice locale.
În fine, dacă se ia în considerare, drept criteriu, frecvența practicării impozitelor, în timp,
se diferențiază:
- impozitele permanente, reprezentate prin forme care sunt practicate în mod continuu și
se regăsesc cu venituri bugetare curente de-a lungul unor mari perioade de timp;
- impozite incidentale, care sunt practicate cu caracter incidental în situații conjuncturale,
pe parcursul unor perioade de timp limitate, sau în funcție de anumite obiective urmărite de stat
în situații excepționale (de exemplu, impozitul pe averea sau profiturile obținute în perioade de
război).
O categorie relativ distinctă a sistemului de prelevări obligatorii este reprezentată de așa-

numitele alte taxe. In această categorie se încadrează prelevările realizate în situații specifice de
la persoanele fizice și juridice pentru prestarea anumitor servicii în favoarea lor. Pentru acest tip
de prelevări este caracteristică contraprestația, fie și numai parțială, din partea statului, față de
suma ce se încasează de la persoanele respective.
Asemenea situații se înregistrează în sfera activităților prestate de instituțiile publice cu
activitate nematerială, și care încasează pentru serviciile prestate anumite taxe. Aparent, suma
plătită ar fi în corespondență cu costul real al serviciilor prestate, dar de fapt între cele două
mărimi nu există o relație de echivalență. Suma plătită ca taxă depășește cu mult costul
serviciilor prestate, stabilirea nivelului taxei având la bază alte criterii decât costul sau
cheltuielile făcute de instituțiile ce prestează asemenea servicii. Datorită acestei lipsă de
echivalentă intre suma plătită ca taxă și costul serviciilor prestate, aceste taxe sunt asimilate
impozitelor, cea mai mare parte din suma prelevată având caracterul de transfer fără echivalență
la dispoziția statului.
In această categorie de taxe se includ:
- taxe judecătorești, care se instituie în legătură directă cu introducerea de acțiuni
judecătorești și judecarea acțiunilor respective la instanțele judecătorești, având ca subiecți
persoanele fizice și juridice care solicită aceste acțiuni.
130
- taxe notariale, care se plătesc pentru eliberarea, legalizarea sau autentificarea de diferite
acte, copii și care sunt încasate prin notariate.
- taxe consulare, percepute pentru serviciile pe care persoanele fizice și juridice le solicită
consulatelor (de exemplu obținerea vizei pentru deplasarea în străinătate, acordarea sau
retragerea cetățeniei etc.)
- taxe administrative, care au o sferă mai largă de aplicare, fiind încasate de către
instituțiile administrației de stat pentru eliberarea unor avize, permise, licențe, autorizații etc.
În unele țări, pe lângă impozite și taxe, se mai întâlnesc și contribuțiile, ca prelevări
obligatorii la bugetul public. Contribuțiile reprezintă sume încasate de la diferite persoane fizice
sau juridice, pentru anumite avantaje de care acestea beneficiază din partea statului. De cele mai
multe ori, contribuția se concretizează prin participarea, parțială, a persoanelor fizice sau juridice
la acoperirea cheltuielilor efectuate de stat pentru oferirea avantajului respectiv (de exemplu,
contribuția proprietarilor de terenuri la construirea unei șosele, la lucrările de consolidare etc.)
9.4. Elementele tehnice ale impozitului și sisteme de impozitare

9.4.1. Elemente tehnice ale impozitului
Procurarea resurselor financiare la dispoziția statului sub forma impozitelor presupune un
ansamblu de elemente și reglementări prin care se creează cadrul tehnico-organizatoric și
operațional pentru instituirea, așezarea și încasarea acestora.
Principalele elemente tehnice folosite în practicarea impozitelor sunt: subiectul;
suportatorul; obiectul; sursa; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta.
Subiectul reprezintă persoana fizică sau juridică în sarcina căreia este stabilită, prin lege,
obligația de plată a impozitului. Din acest motiv, subiectul se mai numește și plătitor. Tot pentru
a-l desemna pe subiect, este utilizat și termenul de contribuabil, semnificând persoana fizică și
juridică care, plătind impozitul, cedează părți din veniturile sau averile sale sub formă de
impozite sau contribuții obligatorii către stat. Este, însă, posibil ca persoana reprezentând
subiectul sau plătitorul să difere de cea aflată în ipostaza de contribuabil și suportator efectiv al
impozitului, adică a sarcinii fiscale. Astfel, dacă acesta este suportat efectiv din venitul sau
averea celui care îl plătește, subiectul este și contribuabil și se confundă cu suportatorul sarcinii
fiscale. Dacă, însă, impozitul plătit de o persoană se suportă din venitul /averea altei persoane,
atunci subiectul diferă de suportator.
Suportatorul impozitului este persoana fizică sau juridică aflată în postura de a suporta
efectiv impozitul plătit, în sensul cedării unei părți din puterea sa de cumpărare, prin efectul de
diminuare a venitului sau averii sale (antrenat de plata impozitului). Acesta mai este cunoscut și
sub denumirea de destinatar al impozitului, adică cel căruia îi este destinată sarcina fiscală.
Persoana suportatorului poate fi, deci, identică sau nu cu cea a subiectului. În măsura în
care suportatorul este o altă persoană decât subiectul impozitului, acesta din urmă plătește
impozitul către stat, dar transferă sarcină fiscală asupra suportatorului de la care încasează suma
plătită ca impozit. O asemenea situație este caracteristică impozitelor indirecte pe cheltuieli, de
tipul taxelor de consumație, stabilite ca obligație de plată în sarcina anumitor persoane, în calitate
de subiecți, dar având destinatari, și deci, suportatori pe consumatorii finali. În acest caz,
subiecții încasează impozitul de la consumatori, odată cu prețul bunurilor și serviciilor vândute,
iar apoi îl prelevă la dispoziția statului; consumatorii fiind, în fapt, suportatorii sarcinii fiscale.
Obiectul impozitului este cunoscut și sub denumirea de materie impozabilă,
reprezentând valori sub diferite forme ale veniturilor și averilor sau activități aducătoare de valori
ce intră sub incidența impozitării. În sistemele moderne de impunere (impozitare), obiectul
impozitului îl constituie, mai ales, veniturile realizate sub diverse forme (salarii, profituri, etc.),
respectiv averile sub forma bunurilor de orice fel deținute în proprietate sau supuse unor
tranzacții, inclusiv activul net al întreprinderilor etc.
131
În funcție de tipul de impozite practicat, obiectele acestora sunt reprezentate prin formele
concrete ale veniturilor sau averilor aflate în diferite ipostaze. Între acestea: la impozitul pe
salarii, obiectul îl constituie salariile brute; la impozitul pe profit, obiectul este profitul
impozabil; la impozitele pe averea deținută în proprietate, ca obiect clădirile, terenurile,
inventarul agricol, industrial etc.; la cele pe consum, ca obiect se consideră a fi produsele
(industriale, agricole etc.) sau serviciilor destinate consumului etc.
Sursa impozitului desemnează substanța sau valoarea din care se preia sau se suportă
impozitul, presupunând o diminuare a ei. Ea se confundă, adesea, cu obiectul impozitului
(materia impozabilă), iar formele obișnuite sub care se constituie sunt cele ale veniturilor
realizate și, uneori, ale averilor deținute. Alteori, aceasta diferă de obiect, cum este cazul la
impozitele pe diferite activități (comerciale, profesii libere) sau pe unele forme ale averii (clădiri
etc.), în care sursa este venitul obținut din acea activitate sau din exploatarea averii.
Unitatea de impunere este concretizată prin unitatea de măsură în baza căreia se
dimensionează materia impozabilă. Astfel, în cazul impozitelor pe venit, unitatea de impunere se
confundă cu unitatea monetară a statului respectiv. În alte cazuri (la terenuri, la clădiri), unitatea
de impunere este însăși unitatea de măsură în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă,
(metri pătrați, hectare, tone, capacitatea cilindrică etc.).
Cota impozitului, cunoscută și sub denumirea de cota de impozitare, exprimă mărimea
procentuală a impozitului ce revine pe unitatea de materie impozabilă, respectiv suma stabilită ca
impozit pe unitatea de măsură a obiectului respectiv.
Asieta desemnează un ansamblu de modalități și procedee tehnice folosite de organele
fiscale la așezarea, calcularea, urmărirea și încasarea impozitelor, respectiv reglementările prin
care se pune în aplicare realizarea impozitului ca venit al statului. Uneori, asieta este definită sau
interpretată în sensul de bază de calcul a impozitului, tinzându-se a fi confundată cu materia
impozabilă sau obiectul impozitului.
Tot ca termeni tehnici se folosesc și noțiunile de impunere, impozitare sau, mai recent,
fiscalizare, semnificând un complex de lucrări care încep cu identificarea și evaluarea materiei
impozabile (obiectelor impozitului) și se finalizează prin stabilirea sumei de plată ca impozit în
sarcina subiecților acestuia.
9.4.2 Sisteme de impozitare

Teoria și practica fiscală consemnează diferite modalități tehnice de impozitare, care se
delimitează, în funcție de regimul distribuirii obligațiilor ce revin contribuabililor, în două mari
sisteme:
- sistemul impozitelor de repartiție
- sistemul impozitelor de cotitate
Sistemul impozitelor de repartiție a apărut încă din perioada feudalismului, și presupune

mai întâi stabilirea a sumei globale a impozitelor de încasat la nivelul organelor centrale ale
statului, în funcție de necesarul de venituri al statului. Această sumă era apoi repartizată pe
unități administrativ-teritoriale, din treaptă în treaptă, corespunzător organelor administrative ale
statului. De la unitatea administrativ-teritorială de bază (de exemplu comuna) avea loc
defalcarea, pe subiecte sau obiecte impozabile, a sumei atribuite. La acest sistem de determinare
a cuantumului impozitului de plătit s-a renunțat la începutul perioadei capitaliste, în principal
datorită nerespectării cerințelor de echitate fiscală. În stabilirea sumei totale a impozitelor ce
trebuiau încasate la nivelul statului, dar și în defalcarea ei pe fiecare unitate administrativ-
teritorială, respectiv pe contribuabili, nu era luată în considerare situația economico-socială a
acestora. Ca urmare, apăreau situații inechitabile în care sarcina fiscală prezenta diferențieri mari,
constatate prin raportarea sumei de plată la materia impozabilă reală.
132
Sistemul impozitelor de cotitate presupune efectuarea calculelor în sens invers: se
pornește de la identificarea și evaluarea materiei impozabile, inclusiv a impozitului aferent, în
sarcina fiecărui contribuabil, trecându-se apoi la însumarea, în cascadă, a impozitului de plată la
nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, până la nivelul administrației centrale de stat.
Acest sistem este practicat în prezent în toate țările, fiind mai adecvat cerințelor de echitate în
plan fiscal, inclusiv prin posibilitatea aplicării unui tratament diferențiat contribuabililor, în
funcție de situația economico-socială a acestora.
Prin prisma modalităților tehnice de impozitare folosite în diverse țări, în diferite etape
ale evoluției lor, se disting două mari sisteme, cu impact deosebit de pregnant asupra gradului de
echitate fiscală :
1. impunerea în sume fixe;
2. impunerea în cote procentuale. Aceasta, la rândul său, poate fi concepută: în cote
procentuale proporționale; în cote procentuale progresive; în cote procentuale regresive.
Impunerea în sume fixe, presupune stabilirea prin act normativ a unor sume de mărime
fixă, ca impozit datorat, pe un subiect sau pe unitate de măsură a materiei impozabile.
În feudalism și chiar la începuturile capitalismului s-a practicat o variantă a impunerii în
sumă fixă stabilită pe persoană și cunoscută sub denumirea de "capitație", care era profund
inechitabilă pentru că avea în vedere doar existenta în sine a individului. Aceasta nu ținea seamă
de situația materială și cu atât mai puțin de cea socială a subiectelor, presupunând o sarcină egală
pentru toți, în sens pur matematic, dar foarte greu de suportat de cei fără venit sau cu venituri
(averi) mici, comparativ cu cei cu venituri (averi) mari sau foarte mari. În variante mai moderne,
impunerea în sume fixe mai este aplicată numai asupra anumitor obiecte ale impozitului pe avere
(terenuri, clădiri) și a unor bunuri de consum, urmărindu-se și atingerea altor obiective de ordin
economic sau social.
Impunerea în cote procentuale proporționale presupune stabilirea impozitelor de plată
prin aplicarea unei cote procentuale fixe asupra materiei impozabile, care variază ca mărime.
Această metodă de impozitare asigură egalitatea contribuabililor în fața impozitului prin prisma
cotei procentuale fixe de impozit, dar și o diferențiere a mărimii impozitului suportat prin
variația cuantumului mărimii materiei impozabile. Aplicarea cotei procentuale fixe asupra
cuantumului variabil al materiei impozabile, conduce la suportarea unui impozit, cu atât mai
mare, cu cât materia impozabilă realizată este mai mare și invers. Această modalitate de
impunere răspunde, în bună măsură, principiile de echitate, dar diferențierea contribuției care
crește proporțional cu mărimea materiei impozabile, reflectă numai parțial diferența de putere
contributivă dintre subiecți.
La rândul său, impunerea în cote procentuale progresive urmărește aplicarea principiilor
de echitate diferențiind sarcina fiscală, atât prin mărimea diferită a cotei procentuale aplicate, cât
și prin variația cuantumului materiei impozabile realizate ca bază de calcul a impozitului. Ea
include o anumită progresivitate a nivelului cotei de impunere aflată în corespondență cu
creșterea materiei impozabile. În acest caz, ritmul de creștere a impozitului îl devansează pe cel
al materiei impozabile și antrenează creșterea mai accentuată a sarcinii fiscale pe măsură ce
sporește puterea contributivă a subiecților, distingându-se două variante de aplicare, și anume:
progresivitatea simplă și progresivitatea compusă sau pe tranșe.
În varianta impunerii în cote progresive simple, cota de impunere crește progresiv, fie
într-un ritm constant, fie într-un ritm variabil. Pot rezulta, astfel, diferențieri ale sarcinii fiscale,
deoarece în ambele variante ale progresivității simple, impozitul crește, sub impactul creșterii
materiei impozabile, pe de o parte și al cotei procentuale de impozit, pe de altă parte. Suma
impozitului de plată va rezulta, în principiu, ca produs între cuantumul materiei impozabile
dobândite de către un contribuabil și cota procentuală progresivă corespunzătoare mărimii
acesteia.
133
În varianta progresivității compuse (pe tranșe) premisele impunerii progresive se mențin,
iar asupra gradului de echitate fiscală operează, atât creșterea progresivă a cotelor de impozit, cât
și variația materiei impozabile. Dar, în acest caz, impozitul de plată se determină pornind de la
divizarea materiei impozabile pe părți sau tranșe, de mărimi predeterminate prin lege, cărora le
corespund cote procentuale progresive de impozit, de asemenea, prestabilite pentru fiecare
tranșă. În funcție de nivelul tranșei în care se încadrează mărimea materiei impozabile deținute de
contribuabil, impozitul rezultă aplicând cota procentuală progresivă corespunzătoare fiecărei
tranșe anterioare și însumând, în final, impozitul calculat, parțial, pe fiecare tranșă. La același
rezultat, se ajunge dacă în stabilirea impozitului de plată (în sarcina unei persoane) se urmărește
încadrarea în tranșa corespunzătoare a materiei impozabile realizate de aceasta și se calculează
impozitul în două etape, astfel:
- se identifică, mai întâi, impozitul prevăzut în lege corespunzător tranșei anterioare celei
la care se situează materia impozabilă supusă impozitării;
- se determină separat impozitul aferent diferenței de materie impozabilă ce se încadrează
în tranșa următoare, prin aplicarea asupra acesteia a cotei procentuale progresive (superioare)
corespunzătoare ei, însumându-se, în final, cele două mărimi ale impozitului rezultat.
Este de admis că, folosită judicios, impunerea în cote procentuale progresive pe tranșe ale
materiei impozabile, aplicată pe scară largă în cazul când obiectul impozitului îl constituie
venitul, asigură cel mai înalt grad de echitate fiscală.
În fine, impunerea în cote procentuale regresive presupune ca, în calcularea impozitului,
cotele procentuale să scadă pe măsura creșterii cuantumului materiei impozabile realizate de un
subiect. Aceasta înseamnă că sarcina fiscală se reduce mai accentuat față de creșterea puterii
contributive a subiectului, ca urmare a cotei procentuale regresive cu care se calculează
impozitul, ceea ce se află în flagrantă contradicție cu principiile de echitate.
Deși, sistemele actuale de impunere nu folosesc explicit cotele procentuale regresive, în
mod implicit, se ajunge la o situație de acest fel, în condițiile specifice impozitelor indirecte, de
tipul taxelor de consumație. Acestea antrenează o sarcină fiscală care se modifică în raport invers
cu puterea contributivă a suportatorilor. Astfel, se constată că, chiar în condițiile unui venit total
egal, familiile cu un număr mare de membri și un venit mediu mai mic realizează un consum
mai mare de bunuri și servicii grevate de taxe de consumație, suportând deci un impozit care
crește proporțional cu consumul. Or, prin raportarea impozitului suportat la venitul din care se
suportă, sarcina fiscală sporește chiar mai mult decât scade venitul, semnificând o evoluție
inversă progresivității impunerii și cerințelor de echitate.
Dimpotrivă, nivelul mai redus al consumului realizat de familiile cu venituri mari,
presupunând contribuții sub formă de taxe de consumație mai mici, conduce la o reducere a
sumei impozitului suportat din venitul realizat și implicit a sarcinii fiscale ce revine procentual,
ceea ce echivalează cu o impunere în cote procentuale regresive. Regresivitatea și inechitatea
fiscală devin cu atât mai accentuate, cu cât diferențele între veniturile mari și cele mici, pe de o
parte și între consumurile realizate de familii, pe de altă parte, sunt mai pronunțate.
9.5. Trăsăturile distinctive și formele impozitelor directe
Evoluția impozitelor directe este strâns legată de dezvoltarea economiei, deoarece aceste
impozite se stabilesc pe anumite obiecte materiale, genuri de activități sau pe venituri.
Impozitele directe, fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele
s-au practicat și în orânduirile precapitaliste, însă o extindere și o diversificare mai pronunțată au
cunoscut abia în capitalism. Cu deosebire în primele decenii ale secolului XX, în locul
impozitelor așezate pe obiecte materiale sau diferite activități, cum sunt cele comerciale și
industriale, (impozite reale) au fost introduse impozitele stabilite pe diferite venituri sau averi
134
(impozite personale), care au dus la extinderea bazei de impunere prin includerea în categoria
plătitorilor de impozite și a marii mase a muncitorilor și funcționarilor.
În sfera impozitelor directe se includ numeroase forme de prelevări obligatorii, ce sunt
caracterizate prin faptul că sunt stabilite nominal în sarcina fiecărui contribuabil și se încasează
direct de la subiecții impozitului, diminuând veniturile nominale sau, în anumite situații, chiar
averile acestora. La impozitele directe, subiectul și destinatarul legal sunt reprezentate de aceeași
persoană.
Dincolo de trăsăturile generale specifice impozitelor, impozitelor directe le sunt
caracteristice anumite trăsături, ce le diferențiază de celelalte prelevări obligatorii și care
delimitează rolul lor economic și social.
Astfel, o trăsătură importantă a impozitelor directe este reprezentată de faptul că în sfera
lor pot fi respectate principiile de echitate fiscală. Deoarece echitatea fiscală presupune
diferențierea sarcinii fiscale în raport cu puterea contributivă, dar și cu situația socială a
contribuabililor, o asemenea cerință nu poate fi respectată decât în cazul impozitelor directe, care
au caracter nominativ.
O altă trăsătură distinctivă a impozitelor directe o reprezintă caracterul deflaționist al
acestora. Impozitele directe, fiind suportate direct din veniturile nominale ale contribuabililor,
condiționează mărimea venitului disponibil, și astfel posibilitățile de consum și investiții,
respectiv cererea agregată. În acest context, se constată că o creștere a impozitelor directe poate
acționa și ca o cale de combatere a inflației.
Tot ca o trăsătură a impozitelor directe poate fi menționată transparența acestora, în
sensul că fiecare contribuabil poate cunoaște sarcina fiscală reală pe care o suportă, modul de
determinare a acesteia și alte elemente tehnice specifice. Majoritatea impozitelor directe au la
bază sistemul declarațiilor de impunere, fie pe propria răspundere, fie declarația unei terțe
persoane, în care trebuiesc precizate toate elementele necesare pentru determinarea materiei
impozabile și chiar a sumei de plată. Din acest motiv, sarcina fiscală este percepută la
dimensiunile sale reale, la fel ca și orice modificare ce survine în mărimea acesteia.
Transparența impozitelor directe reprezintă însă, dintr-un anumit punct de vedere, un
motiv pentru care flexibilitatea acestora ca instrumente de politică fiscală este mai redusă.
Reacția contribuabililor la majorarea sarcinii fiscale directe este de multe ori considerabilă,
afectând posibilitatea utilizării impozitelor directe ca instrumente de politică fiscală în
combaterea supraîncălzirii economiei. Prin comparație, așa cum se va vedea ulterior, impozitele
indirecte au caracter voalat, ascuns, sarcina fiscală reală și variațiile acesteia fiind mult mai greu
de perceput.
9.5.1. Impozitele pe venituri

O primă formă a impozitelor pe venituri este reprezentată de impozitul pe veniturile
persoanelor fizice, ai cărui subiecți sunt reprezentați, în principiu, de toate persoanele fizice cu
domiciliu în statul respectiv și chiar și alte persoane care realizează venituri pe teritoriul țării
respective. Anumite categorii de persoane sunt considerate, prin lege, ca fiind scutite de obligația
de a plăti impozit pe venit, si anume: pensionari, elevi, studenți, pentru veniturile realizate sub
formă de pensii, burse. In condiții de reciprocitate convenite între țări, pot fi scutiți de obligația
de a plăti impozit pe venit și diplomații străini.
Obiectul impozitului îl reprezintă veniturile realizate de persoanele fizice din diferitele
surse :salarii pentru munca prestată, dividende, venituri din închirieri, veniturile realizate din
exercitarea unei profesii libere etc.
Baza impozabilă este stabilită, în principiu, prin diferența dintre veniturile brute obținute
și unele cheltuieli aferente realizării lor.
135
Impozitul pe venit se poate așeza fie individual, pentru fiecare persoană care realizează
venituri, fie colectiv, pentru ansamblul veniturilor realizate de membrii unei familii sau
gospodării etc. Impunerea globală a veniturilor realizate la nivelul unei familii este considerată
mai echitabilă prin prisma corespondenței cu puterea contributivă pe membru de familie, dar este
dezavantajoasă pentru familiile în care ambii soți realizează venituri, impactul progresivității
cotelor de impozit fiind mai puternic.
Din punct de vedere al modalităților de impunere se pot întâlni sisteme diferite, mai ales
în cazul veniturilor realizate din mai multe surse. In acest sens se pot distinge următoarele
sisteme:
- impunerea separată pe fiecare sursă de proveniență a veniturilor. Ca modalități
practice se pot utiliza fie mai multe impozite diferite, corespunzătoare unei anumite surse de
proveniență (sau categorie de activitate), fie un impozit unic, dar cu cote procentuale diferențiate
pe sursele de proveniență a veniturilor.
- impunerea globală, care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de persoana
respectivă, din toate sursele de venituri, și apoi aplicarea unui singur impozit, cu o cotă
proporțională sau progresivă.
Impunerea separată pe fiecare sursă de venit este mai avantajoasă pentru cei ce obțin
venituri din mai multe surse, deoarece cotele progresive afectează în mai mică măsură venitul
supus impozitării. In cazul impunerii globale, impactul progresivității cotelor de impozitare
asupra veniturilor cumulate din diferite surse este mai accentuat.
Pentru determinarea obligației de plată pot fi utilizate cote proporționale sau progresive.
În unele țări, venitul impozabil este supus mai întâi impunerii în cote proporționale, pe fiecare
sursă de venit în parte, și apoi, după cumularea veniturilor și determinarea venitului global,
impunerii progresive. Cea mai des utilizată este impunerea în cote progresive compuse.
Sistemele de impunere a veniturilor persoanelor fizice din multe țări includ și o serie de
elemente ce vizează realizarea unor obiective ale politicii economico-sociale, cu diferențieri
semnificative de la o țară la alta. De exemplu, în unele țări nu sunt luate în calculul impozitului
alocațiile și indemnizațiile cu caracter social, dobânzile primite la împrumuturile acordate
statului, sporurile de venit realizate în condiții excepționale.
Din punct de vedere al cheltuielilor care se pot deduce din venitul brut pentru calcularea
venitului impozabil, în majoritatea țărilor sunt admise: cheltuielile legate de realizarea veniturilor
(pentru veniturile realizate din exercitarea unei profesii libere); cheltuieli profesionale (cheltuieli
cu formarea profesională); primele de asigurare; cheltuieli medicale, pierderi înregistrate în anii
anteriori ( în cazul societăților de persoane), contribuțiile la asigurările sociale. De obicei, pentru
anumite categorii de cheltuieli deductibile se stabilesc anumite limite legale ce nu pot fi depășite.
În afara acestor cheltuieli, în majoritatea țărilor care practică impunerea globală a
veniturilor persoanelor fizice se mai acordă subiecților impozabili și deduceri personale, cu
semnificația unor sume fixe ce se scad, necondiționat, din venitul brut pentru determinarea
venitului impozabil.
Ca tendință pe plan mondial se remarcă faptul că încasările provenite din impozitele
așezate asupra veniturilor persoanelor fizice cunosc o creștere continuă, deținând o pondere tot
mai mare în totalul sumelor înscrise în buget, comparativ cu cele provenite din impozitele
percepute pe veniturile persoanelor juridice (societățile de capital).
O a doua mare formă a impozitelor pe venit este reprezentată de impozitul pe veniturile
persoanelor juridice, ce are ca subiecți întreprinderile, organizațiile, asociațiile de persoane,
societățile de persoane și societățile de capital.
Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, în unele țări se
folosește același sistem de impunere ca în cazul veniturilor realizate de persoanele fizice, iar în
altele se practică un sistem distinct. În general, modul în care se realizează impunerea profitului
136
realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societăți de persoane
sau ca societăți de capital.
În cazul societăților de persoane impunerea veniturilor se face frecvent pe baza sistemului
aplicat veniturilor realizate de persoanele fizice, deoarece este dificil de realizat o distincție între
averea fiecăreia dintre persoanele asociate și patrimoniul societății respective.
În schimb, la societățile de capital poate fi făcută o demarcație netă între averea personală
a acționarilor și patrimoniul societății, deoarece acționarii răspund pentru actele și faptele
societății numai în limitele părții de capital pe care o dețin.
Profitul impozabil este un profit real, stabilit pe baza datelor contabile ce pot fi controlate
de organele fiscale, care îl pot corecta. Determinarea profitului brut se face luând în considerare
trei elemente: profitul brut al activității de bază, profitul din activități auxiliare și anumite
câștiguri de capital (financiare).
Profitul impozabil se determină pe baza relației :
PI = PB – D + CN; unde
PB – profitul brut
D – deduceri (contribuții pentru constituirea unor fonduri speciale, unele venituri etc.)
CN – cheltuieli nedeductibile (de regulă cheltuieli care nu sunt aferente realizării
veniturilor și cheltuieli ce depășesc anumite limite legale)
În raport cu destinațiile date profitului, în practică se întâlnesc mai multe variante de
impunere:
a) se aplică impozitul la întregul profit impozabil, înainte de a se fi stabilit și repartizat
dividendele, iar apoi se aplică separat un impozit pe dividende. Această variantă este criticată
pentru caracterul dublu al impozitării părții din profit repartizată pentru plata dividendelor.
b) se supune impozitului numai partea din profit care ia forma dividendelor, scutindu-se
de impozit partea din profit rămasă la dispoziția societății de capital pentru reinvestire. Această
variantă este considerată ca fiind stimulatorie pentru că oferă avantaje pentru profitul reinvestit,
societățile fiind cointeresate în repartizarea profitului într-o măsură în care să favorizeze
creșterea producției și modernizarea activității.
c) se supune impozitării numai partea din profit care rămâne la dispoziția societății de
capital, scutindu-se de impozit partea acordată ca dividende. Această variantă este criticată
pentru că este inechitabilă și nestimulativă din punct de vedere al interesului societății de capital
în reinvestirea profitului.
d) se impun separat profitul rămas la dispoziția societății de capital și separat dividendele
plătite acționarilor. Această ultimă variantă este mai larg acceptată, prin prisma cerințelor de
echitate fiscală.
9.5.2. Impozitele pe avere.

Obiectul impozitelor pe avere este reprezentat de bunurile mobile și mobile deținute în
proprietate de persoanele fizice și juridice.
Chiar dacă impozitele pe avere ocupă un loc mai puțin important decât impozitele
moderne asupra veniturilor și cheltuielilor, nu trebuie neglijat aportul lor la constituirea
resurselor financiare publice, precum și rolul lor de instrumente de politică fiscală, utilizate
pentru creșterea echității în societate. Argumentele în favoarea impozitului pe avere se bazează
pe concepte morale, etice și politice folosite de stat în susținerea necesității aplatizării
inegalităților sociale.
Argumentele împotriva impozitării averii sunt în principal de natură economică și
practică. Pentru mulți economiști, impozitarea averii reprezintă o atingere inadmisibilă a
dreptului de proprietate, pentru că ea se manifestă printr-o suprapunere de cheltuieli, pe de o
parte, iar, pe de altă parte, impozitul vizează o avere formată prin economisirea veniturilor
137
impozitate anterior. De aici, slaba consimțire a contribuabililor și marea nepopularitate a
impozitelor pe avere. Chiar dacă efectele economice negative ale acestui impozit nu pot fi
măsurate cu exactitate, în opinia celor mai mulți economiști un astfel de impozit descurajează
economisirea și reduce oferta de capital în economie.
Impozitele pe avere se diferențiază pe trei mari categorii:
- impozite propriu-zise pe avere, care au ca obiect, în principiu, bunurile imobile și chiar
mobile în care se concretizează averea deținută de diferitele persoane fizice și juridice. Ca forme
ale impozitelor pe averea propriu-zisă se disting mai ales impozitul pe activul net și impozitul pe
proprietăți imobiliare.
- impozite pe circulația averii, care se practică în situațiile în care averea se transmite, ca
drept de proprietate, între persoane. Variantele sub care se practică asemenea impozite sunt
delimitate în raport cu modul de transmitere a averii: impozitul pe succesiuni, impozitul pe
donațiuni sau impozitul pe actele de vânzare-cumpărare.
- impozite pe creșterea sau pe sporul de avere, care au în vedere situații în care averea
deținută de o persoană sporește fără a presupune eforturi din partea proprietarului, ci ca urmare a
influenței unor factori exogeni. Ca forme ale impozitelor pe creșterea averii se întâlnesc
impozitul pe plusul de valoare imobiliară și impozitul pe sporul de avere dobândit în perioadele
de război.
9.6. Trăsăturile distinctive și formele impozitelor indirecte
Impozitele indirecte se definesc prin incidența indirectă pe care o au asupra veniturilor și

persoanelor care suportă sarcina fiscală. In acest sens, este de remarcat faptul că subiectul sau
plătitorul unui impozit indirect diferă de suportatorul efectiv al sarcinii fiscale. Astfel, sumele
plătite ca impozite indirecte de către agenții economici sunt recuperate, prin prețurile de vânzare
ale bunurilor sau serviciilor vândute de la cumpărătorii și utilizatorii lor, care sunt în fapt
suportatorii din propriile venituri ale acestor impozite.
În apariția și evoluția impozitelor indirecte s-au manifestat anumite tendințe legate, fie de
satisfacerea nevoilor de resurse financiare ale statului, fie de preocupările pentru asigurarea unei
echități fiscale sporite. În acest context, raporturile de mărime dintre impozitele directe și cele
indirecte în cadrul resurselor fiscale au suferit modificări evidente prin prisma ponderilor
deținute de fiecare în totalul acestor resurse, înregistrându-se mutații care exprimă și opțiuni de
politică fiscală diferite, pornind și de la avantajele sau dezavantajele fiecăruia, inclusiv de la
reacția de împotrivire a suportatorilor, mult mai atenuată în cazul impozitelor indirecte.
În aceste condiții, la finele secolului trecut ponderea impozitelor indirecte în totalul
resurselor fiscale ale diferitelor state lua valori cel mai adesea cuprinse între 20% și 35%, cu
variații importante de la o țară la alta, respectiv de la o perioadă la alta.
Ca tehnici financiare, impozitele indirecte au fost considerate mai puțin evoluate,
comparativ cu impozitele directe, satisfăcând în mai mică măsură criteriile de echitate fiscală și
pe cele de instrumente de influențare a vieții economico-sociale. În acest sens, Victor Slăvescu
aprecia că în România interbelică, ponderea prea mare a impozitelor indirecte față de cele directe
în resursele bugetare exprimă un nivel mai redus de educațiune fiscală.
Sub același aspect, se poate aprecia că după ce în fazele inițiale ale capitalismului
impozitele indirecte reprezentau o resursă financiară majoră pentru stat, odată cu trecerea la
sistemul impozitelor personale ponderea lor s-a redus sensibil, mai ales, după cel de-al doilea
război mondial, deși în ultima perioadă se constată o revenire a importanței lor și o creștere a
încasărilor sub această formă la bugetele publice.
Impozitele indirecte se diferențiază în sistemul resurselor financiare publice prin mai
multe trăsături.
138
O trăsătură a impozitelor indirecte constă în caracterul regresiv al sarcinii fiscale.
Deoarece cotele utilizate pentru calculul acestor impozite nu sunt diferențiate în funcție de
venitul, averea sau situația personală a celor ce cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce
fac obiectul impozitelor, ele lasă impresia că ar afecta veniturile consumatorilor în aceeași
măsură. În realitate, ele afectează în mod deosebit veniturile mici, deoarece se percep, de regulă,
la bunurile de larg consum, care dețin o pondere însemnată în consumul personal. Dacă raportăm
impozitele indirecte plătite la veniturile diferitelor categorii sociale sau persoane observăm că
ponderea acestora (în venituri) este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic, ceea ce
echivalează cu o impunere regresivă a veniturilor. Mai mult, relația specifică dintre aceste
impozite și consumul de bunuri și servicii duce la creșterea sarcinii fiscale direct proporțional cu
creșterea consumului acestora care, la rândul său, se distribuie neuniform pe indivizi, fiind mai
ridicat pentru familiile cu un număr mai mare de membri și mai mic în situația inversă. În
consecință, admițând determinarea sub formă de cotă procentuală, acestea apar cu atât mai mici
cu cât venitul pe o persoană este mai mare, la un consum de mărime egală, ceea ce semnifică
regresivitatea impunerii. Din aceeași perspectivă, impozitele indirecte sunt inechitabile, în sfera
lor neputând fi aplicate principiile de echitate a impunerii. Datorită modului specific de
transmitere a sarcinii fiscale, în cazul acestor impozite nu operează nici criteriul venitului minim
neimpozabil. Persoanele care realizează venituri sub nivelul minim considerat prin lege ca
neimpozabil nu sunt scutite de impozitele indirecte ci, dimpotrivă, suportă o cotă procentuală de
impozit ce revine mai mare la venitul realizat. În aceste condiții, familiile cu mulți copii sunt
supuse unei sarcini fiscale deosebit de mari, datorită consumului lor de bunuri strict necesare
traiului, inevitabil mai mare.
O altă trăsătură, atribuită dintr-un anumit unghi de abordare, rezidă în caracterul benevol
(facultativ) al impozitelor indirecte, ceea ce presupune că suportatorii acestora apar în situația de
contribuabili numai în măsura în care achiziționează și consumă bunuri și servicii în al căror preț
sunt incluse impozitele indirecte. De fapt, caracterul benevol este formal și nereal, pentru că, de
regulă, impozitele indirecte se așează asupra vânzărilor de bunuri și servicii de strictă necesitate.
În acest sens, Maurice Duverger este de părere că "în cazul impozitelor indirecte nu este vorba de
o constrângere politică, așa cum se întâmplă la impozitele directe, ci una de ordin economic."
Evitarea consumului și suportării impozitelor indirecte prin abstinență este imposibilă pentru că
necesitățile fiziologice de consum au un efect de constrângere mai puternic chiar decât
constrângerile administrative.
Tot o caracteristică a impozitelor indirecte se consideră a fi randamentul fiscal ridicat ce
se poate realiza, atât prin prisma cheltuielilor mai reduse de colectare a acestora ca venit al
statului, cât și prin cea a ariei largi de aplicare și volumului mare al încasărilor la bugetele
publice.
Caracteristic pentru impozitele indirecte este și modul cum acestea afectează formarea și
utilizarea veniturilor suportatorilor. Sub acest aspect este specific faptul că ele nu afectează
veniturile nominale, ci numai pe cele reale. Această caracteristică decurge din raportul lor direct
cu cheltuirea veniturilor, majorând prețul bunurilor și serviciilor cumpărate. Ele determină astfel
scăderea puterii de cumpărare a veniturilor nominale, ceea ce înseamnă că venitul real devine
inferior celui nominal care se menține constant.
Efectul de creștere a prețurilor generat de practicarea impozitelor indirecte se poate
reflecta asupra procesului de depreciere monetară, ceea ce le caracterizează și ca factor cu
potențial de amplificare a inflației.
Impozitele indirecte se caracterizează și prin sensibilitate sporită față de conjunctura
economică, deoarece ele operează asupra volumului vânzărilor, care crește în fazele de “boom”
economic și se reduce în fazele de declin, ceea ce determină fluctuații corespunzătoare ale
încasărilor bugetare.
139
În fine, impozitele indirecte și sarcina fiscală aferentă lor au un caracter voalat, ascuns,
deoarece ele nu se instituie nominal și se manifestă în contextul cheltuielilor de consum care
vizează bunuri și servicii cu regim diferit de impozitare prin preț. De aceea, este de admis că
puțini oameni își dau seama ce mare parte a veniturilor lor este absorbită de impozitele pe
consum, ceea ce justifică și reacțiile de împotrivire mai slabe din partea acestora.
Principalele forme ale impozitelor indirecte sunt taxele de consumație, monopolurile
fiscale și taxele vamale.
9.6.1. Taxele de consumație.

Taxele de consumație operează ca impozite indirecte în strânsă legătură cu satisfacerea
nevoilor de consum ale populației, fiind incluse în prețurile de vânzare ale bunurilor și
serviciilor. Sunt avute în vedere numeroase bunuri de consum, între care cele alimentare, textile,
bunuri industriale( în măsura în care acestea din urmă sunt destinate utilizatorilor finali).
Impozitele sub forma taxelor de consumație au fost instituite inițial asupra anumitor
categorii de bunuri și servicii, pentru ca ulterior să se înregistreze o extindere a sferei de aplicare,
ajungându-se în final la a se lua ca bază de impunere volumul total al vânzărilor, indiferent de
structura internă a vânzărilor respective.
Taxele de consumație pot fi delimitate în următoarele categorii:
- taxe speciale de consumație, care vizează anumite bunuri sau servicii care, de regulă,
sunt de larg consum.
- taxe generale pe vânzări, care se percep la vânzarea tuturor bunurilor și serviciilor,
indiferent de destinația lor.
Taxele speciale de consumație, cunoscute și sub denumirea de accize, sunt așezate asupra
unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi substituite în consum, cum sunt:
alcoolul, tutunul, cafeaua, produsele petroliere etc.
Accizele sunt stabilite fie ca sumă fixă pe unitatea de produs, fie ca o cotă procentuală
aplicată la prețul de vânzare. Sumele fixe sau cotele de impozitare diferă de la un produs la altul,
în funcție de scopul urmărit de stat în instituirea lor, care este, de cele mai multe ori, nu numai
financiar, ci și de influențare a consumului pentru anumite categorii de bunuri. Astfel, accizele
prezintă în numeroase situații cote ridicate de impozitare, urmărindu-se și limitarea consumului
abuziv al unor produse considerate dăunătoare (alcool, tutun etc.)
Taxele generale pe vânzări au cunoscut în timp mai multe variante, cea mai
reprezentativă fiind impozitul pe cifra de afaceri.
Impozitul pe cifra de afaceri a fost introdus pentru prima dată după cel de-al doilea
Război Mondial, și se aplica în cote procentuale asupra cifrei de afaceri realizată de
întreprinderile industriale, comerciale, a prestatorilor de servicii etc.
Din punct de vedere al modalității de aplicare a impozitului pe cifra de afaceri sunt
cunoscute două variante:
- impozitul cumulativ, multifazic (sau în piramidă, bulgăre de zăpadă). In acest caz,
impozitul se aplică la nivelul fiecărei verigi a circuitului economic prin care circulă produsul
până la consumatorul final. Caracterul cumulativ decurge din aceea că în baza impozabilă la
nivelul fiecărei verigi din circuit este inclus și impozitul pe cifra de afaceri plătit în stadiul
anterior și regăsit în prețul de achiziționare a intrărilor în veriga respectivă.
Cu cât numărul verigilor prin care circulă un produs până ajunge la consumatorul final
este mai mare, cu atât sarcina fiscală se amplifică. Principala critică adusă acestui impozit este
tocmai faptul că în baza de impozitare este inclus și impozitul plătit anterior, ceea ce va
determina o impozitare în cascadă și de aceea în majoritatea țărilor lumii s-a renunțat la aplicarea
impozitului pe cifra de afaceri în această formă.
140
- impozitul unic, sau monofazic. Acest impozit se calculează și se plătește la nivelul unei
singure verigi din circuitul economic al unui produs, problema principală fiind alegerea
plătitorului impozitului dintre diferitele verigi ale circuitului economic, adică între producător și
comerciant
Din punct de vedere al randamentului fiscal și comodității încasării acestor impozite ca
venit al statului, se poate spune că practicarea impozitelor având ca plătitori întreprinderile
comerciale (taxa pe circulație) antrenează un volum mai mare de lucrări și operațiuni, cu
cheltuieli de administrare mai mari. Atunci când plătitorul este producătorul (taxa pe producție),
recuperarea impozitului de la consumatorul final necesită o perioadă mai îndelungată de timp,
dar randamentul fiscal este mai ridicat.
Din punct de vedere al bazei de calcul se disting două variante ale acestui impozit:
- impozitul pe cifra de afaceri brută, caz în care baza de calcul este reprezentată de suma
totală a încasărilor realizate la nivelul verigii respective, incluzând atât consumurile intermediare
cât și valoarea adăugată.
- impozitul pe cifra de afaceri netă, caz în care baza de calcul o constituie numai partea
ce corespunde valorii adăugate la nivelul verigii respective. Baza de impozitare se obține scăzând
plățile efectuate pentru diferitele achiziții de la nivelul verigii respective din încasările totale
realizate la acest nivel.
O variantă larg aplicată a impozitului pe cifra de afaceri netă, în special în țările europene,
o reprezintă taxa pe valoarea adăugată (TVA).
Ca impozit general pe consum, care se stabilește cu ocazia operațiunilor privind transferul
bunurilor și serviciilor prestate cu plată sau asimilate acestora, taxa pe valoarea adăugată se
caracterizează prin:
a) caracter universal, deoarece se aplică tuturor bunurilor și serviciilor din economie;
b) transparență (permite cunoașterea exactă a mărimii obligației de plată ce revine c)
fiecărui subiect);
c) randament fiscal ridicat (are o bază largă de aplicare);
d) neutralitate, deoarece mărimea sa rămâne independentă de numărul verigilor din
circuitul economic al unui produs;
Principalul dezavantaj al TVA îl constituie volumul mare de lucrări ce trebuie efectuate și
multiplicarea numărului de evidente presupuse de urmărirea și încasarea acestui impozit ca
resursă financiară la nivelul statului.
Operațiunile care intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt, în principal,
livrările de bunuri, prestările de servicii, executările de lucrări, transferul dreptului de proprietate
a bunurilor imobiliare, importul de bunuri și servicii.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se poate determina în două variante:
a) aplicarea cotei de impozit asupra valorii adăugate în fiecare stadiu pe care îl parcurge
produsul de la producător la consumatorul final, valoare adăugată care se poate calcula fie prin
însumarea elementelor constitutive (salarii, amortismente, profit), fie ca diferență între valoarea
ieșirilor de la acel stadiu și valoarea achizițiilor (cumpărărilor);
b) ca diferență între suma obținută prin aplicarea cotei de impozit asupra volumului
valoric al vânzărilor din stadiul respectiv (taxa pe valoarea adăugată colectată) și suma obținută
prin aplicarea cotei de impozit asupra volumului valoric al achizițiilor din stadiul anterior (taxa
pe valoarea adăugată deductibilă). Această variantă este utilizată cu precădere, deoarece taxa pe
valoarea adăugată se plătește pentru întreaga activitate a unui subiect impozabil dintr-o perioadă
(de regulă, baza de calcul este lunară) și nu pentru fiecare produs livrat, ceea ce ar presupune
operațiuni complicate de identificare exactă a valorii adăugate și a taxei aferente fiecărui produs
realizat.
In ceea ce privește cotele procentuale de calcul a TVA se constată practici relativ diferite
în diferitele țări. In deceniul anterior s-a manifestat o tendință de reducere a numărului de cote
141
practicate în țările Uniunii Europene la două cote: o cotă redusă de 4-9% pentru bunurile și
serviciile de strictă necesitate și o cotă normală de 9-19%. In plus se constată o tendință de
reducere a nivelului cotelor procentuale ale TVA.
Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în România începând cu anul 1993, inițial cu o
cotă unică de 18%. Ulterior regimul TVA a cunoscut multiple reașezări, atât în sensul operațiilor
impozabile și subiecților impozitului, cât și al cotelor (introducerea sistemului cu două cote, 18%
și 9%, apoi majorarea acestora la 22% și 11%, și revenirea ulterioară la o cotă unică de 19%)
9.6.2. Monopolurile fiscale.

Monopolurile fiscale sunt o formă a impozitelor indirecte, asemănătoare cu taxele de
consumație, dar aplicabile în condiții diferite. Noțiunea de “monopol fiscal” decurge din
existența monopolului de stat asupra producerii și/sau comercializării unor bunuri. Instituirea
monopolului dă statului dreptul exclusiv de a produce și comercializa anumite produse.
Monopolul fiscal are caracter de impozit indirect, similar taxei de consumație, dar care se
adaugă numai la prețurile produselor și serviciilor declarate monopol de stat. Prelevările realizate
de către stat sub forma monopolurilor fiscale semnifică redistribuirea veniturilor private prin
includerea în impozitului în prețul de monopol al acestor produse , care se încasează de la
consumatorii produselor respective. Practicarea monopolului fiscal nu exclude obținerea de către
întreprinderile de stat a profitului normal din activitatea desfășurată, cu atât mai mult cu cât
aceste produse și servicii se desfac fără concurență.
Monopolurile fiscale s-au practicat pe scară largă până la cel de-al doilea Război
Mondial, iar în ultimele decenii se manifestă o tendință de diminuare a sferei de practicare a lor,
concomitent cu reducerea proporțiilor sectorului de stat în economie.
9.6.3. Taxele vamale.

Taxele vamale, ca impozite indirecte, sunt integrate în sistemele fiscale în contextul
dezvoltării schimburilor economice internaționale, pentru că în societatea modernă ele operează
numai asupra mărfurilor care tranzitează granițele tării. In perioadele anterioare se practicau taxe
vamale și în interiorul țării, ca de exemplu la intrarea în orașe, pe poduri etc.
In plan general, taxele vamale dețin o pondere importantă în ansamblul impozitelor
indirecte, mai ales ca urmare a amplificării volumului comerțului exterior.
Obiectul taxelor vamale îl reprezintă bunurile care se schimbă pe plan internațional, atât
în cazul operațiunilor de import-export, cât și a tranzitului de mărfuri pe teritoriul național.
In concordanță cu structura operațiunilor de comerț exterior se disting următoarele tipuri
de taxe vamale:
- taxe vamale de import, care sunt cele mai larg practicate, fiind aplicate la mărfurile
importate;
- taxe vamale de export, care se aplică asupra mărfurilor exportate. In prezent se
înregistrează o tendință de reducere a nivelului sau chiar de eliminare a lor, ele aplicându-se pe
scară mai largă numai la materii prime, produse semifabricate, în scopul stimulării producătorilor
autohtoni în prelucrarea materiilor prime într-un grad cât mai ridicat;
- taxe vamale de tranzit, care se aplică la mărfurile ce fac obiectul schimbului între terțe
țări și care tranzitează teritoriul național. De asemenea, în prezent se manifestă o tendință de
renunțare la aceste taxe, multe state preferând prestarea de servicii pentru mărfurile ce tranzitează
teritoriul național și încasarea de venituri din această activitate.
Ansamblul taxelor vamale practicate de către un stat se reflectă în tariful vamal, care
cuprinde toate produsele, grupate după anumite criterii, și taxele vamale aferente lor.
142
Pe lângă rolul financiar, taxele vamale au și un rol protecționist prin egalizarea ce o
realizează între prețurile produselor importate și prețurile produselor indigene similare. Aplicarea
lor provoacă o creștere a preturilor produselor importate, iar manevrarea nivelului procentual al
taxelor vamale poate favoriza sau inhiba activitatea agenților economici cu activitate de import.
Creșterea prețului ca urmare a unor taxe vamale ridicate limitează posibilitățile importatorilor de
a obține profit, care fie vor vinde mai puține produse, fie vor trebui să reducă prețul la nivele
apropiate de cele ale concurenților autohtoni. Reducerea posibilităților de câștig ale
importatorilor va avea efecte și în planul diminuării volumului importurilor, ceea ce poate
constitui un obiectiv al politicii economice a statului în sensul echilibrării balanței comerciale.
Din punct de vedere al conținutului economic, taxele vamale de import operează ca și
taxele de consumație, determinând o redistribuire a veniturilor consumatorilor către stat în
măsura în care aceștia achiziționează și consumă bunuri provenite din import.
Deși taxele vamale, și în primul rând taxele vamale de import, reprezintă unul dintre cele
mai importante instrumente de echilibrare a balanței comerciale și balanței de plăți, rolul lor
trebuie analizat în contextul evoluțiilor din economia mondială. Avem aici în vedere atât
numeroasele acorduri internaționale și organizații comerciale internaționale ce reglementează
regimul taxelor vamale, dar și tendințele de integrare în uniuni economice, comerciale și vamale.
În acest context, rolul taxelor vamale ca instrument de reglare și stimulare a agenților economici
la dispoziția autorităților naționale este considerabil diminuat, preocuparea principală fiind
armonizarea tarifelor vamale între țările membre în asemenea asociații și uniuni.
143
CAPITOLUL 10
POLITICA FINANCIARĂ
10.1. Conținutul politicii financiare
Politica financiară este o componentă a politicii generale, în care se integrează, deși

dispune de o relativă independență, indiferent de nivelul de organizare sau structura funcțională a
societății, la care este abordată ea. De aceea, se impune caracterizarea politicii financiare în
contextul politicii generale, care, la rândul său, privită la nivel de colectivitate umană organizată
în stat, poate fi definită generic ca un ansamblu de activități orientate spre dobândirea și păstrarea
puterii în societate de către formațiuni politice, subordonându-se realizării anumitor scopuri sau
obiective ale acestora. În mod implicit, este de admis că politica, în general, promovează anumite
interese, care, de regulă, corespund obiectivelor urmărite de societate sau de anumite segmente
ale societății, de mai mare sau mai mică întindere, reprezentate prin grupări (partide) politice. Pe
această bază, există tendințe și orientări diferite ale politicii generale (promovate de către diverse
formațiuni politice), incluzând, între altele, componente financiare specifice.
Totodată, politica mai este definită, în mod mai pragmatic, ca formă de organizare și
conducere a unei comunități umane, pentru satisfacerea intereselor sale, sau ca ansamblu al
deciziilor (opțiunilor) luate de către autorități pentru organizarea și conducerea activității
economice și sociale. În această accepțiune, ea se manifestă la toate nivelurile și structurile
organizatorice ale societății.
Indiferent de modul de abordare a conceptului de politică, concretizarea sa implică
obiective și mijloace sau instrumente de înfăptuire a acestora, în acord cu interesele grupării sau
comunității umane respective. Ea presupune, în mod direct, metode și modalități de acțiune
specifice diferitelor domenii de activitate umană, pentru realizarea diferitelor obiective
economico-sociale.
Considerată distinct, politica financiară exprimă opțiunile privind metodele, mijloacele și
instituțiile cu caracter financiar, antrenate în procurarea, alocarea și utilizarea resurselor bănești,
inclusiv modalitățile de folosire a instrumentelor și tehnicilor financiare pentru influențarea
activităților economico-sociale în sensul dorit. Domeniul său de manifestare îl constituie
activitatea financiară, în general, dar prin conținut, ea repercutează asupra întregii activități a
entităților de la care emană, îmbrăcând forme ale deciziilor financiare.
Într-o accepțiune limitativă, conceptul de politică financiară este folosit în sensul de
politica finanțelor publice, pentru a desemna fenomenele care dau naștere unei sarcini publice, la
baza căreia se află factorul financiar. În acest sens, existența sarcinii financiare antrenează
punerea în aplicare a unor tehnici politico-juridice și a unor mecanisme de acțiune specifice
domeniului finanțelor publice.
Prin conținutul său, politica financiară este indisolubil legată de celelalte componente ale
politicii economice. Astfel, dacă politica economică a statului își propune, ca obiective,
dezvoltarea, retehnologizarea și modernizarea ramurilor economiei naționale, relansarea
economică, participarea mai largă a țării la schimburile internaționale și, pe această bază,
creșterea economică durabilă, distribuirea mai echitabilă a veniturilor etc., politica financiară
trebuie să se înscrie pe aceleași coordonate.
În mod obișnuit, obiectivele politicii financiare sunt puse în legătură directă cu scopul
declarat al dezvoltării economico-sociale a unei țări, respectiv cu obiectivele ce și le propune
fiecare entitate economică sau socială. Astfel, asigurarea creșterii economice și contracararea
stagnării sau recesiunii economice, declarate ca obiective ale politicii generale, trebuie să aibă
144
corespondent într-o politică financiară de stimulare a investițiilor și a consumului etc.
Asemănător, includerea în programul de guvernare (al unei grupări sau alteia) a creșterii
capacității de apărare națională trebuie să-și găsească un corespondent în deciziile privind
finanțarea acestui obiectiv.
În opinia unor autori, cum este francezul Alain Barrère, obiectivele politicii financiare (a
statului) ar putea fi sintetizate astfel: să favorizeze progresul economic; să regularizeze
conjunctura economică; să realizeze justiția socială, sub aspect financiar.
Instrumentele și tehnicile de realizare a obiectivelor politicii financiare reprezintă, la
rândul lor, componente ale acesteia, prin care se conturează modul concret de înfăptuire a
fluxurilor bănești, în corespondență cu scopurile cărora le sunt subordonate activitățile
financiare. În același sens, la nivelul întreprinderilor, politica financiară se integrează
programelor vizând funcționarea și dezvoltarea acestora, inclusiv adaptarea activității lor la
cerințele pieței interne și externe.
Totodată, pornind de la accepțiunea largă dată finanțelor, se conturează și un conținut
mai cuprinzător al politicii financiare, incluzând politica financiar-monetară - în care sunt
implicate autorități publice - și politicile financiare ale entităților economico-sociale private. În
această accepțiune, se pot distinge mai multe componente ale politicii financiar-monetare, între
care, politica fiscală, politica bugetară, politica monetară și valutară etc., promovate de către
autoritățile publice și politica financiară a întreprinderii, promovată de firme, organizații,
instituții autonome etc.
10.2 Politica financiar-monetară a autorităților publice
Politica financiar-monetară a autorităților publice se structurează pe mai multe

componente, distingându-se: politica fiscală, politica bugetară, politica monetară și politica
valutară. Fiecare componentă poate fi concepută ca având propria identitate, ce decurge din
natura fenomenelor pe care le vizează direct, dar se integrează prin conținut și instrumente de
lucru în ansamblul politicii financiar-monetare. În acest context este de subliniat faptul că
interdependențele specifice opțiunilor și deciziilor autorităților publice cu privire la constituirea,
distribuirea și utilizarea fondurilor bănești justifică tratarea componentelor politicii financiar-
monetare (a autorităților publice) dintr-o perspectivă integratoare.
Conceptul de politică fiscală este prezentat adesea cu nuanțe diferite, accentuându-se, de
regulă, asupra laturii sale referitoare la sistemul de impozite promovat de un stat sau altul. De
fapt, politica fiscală nu poate fi concepută decât ca un mixaj între modalitățile de procurare a
resurselor la dispoziția statului și cele privind destinațiile ce se dau acestor resurse, în
îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor ce-i revin.
Politica fiscală este, deci, o componentă a politicii financiare a statului, care cuprinde,
atât ansamblul reglementărilor privind stabilirea și perceperea impozitelor și taxelor,
concretizând opțiunile statului în materie de impozit și taxe, cât și deciziile privind cheltuielile
publice ce se finanțează. Dar, componentele sale trebuie concertate cu cele de politică bugetară
sau monetară, respectiv cu politica prețurilor și cu cea a ocupării forței de muncă etc., pentru a se
integra în politica generală.
În același timp, politica fiscală are și scopuri specifice, între care, în opinia lui Paul
Samuelson, sunt de avut în vedere și acelea de a contribui la atenuarea oscilațiilor caracteristice
ciclurilor economice sau de a favoriza menținerea unei economii progresive, care să asigure un
grad ridicat de ocupare a forței de muncă.
În viziune modernă, se consideră că politica fiscală presupune folosirea conștientă a
veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat pentru a influența viața economică și socială. În mod
deosebit, conținutul său face imperativă utilizarea ansamblului de instrumente și procedee cu
caracter fiscal pentru a stabili nivelul și structura prelevărilor obligatorii; operațiunile ,
145
activitățile și veniturile impozabile; regimul exonerărilor și reducerilor de impozite sau cel al
subvenționărilor, conturând modul de a realiza redistribuirea produsului creat între sfere de
activitate, ramuri economice, entități administrativ-teritoriale, persoane fizice și juridice.
Politica fiscală își poate pune amprenta, influențând asupra derulării proceselor
economico-financiare și implicit asupra evoluției întregii societăți. Dar, la rândul său, ea este
condiționată de mediul economic, printr-o serie de factori, dintre care se remarcă: starea
economiei, raporturile dintre sectorul public și cel privat, nivelul veniturilor cetățenilor etc.
În sinteză, politica fiscală se reprezintă prin totalitatea metodelor, mijloacelor, formelor,
instrumentelor și instituțiilor folosite de stat pentru procurarea resurselor financiare fiscale și
utilizarea lor în finanțarea de acțiuni publice, inclusiv pentru influențarea vieții economice și
sociale. Ea abordează, în mod firesc, atât problematica impozitelor (prelevărilor fiscale), cât și pe
cea a cheltuielilor publice, care adesea joacă rolul determinant în cadrul politicii financiare a
statului.
Politica bugetară se concretizează prin deciziile privitoare la formarea, repartizarea și
utilizarea resurselor fondului bugetar sub forme ale veniturilor și cheltuielilor bugetare, inclusiv
finanțarea deficitului bugetar, folosind ca instrument principal bugetul public, atât pentru
redistribuirea PIB, cât și în scopul influențării asupra dezvoltării durabile a societății.
Politica monetară înglobează deciziile și acțiunile vizând oferta de monedă și derularea
circulației monetare în economia națională, asigurarea echilibrului monetar și menținerea puterii
de cumpărare a monedei, inclusiv folosirea instrumentelor monetare în scopul realizării unor
obiective ale politicii generale.
Politica valutară se referă, în esență, la modalitățile de procurare și utilizarea a resurselor
valutare și echilibrarea balanței de plăți externe, crearea rezervelor de valută, evoluția cursului
valutar și efectuarea de tranzacții pe piețele financiar-valutare etc.
Politica financiară a întreprinderii (firmei) se constituie, la rândul său, ca o componentă
a politicii economice proprii și vizează, în general, procurarea și utilizarea resurselor bănești,
corespunzător cerințelor impuse de îndeplinirea propriilor obiective. Ea este concepută și aplicată
în acord cu nevoile de funcționare ale fiecărei întreprinderi, dar în același timp, se află în
corespondență cu politica financiară a statului, interferând cu deciziile adoptate de organele de
stat, care au impact în plan financiar. Din această perspectivă, politica financiară a statului, și în
primul rând politica fiscală, care vizează direct, pe de o parte, sistemul impozitelor practicate de
stat, iar pe de altă parte, cheltuielile publice efectuate, poate influența, în bună măsură, asupra
deciziilor luate de întreprindere în plan economic și financiar. În mod obișnuit, toate măsurile de
orientare a dezvoltării și ajustare macroeconomică bazate pe instrumente financiar-monetare se
reflectă și în politica financiară a întreprinderilor.
Între elementele de politică financiară, indiferent de nivelul la care se manifestă aceasta și
componentele bazei economice se stabilesc raporturi de interdependență, în sensul că politica
financiară apare, pe de o parte, ca emanație a unui sistem social-economic dat, iar pe de altă
parte, ea poate determina modificări în structura sistemului, respectiv în baza economică a
societății.
Politica, în general, și implicit cea financiară poate conține elemente specifice, atât
acțiunilor cu caracter strategic, cât și tactic. Primele se concretizează prin decizii de politică
financiară privind realizarea unor obiective pe termen mai îndelungat și de mai mare amploare,
reflectate în planul activității financiare. Prin comparație, elementele de tactică financiară
vizează, în mod direct, aspectele de ordinul tehnicilor folosite pentru efectuarea operațiilor
bănești-financiare curente, oferind și cadrul organizatoric adecvat atingerii obiectivelor
strategice.
În principiu, se admite că deciziile (opțiunile) care stabilesc coordonatele politicii
financiare pentru o anumită etapă a evoluției societății sau unei entități economico-sociale,
146
reflectate în programele financiare de perspectivă mai îndelungată alcătuiesc strategia financiară,
în timp ce actele administrative de planificare și programare a operațiunilor bănești, pe perioade
scurte, ca și măsurile sau deciziile luate pentru executarea obiectivelor specifice unei perioade
sau alteia, constituie componente ale tacticii financiare.
Structurarea politicii financiare, pe elemente strategice și tactice, este prezentă la diferite
niveluri la care se iau deciziile financiare, iar implicațiile lor se regăsesc în rezultatele înregistrate
de fiecare componentă funcțională, cu activitate financiară.
O abordare a politicii financiare, prin prisma problematicii la care se referă, evidențiază
structurarea sa pe mai multe domenii mari, dintre care se pot distinge:
a) mobilizarea, respectiv procurarea resurselor bănești la fondurile financiare ce se
constituie, fie în sectorul public, fie în cel privat;
b) repartizarea, sau alocarea pe destinații și utilizarea fondurilor bănești constituite;
c) îndatorarea, respectiv activitatea de creditare, incluzând regimul de practicare a
împrumuturilor și dobânzilor;
d) organizarea și funcționarea piețelor financiare;
e) organizarea și realizarea activității privind asigurările, care, la rândul lor, se
diferențiază în asigurări sociale și asigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă;
f) organizarea și funcționarea aparatului financiar-bancar;
g) organizarea și exercitarea controlului financiar;
h) folosirea pârghiilor financiare pentru influențarea activității social-economice;
i) asigurarea premiselor necesare menținerii echilibrului financiar și monetar în
economie.
Tuturor acestor domenii le corespund competențe decizionale de politică financiară,
menite să asigure derularea proceselor economice și fluxurilor bănești în concordanță cu
obiectivele politicii fiecărei entități economico-sociale, respectiv cu cele ale politicii generale a
statului. Deși cu diferențieri sensibile, politica financiară a oricărei entități, inclusiv a statului,
cuprinde anumite categorii de opțiuni, distincte prin conținutul proceselor vizate, dar care se
întrepătrund și se condiționează reciproc, cum sunt cele asupra cheltuielilor de efectuat;
resurselor (veniturilor) utilizabile etc.
10.3. Politica financiară a întreprinderii (firmei) și coordonatele sale
Într-o viziune sintetizatoare, politica financiară a întreprinderii reprezintă un "ansamblu

de decizii, de opțiuni fundamentale pentru cea mai eficientă alocare a capitalului"25. Această
definiție evidențiază pregnant scopul esențial al unei politici financiare judicioase, promovată de
o firmă pe baza cunoașterii condițiilor concrete ale mediului în care funcționează. Dar, în mod
firesc, ea se raportează la obiectivele economice pe care întreprinderea le are de îndeplinit, luând
în considerare riscurile posibile asumate și impactul acțiunii diverșilor factori implicați asupra
valorii firmei, a cărei creștere constituie obiectivul principal urmărit.
Totodată, politica financiară a întreprinderii reprezintă o parte integrantă a politicii
economice a acesteia. În condițiile economiei de piață moderne, elaborarea și aplicarea deciziilor
de politică economică integrează organic componentele financiare, fără de care crearea și
funcționarea întreprinderii nu ar fi posibilă. În consecință, pot fi avute în vedere anumite direcții
de manifestare ale politicii financiare a firmei, în raport cu problematica financiară specifică
înființării, efectuării de investiții, exploatării și, în final, distribuirii profitului și acordării de
dividende către acționari. În acest sens, se pot distinge:
a) selectarea proiectelor de investiții, ca suport al alocării resurselor financiare pentru
finanțarea proiectului ales;
25 I. Stancu, Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag.283

147
b) identificarea modalităților de finanțare, respectiv a surselor de capital utilizabile;
c) fundamentarea structurii financiare a întreprinderii, cu asigurarea unui raport optim
între capitalul propriu și capitalul împrumutat;
d) alegerea variantei de distribuire a dividendelor, respectiv a profitului net;
e) modificarea mărimii capitalului propriu și alegerea soluțiilor de aplicat în acest scop;
f) îndatorarea (sau dezdatorarea) întreprinderii, pornind de le nevoia de lichidități și
evoluția ratei dobânzii pe piața financiară, etc.
Fiecare dintre coordonatele enumerate comportă elemente caracteristice supuse analizei
factorilor de decizie în vederea fundamentării opțiunilor, luând în considerare impactul celor din
urmă asupra activității firmei. Din acest unghi de abordare, politica financiară a întreprinderii
poate fi definită și ca ansamblu al deciziilor privitoare la activitatea sa financiară, incluzând
obiective proprii, fie pe termen lung, de ordin strategic (investiții, modificări ale mărimii
capitalului, etc.), fie pe termen scurt, de ordin tactic (organizarea fluxurilor de trezorerie,
contractarea împrumuturilor pe termen scurt, etc.).
În raport cu particularitățile activității financiare a întreprinderii, politica sa financiară se
structurează pe trei componente mari, și anume: politica de investiții, politica de finanțare;
politica de dividend.
Politica de investiții, ca parte a politicii financiare a întreprinderii, abordează
problematica alocării capitalului pentru active fizice sau active financiare, iar între acestea locul
central revine activelor imobilizate, dobândite ca rezultat al investițiilor de capital. Aceasta
presupune opțiuni și decizii privind alocarea resurselor bănești de care dispune întreprinderea
pentru achiziționarea, construirea, modernizarea activelor fixe, acumularea de stocuri materiale,
etc. în volumul și structura adecvată funcționării ei la parametri cât mai înalți, cu eficiență
maximă, sau plasarea eventualului capital bănesc disponibil în active financiare. Ea trebuie să se
subordoneze, principial, îndeplinirii obiectivelor pe termen mediu și lung stabilite prin politica
generală a întreprinderii.
Politica de finanțare cuprinde, la rândul său, deciziile referitoare la constituirea
capitalurilor, inclusiv a fondurilor financiare ale întreprinderii. Ea vizează direct opțiunile asupra
folosirii diferitelor surse de formare a capitalurilor și a structurii financiare a întreprinderii. În
cadrul său se optează asupra proporțiilor ce revin capitalului propriu, constituit din aportul
acționarilor sau prin autofinanțare din profit, respectiv capitalului împrumutat, sub diverse forme
ale creditului, luând în considerare și atragerea temporară a unor resurse bănești ce aparțin altor
persoane (fizice, juridice, stat), cu care întreprinderea întreține relații financiare. În acest context,
se optează asupra limitelor emisiunii de acțiuni și ale distribuirii profitului pentru autofinanțare,
pe de o parte, și a celor ale îndatorării întreprinderii, pe de altă parte.
Asupra politicilor de finanțare promovate în timp și spațiu este de semnalat evoluția
contradictorie înregistrată, cu deosebire, în ultimele decenii. Astfel, în țările cu economie de piață
dezvoltată s-a manifestat, până în 1985, o preferință netă pentru îndatorare, însoțită de reculul
procurării capitalului prin vânzări de titluri pe piețele financiare. În intervalul 1985-1987 a apărut
fenomenul de revigorare a finanțării firmelor pe seama emiterii și tranzacționării de titluri ale
pieței financiare, iar tendința de reducere a îndatorării la intermediarii financiari (bănci) s-a
accentuat mult în perioada următoare. În ultimii ani, politica financiară a firmei s-a orientat spre
acoperirea nevoilor de resurse financiare, într-o măsură tot mai mare, pe seama capitalului
propriu, respectiv prin autofinanțare.
Politica de dividend (distribuire a profitului) se concretizează, sintetic, prin opțiunile
întreprinderii între reinvestirea parțială sau integrală a profitului net, inclusiv constituirea altor
fonduri ori rezerve la dispoziția sa și/sau distribuirea acestui profit sub formă de dividende către
acționari. Aceste opțiuni se află, în mod obișnuit, sub impactul fiscalității, nivelului ratei
dobânzii, cursului (prețului) acțiunilor emise, etc.
148
Sunt cunoscute mai multe tipuri de politici de dividend, și anume:
c) politica de participare directă, care presupune o rată relativ constantă de acordare a
dividendului din profitul obținut;
b) politica de stabilizare sau prudență, care asigură un dividend constant sau o rată
constantă de creștere anuală a dividendului, indiferent de variația mărimii profitului obținut. În
acest caz, dividendul din anul t se modifică în funcție de mărimea sa înregistrată în anul t-1, rata
de creștere rămânând constantă;
c) politica reziduală sau oportunistă, în care mărimea dividendului depinde de deciziile de
investiții și de finanțare a întreprinderii. Dacă sunt oportunități de investiție rentabilă și
dezvoltare a activității, se preferă distribuirea profitului cu prioritate pentru autofinanțare,
acordându-se dividende mai mici. În conjunctura inversă, se poate prefera distribuirea profitului
pentru acordarea de dividende mai mari acționarilor.
În fine, politica financiară a firmei poate fi definită și ca ansamblu al obiectivelor și
mijloacelor (instrumentelor) specifice acestui domeniu de activitate. În această optică, ea include
opțiunile referitoare la: determinarea nevoilor de resurse financiare; alegerea tipurilor de
finanțare și a surselor de procurare a capitalului în funcție de costul acestora; stabilirea raportului
dintre finanțarea pe termen lung și cea pe termen scurt; distribuirea resurselor financiare pe
active imobilizate și active circulante, inclusiv pe elemente ale acestora, etc.
Corespunzător conținutului politicii financiare a întreprinderii, obiectivele sale vizează, în
principiu: constituirea și modificarea mărimii capitalului (în concordanță cu deciziile privind
dezvoltarea ei); crearea unei structuri financiare optime; reducerea costului capitalului și
creșterea rentabilității financiare; folosirea facilităților fiscale acordate de stat, etc., toate
urmărind, în final, creșterea valorii firmei.
La rândul lor, mijloacele (instrumentele) de realizare a obiectivelor acestei politici pot fi
grupate în: a) instrumente operaționale și b) instrumente funcționale. Primele sunt reprezentate
prin elemente de tehnică financiară caracteristice, ca de exemplu, titlurile financiare (acțiuni,
obligațiuni), profitul, împrumutul, respectiv metode și tehnici de derulare a activității financiare
(autofinanțare, creditare) etc. Secundele se concretizează, mai ales, prin diferite documente de
previziune și conducere a activității financiare, analiză financiară, etc., cum sunt: bugetele
întreprinderii (general, de investiții sau capital, de exploatare sau trezorerie), bilanțul contabil,
contul de profit și pierderi, tabloul fluxurilor financiare, etc.
149
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Anghelache, G. , Bursa și piața extrabursieră, Editura Economică, București, 2000

2. Anghelache, G. , Piața de capital: caracteristici, evoluții, tranzacții ,Editura Economică,
București 2004
3. Bistriceanu, Gh., ș.a., Finanțele agenților economici, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2004
4. Bran, P., Relații financiare și monetare internaționale, Editura Economică, București, 1995
5. Bodie Zvi, , Merton Robert, Cleeton David, Financial Economics, Pearson Education,
International, New York, USA, 2008
6. Brigham, E., Financial Management. Theory and Practice, 6th Edition, Fort Worth, Dryden Press,
1991
7. Conso, P., La gestion financiere de l’entreprise, Editura Dumond, Paris, 1989
8. Filip, Gh., Finanțe publice, Editura Junimea, Iași, 2010
9. Filip, Gh.; Onofrei, M., Politici financiare, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001
10. Filip, Gh. (coord), Finanțe , Editura Junimea, Iași, 2002
11. Gallois, D., Bursa. Origine și evoluție, Editura Teora, București, 1997
12. Giurgiu, A.I., Mecanismul financiar al întreprinderii, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995
13. Hoanță, N. , Economie și finante publice , Editura Polirom, Iași, 2000
14. Hubbard, Glenn, Money, the Financial System, and the Economy, Pearson Education,
International New York, USA, 2008
15. Krugman, P, Wells, R, Olney, M, Essentials of Economics, Worth, New York, 2006
16. Musgrave, R. A.; Musgrave, P. B. , Public finance in theory and practice , Mc-Graw Hill Inc,
1989
17. Moșteanu, T, Finante publice, Ed. Universitara, București, 2008
18. Onofrei, M., Finanțele întreprinderii, Editura Universității „Al.I.Cuza”, Iași, 2004
19. Orsoni, G., Finances publiques, Paris, Publisud, 1989
20. Stancu, I., Finanțe, Ed.IV, Editura Economică, București, 2007
21. Toma, M.; Alexandru,F., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică,
București, 2003
22. Turliuc, V., Cocriș, V., Monedă și credit, Editura Ankarom, Iași, 1997
23. Văcărel, I, Bercea, F., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, 1999
24. Văcărel, I. (coord) , Finanțe publice , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008
25. Voinea, Gh., Mecanisme și tehnici valutare și financiare internaționale, Ed.Sedcom Libris, Iași,
2003
26. Zugravu, B.G., Politici financiare publice, Editura tritonic, București, 2013
27. Studii și articole, privind tematica din programă, publicate în revistele de specialitate
150

Finante Tot

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Finante Tot

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Finante An2 Feaa Iasi

Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatilor financiare

Procesele si relatiile economice in forma baneasca ce au loc in sfera circulatiei

In sens economic restrans conceptul de cheltuiala publica se refera la:

Care din urmatorele formulari corespund acceptiuni restranse data conceptului de

In care din urmatoarele categorii de procese si relatii economice din sfera de

Asigurarea premiselor necesare realizarii starii de echilibru financiar-monetar in

Ca indicatori sintetici ptr caract dinamicii cheltuielilor publice se pot utiliza:

Aplicarea analizei cost-avantaje in fundamentarea cheltuielilor ptr actiuni

Aplicarea de solutii tehnice rapide in realizare lucrarilor de investitie are ca efect:

Forma baneasca de exprimare a proceselor si relatiilor economice:

Redistribuirea de resurse financiare intre pers. fizice si juridice este expresia

Rolul finantelor in dezvoltarea societati ca expresie directa a indepliniri de catre

Care din urmatoarele instrumente utilizate in practica financiara a statelor nu

Care din urmatoarele instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare

Fondurile banesti ce se constituie si se administreaza la dispozitia anumitor entitati

Care din urmatoarele formulari corespund acceptiunii restranse data conceptului de

Cresterea investitiilor de efectuat anual pentru realizarea unui obiectiv de investitie

In care din urmatoarele situatii se reflecta ipostaza de parghie financiara a

40.Elaborarea si utilizarea de bugete autonome semnifica o incalcare a principiilor

7. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

1. Efectul de levier financiar sporeste cand :

A. Sporeste marimea capitalului propriu

B. Costul capitalului imprumutat scade

C. Costul capitalului imprumutat creste

D. Rata rentabilitatii economice creste

2. Capitalul unei firme este definit ca:

A. Totalitatea activelor folosite in procese aducatoare de profit

B. Expresia baneasca a activelor investite de o firma in activitatile desfasurate de aceasta

C. Suma dintre capitalul fix si capitalul circulant al unei firme

D. Totalitatea sumelor depuse in banci si a imprumuturilor contractate de firma

3. Sporirea capitalului permanent se poate realiza prin:

A. Emisiuni de obligatiuni si/sau actiuni

C. Contractarea de credite pe termen mediu si/sau lung

4. Capacitatea de autofinantare presupune:

A. Mobilizarea amortizarii si a profitului net

B. Marja bruta a autofinantarii

D. Mobilizarea amortizarii si a profitului ramas dupa plata dividentelor

5. Factorii care influenteaza marimea profitului sunt :

A. Costul de productie care influenteaza direct proportional profitul

B. Pretul de vanzare care influenteaza direct proportional profitul

D. Costul de productie care influenteaza invers proportional profitul

A. Suma dintre amortizarea mijloacelor fixe si profitul firmei

D. Diferenta dintre incasarile perioadei platite curente

7. Ratele ca intrumente ale analizaei financiare cuprind:

A. Rate ale echilibrului financiar

8. Din punct de vedere al naturii lor , investitiile se impart

9. Din punct de vedere al legaturii cu obiectul principal, investitiile se compun in:

10. Consolidarea datoriilor firmei

A. Ofera resurse financiare suplimentare acesteia

C. Sporeste capitalul social

D. Creste capitalul propriu

11. Metodele aportului in bani si a emisiunii de noi actiuni au ca efect:

A. Modificarea structurii financiare

C. Majorarea creantelor firmei

D. Sporirea fondului de rulment

12. Viteza de rotatie depinde in principal de :

A. Structura activelor circulante

C. Costul capitalului si cifra de afaceri

D. Marimea capitalului circulant si de cifra de afaceri

13. Elementele folosite in calcularea amortizarii mijloacelor fixe sunt:

A. Durata normala de functionare

14. Viteza de rotatie face parte din :

D. Ratele de echilibru financiar