Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
:
a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii;
b) se satisfac prin consumul de bunuri;
c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă;
d) sunt limitate şi dinamice;
e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere.
4Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la
preţul unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de
oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este:
a) 1,5 tricouri;
b) 0,5 tricouri;
c) 2 tricouri;
d) 2,5 tricouri;
e) 1 tricou.
Un bun economic:
a) nu este un bun “rar”;
b) este produs în exclusivitate de către firme;
c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură;
d) are preţul strict pozitiv;
e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al
preţului.
Care dintre următoarele bunuri este liber?
a) învăţământul public;
b) autostrăzile;
c) lemnul;
d) informaţia;
e) nisipul din deşert.
O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7
tunuri. În cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu
untul) este crescător, care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu
poate fi un punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia
respectivă ?
a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri;
b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri;
c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri;
d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri;
e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.
Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17,8%”
este:
a) un enunţ pozitiv;
b) un enunţ normativ;
c) un enunţ nedemonstrabil;
d) o ipoteză;
e) concluzia unui model matematic.
Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la
saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg rămâne constantă şi UT scade;
c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
e) Umg descreşte iar UT creşte.
Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie,
utilitatea totală este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) zero;
d) descrescătoare;
e) pozitivă şi crescătoare.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi
bun economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun,
intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) întâi creşte, apoi scade;
e) se accentuează.
Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă.
Au utilitate economică:
a) atât bunurile economice, cât şi cele libere;
b) numai bunurile libere;
c) numai bunurile economice;
d) numai bunurile din proprietatea de stat;
e) numai bunurile din proprietatea mixtă.
Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4, atunci
consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru:
a) 5 unităţi din B;
b) 3 unităţi din B;
c) 1 unitate din B;
d) 2 unităţi din B;
e) 0,5 unităţi din B.
Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un
consumator raţional alege:
a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y;
b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y;
c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât ;
Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi
morală?
a) energia;
b) materialele consumabile;
c) echipamentele;
d) materiile prime;
e) semifabricatele.
Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi
substituirii factorilor de producţie:
a) utilitatea marginală a bunurilor economice;
b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
c) utilitatea totală a bunurilor economice;
d) utilitatea individuală a bunurilor economice;
e) venitul disponibil al consumatorului.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;
b) costul variabil mediu scade;
c) costul variabil mediu rămâne constant;
d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
e) costul fix mediu creşte.
În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=53Q2Q2:
a) CF=53Q;
b) CVM=32Q;
c) CTM=32Q;
d) CVM=3Q2Q2;
e) CFM=(5/Q) 3.
Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=152Q:
a) CFM=15;
b) CVM=2Q;
c) CmgCF;
d) CmgCF;
e) Cmg=CF.
Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. Dacă amortizarea este de
2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. În
condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei, valoarea consumului
de capital circulant (Kc) este:
a) Kc=15 milioane lei;
b) Kc=1 milion lei;
c) Kc=30 milioane lei;
d) Kc=20 milioane lei;
e) Kc=10 milioane lei.
La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu pe
termen lung are randamente:
a) descrescătoare;
b) crescătoare;
c) constante;
d) negative;
e) zero.
Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firma creşte, există:
a) randamente crescătoare;
b) randamente constante;
c) economii de scară;
d) dezeconomii de scară;
e) scara minimă eficace.
Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l
procura - şi preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă:
a) surplusul producătorului;
b) surplusul de venituri la bugetul statului;
c) surplusul de cantitate pe piaţă;
d) surplusul consumatorului;
e) isoutilitatea.
Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de
producţie pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are:
a) randamente descrescătoare de scară;
b) randamente crescătoare de scară;
c) randamente constante de scară;
d) proporţii fixe ale factorilor de producţie;
e) izocuante liniare.
Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme?
a) impozitul pe profit;
b) subvenţiile;
c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie;
d) impozitul pe salarii;
e) obligaţiunile emise.
Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie:
a) raport de la întreg la parte;
b) raport de la parte la întreg;
c) raport subunitar;
d) raport unitar;
e) nu există legătură.
Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie?
a) reprezintă bunuri de producţie;
b) reprezintă consum intermediar;
c) reprezintă consum final;
d) reprezintă capital tehnic;
e) reprezintă valoare adăugată.
La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la
care profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul
total, costul total mediu şi profitul total sunt:
a) 1250; 25; 0;
b) 3000; 60; 0;
c) 2000; 40; 0;
d) 2000; 80; 0;
e) 4000; 80; 0.
Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar profitul se
dublează. În aceste împrejurări, costul total:
a) rămâne constant;
b) creşte cu 2%;
c) se reduce cu 70%;
d) se reduce cu 12,5%;
e) se reduce cu 50%.
Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte funcţia de producţie
, unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?
a) randamentele de scară sunt constante;
b) randamentele de scară sunt descrescătoare;
c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe;
d) producătorul nu poate maximiza profitul;
e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
Izocuanta reprezintă:
a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul
resimte aceeaşi utilitate economică;
b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate
utiliza cu aceleaşi cheltuieli;
c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul
obţine aceeaşi producţie;
d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le
poate cumpăra cu aceleaşi venituri;
e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.
Izocuanta:
a) trebuie să fie liniară;
b) trebuie să fie concavă faţă de origine;
c) nu poate fi descrescătoare;
d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim;
e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei.
Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât
productivitatea medie, atunci, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul
respectiv de producţie, productivitatea medie:
a) creşte;
b) scade;
c) este maximă;
d) este minimă;
e) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.
Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul
minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale
factorilor sunt maxime;
c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei
productivităţii medii;
d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale;
e) doar unul dintre cei doi factori de producţie.
Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung, în situaţia unei firme
producătoare de avioane:
a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă;
b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2;
c) schimbare a producţiei, de la un model de agrement, la un model utilitar;
d) schimbare de producţie, de la avioane, la maşini sport;
e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762.
117. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu, iar
producţia creşte:
a) costul variabil mediu scade;
b) costul variabil mediu este minim;
c) costul variabil mediu creşte;
d) costul fix mediu creşte;
e) costul fix mediu este minim.
120. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia , unde Q este
producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a) costul total este constant;
b) costul marginal este descrescător;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
121. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu, iar producţia creşte:
a) costul mediu creşte;
b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională;
c) costul mediu scade;
d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia;
e) costul mediu este egal cu costul marginal.
123. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul
variabil mediu. În acest caz:
a) pierderea este mai mare decât costul fix;
b) profitul este pozitiv;
c) producătorul se află la pragul de rentabilitate;
d) producătorul nu mai produce pe termen scurt;
e) producătorul continuă să producă pe termen scurt.
124. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constant;
d) este nul;
e) este minim.
125. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu:
a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu;
b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu;
c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;
d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere;
e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
126. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc.
Costurile explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite, de
200.000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv:
a) 200.000 u.m.; 25.000 u.m.;
b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.;
c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.;
d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.;
e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m., costul fix 10.000 u.m., costul
variabil mediu 5 u.m. Pragul de rentabilitate este:
a) 100 bucăţi;
b) 200 bucăţi;
c) 300 bucăţi;
d) 400 bucăţi;
e) 500 bucăţi.
129. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile cresc de 2,5 ori, iar producţia obţinută este cu
150% mai mare. Cunoscând nivelul costului variabil mediu din perioada de bază,
CVM0 = 20000 u.m., costul marginal este:
a) 10.000 u.m.;
b) 15.000 u.m.;
c) 20.000 u.m.;
d) 25.000 u.m.;
e) 30.000 u.m.
130. În momentul T0, costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m., iar volumul
producţiei de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul marginal
este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu în T 0. Variaţia absolută a
costurilor totale este:
a) 4,8 mil. u.m.;
b) 2,4 mil. u.m.;
c) 1,8 mil. u.m.;
d) 3,2 mil. u.m.;
e) 1,6 mil. u.m.
132. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT a b Q , unde Q este
producţia, iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare sunt
adevărate?
a) costul total este constant;
b) costul marginal este descrescător;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu, iar costul total mediu va
ramâne constant;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu, iar costul total mediu
va creşte;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu, iar costul total mediu va
scădea.
133. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ minim de:
a) 2,5 milioane lei;
b) 7,5 milioane lei;
c) 12,5 milioane lei;
d) 40 milioane lei;
e) 50 milioane lei.
134. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar cantitatea oferită
sporeşte de la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ pentru
bunul respectiv este:
a) Keo/p > 1;
b) Keo/p < 1;
c) Keo/p = 1;
d) Keo/p = ;
e) Keo/p = 0.
136. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Q c = 150-4P. Oferta bunului respectiv este
Qo = 50+2P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de ofertă de 20 unităţi,
atunci, preţul este:
a) 40 u.m.;
b) 20 u.m.;
c) 20,33 u.m.;
d) 10 u.m.;
e) nul.
138. Elasticitatea cererii pentru tricouri este 0,8 în raport cu preţul şi 3 în raport cu
veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a
preţului generează:
a) creşterea cererii cu 2,2%;
b) creşterea cererii cu 3,8%;
c) creşterea cererii cu 0,8%;
d) reducerea cererii cu 1%;
e) reducerea cererii cu 2,2%.
140. Dacă numărul biletelor de cinema vândute scade cu 20% atunci când preţul creşte
cu 10%, cererea este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) perfect inelastică;
d) perfect elastică;
e) unitară.
141. Pe măsură ce ne deplasăm în jos de-a lungul unei curbe a cererii reprezentată printr-
o linie dreaptă, elasticitatea la preţ :
a) scade;
b) creşte;
c) rămâne constantă;
d) scade şi pe urmă creşte;
e) creşte şi pe urmă scade.
142. Elasticitatea la venit a cererii pentru spaghete este estimată la – 0.5. Aceasta ne arată
că spaghetele sunt:
a) un bun complementar;
b) un bun substituibil;
c) un bun normal;
d) un bun inferior;
e) un bun de lux.
143. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de
ofertă. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
144. Sarcina plăţii unei taxe este suportată mai mult de vânzători decât de cumpărători
dacă:
a) taxa este plătită la locul tranzacţiei;
b) taxa e inclusă în preţ;
c) cererea este mai elastică decât oferta;
d) oferta este mai elastică decât cererea;
e) elasticităţile cererii şi ofertei sunt egale.
146. În cazul unei firme, venitul marginal pentru ultima unitate produsă este 86 RON.
Costul marginal al ultimei unităţi este 74 RON. În vederea creşterii profitului, firma
ar trebui:
a) să mărească producţia;
b) să nu modifice producţia;
c) să micşoreze producţia;
d) să diversifice producţia;
e) să restrângă sortimentul de producţie.
150. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în
raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt:
a) complementare;
b) substituibile;
c) inferioare;
d) sub standardele admise de calitate;
e) de lux.
151. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în
raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt:
a) substituibile;
b) inferioare;
c) sub standardele admise de calitate;
d) de lux;
e) complementare.
152. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%, ca urmare a majorării
preţului cu 12%, cererea pentru lapte este:
a) elastică;
b) unitar elastică;
c) inelastică;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică.
155. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa
ceaiului:
a) creşterea cererii;
b) reducerea cererii;
c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului;
d) reducerea cererii şi a preţului;
e) nici o modificare a cererii şi a preţului.
156. Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%,
atunci:
a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările
din vânzări cresc;
b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările
din vânzări cresc;
c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar încasările din
vânzări nu se modifică;
d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările
din vânzări se reduc;
e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările
din vânzări se reduc.
157. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci
cererea:
a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală;
c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală;
e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală.
158. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y.
Bunurile X şi Y pot fi:
a) automobile şi, respectiv, benzină;
b) mere şi, respectiv, portocale;
c) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte;
d) cafea şi, respectiv, zahăr;
e) unt şi, respectiv, pâine.
160. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa
pâinii:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
162. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0,6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu
veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului
generează:
a) creşterea cererii cu 2,6%;
b) creşterea cererii cu 1,4%;
c) creşterea cererii cu 1%;
d) reducerea cererii cu 1%;
e) reducerea cererii cu 1,4%.
163. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de
cerere. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
165. În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este adevărată în
situaţia unui producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia;
e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.
168. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă,
atunci cererea este:
a) elastică în raport cu preţul;
b) perfect elastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) inelastică în raport cu preţul;
e) atipică.
173. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3, iar
preţul scade cu 20%, atunci cantitatea cerută:
a) scade cu 60%;
b) scade cu 7%;
c) nu se modifică;
d) creşte cu 60%;
e) creşte cu 7%.
175. Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului X este perfect inelastică în
raport cu preţul acestuia. Creşterea preţului bunului Y determină:
a) creşterea preţului bunului X;
b) reducerea preţului bunului X;
c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
e) creşterea cererii pentru bunul Y.
176. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. Cererea
pentru creioane este:
a) perfect inelastică în raport cu preţul;
b) inelastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) elastică în raport cu preţul;
e) perfect elastică în raport cu preţul.
177. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. Ca urmare
a creşterii preţului zahărului:
a) oferta de jeleuri se reduce;
b) oferta de jeleuri creşte;
c) cererea de jeleuri se reduce;
d) cererea de jeleuri creşte;
e) preţul jeleurilor se reduce.
179. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac:
a) creşterea preţului la bumbac;
b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului;
c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului;
d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul;
e) reducerea fiscalităţii.
184. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului,
nivelul coeficientului de elasticitate este:
a) mai mare decât 1;
b) mai mic decât 1;
c) egal cu 1;
d) egal cu 0;
e) negativ.
185. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu 10%,
cantitatea oferită:
a) creşte cu mai mult de 10%;
b) scade cu cel puţin 10%;
c) creşte cu 10%;
d) nu se modifică;
e) creşte cu 1%.
186. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de:
a) creşterea impozitelor;
b) reducerea costului factorilor de producţie;
c) creşterea veniturilor consumatorilor;
d) creşterea preţului unui bun complementar;
e) scăderea preţului unui bun substituibil.
187. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. Astfel, în anii
favorabili, cu recolte mari, oferta creşte, fapt care determină:
a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole.
190. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi:
a) numai salariu;
b) numai rentă;
c) numai profitul;
d) întregul venit;
e) numai dobânda.
191. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie:
a) directă;
b) pozitivă;
c) de egalitate;
d) de incluziune;
e) inversă.
193. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la
7,5 milioane lei, cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Cererea
din acel bun, în funcţie de venit, este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) zero;
e) .
194. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân
constanţi atunci echilibrul se va forma:
a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare;
e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.
200. Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. În
aceste condiţii:
a) preţul creşte;
b) cantitatea de echilibru creşte;
c) preţul se reduce;
d) cantitatea de echilibru se reduce;
e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată.
202. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur
vânzător şi a unui singur cumpărător, ea se numeşte:
a) piaţă de monopson;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă;
d) piaţă cu concurenţă loială;
e) piaţă de monopol bilateral.
203. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai
ofertei poate fi piaţă:
a) de monopol;
b) monopolistică;
c) de oligopol;
d) de oligopol bilateral;
e) de monopol bilateral.
204. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când:
a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici;
b) preţurile se formează liber;
c) economia este centralizată;
d) autonomia agenţilor economici este îngrădită;
e) preţurile sunt fixate de stat.
205. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un
bun. Costul fix este de 20 milioane lei, iar costul variabil este de 22 milioane lei.
Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este:
a) 42.000 lei;
b) 20.000 lei;
c) 22.000 lei;
d) 4.200 lei;
e) 2.000 lei.
208. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet, atunci cantitatea oferită este mai mare
decât cantitatea cerută. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet, atunci
cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de
echilibru al untului este:
a) 19 mii lei/pachet;
b) 23 mii lei/pachet;
c) mai mic decât 19 mii lei/pachet;
d) între 19 şi 23 mii lei/pachet;
e) mai mare decât 23 mii lei/pachet.
214. Pentru un bun, coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei, în funcţie de preţ, sunt
Kec/p=2 si Keo/p= 0,5. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi
suportată:
a) în egală masură de producători şi de consumatori;
b) numai de producători;
c) numai de consumatori;
d) în cea mai mare parte de producători;
e) mai mult de consumatori, mai puţin de producători.
216. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic, dacă:
a) la un moment dat, el nu se mai găseşte pe piaţă;
b) la un preţ mare, oferta este mai mare decât cererea;
c) la un preţ nul, cererea este mai mare decât oferta;
d) la un preţ mic, oferta este mai mare decat cererea;
e) nici o varianta nu este corectă.
218. Care este punctul elasticităţii unitare, ştiind că funcţia inversă a cererii este P=a-bQ ?
a) M(a/2; a/2b);
b) M( a/2b; a/2);
c) M(2a; 2b);
d) M(a; 2b);
e) nu se poate calcula.
219. Pe piaţa unui bun, funcţia cererii este Qc=17-4P iar funcţia ofertei Qo=5+2P.
Calculaţi Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei:
a) Kec/p=8, Keo/p=9;
b) Kec/p=9, Keo/p=8;
c) Kec/p=8/9, Keo/p=4/9;
d) Kec/p=4/9, Keo/p=8/9;
e) nu se poate calcula.
221. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120, cererea pentru paltoane creşte
de la 20 la 40. Cât reprezintă Kec/v, calculat prin metoda elasticităţii medii:
a) 11/3;
b) 3/11;
c) 3;
d) 11;
e) 11,3;
222. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. Se acordă o
subvenţie S=1 u.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor
guvernamentale?
a) Pe= 1u.m. şi G= 4u.m.;
b) Pe= 4 u.m. şi G= 1 u.m.;
c) Pe= 4u.m. şi G= 3u.m.;
d) Pe= 3u.m. şi G= 4u.m.;
e) Pe= 10u.m. şi G= 10u.m.
224. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P. Dacă
guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u.m., cât din taxă va suporta
cumpărătorul şi cât producătorul?
a) 3 u.m. si 1 u.m.;
b) 2 u.m. si 2 u.m.;
c) 0 u.m. si 4 u.m.;
d) 1 u.m. si 3 u.m;
e) 4 u.m. si 0 u.m.
226. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul
de echilibru?
a) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât
doresc;
e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere.
227. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) creşte dacă scade costul mediu;
e) scade numai dacă scade costul mediu.
228. Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) devine un preţ maxim administrat;
e) devine un preţ minim administrat.
236. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia , unde Cmg este costul
marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de
relaţia , unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia
trebuie să fie:
a) 3;
b) 4;
c) 5;
d) 10;
e) 20.
239. Dacă o industrie este dominată de un singur producător, una din următoarele
relaţii este adevărată în situaţia de echilibru:
a) preţul este mai mic decât încasarea marginală;
b) preţul este mai mare decât costul marginal;
c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie;
d) încasările marginale sunt negative;
e) preţul este egal cu încasările marginale.
241. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci, de
către un număr mare de producători caracterizează piaţa:
a) cu concurenţă perfectă;
b) de monopson;
c) de oligopol;
d) monopolistică;
e) de monopol.
252. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se
numeşte:
a) profit;
b) dobândă;
c) dividend;
d) rentă;
e) salariu.
253. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care
acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă?
a) costul marginal egal cu preţul pieţei;
b) costul total mediu egal cu preţul pieţei;
c) profitul marginal egal cu preţul pieţei;
d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor;
e) încasările totale egale cu profitul total.
254. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu
productivitatea muncii determină:
a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv;
c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv;
d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv;
e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.
259. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul nominal
scade cu 10%, salariul real:
a) creşte cu 12,5%;
b) scade cu 12,5%;
c) scade cu 18%;
d) creşte cu 18%;
e) scade cu 10%.
260. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care
rata anuală a dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de
30%, obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de:
a) 14.400 lei;
b) 16.000 lei;
c) 19.000 lei;
d) 24.000 lei;
e) 18.000 lei.
261. La o rată a dobânzii de 45%, un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o
dobândă totală de:
a) 11,25 milioane lei;
b) 15 milioane lei;
c) 15,25 milioane lei;
d) 45 milioane lei;
e) 45,25 milioane lei.
263. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata
dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ de:
497. 2,5 milioane lei;
498. 7,5 milioane lei;
499. 12,5 milioane lei;
500. 40 milioane lei;
501. 50 milioane lei.
264. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul:
a) creşterii nivelului general al preţurilor;
b) reducerii nivelului general al preţurilor;
c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor;
d) accelerării inflaţiei;
e) reducerii inflaţiei.
269. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa
respectivului factor:
a) cererea este mai mică decât oferta;
b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta;
c) oferta este mai mică decât cererea;
d) oferta creşte, iar cererea nu se modifică;
e) cererea scade şi oferta creşte.
272. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal:
a) scade cu 24%;
b) creşte cu 18,75%;
c) scade cu 18,75%;
d) scade cu 16%;
e) creşte cu 16%.
273. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform
înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a
dobânzii de 25%:
a) afacerea a fost profitabilă;
b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei;
c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei;
d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei;
e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare.
274. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de
lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul
nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea
productivităţii muncii ?:
a) 2.000.000 lei;
b) 1.250.000 lei;
c) 1.000.000 lei;
d) 1.500.000 lei;
e) 1.750.000 lei.
275. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de
5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%.
Salariul real în T1 faţă de T0:
a) a crescut cu 50%;
b) a scăzut cu 50%;
c) a rămas constant;
d) a crescut cu 100%;
e) a scăzut cu 100%.
276. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T 0-
T1, creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii,
care s-a dublat, salariul nominal net în T1 este:
a) 5.500.000 lei;
b) 10.000.000 lei;
c) 7.500.000 lei;
d) 7.250.000 lei;
e) 10.500.000 lei.
277. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m.,
un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de
7000 u.m.. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit
total de 5 milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de:
a) 6.000 bucăţi;
b) 4.500 bucăţi;
c) 5.000 bucăţi;
d) 7.500 bucăţi;
e) 10.000 bucăţi.
278. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T 1, costurile
totale cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5
puncte procentuale. Profitul în T1:
a) creşte cu 280%;
b) scade cu 280%;
c) creşte cu 180%;
d) creşte cu 80%;
e) rămâne constantă.
279. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. um.
corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul
total este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi:
a) 4 mil u.m., 1,2 mil. u.m.;
b) 1,2 mil u.m., 4,8 mil. u.m.;
c) 0,4 mil u.m., 1,6 mil. u.m.;
d) 1,6 mil u.m., 0,4 mil. u.m.;
e) 1 mil u.m., 1 mil. u.m.
280. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată
anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este
de:
a) 74 milioane u.m.;
b) 144 milioane u.m.;
c) 120 milioane u.m.;
d) 100 milioane u.m.;
e) 110 milioane u.m.
281. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m, primul pe 1 an cu o rată
anuală a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%.
Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât
dobânda celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt:
a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane;
b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane;
c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane;
d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion;
e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.
283. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse, pe o durată
de doi ani, cu o rată anuală a dobânzii de 10%. Rata dobânzii, pe principiul
dobânzii simple, ce aduce aceeaşi dobândă, tot pe doi ani, este:
a) 13%;
b) 12%;
c) 11%;
d) 10,5%;
e) 10%.
Răspunsuri
1. d
2. d
3. e
4. c
5. b
6. d
7. e
8. b
9. b
10. d
11. c
12. c
13. c
14. d
15. c
16. d
17. d
18. e
19. e
20. a
21. c
22. a
23. a
24. b
25. c
26. b
27. a
28. b
29. c
30. d
31. e
32. e
33. d
34. c
35. e
36. c
37. a
38. d
39. b
40. b
41. a
42. e
43. a
44. d
45. e
46. a
47. c
48. e
49. c
50. b
51. e
52. d
53. d
54. a
55. c
56. c
57. c
58. b
59. b
60. c
61. b
62. c
63. c
64. c
65. b
66. e
67. e
68. d
69. c
70. c
71. e
72. b
73. e
74. a
75. d
76. e
77. e
78. d
79. b
80. c
81. c
82. d
83. d
84. c
85. a
86. c
87. a
88. c
89. d
90. d
91. a
92. c
93. b
94. b
95. a
96. c
97. b
98. c
99. d
100. d
101. c
102. d
103. b
104. a
105. c
106. e
107. a
108. c
109. b
110. b
111. d
112. d
113. d
114. c
115. a
116. d
117. c
118. a
119. a
120. e
121. a
122. c
123. e
124. b
125. c
126. e
127. e
128. b
129. c
130. a
131. a
132. e
133. d
134. b
135. e
136. b
137. b
138. b
139. d
140. a
141. a
142. d
143. a
144. c
145. c
146. a
147. a
148. e
149. a
150. b
151. e
152. c
153. b
154. b
155. a
156. d
157. a
158. b
159. a
160. d
161. d
162. b
163. b
164. a
165. c
166. d
167. b
168. a
169. a
170. c
171. c
172. c
173. d
174. e
175. d
176. d
177. a
178. d
179. a
180. b
181. b
182. d
183. c
184. d
185. c
186. b
187. b
188. e
189. c
190. c
191. e
192. c
193. b
194. c
195. d
196. c
197. d
198. c
199. e
200. d
201. d
202. e
203. b
204. b
205. c
206. c
207. d
208. d
209. c
210. a
211. b
212. e
213. b
214. d
215. c
216. c
217. a
218. b
219. c
220. a
221. a
222. a
223. e
224. a
225. e
226. b
227. b
228. a
229. d
230. c
231. b
232. d
233. c
234. b
235. a
236. b
237. b
238. a
239. b
240. c
241. d
242. c
243. d
244. d
245. c
246. b
247. b
248. c
249. d
250. d
251. d
252. c
253. a
254. c
255. b
256. d
257. b
258. d
259. a
260. b
261. a
262. b
263. d
264. b
265. d
266. c
267. a
268. d
269. c
270. e
271. b
272. a
273. c
274. d
275. b
276. c
277. c
278. d
279. b
280. d
281. c
282. b
283. d