Curs Management Comportamental 2022

Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT.
Popa” Iaşi
Disciplina de Pedodonție
Managementul Comportamental
în
Stomatologia Pediatrica
Ce este Managementul Comportamental ???
- Termen sinonim cu cel de “MANAGEMENT

STOMATOLOGIC AL COPILULUI”
- Un element de bază, o piatră de temelie a
stomatologiei pediatrice (Roberts et al. 2010)
Ce este Managementul Comportamental ???
“Chiar dacă ședința terapeutică a fost un succes din

punct de vedere al tratamentului, vizita la cabinetul
stomatologic este un eșec dacă copilul pleacă cu
lacrimi” (McElroy CM - 1895)
Managementul / Ghidarea Comportamentală
 Totalitatea metodelor folosite pentru a
obține acceptul/cooperarea copilului în
ceea ce privește tratamentul stomatologic
 Totalitatea metodelor prin care echipa

stomatologică efectuează efectiv și
eficient tratamentele necesare, inducând
în același timp copilului o atitudine
pozitivă față de cabinetul stomatologic
(Kupietzky & Wright, 2021)
Care este Rolul /Scopul
Managementului Comportamental ???
Stabilirea unei
comunicări
Pedodont - Copil
AAPD Promovarea unei

ATITUDINI POZITIVE
The Reference Manual A COPILULUI Reducerea fricii
față de sănătatea și anxietății
of Pediatric Dentistry orală/dentară și față
de îngrijirea stării de
2019-2020 sănătate orală.
SCOP
Stabilirea unei
relații Oferirea de
servicii
Pedodont - Copil stomatologice
BAZATĂ PE DE CALITATE
ÎNCREDERE
Care este Rolul /Scopul
Managementului Comportamental ???
Reducerea fricii și anxietății

copilului la cabinetul stomatologic în
vederea promovării și înțelegerii de
către acesta a necesității instituirii și
menținerii în bună stare a sănătății
orale, pornind de la premiza că,
MICUL PACIENT NU ESTE UN
ADULT îN MINIATURĂ.
“Realitatea noastră existențială este un
un fel de caleidoscop aflat într-o
continuă schimbare și într-o mișcare
acccelerată, care ne face să jucăm
continuu roluri noi, cu un mare impact
psihologic (stressul psihic).”
Alvin Toffler
??? Câți dintre noi suntem

imuni la distress?
??? Câți dintre noi suntem

imuni la reacția de frică?
1
Noțiunea de STRESS a fost introdusă în 1936 de Hans Selye.
Definiție = Un sindrom, o multitudine de răspunsuri nespecifce
cu caracter general adaptativ care apare ca și consecință a acțiunii
agenților stressori asupra organismului.

A. STRESS-ul DOCTORULUI
este un stress psiho-somatic și poate fi generat de:
 responsabilitatea profesională
 comportamentul parental ce rezidă din

dorința de a ajuta
 sentimentul de nesiguranță care poate
apare în cazul unui medic slab pregătit
profesional (Grivu O.)
 condiții improprii de muncă, activitate
ne-ergonomică (Grivu O.), ș.a.
B. STRESS-ul COPILULUI
la cabinetul stomatologic se poate manifesta prin:
1. Stress somato-psihic sistemic

cauzat de agenți stressori
primari:
 stare de suferință
 durere
 stare de discomfort
 privare de somn datorită
durerii de origine dentară, etc.
2. Stress somato-psihic cauzat de
agenți stressori secundari:
 mediul familial
 mediul comunitar
 sentimentul de frustrare, ș.a.
 O comunicare efectivă cu pacientul copil este imperios
necesară.
 O abordare corectă a acestuia poate reprezenta un punct
început bun pentru inițierea tratamentului, reducând în același
timp și (di)stress-ul care acompaniază adesea o
consultație/tratament stomatologic.
Cum ar trebui
structurată o
vizită la cabinetul
stomatologic
Ce strategii ar trebui
Înțelegerea să folosim pentru
modului în a face copilul să
coopereze pe
care copiii parcursul ședintei
terapeutice
relaționează cu
lumea adultului !!!ELEMENTE CARE
TREBUIESC
CUNOSCUTE DE
MEDICUL
STOMATOLOG
PEDIATRU!!!
În 1960 Alfonso Caycedo  crează o ramură a științei pe care
o numește SOFROLOGIE = tehnică care constă într-un set de
exerciții fizice și mentale pentru reducerea (di)stress-ului și pentru
promovarea stării de bine, având ca și scop final modificarea stării
de conștiență prin metode psihologice.
“sos” =
armonie,
echilibru
“logos” = “phren”
Studiu, =
știință spirit
 Pornind de la acest concept, se așteaptă ca practicienii stomatologi
să recunoască și să trateze eficient bolile stomatologice al copilului.
 Tratamentul sigur și eficient al acestor afecțiuni necesită frecvent
modificarea comportamentului copilului (management / modelare /
ghidare comportamentală).
Modelare comportamentală
Copilul pacient
Echipa
Pedodont Părinte
stomatologică
Inter-relație
Comunicare Educație
Fiecare pacient este o individualitate cu aspirații și nevoi
diferite, acest adevăr fiind valabil mai ales în stomatologia
pediatrică, unde adeseori, practicianul stomatolog pediatru
trebuie să trateze un copil speriat de 3 ani la o consultație, și
după 30 minute sau 1 oră trebuie ofere sfaturi de prevenție cu
privire la sănătatea oro-dentară unui adolescent de 15 ani 
pentru o consultație stomatologică de succces în stomatologia
pediatrică nu există anumite direcții clare, care să fie urmărite ad
literam.
Triunghiul tratamentului pedodontic (G.Z. Wright 2014)
Pacient Copil
Relație de tip 1:2
Stomatologia
Pediatrică
Părinte SOCIETATE Echipa stomatologică

Triunghiul tratamentului pedodontic (G.Z. Wright 2021)
Pacient Copil
Relație de tip 1:2
Stomatologia
Pediatrică
Părinte SOCIETATE Echipa stomatologică

Secventializarea Managementului Comportamental
1. Ancheta funcțională (include și evaluarea tiparului comportamanetal al

părintelui).
2. Evaluarea tiparului comportamental al copilului  modificarea
comportamentală se poate realiza și înaintea primului contact al copilului
cu mediul cabinetului stomatologic.
3. Obtinerea consimțământului informat al părintelui/tutorelui în cunoștință de
cauză (la prima sedinta terapeutică) consimțământul copilului.
4. Individualizarea tehnicilor și metodelor de management comportamental
 înainte de
 în timpul tratament (ului).
 după
5. Controlul permanent al durerii și anxietății.
?
1.Ancheta functională/discutia preliminară
Obiective
1. Evaluarea acuzelor si a neliniștilor/motivelor de

îngrijorare a copilului/părintelui.
2. Evaluarea statusului emoțional al copilului 
prefigurarea unor strategii de management
comportamental adecvate fiecarui copil in parte.
3. Introducerea/acomodarea copilului în/cu mediul
cabinetului stomatologic.
?
1.Ancheta functională/discutia preliminară
- copil
- parinte
- copil si parinte
- educator/profesor
- copil si
parinte
- copil
?
1.Ancheta functionala/discutia preliminară
Tipologii parentale
???
?
1.Ancheta functionala/discutia preliminara
Tipologii parentale  Formal (Autoritativ) =

(de parenting) Responsivitate/susținere + control
(Maccoby and Martin 1983) comportamental mari
 Indulgent (Permisiv) =
Responsivitate/susținere mare +
control comportamental redus
 Autoritar/dictatorial =
Responsivitate/susținere mică +
control comportamental mare
 Neglijent =
Responsivitate/susținere + control
comportamental reduse
?
Tipologii familiale
 Status socio-educațional
 Stuctura familială
 Locul copilulul în familie
Scala de Cooperare a Părintelui (PCS)

Kupietzky si col. (2013)
?
Scala de Cooperare a Parintelui (PCS) - Kupietzky si col. 2013
 = scală analogă scalei Frankl pentru clasificarea

comportamentului copilului
 Folosită pentru a clasifica comportamentul
părintelui și a evalua capacitatea acestuia de a avea
o influență pozitivă, constructivă, suportivă asupra
copilului pe parcursul tratamentului stomatologic.
?
Scala de Cooperare a Părintelui (PCS) - Kupietzky si col. 2013

 PCS 1 = comportament definitiv negativ (refuză planul de tratament,
suspicios, supraprotectiv)
 PCS 2 = comportament negativ (prezintă unele elemente de atitudine
negativă, dorește să vadă leziunile carioase pe radiografii, se comportă
ca un liant între copil și medicul stomatolog pediatru)
 PCS 3 = comportament pozitiv (acceptă planul de tratament, are
câteodată comportament precaut, acceptă cu greu să lase copilul singur
în cabinet cu medicul stomatolog)
 PCS 4 = comportament definitiv pozitiv (încrezător, își exprimă încrederea
în medicul stomatolog pediatru, permite copilului să rămână singur cu
echipa stomatologică).
2.Evaluarea tiparului comportamental al copilului
Tiparul comportamental al
copilului
1. SCHAPIRA (1970):
 temător
 pacient abordabil
 răsfățat
 pacient dificil
 încăpățânat
 pacient foarte dificil
 isteț
2. G.Z. Wright (1988):

 copii cooperanți
 copii potențial cooperanți
 copii fără posibilitatea de a coopera (copii
foarte mici, copii cu dizabilități)
Tiparul comportamental al
copilului
3. PINKHAM:
 copil foarte mic
 copil plângăcios
 copil dificil  va fi temător
 copil încăpățânat  va fi dominat de o anxietate de separare
mare în orice circumstanță
 copil răsfățat
 va fi greu de convins de către echipa
 copil anxios și temător stomatologică
 este tipul de copil căruia îi este oferit totul
indiferent de situație
Tiparul comportamental
al copilului
4. FRANKL:
 Clasa 1 – comportament definitiv negativ
 Clasa 2 – comportament negativ
 Clasa 3 – comportament pozitiv
 Clasa – comportament definitiv pozitiv

Comportament definitiv negativ. Copilul refuză tratamentul,
-- plânge, este temător. Copilul poate prezenta și alte atitudini care
Scala valorilor comportamentale Frankl
Clasa I să denote un negativism extrem.
Comportament negativ. Copilul acceptă tratamentul cu dificultate,

Clasa - este necooperant. Există câteva elemente de comportament
II negativ dar acestea nu sunt foarte evidente (i.e. este trist, retras).
Comportament pozitiv. Copilul acceptă tratamentul, uneori poate

avea un comportament precaut. Copilul nu are de bună voie o
Clasa
+ atitudine pozitivă, dar ascultă ceea ce îi spune medicul să facă.
III
Pacientul respectă ședințele terapeutice.
Comportament definitiv pozitiv. Copilul are o relație bună cu

+ + echipa stmatologică și este interesat de tratamentele
Clasa
stomatologice. Are o atitudine veselă și deschisă la cabinetul
IV
stomatologic.
3.Obtinerea consimtământului informat, scris,
semnat al părintelui/tutorelui
!!!!!!!“Omiterea obținerii consimțământului informat
se poate transforma într-o dispută bazată pe conceptele legale
de neglijență și abuz” – Th. St.Clair, 1995
4. Individualizarea metodelor si tehnicilor
de modelare comportamentală
Înainte
(educarea părinților înainte de prima vizită)
de efectuarea tratamentului
În timpul
efectuării tratamentului
După
efectuarea tratamentului
4. Individualizarea metodelor si tehnicilor de modelare comportamentală
a. Introducerea copilului în sfera îngrijirilor pentru sănătatea orală
4. Individualizarea metodelor si tehnicilor de modelare comportamentală
a. Introducerea copilului în sfera îngrijirilor pentru sănătatea orală
4. Individualizarea metodelor si tehnicilor de modelare comportamentala
a. Introducerea copilului in sfera ingrijirilor pentru sanatatea orala
a. Introducerea copilului in sfera ingrijirilor pentru sanatatea orala
b. Pregatirea copilului pentru prima vizita la cabinetul stomatologic
Introducerea copilului in sfera preocuparilor de igiena orala.

Pregatirea copilului pentru prima vizita la cabinetul stomatologic.
• Strategii preventive
• Tehnici de modelare comportamentala:
 stimularea de noi comportamente sanogene
 facilitarea comportamentelor sanogene
 dezinhibarea unor comportamenete datorate fricii
 indepartarea/anihilarea fricii
b. Pregatirea copilului pentru prima vizita la cabinetul stomatologic
Aspecte care trebuiesc luate în considerare alături de pregătirea

copilului pentru prima vizită la cabinetul stomatologic:
Auto-ghidarea
Abordarea pozitivă a micului pacient
Planificarea riguroasă a primei ședințe terapeutice
Modelarea comportamentală a echipei stomatologice
c. Prima vizita la cabinetul stomatologic
Organizarea cabinetului stomatologic deschisă:
 primirea copilului  zâmbetul de “bine ai venit”
al receptionerei
 camera de așteptare – copilul nu trebuie să
aștepte mai mult de 10min
 transferul copilului din sala de așteptare în cabinet
 cabinetul – poate fi amenajat într-o manieră
“prietenoasă”
c. Prima vizita la cabinetul stomatologic
 Atitudinea echipei stomatologice:

cognitiva
 abordare pozitiva
realistă
 comunicare competentă:
 cu copilul și părintele/tutorele
 explicații cu privire la ce înseamnă tratamentul
stomatologic și în ce va consta tratamentul stomatologic
4. Individualizarea metodelor si tehnicilor de modelare comportamentala ?
d. Separarea Copil - Parinte???!!!
UNA DIN CELE MAI MARI CONTROVERSE ÎN PEDODONȚIE
Argumentele lui Starkey în favoarea separării
copil-părinte pe parcursul tratamentului
stomatologic:
1. Părintele adresează în mod repetat comenzi
copilului  stressarea atât a stomatologului cât
și a copilului
2. Părintele poate constitui o barieră în
comunicarea stomatolog – copil prin
interceptarea comenzilor
3. Copilul își divizează atenția între medic și părinte
4. Medicul își divizează atenția între părinte și copil
5. Stomatologii se simt mult mai
relaxați/comfortabil atunci când părinții rămân în
sala de aștepatare
6. Medicul se cenzurează în a folosi anumite
tonalități ale vocii în prezența părinților
4. Individualizarea metodelor si tehnicilor de modelare comportamentala ?
d. Separarea Copil - Parinte???!!!
UNA DIN CELE MAI MARI CONTROVERSE DIN STOMATOLOGIA PEDIATRICA
“A permite părinților să stea împreuna cu
copilul lor în cabinetul de tratatment
stomatologic este o decizie care trebuie
luată în funcție de fiecare caz în parte”.
(A.S. Blinkhorn)
e. Metode de baza de modelare comportamentala
După Chambers, comunicarea (împărtășirea sau schimbarea de gânduri, opinii sau

informații) poate fi realizată la cabinetul stomatologic prin mai multe metode, printre acestea
numărându-se în principal:
dialogul
intonația (tonul vocii)
expresia facială
limbajul corporal
Comunicarea cu pacienții copii oferă provocări speciale pentru medicul pedodont și
echipa sa. Nivelul de dezvoltare cognitivă a copilului va dicta atât nivelul la care va avea loc
comunicarea cu medicul pedodont cât și cantitatea de informații care pot fi transmise. Este
imposibil pentr ca un copil să înțeleagă o idee pentru care el nu are un cadru de referință și prin
urmare este nerealist să așteptăm ca pacientul copil să aibă același cadru de referință ca și
pedodontul.
Pentru etapa de vârstă 2-3 ani, ședințele la medicul stomatolog nu trebuie să fie mai lungi
de 20 minute.
Pentru copii cu vârsta mai mare de 5 ani, ședințele la medicul stomatolog vor dura cel
mult 30-45 minute.
I. Comunicarea orală/verbală:
Pentru a se realiza o
1. Emitățor comunicare de succes
trebuie să fie prezente
toate cele 4 elemente.
ELEMENTELE
Fără consistență, poate
4. Receptor ESENȚIALE ALE 2. Mesaj apare o discordanță
COMUNICĂRII
majoră între mesajul
transmis și cel
recepționat
3. Context /
cadru (Chambers, 1976).
 stabilirea emitățorului/receptorului
 claritatea vocii și a mesajului
 trebuie să fie scurtă pentru a stabili un contact cu pacientul și a-i câstiga

încrederea
 interacțiune de tip “cerere și promisiune” (faceți promisiuni clare

pacientului-copil, în schimbul promisiunii de cooperare)
 terminologie comprenhensivă – mesaj eufemistic
 controlul vocii – intonație, modulare (calmă, clară, voce pașnică)
 reîntărirea pozitivă – socială și non-socială
 ascultare activă și care să ofere siguranță
 răspunsuri corecte/adecvate
I. Comunicarea orală/verbală  utilizarea eufemismelor:
TERMEN MEDICAL EUFEMISM

Spray de aer Vânt / pușca cu aer / föhn/ uscător de păr
Diga Haină de ploaie
Clema pentru digă Nasturele/butonul pentru dinte
Radiografie Poza la dinți
Sigilant dentar Lac pentru dinte
Turbină Albinuță/fluier
Piesă contra unghi Tractor/motocicletă
Spray de apă Elefanțel/ pușca cu apă
Alginat Budincă
Lac cu fluor Protectorul de carii
II. Comunicarea non-verbală (multi-senzorială)

 contact vizual – dialog vizual
 contact adecvat
 postură
 expresie facială
 limbajul corporal
Obiective:
 îmbunătățirea tehnicilor de management de comunicare
 câstigarea și menținerea atenției și complianței pacientului
III. Proceduri asociative

 Metode non-farmacologice:
Copiii au o varietate mare de
1. Tehnica Spune-Arată-Fă
modalități de dezvoltare fizică,
(Tell-Show-Do = TSD)
intelectuală, emoțională și socială
precum și o diversitate de 2. Modelare comportamentală/
atitudini și temperamente. Prin desensitizare sistemică
urmare este important ca medicul 2. Distragerea atenției
stomatolog pediatru să aibă la
3. Hipnodonția – hipnoza ușoară
dispoziție o paletă largă de tehnici
4. Abordări cognitive
și metode de modelare
5. Restricția fizică - HOME /HOMAR
comportamentală, pentru a putea
veni în întâmpinarea nevoilor  Metode farmacologice
fiecărui copil și pentru a fi flexibil 1. Sedative
în implementarea tratamentelor 2. Analgezia locală/generală
stomatologice.
 Proceduri asociative
 Metode non-farmacologice:
1. Tehnica Spune-Arată-Fă
(Tell-Show-Do = TSD)
2. Modelarea comportamentală/
desensitizarea sistemică
2. Distragerea atenției
3. Hipnodonția – hipnoza ușoară
4. Abordarea cognitivă
5. Restricția fizică - HOME /HOMAR
 Metode farmacologice
1. Sedative
2. Analgezia locală/generală
 Proceduri asociative
f. Metode de baza de modelare comportamentala - nonfarmacologice
1. Tell - Show – Do (Spune-Arată-Fă) - 1959 Addelstone
• Obiective:
- explicarea unor aspecte importante ale vizitei la cabinetul de medicină

dentară și familiarizarea copilului cu fotoliul stomatologic
- modelarea răspunsului pacientului la procedura terapeutică prin
desensitizare și prin descrierea cu acuratețe a ceea ce urmează să se
întâmple.
1. Tell - Show – Do (Spune-Arată-Fă)
• Indicații
- la oricare pacient
• Contraindicații
- nu are
1. Tehnica TSD
SPUNE – explicarea procedurii la
nivelul de înțelegere al copilului
 ARATĂ – demonstrarea procedurii
 FĂ – realizarea procedurii
•TSD este folosită împreună cu alte metode de comunicare (verbală

și non-verbală) și împreună cu alte metode de întărire pozitivă.
2. Distragerea atentiei
Tehnica de distragere a atenției pacientului de

la ceea ce poate fi perceput ca o manoperă/lucru
neplăcut(ă).
E.g.:
 acordarea unui mici pauze pe parcursul unui
tratament stomatologic di-stressogen
 meloterapie
 proiectarea de desene animate sau povești în
interiorul cabinetului stomatologic
2. Distragerea atenției
• Obiective:
- scăderea percepției negative a
actului terapeutic
- prevenirea apariției unui comportament negativ
sau a unui comportament de evitare
• Indicații
- la orice tip de pacient
• Contraindicații
- nu are
3. Desensitizarea sistemică – Wolpe 1969

 Permite pacientului să vină gradual în contact cu o anumită frică
particulară sau cu anumite frici, de la un nivel de frică medie, la frică
maximă.
 Se bazează pe folosirea unui terapeut specialist => la început se poate
încerca doar un simplu program de acomodare la mediul cabinetului
stomatologic.
 Principiul “învățării sociale”
 Teoria “Stimul - răspuns”
 Conceptul “teoriei de expunere”

3. Desensitizarea sistemică – Wolpe 1969
• Consumatoare de timp  medicul trebuie

să fie foarte dornic să aplice această
Dezavantaje
tehnică și foarte răbdător
• Medicul trebuie să beneficieze de o
pregătire specială (un training special) în
această tehnică pentru ca aceasta să fie
eficientă
3. Desensitizarea sistemică - Etape
 explicați copilului care este

scopul tratamentului
 explicați necesitatea efectuării
procedurilor
 divizați/împărțiți explicațiile
pentru proceduri:
 în ritm lent
 în acord cu nivelul de
înțelegere al pacientului
4.IIndividualizarea metodelor si tehnicilor de modelare comportamentala
3. Desensitizarea sistemică - Etape
 folosiți aproximări succesive  T.S.D.
 întăriți comportamentele pozitive
 treceți cu vederea comportamentele

nepotrivite minore  introducerea unei noi
etape
 la existența unui comportament negativ

major  se va insista pe etapa respectivă
 repetiția ierahică a a etapelor

Modelarea comportamentală bazată pe tehnica expunerii
progresive. Pașii introductivi în ambientul cabinetului stomatologic
pentru prima vizită a unui copil mic (A. Holst, 1988)
7. Profilaxie + aplicarea de
Copilul asezat în fotoliul lacuri cu F
dentar singur, sau în
bratele părinților 6. Examinarea clinică
5. Așezarea în fotoliul stomatologic
Copilul 4. Spray cu aer pe mana și apoi în cavitatea orală

înainte de
așezarea pe 3. Aplicarea sondei pe unghie și apoi pe dinte
fotoliul
2. Aplicarea oglindei în cavitatea orala
stomatologic
1. Introducerea copilului în mediul cabinetului stomatologic
5. Abordări cognitive
 Modelarea ajută copii să învete atunci cand îi privesc pe alții
efectuând tratamente stomatologice, fără a lua în considerare
gânduri sau idei individuale.
 ! Terapia cognitivă are indicații clare în anumite tipuri de anxietate

=> are efect în combaterea anxietății dentare
6. Metode de constrângere fizica– HOME/HOMAR

 Subiect delicat care declanșează emoții puternice
 definiție - HOME = mâna peste gură
 definiție – HOMAR = mâna peste gură și restricția căilor aeriene
 nu este o pedeapsă!
 tehnica legală dar controversată  sechele psihologice  fobie
dentară
 în UK, Hosey (2002) si Manley (2004)  afirmă că utilizarea unei astfel
de tehnici este inacceptabilă!!!
Indicații: ca și ultimă soluție – la copii mici necooperanți (3-6 ani)
- la copii cu dizabilități
!!! Consimtământul informat este obligatoriu a fi obținut înainte de
această manoperă!!!
6. Metode de constrângere fizică– HOME/HOMAR

 copilul este așezat ferm în fotoliul stomatologic
 restricționarea fizică preventivă a copilului

 comunicarea minima cu copilul – dacă este
necesară
 plasarea ușoară a mâinii peste gura copilului
 explicarea pe un ton calm și ferm a
expectanțelor comportamantale
 plasarea mâinii și peste nas
 mana este îndepartată
 reîntărire pozitivă!!!
6. Metode de constrângere fizica

f. Metode de baza de modelare comportamentala – proceduri asociative
 Comunicarea prin mesaje audio-video
 căști
 mesajul psiho-potectiv al mediului cabinetului stomatologic
 CD/DVD-uri cu mesaje educaționale
 Evaluarea și autoevaluarea în mediul competetitiv al testului

proiectiv al desenului
 Prezentarea unor mesaje educaționale imagistice, asociate cu

comentarii și mesaje emulative eufemistice
 Tehnici comportamentale asociate cu sedare

4. Individualizarea metodelor si tehnicilor de modelare
comportamentala
Modelarea comportamentală de după tratamentul stomatologic
 Modelarea comportamentală pe termen lung
 modificarea tiparelor comportamentale pe
termen lung
 Continuitate eficientă a comunicării
interumane
 Modelare comportamentală
 Comportament adecvat
5.Controlul permanent al durerii si anxietatii
 durerea și anxietatea sunt răspunsuri fiziologice și psihologice care

sunt frecvent întâlnite în stomatologia pediatrică
• răspuns direct
la un stimul
DUREREA
advers care a
apărut
• Senzație
neplacută cum
ANXIETATEA că ceva
neplăcut poate
apare
Prevenirea
afecțiunilor
stomatologice
Evitarea apariției
Îngrijire fricii Management
stomatologică comportamental
fără durere și anxietății adecvat
copilului
Nevoia de
tratament
Memoria unor
experiențe negative
anterioare
RĂSPUNSUL
Capacitatea
Vârsta COPILULUI copilului de a
coopera
LA DURERE
Nevoia de
tratament
MANAGEMENT COMPORTAMENTAL
ADECVAT
REDUCEREA ANXIETĂȚII
REDUCEREA
EXPERIMENTĂRII ANXIETĂȚII
 Bennet (1984) individualizează 5 metode de control a durerii:
 eliminarea cauzei
 metode psiho-somatice
 blocarea transmiterii impulsului nervos
 creșterea pragului de reacție la durere
 deprimarea SNC
5. Controlul permanent al durerii si anxietatii
Metode • audioanalgezia
• hipnodonția
de • analgezia locala
prevenire • analgezia prin infiltrație
• sedarea
și control • analgezia relativă
a durerii • anestezia generală
 Metode de prevenire și control a durerii:
 HIPNODONȚIA:
Calitatea hipnodonției ca și a altor metode de management

comportamental va fi influențată printre altele de:
 Rigurozitatea cu care copilul vine la sedințele terapeutice
 Durata ședințelor terapeutice
 Capacitatea de sugestibilitate a copilului
 Eliminarea fenomenului de “angor temporis” din sala de așteptare
SEDAREA ÎN STOMATOLOGIA PEDIATRICĂ :

 Înlaturarea fricii și a tensiunii nervoase a copilului
 Eliminarea sau minimalizarea traumei psihologice a
copilului
 Creșterea pragului de excitabilitate nervoasă
 Scăderea reflexului de excitabilitate
 Scăderea fluxului salivar și a nivelului de mucus din bronhii
 Scăderea efectelor toxice ale substanțelor analgezice în
cazul efectuării analgeziei locale
 ANALGEZIA RELATIVĂ:
 Metodă de sedare conștientă, rapidă și reversibilă, cu
un grad mare de siguranță, aplicabilă atât la adulți cât
și la copii
 Indicații  copii cu frică și anxietate dentară în

tratamentele stomatologice de urgenta și în ședintele
preliminare ale tratamentului stomatologic
 Efecte secundare:
 inconstant, dureri de cap (pe termen scurt)
 ANALGEZIA RELATIVĂ:
 Contraindicații:
 Infecții ale căilor aeriene superioare
 Boli cardiace complicate
 Afecțiuni pulmonare: emfizem, bronșiectazii
 Terapie medicamentoasa complexă
 Copii cu deficiență psiho-mentală severă la care este
inițiat tratament psihiatric
 INHALOSEDAREA (SEDAREA N2O):

 O metodă de sedare conștientă, rapidă și reversibilă, aplicabilă la adulți și
copii, cu un grad înalt de siguranță
 Cea mai freventă sedare folosită în stomatologia pediatrică
 N2O este administrat printr-o mască cu aplicare nazală
 N2O relaxează copii fără a-i adormi
 metodă foarte sigură și eficientă
 N2O este numit și “gazul râsului”
 N2O este un gaz cu un miros dulceag, incolor, cu o greutate mai mare decât
cea a oxigenului sau a aerului
 efectul inhalosedării se instalează rapid, de la câteva secunde la 3-5 min
 N2O trece rapid bariera sânge-creier
“Pentru a fi o garanție reală în fața copilului, stomatologul pediatru trebuie
să:
 știe ce va face
explice ceea ce va face
 facă ceea ce a spus
 ceea ce a făcut să se vadă…”
Jean-Pierre Fortier, 1983

Curs Management Comportamental 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Management Comportamental 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT.

- Termen sinonim cu cel de “MANAGEMENT

“Chiar dacă ședința terapeutică a fost un succes din

 Totalitatea metodelor prin care echipa

AAPD Promovarea unei

Reducerea fricii și anxietății

??? Câți dintre noi suntem

??? Câți dintre noi suntem

Definiție = Un sindrom, o multitudine de răspunsuri nespecifce

cu caracter general adaptativ care apare ca și consecință a acțiunii

agenților stressori asupra organismului.

 comportamentul parental ce rezidă din

1. Stress somato-psihic sistemic

 O comunicare efectivă cu pacientul copil este imperios

 O abordare corectă a acestuia poate reprezenta un punct

început bun pentru inițierea tratamentului, reducând în același

timp și (di)stress-ul care acompaniază adesea o

Relație de tip 1:2

Părinte SOCIETATE Echipa stomatologică

Relație de tip 1:2

Părinte SOCIETATE Echipa stomatologică

1. Ancheta funcțională (include și evaluarea tiparului comportamanetal al

1. Evaluarea acuzelor si a neliniștilor/motivelor de

Tipologii parentale  Formal (Autoritativ) =

Scala de Cooperare a Părintelui (PCS)

Scala de Cooperare a Parintelui (PCS) - Kupietzky si col. 2013

 = scală analogă scalei Frankl pentru clasificarea

Scala de Cooperare a Părintelui (PCS) - Kupietzky si col. 2013

2. G.Z. Wright (1988):

 Clasa – comportament definitiv pozitiv

Clasa I să denote un negativism extrem.

Comportament negativ. Copilul acceptă tratamentul cu dificultate,

Comportament pozitiv. Copilul acceptă tratamentul, uneori poate

Comportament definitiv pozitiv. Copilul are o relație bună cu

Introducerea copilului in sfera preocuparilor de igiena orala.

Aspecte care trebuiesc luate în considerare alături de pregătirea

Organizarea cabinetului stomatologic deschisă:

 primirea copilului  zâmbetul de “bine ai venit”

 camera de așteptare – copilul nu trebuie să

aștepte mai mult de 10min

 transferul copilului din sala de așteptare în cabinet

 cabinetul – poate fi amenajat într-o manieră

 Atitudinea echipei stomatologice:

UNA DIN CELE MAI MARI CONTROVERSE DIN STOMATOLOGIA PEDIATRICA

“A permite părinților să stea împreuna cu

copilul lor în cabinetul de tratatment

stomatologic este o decizie care trebuie

luată în funcție de fiecare caz în parte”.

După Chambers, comunicarea (împărtășirea sau schimbarea de gânduri, opinii sau

 claritatea vocii și a mesajului

 trebuie să fie scurtă pentru a stabili un contact cu pacientul și a-i câstiga

 interacțiune de tip “cerere și promisiune” (faceți promisiuni clare

 terminologie comprenhensivă – mesaj eufemistic

 controlul vocii – intonație, modulare (calmă, clară, voce pașnică)

 reîntărirea pozitivă – socială și non-socială

 ascultare activă și care să ofere siguranță

I. Comunicarea orală/verbală  utilizarea eufemismelor:

TERMEN MEDICAL EUFEMISM

II. Comunicarea non-verbală (multi-senzorială)

 îmbunătățirea tehnicilor de management de comunicare

 câstigarea și menținerea atenției și complianței pacientului

III. Proceduri asociative

1. Tell - Show – Do (Spune-Arată-Fă) - 1959 Addelstone