Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

JURNAL REFLEXIV

Responsabil: Rebeca , Ciobotaru Tănase

Specializare: Pedagogie, anul I, grupa II

Iași, 2021
 Pentru mine, practica pedagogică a fost o oportunitate de a participa la organizarea
procesului instructiv-educativ și de asemenea, consider că a fost o experiență frumoasă din care
cu siguranță am învățat foarte multe lucruri pe care le voi pune în practică în viitorul apropriat.

Trebuie să recunosc că a fiind online, a fost destul de complicat să înțeleg toate activivitățile
care au fost realizate atât la școală, cât și la grădiniță, dar ceea ce am văzut, m-a bucurat și m-a
impresionat. Este un pic ciudat să privești din exterior activitățile de lucru la care participă
elevii, fie activități individuale, pe pereche, în echipă, fără să am ocazia să mă aproprii și să
pot observa atent tot cea ce fac ei. Am fost plăcut surpinsă să observ cum învățarea se
îmbunătățea, deoarece activitatea elevilor era bazată pe cunoștințele și experiențele lor
anterioare, permițându-le acestora să lege ceea ce stiu deja de noile, actualele informații. Mi-a
plăcut foarte mult orele de la Liceul Waldorf, unde doamna învățoarea Irina, se ocupa excelent
de elevi. Aceștia se implicau activ în procesul de învățare, la nivel accesibil, ceea ce le-a oferit
sentimentul satisfacției și o învățare de plăcere. Dialogul dintre doamna învățătoare și elevi era
mereu dirijat, și aceasta le răspundea la fiecare întrebare,neclaritate și nelămurire. Consider că
este extrem de important modul personal în care cadrul didactic alege să-și desfășoare
activitatea, iar doamna Irina a știu exact cum
să facă acest lucru, astfel încât copiii să fie
motivați intrinsec, să învețe fără a fi obligați.
Am constatat că elevii au o capacitate de
gândire și de înțelegere mai mare, dacă
informațiile noi, sut accesibile și implică o
altfel de activitate mai atractivă. Mi-a plăcut
enorm de mult că doamna învățătoare folosea
tot feluri de tranzactii între activități, astfel încât copiii să nu se plictisească sau să nu intre brusc
în activitatea următoare. A fost la un moment dat o situație în care după ora de limba și literatura
română, urma ora de pictură iar înainte de a anunța tema, doamna învățătoare a cântat un cântec
împreună cu elevii, ca aceștia să se poată relaxa, și astfel încât să se creeze un mediu armonios,
familial. Au mai fost câteva situații în care doamna învățătoare la sfârșitul orei le citea o poveste
și am fost plăcut surpinsă să văd că elevii erau atrași și participau atât de frumos, răspunzând la
întrebările din poveste. A fost plăcut pentru mine, studentă în anul I, să pot privi evoluția
copiiilor, să observ cum comunică, cum învață să învețe , cum se exprimă, cum socializează,
cum se implică în activități și cum își dezvoltă creativitatea, imaginația prin diferite activități
esențiale de formare.

Iași, 2021
 La grădiniță, mi-au plăcut toate activitățile căci doamnele educatoare s-au comportat foarte
frumos și implicau fiecare copil în activitățile pe care le desfășurau. Erau foarte calme, cu o
voce caldă și aveau un caracter foarte echilibrat, transmițând multă blândețe și eram plăcut
surprinsă să observ că preșcolarii participau cu mare drag. Mediul a fost unul foarte frumos,
foarte călduros și extrem de familial, primitiv. Țin minte cu drag o activitate ce a avut loc la
grădiniță care mi-a plăcut și m-a amuzat, se numea „ Coama leului”, unde copiii trebuiau să
picteze coama leului cu furculița, ceea ce pe mine m-a distrat maxim. A fost o galerie superbă
cu toate picturile copiiilor la care au avut rezultate foaret bune și unde aceștia s-au descurcat
foarte bine. Consider că pentru copil, contează enorm de mult cum primește informația.
Mesajul trebuie să fie pe înțelesul lor, astfel încât să-l poată primi cu ușurință, să-l înțeleagă, și
să pună în practică. Modul în care activitatea este predată, contează enorm de mult. Pot spune
că definește pe cel ce stă în fața elevilor. Consider că este important ca fiecare profesor să fie
original, creativ, și să facă astfel încât orele de activitate să fie pline de viață, interactive astfel
încât să motiveze copiii. Profesorul trebuie să inspire elevii, trebuie să ajute pozitiv la
dezvoltarea lor și trebuie să le fie și un sprijin. Mă
gândesc la un citat care descrie cum trebuie să fie
cu adevărat relația profesor-elev: „Profesorul și
elevul trebuie să fie mereu atenți unul la altul.
Școlarul trebuie să urmeze pretutindeni pe profesor,
care trebie să meargă mereu înaintea școlarului iar
profesorul, de câte ori îl vede pe elev greșind, de
atâtea ori trebuie să-i atragă atenția asupra greșelii și să-l învețe să se corecteze” ( Comenius).
Cu ajutorul acestui citat, realizez o retrospectivă a tot timpului pe care l-am petrecut în
activitatea de practică și bucuroasă pot afirma faptul că da, sunt oameni care chiar își doresc să
fie un exemplu pozitiv pentru elevi, și nu doar își privesc locul de muncă doar ca pe o meserie
și atât ci doresc cu adevărat să fie un exemplu pentru cei ce aleg să-i urmeze din dorință.

Mereu m-am gândit la faptul că nu este simplu să stai în fața unor copiii, și să le predai căci
practic, intr-o oarecare măsură, ai o responsabilitate enormă de a educa și de a motiva ca aceștia
la rândul lor să parcurgă pașii pe care trebuie să-i realizeze în dezvolarea lor

ca ființă. Cât timp urmăream activitățile care erau desfășurate, priveam atentă la dialogul pe
care îl avea doamna învățătoare cu elevii și încercam să aflu care erau principalele obiective.

Iași, 2021
Mi-am dat seama că insista atât de mult pe lucrurile pe care copiii nu le înțelegeau foarte bine,
și cred că asta este cel mai important. Încerca să construiască câte o strategie pentru fiecare
copil, care să funcționeze, în funcție de particularitățile persoanei respective. Este minunat să
vezi cum un om se dedică și face acest lucru din pasiune și nu din obligație. Doamna învățătoare
Irina Mâncă, m-a impresionat prin modul ei de predare, prin modul în care își desfășura
activitatea, prin tonul pe care îl folosea în dialogul cu elevii și prin modalitățile alese pentru ca
elevii să fie activi și ora să fie atractivă. Dumneaei opta mereu pentru tot feluri de joculețe,
unde elevii participau cu drag și cu multă dorință de implicare.

Din păcate, există și o parte mai negativă din această practică pedagogică . Nu reușeam
să înțeleg dacă un cadru didactic trebuie neapărat să ridice tonul la copiii pentru ca ei să
realizeze o anumită sarcină. La Școala Carol I, am asistat la ora doamnei învățătoare Barbu
Diana, unde mi s-a părut puțin ciudat din punctul meu de vedere stilul dumneaei de predare.
Mediul unde copiii își realizau activitatea, mi se părea puțin
stresant, cu multă presiune deoarece dumneaei obișnuia să
ridice tonul destul de des și acest lucru mi-a dat impresia că
elevii învățau de teamă și din obligație. Nu știu cât de benefic
este un astfel de mediu și în ce și câtă măsură poate ajuta
copiii în dezvoltarea lor însă fiecare profesor este liber să-și
aleagă stilul ce-l definește în ceea ce privește modul de predare.

În conluzie, sunt încântată că am putut urmări parcurcursul copiiilor în ceea ce

privește educația și cu siguranță ceea ce am învățat îmi va fi de folos. Activitatea de la practică,
deși a fost online, sunt sigură că mă va ajuta la dezvoltarea mea pe plan profesional.

Iași, 2021