TEHNICI DE MEDIERE

MEDIEREA APLICATĂ
 TEHNICI DE MEDIERE

Conflictul este un process foarte dificil. Se petrece în interiorul nostru, între noi, zvorăşte
din interacţiunile noastre. Conflictul ne atinge în lăcaşul cel mai adânc al fiinţei noastre; daca nu
ar face acest lucru, niciunul dintre noi nu s-ar simţi atât de tulburat de el şi atât de afectat. Uneori
un conflict îţi dă senzaţia că o parte din sinele tău a fost smulsă şi împinsă afară din trup exact în
momentul când această intervenţie este cel mai putin bine-venită.

Cel mai important mijloc prin care se poate rezolva un conflict este medierea.

Ce este medierea?
Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu
ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate,
imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Medierea se bazează pe
încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoana aptă să faciliteze negocierile dintre
ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc
convenabile, eficiente şi durabile.

Rolul mediatorului este complex, ba chiar paradoxal. Un mdiator trebuie sa fie prezent in
mod remaracbil, sa fie un participant real.

Punctele cheie ale mediatorului:

 o reflectare a opiniilor generale ale ambelor părţi
 include toate chestiunile majore
 exclude toate chestiunile ce nu pot fi soluţionate prin mediere
 este receptiv la nevoile părţilor
 include declaraţii sau evaluări a ceea ce cred părţile că pot obţine prin mediere
 se concentrează pe ce se poate realiza
 caută să găsească poziţii comune
 nu minimalizează diferenţele
 reformulează declaraţii ostile sau acuzatorii

Modul în care are loc derularea procesului de mediere, participarea părţilor şi a

avocaţilor acestora, a experţilor, interpreţilor autorizaţi, administrarea de probe, conduc spre
conturarea procesului de mediere ca un proces lipsit de formalismul cerut în faţa instanţelor de
judecată.
De asemenea, luarea deciziilor şi schiţarea sistemelor de dispută reprezintă un întreg
proces sistematic pentru a da posibilitatea părţilor de a dezvolta mecanisme de luare a deciziilor
sau de soluţionare a litigiilor dintre ele.
Procesul de mediere presupune în primul rând identificarea tipului de conflict şi a
cauzelor apariţiei sau reapariţiei conflictului. Rolul mediatorului în procesul de mediere este de a
determina părţile să ajungă la cea mai bună soluţie de rezolvare a disputei dintre ele, printr-o
gestionare eficientă a întregii proceduri de mediere şi adaptarea acesteia tipului de conflict dedus
medierii.
Mediatorul este un terţ, un factor cheie în administrarea şi soluţionarea conflictului,
deoarece participarea unei persoane de pe o poziţie neutră oferă părţilor posibilitatea unei
alte perspective asupra problematicii şi a discuţiilor susţinute

Mediatorul trebuie să indeplinească următoarele condiţii:

  promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi în

scopul asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii;

 are studii superioare;

 are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de
nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere;

 este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;

 se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnat definitiv pentru savârşirea unei

infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

 a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, cu excepţia

absolvenţilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate
conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;

 a fost autorizat ca mediator.

Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere:

Procedura prealabilă cuprinde demersurile parţilor aflate în conflict, sau a cel puţin uneia
dintre ele, efectuate în vederea demarării şedinţelor de mediere.Părţile aflate în conflict se
prezintă împreuna la mediator. Astfel, se poate trece direct la încheierea contractului de mediere
(înainte de încheierea căruia este interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere). În cazul în care se
prezintă numai una dintre părti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părti invitaţia
scrisă, în vederea accepăarii medierii şi încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de
cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii
textului ( scrisoare recomandată cu confirmare de primire, curierat rapid, fax, e-mail cu
confirmare de primire).

Dacă partea convocată acceptă medierea, dar se află în imposibilitate de a se prezenta la

termenul fixat prin invitaţie, mediatorul poate stabili o nouă dată pentru prezentarea la mediere,
cu acordul ambelor părţi. Medierea poate fi însă şi refuzată de partea invitată, fie în mod explicit,
fie tacit, prin neprezentarea la mediere, mai precis la semnarea contractului de mediere. Dacă
partea invitată nu se prezintă de două ori la rand la datele fixate pentru semnarea contractului de
mediere, medierea se consideră neacceptată.

Abilităţi, calităţi şi cunoştinţe ale mediatorului:

Abilităţi:
 ascultător activ
 comunicativ
 întrebător
 fin observator
 comportamentul persoanelor
 concis
 meditativ
 încearcă să influenţeze
 construieşte o relaţie
 insistent
 comunicare scrisă / raport
 scriere
 facilitarea situaţiei
 analizarea informaţiei
 rezolvarea problemelor
 planificare
 administrarea timpului
 managementul conflictelor
 negociere
 a fi conştient de sine
 a lucra în echipă
  analizare şi evaluare

Calităţi:
 înţelegător
 uşor de abordat
 imparţial
 să nu emită judecăţi
 corect
 profesionist
 onest
 creativ
 credibil
 flexibil
 integru

Cunoştinţe:
 teoria soluţionării conflictelor
 cauzele şi efectele conflictelor
 tehnici de rezolvare a disputelor
 scena medierii
 modele de mediere
 procesul de mediere
 principii şi practici standard
 contextul juridic al medierii
 egalitate de şanse şi diversitate
 probleme legate de putere şi
 minorităţi
 contextul specific al medierii

Tot în ceea ce priveşte medierea conflictelor, este important de ştiut că părţile aflate în
dispută pot - în special dacă vorbim despre vârste mai mici - să devină dependente de mediator.
Pentru a putea preîntâmpina aceasta, trebuie găsite modalităţi de dezvoltare la părţi a
aptitudinilor de negociere şi a strategiilor de comunicare constructivă.

Printre funcţiile-cheie ale rolului de mediator identificăm:

  asigurarea motivaţiei mutuale ;
 realizarea balanţei în situaţiile de putere;
 coordonarea eforturilor de confruntare;
 promovarea deschiderii spre dialog ;
 menţinerea unui nivel optim de tensiune.

În ceea ce priveşte etapele propriu-zise ale medierii, cadrul didactic trebuie să urmărească
liniile de forţă ale etapelor următoare :

 atenţie la aranjarea scaunelor; oponenţii (persoane sau grupuri) stau sau nu faţă în
faţă ?; posibilitatea procurării unei table sau a unui flip-chart pentru a întocmi
harta conflictului şi aspectele importante ale problemei (este importantă vizualizarea în
rezolvarea conflictului);
 stabilirea orarului de lucru, a rolului mediatorului şi a procedeelor/regulilor de bază;
 observarea dacă părţile sunt dispuse la un dialog primar;
 verificarea dacă toată lumea a înţeles bine regulile ;
 focalizarea, după caz, pe viitor (cel mai adesea) sau pe trecut (dacă există probleme
incompatibile care trebuie rezolvate mai întâi, înainte de a se trece la rezolvarea de
conflict axată pe viitor);
 asigurarea că părţile participă în mod egal;
 rezumarea punctelor-cheie sau îndemnarea părţilor să o facă;
 oferirea de pauze ;
 ajutarea părţilor să genereze perspective noi;
 clarificarea şi validarea diferenţelor;
 stabilirea acordurilor şi păstrarea unui timp suficient pentru sesiunile de evaluare şi
concluzionare ifollow-up).
 Când conflictul este intens sau ia amploare, părţile pot pierde din vedere chiar
problemele care le-au adus în conflict (e cazul cel mai întâlnit). Utilitatea mediatorului
poate consta în reluarea acţiunilor de identificare a problemelor, în afară de găsirea
alternativelor de rezolvare.

Uneori există un pachet de probleme sau o reţea de cauze în spatele unei probleme, iar
conflictul reprezintă doar vârful aisbergului; de aceea, atunci când focalizăm discuţia doar pe o
problemă sau pe cauza generatoare de conflict, avantajele ar consta în faptul că părţile pot să-şi
definească foarte clar poziţia în raport cu aceasta (o poziţie punctuală având o cauză de acelaşi
tip).

În schimb, când abordăm un set de probleme şi setul de relaţii care există în spatele unei
probleme, putem avea o viziune mai extinsă asupra fenomenului şi atunci intervenţia noastră
de mediere va fi mai de profunzime; este, în special, cazul medierii conflictelor cu impact
educaţional provocate de către cadrul didactic, ce necesită o astfel de viziune globală asupra
problemelor aflate în umbra sentenţiei propriu-zise propuse spre dezbatere elevilor/studenţilor.
 Trebuie reţinut că rezolvarea cu succes a problemelor simple poate crea o stare de spirit
benefică pentru a soluţiona şi celelalte probleme.Mediatorul poate introduce noi perspective
asupra problemelor (furnizând astfel părţilor o altă viziune şi alte alternative de rezolvare). O
tehnică interesantă este utilizarea unei secvenţe de brainstorming în rezolvarea conflictului;
pe lângă faptul că aceasta pune părţile în ipostaza de a gândi creativ privind propria problemă
(de obicei, conflictul presupune imposibilitatea de a depăşi o situaţie prin modalităţile curente),
el priveşte chiar găsirea posibilă a unei soluţii neaşteptate (sau măcar deschiderea spre
soluţii).

Introducerea unor noi perspective de către mediator se poate face fie prin divizarea
problemei în aspecte ce pot să fie depăşite de către părţi din faza de conflict, fie în fixarea unor
obiective care să depisteze conflictul actual sub perspectiva temporală de conţinut; de altfel,
comunicarea poate reduce întotdeauna posibilitatea conflictului, deoarece la bază pot exista
neînţelegeri ale problemei. Este important ca mediatorul să încurajeze părţile să facă unele
concesii irevocabile (iniţial de mică dimensiune, dar care să introducă ideea de concesie şi
practica acesteia). Ele vor reprezenta achiziţii valoroase pentru un stadiu ulterior, obişnuind părţile
cu ideea că pentru rezolvarea conflictului vor trebui să facă anumite concesii.

Tehnici de mediere:
Judecarea: o a treia parte ascultă cazul şi ia o decizie definitivă. Aceasta practică este folosită
cu precădere în management şi în creşterea copiilor.

Recomandarea: cea de a treia parte adună faptele şi probele. Face o recomandare care
comportă suficientă autoritate, deşi decizia nu are caracter obligatoriu, se încurajează compromisul.

Intermedierea:cel de al treilea se vede separat cu fiecare parte în mod separat. Face un du-te
vino între părţi, aducându-le la cunoştinţă opţiunile şi ofertele celeilalte părţi. Uneori oferă sugestii.

Controlul procesului: partea a treia exercită un control strâns asupra procesului, dar nu şi
asupra conţinutului. Ea nu face recomandări, nici nu ia decizii, ci doar ajută părţile să identifice
problemele şi posibilităţile de soluţionare şi să ajungă la un aranjament prin consens, reciproc
avantajos.

Pentru a realiza o interacţiune reuşită, mediatorul va trebui să îşi folosească toate capacitaţile de
rezolvare a problemelor.

1. Abordarea victorie-victorie
2. Răspuns creativ
3. Empatie
4. Folosirea asertivităţii adecvate
5. Controlul emoţiilor
6. Participanţii să folosească puterea în mod cooperant
 7. Mediatorul are, fireşte, dispoziţia de a rezolva.

Dintre tacticile ce le regăsim cel mai des în soluţionarea problemelor, avem următoarele:

 - încercaţi să simplificaţi agenda prin combinarea factorilor

 - clarificaţi nevoile celeilalte părţi
 - discutaţi alte soluţionări şi modele
 - evidenţiaţi costurile unei neînţelegeri continuate
 - sugeraţi o anumită soluţie
 - controlaţi exprimarea ostilităţii
 - exprimaţi nemulţumire faţă de progresele negocierii
 - exprimaţi mulţumire faţă de progresele realizate
 - sugeraţi propuneri ce înlătură aparent înfrângerea într-o temă
 - ajutaţi persoanele să-şi păstreze demnitatea
 - propuneţi o reevaluare a nevoilor cu reprezentanţii părţilor
 - încercaţi să schimbaţi aşteptările părţilor
 - predaţi procesul de negociere
 - încercaţi să câştigaţi încrederea părţilor
 - organizaţi des reuniuni cu adunarea conducătorilor
 - evitaţi să luaţi partea cuiva în şedinţa comună când se discută teme importante
 - ajutaţi la dezvoltarea unui cadru pentru negociere
 - concentraţi negocierea asupra chestiunilor în dezbatere
 - ajutaţi părţile să-şi rezolve problemele cu alegătorii sau superiorii lor
 - oferiţi propuneri substantive care să ducă la un compromis
 - exercitaţi presiune asupra părţilor pentru a ajunge la un compromis
 - controlaţi desfăşurarea şi ritmul negocierilor
 - menţineţi părţile la masa negocierilor
 - spuneţi părţilor că poziţia lor este nerealistă
 - argumentaţi poziţia unei părţi în faţa celeilalte
 - folosiţi umor ca să destindeţi atmosfera
 - lăsaţi părţile să se “descarce”
 - puneţi părţile să pună chestiunile în ordine în funcţie de priorităţi
 - asumaţi-vă responsabilitatea pentru concesii
 - propuneţi învoieli între chestiuni
 - încercaţi să “vorbiţi limba lor”
 - asiguraţi fiecare parte de onestitatea celuilalt
 - avertizaţi că următorul impas nu va aduce nimic bun
 - stabiliţi o legătură
  - folosiţi-vă de ore târzii sau medieri prelungite pentru a facilita un compromis
 - încercaţi să rezolvaţi primele chestiunile simple

BIBLIOGRAFIE

1. Deleanu, Ion, "Medierea in procesul civil” in Revista "Dreptul”, anul XVII, seria a III-a, nr.
10/2006.

2. Gorea, Brandusa, "Procedura medierii conflictelor judiciare si extrajudiciare” in Revista

"Dreptul”, nr. 6/2009, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2009.

3. Lazar, Crenguta, "Metodele alternative de solutionare a disputelor (ADR), cu privire speciala

asupra medierii”, in Revista "Dreptul”, anul XVII, seria a III-a, nr. 3/2006.

4. Lazar, Ioan, "Medierea – studiu asupra unei metode alternative de solutionare a conflictelor”
in Revista de drept comercial, anul XVI, nr. 3/2006, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2006.

5.  Legea nr. 192/ 16 mai 2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata
in M.Of. al Romaniei nr. 441/ 22 mai 2006 modificata prin Legea nr. 370 din 26 noiembrie 2009,
publicata in M.Of. al Romaniei nr. 831/ 3 decembrie 2009.

6. Daniel Bowling si David A. Hoffman “Psihologia mediatorului”, editura Trei, Bucuresti,

2012.