Rolul rutinelor în viața copilului

Imaginează-ţi cum ar arăta viaţa ta dacă ai face în fiecare zi aceleaşi lucruri, iar şi iar. Probabil că ţi s-ar
părea îngrozitor, drumul sigur către rutină-rugină-ruină. Acum imaginează-ţi cum ar fi o astfel de viaţă pentru
copil. Crezi că ar fi un adevărat calvar, nu-i aşa? Şi totuşi, răspunsul este NU! Dimpotrivă! Rutinele sunt unele
dintre cele mai folositoare activități din primii ani de viață ai copilului tău!  Hai să vorbim mai multe despre
asta.

Ce este o rutină?
Rutinele sunt acele activităţi care se repetă zilnic, în același moment al zilei şi oarecum în
acelaşi fel. Exemple de rutine sunt:

● Rutinele de igienă: spălatul pe dinţi, pe mâini, duşul, pieptănatul părului, îmbrăcarea

● Rutinele de la plecarea din casă: terminarea activităţilor din casă, schimbarea în hainele
de mers afară, pregătirea lucrurilor, plecarea de acasă.
● Rutinele de curăţenie: strângerea jucăriilor, strângerea lucrurilor personale, ordinea în
cameră, strângerea hainelor.
● Rutinele de masă: pregătirea pentru masă, comportamentul din timpul mesei, strângerea
mesei.
● Rutinele din afara casei: plecarea de la locurile de joacă, schimbarea activităţilor (mers
din parc acasă, mers la magazin şi plecarea de acolo etc.)
● Rutinele de dinaintea somnului: pregătirea pentru somn, îmbrăcarea în pijamale, rutina de
adormire

Chiar dacă sunt activităţi simple, chiar banale (de aceea se şi numesc rutine), rutinele sunt
problematice pentru mulţi copii. De fapt, majoritatea părinţilor care solicită consiliere spun că
rutinele sunt unele din cele mai tensionate momente de peste zi: copilul face crize de furie când
trebuie să îşi aleagă îmbrăcămintea, refuză categoric să se spele pe dinţi (un comportament mult
mai frecvent decât m-aş fi aşteptat), protestează la plecarea de acasă, ţipă când trebuie să plece
de la locul de joacă, etc.

De ce se întâmplă asta? Pentru că activităţile în care este nevoie de rutine sunt dificile
pentru copii. Ele presupun mereu o schimbare, şi se pare că micuţii reacţionează negativ la
schimbări. Presupun tranziţii de la o activitate la alta, şi de multe ori prespun întreruperea unei
activităţi plăcute. Au o doză de imprevizibil şi haos. Şi mai ales, activităţile ce presupun rutine
nu sunt plăcute în sinea lor: nu este nimic fascinant în a te pieptăna, a-ţi pune papucii în
picioare sau a te şterge pe mâini cu prosopul. Şi atunci de ce să le mai facem?

Rolul rutinelor pentru copii

Evident, nu toată viaţa copilului trebuie să fie formată din rutine: bineînţeles că micuţul
are nevoie de momente libere, de joc nestructurat. Rolul rutinelor este doar în momentele din
zi care presupun schimbări, agitaţie, imprevizibil şi neplăcere. Spre deosebire de adulţi, care
pot gestiona aceste momente, copiii trăiesc într-o altfel de realitate. Astfel:
 ● Iniţial, lumea este un haos pentru copii, pentru că aceştia nu sunt capabili să înţeleagă
sensul evenimentelor şi ordinea naturală a lucrurilor. Pentru ei lucrurile doar se întâmplă,
fără să ştie de ce şi cu ce scop. Lumea este ca un labirint încurcat. Uşor uşor, copiii
observă lucrurile care se repetă, regularităţile, şi pe baza lor construiesc o ordine şi un
sens al lucrurilor. La început ordinea nu este neapărat cea logică (unii copii mici,
observând că de fiecare dată când plouă părinţii închid geamul cred că dacă închizi
geamul va începe să plouă). Treptat însă, ei îşi aliniază propriile credinţe cu realitatea, fac
deducţii pe baza a ceea ce observă, şi sunt tot mai conştienţi de regulile care guvernează
realitatea exterioară. Însă pentru a face acest lucru trebuie ca şi realitatea să se bazeze pe
reguli solide şi uşor de înţeles.
● Când sunt mici, copiii nu pot controla mai nimic, şi totul li se pare imprevizibil. Însă,
dacă lucrurile se desfăşoară în aceeaşi ordine, copiii încep să ştie la ce să se aştepte, şi
această cunoaştere le dă un sentiment de siguranţă şi de linişte. În locul haosului şi
incertitudinii apare liniştea şi siguranţa.
● Schimbările pentru copil înseamnă adaptarea la ceva nou şi întâlnirea cu necunoscutul. În
funcţie de cât se simte de stăpân pe sine, copilul va trăi necunoscutul ca pe o provocare
plăcută sau ca pe un motiv de îngrijorare.

Aşadar, rutinele au rolul de a transforma activităţile imprevizibile, neplăcute şi greu

de controlat în activităţi previzibile, ordonate şi plăcute. Hai să vedem cum poţi face asta:

Cum poţi crea rutine potrivite copilului tău?

1. Ordinea

Să începem cu cea mai importantă funcţie a rutinei, şi anume aceea de a-i ordona viaţa
copilului (pentru că ordinea înseamnă siguranţă şi control). Există două modalităţi prin care
ordonezi viaţa copilului: un program fix şi ordonarea spaţiului din jur.

Stabilirea unui program înseamnă să te asiguri că în fiecare zi activităţile vor avea o ordine
relativ fixă de desfăşurare: mai întâi rutina de igienă de dimineaţă, apoi micul dejun, apoi ora de
joacă afară, etc. Atenţie, programul nu se referă la conţinutul activităţilor, ci la ordinea de
desfăşurare a acestora. A avea un program fix nu înseamnă că în fiecare zi vei servi acelaşi lucru
la micul dejun, ci că în fiecare zi micul dejun se serveşte după rutina de igienă şi înainte de a ieşi
afară.

Ca să implementezi un program, trebuie mai întâi să îl planifici de dinainte, şi te asiguri

că ai introdus în el toate rutinele care crezi că sunt binevenite. Apoi, este important să îl prezinţi
copilului astfel încât acesta să îl înveţe. Poţi face asta printr-o multitudine de metode: fie îi arăţi
imagini sugestive pentru fiecare moment al zilei, fie desenaţi împreună programul, fie te foloseşti
de o poveste cadru, în care personajul preferat face acele activităţi.

Dacă este necesar, odată cu învăţarea rutinelor, îl poţi învăţa pe copil şi regulile după care
se vor desfăşura activităţile de pe parcursul zilei (de exemplu când suntem afară împărţim
jucăriile cu ceilalţi copii, nu ne îndepărtăm de locul de joacă, etc.)
 Programul este cu atât mai necesar cu cât copilul e mai mic. Orice schimbare care apare în
program trebuie anunţată de dinainte, astfel încât micuţul să ştie la ce să se aştepte.

Ordinea spaţiului se referă la faptul că toate lucrurile din jurul copilului au un loc al lor. Copiii
nu au noţiunea de ordine, astfel încât va fi necesar să îi arăţi copilului de mai multe ori care este
locul fiecărui lucru, şi eventual să îl ajuţi să îl pună la loc, după ce se joacă cu el. Dacă micuţul e
mai mic de 5 ani, ajută ca din loc în loc să fie imagini cu obiectele care trebuie să stea acolo
(locul păpuşilor, locul jocurilor de construcţie, etc.).

2. Previzibilul

A face o activitate previzibilă înseamnă a-i spune copilului clar ce anume trebuie să facă în
timpul acesteia. Asta presupune ca mai întâi să formulezi în termeni pozitivi aşteptările pe care
le ai de la el. Chiar dacă pare o treabă uşoară, în realitate este destul de dificil să faci asta (test: ce
poţi spune în loc de Nu alerga? Dar în loc de nu lovi?).

Copilul trebuie să ştie şi ce are el de făcut dar şi ce vor face ceilalţi, astfel încât să reduci pe cât
posibil necunoscutul şi haosul. De asemenea, dacă copilul este mic, poate fi necesar să repetaţi
prin joc ce aveţi de făcut (să vă jucaţi de-a plecatul la cumpărături, să vă jucaţi de-a spălatul pe
dinţi, etc.)

Apropierea rutinei trebuie anunţată de dinainte: de exemplu, când e momentul să termine cu

televizorul pentru a veni la masă, îi poţi spune: mai sunt 5 minute până când ne pregătim de
masă sau: când se termină acest episod închidem televizorul şi ne pregătim de masă. Astfel, el
va avea timp să se pregătească pentru rutină.

Tot pentru reducerea imprevizibilului, este important ca micuţul să ştie cum se descurcă pe
parcursul rutinei. De aceea la început este bine să-l lauzi ori de câte ori face rutina aşa cum
trebuie şi să îl încurajezi să continue să o facă. Când rutina se va transforma într-o obişnuinţă,
laudele pot înceta.

3. Plăcutul

Precum spuneam, activităţile ce presupun rutine nu au nimic fascinant în ele, ba uneori

sunt chiar neplăcute. Poate din acest motiv sunt şi aşa de problematice. Iată de ce este important
(dar nu obligatoriu) să introduci în cadrul lor elemente de joc. Iată câteva sugestii:

● Include în rutină jucăria preferată a copilului. Când activităţile pe care le face copilul sunt
însoţite de jucăria preferată, totul e mai uşor. Bineînţeles, aceasta jucărie va face şi ea tot
ce face copilul: se va spăla pe dinţi, se va încheia la nasturi, etc.
● Introdu elementul de competiţie: profită de dorinţa naturală a copilului de a învăţa şi de a
avea succes şi fă competiţii de tipul: cine are dinții cei mai strălucitori, cine se îmbracă
primul, cine este campion la strânsul jucăriilor?
● Introdu alegerile: lasă-l pe copil să aleagă modalitatea de a realiza anumite acitivtati: cum
să mergem spre masă: mersul piticului sau pasul ştrengarului? Ce jucărie să stea azi cu
noi la ora de somn: Winnie sau Mickey?
 ● Fă o poveste cadru: aceasta este o idee furată de la o educatoare, care reuşește să aibă
copii incredibil de cuminţi în timpul mesei: povestea cadru e că toţi copiii sunt invizibili,
şi nu se pot da de gol decât dacă vorbesc sau tropăie. Fiind invizibili, îi pot spiona pe
ceilalți și le pot afla secretele. Ingenios, nu?
● Faceţi alte joculeţe în timpul rutinelor: dacă rutinele presupun mulţi timpi morţi, puteţi
încerca jocuri scurte şi distractive, ca de exemplu povestea continuă sau lumea obiectelor

Dacă, citind acest articol, ai constatat că micuţului tău i-ar prinde bine mai multe rutine,
iată ce trebuie să faci:

● Fă programul unei zile obişnuite pentru copilul tău

● Introdu rutinele şi asigură-te că acestea au cele trei elemente esenţiale
● Fă-ţi curaj şi implementează-l cât mai curând
● Observă rezultatele, fă mici re-ajustări
● Experimentează cum e viaţa ta cu mai multă ordine, previzibil şi plăcere.