2.

CARACTERIZAREA LUI HARAP ALB

1. Tipologia personajului
2. Trasaturi fizice si morale
3. Mijloace si procedee de caracterizare
4. Relatia cu celelalte personaje
5. Concluzia

Harap- Alb este personajul principal al basmului, pozitiv, functional,

protagonist si eponim. Numele lui are rezonanta oximoronica, imbinind
contrariile(harap=negru- sens de rau, in timp ce alb se asociaza cu ideea de
stapan). Este un erou atipic deoarece reuneste calitati si defecte, spre deosebire
de prototipul folcloric. Este un personaj real si nu fabulos, nu are calitati
supranaturale, fiind considerat de Calinescu un flacau de la tara, datorita
mentalitatii sale. In termenii lui Foster este un personaj rotund, desi se manifesta
in toate secventele narative aparent la fel, suportand, in fond, procesul de initiere.
Personajul principal este prezentat in cele trei etape ale drumului, implicit in
cele trei ipostaze ale sale. Prima etapa este cea de pregatire la curtea craiului,
unde acesta este vazut un naiv, care se lasa pacalit de Span, apoi urmeaza
parcurgerea drumului, unde protagonismul este novicele si ultima etapa este cea
a rasplatei, cand Harap- Alb este imparatul, cel initiat.
Intalnirea lui Harap-Alb cu Sfanta Duminica are loc in gradina, unde acesta se
duce dupa cearta cu tatal sau. Inzestrat cu calitati precum onestitate si nobletea
sufletului, feciorul ramane uimit in fata calitatilor de clarvazatoare ale acesteia.
Pentru capacitatea de a vedea in viitor si pentru cele ce i le spune in legatura cu
ce se va petrece, feciorul o rasplateste cu un ban, legandu-se intre ei o alianta
simbolica.
Podul, locul unde se desfasoara incercarea pusa la cale de catre crai, leaga
sfarsitul imparatiei de inceputul unui drum enigmatic. Proba podului este una
cruciala in desfasurarea procesului de initiere a tanarului fiu de crai, deoarece
este o prima verificare, ce va duce la implinirea din final.
Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea labirint, un loc al mortii
si al regenerarii.
Naivitatea este evidentiata in intalnirea cu Spanul si scena coborarii in
fantana, cand feciorul de crai isi pierde insemnele originii, i se schimba numele si
identitatea, devenind sclav, punctul cel mai de jos in care l-a adus lipsa de
experienta.
Ulterior, Spanul ii cere sa aduca salati din Gradina Ursului, pielea cu pietre
pretioase din Padurea Calului si fata Imparatului Ros. In trecerea primelor doua
probe, Harap-Alb isi demonstreaza curajul si destoinicia, ca si ascultarea fata de
Sfanta Duminica, pentru ca ea ii da obiectele magice si il sfatuieste cum sa
procedeze.
Aducerea fetei imparatului Ros presupune trecerea altor probe, unde este
sprijinit de adjuvanti si donatori. Ca si in cazul milosteniei fata de batrana
cersetoarei, aceste personaje il ajuta in trecerea probelor de la curtea imparatului
Rosu, pentru ca mai intai el si-a dovedit generozitatea si indemanarea(intalnirea
cu raul de albine), bunatatea, curajul(intalnirea cu nunta de furnici) si
prietenia(fata de Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila).
 Pentru erou, aducerea fetei Imparatului Ros la Span este cea mai dificila
incercare, pentru ca pe drum se indragosteste de ea, dar onest, isi respecta
juramantul facut si nu-i marturiseste adevarata sa identitate.
Fata «  e farmazoana », cunoaste insa adevarul si il demasca pe Span, care il
acuza pe Harap-Alb ca ar fi divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il
dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia
sfarsit.
Inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice(apa vie si apa moarta), eroul
reintra in posesia palosului si primeste recompensa pe fata imparatului Ros si
imparatia.
Astfel, Harap-Alb este considerat de Nicolae Manolescu, « un fel de Fat-
Frumos juvenil si neexperimentat, mai mult ajutat de altii decat viteaz ».
Modalitatile de caracterizare a personajului sunt multiple, atat directe cat si
indirecte, atat clasice, cat si moderne. Este portretizat moral de catre narator ca
fiind « boboc in felul sau la trebi de aieste », de Sfanta Duminica drept « slab de
inger, mai fricos decat o femeie », iar Spanul il numeste « fecior de om viclean ».
Autocaracterizarea este prezenta in secventele in care eroul regreta neascultarea
sfatului parintesc. Caracterizarea indirecta reiese din reactii, fapte, vorbe, atitudini
si relatia cu celelalte personaje. Eroul este conturat in antiteza cu Spanul, prin
intentiile, valorile si trasaturile lor.
Relatiile protagonistului cu celelalte personaje scot in evidenta alte trasaturi,
care dovedesc latura umana a flacaului. In relatia cu Spanul, Harap-Alb este
cinstit, loial si corect, nu tradeaza niciodata, desi il pune la incercari dificile.
Harap-Alb este ajutat sa scape de teama si nesiguranta, slabiciunile tipic
omenesti ce pun stapanire pe el, de catre calul sau si Sfinta Duminica. Intre
Harap-Alb si cele cinci personaje fantastice se naste o relatie de prietenie, ei
ajutandu-se cu loialitate in probe.
Consider ca viziunea despre lume influenteaza modul in care scriitorul isi
construieste personajul, protagonistul fiind un erou atipic in raport cu basmul
popular, ale carui atitudini si vorbe sunt specifice spatiului real humulestean.
Nefiind inzestrat cu puteri supranaturale, Harap-Alb ramane in sfera realului
dovedind ca « omul de soi bun se vadeste sub orice strai »(George
Calinescu).Personajul are calitati deosebite(milostenia, bunatate, loialitate) si
dobandeste experienta de viata pe parcursul initierii(cunoaste statutul de sluga,
invata diferenta dintre aparenta si esenta), ceea ce il recomanda pentru statutul
de imparat.
In concluzie, Harap-Alb traverseaza o serie de probe, invata din greseli si
progreseaza, se maturizeaza pentru a merita sa fie imparat, fiind inzestrat cu o
serie de calitati, precum mila, generozitatea si curajul.