Drept international public

Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza

Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

Dreptul international public

TEMA

Cutuma, ca izvor de drept international

Prof. Coordonator Student

Tudor Tanasescu Frincu Georgiana Luiza
Drept anul II IFR

1
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

Cuprins

1. Introducere
2. Consideratii generale
3. Elementele procesului cutumiar
4. Dovada cutumei
5. Opozabilitatea normelor cutumiare
6. Participarea organizatiilor internationale la formarea cutumei
7. Actualitatea cutumei ca izvor al normelor de drept international
8. Concluzii

2
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

Cutuma, ca izvor de drept international

1. Introducere

Este prezentat de obicei, ca enumerare a izvoarelor dreptului international,

articolul 38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie a ONU (C.I.J.),
inclusa ca anexa la Carta Natiunilor Unite din 1945 si care a reluat intocmai
articolul 38 al Statului Curtii permanente de Justitie Internationala din 1920.
Acest text prevede ca, in rezolvarea diferendelor internationale ce-i vor fi
supuse, Curtea, care are misiunea de a decide in conformitate cu dreptul
international, va aplica:
a) conventiile internationale, generale sau speciale, care stabilesc reguli
expres recunoscute de state in disputa;
b) cutuma internationala, ca expresie a unei practici generale acceptata ca
fiind norma de drept;
c) principiile generale de drept, recunoscute de natiunile civilizate;
d) decizii judecatoresti, sub rezerva articolului 59 (care prevede ca hotararile
CIJ au valoare obligatorie numai pentru parti si cu privire la cazul
respectiv)
e) doctrina celor mai calificati specialisti ai diferitelor natiuni, ca mijloace
subsidiare pentru determinarea normelor de drept.

2. Consideratii generale

Cutuma este cel mai vechi izvor al dreptului international, precum si al

dreptului in general. Ca urmare, o definitie general – valabila a cutumei in orice
sistem juridic se refera la o regula nescrisa dar cu caracter obligatoriu pentru
subiectele de drept. Deci caracterul nescris constituie acea trasatura a cutumei
care o distinge de izvoarele scrise ale dreptului, inclusiv cele ale dreptului
international.
Ca elemente definitorii ale cutumei sunt subliniate urmatoarele: caracterul
de practica generala, relativ indelungata si repetata, considerata de subiectele
carora li se adreseaza ca exprimand o regula de conduita cu forta juridica
obligatorie (opinio juris sive necessitatis).

3
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

In dreptul international, diversele cutume sunt rezultatul vietii

internationale collective, produs al majoritatii representative a membrilor
comunitatii internationale. Cutuma internationala trebuie sa fie clar deosebita de

obicei. Acesta din urma nu reprezinta o obligatie juridica, ci este o

practica care nu a obtinut inca si o recunoastere juridica.
In conditiile actuale ale societatii internationale, stabilirea cutumei
intampina dificultati ca urmare a cresterii numarului statelor membre ale
societatii internationale si, indeosebi, a eterogenitatii lor. Este cunoscuta
atitudinea de contestare a unor cutume de catre noile state independente, aparute
dupa inlaturarea dominatiei coloniale. Ele considerau cutuma, in general, ca
fiind elaborata fara participarea si uneori impotriva lor, si ca fiind, intotdeauna,
prin natura ei, nedemocratica.

3. Elementele procesului cutumiar

Din cele aratate mai sus rezulta ca, pentru a fi considerata ca izvor al unor
norme de drept international, cutuma trebuie sa constituie o practica generala,
relativ indelungata si uniforma, considerata de state ca exprimand o regula
de conduita cu forta juridica obligatorie.
In lumina acestei definitii se impune astfel o distinctie intre
elementele materiale si elementul subiectiv al cutumei, care trebuiesc intrunite
cumulativ, pentru a se putea invoca existenta unei norme cutumiare.
Un prim element material se refera la aria de raspandire a cutumei (o
practica generala), respectiv determinarea numarului de state care trebuie sa
urmeze in mod uniform o anumita conduita, pentru ca aceasta sa se impuna ca
regula cutumiara.
Curtea Internationala de Justitie a considerat ca pentru formarea unei
cutume este nevoie de o “participare larga si reprezentativa”, dar nu de
totalitatea statelor care formeaza comunitatea internationala la un moment dat.
In sensul pe care C.I.J. a inteles sa-l dea termenului de (participare)
“reprezentativa”, acesta se refera la conduita statelor ale caror interese, prin
raport cu continut specific al respectivei cutume, sunt in mod deosebit implicate.

De exemplu, stabilirea pe cale cutumiara a unui regim juridic al

platoului continental, ca spatiu marin rezervat exclusiv exploatarii
resurselor sale de catre statele riverane, a avut loc in urma revendicarilor
si a exercitarii unor asemenea drepturi suverane de catre o serie de state

4
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

cu litoral intins, primul dintre acestea fiind SUA (“Proclamatia

Truman” din 1945), urmata de alte tari ca Brazilia, Chile, Argentina etc.

Desi participarea “larga”, deci a unui numar mare de state este, de regula,
necesara, jurisprudenta internationala a recunoscut si posibilitatea aparitiei unor
cutume pe o arie geografica limitata – cutume regionale si locale.

Posibilitatea aparitiei unor cutume bilaterale a fost recunoscuta,

de exemplu, de Curtea Internationala de Justitie in litigiul privind dreptul
de trecere prin teritoriul indian. La sustinirile Indiei, in sensul ca o
cutuma locala nu se poate crea doar intre doua state, Curtea a replicat:
“nu vedem de ce numarul de state intre care o cutuma locala se poate
crea, pe baza unei practici indelungate, trebuie sa fie mai mare de doua.
Curtea nu vede ratiunea pentru care o practica indelungata si continua
intre doua state, practica considerata de acestea ca reglementeaza
raporturile dintre ele, sa nu poata sta la baza unor drepturi si obligatii
reciproce intre doua state”.

Un alt element, care se refera tot la determinarile materiale ale cutumei,

are in vedere timpul necesar pentru formarea unei cutume. In legatura cu acesta,
in dreptul international s-a formulat cerinta ca o anumita practica sa fie
indelungata si uniforma pentru a putea fi invocata ca reprezentand o cutuma.
Intr-o interpretare mai recenta a factorului timp s-a sustinut ca perioada
necesara formarii unei cutume poate fi mai scurta (chiar si numai cativa ani),
daca in cursul acestei perioade asistam la o frecventa sporita cu care
respectivele acte se succed in relatiile internationale.

“Faptul ca s-a scurs o perioada mai scurta de timp nu constituie in

sine o piedica in formarea unei reguli noi de drept international cutumiar
(...); ramane insa indispensabil ca, in acest interval de timp, oricat ar fi
de scurt, practica statelor, inclusiv a celor in mod special interesate, sa fi
fost frecventa si uniforma” (Hotararea Curtii Internationale de Justitie in
litigiul privind Platoul continental al Marii Nordului)

Un al treilea element este elementul psihologic sau subiectiv. Simpla

repetare generala uniforma si indelungata a unei anumite conduite nu este insa
suficienta pentru a considera ca aceasta reprezinta o norma cutumiara. Este
necesar ca respectarea de catre state a respectivei conduite sa fie motivata prin
convingerea ca ea reprezinta si se impune ca o obligatie juridica. Este

5
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

imperativul exprimat prin formula clasica: opinio juris sive necessitatis

(convingerea ca reprezinta dreptul sau necesitatea).
In cazul unor reguli de protocol, de exemplu, desi si acestea sunt urmate
cu regularitate, ele raman motivate doar de traditii, de curtoazie ori de
oportunitate, pe cand in respectarea unor norme cutumiare, statele au
sentimentul ca se conformeaza la ceea ce echivaleaza cu o obligatie juridica.
Elementul subiectiv (psihologic), ca o conditie pentru stabilirea existentei
unei norme cutumiare, ofera si raspunsul la intrebarea legitima privind

momentul de la care se considera ca ne gasim in prezenta unei cutume, si

anume: atunci cand oricare din participantii la viata internationala poate sa
conteze ca ceilalti se vor comporta conform conduitei ce formeaza obiectul
respectivei practici.

4. Dovada cutumei

Tocmai datorita evaluarilor care trebuie sa se faca, in fiecare caz in parte,

pentru evidentierea elementelor cutumei, modalitatile de dovedire a acesteia
reprezinta o problema dificila. Sarcina probei, respectiv a elementelor
constitutive ale cutumei, revine totdeauna statului care o invoca, fie pentru a
revendica un drept, fie pentru a se apara impotriva unei pretentii considerata de
el ca nefondata.
Pentru a dovedi elementele unei norme cutumiare se pot lua in
considerare:
 Orice acte ale unor organe ale statului, autorizate sa indeplineasca anumite
atributii in domeniul relatiilor internationale (acte ale unor ministere, note
diplomatice, declaratii de politica externa, corespondenta diplomatica etc.)
 Opiniile exprimate de delegatii statelor in cadrul unor conferinte
internationale sau in deliberarile din cadrul unor organe ale unor organizatii
internationale;
 Acte normative interne (legi, hotarari ale executivului, acte administrative
locale etc.) ca si hotarari ale unor organe de jurisdictie, cu incidenta asupra
raporturilor internationale;
 Dispozitiile unor tratate internationale, care pot fi invocate ca norme
cutumiare, nu intre statele parti, ci in raporturile dintre state terte sau intre
acestea si statele parti.

5. Opozabilitatea normelor cutumiare

Tinand seama de particularitatile procesului de formare a regulilor

cutumiare, se pune problema daca exista cazuri in care un stat poate sustine ca o
anumita cutuma nu-i este opozabila.

6
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

In situatiile in care statul a avut o atitudine negativa, a formulat obiectiuni

in procesul de formare a unei norme cutumiare, aceasta nu-i poate fi opozabila
(regula cunoscuta prin formula “persistent objector)”.

In litigiul privind zonele de pescuit anglo – norvegiene, Curtea

Internationala de Justitie a considerat, de exemplu, ca stabilirea latimii
marii teritoriale la o distanta de 3 mile, nu constituie o regula cutumiara
generala, opozabila Norvegiei, intrucat aceasta s-a opus totdeauna

oricarei tentative de a aplica o asemenea regula in ceea ce priveste

coastele norvegiene (I.C.J. Reports, 1951, p. 131).

Raspunsul nu poate fi tot atat de transant in ceea ce priveste opozabilitatea

fata de statele nou create a unor reguli cutumiare stabilite inainte de accesul
acestor state la statutul de independenta. Ratiuni de asigurare a securitatii
juridice au fost invocate ca argument pentru un raspuns negativ in aceste situatii.
Statele nou create nu pot contesta – in principiu – validitatea proceselor
legislative anterioare, atat conventionale cat si cutumiare.

6. Participarea organizatiilor internationale la formarea cutumei

Schimbarile care au avut loc in raporturile internationale, odata cu

intensificarea participarii organizatiilor internationale la aceste raporturi, s-au
reflectat si in planul formarii unor norme cutumiare. Astfel, pentru stabilirea
continutului precis al unei asemenea norme ca si, mai ales, pentru determinarea
atitudinii subiective a statelor, in procesul de formare a cutumelor, activitatile ce
se desfasoara in cadrul organizatiilor internationale sunt deosebit de
semnificative.
In afara de faptul ca organizatiile internationale isi ofera cadrul pentru
contacte permanente intre state, dezbaterile ca si luarile de pozitie clare pe care
le prilejuiesc procesele lor decizionale, precum si promovarea unor proiecte de
rezolutii, declaratii, rapoarte, studii si analize sau alte activitati, sunt tot atatea
modalitati de evaluare a atitudinii statelor, care pot contribui substantial la
formarea si cristalizarea continutului normelor cutumiare in dreptul international
contemporan.
De altfel, C.I.J. a recunoscut posibilitatea elaborarii unor cutume prin
practica generala a organizatiilor internationale. Se mentioneaza, de exemplu,
recunoasterea unei cutume potrivit careia abtinerea voluntara de la vot a unui
membru al Consiliului de securitate nu constituie un obstacol in adoptarea unei
rezolutii.

7
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

7. Actualitatea cutumei ca izvor al normelor de drept international

Sporirea numarului si importantei tratatelor internationale nu inseamna ca

normele cutumiare nu mai indeplinesc nici o functiune in reglementarea
raporturilor dintre state.

In preambulul Conventiei de la Viena privind relatiile diplomatice

(1961) se arata ca “Normele cutumiare de drept international vor
continua sa guverneze problemele care nu sunt expres reglementate prin
prevederile prezentei conventii”. Articolul 38 al Conventiei de la Viena

cu privire la dreptul tratatelor (1969) prevede deasemenea, ca

“nici una din prevederile aticolelor 34-37 nu se opune ca o regula
enuntata intr-un tratat sa devina obligatorie pentru un stat tert, ca regula
cutumiara de drept international recunoscuta ca atare”.

Norme noi de drept international au aparut pe cale cutumiara si in dreptul

contemporan. Astfel, practica internationala bazata pe codurile aeriene ale
diferitelor state, pe dispozitiile unor tratate bilaterale si multilaterale in domeniul
navigatiei aeriene, a condus la formarea unei norme necontestate de drept
international, in sensul ca statele exercita, in spatiul aerian de deasupra
teritoriului lor, suveranitatea deplina si exclusiva. Natura juridica a acestui
spatiu a rezultat deci dintr-o norma universala de drept international stabilita pe
cale cutumiara.
Natura juridica a spatiului cosmic a fost, de asemenea, stabilita pe cale
cutumiara. Astfel, primele aparate de zbor lansate de om in spatiul cosmic au
traversat spatiul aerian al mai multor state si apoi au circulat in cosmos, fara ca
statul care le-a lansat sa fi cerut pentru acestea permisiunea nici unui alt stat. In
acest fel libertatea de circulatie inspre, dinspre si in spatiul cosmic a ajuns sa
fie recunoscuta ca o norma de drept international intr-un interval de timp
remarcabil de scurt.
Unele procese noi de reformare a unor vechi reguli de drept international
au fost calificate drept “cutume salbatice”, care se sustine ca s-au format intr-un
interval relativ scurt de timp, sub presiunea revendicarilor formulate de fostele
popoare coloniale, tari in curs de dezvoltare, cum a fost de exemplu dreptul la
decolonizare, dreptul la dezvoltare, suveranitatea permanenta asupra resurselor
naturale etc.

“Cutumelor linistite, statornicite prin incetineala somptuoasa a

ëternului ieri”, li se opun cutume salbatice, a caror brusca dezvoltare isi
trage forta din vointele trezite, care denunta desuetudinea si impostura
primelor. Un trecut indelungat facea sa se uite ca vechile cutume isi

8
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

datorau dezvoltarea nu intelepciunii natiunilor ci actiunii celor mai

puternice dintre ele.
Cutuma contestatara ia nastere din comportamentul concomitent al
unui ansamblu de state care inteleg sa o opuna restului comunitatii
internationale si respectiv sa o faca sa fie admisa ulterior de aceasta, ca o
regula generala”.

8. Concluzii

Cutuma reprezinta practica generala indelungata si repetata a statelor,

considerata de ele ca avand forta juridica obligatorie. Astfel se formeaza

normele de drept international, pe cale cutumiara. Izvorul principal de

drept international ramane tratatul, iar cutuma se instituie ca un izvor secundar
al acestuia.

9
 Drept international public
Profesor coordinator Frincu Georgiana Luiza
Tudor Tanasescu Drept anul II IFR

Bibliografie:

 Tratat de drept international public – Ambasador dr. Aurel Preda-

Matasaru, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002

 Drept international. Introducere in dreptul international public,

Raluca Miga – Besteliu, Ed. ALL BECK, Bucuresti, 2003

 Drept international public – General maior (r) dr. Eugen Popescu,

Ed. Alma Mater, Sibiu, 2007

 Dreptul international public – Prof. Univ. Dr. Tudor Tanasescu

10