Adaptarea copilului preșcolar la şcoală

Gradiniţa este primul mediu educativ și socializator de tip educaţional pe care copilul îl
cunoaşte.Ea are meritul de a oferi programe instructive și educative stabile, coerente, ce
permit egalizarea şanselor educaţionale, oferind acces la integrarea şcolară şi socială a
copilului.

Perioada preşcolarităţii coincide cu perioada preoperatorie identificată de J. Piaget, este o

perioadă de deosebită dezvoltare a copilului, perioada achiziţiilor, la început cantitative iar
apoi, treptat, a achiziţiilor calitative pe planuri diverse.

B.S. Bloom consideră că până la 4 ani, copilul se dezvoltă în planurile de analiză, cognitiv
sau psihosocial cu 50%, iar cu 75% până la 8 ani. Astfel, învăţarea trebuie începută cât mai
timpuriu şi trebuie corelată cu transformările care se produc pe plan psihofiziologic general.

Piajet consideră că învăţarea înseamnă acumulare şi acomodare, prin urmare şi adaptarea

şcolară din punct de vedere psihologic marchează tendinţa de echilibru între procesele de
asimilare şi acomodare.

Grădiniţa are rolul de a sistematiza şi de a integra cunoştinţele, experienţele şi influenţele

dobândite de copil în primii ani de viaţă,de a lărgi contactele cu lumea exterioară, de a
dezvolta capacitatea și modalitățile de receptare și comunicare a informației, de a realiza o
serie de obiective ale educației fizice, estetice si afective, de a contribui la socializarea
copiilor, la satisfacerea nevoii lor de relatii sociale si de activitate.

În cadrul colaborării educator-învățător, aceștia trebuie să fixeze obiective care vizează

pregătirea preșcolarului pentru școala, in vederea dezvoltarii vorbirii, cultivării inteligenței, a
spiritului de observație, a independenței în gandire și acțiune, stimularea creativității,
familiarizarea copiilor cu limbajul matematic, cu cel al artei si cu limbajul muncii, construirea
premiselor proceselor, cognitive, afective și volitionale, dezvoltarea perceptiv-motorie,
pregătirea pentru scris-citit,dezvoltarea deprinderilor de ințegrare în colectivitate și adaptarea
la mediul înconjurător.

Colaborarea gradinița-școală trebuie să se bazeze pe continuitatea obiectivelor urmărite, în

conținuturi și în mijloacele de realizare a sarcinilor. De aceea învățătoarea trebuie sa aiba o
permanentă colaborare cu educatoarea, pentru a urmari împreună cunoașterea programei
preșcolar-școlar, cunoașterea grupei mari de către învățătoare, ședinte cu părinții (lectorate,
dezbateri, mese rotunde), din fișa psihopedagogică, învățătoarea va observa nivelul de
dezvoltare al copiilor, nivelul familial din care provin, împreună cu grupa mare vizitează
școala, participă împreună la activități, spectacole de teatru de păpuși, activități comune,
organizarea de serbări în comun.

Numai prin stabilirea primelor, contacte dintre scoală și grădinița, copiii se vor familiariza cu
instituția dar și cu cele mai importante personaje ale ei, iar astfel se va reduce neliniștea din
prima zi de școală.

În concluzie, problema adaptării şcolare a copilului de vârstă şcolară mică este una majoră,
deoarece de această adaptare, de succesul sau insucesul înregistrat de elev în acest
moment, depind toate performanţele şcolare ale acestuia. O mare însemnătate o are familia,
modul în care copilul percepe şcoala ca pe ceva constructiv, antrenant şi provocator
frecventarea grădiniţei, dar nu în ultimul rând priceperea şi tactul pedagogic al învăţătoarei.

În acest sens, ministerul de resort a propus o serie de măsuri menite să îndrume cadrele
didactice spre autodepăşire prin formare continuă. Deasemenea, ăn cadrul învăţămantului
preprimar a fost instituită grupa pregătitoare, a cărui rol este tocmai acela de a preîntâmpina
insucesul copiilor şi a cărei frecventare este obligatorie.

Cu alte cuvinte, adaptarea copilului la vârsta şcolară se poate face cu success dacă sunt
cunoscute şi respectate câteva aspect de bază ale succesului şi evitate pe cât posibil cele
ale insuccesului, cu excepţia cauzelor de natură endogenă. Chiar şi în acest din urmă caz,
se poate ajunge măcar la o ameliorare a adaptării, dacă exista bunavoinţă şi colaborare între
gradinita, familie, şcoală, psihopedagog.

Bibliografie:

Creţu.T. – “Psihologia varstelor”, ed. Uvinersitatii, Bucuresti, 1994

Schiopu. U. – “psihologia generala a copilului”E.D.P. Bucuresti 1989

Nicola I. – “Pedagogie”, E.D.P> Bucuresti, 1988