Importanţa educaţiei în familie

Familia reprezintă locul în care individul se dezvoltă, unde își petrece o mare parte din
timp, unde devine practic ființă socială.  Indiferent de organizarea familei, de identitatea sa
etnică, religioasă ori politică, aceasta se caracterizează prin dinamism și printr-o mobilitate
continuă. Familia este un sistem dinamic, care cunoaște transformări permanente.  Membrii ei
se dezvoltă, evoluează împreună și adaugă elemente care îmbogățesc în permanență viața
familială. Cu toate aceste schimbări însă, se poate spune că „instituția familiei rămâne
stabilă” (Băran – Pescaru, A, 2004, p. 83). Totodată, se poate afirma că termenul de „familie”
nu mai surprinde realitatea caracteristică a generațiilor precedente, tocmai datorită acestei
schimbări. De-a lungul timpului, familia a fost definită în mai multe feluri, dar „familia, în
orice societate, este o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți
prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin, latura biologică
și/sau cea psihosocială” (Mitrofan, I, 1998, p. 17).
Familia are un rol esenţial în educaţia copilului. Familia este nucleul în care copilul se
formează ca om. Ea are un  rol decisiv în ceea ce priveşte viitorul social şi spiritual al
copilului pentru că ştim că „există evenimente care-şi pun pecetea asupra mentalităţii
individului” (Cosmovici, A, 1996, p.36) , respectiv a copilului.
Felul în care părinţii se raportează la copii, afectează în mod dramatic modul în care
copilul se va raporta la societate. Părinţii severi vor forma un tânăr fără personalitate, voinţă,
iniţiativă (doar în cazul unui sistem nervos foarte puternic asistăm la formarea unui spirit
anarhic  în familie şi societate); părinţii care-l vor răsfăţa vor avea un tânăr care nu învaţă, nu
munceşte, dar pretinde mereu (unii ajung delicvenţi); părinţii care denotă inconsecvenţă
educativă, care oscilează între răsfăţ şi severitate, vor forma un tânăr dezorientat, încăpăţânat,
capricios şi dificil în raporturile sociale.
Educaţia începe din momentul conceperii copilului. Încă din pântece mama va avea
toată grija să-i transmită copilului sentimente de linişte şi afecţiune, dar şi o alimentaţie
sănătoasă, acestea având un rol important în formarea lui, fiind climatul în care se dezvoltă.
Un copil care nu a primit o educaţie corectă din toate punctele de vedere va avea de suferit la 
maturitate, sau poate toată viaţa în cazul în care nu are un caracter puternic nativ, prin care să
se autoeduce. Lacunele relaţionale, complexele, fluctuaţiile sentimentale şi toate problemele
interioare ale omului sunt în mare parte o consecinţă a unei educaţii familiale defectuoase. 
Greu va înţelege extrovertirea unei persoane în familia sa sau între prieteni, ori altruismul cu
care se manifestă în societate şi altele asemenea, cineva crescut de nişte părinţi care nu au
avut timp să vorbească cu el, să-i asculte problemele, să-l încurajeze la nevoie, să-i ofere
afecţiune. Se va adapta greu.
Responsabilitatea unui părinte în ceea ce priveşte educaţia copilului său este una
uriaşă. În mare parte cazurile de neadaptare socială, depresie, dependenţă, delicvenţă,
perversiune, sinucideri, din rândul tinerilor (şi nu numai), au ca substrat lipsa educaţiei
familiale corecte, sănătoase.
Familia are un rol deosebit de important în dezvoltarea copilului, nu numai în primii
ani de viaţă, ci şi pe parcursul întregii perioade şcolare, până la intrarea în viaţa adultă. Există
mulţi factori care pot conduce la apariţia unor probleme în dezvoltarea armonioasă a copilului
şi, din nefericire, nu toate familiile pot fi considerate un mediu propice pentru creşterea unui
copil.
Dacă între membrii unei familii nu există relaţii de înţelegere, respect, întrajutorare,
dacă membrii familiei (nucleare sau lărgite) nu trăiesc în armonie, nu duc o viaţă cinstită,
onestă, dacă opiniile celor doi părinţi, şi ale celorlalte persoane care au în grijă copilul,
referitoare la educaţia copilului nu sunt convergente, dacă unul sau ambii părinţi nu constituie
un bun exemplu, dezvoltarea copilului are de suferit.
Lipsa interesului sau concepţiile învechite despre modul de educaţie al copiilor, lipsa
sau excesul de autoritate, lipsa dragostei sau a manifestării corecte a afecţiunii faţă de copil,
fenomenele de violenţă în familie, situaţiile conflictuale, divorţurile din ce în ce mai
frecvente şi multe alte disfuncţii apărute în cadrul familial pot duce la apariţia unor probleme
în dezvoltarea copilului şi constituie una din cauzele incidenţei crescute a îmbolnăvirilor şi
accidentelor în rândul copiilor.
Din nefericire, în condiţiile societăţii moderne, atât datorită presiunilor economice,
evoluţiei tehnologiei cât şi modelelor sociale pe care le-am creat, din ce în ce mai mulţi
părinţi „rămân corigenţi” la capitolul dezvoltării armonioase a copiilor, transferând apoi,
uneori în întregime, această responsabilitate sistemului educativ – grădiniţei, şcolii.

Bibligrafie:

1. Cosmovici, A, Psihologie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 1996

2. Mitrofan, I., Mitrofan, N.,  Familia de A la Z, Mic dictionar al vieții de familie,
Editura Științifică, București, 1991
3. Stănciulescu, E. ,  Sociologia educației familiale, vol. I, Editura Polirom, Iași, 1998
 Darul meu Darul meu

8 Martie! E ziua Ta! 8 Martie! E ziua Ta!

O floare-ţi dau, mămica mea, O floare-ţi dau, mămica mea,
Şi vreau să ştii că-n acest dar Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar. E dragostea-mi fără hotar.

Sunt visele ce port în gând Sunt visele ce port în gând

Că voi fi bun şi drept oricând, Că voi fi bun şi drept oricând,
C-ascultător voi fi mereu. C-ascultător voi fi mereu.
Mămico, acesta-i darul meu! Mămico, acesta-i darul meu!

Darul meu Darul meu

8 Martie! E ziua Ta! 8 Martie! E ziua Ta!

O floare-ţi dau, mămica mea, O floare-ţi dau, mămica mea,
Şi vreau să ştii că-n acest dar Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar. E dragostea-mi fără hotar.

Sunt visele ce port în gând Sunt visele ce port în gând

Că voi fi bun şi drept oricând, Că voi fi bun şi drept oricând,
C-ascultător voi fi mereu. C-ascultător voi fi mereu.
Mămico, acesta-i darul meu! Mămico, acesta-i darul meu!

Darul meu Darul meu

8 Martie! E ziua Ta! 8 Martie! E ziua Ta!

O floare-ţi dau, mămica mea, O floare-ţi dau, mămica mea,
Şi vreau să ştii că-n acest dar Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar. E dragostea-mi fără hotar.

Sunt visele ce port în gând Sunt visele ce port în gând

Că voi fi bun şi drept oricând, Că voi fi bun şi drept oricând,
C-ascultător voi fi mereu. C-ascultător voi fi mereu.
Mămico, acesta-i darul meu! Mămico, acesta-i darul meu!

Darul meu Darul meu

8 Martie! E ziua Ta! 8 Martie! E ziua Ta!

O floare-ţi dau, mămica mea, O floare-ţi dau, mămica mea,
Şi vreau să ştii că-n acest dar Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar. E dragostea-mi fără hotar.

Sunt visele ce port în gând Sunt visele ce port în gând

Că voi fi bun şi drept oricând, Că voi fi bun şi drept oricând,
C-ascultător voi fi mereu. C-ascultător voi fi mereu.
Mămico, acesta-i darul meu! Mămico, acesta-i darul meu!