ISTORIC – EPIDEMIOLOGIE

Conf. Univ. Dr. Simona Claudia CAMBREA

 Infecţia cu HIV este o infecţie gravă ce durează toată
viaţa, evoluţia bolii fiind invariabil letală, după un
interval de timp variabil de la individ la individ.

 Infecţia cu HIV este o afecţiune contagioasă, specific

umană, caracterizată printr-o evoluţie stadială, cu
semne iniţiale de infecţie acută, clinic reversibile,
urmate de o lungă perioadă de latenţă, cu o stare de
sănătate aparentă şi cu reexprimare clinică finală,
progresivă.

 Virusul distruge progresiv mecanismele de apărare ale

gazdei şi determină, după un interval de timp variabil,
instalarea SIDA – stadiul final al bolii, caracterizat prin:
 apariţia infecţiilor şi/sau neoplaziilor oportuniste;
 afectarea în grade diferite a sistemului nervos;
 afectarea altor aparate şi sisteme.
 Cea mai devastatoare epidemie a timpurilor noastre;

 Raportul anual (decembrie 2002) asupra infecţiei HIV

elaborat de UNAIDS în colaborare cu OMS au identificat
patru tendinţe majore ale epidemiei HIV:
◦ O schimbare a preponderenţei sexului afectat, cu creşterea
numărului femeilor afectate de HIV;
◦ Ameninţarea stabilităţii politice datorită efectului devastator
economic;
◦ Eficacitatea prevenţiei HIV în unele regiuni ale globului;
◦ Resurse financiare insuficiente pentru continuarea finanţării
acţiunilor de prevenire şi combatere a acestui flagel.
 Pe parcursul anului 2002 au fost infectate 5 milioane de persoane
noi (bărbaţi, femei şi copii), astfel că numărul total de persoane
infectate HIV în viaţă a devenit 42 milioane.
 În Africa sub-Sahariană au fost infectaţi pe parcursul anului
2002, 3,5 milioane persoane. Din totalul persoanelor nou
infectate 50% au fost femei şi de asemeni un procent de 50 % a
fost reprezentat de persoanele tinere cu vârste cuprinse între 15
– 24 ani.

 2002 au decedat 3,1 milioane de persoane, ce au inclus 610.000

copii.

 Pe parcursul anului 2013 au fost infectate 2,1 milioane de

persoane noi (bărbaţi, femei şi copii), astfel că numărul total de
persoane infectate HIV în viaţă a devenit 35 milioane.

 2013 au decedat 1,5 milioane de persoane, ce au inclus 190.000

copii.
 Diferenţele sociale mari, limitarea accesului la serviciile de bază,
creşterea migraţiei populaţionale la fel ca şi răspândirea
drogurilor iv, prostituţia şi alte tare sociale sunt factori care
favorizează răspândirea rapidă a infecţiei în ţările din Europa de
est, Asia şi Africa sub-sahariană.

 Introducerea terapiei antiretrovirale active în 1996, a redus

dramatic mortalitatea asociată HIV.

 Supravieţuitorii de lungă durată au determinat o creştere

constantă a persoanelor care trăiesc cu HIV în ţările dezvoltate.

 S-a înregistrat o schimbare a epidemiei prin implicarea

populaţiilor marginalizate care nu au acces la servicii şi
informaţii pentru protejarea de această infecţie.

 S-a înregistrat o creştere marcată a transmiterii heterosexuale.

 Deşi s-au realizat importanţi paşi în stoparea fenomenului la
nivel mondial (prevenţie şi tratament) mai sunt încă multe
aspecte care trebuie rezolvate.

 În practica curentă a terapiei antiretrovirale sunt > 30

substanţe aprobate şi disponibile.

 Introducerea terapiei antiretrovirale a avut un important rol în

încetinirea progresiei bolii şi scăderea mortalităţii la nivel
mondial;

 Terapia cu combinaţii ale medicamentelor existente, care

inhibă fie reverstranscriptaza, fie proteaza, fie integraza, fie
fuziunea este asociată cu o scădere a morbidităţii şi mortalităţii
persoanelor infectate HIV.
 Ceea ce deosebeşte noile medicamente în curs de dezvoltare
de cele deja existente sunt:
◦ o farmacocinetică şi un profil de rezistenţă mai bune, în interiorul
claselor lor
◦ adăugarea de noi clase, cum ar fi inhibitorii de fuziune şi de
integrază.

 Pe parcursul acestei terapii pot apare o serie de aspecte

neplăcute imediate sau târzii pentru pacient cum ar fi efectele
adverse şi rezistenţa virală.

 Deşi în prezent avem la dispoziţie o gamă vastă de

medicamente antiretrovirale există riscul ca ritmul aparaţiei
rezistenţei la medicamentele disponibile să depăşească ritmul
apariţiei de medicamente noi.
 ETIOLOGIE
 Familia: retrovirus - datorita replicarii sale
prin activitatea unei enzime RT (revers
transcriptaza) - transcrie ARN-ul viral in
ADNdc

 Subfamilia: lentivirusuri - produce o

infectie cronica persistenta, efectul
patogenic se dezvolta lent

 Tipuri virale implicate in patologia umana:

◦ HIV-1
◦ HIV-2
 Iniţial SIDA = boală misterioasă:
 cunoscută sub numele de GRID (gay related immunodeficiency)
 boala celor 4 H (homosexuali, heroina, Haitieni, hemofilici);

 1983 echipa profesorului Luc Montagnier, de la Institutul

Pasteur → LAV (lymphadenopathy associated virus).

 1984 echipa de cercetători condusă de profesorul Robert Gallo

a descoperit un virus = agentul etiologic al SIDA, = LAV.

 În 1986 un comitet internaţional de nomenclatură → HIV

(virusul imunodeficienţei umane).

 Există două tipuri antigenic distincte: HIV-1 şi HIV-2.

 1986 s-a izolat HIV-2: răspândit în Africa de Vest (în fostele

colonii portugheze); mai puţin patogen.

 HIV-1 este cel mai răspândit şi virulent retrovirus uman.

 El este probabil originar din Africa centrală de unde a

diseminat pandemic.
➢ Similaritate intre HIV si virusurile simiene SIV

➢ HIV -1 pare sa provina de la un cimpanzeu din Africa

Centrala - Pan Troglodytes troglodytes
➢ HIV-2 de la maimuta Cercebus atys din Africa de Vest

➢ 1931 = an de referinta in transmiterea infectiei HIV

◦ în timpul capturării, uciderii sau consumării de cimpanzei şi
sooty mangabeys în Africa
◦ expunerea directă a plăgilor deschise ale oamenilor la
sângele acestor animale ar fi putut facilita transmiterea
◦ intensificarea turismului, promiscuitatea şi consumul de
droguri injectabile, a ajutat la răspândirea virusului, de la
stadiul iniţial izolat, la nivel mondial

➢ Similaritatea genetica intre HIV-1 si HIV-2 este de 40-60%

 Robert Gallo
Izoleaza HTLV 3
(Human T cell lymphotrophic virus)
Primele cazuri la
Homosexuali
Los Angeles

Mostre de
tesut
1931 1959 1966 1968 1981 1983 1984

Mostre de Mostre de
plasma tesut

Luc Montagnier
descrie LAV
(lymphadenopathy associated virus)
➢ Arborele filogenetic al HIV-1 cuprinde 3 grupuri :
 Grup M (major) - cele mai multe izolate virale
 Grup 0 (outlier) - f rara
 Grup N (new )

➢ Grup M cu 9 subtipuri - clade A→D, F→H, J,K

 (difera cu 30% in secventele env si 14% in
secventele gag)

➢ Recombinare genetica la indivizii co-infectati cu

mai multe subtipuri HIV → variante noi
recombinate de virus
 HIV

HIV-1 HIV-2

Grup N Grup O
Grup M

Subtipuri A-J
Romania - subtip F predominant
Europa, SUA, America latina - subtip B

Africa S, Asia S, Ethiopia - subtip C

Asia - subtip E, C, B
Africa de E - subtip D
Romania - subtip F predominant
Europa, SUA, America latina - subtip B

Africa S, Asia S, Ethiopia – subtip C

Asia – subtip E, C, B
Africa de E – subtip D
Brazilia, Camerun – subtip F
 HIV este relativ fragil în mediul extern.
 Temperatura peste 57oC omoară HIV, iar la 56oC este
inactivat în 30 minute.
 La temperaturi joase HIV îşi păstrează infecţiozitatea, iar în
atmosfera camerei poate supravieţui câteva zile.
 S-au dovedit ineficiente: formolul 0,1%, radiaţiile gamma şi
ultravioletele, chiar la doze mari.
 HIV este sensibil la acţiunea:
◦ alcoolului etilic 50-70%,
◦ derivaţilor de fenol,
◦ hipocloritului de sodiu 0,1%,
◦ cloraminei,
◦ apei oxigenate,
◦ sărurilor de amoniu cuaternar,
◦ iodoforilor, glutaraldehidei.
 1981
 Primele cazuri de SIDA au fost raportate pe 15 iunie 1981: 5
bărbaţi homosexuali cu pneumonie cu Pneumocystis carinii.
 1982
 Termenul de Sindrom de imunodeficienţă dobândită (SIDA)
înlocuieşte termenul de imunodeficienţă asociată cu
homosexualitatea („Gay-Related Immune Deficiency”) – GRID.
 Noi riscuri au fost identificate incluzând transfuziile,
transmiterea de la mamă la făt, hemofilia, tradiţia Haitiană şi
utilizarea drogurilor intravenous, ceea ce a dus la apelaţiunea:
„grupul celor 4H” (homosexuali, hemofilici, Haitieni şi
utilizatorii de heroină).
 1983
 Au fost introduse precauţiile universale.
 Virusul care determină SIDA a fost identificat.
 Virusul asociat limfadenopatiei („lymphadenopathy-associated
virus” – LAV de către Luc Montagnier de la Institutul Pasteur;
 Virusul leucemic al celulelor T umane - III („human T-cell
leukemia virus-III) - HTLV-III de Robert Gallo;
➢ 1984
➢ Ryan White, un băiat de 13 ani cu hemofilie, a fost
dignosticat cu SIDA.
➢ I s-a interzis accesul la şcoală în 1985.
➢ 1985
➢ FDA a aprobat primul test serologic pentru HIV, care
permite diagnosticul precoce al infecţiei.
➢ 2 Octombrie - Rock Hudson moare de SIDA.
➢ 1986
➢ Au fost prezentate rezultatele primului studiu clinic de
terapie antiretrovirală (ARV).
➢ participanţii = pacienţi cu SIDA care au fost randomizaţi să
primească AZT (1500 mg/zi) comparativ cu placebo.
➢ O analiză interimară a datelor: 19 decese în grupul placebo
vs 1 deces în grupul ce primea AZT.
➢ Studiul a fost oprit prematur, iar FDA a aprobat AZT pentru
tratamentul SIDA în timp record – 6 luni.
 1988
 Margaret Fischl a raportat că profilaxia pneumoniei cu Pneumocistis
carinii (PCP) cu Cotrimoxazol a fost asociată cu prelungirea
supravieţuirii

 1989
 Cazurile de SIDA raportate de SUA au atins numărul de 100 000.
 Au fost raportate rezultatele primului studiu important ACTG (ACTG
019), un studiu randomizat, controlat placebo în care s-a utilizat
AZT în doze de 1500 mg/zi comparativ cu 500 mg/zi şi placebo,
printre 1338 participanţi cu număr CD4 <500/mm3 .
 Utilizarea AZT a fost asociată cu scăderea ratei de progresie a HIV şi
o creştere medie a numărului LCD4 de aproximativ 30/mm3, dar nu a
avut nici un impact asupra supravieţuirii.

 1990
 Ryan White a decedat pe 8 Aprilie.
 1991
◦ Numărul total de pacienţi infectaţi HIV în SUA este estimat la 1,5
milioane cu 250 000 cazuri de SIDA.
◦ 7 Noiembrie - Magic Johnson a anunţat că este HIV pozitiv.
◦ 24 Noiembrie - Freddy Mercury moare de SIDA.
 1992
◦ Tenismanul Arthur Ashe a anunţat că este bolnav de SIDA. El a
decedat anul următor.
 1993
◦ Un pesimism enorm se constată printre pacienţii infectaţi HIV şi
personalul medical care-i îngrijeşte.
◦ Multiple medicamente sunt testate incluzând AZT, ddI, ddC.
◦ Studiile clinice cu aceste medicamente au demonstrat un beneficiu
mic sau absent.
 1995
◦ David Ho a prezentat datele despre cinetica HIV, indicând
producerea a aproximativ 10 bilioane virioni/zi.
◦ Sloganul : „ Stupid, este virusul!"
 1996
 John Mellors a prezentat datele despre impactul încărcăturii
virale asupra istoriei naturale a HIV.

 Testarea încărcăturii virale devine o metodă majoră utilizată

pentru a evidenţia efectul terapiei antivirale (în studiile
clinice şi în îngrijirea curentă).

 Beneficiul terapeutic poate fi evidenţiat în săptămâni / zile.

 Metodele anterioare de evaluare se limitau la observarea

declinului celulelor CD4, care se observa pe parcursul a luni
/ ani, precum şi rata progresiei spre un diagnostic definitor
de SIDA sau moarte.

 Au fost publicate rezultatele studiului ACTG 076, arătând

beneficiul substanţial al profilaxiei cu AZT pentru prevenirea
transmiterii perinatale.
➢ 1996
➢ Raportul iniţial al beneficiului HAART a urmat introducerii
Saquinavirului (Decembrie 1995), ritonavirului (Martie
1996), indinavirului (Martie 1996) şi apoi primului INNRT –
nevirapina (Iunie 1996). În acest an se prezintă primele
date ale unui studiu cu o triplă combinaţie.

➢ Euforia de la Conferinţa Internaţională SIDA de la

Vancouver a apărut ca urmare a uimitoarelor rezultate ale
studiilor clinice prin utilizarea inhibitorilor de protează.

➢ David Ho a prezentat ipoteza sa de eradicare a virusului ce

ar fi posibilă în numai câţiva ani de terapie antiretrovirală
înalt activă (HAART).

➢ Media a proclamat „Sfârşitul SIDA”.

➢ David Ho a fost numit de Time „Omul Anului” – 30

Decembrie.
 1997 - Guvernul SUA raportează:
 o scădere cu 13% a morţii prin SIDA în prima jumătate a anului
1996, declin ce a devenit pronunţat pe măsură ce HAART a
devenit accesibil pe larg.
 reducere de 60-80% în apariţia unui eveniment definitor de
SIDA, a spitalizii şi a morţii.

 1999
 Au fost prezentate dovezi că HIV a fost răspândit la oameni de
la cimpanzeii din Africa, probabil cu câteva decade anterior
recunoaşterii epidemiei.

 A devenit clar că imunreconstituţia ca urmare a HAART este

aproape completă.

 Cercetătorii au demonstrat că este sigură profilaxia discontinuă

a infecţiilor oportuniste.
 2000 – Atenţia a fost concentrată asupra pandemiei globale a
HIV şi în ţările în curs de dezvoltare.
◦ Preşedintele Clinton a anunţat că SIDA în ţările în curs de dezvoltare
reprezintă o ameninţare la asigurarea securităţii naţionale a SUA.
◦ Pentru prima dată o Conferinţă Internaţională despre SIDA s-a ţinut într-o
ţară în curs de dezvoltare (Durban, Africa de Sud).
◦ Conferinţa a avut un succes deosebit şi a ajutat opinia publică şi ştiinţifică
să concluzioneze că ţările în curs de dezvoltare nu pot continua să ignore
această catastrofă globală.

❖ La sfârşitul anului 2000 statisticile au fost îngrijorătoare:

❖ 36.1 millioane de persoane sunt infectate cu HIV;
❖ 21,8 milioane au decedat;
❖ se estimează că 13,2 milioane de copii sunt „orfani SIDA”;
❖ noi infecţii apar cu o rată de 14 000-16 000/zi; şi
❖ câteva ţări din Africa au o seroprevalenţă ce depăşeşte 25%.

❖ S-a estimat că un băiat de 15 ani din Botswana prezintă o

probabilitate de 80% de a deceda prin SIDA.
 2001 – La începutul celei de a treia decade a epidemiei se
constată că sunt de fapt două epidemii distincte de infecţie
HIV.
❖ În ţările dezvoltate:
❖ preventie,
❖ toxicităţii medicamentelor,
❖ aderenţei şi rezistenţei la terapie.

❖ În ţările în curs de dezvoltare epidemia continuă să fie

necontrolată şi principalele preocupări sunt
❖ prevenire,
❖ diagnostic,
❖ accesul la îngrijiri medicale,
❖ terapia preventivă şi paliativă.

❖ Studiile lui Robert Siliciano prezentate la Chicago la 8th CROI:

❖ rezervorul viral persistă în pofida eficacităţii HAART,
❖ estimeaza eradicarea rezervorului într-o perioadă de 73 ani.

❖ Apare o nouă variantă terapeutică:

❖ în avantajul atât al pacientului cât şi al ţărilor cu posibilităţi financiare
limitate,
❖ Întreruperea structurată a tratamentului antiretroviral.
 2002 – Numărul femeilor afectate de HIV = 50% din totalul
cazurilor noi înregistrate.
❖ O schimbare a epidemiei în ţările dezvoltate prin:
❖ afectarea populaţiilor marginalizate care nu au acces la servicii şi
informaţii
❖ o creştere marcată a transmiterii heterosexuale.
❖ Se constată că epidemia HIV-SIDA este strâns legată de alte
crize.
❖ În ţările din Africa sub-sahariană unde principala ocupaţie este
agricultura, milioane de oameni sunt dezumanizate şi disperate pe
măsură ce puterea lor de muncă scade.
❖ Peste 11 milioane de copii africani şi-au pierdut unul sau ambii părinţi
datorită SIDA.
❖ Ţările cu cea mai mare prevalenţă a HIV sunt şi cele mai afectate de
foamete: Lesoto, Malawi, Mozambique, Swaziland, Zambia şi Zimbabwe.
❖ 15 milioane de persoane din această regiune sunt infectate HIV, iar pe
parcursul anului au decedat 1,1 milioane.
❖ Odată cu migraţiile populaţionale epidemia se răspândeşte
şi spre alte zone, creând alte cercuri vicioase pentru HIV.
❖ Sunt necesare programe care au drept scop:
❖ prevenirea transmiterii HIV,
❖ asigurarea accesului la îngrijiri medicale,
❖ răspândirea ajutorului humanitar cu asigurarea hranei unde este necesar.
 De la începutul pandemiei HIV, peste 70 milioane de
persoane au fost infectate, din care până la sfârşitul
anului 2002 au decedat 28 milioane.
 Pe parcursul anului 2001 s-a estimat că în fiecare zi
se îmbolnăvesc 14.000 – 16.000 de locuitori ai
planetei, adică ~11 persoane/ minut şi că 14
milioane de copii sunt „orfani SIDA”, de la începutul
epidemiei.
 OMS a estimat că la sfârşitul anului 2002 erau în
viaţă 42 milioane persoane infectate cu HIV. În 2002
s-au înregistrat 5 milioane cazuri noi de infecţie cu
HIV şi au decedat 3,1 milioane pacienţi infectaţi HIV,
aceste date fiind similare pentru ultimii trei ani.
 Continentele sunt afectate inegal, iar în
cadrul fiecărei ţări grupele de populaţie cele
mai afectate sunt diferite.
 Continentul cel mai afectat rămâne Africa,
unde trăiesc 70% din adulţii infectaţi şi 90%
din copiii cu infecţie HIV.
 O expansiune rapidă în Asia, care până la
sfârşitul anilor 80 nu se confruntase cu
probleme deosebite.
 Numărul orfanilor prin decesul mamei cu
infecţie HIV este în creştere:
◦ în unele ţări africane 2-4% din totalul populaţiei
cu vârsta sub 15 ani.
 În Europa de Vest:
◦ epidemia atinsese la începutul anilor 90 niveluri alarmante (în
special în Franţa, Spania, Italia, Elveţia),
◦ s-a produs în 1994 -1995 o stabilizare a epidemiei,
◦ 1996 se semnalează o reducere a numărului de îmbolnăviri noi,
cu excepţia Greciei şi Portugaliei.
◦ Această reducere se înregistrează:
 la toate grupele de transmitere,
 mai important la homosexuali decât la consumatorii de droguri pe cale i.v. şi
la heterosexuali.

 Creşteri epidemice importante se înregistrează după

1992 în Polonia, Ucraina şi Rusia, asociate cu
extinderea consumului de droguri şi prostituţia.

 Numărul cazurilor de infecţie transmisă pe cale

heterosexuală este în creştere în toată Europa.
 Primul caz de SIDA la adult a fost raportat în 1985, iar la copil în
1989.
 Până la 30 septembrie 2002 România a comunicat 13.279 cazuri de
infecţie HIV/SIDA dintre care 9.928 sunt în viaţă, 3.235 au decedat,
iar 116 au fost pierdute din evidenţe.
 Numărul cazurilor de infecţie HIV raportate până la 30 septembrie
2002 au fost de 1.422 adulţi şi 4.108 copii. Cazurile de SIDA
raportate până la 30 septembrie 2002 au fost de 1.477 adulţi şi
6.156 copii, dintre care decesele au fost 2.735 la copii şi 482 la
adulţi.
 În judeţul Constanţa până la 30 septembrie 2002 s-au înregistrat
2.145 cazuri de infecţie HIV/SIDA, dintre care 1.852 copii şi 293
adulţi.
 Calea de transmitere dominantă la adulţi a fost cea a relaţiilor
heterosexuale (45,99%) şi într-o mai mică măsură au fost
incriminate relaţiile homo-bisexuale (7,45%), transfuziile de sânge
sau factori de coagulare (7%), droguri i.v. (0,21%), într-un procent de
39,3% rămânând necunoscută.
 Calea de transmitere la copii:
◦ a fost dominant nosocomială (51,26%),
◦ transmiterea verticală (4,5%),
◦ transfuziile de sânge şi factori de coagulare (8,93%),
◦ 35,27% rămânând necunoscută.

 1999 România deţinea 60% din totalul SIDA pediatrică din

Europa, majoritatea copiilor infectându-se în perioada 1987-
1989, prin:
◦ instrumentar medico-chirurgical contaminat cu HIV incorect sterilizat.

 Prin măsurile instituite începând cu anul 1990 infecţia

pediatrică de acest tip pare să fie sub control.
 După 1995 nu s-au mai înregistrat cazuri de infecţie
nosocomială la copii.
 În ultimii ani infecţia HIV/SIDA la adult are o pantă
ascendentă îngrijorătoare, asociata cu administrarea de
droguri iv si homosexualitatii.
VÂRSTA LA DATA DEPISTĂRII/NOTIFICĂRII DISTRIBUŢIA PE VÂRSTE
TOTAL CUMULATIV 1985-2013 A PACIENŢILOR AFLAŢI ÎN VIAŢĂ
 Distribuţia cazurilor HIV/SIDA în viaţă pe grupe de vârstă după
vârsta actuală şi sex la 30 iunie 2014
(total cumulativ 1985-2014)
SEX
GRUPA DE VARSTA TOTAL

MASCULIN FEMININ

< 1 an 3 2 5
1-4 ani 30 27 57
5-9 ani 29 38 67
10-12 ani 23 36 59
13-14 ani 10 7 17
15-19 ani 112 84 196
20-24 ani 1216 1049 2265
25-29 ani 2657 2164 4821
30-34 ani 642 374 1016
35-39 ani 648 458 1106
40-49 ani 926 722 1648
50-59 ani 519 329 848
60 ani si peste 310 187 497
TOTAL 7125 5477 12602
 TENDINŢE ÎN CALEA DE TRANSMITERE ÎN
ROMÂNIA 2007-2014

CALEA DE
TRANSMITERE 31.dec.2 31.dec.2 31.dec.2 31.dec.2 31.dec.2 31.dec.2 31.dec.2 30 iunie
007 008 009 010 011 012 013 2014

Verticală 8 (2%) 7 (1%) 20 (4%) 25 (5%) 21 (3%) 21 (2.6%) 21 (2.64%) 5 (1.57%)

BSB (Bărbaţi sex 14 (3%) 40 (8%) 44 (9%) 60 (11%) 95 (13%) 89 (10.8%) 88 (11.04%) 43 (13.48%)
cu bărbaţi)

CDI (Consumatori
4 (1%) 3 (1%) 7 (1.4%) 14 (3%) 131 (18%) 252 (30.6%) 233 (29.23%) 76 (23.82%)
de droguri i.v.)

BSB/CDI 1 (<0.5%) 5 (1%) 6 (1%) 5 (0.63%) 5 (1.57%)

Heterosexuală 352 (79%) 397 (76%) 383 (77%) 399 (75%) 440 (61%) 414 (50%) 435 (54.58%) 180 (56.43%)

Necunoscută 67 (15%) 71 (14%) 43(8.6%) 32 (6%) 28 (4%) 39 (5%) 15 (1.88%) 10 (3.13%)

Total* 445 522 497 531 720 821 797 319

TOTAL HIV/SIDA (CUMULATIV 1985-2014) DIN CARE: 19.696

Cazuri HIV/SIDA copii (0-14 ani la data diagnosticului) 9.958

Cazuri HIV/SIDA adulţi (> 14 ani la data diagnosticului) 9.738

Total decese SIDA (1985-2014) 6.473

Pierduţi din evidenţă HIV/SIDA copii + adulţi 620

NUMĂR PACIENŢI HIV/SIDA ÎN VIAŢĂ 12.603

TOTAL SIDA (CUMULATIV 1985-2014) 13.643

Cazuri SIDA copii (0-14 ani la data diagnosticului) 8.086

Cazuri SIDA adulţi (> 14 ani la data diagnosticului) 5.557

TOTAL HIV (CUMULATIV 1992-2014) 6.053

Cazuri HIV copii (0-14 ani la data diagnosticului) 1.872

Cazuri HIV adulţi (> 14 ani la data diagnosticului) 4.181

CAZURI HIV/SIDA NOI, DEPISTATE ÎN PERIOADA 01.01 – 30.06.2014 319

CAZURI NOI HIV NOTIFICATE 177

CAZURI NOI SIDA NOTIFICATE 142

DECESE înregistrate prin fişele de confirmare a cazului HIV/SIDA 86

 Sursa de infecţie este reprezentată de
persoanele infectate HIV, indiferent de
stadiul infecţiei.
 O persoană infectată HIV este contagioasă
din momentul infectării până la sfârşitul
vieţii.
 Infectivitatea este mai mare în:
◦ timpul primoinfecţiei, înainte de apariţia
anticorpilor anti-HIV,
◦ fazele avansate ale infecţiei, când viremia cu HIV
atinge niveluri ridicate.
 Deşi virusul a fost izolat din numeroase lichide, secreţii şi ţesuturi ale
persoanelor infectate, în transmitere sunt implicate practic numai
sângele, sperma şi secreţiile vaginale.
 HIV se transmite pe trei căi majore:
 Contacte sexuale, cu schimb de fluide organice (spermă, lichid
vaginal):
✓ contact sexual penetrant (homo- sau heterosexual);
✓ sex oral (risc mai redus de transmitere a infecţiei).
 Parenteral:
✓ transfuzii de sânge şi derivate de sânge de la donatorii infectaţi cu
HIV;
✓ folosirea în comun de instrumentar medico-chirurgical înţepător-
tăietor contaminat cu HIV;
✓ transplant de organe, provenit de la donatori infectaţi cu HIV;
✓ însămânţare artificială cu spermă provenită de la infectaţi cu HIV.
 Vertical:
✓ de la mama infectată cu HIV la produsul de concepţie (in utero, la
naştere);
✓ prin lapte matern, mama fiind infectată cu HIV.
 La nivel global ponderea următoarelor modalităţi
de transmitere ar fi următoarea:

❖heterosexual: 71%,
❖homosexual/bisexual: 10 -15%,
❖injectare de droguri: 7%,
❖sânge şi derivate: 5%,
❖necunoscută: 2%.
FLUIDE IMPLICATE IN TRANSMITERE

RISC RISC
SCAZUT CRESCUT
1. Saliva 1. LCR
2. Secreţia 2. Sângele
lacrimala 3. Sperma
3. Urina 4. Secreţiile
4. Fecalele vaginale/cer
5. Transpiraţia vicale
5. Laptele
matern
RISC
MEDIU
1. L. sinovial,
2. L. pleural,
3. L. peritoneal,
4. L. pericardial
5. L. amniotic
 Homosexualii bărbaţi reprezintă o categorie majoră de risc,
primele cazuri de SIDA fiind descoperite în rândul acestei
minorităţi sexuale. Riscul estimat de infectare în timpul unui
raport sexual anal receptiv, cu un partener infectat HIV este
apreciat la 0,5-3%.

 În prezent, la nivel mondial relaţiile sexuale dintre bărbat şi

femeie reprezintă calea majoră de transmitere a infecţiei.

 Comparativ cu alţi agenţi etiologici ai bolilor cu transmitere

sexuală, riscul de transmitere a HIV în cursul unui raport
sexual vaginal neprotejat este mult mai redus: 0,1%.

 În cadrul contactelor heterosexuale vaginale, probabilitatea

transmiterii HIV:
 partenerul HIV pozitiv → partenera neinfectată (0,05-0,15) > femeia HIV-
pozitivă → partenerul neinfectat (0,03-0,09).
 Factorii ce amplifică riscul de transmitere sexuală
a HIV sunt:
❖prezenţa ulceraţiilor genitale,
❖bolile cu transmitere sexuală,
❖lipsa circumciziei la bărbat,
❖raporturile sexuale traumatizante,
❖deflorarea,
❖ectopia cervicală.
 Prin acest mod de transmitere sunt afectate în
principal trei grupe de risc:
◦ consumatorii de droguri pe cale intravenoasă;
◦ hemofilicii;
◦ recipienţii de sânge contaminat;

 La aceste grupe majore, se adaugă grupe

secundare de risc, cum ar fi:
◦ personalul medical din anumite sectoare;
◦ persoanele cu tratamente parenterale medico-
chirurgicale, efectuate cu instrumentar tăietor-înţepător
contaminat cu HIV.
 Introducerea screening-ului obligatoriu a
anticorpilor anti-HIV la donatorii de sânge (în
1985 - pentru ţările occidentale şi în 1990 -
pentru România) a redus considerabil riscul de
infecţie cu HIV prin transfuzii de sânge integral,
limfocite, eritrocite, trombocite şi plasmă.

 Iniţial, rata transmiterii era estimată la 70-90%

per unitate transfuzată.

 În prezent rămâne un risc minim (1: 450.00 -

660.000 unităţi), legat de existenţa unor donatori
aflaţi în perioada „ferestrei imunologice”
(persoane fără anticorpi anti-HIV, dar HIV-
pozitivi), ce nu pot fi identificaţi prin metodele
curente de screening.
 Transmiterea verticală de la gravida infectată HIV la
produsul de concepţie este evaluată la 12-30%.

 Riscul de transmitere verticală a fost asociat cu:

❖ factori materni:
❖ infecţie dobândită în timpul sarcinii sau boală avansată,
❖ nivelul scăzut de celule CD4 şi de anticorpi neutralizanţi,
❖ încărcătură virală plasmatică mare;

❖ factori perinatali:
❖ vârsta gestaţională (prematuritate),
❖ tipul naşterii (vaginală sau cezariană-risc mult diminuat),
❖ travaliu prelungit;

❖ factori virali:
❖ mărimea inoculului,
❖ caracteristicile tulpinii.
 !!!! HIV NU SE TRANSMITE
‼ convieţuire cu o persoană infectată;
‼ relaţii şcolare, joacă sau folosirea jucăriilor în comun;
‼ strânsul mâinii, îmbrăţişare sau sărut de curtoazie;
‼ alimente şi băuturi;
‼ veselă şi tacâmuri;
‼ frecventarea în comun a unităţilor de alimentaţie publică,
a bazinelor de înot, a grupurilor sanitare, a băilor publice;
‼ înţepături de insecte hematofage, lipitori;
‼ expunere la urină, fecale, vărsături (excepţie cele cu
conţinut evident de sânge).

‼ contactul cu lacrimile, saliva si transpiratia unui pacient

HIV
 Riscul profesional de infectare cu HIV a
personalului care asigură asistenţa medicală a
bolnavilor este real, dar el nu trebuie
supraevaluat:

❖Riscul mediu de infectare cu HIV după expunere

transcutană la sânge contaminat este apreciat la 0,32-
0,9%.

❖Riscul de infectare prin expunerea mucoaselor sau

tegumentelor intacte la sânge contaminat este sub 0,1%.
 Receptivitatea fata de infectia cu HIV este generala, pentru
oricare categorie populationala.

 Riscul de infectie este dependent de:

◦ comportamentele umane
◦ conceptiile religioase.
◦ particularitatile tulpinilor si genotipurilor HIV
◦ anumite amprente genetice, individuale sau de grup.

 Durata de timp necesara trecerii de la starea de purtator la

cea de SIDA, depinde de numerosi factori cum sunt:
◦ repetarea comportamentelor cu risc,
◦ contractarea unor infectii semnalate in populatia generala (hepatite, gripa
etc.), calitatile sistemului imun si proprietatile tulpinilor de HIV.
 Evaluarea prevalentei persoanelor seropozitive nu se poate
practica la nivel populational general.
 Singurele categorii populationale investigate „obligatoriu"
sunt:
◦ donatorii de sange si derivate,
◦ donatorii de tesuturi si organe.
 Depistarea persoanelor purtatoare de HIV se poate practica,
din punct de vedere tehnic, folosind diverse variante:
◦ ELISA, dublata, in cazul seropozitivilor de testarea Western Blot
◦ activarea genomica prin Polymerase Chain Reaction, culturile pe medii
limfocitare si tehnici pentru determinarea antigenelor specifice ale HIV.
 Pentru diagnosticul de rutina s-au elaborat si metode rapide:
◦ sangele obtinut prin intepatura pulpei degetului,
◦ investigarea salivei – teste rapide - ORALQUICK
◦ reactia de tip antigen-anticorp, pe placi cu godeuri, cu virajul in colorit,
dupa 5 minute.
 Masurile generale de preventie continua sa fie cele mai
importante deoarece HIV/SIDA, fiind maladia cea mai
dependenta de comportamente, poate fi prevenita eficient,
exclusiv prin educatie:
◦ populatia trebuie sa cunoasca care sunt si cum pot fie evitate sursele de
HIV,
◦ modurile si caile de transmitere prin care acest virus poate fi introdus in
organismul uman
◦ HIV este un virus cu rezistenta redusa.
 Populatia, cadrele medico-sanitare si alte categorii
ocupationale trebuie sa fie convinse de faptul ca respectarea
precautiunilor universale asigura, cu mare eficienta, protectia
fata de infectia cu HIV.
 Personalul medico-sanitar, trebuie sä considere orice pacient,
ca fiind o sursa potentiala care poate disemina HIV prin
produsele sale organice.
 Respectare cotidiana a urmatoarelor masuri
asigura preventia infectiei cu HIV:
◦ Mijloacele mecanice de protectie (manusi, masti
etc.),
◦ Decontaminantii de orice fel
◦ Spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun
◦ Efectuarea cu precautie a oricarei prestatii medico-
chirurgicale invazive,
◦ Evitarea contaminarii instrumentarului prin
manipulari incorecte,
◦ Colectarea / indepartarea, reziduurilor din
activitatea medico-sanitara.
 Chimiopreventia, desi are indicatii limitate
poate creste sansele de evitare a declansarii
procesului infectios HIV:
◦ accidente cu risc infectios la personalul medico-
sanitar – asociere ARV
◦ pentru gravidele seropozitive, pentru a reduce
posibilitatea de transfer transplacentar – medicatie
ARV in sarcina/ ultimul trimestru de sarcina
◦ in cazul relatiilor neprotejate cu persoane din
grupurile cu prevalenta ridicata a starii de purtator
de HIV – tableta de a doua zi = Truvada
 Vaccinopreventia ramane marea speranta a specialistilor si
populatiei.
 In 1986, s-a declansat Programul International OMS de
cooperare in domeniul prepararii experimentarii „vaccinurilor
candidate", in 1989 deja se aflau, in diferite stadii de
experimentare, peste 45 de prototipuri de vaccinuri.
 In acelasi timp, s-au conturat marile obstacole care se cer a fi
depasite:
◦ structura antigenica complexa,
◦ extraordinara capacitate de variatie antigenica a HIV
◦ necesitatea de a tine seama de circulatia predominanta, in anumite arii
geografice, a unor tulpini apartinind unui anumit genotip (de exemplu
HIV1-B, in Europa si America de Nord).
 In aceste conditii, vaccinurile anti HIV/SIDA trebuie sa
raspunda la numeroase deziderate, unele, dificil de rezolvat.