Subiectul nr.

5
Obiectivitatea in notare este afectata de anumite circumstanțe care pot induce variații destul
de semnificative, relevate fie la același examinator în momente diferite, fie la examinatori
diferiți.
Prezentați trei erori de evaluare.
Descrieți erorile de evaluare.
Ilustrați erorile de evaluare descrise prin câte un exemplu.
Rezolvare:
I.Prezentati trei erori de evaluare
a)Efectul HALO
b)Efectul de contrast
c)Efectul de ordine
II.Descrieti erorile de evaluare

a)Efectul Halo-consta in parerea buna pe care profesorul si-a format-o despre unii
elevii in ceea ce priveste potentialul lor de invatare, nivelul de motivatie scolara si a
rezultatelor obtinute, si sub influenta acesteia tendinta de supraevaluare a rezulatelor
elevilor, chiar si atunci cand unele sunt sub asteptari.
Spre exemplu: un elev care are numai nota 9 si 10 la limba romana, si la un test aleatoriu,
lucrarea sa este de 6, tendinta profesorului este de a-I da un punct, doua in plus, datorita
faptului ca il stie un elev foarte bun, cand de fapt lucrarea lui chiar este de 6, dar ii pune
nota 8 pentru a nu-I strica media.
Această „impresie generală" este formată în funcţie de evaluările anterioare ale elevului la
aceeaşi disciplină şi/sau la alte discipline de învăţământ şi este utilizată de profesor drept
un clişeu de apreciere care maschează diferenţele dintre prestaţiile elevului în cazul unor
evaluări diferite.

b)Efectul de constrast -consta in accentuarea a ceea ce ii deosebeste pe subiecti.

Efectul de contrast rezulta din pozitia unui subiect sau a unei lucrari fata de alti subiecti
sau alte lucrari.
Apare datorită comparaţiilor şi ierarhizărilor inevitabile pe care le face evaluatorul între
lucrările scrise (corectate în serie) sau între răspunsurile orale succesive ale celor
examinaţi.

c) Efectul de ordine –asemanator celui precedent, se manifesta atat in cazul

examinarilor orale, cat si la corectarea lucrarilor scrise. Un efect datorat pozitiei sau
locului ocupat de o lucrare intr-un set de lucrari ce sunt supuse evalurii;

III.Exemple de erori in evaluare

A)-Efectul HALO- unui elev cunoscut ca foarte bun i se va atribui un calificativ superior
chiar daca o anumită prestatie a sa este slaba, în timp ce unui elev slab i se va atribui un
calificativ mai scazut chiar daca are o prestaţie buna si a inregistrat progrese; Aici pot
interveni cu un exemplu personal, in sensul ca in generala si liceu, eram foarte bun la
materiile de tip uman, si chiar daca la vreun test nu faceam chiar de 10, si lucrarea mea
mea era sa zicem apropiata de 9, profesorul de limba romana imi punea 10, stiind ca
notele mele toate celelalte la limba romana erau numai de 10.
B)-Efectul de contrast- de exemplu, aceeasi lucrare poate primi o nota mai mare daca este
evaluata după o lucrare slaba (după o lucrare slaba, una buna pare a fi şi mai buna) sau
poate primi o nota mai mica daca este evaluata dupa o lucrare foarte buna; efectul de
contrast determina cresterea distantei dintre rezultatele subiectilor.
 Daca un candidat urmeaza dupa unul mai putin pregatit, este apreciat mai bine, iar daca
urmeaza dupa unul cu raspunsuri foarte bune, va fi apreciat mediocru.
C)-Efectul de ordine- spre exemplu la începutul corectarii lucrarilor, evaluatorul este mai
indulgent, insa pe masura ce corectează mai multe lucrari, devine din ce în ce mai sever;
in felul acesta, lucrarile corectate la inceput vor fi supraevaluate, in timp ce lucrarile
corectate catre sfarşitul seriei vor fi subevaluate; exceptie de la această regula face prima
lucrare;
 Daca dascălul s-a obisnuit sa puna nota “4” ii va fi foarte dificil s-a „sara” brusc la o
nota mare (și va tinde să apropie nota oferita copilului dumneavoastră de notele date
deja). Iar efectul de ordine este valabil si in cazul in care profesorul a dat mai multe note
de „10”. Ii este foarte greu sa „coboare” brusc la o nota foarte mica.

Subiectul nr.6
Evaluarea școlară reprezintă un ansamblu de activități având drept scop fundamental
perfecționarea procesului educativ și a rezultatelor acestuia. Prezentați trei dintre funcțiile
evaluării. Exemplificați modul de manifestare a funcțiilor prezentate, prin referire la câte
o situație concretă pentru fiecare dintre funcții.
A)Functia de diagnosticare-consta in relevarea conditiilor, factorilor care au generat
situatia constatata; ea explica situatia existenta; atunci cand se explica originea situatiei
constatate, ea indeplineste o diagnoza etiologica.
In sensul ca permite nu numai constatarea starii de fapt a unei situaţii, ci sunt analizaţi şi
făcuţi cunoscuţi factorii care conduc la obţinerea anumitor rezultate de catre elevi, in
vederea ameliorarii sau restructurarii demersului pedagogic; ea realizează o reflectare cat
mai obiectiva şi mai exacta cu putinţa a rezultatelor, activitaţii, proceselor in cauza,
insotita de determinarea sau explicarea cauzelor sau factorilor care au generat situaţia
existenta.

B)Functia de prognosticare-se concretizeaza in deciziile de ameliorare pe care le

sugereaza si le fundamenteaza, precum si in predictia evolutia activitatii si a rezultatelor
evaluate. In sensul posibilitatii de a emite presupozitii si a anticipa performantele viitoare
 ale elevilor, luand in consideratie rezultatele inregistrate. Această functie este necesara
pentru a organiza si a planifica secventele didactice urmatoare, asociindu-se celei de
diagnoza si fiind-i complementara.
C)Functia constatativa-vizeaza cunoasterea starii fenomenului, a activitatii si a
rezultatelor acesteia, insotita de aprecierea situatiei constatate pe baza unor criterii.
Daca o activitate instructiva s-a derulat ori a avut loc in conditii optime, o cunostinta a
fost asimilata sau nu, o deprindere a fost achizitionata sau nu, elevul constientizand
nivelul performantelor sale scolare. Aprecierea rezultatelor scolare obtinute, prin
raportare la obiectivele operationale propuse.

Subiectul nr.3
În procesul de instruire, cadrul didactic și elevii acționează prin intermediul unor metode
de predare-învățare, iar calitatea activității lor este influențată de acestea. Pornind de la
această idee, realizați o prezentare a metodelor didactice, având în vedere următoarele
repere.
- explicarea conceptelor: metodologie didactică, metodă didactică, procedeu didactic;
- prezentarea funcțiilor metodelor didactice; -
-descrierea a două metode didactice.
Rezolvare.
I.Explicare termeni
1.Metodologie didactica-este teoria si ansamblul metodelor si procedeelor utilizate in
procesul de invatamant. Metodologia precizeaza natura, functiile si clasificarile posibile
ale diferitelor metode de invatamant. Metodele de invatamant folosite in cadrul tuturor
obiectelor de invatamant formeaza ceea ce s-ar putea numi, defini ca metodologie
didactica generala, iar aplicarea lor in cazurile particulare ale fiecarui obiect conduce la o
metodologie didactica speciala sau metodica.
2.Metoda didactica- este o modalitate comuna de actiune a cadrului didactic si a elevilor,
in vederea realizarii obiectivelor pedagogice. Practic metoda reprezinta un mod de a
proceda care tinde sa plaseze elevul intr-o situatie de invatare, mai mult sau mai putin
dirijata. Metodele sunt intrumente de lucru atat ale profesorului cat si ale elevilor. Ele au
o sfera de cuprindere a tuturor componentelor procesului didactic, cu implicatii atat
asupra predarii, cat si a invatarii si evaluarii. O metoda apare in ultima instanta ca un
ansamblu organizat de procedee, care se pot succeda sau relua in functie de o situatie
noua.
Metoda reprezintă "modalitatea de lucru", cu caracter polifuncţional, care:
- este selectionata de profesor si pusă in aplicare impreuna cu elevii, in lectii si in activitatea
extradidactica, in beneficiul elevilor;
- presupune in toate cazurile conlucrarea dintre profesori si elevi, in interesul identificarii
adevarului.
- se utilizeaza diferentiat  in functie de interesele, trebuintele, nivelul elevilor si in scopul
prioritar al formarii acestora din urma.
- î l a t e s t a p e p r o f e s o r c a purtator  al conţinuturilor de invatamant, ca animator  şi
evaluator al procesului respectiv, certificand totodata obligaţiile ce decurg pentru el
din aceasta.

3. Procedeu didactic-reprezinta o secventa a metodei, un detaliu, o tehnica mai limitata de

actiune, o componenta sau chiar o particularizare a metodei. O metoda apare ca un
ansamblu corelat de procedee considerate a fi cele mai potrivite pentru o situatie data de
invatare.
II.Functiile metodelor didactice
Avem pe de o parte functii generale, si acestea sunt urmatoarele:
-functia cognitiva- vizeaza organizarea şi dirijarea cunoaşterii.
-functia intrumentala (operationala)- cea de intermediar între elev şi materia de studiat;
obiective şi rezultate.
-functia normativa-cea de a arata cum sa se predea, cum sa se înveţe – astfel incat sa se
atinga performantele stabilite.
-functia motivationala-cea de stimulare a creativitatii, de starnire a curiozitatii şi
interesului pentru cunoastere (intarirea psihologica a invatarii).
-functia formativa(educativa)- care consta in exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi
motorii, concomitent cu insuşirea cunostintelor şi formarea deprinderilor. Totodata
aceasta functie mai consta si in modelarea atitudinilor, convingerilor, sentimentelor şi
calitatilor morale ale elevilor.
Si pe de cealalta parte , functii particulare- sunt proprii fiecarei metode in parte,
determinand deosebirea de celelalte metode didactice.

III. Descrierea a doua metode didactice

A) Brainstorming-este o varianta a discuţiei in grup, avand ca obiectiv producerea de idei
noi sau gasirea celei mai bune soluţii pentru o problema de rezolvat, prin participarea
membrilor grupului.
Se poate organiza cu toata clasa sau doar cu un grup special selectat. Principala
caracteristica a metodei: ideile sunt avansate (produse) in cadrul discuţiilor sau
dezbaterilor, valorizarea (evaluarea) lor având loc la sfarsitul lectiei.
Metoda ofera elevilor posibilitatea sa se exprime in mod liber, contribuind la formarea si
dezvoltarea calitatilor imaginativ-creative, a unor trasaturi de personalitate cum ar fi
spontaneitatea, curajul de a exprima un punct de vedere, voinţa etc.
Fazele activitatii didactice axate pe această strategie:
a) impartirea clasei in grupuri de elevi (maxim zece);
b) alegerea unui secretar (care va contabiliza ideile in ordinea emiterii lor);
c) comunicarea regulilor de desfasurare a activitatii:
-se interzic aprecierile critice, ironizarile, cenzurarile, contrazicerile,
obstrucţionarile;
- se exprima liber orice idee care-i trece elevului prin minte (pentru a stimula
imaginaţia);
-se cere producerea unei cantitati cat mai mari de idei;
-se încurajeaza asociatiile originale de idei (pentru a afla raspunsul /
solutia);
-fiecare grup va emite cate o idee la o intervenţie.
d) alegerea problemei şi prezentarea ei de catre profesor (pentru a-i mobiliza pe elevi sa-si
spuna punctul de vedere, sa emita idei);
e) stabilirea, de catre profesor, la sfarşitul actiunii a unui comitet de evaluare, compus
dintr-un lider (preşedinte) si doi-trei membri. Acestia vor prelucra ideile, le vor ierarhiza
in funcţie de valoarea lor, le vor prezenta profesorului, iar la sfarsitul acţiunii vor face
cunoscut „top”-ul rezultatelor, depunand eventual o lista a ideilor şi la „banca de idei” a
clasei.
Este o metoda care ii motivează pe elevi sa inveţe si sa se exprime, mai ales daca
profesorul le aduce la cunostinta modul in care pot fi valorificate ulterior ideile propuse.
Se poate asocia perfect cu problematizarea.
Se poate folosi cu succes la:
Limba si literatura romana
-parti de vorbire
-semne de punctuatie
-parti de propozitie
Matematica
-unitati de masura
-forme geometrice
Geografie
-ape curgatoare
-campii, munti, asezari geografice.

B)Tehnica Ciorchinelui sau Organizatorul Grafic(OG)

 Organizatorul grafic, ca metoda de invatare activa, faciliteaza esentializarea unui
material informativ care urmeaza sa fie exprimat sau scris, schematizand ideea/ideile.
Pe de alta parte, se poate afirma ca „organizatorul grafic” este pentru profesor si/sau
pentru elevi o grila de sistematizare a noţiunilor, o gandire vizualizata prin reprezentare
grafica a unui material.

Metoda aceasta ajuta:

Elevii – sa poata face o corelare intre ceea ce stiu si ceea ce urmeaza sa invete sau la ceea
ce vor trebui sa raspunda.
Profesorii – sunt ajutati sa stabileasca obiectivele lectiei, sa constientizeze mai bine ceea
ce vor preda si ceea ce vor sa evalueze, sa descopere punctele tari si slabe ale elevilor
pentru a le oferi sprijin.
Tehnica Ciorchinelui ofera posibilitatea eliminarii redundantei din informaţie!
Reprezentarea vizuala a unor notiuni, fenomene, concepte, il ajuta pe elev sa recurga
la informatia anterior detinuta, sa analizeze, sa sintetizeze, sa evalueze si sa decida (poate
in urma unui asalt de idei), ce va lua in considerare si ce va omite din tot ceea ce stie
pentru a rezolva o problema/situatie problemă.
Organizatorul grafic (OG) se poate utiliza pentru prezentarea structurata a informatiei
in cinci moduri (comparativ, descriptiv, secvenţial, de tipul cauză-efect, problematizat).
Am sa atasez mai jos un exemplu dintr-un proiect didactic la care am folosit aceasta
metoda, tema fiind Sfintele Taine in viata crestinilor, disciplina Religie Ortodoxa, clasa a
VII-a.