Virusul HIV

Virusul HIV denumește două virusuri înrudite, din categoria

retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om sindromul
imunodeficienței dobândite (SIDA). Aparținând retrovirusurilor, nu
poate fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de
virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei
gazdă. O infectare cu HIV duce după o perioadă lungă de incubare, de
ani, chiar zeci de ani, la declanșarea bolii SIDA.
Virusurile HIV se împart în grupa HIV-1 in tipurile M,N și O. Virușii
din subtipul M sunt cei mai raspanditi în lume si contin doua subtipuri
denumite A și B. Tipul B este cel mai răspândit în Europa de vest și
America de Nord. Grupa HIV-2 se împarte la rândul său in subtipurile
A și B, fiind prezentă mai mult în Africa de vest, dar se răspandește si
în Europa pentru că 15% din persoanele nou infectate în Portugalia în
2005 au fost infectate cu acest virus HIV-2. În ultimii ani se constată
însă și răspândirea celelaltor subtipuri. Franța și Benelux înregistrează
30-50% din cazurile noi diagnosticate cu alte tipuri decât HIV-1-M
subtip B. HIV-1 și HIV-2 se aseamănă dpdv a evoluției și
simptomelor clinice a infecției. Ambele virsuri au aceeași prezentare
sub microscopul electronic, dar se deosebesc prin greutatea
moleculară a proteinelor și ordinea genelor. Virusul HIV se transmite
prin sânge, spermă, secreții genitale, lichid cefalorahidian și lapte
matern. Porțile de intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete,
sângerânde din mucoasă sau rănile nevindecate sau insuficient
protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Căile de transmitere cele
mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii
prezervativelor și practica sexuală orală. La toxicomani folosirea în
comun a acelor de seringă poate fi, de asemenea, un mod de
transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Gradul de
risc depinde direct de concentrația de virusuri din secreția vaginală,
spermă sau sânge.