Din motive ce nu se cunosc, in afara de altar, tampla si coltul ctitorilor, biserica a

ramas nepictata la tarnosire. Abia intre anii 1855-1859, prin staruinta preotului
Nicolae, nepoata de fiu a ctitorului bisericii polcovnica Zinca Grecov-nascuta
Gheorghe Druganescu a refacut complet tampla care se croiese din cauza
cutremurului de pamant din anul 1849 si a pictat ce a ramas nepictat in altar, naosul si
fatada complet, iar in tinda si pronaos cate o figura sau o scena.
Toată pictura veche a fost facută în tempera uscată, folosindu-se pentru făcutul
vopselelor numai lapte și nu ulei, ceea ce a făcut să se mențină în bună stare până în zilele
noastre.
Spuneau bătrânii- Ion al lui Liță, Ion Stan Pătru, Gheorghe I. C. – că zilnic s-ar fi
adunat din sat laptele necesar pentru făcutul vopselelor necesare, pentru plata căruia
proprietăreasa Zoe Grecov, a scutit de ierbărit în vara anului 1859, toate vacile sătenilor.
Toate scenele și figurile sfinților, atât acele din altar, naos, pronaos, tindă și fațadă,
sunt bine lucrate, cu desene sigure și tonalități armonioase, pe un fond albastru azuriu, având
caracteristicile picturii bizantine, ceea ce îi mărește valoarea.